Perioada interbelică desemnează intervalul de 21 de ani între cele două

războaie mondiale (1918-1939)

A fost o perioadă zbuciumată în care, în ciuda păcii aparente, conflictele erau

în stare latentă. Acum se concretizează cele trei ideologii care au schimbat
fața lumii: fascismul, nazismul (în special) și comunismul. Aceste trei
ideologii câștigă tot mai mult teren pe fondul unei apatii generale din partea
democrațiilor europene.

Statul era chemat sa-si asume roluri culturale mai largi. A facut-o prin
constituirea unei scoli bibliografice, organizarea cercetarii prin crearea unor
institute academice, fie in cadrul universitatilor, fie in acela al unor
departamente ministeriale. Exista un interes major pentru stiintele pozitive si
pentru tehnica, solicitate de procesul modernizarii.
Dezbaterea vizand tipul optim de evolutie a fost in relatie cu efortul
considerabil de autodefinire, ca natiune, mai necesar dupa realizarea statului
national complet. Daca oamenii politici concepeau reforme care sa
consolideze structural noul stat, elita intelectuala incerca sa limpezeasca
problematica ideologica. Multitudinea de atitudini si probleme expuse s-au
concentrat in doua curente: traditionalismul si modernismul.

Tradiționalismul
Reprezentanții curentului tradiționalist au mizat pe valorificarea tradițiilor
românești și pe conservarea valorilor. Aceștia au decis să se îndepărteze de
orice influențe moderne.
Unul dintre cei mai importanți îndrumători ai scriitorilor tradiționaliști a fost
Nichifor Crainic, director al revistei „Gândirea” din Cluj.
Principii tradiționaliste
 crearea operelor literare bazate pe tradiții românești;
 un loc important în creațiile scriitorilor tradiționaliști le-au ocupat și
ritualurile străvechi, miturile și valorile românești;
 idealizarea istoriei și a valorilor specifice lumii satului românesc;
 sublinierea rolului ortodoxiei, al credinței și al lui Dumnezeu;
 curentele literare promovate intens de către tradiționaliști au fost:
gândirismul, sămănătorismul și poporanismul;
 apărarea valorilor naționale în fața „spiritului internaționalist”;
 promovarea autohtonismului;
 accentuarea dimensiunii spirituale a sufletului țărănesc;
 promovarea folclorului și a istoriei.
Modernismul

La fel cum Nechifor Crainic a fost ideologul tradiționalismului, Eugen

Lovinescu a jucat rolul de mentor al scriitorilor moderniști, operele acestora
apărând în revista „Sburătorul” din București.
Principii moderniste
 cultura românească trebuia să se alinieze/sincronizeze cu cea
occidentală, mult mai bogată și apreciată;
 este promovată proza obiectivă;
 scriitorii tineri sunt încurajați și susținuți;
 Lovinescu menționează chiar un „spirit al veacului”/saeculum, un spirit
sacru, căruia trebuia să i se închine și viața culturală românească;
 rolul tradiției, al miturilor și al ritualurilor străvechi este minimalizat
sau chiar ignorat în totalitate;
 literatura se orientează spre intelectualism (afirmarea personajului
intelectual) și mediul citadin (al orașului);
 modernizarea literaturii române și îndepărtarea de „spiritul provincial”;
 promovarea procedeelor literare precum analiza psihologică sau fluxul
conștiinței;
 interes orientat înspre autenticitate și credibilitate.

Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului

al XIX-lea,care se opunea romantismului,naturalismului și
parnasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen
din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul
simboluriilor.Tot prin simbolism se înțelege și modul de exprimare,de
manifestare,propriu acestui curent

Trăsături ale simbolismului

 poezia simbolistă pune accent pe stăriile nedefinite,neclare
 este o poezie ce valorifică conceptele de reverie și nostalgie
 se observă,o preferință a simboliștiilor pentru versul alb
 sugestia și simbolul sunt două elemente utilizate foarte mult de
către simboliști,ei pornesc de la ideea ca farmecul poeziei constă
în a sugera o idee,un sentiment
 simboliștii utilizează foarte des conceptul de corespondență
(transfer de sens)

George Bacovia promovează în volumul Plumb,o poezie a ,,minimului

lexical,,pornind de la datele exterioare ale universului ce aparțin recuzitei
simboliste târgul ploios,amurguriile gri,convoiul funebru,mahalaua
mizeră,etc.Universul liric bacovian este unul halucinant,universul unei lumi
închise în care sensul existenței este vidul,configurând un eu poetic izolat și
damnat.
Poezia Plumb,de George Bacovia,deschide volumul de versuri cu același
titlu,apărut în anul 1916,iar așezarea sa în fruntea volumului său de debut îi
conferă calitatea de text programatic.
Dramatismul bacovian este sugerat prin corespondența ce se realizează între
materie și spirit.