ALFRED OVARE LA

RÎUL NEGRU
 R îu t negru, rom anul
scriitorului progresist ar»
gentinian Alfredo V arela
pe baza căru 'a a fost în-
tocmit scenariul filmului
„Curg apele tulburi"—care
a rulat şi pe ecranele ci­
nem atografelor noastre —
este una dintre cele mai
reuşite opere ale prozei
sudamericane. R o m a n u l
este o epopee a muncito­
rilor de pe plantaţiile de
m ate.
Cartea înfăţişează con­
diţiile infernale de muncă
în întreprinderile din pă­
durea virgină, departe de
regiunile civilizate, unde
vătafii şl administratorii
patronilor ii terorizează,
tortul ează şi ucid nepe-
depsiţi pe muncitori. Citi­
torul urm ăreşte cu încor­
dare viafa lui Ramon, un
tip minunat de proletar
agricol sudamerican, care
se răzvrăteşte şl luptă con­
tra exploatatorilor, ajutat
de ceilalţi muncitori.
R îu l n egru este po­
vestea muncitorimii celei
mai crunt exploatate din
America de Sud, fiind —
pr*n vigoarea şi forţa de
expresie artistică — echi­
valentul în proză al poe­
m elor lui Pablo N eruda.
ALFREDO VARELA
RÎUL NEGRU
In rom îneşte de
D umitra Copceag

Cu un cuvînt înainte de
A ristobuio Echegaray

1958
EDITURA DE STAT PENTRU LITERATURA ŞI ARTĂ
A lfredo V arela
El Rlo Oscuro
E dito rial L autaro
B uenos A ires
1946
 . Ca prelaţă la rom anul lui A lfredo Varela,
editura are satislacţia de-a publica paginile
ce urmează, scrise de A ristobulo Echegaray
— talentat poet, prozator si critic literar
progresist argentinian care ne-a vizitat [ara
la siîrşitul anului trecut.

Iată-ne într-o ţa ră imensă. Totul e gigantic aici : zicem „su­

prafaţă" şi n e gîndim la trei m ilioane de kilom etri pătraţi ;
îngînăm cu sfială : „munţi" şi colo, în nesfîrşitul lanţ al Cor-
dillerilor, depănîndu-şi zăpezile eterne pe întinsul albastru al
cerului, ne răsare înaintea ochilor, d re p t ca un zid, uriaşul
A concagua cu cei peste şapte mii de m etri ai săi — înălţim e
am eţitoare, întrecută doar de către aceea a H imalaiei ; ex­
clamăm „fluviu" şi lingă m arele nostru Buenos A ires — cu
puzderia lui de oam eni şi zgîrie nori — ni se înfăţişează La
Plata, fluviul cel mai lat din lume, pe care descoperitorul său,
Ju an Diaz de Solis, într-o după-am iază însorită din 1515, cu pu­
ţin în ain te de a fi sfîşiat de către indienii de pe ţărm ul răsări­
tean, l-a num it „mare" ; M area cea D ulce j spunem „cîmpie"
şi înţelegem nem ărginitele „Pampas", unde putem m erge zile
şi nopţi în şir fără a zări altceva decît păm înturi drepte ca
în palmă, care parcă ne strigă : „Aici e patria turm elor" ; şi
închipuirea ne face să vedem cele şaizeci sau şaptezeci de
m ilioane de cornute mari, care rătăcesc pe acolo ; sau pe la­
tifundiarii din fabulosul Chubut, unde adesea un singur pro­

5
p rietar strînge la fiecare tunsoare lina a peste o sută de mii
de oi ; spunem „ruşine" şi in minte ni se ivesc miile de in­
dieni pe care i-am asasinat în num ele C ivilizaţiei şi al C re­
dinţei, p entru a le răpi păm înturile străm oşeşti ; muncitorii
m asacraţi în Patagonia de miazăzi, pentru îndrăzneala de a
fi cerut pîine şi îm brăcăm inte ; gloatele d e m ensu 1 osindite
la o m uncă peste puteri şi la o ex isten ţă de mizerie, ex ter­
m inate fără m ilă în iadul verde al y erbalelor.

Să le privim pe hartă. A coperă întregul A lto Paranâ, colo

sus, la dreapta, lîngă graniţa de m iazănoapte a Argentinei,
pe o fîşie de păm înt înfiptă ca o pană între P araguay şi
Brazilia. Codri de nestrăbătut, sute de rîu ri şi pîraie, o căl­
d ură înăbuşitoare, subtropicală, şi pretutindeni exploatarea
p în ă la sînge a omului... Fireşte, e vorba de vrem uri oare­
cum trecute. Rîul N e g ia al lui A lfredo V arela curgea pe
acolo acum citeva zeci de ani, însă chiar de pe atunci pro­
tagonistul său „mergea vijelios Ia vale, lăsînd în urma lui
o epocă si îndreptîndu-se spre alia“ — spre epoca sindica­
telor, a m uncitorilor organizaţi, a plantaţiilor de ceai m ate
care în ain tau năvalnic, o dată cu civilizaţia, peste răm ăşiţele
y erbalelor123 virgine, nim icite printr-o tăiere sălbatică, rod al
lăcom iei omeneşti, al goanei nebune după aur.

A lfredo V arela urm ează cu m ăiestrie o orientare literară

în cepută în A rgentina acum o sută douăzeci de ani, o dată
cu halucinanta nuvelă a lui Esteban Echeverria El Mata-
d e r o 3 continuată apoi cu Facundo al lui Domingo Faustino
Sarm iento şi cu cîteva nuvele ale lui Guillermo Enrique
H udson (de pildă, El Ombu, unde se descrie sacrificiul lui
V alerio C u e v a s4) ; o orientare literară care şi-a găsit ex­
presia genială în M artin Fierro al lui Jose H ernandez, cel

1 M uncitor (n. tr.).

2 V ezi n o ta de la pag. 19.
3 A b a to ru l (n. tr.).
4 P ersonaj isto ric de la în cep u tu l seco lu lu i al n o u ăsp rezecelea, ucis în
mod b a rb a r p e n tru că în d ră z n ise să ia a p ă ra re a s o ld aţilo r n e d re p tă ţiţi de
g u v e rn (n. a.).

6
mai m are poem al A m ericii — după părerea mea, cu nepu­
tin ţă de tălm ăcit în altă limbă.
Singur faptul de a m enţiona un scriitor alături de numele
pom enite mai sus ara tă o în altă preţu ire a lui. Prin aceasta
nu v reau să spun, fireşte, că însem nătatea naţională a Rhilui
N egru este tot atît de m are ca aceea a operelor despre care
am v o r b it; vreau să ară t doar că ne găsim în faţa aceluiaşi
spirit de dem nitate artistică, de aspiraţie profund um ană :
în faţa aceleiaşi străduinţe nobile de a pune in lum ină re a ­
lităţile argentiniene. Prin opera lui, scriitorul se situează ală­
tu ri d e cei mai buni rom ancieri contem porani ai Americii.
Insă această operă nu e nicidecum un fenomen de generaţie
spontanee. Ea este rodul, produsul firesc al unei întregi ple­
iade de scriitori care creează în spirit profund naţional, ple-
cîndu-şi totodată urechea — şi asta e deosebit de im portant
— la m area dram ă a omului.

