Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului

Facultatea: Tehnologia Produselor Agroalimentare

Tehnici de documentare

Coordonator: Studentă:
Prof.Dr.Ing Dorel Pârvu Rus Daniela
Anul I, grupa 412 A

Timişoara 2010

1
 Cuprins

1. Cap.I Roma, cetate eterna......................pag.3

2. Cap.II De la cele şapte coline la un mare

imperiu.........................................................pag3.

3. Cap.III Forumul Roman...................pag.6

4. Cap.IV. Imperiul Roman....................pag.10

5. Cap.V. Dacii la Roma........................ pag.10

6. Cap.VI. Religia romană.......................pag.11

2
 Cap.I Roma, cetate eterna

Roma Antică a fost un oraş-stat a cărui istorie se întinde în perioada

de timp cuprinsă între 753 î.Hr. şi 476 d.Hr. Pe parcursul existenţei sale de
douăsprezece secole, civilizaţia romană a trecut de la monarhie la republică
oligarhică şi, apoi, la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest şi
întreaga arie în jurul Mării Mediterane, prin cuceriri şi asimilare, însă, în
final, a cedat în faţa invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel,
declinul Imperiului Roman şi începutul Evului Mediu. Civilizaţia romană e,
deseori, clasificată ca o parte din Antichitatea Clasică, împreună cu Grecia
antică, o civilizație care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antică a
adus contribuții importante în organizarea politică şi administrativă, juridică,
artă militară, artă, literatură, arhitectură, limbile Europei (limbile romanice),
iar istoria sa continuă să aibă o influenţă puternică asupra lumii moderne.(1)
Roma , frumoasa capitală a Italiei, este un oraş ce ascunde o istorie frumoasă
şi bogată pe care noi turiştilor de azi o regăsim prin mărturiile lăsate de
Imperiul Roman. Situat pe malul fluviului Tibru, oraşul are o istorie
îndelungată fiind de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a
Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice şi a Italiei moderne.[2]

Cap.II De la cele şapte coline la un mare imperiu

REGALITATEA (753-509 î.H.) ,

CREAREA ROMEI

Roma, al cărei teritoriu se întindea între râurile Arno şi Tibru şi Marea

Tireniană, a fost la început dominată de etrusci, iar primii săi suverani au
fost regii. Monarhu roman, care deţinea puterea supremă şi avea autoritatea
de a interpreta semnele trimise de zei, nu moştenea tronul, ci era numit de
către Senat şi ales de comiţiile curiate. Aceste două instituţii erau alcătuite
din patricieni(membrii familiilor bogate).

3
 REPUBLICA (509-27 î.H.)
DEZVOLTAREA INSTITUŢIILOR POLITICE ŞI A
BIROCRAŢIEI

Pentru că se temeau că regii vor acapara intreaga putere şi că vor

ocupa această „funcţie” pe viaţă, romanii au hotărât să ii alunge. În schimb,
aveau să înfiinţeze instituţii destinate să împiedice o concentrare a puterii în
mâinile unui singur individ şi să garanteze participarea cetăţenilor la
conducerea cetăţii. Senatul şi comiţiile curiate, care reprezenteau poporul
roman au devenit instituţii legislative, iar consulii aveau puterea executivă.
Cu ajutorul unei complexe reţele admistrative şi birocratice, aceste instituţii
controlau până şi cele mai îndepărtate colţuri ale provinciilor cucerite de
Roma.În anul 450 î.H., după lungi dezbateri, a fost elaborat un cod scris de
legi, Legea celor douăsprezece table, care stabilea că toţi cetăţenii romani
sunt egali. Cu toate acestea, femeile şi sclavii nu aveau dreptul să participe la
viaţa politică sau să deţină posturi de administraţie. Câteva secole mai târziu,
reforma lui Caracalla a extins dreptul de catăţenie la toţi locuitorii
imperiului. Această lungă perioadă a fost una productivă nu numai din punct
de vedere politic şi administrativ. Roma şi-a extind graniţele de la vest la est
şi de la nord la sud, cucerind Peninsula Italica, Grecia Mare (coloniile
greceşti din Marea Mediterană), Spania, Grecia, Cartagina, Asia Mică şi
Egiptul. Din păcate, romanii nu au purtat bătălii doar pentru cucerirea de noi
teritorii. De-a lungul anilor, au avut loc multe conflicte interne. Printre
acestea, s-a numărat răscoala gladiatorilor (sclavi luptători),conduşi de
Spartacus.
Pentru a se pune capăt conflictelor interne şi dezordinilor, s-au
format două triumvirate; statul roman , care era deja un mare imperiu, era
condus de trei oameni.
Primu triumvirat, alcătuit din Pompei, Iuliu Cezar şi Crassus, s-a
destrămat când Cezar a devenit dictator. Mai târziu, Cezar a murit în urma
unei conspiraţii. Octavian, Marcus Antonius şi Lepidus au format al doilea
triumvirat. Dar nici acesta nu a avut o viaţă prea lungă.

