Ghidul
meşterului
Ghid lipire şi sudare
Îmbinarea corectă a metalelor
În cazul lipirii temperatura este considerabil
mai mică decât în cazul sudurii. Se topeşte
numai materialul de adaos, care umple
spaţiul foarte fin dintre piesele apropiate şi
acestea se îmbină imediat. Prin lipire, spre
deosebire de sudură se pot îmbina atât
metale de acelaşi fel cât şi de natură diferită.
Prin lipirea moale se
înţelege îmbinarea
metalelor la
temperatură
sub 450°C. În tehnica
instalaţiilor de apă
lipirea ţevilor de cupru
este un procedeu încer-
cat de multe decenii. În
acest fel se pot realiza
îmbinări durabile şi
etanşe ale ţevilor de cupru şi fitingurilor, cum
ar fi coturi, teuri etc. Prin acest procedeu
aliajul topit de adaos - zinc şi plumb
– pătrunde uniform prin capilaritate în spaţiul
fin dintre peretele exterior al ţevii şi peretele
interior al fitingului. Forţele capilare au efect
numai când jocul dintre cele două materiale
nu depăşeşte 0,03 mm. Modificările
dimensionale datorate deformărilor şi
tăierilor anterioare lipirii vor trebui corectate
cu ajutorul unui dorn de calibrare.
Pentru lipirea moale a pieselor mari (ţevi de
cupru, de ex.) aveţi nevoie de un arzător cu
gaz, denumit şi „lampă de lipit”. Lămpile de
lipit funcţionează cu un amestec combustibil
propan-butan, disponibil în comerţ şi sub
denumirea „gaz de camping”. Modele simple
se găsesc la preţuri convenabile în magazi-
nele de scule de mână. Modelele confortabile
sunt echipate cu aprinzător piezo-electric
care vă scuteşte de permanenta căutare a
unei brichete.
Lipirea elementelor electronice
Componentele electronice se îmbină electric
şi mecanic prin lipire la circuitul imprimat.
În acest caz trebuie, pe de o parte, protejate
piesele fine de supraîncălzire şi, în acelaşi
timp, trebuie realizată o cuplare electrică cu
suficientă conductivitate. Prin lipire fluxul şi
aliajul de adaos se aplică la locul îmbinării.
Dar acest procedeu funcţionează numai când
locul lipiturii este suficient încălzit şi zincul
cu fluxul nu aderă la ciocanul de lipit ci la
materialul de bază.
Aparate şi modul lor de funcţionare
Tipurile de aparate şi vârfurile de lipit ce
se folosesc în diferitele aplicaţii depind de
dimensiunile şi de natura pieselor. Dacă
materialul care trebuie lipit este un bun
conducător de căldură, un vârf prea subţire
nu ajută. Acesta nu va putea asigura căldură
suficientă deoarece rezistenţa termică dintre
elementul de încălzire al ciocanului de lipit
şi vârf este prea mare. Pe de altă parte, un
vârf prea mare supraîncălzeşte cu siguranţă
piesa.
Löten.indd 1
Ciocanele Ciocan de lipit Pistol de lipit
de lipit sunt
relativ ieftine
şi se remarcă
prin greutatea
redusă şi Lampă de lipit şi
vârfurile care cartuş cu gaz
se pot
schimba.
Pentru lipirea
pieselor Ciocan de lipit
sensibile nu cu gaz
sunt potrivite
deoarece nu
permit reglarea temperaturii. Adaptarea la
materialul de lipit se realizează prin selecţia
unei clase de putere corespunzătoare.
Acestea sunt disponibile de la 15 W în sus.
Staţiile de lipit sunt echipate cu regulatoare
electronice de temperatură şi cu ciocan cu
vârfuri interschimbabile. Acestea ajung repe-
de la temperatura de lucru şi pot fi utilizate,
datorită construcţiei lor, şi pentru lucrări
pretenţioase. Dezavantajul major este preţul
relativ ridicat.
Pistoalele de lipit au un timp scurt de
încălzire. Dar spre deosebire de staţia de
lipit, nu există posibilitatea reglării tempera-
turii. Pentru utilizarea în domeniul electronic
vârful este de cele mai multe ori prea cald.
Este potrivit pentru zincarea liţelor şi lipirea
pieselor mici mai puţin sensibile la încălzire.