A bordarea tem ei părea foarte riscantă. E adevărat, exista

un antecedent ilustru în I o que son los y e rb a le s1 de Ra-
fael B a rre t; dar acolo era vorba de o operă cu caracter de
pam flet ; nu se născuse încă rom anul propriu-zis, care se
intuia totuşi, latent, în atm osferă, în topografie, în figurile
de „pioners“ şi m ensă. C rearea unui asem enea rom an era
o ispită, dar în acelaşi timp o problem ă. Bineînţeles, atît
p entru exoticul cadrului cit şi pentru tragedia zguduitoare
în făţişată în roman, se im puneau rigori stilistice deosebite,
un simţ al m ăsurii excepţional. T endinţa de a exagera, alu­
necarea pe panta naturalism ului verbal în redarea lim baju­
lui aspru al personajelor — erau m arile prim ejdii care îl
am eninţau pe scriitor. V arela a izbutit să le ocolească prin-
tr-o proză" fermă şi senină, adecvată diferitelor îm prejurări.
D ram aticul nu depăşeşte lim itele dram ei ; tragicul nu de­
v in e niciodată sălbatic ; naturalul nu coboară nicăieri pînă
la scatologic. Insă caracterul viu al naraţiunii, plasticitatea
scenelor zugrăvite, delinierea precisă a personajelor — a
protagoniştilor — nu pierd nimic prin aceasta. Iar rom an­
cierul din A lfredo V arela nu-1 anihilează nicăieri pe ideolog, 1

1 C e s îo t yerb a lele (a. tr.).

7
după cum nici ideologul m ilitant, activistul de partid, nu-1
îm piedică nicăieri pe rom ancier să-şi găsească liber m ijloa­
cele de expresie. Iată cea de a doua cauză pentru care Rîul
N egru — operă deschizătoare de drum uri, cu o profundă
sem nificaţie socială — se citeşte ca ceea ce este in el rea­
litate : ca un rom an ; şi dacă are o teză, ea se desprinde
spontan din faptele înseşi, din diferitele episoade, din dez-
nodăm întul lui, a tît de in te lig e n t: „In urmă răm ăsese acum şi
chipul hîd al lui Santa Cruz, şi osem intele lui Frutos, şi
yerbalele sfîrtecate de secure ; în urm ă erau şi viitoarea
îndrăcită, şi gîrbaciul vătafilor, şi trupşorul pruncului care
nu apucase să-i spună «tată» j şi leşurile celor om orîţi tîl-
hăreşte, şi tuşea seacă a bietei Amelia. Lăsa în spatele lui nici
mai m ult nici mai puţin decît o epocă şi m ergea vijelios
spre alta nouă, pe pluta aceea şubredă din beţe de tacuara ;
se îndrepta spre plantaţiile de mate, spre sindicat ; spre
acele păm înturi unde m uncitorii, deşi exploataţi ca p retu ­
tindeni, ştiu să se ridice toţi ca unul pentru apărarea dem­
nităţilor lor de oameni."

Şi — dom inind diferitele planuri pe care se desfăşoară

acest viguros roman, to t a tît de viguros şi de captivant ca
Fructele m îniei, operă a nord-am ericanului Steinbeck, ca
La V o ră g in e ', creaţie a venezuelanului Eustasio Rivera
sau Coirân, al chileanului Belmar — străbătîndu-1 ca un frea­
m ăt pagină cu pagină, pretutindeni se desluşeşte ritm ul unui
poem ascuns : ritm ul m agic al poem ului credinţei în om şi
în zilele ce vor să vie.
a r is t Ob u l o echegaray

Bucureşti, 8 decem brie 19571

1 V iito a re a (a. tr.).

 GALOPUL MORŢII

Genunchii lui sînt ca două piroane înroşite în

ioc, care îl ţintuiesc pe pluta netedă. Uneori, picioa­
rele nu-1 mai ascultă, iar mîinile — aproape nesim­
ţitoare — slăbesc strînsoarea care îl ţine la un pas
de moarte. Numai genunchii rămîn neclintiţi la
locul lor — prinşi de plută ca două ventuze — cu
toate că acolo unde odinioară fusese piele, acum e
numai carne vie.
Treptat-treptat judecata îl părăseşte pe mensu
îndepărtîndu-se de el pe măsură ce devine mai ne­
putincioasă în faţa primejdiei. In locul ei se iveşte
instinctul — călăuză care nu dă niciodată greş, şi
fără de care viaţa nu e cu putinţă. Instinctul nu
cunoaşte frica — simţămînt care adesea îl face pe
om ridicol. îndoiala şi neliniştea îi sînt străine. El
e una cu viaţa şi natura. Pune în bătaie toate re­
zervele şi foloseşte în chip minunat orice mijloc
care ar putea aduce scăparea. Cu ajutorul lui un
mensu găseşte la nevoie puteri noi şi nebănuite,
ascunse în cine ştie ce străfunduri tainice. Cu aju­
torul lui mîinile i se prefdc în gheare de oţel, pi­
cioarele calcă sigure pe beţele plutei, iar genunchii
refuză cu încăpăţînare să se desprindă de lemnul
plutitor care îi ţine loc de pămînt în mijlocul apelor
spumegînde.
1 M uncitor pe o p la n ta ţie de ceai mate (n. tr.).