4
 IMPERIUL (27 î.H.-476 d.H.)
AUGURI ŞI ŞANSA UNUI VIS MĂREŢ

Octavian, care a reuşit să-i înlăture pe ceilalţi doi triumviri, a fost

numit princeps senatus, apoi Augustus de către Senat, care i-a acordat puteri
depline pe timpul vieţii. Astfel s-a pus capăt perioadei republicii şi a început
perioada marilor împăraţi.
În anul 12 î.H., Octavian Augustus a fost ales pontifex maximus,
devenind atotputernic. Deşi instituţia Senatului a fost menţinută, titlul de
suveran era dobândit prin ereditate sau adopţie. Două sute cinzeci de ani mai
târziu abuzurile de putere şi conflictele interne l-au obligat pe Diocleţian să
reformeze sistemul de guvernare şi astfel a apărut tetrarhia. Asta însemna că
puterea era împărţită între patru persoane: doi împăraţi şi doi consuli. Însa
împăratul Constantin a restabilit vechiul sistem, concentrând din nou puterea
sa în mâinile unei singure persoane.
Problemele interne, ca şi presiunea exercitată de germani la frontierele
imperiului au grăbit sfârşitul Romei. Teodosiu I a împărţit imperiul între fiii
săi, Arcadius şi Honorius, oferind primului Imperiu de Răsărit, cu capitala la
Constantinopol, şi celui de-al doilea, Imperiu de Apus.
Roma, Cetatea Eternă, a încetat să mai fie capitala Imperiului de
Apus, fiind înlocuită de Ravenna. În anul 410, aceasta a fost devastată de
triburile germanice. Au mai trecut şaizeci şi şase de ani înainte ca Romulus
Augustulus, ultimul împărat al Imperiului de Apus, să fie detronat de prinţul
barbar Odoacru, care a pus astfel capăt unuia dintre cele mai strălucite
capitole din istoria civilizaţiei umane.

ARTELE PLASTICE

Influenţa greacă asupra artelor plastice şi a arhitecturii romane a fost

foarte mare; romanii au făcut copii după marile sculpturi greceşti şi au
împrumutat marile ordine arhitectonice: doric, ionic şi corintic.
Marile contribuţii ale romanilor în domeniul artelor plastice au fost
portretul si basorelieful, ca şi introducerea elementelor figurative în
arhitectură şi peisagistică, combinate cu un profund simţ al perspectivei.
În domeniul sculpturii, marii artişti portretişti au atins un asemenea
nivel al perfecţiunii, încât erau capabili nu numai să reproducă fidel
trăsăturile feţei modelului, ci şi să redea personalitatea acestuia. Moyaicurile
care acopereau podelele şi pereţii au evoluat de la reprezentările în două
culori şi două dimensiuni la sugerarea volumului şi la crearea asa numitului
chiaroscuro

5
 ARHITECTURA PUBLICĂ ŞI ARHITECTURA PRIVATĂ

Romanii s-au inspirat din culturile care i-au precedat pentru a crea o
arhitectură funcţională şi monumentală. De la greci, au preluat ordinele
arhitectonice şi structura arhitravei, de la mesopotamieni şi etrusci, au
adoptat arcul, respectiv arcada. Romanii au combinat şi au perfecţionat toate
aceste elemente, pentru a crea noi structuri şi edificii publice, cum ar fi
aspeductul, arcul de triumf, bazilica şi amfiteatrul.[3]

Cap.III Forumul Roman

Forumul Roman a fost centrul vietii politice din Imperiul Roman,

lucru evidentiat de multe vestigii, temple si biserici. Pana in anul 509 i. Ch.
cand Roma a devenit republica, oraşul a fost condus de o dinastie etrusca.
Aceasta a construit un sistem de canalizare numit “Cloaca Maxima” pentru a
aduce apa de la tinuturile mlastinoase din valea situata intre dealurile
Palatin, Capitol si Esquiline spre raul Tibru. Dupa constructia acestui
apeduct, zona a devenit centrul cel mai activ din Roma si locul primului
Forum. Aici aveau loc procesiuni triumfale, alegeri si tot aici se reunea si
Senatul.

