Facultatea de Arte Vizuale și Design

Disciplina: Analiza limbajului visual-plastic

Profesor: Conf.univ.dr.

Student: Șovan Daniel-Ilie An,II, Secția Sculptură

Data : 26.11.2021

TEMA

Brâncuşi împotriva Statelor Unite ale Americii. «Dacă aceasta este o pasăre,
împușcați-o!»

Constantin Brâncuși a început să expună din ce în ce mai des, presa și criticii de artă nu-l
treceau niciodată cu vederea, iar tinerii artiști băteau la ușa atelierului său din Impasse Rodin să
intre ucenici la marele artist. Printre admiratorii și prietenii lui Constantin Brâncuși se numără
artiști cu valoare covârșitoare – o tentativă de enumerare este în van, dar e bine de spus că dacă
Marcel Duchamp i-a organizat o expoziție în America, Ezra Pound a publicat, în 1921, în revista

1
„The Little Review” care apărea la New York, un studiu amplu al operei lui Constantin
Brâncuși.

În 1920, însă, Constantin Brâncuși întâmpină un obstacol în propagarea artei moderne pe care
tocmai o revoluționa. În acel an a creat lucrarea „Prințesa X”, un portret cu o formă falică, pe care a
înscris-o la Salonul Independenților din ianuarie 1920. S-a pornit un scandal-monstru: opera a fost
considerată pornografică, a fost chemată poliția și „Prințesa X” a fost băgată la întuneric, înainte ca
președintele Franței să-și facă apariția la eveniment. Opinia aproape unanim acceptată era că
„Prințesa” lui Brâncuși e „falică și obscenă”, nu se poate prezenta publicului.

„După cum îmi povestea Brâncuși, și-a luat Principesa la subțioară și a coborât treptele în aclamațiile
și huiduielile mulțimii irascibile, ca un Cezar în triumf la Roma. Nu se gândise să lucreze ceva obscen
sau falic. Povestea cu indignare despre acuza nedreaptă. Principesa X (pare-se din familia Bonaparte)
avea un gât lung, sâni proeminenți, era vanitoasă și se privea mereu în oglinzi. Piesa lui Brâncuși era o
satiră”, comenta incidentul Petre Pandrea în „Brâncuși. Amintiri și exegeze”.

Cauză de proces cu statul american

Dar scandalul mondial, care avea să readucă în discuție, mult mai profund, înțelegerea artei moderne, a
izbucnit abia în 1926. Acesta este un episod esențial din biografia lui Brâncuși, dar mai puțin exploatat
prin prisma calităților anecdotice. Anul a început cât se putea de interesant. În cadrul Salonului
Independenților, Constantin Brâncuși a prezentat „Muza adormită”, versiunea sculptată în alabastru,
explicând că este o operă pentru orbi. Practic, a dat naștere ideii de sculptură tactilă, mare lucru! În
toamnă, i se organizează o expoziție personală la New York, cu 71 de lucrări. În octombrie 1926,
Marcel Duchamp, prietenul lui Brâncuși și curatorul expoziției, pleacă din Franța cu o parte dintre
cutiile cu operele de artă, care aveau să fie expuse la Galeria Brummer.

2
O pagină din America, 13 martie 1927 - Constantin Brancusi. Pasăre în spațiu. 1928. Bronz, 54 x 8
1/2 x 6 1/2″ (137,2 x 21,6 x 16,5 cm).
Când cutiile au fost deschise la vama americană, ofițerii de frontieră au dat peste câteva
obiecte în forme ciudate, realizate în lemn, metal și marmură. Dar le-a atras atenția o lucrare în
particular: un obiect alungit și ascuțit, din bronz gălbui, de vreun metru și jumătate. „Pasărea în
spațiu”, operă de artă, s-a declarat. Vameșii n-au văzut nici urmă de pasăre, așa că au taxat-o ca atare,
235 de dolari, și au inclus-o la categoria Ustensile de bucătărie și echipament medical. Conform legilor
americane, operele de artă puteau intra în SUA fără taxe vamale, însă pentru ca un obiect să fie
calificat „sculptură”, trebuia să fie „o reproducere prin cioplire sau turnare, o imitare a unui obiect
natural, mai ales forma umană”. După o serie de intervenții ale apropiaților lui Brâncuși, operele au
fost admise în țară. În fine, expoziția de la Galeria Brummer a avut loc, a fost un succes fulminant,
apoi s-a mutat la Clubul Artei din Chicago, dar chestiunea vamală nu s-a încheiat.