9
 Aproape nebun, lihnit de foame şi sleit de puteri,
merge cu paşi repezi înapoi spre animalitate — sin­
gura lui scăpare. De aceea a revenit la străvechea
poziţie a speţei, de aceea stă mereu pe brînci, dis-
preţuind ţinuta verticală — atît de nesigură — a
omului civilizat. Din cînd în cînd cade în nesim­
ţire. Uneori leşinul ţine doar cîteva clipe, alteori
însă e un vis urît şi chinuitor care pare să nu mai
aibă sfîrşit. Dar o izbitură puternică, dată de cîte
un şuvoi de apă, îl recheamă foarte curînd la or­
dine, redîndu-i iarăşi viaţa cu toate grijile e i ; pînă
cînd cade din nou pradă visului. In tot acest timp
instinctul stă neobosit de veghe, gata să-şi facă
datoria. în cele din urmă bietul memsu pierde pute­
rea de a mai trăi aievea şi rupe orice legătură cu
realitatea care l-a adus în pragul nebuniei. Privirile
i se îndreaptă spre trecutul învăluit în ceaţă, spre
ceea ce avea odată un rost în existenţa lui, atunci
pe cînd nu era încă osîndit să fie pradă puhoaielor
de apă ale unui rîu. Aşa se petrec cîteodată lucru­
rile. Cînd omul e ameninţat să-şi piardă viaţa, min­
tea şi simţurile îi rămîn treze numai pentru ceea
ce aparţine trecutului. Prezentul se face din ce în
ce mai mic, se pierde in negură, dispare. In locul
lui se iveşte o punte. E puntea care uneşte trecutul
cu viitorul. Mai bine zis, cu moartea.
Purta o rochie roză, roză ca un trandafir în floare.
Şi lungă de-i ajungea pînă la călcîie. In schimb, o
parte din piept îi rămînea descoperită. Dacă întin-
deai puţin capul şi priveai înăuntru, peste tăietura
rochiei — aşa cum faci cînd vrei să priveşti peste
marginea unui puţ — puteai vedea cu uşurinţă
două ţîţe albe, străbătute de cîte o vinişoară sub­
ţire, verzuie. Sfîrcurile erau ascunse vederii, însă
apăreau foarte desluşit prin rochie, mai ales atunci
cînd aceasta era u d ă ; lucru care se întîmpla
destul de des, căci fata spăla mereu rufele
la rîu. El îşi aruncase de multe ori privirea peste
10
 tăietura rochiei, spre a-i vedea sinii. Iar miinile lui
mîngîiaseră adesea prin veşminte — părticică cu
părticică — rotunjimile pieptului fetei. Ea îşi lăsa
atunci in jos genele lungi, care ii acopereau ochii
căprui. După o clipă însă deschidea ochii şi-l învă­
luia într-o privire în care se citea şi supărarea şi
făgăduinţa. Uneori încerca să fugă ţipînd. Dar
foarte curînd se lăsa prinsă din urmă. După aceea
se retrăgeau împreună la umbra unor copaci din
apropiere. Dînsul cunoştea cîteva locuri ferite’de
lume, acolo unde apa, în luptă îndîrjită cu pămîn-
tul — duşmanul ei de totdeauna — izbuteşte şi
acum să roadă, încetul cu încetul, bucăţi mari de
uscat, lăsînd să se vadă rădăcinile copacilor de pe
mal. Aceştia caută parcă să se împotrivească, în­
cearcă să se agaţe de fiecare petec de pămînt negru,
ba chiar şi de covorul de frunze, crengi uscate, paie
şi gunoaie, adunate laolaltă pe ţărm, intr-un strat
gros, acoperit cu praf. Dar totul e zadarnic. Treptat-
treptat apa îi împresoară, săpîndu-i necontenit la
temelie. Pînăi cînd, într-o bună zi, se prăbuşesc. Cad
aproape fără nici un zgomot, căci destul au gemut
şi s-au jeluit pînă să moară. Se prăbuşesc în ace­
laşi loc în care s-au născut, însă soarta lor e poate
mai fericită decît a celor doborîţi de secure. Pen­
tru că nu vine nimeni să-i scoată tîrîş de acolo.
Ei mai plutesc o bucată de vreme în preajma lo­
cului lor de naştere, laolaltă cu alţi tovarăşi, pră­
buşiţi tot atunci. Cîteodată, întîmplarea îi face să
închege un fel de plute, şi s-o pornească astfel la
vale, în călătorie lungă. De cele mai multe ori însă,
rămîn cam în acelaşi loc, aţinîndu-se pe lîngă mal
în vreo înfundătură a lui — sărmane schelete de
lemn, desfrunzite şi strîmbe — mărturie grăitoare
a puterii mult temute a apelor. Aici, în vecinătatea
acestor cimitire de copaci, o aducea el. Aici stă­
teau, pe covorul de frunze uscate, în după-amiezile
blînde, cînd soarele nu mai dogorea, ascuîtînd ciri­
pitul nesfîrşit al miilor de păsări care păreau să cînte

11
anume pentru dînşii. Şi nu plecau decit atunci cind
se făcea tîrziu. Ea avea gura puţin cam mare, iar
numele ei îl ţinea bine minte şi acuma : o chema
Ciodomira, sau Clodo, cum îi spuneau cei din casă ;
da, avea gura un pic cam m are; şi picioarele la
f e l ; şi umbla cu ele întotdeauna goale ; peste t o t:
pe uliţa pietruită a satului, pe drum, prin mărăci-
nişul pădurii; da, totdeauna goale; şi negre ca
şi ţărîna pe care o călcau. Ea fusese a iui ori de
cîte ori voise ei. Ori de cîte ori o căutase. Ori de
cîte ori...
...Plici!... făcu deodată apa, lovindu-1 puternic în
piept, în pîntece, la subsuori, şi aruncîndu^i în ace­
laşi timp în nări un şuvoi rece, neplăcut, care-i
trecu prin gît şi pătrunse pînă^în stomac.
P lici! se mai auzi o dată şi apoi încă o dată.
Omul căzuse într-o rînă, şi doar degetele unei mîini
îi mai rămăseseră încleştate de marginea plutei.
Instinctiv, se culcă de-a lungul ei cu faţa în jos şi
izbuti astfel să se menţină la suprafaţă. Întins pe
apă ca şi beţele de trestie care alcătuiau pluta, era
şi ei o biată trestie, la fel de nesimţitoare, la fel
de nemişcată ca şi celelalte. Numai degetele, puter­
nic încleştate de margine, păstrau o urmă slabă de
viaţă — singura care mai zvîcnea în sărmanul
mlensu. Restul se refugiase în trecut. ,Sau poate în
viitor : adică în ceea ce însemna moarte.
Ea era ca şi poamele pe care dînsul le fura, ori
de cîte ori putea. Era ca portocalele pîrguite pe
care îi plăcea să le mănînce cu zecile. De cîteva
ori pe săptămînă o lua de la treabă, înfruptîndu-se
cu nesaţ din farmecele ei. Alteori însă, lăsa să
treacă multe zile, fără s-o vadă. Intr-un cuvînt,
făcea cu ea ce voia. Pornirile trupului îl împingeau
mereu, în chip firesc, spre fată. Insă gîndurile lui
erau departe. Ele îl purtau prin plantaţii îndepăr­
tate, prin munţii din Chaco, pe vapoarele care urcau
12
şi coborau fluviul, scoţînd nori de fum. Departe,
foarte departe de acolo. Pe meleaguri în care Clodo,
cu gura ei mare şi cu nurii ei, prea la îndemîna
oricui, nu putea ajunge. într-o bună zi ea l-a între­
bat pe neaşteptate la ce se gîndeşte, şi Ramon i-a
spus. A urmat o scenă îngrozitoare. Dînsa l-a rugat,
a plîns, s-a agăţat de braţul lui, i-a spus cuvinte
urî te, auzite de pe la peoni 1 ; apoi, i-a părut rău
şi l-a copleşit cu mîngîierile cele mai drăgăstoase,
cu vorbele cele mai dulci. Dar îndată după aceea,
cuprinsă iarăşi de furie, l-a zgîriat sălbatic. în cele
din urmă a fost nevoit să dea în ea. Se mai întîm-
plase şi pînă atunci s-o mai înghiontească din cînd
în cînd, însă de data aceasta n-a mai fost în glumă.
Clodo a rămas acolo pîîngînd, întinsă pe iarbă,
bătută, cu părul ciufulit. Bătaia fusese zdravănă,
însă fata nu plîngea din pricina ei. Apoi dînsul a
plecat. Departe. Acolo unde oamenii trăiesc într-o
necontenită luptă cu arborii şi uneori cu alţi oa­
meni. A plecat în josul fluviului şi după aceea în
susul lui. A luat-o pe ,,marele drum care-şi urmează
necontenit drumul", pe bătrînul Pârând, care şer­
puieşte peste întinderi nesfîrşite. S-a dus fără să
privească îndărăt, acolo unde Clodo rămăsese plîn-
gînd, cu părul ciufulit, cu sînii descoperiţi, cu gura
ei mare, cu picioarele ei mari, desculţe...
După aceea nu s-a mai gîndit niciodată la ea. Ba
nu, o singură d ată! Atunci cînd într-un bordel din
Ituzaingo, a zărit în treacăt aceeaşi gură mare, ace­
leaşi gene lungi şi negre. însă ochii nu-i mai rîdeau
ca odinioară. Acum erau adînciţi mult în găvane,
iar în privirea lor rătăcită se citea o tristeţe de
moarte. Dînsul s-a oprit o clipă în faţa ei, şovăind ■,
îi era parcă frică să n-audă cumva că o cheamă
Clodo. După aceea, întrebînd, a aflat că numele
acelei femei era Maria.
1 M uncitori, de cele m ai m ulte o ri agricoli (n. tr.).

