Sunteți pe pagina 1din 7

Mihăluţă Valeria

anul III, Istorie


METODE INTERACTIVE DE GRUP

„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi.


Această lume nu va mai exista când ei vor fi mai mari, şi nimic
nu ne va permite să ştim cum va fi lumea lor.” (Montessori)

Metodele interactive de grup sunt modalitati moderne de stimulare a invatarii si dezvoltarii


personale inca de la varstele timpurii, sunt instrumente didcatice care favorizeaza interschimbul de idei,
de experiente , de cunostinte. Acestea stimulează creativitatea, comunicarea, activizează toţi copii şi
formeaă capacităţi: spiritul critic constructiv, independenţa în gândire şi acţiune, găsirea unor idei
creative, îndrazneţe de rezolvare a sarcinilor de învăţare.

Noul , necunoscutul, cautarea de idei prin metodele interactive confera activitatii “mister
didactic”, se constituie ca o “aventura a cunoasterii” in care copilul e paticipant activ pentru ca el
intalneste probleme, situatii complexe pentru mintea lui de copil, dar in grup, prin analize, dezbate,
descopera raspunurile la toate intrebarile, rezolva sarcini de invatare, se ismte responsabil si multumit la
finalul activitatii.

De ce metode interactive?

 Faciliteaza invatarea in ritm propriu;


 Stimuleaza cooperarea, nu competitia;
 Sunt atractive;
 Pot fi abordate din punctul de vedere al diferitelor stiluri de invatare.
 Creeaza deprinderi;
Valente formative ale metodelor interactive

 Stimuleaza implicarea activa in sarcina didactica;


 Exerseaza capacitatile de analiza a copiilor;
 Stimuleaza initiativa copiilor;
 Asigura o mai buna punere in practica a cunostintelor, capacitatilor si priceperilor;
 Asigura un demers interactiv al actului predare -invatare- evaluare;
 Valorifica si stimuleaza potentialul creativ, originalitatea copiilor;
 Actioneaza asupra dezvoltarii gandirii critice a copiilor;
 Copiii devin responsabili in rezolvarea sarcinilor;
 Asigura dezvoltarea culturii “de grup” cooperarea, intrajutorarea.
 Incurajeaza autonomia copilului si promoveaza invatamantul prin cooperare.
 Copiii se comporta cu toleranta, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur.
 Invata sa argumenteze.

Ce fac copiii?
 Copiii se ajuta unii pe altii sa invete, impartasindu-si ideile;
 Invata cum sa invete, se exprima liber, experimenteaza;
 Copiii trebuie sa fie capabili:
- sa asigure conducerea grupului;
- sa coordoneaza comunicarea;
- sa stabileasca un climat de incredere;
- sa poata lua decizii;
- sa medieze conflicte;
- sa fie motivati, sa actioneze conform cerintelor educatoarei.

Exemple de metode interactive:


1. Tehnica foto-limbajului

Această metodă se poate aplica în grup mic, la „Bibliotecă” sau „Artă”, precum şi în activităţi de
convorbire, lectură după imagini, observare, educaţie pentru sănătate, deoarece exersează creativitatea şi
sensibilitatea faţă de realităţile vizuale, ce au impact cognitiv şi estetic puternic asupra copiilor. Etape în
aplicarea metodei:
a) Prezentarea sarcinii de lucru:
*Copiii au sarcina de a alege o fotografie care este pentru ei cea mai frumoasă şi mai interesantă
b) Selecţia individuală:
*Fotografiile sunt dispuse pe o masă
* Pe rând, copiii analizează fotografiile şi aleg una
* Este posibil ca aceeaşi fotografie să fie aleasă de mai mulţi copii. Fotografia se plimbă de la unul
la altul. O vor privi cu interes şi vor reţine elementele şi simbolurile fotografice.

c) Activitate frontală:
* Se formează un cerc
* Fiecare copil prezintă fotografia
* Educatoarea adresează întrebări, iar copiii explică motivele alegerii
d) Activitatea frontală de evaluare:
* Se analizează stările, sentimentele exprimate de copii în timpul prezentării sau al contemplării
fotografiilor