Înainte de a continua povestea, trebuie menţionat că V.G. Paleolog dă o altă interpretare

celor petrecute la vama SUA. În articolul „Procesul lui Brâncuși cu vama americană”, el arată că
artistul român era sabotat de câțiva detractori din Statele Unite, lezați de succesul lui din 1913. Tot ei
au fost aceia care ar fi denunțat și pornografia atribuită „Prințesei X” în 1920, iar acum se pregăteau să
lovească tot această operă, denunțând-o în avans: „În vamă, la deschiderea lăzilor cuprinzând lucrările
destinatei expoziții, lucrarea pârâtă, care respinsă ar fi putut antrena tot lotul, nu a fost găsită!... căci
Brâncuși, prevenit de către prietenul său, scriitorul James Joyce (care și el o pățise cu romanul său
«Ulysse») de mârșava uneltire, renunțase la includerea lucrării vizate de denunț în lotul său de
sculpturi, pregătind să folosească pentru expoziția de la Galeriile Brummer una din cele două lucrări
«Portretul Principesei X», ori pe cea în bronz, ori pe cea în marmoră, care se găseau deja în SUA“.
Ulterior, la vamă, „Pasărea în zbor” a fost o alegere de circumstanță.

„E o pasăre?” Discuția pe fond

În februarie 1927, evaluatorul vamal a revenit asupra cazului, spunând că operele lui Brâncuși
nu sunt considerate artă, iar sculpturile vândute de el în SUA vor fi supuse taxelor vamale aferente.
„Mai multe persoane foarte respectate în lumea artei au fost rugate să-și exprime opiniile și astfel să
ajute Guvernul în această privință… Una dintre aceste persoane ne-a declarat că «dacă asta este artă,
atunci eu sunt zidar». Iar o alta ne-a spus că «punctele și liniuțele sunt la fel de artistice ca orice lucrare
a lui Brâncuși»“, a declarat acesta pentru „The New York Evening Post”.

De atât a fost nevoie pentru a izbucni o întreagă tevatură juridică și mediatică. În martie 1927,
Brâncuși contesta în instanță decizia ofițerilor vamali. De fapt, judecat nu avea să fie Constantin
Brâncuși, ci chiar arta modernă pe care el o reprezenta. Lupta s-a mutat și în presă: apărătorii artei
moderne scriu înfocat în apărarea lui Brâncuși, în vreme ce detractorii arătau cu degetul ceea ce
numeau emanațiile pretins artistice ale unui neinstruit.

La tribunal, procesul a început pe 21 octombrie 1927. Zece zile mai târziu, publicaţia „Time”
prezenta cazul și readucea în discuţie interpretările unor adevărați ageamii: „Acum doi ani, la expoziția
John Quinn Collection din Manhattan, bătrânele şi diletanţii se adunau în jurul unui obiect, cu gura
căscată, şoptind: «Este o pasăre? Dacă nu este, atunci ce este? Orice este, este artă?». Era înaltă,

3
strălucitoare, lungindu-se ca un fus, ca o amplificare a unui semn de exclamare, ca un simbol freudian.
Confecţionată de faimosul sculptor Constantin Brâncuşi din România, era intitulată, printr-o ignorare
supremă a înfăţişării, cu o simplitate arogantă, uimitoare, «Pasărea»“. Pe parcursul întregului an,
conversaţiile de acest gen au continuat şi au ajuns subiect de presă la nivel mondial. Nu erau vreo
raritate nici titluri precum cel dat de „The New York Mirror”, „Dacă aceasta este o pasăre, împușcați-
o”, nici remarci ca cele publicate de „Cahiers d'art”: „Suntem curioși să știm avizul funcționarilor de la
vama americană asupra portretelor realizate recent de Picasso care nu corespund deloc cerințelor
impuse de Tariff Act”.

„Toate acestea le-am făcut singur”

  Brâncuşi a refuzat să se înfăţişeze la proces. De caz s-a ocupat avocatul Maurice Speiser, care se
oferise să lucreze pro bono, şi Charles Lane, avocatul doamnei Vanderbilt Whitney, mare protectoare a
artelor. Judecători au fost George Young şi Byron Waite. Au fost audiaţi numeroşi oameni din
domeniul artistic, care au pledat pentru cauza lui Brâncuşi: sculptorul Jacob Epstein, Forbes Watson de
la publicaţia „The Arts”, Frank Crowninshield de la „Vanity Fair”, William Henry Fox, directorul
Muzeului de Artă din Brooklyn şi criticul de artă Henry McBride. Din partea guvernului, au fost
chemați la audieri Robert Aitken și Thomas Jones, sculptori minori, dar care în perioada aceea erau
respectați în cercurile academice. Primul a declarat că „arta trebuie să stârnească o reacție emoțională
și să stimuleze simțul estetic și în mod evident, Pasărea nu face”, iar cel de-al doilea martor
guvernamental a spus că opera este „prea abstractă și reprezintă o folosire eronată a termenului de
sculptură”.