13
 Dar totuşi, cine ştie... Curînd după aceea a ul-
tat-o din nou. Şi acum i se ivea iarăşi în minte, în
visul acela tulbure, frate cu moartea. O vedea
parcă ducînd o grămadă de rufe pe cap, ca şi
atunci cînd se ducea să spele la rîu. El îşi făcuse
poftele cu dînsa, supsese vlaga dintr-însa cum ai
suge zeama dintr-o portocală şi...
Şi deodată îi răsunară în urechi — ca nişte lovi­
turi nemiloase de topor — vorbele obişnuite ale
bătrînului Sinforiano : „Storc vlaga din tine, apoi
te-aruncă cît colo, ca pe o portocală ; — da, îţi
aruncă în drum coaja, cum arunci o coajă de porto­
cală". Clodo fusese odată a lu i: făcuse cu ea ce
v o is e ; se folosise de dînsa după plac. Apoi o arun­
case cît colo. Adică îi aruncase în drum coaja. Aşa­
dar, făcuse şi el acelaşi lucru. Acelaşi lucru care se
întîmplă cu alţii, cum spunea bătrînul Sinforiano.
Unii îşi găsesc cîte o Clodă, fac ce vor cu ea, apoi
o aruncă cît colo...
A lţii fac la f e l : vin stăpîni de tot soiul, vin vă­
tafii lor, vine neamţul... vine orice lepădătură ;
storc vlaga din om şi-l aruncă cît colo. îi aruncă
coaja-n drum. Uneori cu cîte o gaură de glonţ
în ea.
Şi acum Clodo era aici, la un pas de dînsul. Gîn-
dul acesta se făcea parcă din ce în ce mai limpede,
căuta să împrăştie ceaţa visului, să-şi deschidă
drum către lumina conştiinţei. Era un simţămînt
ciudat, pătrunzător. Făcu o mişcare cu degetele
mîinii stingi, ca şi cum ar fi vrut să apuce femeia.
Dar deodată simţi o durere ascuţită. Deschise ochii.
La cîţiva centimetri de la capul lui stătea un
dorado care îi muşca vîrfurile degetelor, umplîn-
du-i-le de sînge. Ceva mai departe văzu alţi peşti
dîndu-i tîrcoale. La fiecare muşcătură simţea o du­
rere pătrunzătoare, ca şi cum colţii ascuţiţi nu s-ar
fi înfipt în mîna lui sleită de puteri, ci drept în
inimă.
1 Soi de p e şte din ţin u tu rile tro p ica le (n. tr.).

14
 Încercă să ridice braţul ca să alunge peştele hă­
mesit. însă nu izbuti. Apoi căzu iar în nesimţire,
pentru a cine ştie cîta oară.
Era un rancho 1 mare cu pereţii de lut şi acope­
rişul jos. Alături se vedeau doi stîlpi cu cîriige, de
care stăteau totdeauna legaţi cîţiva cai. Murgi, roibi,
suri —• de toate soiurile. Înăuntru — o tejghea
veche de lemn crăpată şi cîteva butoaie, clădite
unele peste altele. Lingă tejghea, în partea dinspre
uşă, două mese şi cîteva scaune. Şi atîta tot. A tîta
tot dacă nu puneai la socoteală sticlele, paharele,
şi pe cîrciumarul venetic, cu mînecile totdeauna
suflecate şi braţele vînjoase. Apoi pîcla aceea deasă
de fum, care plutea deasupra muşteriilor, şuncile
înşirate pe sîrmăi larma necontenită, strigătele, bl-
ciuştile pe care oamenii nu le lăsau o clipă din
trună, tropăitul greu al cizmelor. Toate acestea 1
se ivesc deodată în faţa ochilor, aşa cum le ştia de
cînd era g u r i12. Cînd îşi ridica în sus privirea şi se
uita prin circiumă, vedea îngrămădindu-se de-a
valma o mulţime de sticle, pălării cu boruri largi,
şunci, capete cu părul năclăit. Şi cizmele acelea,
aproape tot atît de înalte ca dînsul, care scîrţîiau
îngrozitor şi îl izbeau mereu în mers, aruncîndu-1
încoace şi încolo.
Era foarte mic pe vremea aceea şi se întîmpla
adesea ca taică-său să-l piardă în învălmăşeală.
Uneori ploua şi oamenii intrau înăuntru cu cizmele
pline de noroi. Iar el, săracu, de-abia se ţinea pe
podeaua alunecoasă, şi, ca să nu cadă, se prindea
de nădragii oamenilor, care se scuturau de el cum
te-ai scutura de un ţînţar. Se apropia de cîte o
masă şi privea cum cărţile de joc, vechi şi unsu­
roase, trec din mînă în mînă. Oameni cu trupul mă­
tăhălos şi privirea sălbatică dădeau pe gît pahare
mari de vin, înfigîndu-şi, din cînd în cînd, unghiile
negre în bărbile lor încîlcite şi scărpinîndu-se a în­
1 C asă, co lib ă în A m erica de Sud (n. tr.).
2 C opil (n. tr.).