Copiii nu au voie să critice prezentările, fotografiile sau să comenteze alegerea unei fotografii de un
numit copil. Ei învaţă să descifreze detaliile fotografice pentru a înţelege mediul înconjurător, cunoscând
astfel şi simbolurile vizuale. Această metodă reprezintă un exerciţiu de ascultare activă, un prilej de
exprimare sau de reformulare, retrăirea impresiilor personale, de analiză a limbajului fotografic, care
prezintă mediul natural aşa cum este el în realitate. Dacă metoda este aplicată într-o activitate de
convorbire şi se desfăşoară pe grupuri, în etapa evaluării, fiecare grup selectează 2-3 fotografii care au
creat dispute în grup fie privind denumirea localităţii, staţiunii, fie timpul, momentul zilei sau denumirea
unor elemente ce vor fi prezentate întregii grupe. De asemenea, este un prilej de clasificare a
divergenţelor cognitive. Exemplu practic: Anotimpul vara este unul dintre anotimpurile mai puţin
explorate organizat de copii. Experienţa dobândită alături de părinţi, în concediu, la munte sau la mare, la
pădure, la plajă, la ţară, poate fi sintetizată în primele zile de grădiniţă, când fiecare copil aduce fotografii
din vacanţă. Sarcina didactică: „Alegeţi una sau mai multe fotografii cu aspecte de vacanţă!” Respectând
etapele de aplicare a metodei, copiii îşi exprimă propriile experienţe şi impresii despre vacanţa mare, aduc
chiar detalii privind nisipul, temperatura apei, briza mării, jocurile în apă şi pe nisip, vizitele la delfinariu,
spectacolele vizionate etc.
Exemple de mesaje extrase de copii din fotografii:
- Marea este sănătate
- Constructori de o vară, la malul mării
- Sănătate pentru un an
- Frumuseţile ţării în vacanţa mare
- Familia reunită
- Hrana este sănătoasă, la bunici acasă

2. Călătoria misterioasă
Este un joc de imaginaţie prin care copiii sunt direcţionaţi să se orienteze în funcţie de poziţiile
spaţiale. Totodată, ei îşi exersează orientarea în spaţiu pe baza reprezentărilor spaţiale prin indicaţii scurte
şi precise. Această metodă se caracterizează prin implicarea participanţilor care manifestă: spirit creativ,
calmitate, gândire logică, comunicativitate, orientare în spaţiu, bună dispoziţie, curiozitate, spirit de
observaţie etc. Etape în aplicarea metodei:
a) Organizarea pe grupuri:
* Copiii se împart în grupuri de patru
* Fiecare grup primeşte un număr sau buline, steguleţe colorate diferit
* Câte un grup, pe rând, devine ghidul călătoriei
* Un loc stabilit de la început va constitui punctul de pornire în călătorie, acesta fiind ales de comun
acord cu toate grupurile (într-un colţ al sălii, lângă raftul cu jucării etc.)
b) Activitatea în grupuri mici:
* Fiecare grup îşi alege un loc în care îşi gestionează materialele care se găsesc acolo (în funcţie de
tema dată şi centrul la care s-au aşezat)
c) Călătoria misterioasă:
* Această etapă va îmbina întotdeauna elemente ale educării limbajului cu cele ale activităţilor
matematice
* Un rol principal îl are ghidarea clară a grupului prin intermediul poziţiilor spaţiale
* Fiecare grup va direcţiona, pe rând, celelalte grupuri spre locul în care se află ghidul, mergând pe
un traseu conceput în aşa fel încât grupul care a pornit în călătoria misterioasă să treacă pe la toate
celelalte grupuri, înainte să ajungă la ghid
d) Sosirea la destinaţia locului misterios:
* Atât grupul - ghid (care se află la destinaţie), cât şi celelalte grupuri la care se opreşte grupul care
călătoreşte, vor prezenta un element semnificativ din activitatea pe care au desfăşurat-o în locul misterios,
atunci când se produce întâlnirea dintre ele

Prin acest exerciţiu copiii sunt antrenaţi să-şi exerseze capacitatea de a se orienta în spaţiu şi să-şi
exerseze reprezentările spaţiale. (şi ghidul, când îndrumă, dar şi grupul ghidat trebuie să ţină cont de
poziţiile spaţiale) Atunci când se efectuează o astfel de „călătorie misterioasă”, timpul trebuie să fie foarte
bine planificat, iar mediul ambiental să fie foarte bine organizat, astfel încât copiii să îmbine instructiv-
educativul cu buna dispoziţie. De asemenea, trebuie menţionat de la început că nu există câştigători, ci
doar copii antrenaţi în activităţi competitive. Exemplu practic: La o activitate de educarea limbajului,
având tema „În lumea poveştilor”, se poate realiza drumul pe harta poveştii, unde copiii au de parcurs
drumul unui personaj din poveste. Luând ca exemplu fata moşului din povestea „Fata babei şi fata
moşneagului” de Ion Creangă, se poate proceda astfel:
- Copiii care sunt la Bibliotecă, utilizează cărţi cu poveşti, imagini din povestea analizată, le
selectează, le triază, le aşază astfel încât, în timpul prezentări, să fie în câmpul vizual al „călătorilor”
- Grupul care evoluează la sectorul Construcţii va construi casa moşului, a babei, a Sfintei
Duminici, fântâna etc.
- La Joc de rol sunt puse la dispoziţie costumaţii adecvate interpretării unor roluri, măşti, alte
elemente auxiliare specifice personajelor din poveste
- La Artă copiii concep portrete ale personajelor, creează imagini din poveşti, utilizând materialele
puse la dispoziţie

