Referat

AVANTAJELE ȘI LIMITELE ORGANIZĂRII ACTIVITĂȚILOR

DIDACTICE LA GRUPELE COMBINATE
Dacă am surprinde într-o imagine o grupă combinată, în tabloul nostru ar fi prezenți
preșcolari de 3, 4, 5, 6 ani, am observa grupuri mici de copii desfășurând diferite activități în
același timp, am identifica o paletă largă de transferuri informaționale și comportamente între
aceștea, copiii fiind valorificați ca individualitate.

Copiii formează grupuri de vârstă mixtă într-un mod firesc, cum ar fi grupul de joacă
din parc, din ulița satului, din curtea școlii sau a grădiniței. O astfel de formațiune , chiar dacă
este constituită pe termen scurt, devine o comunitate de învățare, fie că este vorba de regulile
jocului, rolul jucătorilor, strategii de rezolvare a unor situații, transfer de modele
comportamentale sau motivare reciprocă etc.

Spre deosebire de trupa de joacă formată ad-hoc, în care un copil poate să participe
atât cât dorește/este interesat, grupa combinată trebuie să se constituie într-o comunitate de
învățare cu sens, iar actorul principal care generează demersul educațional optim este cadrul
didactic.

Educatorul grupei combinate trebuie să fie practicianul bine pregătit din punct de
vedere psihopedagogic, care cunoaște și înțelege specificul învățării la diferite vârste,
apreciază individualitatea fiecărui copil, proiectează și desfășoară un demers didactic care
vizează progresul individual al preșcolarilor, aplicând strategii didactice stimulative,
diversificate și flexibile.

Educatorul grupei combinate va proiecta demersul didactic având în vedere

comportamentele specificate în Curriculum pentru educația timpurie, precum și corelarea
indicilor comportamentali cu practici de sprijin specifice pentru două intervale de vârstă.
Ritmul de dezvoltare individual,dar și necesitatea direcționării către nivelul proxim de
dezvoltare vor diversifica și multiplica plaja de comportamente urmărite, educatorul
necesitând să-și concentreze atenția către individ și progresul acestuia.

Interesele copilului, preocupările lui , dorința de explorare a unui subiect devine punct
de plecare în organizarea activităților didactice. Adultul va încuraja cultivarea acestor
preocupări și le va exploata valoarea formativă pentru întregul colectiv, creând astfel cadrul
optim pentru realizarea transferului între vârste. De exemplu, preocuparea lui A pentru
colecționarea de pietre devine pretext de învățare atât pentru el ,cât și pentru colegii săi.
Prezentarea colecției și a demersului său de culegere/identificare a obiectelor îi oferă acestuia
cadrul de valorizare individuală, de creștere a încrederii în sine , dar și de dezvoltare a
operațiilor gândirii cum ar fi analiza, compararea, generalizarea. Explicațiile oferite
auditorului, susținerea expunerii se traduc în structura informațiilor, verbalizarea acestora și
exersarea abilităților de vorbire în public. A este persoana resursă, expertul care împărtășește
colegilor informațiile pe care le deține. Experiența senzorială oferită de manipularea pietrelor,
identificarea criterilor de clasificare a acestora, descoperirea atributelor lor sunt experiențe noi
de învățare oferite colegilor. A devine un model pentru întreaga grupă de copii, atât în ceea ce
privește preocupările sale, cât și prin modul de expunere a informațiilor. Studierea pietrelor
se poate constitui într-un proiect tematic care va fi explorat pe parcursul mai multor zile.

Aceiași situație poate fi creată și într-o grupă omogenă, dar complexitatea situației de
învățare nu are aceeași anvergură ca în cazul grupei combinate.

Sarcinile didactice stabilite pentru grupa ,, multi-age,, vor avea niveluri de

complexitate graduale. De asemenea, educatoarea va avea în vedere identificarea unor sarcini
diferite, individualizate, resursele de timp anticipate fiind, de asemenea diferite. Diferenșa
majoră rezidă în modalitatea prin care un cadru didactic atribuie sarcinile didactice.