15
doială. Ici colo vedea sclipind ci te un cuţit. Banii
de hîrtie rupţi şi slinoşi treceau din pungă în pungă,
pentru ca în cele din urmă să curgă toţi în tej­
gheaua cîrciumarului nesăţios. Aşa a fost şi atunci,
în ziua aceea cînd a băgat de seamă că unu] dintre
muşterii îl priveşte chiorîş pe taică-său. Deodată
omul s-a apropiat de dînşii şi le-a strigat ceva ce
el, Rămân, n-a izbutit să priceapă. Taică-său a sărit
în picioare, a răsturnat masa şi a tras cuţitul de la
brîu, făcînd loc gol în jurul lui. A dat să plece cînd
comisarul — care mai venise cu cîţiva oameni —
l-a făcut tîlhar şi hoţ de cai, zîmbind răutăcios pe
sub mustaţa-i stufoasă. Jucătorii şi băutorii s-au
tras ia o parte, însă poliţiştii nu îndrăzneau să se
apropie de taică-su, care îi privea încruntat, strîn-
gînd cuţitul în mînă. Comisarul îi dădea înainte cu
vorba, însă cînd încerca să înainteze. îl oprea lama
sclipitoare de oţel pe care tatăl lui Ramon o rotea
cu repeziciune în jurul său. La un moment dat
taică-su s-a aplecat şi i-a şoptit la ureche : „Fugi...
pregăteşte calul... repede..."
El s-a îndreptat spre uşă, însă fără să vrea s-a
oprit iar, privind cum oamenii strîng cercul în jurul
lui taică-su. Unul din ei a strigat: „Las' că punem
noi rriîna pe tine, mama ta de tîlhar..." Insă pînă
să-şi isprăvească vorba tăişul de oţel îi şi intrase
în trup. Taică-său se retrăsese acum într-un colţ,
mînuind cu deznădejde cuţitul însîngerat. Fără să
ştie cum, Rămân s-a trezit lingă cal şi a simţit cum
mîna puternică a tatălui îl trage sus pe crupă. Apoi
au pornit ca vîntul, lăsînd în uşa cîrciumii pe comi­
sarul care striga în urma lor. Cineva a tras un foc
de armă şi glonţul a trecut şuierînd pe lîngă ure­
chea surului. Taică-su a rîs dispreţuitor şi întorcîn-
du-se către el i-a spus : „Să nu te laşi niciodată
călcat în picioare, b ă iete! Niciodată, fătul meu.
Orice s-ar întîmpla, trebuie să fii bărbat, aşa cum
ţi-a fost şi părintele." Apoi a tăcut. Asta a fost una
din puţinele poveţe pe care i le-a dat dînsul vre­
16
odată. Si calul gonea, gonea mereu înainte, într-un
galop nebun. Ramon îşi amintea că maică-sa a aflat
pe urmă totul — pesemne de la vreo cumătră. A
plîns mult şi şi-a certat bărbatul. Insă acesta n-a
luat-o în seamă şi nu i-a răspuns nimic — aşa cum
făcea el de obicei.
Şi acum parcă retrăia galopul acela nebun din
pădure. Parcă se simţea legănat de mişcările calu­
lui, care gonea mereu înainte, tot înainte, spre lu­
mină. Da, aşa era şi atunci. întunericul pădurii se
risipea şi se făcea tot mai multă, mai multă lumină.
Şi calul gonea, gonea mereu înainte, în galop
nebun.
Era în revărsat de zori. Soarele îşi arunca pri­
mele raze pe faţa omului căzut în nesimţire, vrînd
parcă să-l trezească din vis. Pluta se legăna puter­
nic, tîrîtă de valuri. Fără să vrea îşi săltă şi el trupul
o dată cu ea — ca şi atunci, pe crupa calului,
în felul acesta îi simţea mai piiţin izbiturile. Mer­
gea şi acum într-un galop nebun — cu jangadilla 1
lui de trestii — dus de viitoarea de apă de la Paso
San Antonio — cazanul acela blestemat în care om
si plută erau o biată jucărie a valurilor furioase,
în faţa lui se căsca un bău fără fund, şi valurile îl
împinseră într-însul, căutînd parcă să-l îngroape în
adîncul întunecos al rîului. Apoi pluta sui cu o
repeziciune ameţitoare în vîrful unui vîrtej uriaş,
şi de acolo zbură prin aer ca o ghiulea, pînă hăt
departe. Cîteva beţe se desprinseră dintr-însa şi o
luară la vale.
0 rază de soare se juca pe obrazul alb ca de
mort al lui Ramon. Omul deschise ochii şi îşi dădu
seama că nu mai stă pe crupa calului, ci pe plută,
şi că întunericul acela, pe care în visul lui îl simţise
risipindu-se, nu era întunericul codrului ci al nopţii.
Iar locul pe unde trecuse adineauri nu era pădurea
de atunci, ci viitoarea blestemată de la Paso San
1 Plută (n. tr.).

2 17
Antonio. Pricepu că scăpase ca prin minune din
acest galop năiucitor pe creasta valurilor.
Cit timp ţinuse ? n-o ştia nici el. Cîteva zile ?
Citeva săptămini ? I se părea că a trecut o veşni­
cie de cind părăsise coasta, că un timp lung, ne-
sfîrşit de lung îl desparte de clipa cind avusese
pentru ultima oară fericirea de a simţi uscatul sub
picioareSingurul lucru pe care ii avea viu in minte
era bulboana Îndrăcită din puţul acela uriaş, în care
căzuse de cine ştie cită vreme...
(De-abia peste cîteva ore îşi dădu seama că stă­
tuse în viitoare doar patru-cinci minute.)
In sfîrşit, după atîta zbucium, jangadilla lui se
liniştise. Din bulboană trecuse într-un loc închis cu
apă liniştită şi începuse să se rotească lin pe supra­
faţa ei. Plutea domol, descriind cercuri largi şi re­
gulate ca şi cum o viaţă întreagă ar fi trebuit să se
tot învîrtă aşa, ca şi cum n-ar fi avut altceva de
făcut decît să se rotească, să se rotească la nesfîr-
şit. Ramon izbuti cu greu să se ridice în capul oa­
selor. Mîinile şi picioarele îi erau atît de înţepe­
nite, incit părea că sînt străine şi nu vor să i se
mai supună. încercă să-şi mişte măcar degetele,
însă nici acestea nu-1 ascultară. Aşteptă cîteva clipe,
apoi încercă din nou. De data asta izbuti cu greu să
ridice o mină şi s-o ducă în dreptul pieptului plin
de vînătăi şi al obrazului zdrelit. Căută să se frece
cu ea pe obraz, însă chiar de la prima mişcare simţi
o durere cumplită. Mîna — toată numai o rană —
îl ardea parcă, iar oasele, coastele, şoldurile zdro­
bite, îl făceau să simtă, la fiecare mişcare, o sufe­
rinţă de neînchipuit. Stărui în încercarea lui, însă
curînd căzu din nou în nesimţire. în timp ce pluta
se rotea, se rotea fără încetare în ţarcul acela de
apă, împreună cu cîteva frunze galbene, cu două-
trei crenguţe uscate şi un peşte mort de cine ştie
cită vreme, cu gura căscată într-un chip ciudat, ca
şi cum ar fi vrut să înghită o rază de...
 I

„Şi gloata scade mereu. Tinerii paragua-

yeni trebuie aduşi tocm ai din V illa Con-
cepcion şi V illarica. Ţ inuturile de yerbale 1
Ygatimi şi San Estanislao s-au prefăcut în
cimitire. Treizeci de ani de exploatare au
stîrpit floarea bărbaţilor din Paraguay, din
regiunea cuprinsă în tre Tebicuary Sud şi
P aranâ Tacuru-pacu a fost depopulat de
opt ori de către Industriala 12. A proape toţi
peonii care au m uncit în A lto Pârând între
1890 şi 1900 au pierit. Din 300 de oameni
scoşi din V illarica în 1900 şi duşi în yer-
balele din Torm enta (Brazilia), nu s-au în ­
tors decît 20. In zilele no astre sînt „vînaţi"
oam enii din M isiones A rgentinas, Corrien-
tes şi Entre Rios."
RAFAEL BARRETT

— O viaţă cum n-aţi visat...