Grupul-ghid va direcţiona grupul-călător folosindu-se de poziţiile spaţiate astfel: Mergi înainte 2


paşi, deplasează-te apoi spre dreapta 3 paşi şi mai mergi 2 paşi înainte! Atunci când nu s-a apreciat
corect distanţa, ghidul revine cu comanda „Stop!”şi reîndrumă grupul astfel: înapoi doi paşi, spre stânga
un pas, înapoi 3 paşi etc.
Traseul se poate complica prin solicitarea grupului-călător de a aşeza pe traseu diferite obiecte sau
personaje din poveste. Acest lucru se poate face prin comenzile: de la casa bătrânească, măsoară spre
dreapta două lungimi de creion şi aşază căţeluşa; mergi înainte încă trei lungimi de creion şi plasează
părul; de acolo, spre dreapta, încă două lungimi de creion şi aşază fântâna ş.s.

3. Cvintetul

Este o tehnică de reflecţie ce constă în crearea a cinci versuri, respectând cinci reguli, în scopul de a
sintetiza conţinutul unei teme abordate. Este tehnica prin care se rezumă şi sintetizează cunoştinţe,
informaţii, sentimente şi convingeri. Prin această tehnică, se exprimă gânduri, idei personale asupra
subiectului, prin intermediul cuvântului. Copiii trebuie să coopereze, să sintetizeze şi să selecteze soluţia
corectă. Astfel li se dezvoltă gândirea creativă, li se dezvoltă imaginaţia şi creativitatea Descrierea
metodei
a) Comunicarea temei şi a sarcinii de lucru
* Se anunţă subiectul de discuţie şi le sunt explicate copiilor regulile:
* Primul vers este format dintr-un singur cuvânt, ce denumeşte subiectul
* Al doilea vers este format din două cuvinte care definesc caracteristicile subiectului (2 adjective)
* Al treilea vers este format din trei cuvinte, care exprimă acţiuni (verbe la gerunziu)
* Al patrulea vers este format din patru cuvinte şi exprimă starea copilului faţă de subiect
* Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt şi arată însuşirea esenţială a subiectului
b) Activitate pe grupuri mici
* Copiii sunt împărţiţi în două grupuri
* Pentru fiecare vers compus, educatoarea repetă regula
* Fiecare copil compune un vers în grup, apoi discută cu ceilalţi membrii, stabilind o variantă finală
care va fi prezentată în plen

Pentru a dezvolta gândirea creatoare a copiilor, educatoarea va desfăşura jocuri-exerciţiu în vederea


respectârii regulilor de compunere a cvintetului:
- Cuvinte care denumesc subiectul: Jocul „Cine este?”, „Ce este?”
- Cuvinte care descriu subiectul: Jocul „Spune ce ştii despre … ?”
- Cuvinte care exprimă o acţiune: la terminaţia lor se adaugă „ând”
- Cuvinte care exprimă sentimente: Jocul „Ce simţi pentru … ?”
- Cuvinte care arată însuşiri esenţiale: Jocul „Descrie-mă printr-un cuvânt!”

Exemple de cuvinte obţinute în activitatea pe grupuri: Maşină, nouă, sidefată, Oprind, rulând,
alergând, Mă atrage, mă încântă, Minunata
Flori colorate, parfumate
Răsărind, crescând,
Mă îmbată şi mă încântă,
Zambilele Broscuţe, sprintene, jucăuşe, Înotând, sărind, stropind, Mă trezesc, mă obosesc,
Zgomotoasele.

4. Puzzle

Puzzle este un joc-exerciţiu ce constă în reconstituirea unei imagini din forme, figuri, piese, a unei
propoziţii din cuvinte, a unui cuvânt din silabe. Este o metodă-exerciţiu care necesită munca în grup.
Verbul definitoriu al metodei este „a reconstitui”. Imaginea reconstituită de copii conţine tematici
cunoscute de copii, preferate de ei, aceasta fiind fragmentată prin linii drepte sau curbe. Etapele metodei:
a) Organizarea pe grupuri
* Se formează grupuri de câte trei copii
* Aşezarea spate în spate a două scaune condiţionează desfăşurarea, fiecare copil stând la o măsuţă
* În partea laterală a celor doi stă al treilea copil
b) Instructajul:
* Unul dintre copii este emiţătorul – emite/comunică sarcina de lucru
*Al doilea copil este receptorul – acţionează puzzle-ul în funcţie de modul cum receptează sarcina
de lucru comunicată de emiţător
* Al treilea copil este observatorul – îndeplineşte tacit rolul său, care vizează modul de colaborare
dintre emiţător şi receptor