6
 Astazi, forumul cunoscut sub denumirea de Forum Romanum poate
parea o colectie dezordonata de ruine ochiului celor neinitiati, dar cu putina
imaginatie turisitii pot vedea Imperiul Roman revenind la viata in acest loc.
Parti ale multor cladiri din diverse perioade sunt vizibile.
Forumul era inconjurat de temple, biserici si arcuri de triumf.Trei
arcuri de triumf au fost construite la Forum Romanum. Acestea erau folosite
de imparati pentru a celebra victoriile militare ale Imperiului Roman. Foarte
putin se mai poate vedea din primul arc de triumf, construit de Augustus in
anul 29 i.Ch.
Arcul de triumf al lui Titus, construit in anul 81 d.Ch. comemoreaza
victoria in “Razboiul din Iudeea” cand Imperiul Roman a cucerit
Ierusalimul. Acest monument este asezat la Via Sacra pe partea de est a
forumului. In celalalt capat al forumului, in apropierea Capitoliului, se afla
arcul de triumf al lui Septimius Severus.

Curia

Curia era locul in care se reunea Senatul. Cladirea din caramida putea
gazdui pana la 200 de senatori. Curia a fost construita de al treilea rege al
Romei (intr-o alta locatie). A ars de patru ori, prima data in anul 80 i. Ch.
dar a fost reconstruita de fiecare data. Dupa un incendiu, in anul 53 i.Ch.,
Cezar a mutat Curia in Forumul Roman. Cladirea care poate fi vazuta astazi
a fost construita de Diocletian in anul 283 d.Ch. In secolul al VII-lea, Curia a
fost transformata intr-o biserica si din fericire a reusit sa supravietuiasca
trecerii timpului.

Rostra

Rostra era platforma de pe care se tineau discursurile. Aceasta a fost

construita initial in secolul IV i.Ch. Numele de Rostra care inseamna berbeci
de lupta provine de la berbecii de lupta facuti din fier ce au fost capturati in
batalia de la Actium in anul 338 i.Ch. Platforma a fost decorata cu multi
dintre acesti berbeci de lupta.
In urma modificarilor aduse Forumului de catre Cezar, Rostra a fost
construita in locul in care se gaseste si astazi insa de data aceasta a fost
facuta din marmura. Unul dintre cele mai celebre discursuri tinute aici a fost
cel a lui Marc Antoniu in anul 44 I.Ch. La inmormantarea lui Cezar, discurs
ce a fost facut celebru de Shakespeare.

7
 Templul lui Saturn

Primul Templu al lui Saturn a fost construit in ultimii ani inainte de

instaurarea republicii si a fost inaugurat la inceputurile acesteia in anul 497
i.Ch. Ruinele care pot fi vazute astazi dateaza din anul 42 i.Ch. Templul a
fost folosit pe post de trezorerie. De asemenea a adapostit stindardele
legiunilor romane si decretele senatoriale. In anul 20 i. Ch., in fata
Templului lui Saturn, Imparatul Augustus a ridicat o coloana inalta,
Miliarum Aureum.

Templul lui Vespasian si Titus

Constructia acestui templu a fost inceputa in primul secol al erei

noastre de Titus in onoarea tatalui sau Vespasian. Imparatul Domitian,
fratele si succesorul lui Titus, a terminat constructia templului si l-a inchinat
amandurora.
Templul lui Castor si Polux

Numai trei coloane au mai ramas pana in zilele noastre din Templul
lui Castor si Polux. Templul initial a fost construit in anul 484 i.Ch. iar
ruinele actuale dateaza de la ultima sa reconstructie in anul 6 d.Ch. Templul
a fost ridicat de dictatorul roman Postumius, care a jurat sa construiasca
acest templu daca armata sa invinge regii din dinastia Tarquinius, care
conduceau Roma. Conform legendei, Castor si Polux, gemenii mitologici, au
ajutat armata romana in lupta si au anuntat victoria in Forum Romanum.