La lucrările de durată vârful se încălzeşte
într-atât încât aproape că se arde. Pe lângă
aceasta, greutatea mare duce la oboseala
mâinii.
Ciocanele de lipit cu acumulator sunt uşoare
şi manevrabile, neavând cablu. Nu au putere
mare dar sunt practice pentru mici reparaţii.
Ciocanele de lipit cu gaz sunt de asemenea
uşoare şi simplu de utilizat. Timpul de
încălzire este scurt şi unele modele ating
temperaturi deosebit de ridicate. Sunt
potrivite îndeosebi pentru lipirea componen-
telor electrice sensibile dar necesită atenţie
deosebită la evacuarea căldurii. Combustibi-
lul folosit este gazul obişnuit de brichetă.
Ce trebuie avut în vedere la lipirea electrică
Pentru a realiza îmbinări rezistente mecanic
şi bune conducătoare de electricitate piesele
metalice trebuie să fie curate. Curăţirea
se poate face mecanic, cu bureţi de sârmă
şi benzi abrazive, sau chimic, cu solvenţi
degresanţi (de ex. alcool). La lipire aveţi grijă
şi de îmbinarea mecanică corectă a pieselor.
Tablele trebuie aplatizate şi suprapuse,
sârmele răsucite şi, dacă este posibil,
înfăşurate la locul de contact.
Lipirea ţevilor de cupru
Capetele ţevilor se pregătesc prin tăiere
curată, debavurare cu pâslă (şmirghel,
granulaţie 240) sau cu burete de sârmă.
În timpul curăţirii ţineţi capătul ţevii în
jos, astfel încât să nu intre reziduuri în
ţeavă. În acelaşi fel trebuie curăţată partea
interioară a mufei. Fixaţi ţeava cu atenţie
într-o menghină. Strângeţi fălcile menghinei
numai atât cât să fie ţinută fix ţeava. Acoperiţi
capătul ţevii cu un strat subţire de flux. Aveţi
grijă să nu pătrundă în interior. De asemenea
părţile interioare ale mufelor nu au voie să
intre în contact cu fluxul deoarece apare
pericolul coroziunii. După aceea glisaţi până
la refuz ţeava pe mufă şi fixaţi-o astfel încât
să stea nemişcată în timpul procesului de
lipire. Încălziţi uniform locul îmbinării, pe
toate părţile, cu o flacără de gaz slabă, până
ce fluxul începe să fumege uşor. Atenţie! Să
nu supraîncălziţi locul! Apoi se poate stinge
flacăra; se ţine bagheta de material de adaos
la marginea mufei, unde se topeşte imediat
şi fluidul este tras prin capilaritate în spaţiul
dintre piese. Bagheta de aliaj se conduce
constant astfel încât să fie în contact cu limita
dintre ţeavă şi mufă până se formează o
margine fină argintie. Locul lipiturii se lasă
câteva minute să se răcească iar în încheiere
se şterg cu o lavetă resturile agresive de flux.
Aliaje de lipit şi fluxuri
Ca aliaje de lipit se folosesc metale cu punct
de topire mai scăzut decât al materialului de
bază, care pot fi fluidizate cu scule adecvate
şi după întărire aderă la materialul de bază.
Ideal aliajul de lipit trebuie să se poată topi
uşor şi să adere la suprafaţa metalului de
bază sau să se alieze cu acesta. Această
capacitate de priză se numeşte afinitate.
Aliajul trebuie să fie de asemenea foarte
penetrant, deoarece la numeroase aplicaţii
trebuie să pătrundă în spaţii foarte mici între
ţevi şi sârme.
Din punct de vedere al rezistenţei trebuie
acceptat un compromis. Se aplică regula: ali-
ajul de lipit să fie cât mai rezistent cu putinţă,
fără a se fragiliza. De obicei lipiturile moi se
pot încărca cu sarcină numai când piesele
s-au suprapus sau sunt în contact direct.
Aliajul de lipit are funcţie numai de îmbinare
şi nu portantă.
În cele mai multe cazuri ca material de lipit
se utilizează aliaj pe bază de zinc (frecvent
63% zinc / 37% plumb). Prin adăugarea altor
metale se pot îmbunătăţi proprietăţile, de ex.
topirea rapidă şi penetrabilitatea.