„Pasărea în spațiu” era prezentă în sala de judecată și nu le-a trebuit avocaților decât să demonstreze că
aceea e o operă de artă, a unui artist consacrat. Constantin Brâcuși era un obișnuit al expozițiilor,
avusese patru expoziții personale la New York, așa că nu era o treabă dificilă. Greutatea a fost în a
explica de ce este o lucrare artistică, de vreme ce nu se mai văzuse așa ceva până atunci.

4
Edward Steichen. Brancusi’s Bird in Space. 1957–58. Gelatin silver print, each 10 3/16 x 10 1/4″ (25.8
x 26 cm). Gift of the photographer

Pentru că una dintre chestiunile care mai trebuiau lămurite era originalitatea lucrării, și mai
existau încă patru versiuni ale „Păsării”, Brâncuși i-a scris lui Duchamp o scrisoare: „Funcţionarii
vamali fac o greșeală crezând că toate Păsările pe care le-am expus sunt la fel toate şi doar titlul diferă.
Pentru a sfârşi cu acestă eroare ar trebui să le expunem public pe toate și abia atunci îşi vor da seama
ce greşeală fac. Vor realiza atunci că acestea sunt rodul muncii mele legitime şi că scopul meu nu a
fost acela de a produce articole de serie pentru a face profit”. Ulterior, a trimis și o mărturie scrisă
pentru a fi folosită la proces, în care spunea: „Am avut prima dată ideea acestei forme din bronz în
1910, iar de atunci am reflectat pe marginea ei, am studiat-o îndelung. Am conceput-o ca o creaţie în
bronz, şi am făcut un model în ipsos. L-am dat apoi la turnat, împreună cu formula pentru aliajul de
bronz şi alte indicaţii necesare. Când am primit forma turnată, a trebuit să astup găurile de aer şi
miezul, să corectez defectele de turnare şi să şlefuiesc bronzul cu pila şi cu un şmirghel foarte fin.
Toate acestea le-am făcut singur, manual; finisajul artistic presupune foarte mult timp şi e similar cu a
lua totul de la început. Nu am permis nimănui să facă finisajul, deoarece acest bronz era propria mea
creaţie specială şi nimeni în afară de mine nu ar fi putut să-l facă suficient de bine încât să mă
mulţumească”.

Aceasta nu este o pasăre. Este artă.

Verdictul curții a venit pe 26 noiembrie 1928 și a fost dat de judecătorul Waite: „Obiectul luat
acum în discuție este frumos și simetric în formele sale și, chiar dacă pot exista unele dificultăți în
asocierea sa cu o pasăre, nu este mai puțin plăcut de privit și de apreciat din punct de vedere
ornamental, iar acum că avem dovezile că este produsul original al unui sculptor profesionist și că, de
fapt, este o sculptură și o operă de artă în conformitate cu declarațiile persoanelor mai sus menționate,
susținem protestul și decidem că are dreptul la intrarea în țară fără a se supune taxelor vamale. Școala
numită «de artă modernă» se dezvoltă pe tendința de a reprezenta idei abstracte în loc de a încerca să
imite natura. Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu aceste idei noi și cu școlile pe care le
5
reprezintă, credem că existența lor și influența lor asupra lumii artistice trebuie recunoscute de către
instanțele de judecată”.

Aceasta nu a fost numai izbânda personală a lui Brâncuși. A fost o victorie a întregii mișcări
artistice, a fost începutul reformei în legislația americană, în percepția generală privind modernismul.
Cât despre aparițiile ulterioare ale lui Brâncuși în expozițiile internaționale, ele nu și-au pierdut din
frecvență, ba dimpotrivă, iar colecționarii de artă au continuat să îi vâneze operele. Și tot Statele Unite
a găzduit prima expoziție retrospectivă a lui Constantin Brâncuși. S-a deschis pe 26 octombrie 1955, la
Muzeul Guggenheim, și a constat în 59 de sculpturi și 10 desene și guașe. În comunicatul de presă,
directorul muzeului, Sweeney, spunea că „importanța unei astfel de expoziții complete a operei
sculptorului este o apreciere justă a geniului lui Brâncuși. Numai o asemenea secțiune transversală a
artei sale poate aduce dreptatea deplină a diversității lucrării, a dragostei lui pentru materiale - lemn,
piatră, metal – și a interpretării lor simple, directe – dar subtil imaginativă”

. Acest text este un fragment din articolul "Expozițiile lui Brâncuși, îndrumar pentru înțelegerea
artei moderne" apărut în Historia Special, nr. 24, ediţia din septembrie 2018, disponibil acum în
format digital pe  paydemic.com