Templul lui Antoniu si Faustina

Templul lui Antoniu si Faustina a fost construit in anul 141 d.Ch. de

imparatul Antoniu Pius spre a isi cinsti sotia decedata, Faustina. Dupa
moartea sa in anul 161, templul i-a fost inchinat si imparatului. In secolul 7,
templul a fost transformat in biserica San Lorenzo in Miranda. Biserica a
fost reconstruita in anul 1601. Santurile adanci din coloanele de marmura
sunt atribuite unor tentative de a darama coloanele. Cordoanele au ars in
coloane dar din fericire nu le-au clintit.

8
 Basilica Julia

In anul 54 i.Ch. Iulius Cezar a pus piatra de temelie la Basilica Julia, o

cladire folosita ca sediu pentru tribunalul civil, unde magistratii tineau
procesele. Cladirea de 101 metri lungime si 49 de metri latime a fost distrusa
de flacari in anul 9 i.Ch. dar a fost reconstruita sapte ani mai tarziu. Dupa
caderea Romei Basilica Julia a fost inchisa. Astazi nu se mai poate vedea
mare lucru insa se distinge clar planul cladirii dupa podeaua acesteia.

Basilica Aemilia

Basilica Aemilia este cea mai veche biserica din Forum Romanum si a
fost construita in 179 i.Ch. de catre consulii Marcus Aemilius Lepidus si
Marcus Fulvius Nobilor. Scopul era acela de a oferi adapost pentru ca multe
din afacerile si treburile care se desfasurau afara sa poata continua in caz de
vreme rea. A fost modificata pentru ultima oara in anul 22 d.Ch.; in acea
perioada sala mare de marmura cu patru altare cuprindea si un numar de
magazine publice. Basilica a fost distrusa de un incendiu, in timpul jefuirii
Romei de catre Vizigoti in anul 410 d.Ch.

Templul lui Vesta

Templul circular al lui Vesta, dateaza din secolul al IV-lea i.Ch. Micul
templu era unul dintre cele mai importante din Roma din cauza ca era
dedicat protectoarei familiei si Statului Roman. Aici virginele vestale,
pazeau eterna flacara sacra, simbol al vietii eterne a Romei. Fecioarele ce
pazeau flacara erau alese de Pontifex Maximus, autoritatea religioasa
suprema in Statul Roman. Fetele care trebuiau sa fie membre ale
aristocratiei, aveau datoria sa serveasca la templu timp de 30 de ani. In
aceasta perioada trebuiau sa ramana virgine, in caz contrar riscand sa fie
ingropate de vii (acest lucru s-a intamplat cu 10 dintre ele). Virginele
Vestale erau foarte bine vazute si primeau o multime de daruri.

Casa Virginelor Vestale

Chiar langa templul lui Vesta, se gasea casa Virginelor Vestale.

Imediat ce o fata era aleasa sa faca parte din randul Virginelor Vestale (la
varsta de 6 ani), ea se muta in aceasta casa. Casa avea 50 de camere pentru
cele sase fete si servitoarele lor si se ridica pe trei etaje.

9
 Templul lui Divus Romulus

In partea opusa Casei Virginelor Vestale se gaseste Templul lui

Romulus, un templu circular construit in secolul IV d.Ch. Cladirea a
supravietuit in principal datorita incorporarii sale in cadrul bisericii Santi
Cosma e Damiano. Usa foarte mare si bine pastrata este din bronz si este
chiar cea originala. Exista inca dubii asupra celui caruia ii era dedicat acest
templu. Se presupune ca este dedicat fiului lui Maxentius, care a murit foarte
tanar in anul 307 i.Ch.
Printre alte vestigii din cadrul Forumului Roman se mai numara:
Basilica lui Maxentius, Templul lui Venus si al Romei, Columna lui Phocas,
Templul lui Divus Julius si Templul lui Concord.[2]

Cap.IV. Imperiul Roman

Imperiul Roman este termenul utilizat, în mod convenţional, pentru a

descrie statul roman în secolele de după reorganizarea sa din ultimele trei
decenii î.Hr., sub Octavian (Caesar Augustus). Ultimul împărat din Italia a
fost detronat în 476, dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului erau
administrate de un alt împărat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul Roman
de Răsărit (Bizantin) a continuat să existe, deşi îşi micşora încet-încet
teritoriul, până la dispariţia sa efectivă, în 1453, când Constantinopolul a fost
cucerit de otomani. Statele succesoare din vest (Regatul Franc şi Sfântul
Imperiu Roman de Naţiune Germană) şi din est (şaratele ruse) foloseau
titluri preluate din practicile romane chiar şi în perioada modernă. Influenţa
Imperiului Roman în limbă, guvernare, drept, arhitectură, precum şi în multe
alte aspecte ale vieţii de zi cu zi devine inevitabilă.

