Esența binelui și a răului, a dreptății și a nedreptății,

a adevărului și a minciunii.

Se spune că etica se ocupă cu studiul a ceea ce este bun sau rău în

comportamentul uman, acest fapt fiind afirmat de unii filosofi. Binele și răul au
fost obiect al preocupării oamenilor încă de la începutul umanității.
Binele a ajuns astăzi să semnifice ceea ce comunitatea umană recomandă
oamenilor să facă și laudă comportamentul acelora care corespunde cerințelor
umanității. Daca luam în considerație relația strânsă dintre bine și rău se spune
că de unde ne vine binele de acolo vine si răul. În viața zilnică suntem deprinși
cu determinarea acțiunilor în „fapte bune” și „fapte rele” însă un lucru rămâne
cert, binele și răul sunt noțiuni legate de experiența spirituală a omului. Din
punct de vedere moral, unui comportament îi va fi dată o apreciere doar după o
reflectare a acestuia prin noțiunile de „bine” și de „rău”, care sunt considerate
drept categorii etice fundamentale.
Dreptatea este o valoarea etică și o virtute morală, care constă în faptul de a da
fiecăruia ce este al său, în a respecta drepturile altuia iar nedreptatea poate să
apară prin nerespectarea unor legi si norme morale.
În anumite situații, prin nerespectarea unei reguli nu facem rău nici unei
persoane și în aceste cazuri, nedreptatea rezultă din faptul că ceea ce este
obligatoriu pentru unii, încetează să fie obligatoriu pentru alții. Atunci când
nedreptatea apare prin nerespectarea unei norme morale problema care se pune
este cum poate fi împiedicată o persoană să facă o nedreptate atâta timp cât
nerespectarea unei astfel de reguli nu presupune pedepse. De fapt, ar trebui să
înțelegem că, pentru a ne fi respectată libertatea ar trebui ca și noi, la rândul
nostru, să respectăm libertatea celorlalți.
Realitatea ar trebui să fie sursa adevărului și să aibă la bază fapta reală. Numai
că, oamenii au capacitatea de a transforma realitatea în minciună, în funcție de
interese, scopuri sau pentru salvarea unei situații pe care au creat-o. Mințind,
omul se minte pe sine, devine un nimic pentru ceilalți, toți pierzându-și
încrederea și respectul față de el iar adevărul conferă omului siguranță și
încredere în forțele sale.
Minciuna devine o rutină pentru cine a mințit o dată și se bucură că nu a fost
descoperit, a doua oară i se va părea mult mai ușor să ascundă adevărul.
Întotdeauna va exista un mic adevăr în fiecare glumă, puțină cunoaștere în
fiecare neștiință și un pic de emoție în fiecare nepăsare.