Rezemat de tejgheaua m urdară, turcul stăruia cu
viclenie, deschizîridu-şi larg gura intr-un zîm bet —
chipurile, prietenos — care îi descoperea dinţii
m ari şi galbeni. Dînşii îl ascultau în tăcere, cu o
privire nepăsătoare, aproape duşmănoasă, şi cu
gînidul parcă dus. în altă iparte. Insă nu scăpau o
vorbă din ceea ce spunea conchabadoiul 3.
1 T erenuri pe care c re şte ceaiu l m ate (n. tr.).
2 În tre p rin d e re p e n tru e x p lo a tarea ceaiu lu i mate (n. tr.).
3 P ersoană care se ocupă cu re c ru ta re a o am en ilo r p e n tru d iferite
m unci.

2* 19
 — Da, o să duceţi o v iaţă cum nici n-aţi visat...
Pe legea mea ! Lucraţi te miri ce şi vă întoarceţi
cu chim irul doldora de bani. Şi atunci, ţin-te mîn-
cărică şi băuturică... Şi mai ales — femei după
pofta inimii...
Cei doi bărbaţi oftară adine şi unul dintre ei se
lăsă cu toată greutatea trupului de pe un picior
pe celălalt. Apoi stătu ră un timp nemişcaţi, ca
două stane d e piatră, neputînd să se hotărască.
P rintre genele lăsate în jos, ochii lor cătau ţintă
spre turc, nu cu vreu n gînd viclean, ci ca şi cum
ar fi încercat să pătru n d ă taina ascunsă în făgă­
duielile lui.
—■Pînă acum am d a t de lucru la mii de oameni...
I*fici nu le mai ştiu num ărul la toţi aceia care mă-
n încă o bucată de pîine de pe urm a mea. Să fiu
al dracului dacă nu e aşa. îi ajut pe toţi. Le port de
grijă ca un tată.
Dar îndoiala lor nu se risipea cu u n a cu două.
Erau doar de cîteva zile în Posadas, însă în acest
răstim p auziseră de la to ată lum ea o sum edenie de
lucruri înfricoşătoare despre viaţa celor plecaţi ca
mensu în yerbalele virgine din susul apei. îm pie­
dicat parcă de o presim ţire, Adolfo nu voia să pri­
mească. Era un om care se lăsa cu greu convins.
Lucrase vrem e îndelungată în pădurile din Chaco,
cîştigînd m ulte parale, însă risipind şi mai multe,
prim ind nenum ărate lovituri şi întorcîndu-le cu p ri­
sosinţă, ori de cîte ori i se ivise prilejul. Acum era
un om la ipaţruzeci d e ani şi ar fi dorit mai curînd
o m uncă liniştită, care să nu-1 supună la încercări
p rea grele. Era doar trecut prin ciur şi prin tiîrmon
şi ştia cum stau lucrurile. Cît despre cîştig, s-ar fi
m ulţum it şi cu unul mlai modest. Iar visul lui de
totdeauna era să pună deoparte ceva gologani şi
să-şi cum pere o mică fermă. Se sim ţea ostenit să
tot umble pribeag de colo pînă colo, fără casă, fără

20
masă. Dădu din cap a îndoială, arătînd că nu e prea
convins.
— Dacă ţi-e frică, rămîi. M ă duc singur ; ai să
vezi că mă duc, zise deodată Ramon.
Ca totdeauna cînd lua o hotărîre, pe fată îi apăru
o grim asă de copil răsfăţat. Pe sub m ustaţa subţire
şi rară, buzele i se lipiră strâns una de alta — semn
că h otărîrea îi era nestrăm utată. M ai sus, între
nasu-i tu rtit şi părul castaniu închis, scurt şi drept
ca ţepii de arici, pîndeau doi ochi strălucitori, cu
privirea tăioasă,
i— M ă duc singur...
O are nu se descurcase singur to ată viaţa ? De
copil intrase în slujbă ca peoncito, adică un fel de
cal de alergătură, pe care oricine putea să-l trim ită
unde voia cu tot soiul de însărcinări m ărunte. După
aceea fusese m uncitor cu luna la o ferm ă din partea
de m iazănoapte a ţinutului Corrientes. Era însă
foarte prost plătit şi de aceea a socotit că e mai
bine să se facă văcar. C urînd însă i s-a u rît să mai
facă m eseria asta şi s-a dus să m uncească în pă­
dure. Trăise zile grele, îndurase foamea, lipsurile,
nevoile. Se bătuse de nenum ărate ori, înfruntase tot
soiul de prim ejdii, muncise din greu vrem e înde­
lungată. De ce ar fi putut să se mai team ă acum ?
Era unul din acei oameni care ascultă de primul
îndem n al inimii şi fac ce le trece prin minte, fără
să stea prea m ult pe gînduri. V iaţa nu-1 răsfăţase
niciodată, aşa că p rea puţin îi păsa s-o piardă. Le­
genda ţinuturilor îndepărtate din Alto Paranâ îi în ­
fierbântase de m ult în c h ip u ire a : cîştiguri nem ai­
pomenite, femei de o frum useţe răpitoare, petreceri
care se ţineau lanţ. Făcea să încerci. De pierdut
n-avea ce să piardă.
— O v iaţă cum n-aţi visat...
Buzele turcului Farina se deschideau şi se închi­
deau într-una, încreţindu-se ca nişte fîşii de cîrpă
m urdară. V orbele i se strecurau printre dinţii gal­
beni, obişnuiţi să m estece tutun ieftin.

21
 — Ei, v-ati h o tărît ?...
Cei doi fraţi se întâlniseră la Santo Tome, după
o despărţire de zece ani, cînd Adolfo plecase în
lume să-şi caute norocul, fiindcă în casă nu mai era
o fărâmă de pîine. D ăduseră întâmplător unul de
altul şi luaseră h o tărîrea de a nu se mai despărţi.
Erau tocmai pe cale să se bage la stăpîn pe o moşie
din Ituzaingo, cînd s-a iscat încăierarea aceea bles­
tem ată d e la un joc de arşice, silindu-i să spele
putina în cel mai scu rt timp, ca să nu dea socoteală
de m oartea unuia care voise să-i înşele. Şi cum nu
aveau nici un „sfînt" care să-i ocrotească, le era cu
neputinţă să mai rămână prin locurile acelea. Toc­
mai atunci se întîlniseră cu turcul Farirîa care
um bla prin Santo Tome în căutare de oameni.
A cesta le propusese şi lor să se ducă la m uncă în
Alto Paranâ. Erau fără o lăscaie în buzunar, cu h ai­
nele ferfeniţă şi, m ai ales, încolţiţi de oamenii stă-
pînirii. N iciodată nu fuseseră mai la ananghie ca
atunci. A şa că nu stătu seră mult pe gînduri şi se
invoiseră să v in ă la Posadas. Şi acum turcul căuta
să-i m om ească în fel şi chip, îndem nîndu-i să în ­
cheie cît mai repede tîrgul.
— N-o să v ă pară rău, pe legea mea ! O să du­
ceţi o viaţă...
Ieşiră în stradă cu inima îndoită. M ergeau încet,
clătinîndu-se şi tîrîn'du-şi cu greu papucii rupţi prin
pietrele colţuroase ale drumului. Soarele dogorea
puternic, mai mai să le încingă hainele ponosite şi
pălăriile slinoase, cu borurile atîrnînd în jos, parcă
abătute ca şi stăpînii lor. Pe dinainte le trecu o fată
cu buzele roşii, ispititoare, îm brăcată într-o rochie
scurtă de un verde ţipător.
— Uite porum biţa !... mai că ar fi bună pentru
mine, strigă Ramon, atingând-o uşor, în treacăt, şi
uitîndu-se cu jind la pulpele rotunde care ieşeau de
sub m arginea albă a rochiei.
Insă fata nu-1 învrednici nici m ăcar cu o privire.
Simţi cum îi năvăleşte sângele în obraz şi