Cap.V. Dacii la Roma

Dacii s-au aflat la Roma, împreună cu alte popoare aflate în regiunea

cunoscută azi sub numele de Balcani, cum ar fi ilirii, încă din perioada
cuprinsă între anul 44 î.Hr. (moartea lui Iulius Caesar și anul 31 î.Ch.,
corespunzător instaurării principatului lui Augustus. Ei aveau mai multe
preocupări, însă, în principal, erau gladiatori, și li se potrivea destul de bine,
ținând seama de caracterul dacilor, care preferau lupta individuală.
Gladiatorii se antrenau în mici arene numite "ludus". Se cunosc patru
denumiri ale acestor arene: Dacicus, Gallicus, Magnus, Matutinus. Existența
arenei Dacicus arată că erau un număr mare de daci care luptau ca gladiatori.
Mai târziu, când Dacia a devenit provincie romană, ei și-au îndreptat atenția

10
mai mult către activitatea militară, devenind membri ai gărzii imperiale -
pretorieni, și în garda călare - equites singulares. Inscripțiile pietrelor
funerare ale soldaților ce au aparținut gărzii imperiale țin, în mod deosebit,
să amintească locul de origine al defuncților; de exemplu: natione Thrax -
pentru traci.
Astfel, se remarcă cea a lui Lucius Avilius Dacus, al cărui nume e
sculptat în marmură, în anul 70 d.Ch., deci anterior cuceririi Daciei. O altă
inscripție a fost descoperită pe Via Flaminia, și este dedicată memoriei
reginei Zia, văduvei regelui costobocilor, Pieporus, pusă de nepoții ei
Natoporus și Driglisa. Se pare că pe Via Flaminia erau găzduiți ostateci de
origine regală și nobilă. Prezența dacilor la Roma, în garda imperială, este
relevată și de multele inscripții în marmură, dedicate împăraților, și pe care
se aflau și numele soldaților și unde erau precizate și locurile de origine:
Aurelius Valerianus Drubeta, Antonius Bassinass Zermizegetusa, Titus
Lempronius Augustus Apulum. S-a constatat că aproape 120 de nume sunt
dacice, dintre care 15, proveneau din Sarmizegetusa. Printre aceștia se
remarcă Claudiano, centurion din cohorta a VI-a. Mai trebuie amintit cazul
lui Iulius Secondinus, natione Dacus, pretorian rechemat în serviciu, care a
ajuns la vârsta de 85 de ani, în condițiile în care, în acea vreme, rar se
ajungea la vârsta de 60 de ani.[1]

Cap.VI. Religia romană

Peninsula italică înainte de unificarea romană adăpostea populații de

origine diversă, între care cei mai importanți erau grecii - din coloniile
sudului, latinii - din centru și etruscii de la nord de Tibru. Etruscii sunt,
probabil, de origine asiatică. Ei erau vestiți, începând de la sfârșitul
Republicii, începutul sec. I î.H., pentru acele libri augurales, interpretări de
oracole și, mai ales, haruspicine – ghicirea în măruntaiele jertfei. Nici unul
dintre aceste texte nu a ajuns până la noi. Sursele arheologice nu sunt
suficiente ca să ne dea o idee satisfăcătoare despre credința etruscilor.
Religia romană arhaică se întemeia pe un panteon divin și pe o
mitologie puternic înrâurită de mitologia greacă. Georges Dumézil a
subliniat existența unei “ideologii tripartite” indo-europene în triada romană
Iupiter (care reprezenta suveranitatea), Mars (care reprezenta funcția
războinică) și Quirinus (care reprezenta funcția nutritivă și protectoare).
Vechiul sacerdoțiu roman cuprinde regele (rex sacrorum), flaminii celor trei
zei mari (flamines maiores: flamen Dialis, flamen Martialis și flamen

