CUM PREINTAMPINAM

ACTELE DE
VIOLENTA

VELEA RALUCA MARIA

CLS. a- VII-a B
 Violenţa are loc atunci când cuvintele sau faptele unei persoane sperie,
provoacă durere şi suferinţă altei personae, atunci când cineva ameninţă că
va lovi sau va face rău altcuiva.
Există mai multe tipuri de violenţă: emoţională, fizică, sexuală,
neglijare.
Unele acţiuni sau cuvinte ale altor oameni îţi pot provoca:
1.Durere emoţională.
Acest lucru se întâmplă atunci când cineva:
 strigă la tine;
 te porecleşte sau te numeşte cu alte cuvinte urâte;
 îţi spune că nu eşti bun(ă) de nimic;
 te imită într-un mod urât sau îţi arată gesturi indecente;
 te ignoră sau te respinge.
2. Durere fizică.
Acest lucru se întâmplă atunci când cineva:
 te loveşte cu palma, cureaua, varga sau cu alte obiecte;
 te trage de urechi sau de păr;
 te zgârie, te pişcă;
 te împinge sau te îmbrânceşte.
3.Violenţa sexual
 Când un copil este atins sau sărutat într-un mod care-i provoacă
neplăcere şi dezgust, este impus să-şi demonstreze părţile intime ale
corpului, să privească sau să atingă părţile intime ale corpului altei persoane.

Toate aceste acţiuni sunt violenţă. Din păcate, ele se pot întâmpla oricui
şi oriunde: acasă, la şcoală, în stradă, în transportul public, chiar şi în
internet.
Violenţa poate fi oprită. Cu toţii putem ajuta la stoparea acestui
fenomen, pentru ca tot mai mulţi copii să trăiască într-o lume fără violenţă.
 Cum putem contribui la prevenirea violentei ?

1. Este recomandat sa comunicam nonviolent. Chiar daca actiunile celor

din jur ne trezesc emotii neplacute, evitam sa folosim un ton ridicat, cuvinte
dure sau gesturi violente.

2. Este bine sa nu intervenim in conflictele fizice in care sunt implicati alti

copii, ci sa chemam un adult care sa aplaneze conflictul.

3. Cand un prieten apropiat este agresat de catre alt coleg, trebuie sa

ramana neutru si sa anunte un cadru didactic sau un paznic.

4. Este bine sa nu ne lasam antrenati in confruntari cu alti elevi mai mari

ori care dispun de diverse arme sau obiecte pe care le pot folosi drept arme.

5. Este bine sa recunoastem emotiile proprii, dar si emotiile celor din jur.

6. Trebuie sa nu reactionam impulsiv. Astfel, pot fi evitate deciziile

gresite, care sunt de multe ori luate in graba sau sub efectul unor emotii
precum furia si supararea.

7. Trebuie sa invatam sa iertam actele celorlalti copii, chiar daca ne

simtim jigniti, frustrati sau nedreptatit.

8. Trebuie sa ne cerem scuze cand gresim si sa ne asumam

responsabilitatea pentru actele noastre.
 
9. Trebuie sa cunoastem situatii ipotetice in care copiii sunt implicati in
conflicte violente la scoala si care ar fi cea mai buna modalitate de rezolvare
a unei asemenea situatii. Cum am fi putut sa evitam si cum am reactiona
daca ne-am afla intr-o asemenea situatie.

10. Sa discutam in orele de dirigentie despre modalitati nonviolente de

rezolvare a conflictelor: jocuri, concursuri, activitati in afara scolii etc.
 11. Nu trebuie sa ne lăsam atraşi de aşa numiţi ,,prieteni”  în comiterea
unor  infracţiuni  ale caror consecinţe pot fi grave.

12, Este interzis sa consumam băuturi alcoolice. Acestea sunt cauza

comiterii celor mai multe infracţiuni cu violenţă. Din păcate, pentru multi tineri
distracţia este condiţionată de consumul de alcool sau, mai rău, de droguri .

13. Dacă organizam o petrecere acasă, ne asiguram că nu vor veni

persoane care consumă alcool ori  droguri.

14. Evitam disputele verbale, persoanele irascibile, puse pe harţă şi nu ne

implicam în scandaluri sau încăierări;

15. Folosim un limbaj controlat, fără jigniri şi evitam pe cât posibil

compania persoanelor cunoscute ca alcoolice;

16. Nu ne facem singuri dreptate lovind adversarul. De la o palmă sau o

îmbrânceală, victimă se poate dezechilibra şi lovi, iar riscul unor complicaţii
sau chiar decesul nu este de neglijat;

Dacă ţi se întâmplă să fii abuzat(ă) emoţional, fizic sau sexual de către

un adult sau de către cineva dintre semeni, adresează-te :

1. Unui adult în care ai încredere

2. Apelează serviciul de urgență 112 (Poliția), serviciul de securitate
(dacă te afli într-o instituție, magazin etc.) sau orice altă persoană aflată
în măsură să consemneze evenimentul și să solicite identificarea
adultului agresor și a copilului victimă. La venirea autorităților abilitate,
poți da o declarație în calitate de martor. 
3. Sună la 116 111, numărul Asociației Telefonul Copilului. În urma
sesizării tale, serviciile sociale fie vor merge în familia copilului, fie vor
contacta asistentul social din localitatea de domiciliu şi vor efectua o
anchetă socială în urma căreia se vor decide consecințele ce pot fi
aplicate părintelui abuzator.
4. Sună la Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
(DGASPC), care funcţionează în fiecare judeţ şi în fiecare sector din
Bucureşti sau către Serviciile Publice de Asistenţă Socială (SPAS) din
localitatea respectivă. Aceste servicii sunt de obicei apelate când e
vorba despre abuzuri repetate despre care știi că se petrec într-o
familie de vecini, prieteni, rude ai unor prieteni.