22
răsuflarea i se tăie de ciudă. Apoi scuipă furios
printre dinţi şi strigă fratelui său :
—■Tu fă cum te taie capul... Eu unul m ă duc
acolo.
Adolfo scoase o m ină din buzunar, se şterse de
sudoare şi îşi trase pălăria mai pe ochi, ca să nu-1
b ată soarele în faţă. După aceea răspunse scurt, ca
de obicei :
— B u n ! M erg şd eu cu tine.
Ar fi v ru t să-l lăm urească pe frate-său, să-i arate
ce anume îl îndem nase să ia această hotărîre. M ai
întîi de toate, era legătura de sînge dintre ei. Acum,
cînd întîm plarea îi ajutase să se regăsească, se
cădea oare s-o apuce iarăşi pe drum uri deosebite ?
Erau doar fraţi, şi nu aveau pe nitmeni în lum ea
asta. Se cuvenea deci să răm înă m ereu îm preună,
să-şi poarte de g rijă unul altuia, să se ajute între
ei la nevoie. Altfel, viaţa lor ar fi fost şi mai
nenorocită de cum era, iar m oartea şi mai grea.
Adolfo stătu o clipă locului şi deschise gura, vrîrid
parcă să spună ceva. Frate-său ascultă cu luare-
am inte crezînd că e vorba de cine ştie ce lucru în ­
semnat. însă nu auzi d ecît două cuvinte :
—■ Ce zăpuşeală !...
 IN CAPCANA

M orţii veneau plutind pe apă pînă la Posadas.

M arele Paranâ prim ea fără să crîcnească înfricoşă-
to area povară, purtînd-o în jos pe întinsul m işcă­
to r al apelor sale. A jungînd la poalele colinei unde
era satul, azvîrlea trupurile pe mal, ca şi cum ar fi
voit să se lepede de orice răspundere. El nu ştia
nimic, sau — ca şi pădurea — ştia tot, însă nu voia
să vorbească. Trupurile neînsufleţite ale bieţilor
mensu zăceau aruncate acolo, pe mal. Uneori, oa­
menii erau goi. A lteori aveau pe ei cîte un petec
de pînză sau de piele. A desea însă nu se 'desluşea
altceva decît o grăm adă de oase zdrobite. La în­
ceput, se apropiau de ei cîţiva gură-cască, dornici
să afle ce s-a întîm plat. Curînd însă li se ura să se
tot uite şi îşi vedeau de drum. Priveliştea le era
m ult prea cunoscută. Apoi, era foarte greu să-ţi dai
seam ă ale cui sîn t leşurile. M orţii din Alto Pa­
ranâ n-au nici num e, nici familii. Şi nici m ăcar faţă,
pentru că în lungul lor drum pe apă, peştii flămînzi
au grijă să rupă dintr-înşii fîşii întregi de carne,
lăsînd să li se vadă găvanele ochilor, zgîrciurile
nasului şi o gaură mare, hidoasă, acolo unde odi­
nioară fusese gura ; Aceeaşi gură care în v iaţă
ştiuse să rostească vorbe duioase sau sudălm i grele.
M orţii din Alto Paranâ nu au istorie. Nu se ştie
niciodată de a cui m înă şi din ce pricină au murit.
De altfel, nimeni nici nu caută s-o afle. Oamenii

24
stăpînirii n-o fac, pentru că le e frică. Ceilalţi nu
se bagă, fiindcă e prim ejdios.
Din cînd în cînd, spălătoresele, care coboară pînă
la apa fluviului — prietena lor — spre a-şi întinde
acolo şirurile de cămăşi pestriţe, dau de cîte un om
din aceştia, întins pe pietre, singur şi liniştit. Inspăi-
m întate, îşi fac sem nul crucii şi bolborosesc ceva
nedesluşit în graiul guarani1.
Oamenii din Posadas ştiau p rea bine cum stau
lucrurile. Era o taină înfricoşătoare, cunoscută de
to ată lumea. Uneori, vedeau cîte un vapor plin de
mensu, pornind în susul apei. Curînd după aceea,
într-o zi sau într-o noapte, v enea primul trup n e­
însufleţit, plutind încet pe -valuri. Apoi Venea altul,
şi iar altul. V eneau liniştiţi şi valurile îi aruncau
pe prundişul malului, la poalele colinei. De aceea,
cînd cineva pornea la drum spre Alto Pârând, lum ea
îşi lua rămas bun de la el pentru totdeauna. De în ­
tors, avea poate s ă se întoarcă odată şi-odată. N u­
mai că de obicei se întorcea ţeapăn, doar cu cîteva
zdrenţe pe trupu-i stîlcit. La despărţire se bea to t­
deauna mult rachiu, pentru ca nim eni să nu se gîn-
dească la ceea ce avea să se întîmple. Cel care
răm înea ştia prea bine că dacă se va gîndi la viitor,
în locul om ului care-i sită acum în faţă, sughiţînd
de-atîta b ău tu ră şi rizînd cu hohote, în prada unei
nesăbuite bucurii, v a v edea un biet cadavru spălat
de ape, liniştit şi singur, sub albastrul nesfîrşit al
cerului de la Posadas, care îl v a privi cu nepăsare
prin ochiul deschis al soarelui său arzător.

I G rai in d ian din A m erica de Sud (q . tr.).