Cea mai importantă regulă a jocului este: ”După ce v-aţi ocupat locurile, nici emiţătorul, nici
receptorul nu are voie să vadă ce lucrează fiecare … adresaţi numai întrebări!” Timpul expiră când primul
grup termină puzzle-ul.
c) Distribuirea materialului didactic:
* Atât emiţătorul cât şi receptorul primesc acelaşi material didactic
* Emiţătorul are pusă la dispoziţie imaginea ce va fi reconstituită de receptor
* Receptorii primesc numai elementele ce vor reconstitui imaginea
d) Activitatea în grup
* Copilul – emiţător indică locul fiecărei piese din puzzle
* Copilul – receptor aşază piesele după indicaţiile date de emiţător

Activitatea observatorului:
* Observatorul al cărui grup a finalizat corect puzzle-ul, prezintă activitatea grupului său
* Observatorul se axează pe comunicarea dintre cei doi membrii ai grupului direcţionată pe:
- Exactitatea informaţiilor transmise
- Modul de receptare al informaţiilor
- Compatibilitatea partenerilor
- Întrebări suplimentare
- Atmosfera de colaborare între parteneri
- Ce anume a condus la finalizarea puzzle-ului

Exemplu practic 1: Copiii sunt antrenaţi într-o activitate de cunoaştere a mediului la reconstituirea
unui întreg din părţi, tema fiind „Anotimpul toamna”. Se dă semnalul de începere prin bătăi din palme,
sunetul clopoţelului sau oricare alt semnal sonor. Copilul - emiţător indică locul fiecărei piese de puzzle,
iar copilul – receptor aşază piesele după indicaţiile primite.
 Exemple de indicaţii ale emiţătorului: „figura care conţine floarea mare albastră se aşază în dreapta-
jos, lângă ea, în partea stângă aşază figura care conţine trei frunze galbene.”
 Exemple de întrebări care pot fi adresate de receptor: „Mai sunt forme care conţin frunze?”, „Este
soare în tablou?”

Exemplu practic 2: Utilizarea metodei „Puzzle” este posibilă în orice moment al activităţii din
grădiniţă. În timpul jocurilor creative realizate în zona „Bibliotecă”, când obiectivul vizat este
comunicarea, se realizează exerciţii de asamblare a cuvintelor dintr-o propoziţie/frază. Exemplu: „Copiii,
grupa, din, noastră, azi, teatru, merg, la”. Emiţătorul gândeşte propoziţia, apoi spune cuvintele separate,
pe care receptorul încearcă să le asambleze într-un enunţ corect. Sunt acceptate toate variantele corecte.
Acelaşi lucru se poate realiza şi prin imagini, cerinţa fiind de a alătura corect imaginile, pentru formarea
propoziţiei. (se poate practica şi la nivelul I) O mai mare atenţie trebuie acordată aici, deoarece fiecare
imagine prezentată trebuie să ilustreze clar un singur cuvânt al propoziţiei. Exemplu: propoziţia,
reprezentată de imagini este: „mâncare, mama, gustoasă, găteşte”, iar variantele acceptate pot fi:
- Mama găteşte mâncare gustoasă.
- Mâncare gustoasă găteşte mama.
- Mâncare gustoasă mama găteşte.
Chiar dacă ,uneori, la propoziţii mai scurte şi mai simple, pot fi acceptate toate variantele de
răspuns, practicarea acestei metode duce la eliminarea barierelor de comunicare şi a dezvoltării
inteligenţelor multiple.

Concluzii Ştim cu toţii că oricine poate învăţa de oriunde. Copiii sunt bombardaţi cu informaţii
prin diferite canale, informaţii care sunt prea multe şi pe care nu le reţin şi nici nu au capacitatea de a le
selecţiona. Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa
lucruri de care vor avea nevoie în viaţa lor de şcolar şi de adult. Dacă generaţii şi generaţii nu au fost
învăţate cum sa înveţe, iată că prin aplicarea acestor metode interactive rezolvăm şi problemele noastre:
de relaţionare, de comunicare, de responsabilizare, de învăţare reciprocă etc. Calitatea activităţii noastre la
clasă este „cartea de vizită” din care „banalul şi rutina” trebuie şterse din cartea de căpătâi a copilăriri,
„Grădiniţa”. Reţeta este să avem curaj, dorinţă, încredere în noi şi în metode, „nebunie”, nepăsare faţă de
sceptici. Succes!
Bibliografie:
Georgeta, Puiu, Metode interactive de grup, Editura Arves, Timişoara, 2012
Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006
http://www.didactic.ro/materiale-didactice/171747_metode-interactive