De exemplu, pentru operarea cu un număr de obiecte, nu se va stabili o sarcină precisă

pentru fiecare copil, conform nivelului său de dezvoltare, ci vor fi pregătite mai multe sarcini,
alegere fiind a copilului. În centrul ,, Joc de masă,, sunt așezate pe masă pahare care sunt
marcate cu cifre de la 1 la 7 . Sarcina didactică presupune așezarea în pahare a tot atâtea
creioane colorate cât arată cifra. Fiecare copil va rezolva conform performanței sale, având
libertatea de alegere a cifrei / cifrelor cunoscute. Adultul va supraveghe lucrul copiilor,
oferind feedback sau complicând sarcinile, cum ar fi ,, Așază în paharul care arată cifra 5
creioane roșii și galbene. Câte creioane sunt galbene? Dar câte sunt roșii? Dacă așez 4
creioane galbene, câte creioane roșii vei adăuga pentru a fi 5?

Situațiile de învățare și de facilitare a transferului pot fi create de copii sau pot fi

planificate de către cadrul didactic. Rămânând în aceeași temă a proiectului , cadrul didactic
poate stabili o sarcină didactică pentru centrul ,, Nisip și apă,, prin care propune copiilor să
descopere comorile (pietrele) ascunse în nisip și să le colecteze în cufăre care au indicată o
cifră. Sarcina va fi rezolvată în perechi, copiii alegându-și partenerul cu care doresc să
lucreze. Educatoarea poate complica sarcina prin introducerea unui atribut pietricelelor(6
pietre albastre, 3 pietre roșii) De asemenea copiii pot fi provocați să realizeze grupe de pietre
în funcție de un criteriu identificat de ei. Lucru în echipă va favoriza valorizarea individuală și
învățarea prin transferul între copii de vârste diferite.

Educatoarea va propune modalități diferite de organizare a grupului de copii. Deși

variantele de organizare sun aceleași ca în cazul grupelor omogene, cadrul didactic va anticipa
posibilitatea formării grupurilor omogene care se pot constitui la nivelul grupei combinate,
știut fiind faptul că aceste grupuri se formează și în funcție de interesele și preocupările
copiilor. De exemplu, cadru didactic va introduce în centrul ,,Știință,,un puzzle 3D aș unui
dinozaur, anticipând că această sarcină va stârni mai mult interes copiilor de 5-6 ani.

Organizarea mediului educațional în care sunt introduse centre de activitate transformă

sala de grupă într-un adevărat mediu de învățare eficientă pentru copii. Favorizarea învățării
situaționale, oferirea posibilității de alegere și de aderare la un grup format în jurul unei
preocupări comune, interacțiunile între copii de vârste diferite conduc la dezvoltarea
individuală. Centrele de activitate sunt zone ofertante , dotate cu materiale versatile și
facilitatoare ale învățării, care sprijină inițiativele personale în egală măsură cu învățarea
dirijată de adult. Ponderea activităților desfășurate în grupuri mici este mult mai mare față de
activitățile instructiv-educative desfășurate ăn grupa omogenă.

Mediul educațional din grupa combinată invită la explorare, manifestare individuală,

formarea grupurilor spontane, dezvoltă sentimentul de apartenență a copiilor, jocul fiind
activitatea fundamentală a acestora. Educatoarea facilitează activitatea independentăa
preșcolarilor, accentul demersului didactic fiind pe procesul învățării, și nu pe rezultatul
imediat.

Avantajele grupei combinate, ca formațiune de studiu, sunt multiple, în planul

devenirii individuale a copilului, dintre care

-mediul favorabil pentru atingerea zonei de proximă dezvoltare

-mediu incluziv

-diversificarea relațiilor sociale, dezvoltarea emoțională

-mediu creativ.

Bibliografie

,,Specificul activităților didactice la grupele combinate,,