a) Contextul care a dus la schimbarea de paradigma- care este?
b) Centrarea pe elev- ce inseamna? 2-3 argumente din teorie si 2-3 exemple din practica
Deplasarea accentului pe formarea de competente nu presupune renuntarea la insusirea de
cunostinte. Competenta are ca element de baza cunostintele care prin exersare devin deprinderi in vederea formarii de atitudini si valori pentru un anumit domeniu al cunoasterii. Centrarea pe elev este o cerinta didactica ce presupune plasarea copilului, si nu a materiei in ,, miezul’’ procesului instructiv. Centrarea pe elev are cateva caracteristici, printre care: - curriculum si invatarea sunt individualizate la maximum, prin libertatea alegerii continuturilor in functie de posibilitatile, interesele si nevoile copilului; - copilul progreseaza in ritm propriu, adica, un copil poate dobandi anumite cunostinte intr-un timp mai lung sau mai scurt in comparatie cu alt copil, iar invatarea este independenta, raspunzand nevoilor individuale de cunoastere ale fiecarui copil; - orice experienta noua de invatare este corelata cu precedentele ( ideile ancora) De exemplu: - in cadrul activitatii de educatie plastica, pentru realizarea temei ,,Tablou de toamna’’, prescolarii grupei mari au utilizat diferite cunostinte si tehnici de pictura dobandite anterior. Pentru realizarea frunzelor specifice anotimpului toamna, unii prescolari au combinat culorile rosu, galben, maro, verde in diferite proportii, obtinand diferite nuante, au pictat frunze si le-au aplicat pe suprafata de lucru, utilizand tehnica amprentarii, altii au realizat picaturile de ploaie prin tehnica stropirii, au folosit diferite instrumente de lucru precum pensule, betisoare de urechi, dopuri de pluta etc, realizand astfel lucrari originale cu care am decorat spatiul educational. - in cadrul Proiectului Educational ,, Mica mea gradina’’, prescolarii au folosit cunostintele dobandite anterior ( stiau ca, pentru a se dezvolta, plantele au nevoie de apa, sol, lumina, caldura, aer) pentru a planta semintele primite si ingriji plantele rezultate ( plante aromatice), astfel ca , in fiecare zi, fiecare copil isi privea planta urmarindu-i cresterea si caracteristicile ( frunza rotunda, alungita, subtire, mirosul, gustul, culoarea etc), incercuia pe un pliant stadiul in care se afla, o uda la cateva zile, unii chiar mai rar. Copiii au descoperit ca plantele au diferite caracteristici, utilizari si ca daca, o perioada mai indelungata de timp nu au una din conditiile necesare, acestea mor. - Scoala, gradinita sunt deschise spre exterior. Invatarea realizata de la alte persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic. Prin intermediul parteneriatelor cu diferite institutii, copiii si-au largit orizontul cunoasterii in diverse moduri si situatii de invatare ( muzeu- stiinte, istorie, biologie, banca- educatia financiara, politia- educatia rutiera etc). Un important rol il au si excursiile. De exemplu, in cadrul unei excursii la o stana didactica, oierul le-a vorbit copiilor despre viata la stana ( despre hainele ciobanului- suba, cojoc, caciula de astrahan, opinci; despre obiectele folosite la stana; despre laptele si produsele derivate). Copiii s-au aratat interesati de modul de folosire al obiectelor de la stana, adresand intrebari, au probat hainele ciobanului, au participat la un atelier de olarit, unde au realizat ulcele pentru pastrarea laptelui sau la un atelier de gatit, in cadrul caruia au realizat un bulz dupa o reteta proprie a ciobanului. - spatiul, mobilierul, echipamentele sunt utilizate flexibil. La dispozitia cadrelor didactice, a elevilor sta o mare varietate de materiale de invatare. ( dotarea centrelor); - sistemul claselor rigide, constituite pecriteriul cronologic este abandonat. Este favorizat lucrul in grupuri mici constituite din elevi de varste diferite. In cadrul activitatii practice la o grupa eterogena, avand ca tema ,, Peisaj’’- colaj, am folosit metoda ,, Schimba perechea’’, prin care am urmarit formarea deprinderii de a lucra in perechi , cooperad pentru realizarea unor lucrari. Am aranjat mobilierul in careu deschis. Copiii care s-au asezat in interiorul careului au primit ecusoane galbene, iar cei care s-au asezat in exterior au primit ecusoane verzi. Le-am spus copiilor ca au de realizat un peisaj prin tehnica colajului, lucrand in perechi. Fiecare echipa trebuia sa lipeasca minim trei elemente intr-un timp dat ( am folosit o clepsidra). Atunci cand se epuiza timpul, copilul din interiorul careului trebuia sa se mute pe scaunul din dreapta, formand astfel echipa cu un alt copil. Dupa ce fiecare copil din interiorul careului a format echipa cu fiecare copil din exteriorul careului, lucrarile au fost gata. Asezati in semicerc, am analizat lucrarile, le-am denumit, am apreciat lucrul in perechi si rezultatele obtinute prin cooperare si intrajutorare. In concluzie, in curriculum centrat pe formare de competente, elevul devine activ in procesul propriei formari, iar profesorul devine resursa, facilitator, mediator intre elev si cunoastere.