6
 „Dar este artă?” Constantin Brancusi vs Statele Unite

Postat de MaryKate Cleary, Specialist în colecție, Departamentul de Pictură și Sculptură

Te-ai nedumerit vreodată cu privire la o operă de artă care seamănă puțin sau deloc cu titlul ei? În
1926, relația disparată dintre o operă de artă și descrierea ei texturală a dus la una dintre cele mai
semnificative ciocniri de artă și drept din istorie: cazul Brâncuși împotriva Statelor Unite.
Constantin Brancusi (1876–1957) s-a nascut in Romania, dar din 1904 a trait si a lucrat ca sculptor la
Paris. A fost preocupat de tema păsării, culminând cu sculptura Pasărea în spațiu, din care a realizat 15
versiuni în marmură și bronz și o serie de ghips. (Versiunea din bronz a MoMA din 1928 este
prezentată în stânga.) Brâncuși a căutat să transmită natura esențială a unei păsări, care se învârte
elegant în sus în zbor, fără a fi nevoie de forme tradiționale de reprezentare.
În 1926, Brâncuși a creat o sculptură a Păsării în spațiu (acum în colecția Muzeului de Artă din
Seattle) și a trimis-o de la Paris la New York pentru o expoziție a lucrării sale la Galeria Brummer
(curatoriată de marele său prieten și avocat Marcel). Duchamp). Deși legea permitea operelor de artă,
7
inclusiv sculptura, să intre în SUA fără taxe de import, când Bird a sosit, oficialii au refuzat să o lase să
intre ca artă. Pentru a fi calificate drept „sculptură”, lucrările trebuiau să fie „reproducții prin sculptură
sau turnare, imitații de obiecte naturale, în principal forma umană” (sursa: Rowell). Deoarece Bird in
Space nu semăna deloc cu o pasăre, oficialii l-au clasificat drept obiect utilitar (sub „Ustensile de
bucătărie și rechizite de spital”) și i-au perceput 40% din valoarea lucrării (sursa: McClean).
Nedumerit și exasperat de această evaluare, Brâncuși a lansat o plângere în instanță în apărarea Bird in
Space.
Întrebarea inițială în fața instanței a fost dacă opera lui Brâncuși semăna în mod adecvat cu cea pe
care trebuia să „imite”, așa cum indică titlul ei. Trecerea acestui test ar face din el o sculptură (și, prin
urmare, o artă) și o scuti de taxe vamale. Sarcina procesului a devenit, totuși, modul de a defini
„sculptura” – și, de altfel, „arta”. Mărturia a fost oferită de un număr de experți, inclusiv proprietarul
sculpturii, Edward Steichen, artist și viitor director al Departamentului de Fotografie al MoMA,
precum și sculptorul britanic Jacob Epstein și directorul Muzeului Brooklyn William Henry Fox. În
timpul mărturiei sale, criticul de artă Frank Crowninshield a fost întrebat de instanță despre obiectul
care l-ar face să creadă că este o pasăre. El a răspuns: „Are sugestia zborului, sugerează har, aspirație,
vigoare, cuplate cu viteză în spiritul forței, potenței, frumuseții, la fel ca o pasăre. Dar doar numele,
titlul acestei lucrări, de ce, într-adevăr, nu înseamnă mare lucru” (Rowell).
În cele din urmă, instanța a fost convinsă că definiția ei a ceea ce constituia artă era depășită.
Decizia judecătorului J. Waite spunea: „Între timp, s-a dezvoltat o așa-numită nouă școală de artă, ai
cărei exponenți încearcă să înfățișeze idei abstracte mai degrabă decât să imite obiecte naturale.
Indiferent dacă suntem sau nu în simpatie cu aceste idei mai noi și cu școlile care le reprezintă, credem
că trebuie luate în considerare faptele existenței lor și influența lor asupra lumii artistice, așa cum sunt
recunoscute de tribunale.” (Rowell).
În cei 90 de ani de când Constantin Brâncuși a conceput pentru prima dată Bird in Space,
înțelegerea noastră a ceea ce constituie o operă de artă și, de altfel, cine poate ocupa rolul de artist, a
devenit mai largă și mai incluzivă. Cum recunoști ce este și ce nu este o operă de artă? Titlul unei
opere de artă vă ajută să interpretați o lucrare de artă? Este necesar un titlu pentru a da sens operei de
artă?
Surse bibliografice:
- https://www.moma.org/explore/inside_out/2014/07/24/but-is-it-art-constantin-brancusi-vs-the-united-states/ ;
- https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/brancusi-impotriva-statelor-unite-ale-americii-daca-aceasta-este-o-
pasare-impuscati-o.