Temperatura de topire a aliajului de zinc
standard
este 183°C. Poziţia corectă a lipiturii
În cazul
lipiturilor
fără plumb,
impuse de
Aliaj insuficient
protecţia
mediului,
tempera-
tura este
depăşită cu Aliaj în exces
circa 35°C.
În mod
deosebit la
conexiunile
06.04.2007 10:27:57 Uhr

Ghid lipire şi sudare
electronice trebuie urmărită o temperatură
cât mai redusă posibil pentru a proteja com-
ponentele sensibile de supraîncălzire.
Pe lângă aliajul de lipit este necesar şi fluxul.
Acesta are rolul de a curăţa suprafaţa de
contact a materialului de bază şi, în mod
deosebit, de a îndepărta stratul de oxid care
se formează pe suprafaţa metalelor.
Pentru lipirea componentelor electronice, a
plăcilor de contact etc., se utilizează sârmă
de lipit cu inimă de flux. Avantajul este că
la încălzire fluxul – de obicei colofoniu – se
dozează automat. Colofoniul este o răşină cu
bune proprietăţi antioxidante şi de izolare.
La instalaţiile de apă cu ţevi de cupru se
foloseşte sârmă masivă sau baghete de aliaj,
livrate de regulă în pachete de 100 g. Ca flux
se utilizează aşa-numita pantă decapantă
care, conţine mai ales acizi sau săruri agre-
sive care asigură o foarte bună priză dar pot
duce la coroziune. De aceea locurile lipitu-
rilor trebuie curăţate temeinic după lipire.
Cu aliaje de argint se pot lipi aproape toate
materialele şi se obţin rezultate foarte bune.
Lipirea tare
Prin lipire tare se înţeleg lipiturile la tem-
peraturi peste 450°C. Lipiturile tari sunt
capabile de sarcini mai mari decât lipiturile
moi şi pot fi utilizate la fier sau oţel. Sursa de
căldură poate fi un arzător cu gaz puternic,
care poate livra, în funcţie de gazul folosit,
până la 850°C sau un aparat hobby de sudură
autogenă, alcătuit din cartuş combustibil, bu-
telie de oxigen, armături, pachet de furtune
şi arzător. Cu acest aparat se pot obţine la
nevoie şi temperaturi de peste 1000°C.
Aplicaţii tipice de lipire tare sunt tablele
subţiri, ţevile de oţel, profilele.
Sfatul nostru
Aveţi grijă ca la utilizarea focului deschis să
nu fie în apropiere obiecte sau elemente de
construcţie din materiale uşor inflamabile
(de ex. lemn, material plastic, hârtie). În nici
un caz nu depozitaţi în apropierea locului
de muncă substanţe uşor inflamabile, cum
ar fi solvenţii. La lipirea materialelor mari
grosiere (de ex. conducte de apă) se vor lua
măsuri de protecţie, respectiv se vor purta
mănuşi (de preferinţă din piele) şi ochelari de
protecţie.
Îmbinarea materialelor identice
Prin sudură se îmbină materiale identice prin
topire. Pentru aceasta locul îmbinării este
topit pentru un timp scurt, astfel încât mate-
rialele să se întrepătrundă. Temperatura
necesară de topire se realizează cu un arc
electric (sudură electrică) sau cu flacără
(sudură autogenă).
Informaţiile cuprinse în prezentul îndrumar au un caracter general şi nu angajează răspunderea bauMax. De asemenea, bauMax nu este responsabilă pentru
nici un fel de daune materiale sau de altă natură cauzate de punerea în practică a acestor informaţii.
Gă̆siţi acest ghid şi pe pagina de internet www.bauMax.ro
Löten.indd 2
Ghidul
meşterului
La sudura autogenă căldura este produsă de
un amestec gaz – oxigen. De regulă combu-
stibilul este acetilena. Prin aportul de oxigen
pur temperatura flăcării se ridică la peste
3000°C. Metalul de adaos pentru îmbinarea
sudată este asigurat manual sub formă de
sârmă. Cu exerciţiu se pot obţine cusături
foarte curate chiar şi la tablele subţiri. Un
dezavantaj al procedeului este că, datorită
încălzirii pe suprafeţe mari, se generează
tensiuni în material şi deformări. De aceea,
în timpul lucrului trebuie controlate perma-
nent alinierea şi unghiurile pieselor supuse
la procedură. Echipamentul sudorului constă
din ochelari de sudură autogenă cu geamuri
întunecate, sorţ de piele şi mănuşi de piele cu
manşete lungi.