11
Quirinalis) și marele preot (pontifex maximus), funcție care, începând cu
Caesar, va reveni împăratului.
Comparată cu iudaismul și confucianismul, religia romană
împărtășește, cu primul, interesul pentru evenimentul concret, istoric, iar cu
cel de-al doilea - respectul religios pentru tradiție și pentru datoria socială,
exprimată prin conceptul de pietas.
Roma rezerva altarelor zeităților autohtone un cerc interior făcut din
pietre, care se numea pomerium. Locul unde îl venerau pe Mars era situat
dincolo de această zonă intimă, unde puterea militară (imperium militiae) nu
era tolerată. Zeități mai noi, chiar cele mai importante, cum ar fi Iuno
Regina, erau plasate extra pomerium, îndeobște pe colina Aventinului.
Excepție face templul lui Castor, instalat în perimetrul pomerial de
dictatorul Aulus Postumius, în sec. al V-lea. Divinitățile intrapomeriale
arhaice au, deseori, nume, caractere și sărbători bizare: Angerona - zeița
echinoxului de primăvară sau Matuta - zeița matroanelor.
Străvechea triadă Iupiter-Mars-Quirinus, flancată de zeitățile Ianus
Bifrons și Vesta, este înlocuită în perioada Tarquinilor prin noua triadă
Iupiter Maximus-Iuno-Minerva. Acești zei, care corespund lui Zeus, Herei
și Atenei, au acum statui. Dictatorul Aulus Postumius instituie o nouă triadă
pe Aventin: Ceres-Liber-Libera, care corespund lui Demeter, Dionysos și
Kore. Romanii încorporau în religia lor culte locale pe măsură ce ocupau
teritoriul zeilor vecinilor. Între cele mai celebre este cultul zeiței lunare
Diana din Nemi – patroana sclavilor fugari, ce va fi transferat pe Aventin.
Cultul domestic consta în sacrificii de animale și în ofrande
alimentate și florale adresate strămoșilor și geniului protector al locului.
Căsătoria se celebra în căminm, sub auspiciile zeităților feminine Tellus și
Ceres. Mai târziu, Iuno a devenit garanta jurământului conjugal. De două ori
pe an, orașul sărbătorea culturile morților - Manii și Lemurii, care se
reîntorceau pe pământ și se hrăneau cu mâncarea ce le era pusă pe
morminte. Din sec. al III-lea î.Hr. romanii ofereau tot mai multe sacrificii
zeilor grupați în perechi ale căror statui erau expuse în temple.
Sacerdoții romani formau colegiul pontifical, care cuprindea pe rex
sacrorum, pe pontifices - cu căpetenia lor, pontifex maximus, pe flamines
maiores, în număr de trei, și flamines minores, în număr de doisprezece.
Colegiului pontifical i se adăugau șase vestale, având, în momentul alegerii
lor, între șase și zece ani, menite unei perioade de treizeci de ani, timp în
care trebuiau să-și păstreze virginitatea. În caz de încălcare a acestor reguli
erau zidite de vii. O instituție similară e semnalată în imperiul incaș. Sarcina
vestalelor era de a păzi focul sacru.

12
 Colegiul augural utiliza cărți etrusce (libri haruspicini, libri rituales și
libri fulgurales) și grecești (oracole la care au existat contrafaceri evreiești
și creștine) pentru a stabili datele faste și nefaste. Existau la Roma și alte
grupări religioase specializate, cum erau fețialii, preoții salieni, Frates
Arvales – ocrotitori ai ogoarelor, Lupercii (lupa = lupoaică) desemnau
sexualitatea dezlănțuită.[1]

13
 Concluzia...

Roma , frumoasa capitală a Italiei, este un oraş

ce ascunde o istorie frumoasă şi bogată pe care noi
turiştilor de azi o regăsim prin mărturiile lăsate de
Imperiul Roman.
Chiar daca nu am fost niciodata , am o parere
foarte bună despre acest oraş, cu ajutorul imaginilor
şi informaţiilor de pe internet am reuşit să îmi fac o
impresie frumoasă, şi chiar să imi imginez că am
vizitat Roma.
Istoria Romei este una interesantă, iar în
domeniul sculpturii, marii artişti portretişti au atins
un asemenea nivel al perfecţiunii.

14
 Bibliografie...

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Roma_Antic
%C4%83#Perioada_monarhiei
2. http://www.iturism.ro/articol_Roma,
%20imperiul%20ce%20a%20dominat%20odata
%20lumea-621.html
3. Eva Bargallo, Civilizaţii antice:Roma, editura
Corint, Bucureşti 2007

15