Pentru gospodarii al căror necesar de
sudură se rezumă la reparaţii şi lucrări de
construcţii în casă şi gradină, varianta cea
mai rezonabilă este un aparat de sudură
electrică.
Aparatele de sudură electrice sunt potrivite
pentru profile de oţel şi tablă. Aparatele sunt
prevăzute pentru următoarele procedee: cu
electrod acoperit, MIG*, MAG** şi WIG***.
Deosebirile principale le vedeţi în tabelul de
mai jos.
MIG* Metal- MAG** Metal- WIG*** Wolfram
Inert-Gas Activ-Gas -Inert-Gas
Procedeul Domeniul de Caracteristici
utilizare
Aparat cu electrod Hobby, ateliere Simplu, sigur, ieftin
acoperit manuale
MIG/MAG Auto, construcţii, Bun pentru table
industrie subţiri
WIG Aplicaţii speciale Cusături curate,
foarte precise
Sfatul nostru
La alegerea unui aparat de sudură este
recomandabil să vă sfătuiţi cu profesionişti.
Cu cât sudorul are mai puţină experienţă cu
atât mai bun trebuie să fie aparatul.
Aparatele de valoare se remarcă prin echi-
pamente sofisticate de reglaj cu dispozitiv
pentru sudarea WIG (pentru oţel nobil şi
aluminiu) şi oprire rapidă automată costisi-
toare. Stadiul actual al tehnicii îl reprezintă
invertoarele, care sunt sensibil mai compacte
şi mai uşoare decât transformatoarele de
sudură convenţionale şi permit obţinerea de
rezultate superioare. Asemenea invertoare
oferă o reglare dinamică a sarcinii şi sunt
echipate cu dispozitive de amorsare rapidă şi
de evitare a sudării electrodului la piesă.
Sudarea cu electrod acoperit este universală;
prin acest procedeu se pot prelucra aproape
toate metalele. Limita o reprezintă tablele
cu pereţi subţiri, sub 2 mm care se pot găuri
datorită căldurii şi suferă deformaţii termice
puternice. Mai întâi trebuie conectate piesele
la aparat cu cablurile de masă. După aceea,
electrodul acoperit se amorsează cu curent
la 240 V sau la 400 V, în funcţie de tipul
aparatului. Arcul electric format încălzeşte
la roşu materialul de bază şi topeşte miezul
de oţel al electrodului, care se transferă la
materialul de bază, realizând îmbinarea.
Cămaşa electrodului asigură protecţia zonei
procesate faţă de aer, evitând oxidarea. După
răcire fluxul de protecţie formează deasupra
cusăturii sudate un strat de zgură care
trebuie îndepărtat cu ciocanul pentru zgură.
După materialul de acoperire electrozii pot fi
rutilici, bazici sau speciali.
Sfatul nostru
O dotare completă pentru sudura cu electrozi
cuprinde, pe lângă aparatul de sudură şi
cablurile de conexiune, o perie de sârmă,
ciocan de zgură, haine cu mâneci strânse
pe corp, încălţăminte şi mănuşi de piele
de protecţie cu manşete lungi. În acest fel
sunt protejate mâinile şi braţele de radiaţia
ultravioletă puternică generată de arcul
electric, precum şi de pericolul de arsuri.
Atenţie! Nu priviţi niciodată direct arcul
electric fără protejarea ochilor. Lumina
deosebit de puternică poate produce leziuni
foarte grave!
O atenţie deosebită trebuie acordată
protecţiei feţei. Măştile de protecţie standard
cu geam întunecat protejează ochii de
radiaţia puternică ultravioletă dar trebuie
rabatate în cursul operaţiilor de pregătire
şi finisare a lucrării deoarece sunt practic
opace la lumina normală. Măştile automate
de sudură întunecă vizorul în câteva fracţiuni
de secundă la amorsarea arcului electric
şi se luminează din nou la dispariţia sursei
de radiaţie, astfel încât piesa să poată fi
manevrată.
Dacă sudaţi frecvent table cu pereţi subţiri, vă
trebuie un aparat cu protecţia arcului cu gaz
(MIG/MAG). Ca gaz de protecţie se foloseşte
Argon sau un amestec care asigură protecţia
contra supraîncălzirii atât a lipiturii cât şi a
pieselor.
06.04.2007 10:27:57 Uhr