 II

— A şteptaţi-m ă în circium a „La Perla ", le spu­

sese turcul la despărţire.
Acum îşi tîrau paşii într-acolo, frînţi de obo­
seală, năduşiţi şi lihniţi de foame. Nici m ăcar
Ramon nu se hotărîse pe deplin. Amândoi ar fi
v ru t să mai stea o d ată de vorbă cu turcul. Erau
însă săraci lipiţi păm întului, aşa că nu le răm înea
altceva de făcut d ecît să prim ească. O putere as­
cunsă, necunoscută, îi îm pingea parcă, încet şi sigur,
către un destin dinainte hotărît, pe care dînşii
n-aveau euim să-l ghicească. In tre timp însă, sim ­
ţeau un gol dureros în stomac, şi nu mai aveau un
ban la sufletul lor.
— Hai să vedem ce spune omul, îşi făcu soco­
te ala Ramon, tocmai cînd păşeau peste pragul cîr-
ciumii, acoperit cu un strat gros de noroi şi
rumeguş.
Insă Farina nu sosise încă. înăuntru era cam în-
tuineric şi în aer nu se vedeau decît m uştele —
nişte m uşte mari, lucioase — care zburau greoaie
prin încăpere. Pe la mese stătea, ici-colo, cîte un
muşteriu, cu faţă ide m ulatru. Fără să-şi părăsească
locul d e după tejghea, stăpînul îi pofti să se aşeze.
Era un om burduhănos, cu două guşe şi aproape
fără un fir de păr în cap.
— A spus să-l aşteptaţi, că vine îndată.

26
 U rechea le fu izbită de o muzică ţipătoare, pe
care o răspîndea un gram ofon aşezat în fundul
odăii. Pîlnia m are de culoare verde închis scuipa
notele cu lenevie, ca şi cum ar fi fost toropită şi ea
de căldură.
— Dacă vreţi, pu teţi să luaţi ceva pe datorie...
Era plăcut să auzi că ţi se dă pe datorie, cînd
eşti aproape gol şi n-ai un gologan în buzunar. La
prim ele înghiţituri de rachiu voia bună le reveni.
Acum muzfca era parcă mai veselă, mai p lă c u tă ;
parcă le m ergea drept la inimă, făcîndu-i să se
simtă mai uşori şi îmbiindu-i să-şi legene trupurile
în ritm ul polcii.
însă lui Ramon îi era foame. De vreo două zile
nu puseseră mai nim ic în gură, aşa că bău tu ra li
se sui repede la cap, ţintuindu-le voinţa şi prăvălin-
du-i parcă într-un hău fără fund, în care omul, o-
dată căzut, nu mai izbuteşte să se oprească.
— Dacă am putea să mîncăm ceva... zise el către
Adolfo.
însă cîrcium arul făcea întocm ai cum i se porun­
cise, şi nu le dădea decît de băut. De m asa lor se
mai apropiară alţi mensu şi în curînd fură cu toţii
vreo zece-cineisprezece. A tunci fraţilor M oreyra le
dădu în gînd să facă pe darnicii :
— Bun... Să aducă de b ău t pentru toată lumea...
Şi vezi, să fie bere...
Un paraguayan scund, cu căm aşă roşie, plescăi
din limbă în semn de adm iraţie. Bere, şi încă pentru
to ată lumea ! Berea era doar o bău tu ră boierească.
Costa cel puţin zece reales. De aceea nu voi să se
lase nici el mai prejos.
— Uite domnule !... Să mai vină un rînd că fac şi
eu cinste !... Aici pot lua oricît pe datorie, dragul
meu. M ă-nţelegi ?
— Îhî...
— „Printre crengile de y a / a y 1"- cînta cineva
dinăuntrul pâlniei verzi.
1 Un fel de p alm ier su d -araerican (n. Ir.).

27
 Placa trebuia să fi fost tare uzată, judecind după
vocea ţipătoare a cîntăreţului, care zgîria urechea
celor din jur.
însufleţirea creştea mereu. Oamenii închinau
pahar după pahar, ciocneau unii cu alţii şi vorbeau
toţi laolaltă, scoţîn'd din cînid în cînd cîte un chiot
puternic. Un bătrîn înfierbîntat de băutură se lovea
m ereu cu pumnii în piept, căutînd cu tot dinadinsul
să fie luat în seamă.
— Eu sînit creol1, mă-nţelegi ? Din ţinutul Entre
R io s 12, p e cinstea mea... Da, domnule, nu sînt un
oarecare... Sînt din Entre Rios...
Şi se lovea m ereu cu pumnii în piept, însă nimeni
nu-1 lua în seamă, pentru că toţi vorbeau în acelaşi
timp. Ba ajunseseră chiar să-şi facă destăinuiri.
— D ouăsprezece trunchiuri de cedru într-o zi...
Şi atunci Don Cele m-a lăudat.
— ,,S-a dus, s-a dus Paraguayu'l... în care ne-am
născut amîndoi..." se auzea acum o altă voce din
pîlnia gramofonului neostenit.
— Apoi am dat de un y erbal m are şi am stat
acolo pînă cînd au venit ploile şi ne-au alungat
pe toţi.
— Las'că ştim noi ! îl întrerupse altul, pe nume
Sinecio, luîn'd de pe m asă un pahar m are de rachiu.
Alto Paranâ e o porcărie curată !
Bătrînul din Entre Rios, beat tu rtă,/în cep u se să
cînte, zdrăngănind din ghitară :
— O fiţeri şi bravi tovaiăşi,
p in' la unul au murit,
că aşa s-a poruncit...

— „Plîngi, plîngi, urutau3..."

— Iar pentru plivit nu plătesc mai nim ic; îţi
dau, acolo, te miri ce !
1 A m erican de o rig in e sp an io lă, n ă sc u t pe p ăm în lu l A m ericii (n. tr.).
2 P rovincie din A rg e n tin a (n. tr.).
3 Un soi de c u cu v ea (n. Ir.).

28
 — Eu fac cinste ! Mai adă un rînd, şefule !
— ...şi călăul de M edina,
cu politica lui fină,
i-a ucis fără cruţare...

— M ie să-mi aducă rachiu... Berea nu-i bună de

nimic...
— Un bun tăietor de pădure îşi cîştigă viaţa
uşor. Nu găseşti prea m ulţi care să se priceapă
bine la treaba asta.
— „S-a dus, s-a dus Paraguayul... în care ne-am
născut amîndoi..."
— Ba să trăiască Paraguayul, iar pe tine dracu
să ,te ia, strigă paraguayanul scund, pe cînd cei
din jur îşi întindeau paharele să ciocnească cu el.
— C esar Dias şi F erreyra,
Caballero şi Espinosa
av u ră parte, sărmanii,
de o m oarte nemilpasă...

— Tacă-ţi fleanca, h o d o ro g u le! îi strigă unul din

meseni, gata să sa ră la bătaie. în să îndată după
aceea s e întinse pe bancă şi adormi cît ai clipi
din ochi.
— Ştii că m ă îm barc m îine ? m ărturisi cineva.
—■ Şi eu.
— Şi eu. Plecăm cu „Iberâ"... Mie unuia mi-a
fost dat m ereu să m erg pe „Iberâ"...
—■ Şi noi plecăm !...
Fraţii se priviră unul p e altul. Aşadar, hotărîrea-
le era luată ? în toiul chefului şi al veseliei nestăvi­
lite care cuprinsese întreaga adunare, cînd între
oamenii înfierbîntaţi de bere şi rachiu se legase o
strînsă cam araderie, şi cînd fiecare îşi făcuse atî-
ţia prieteni noi, cei doi M oreyra nici nu-şi mai
dădeau osteneala s ă gîndească.
Oamenii băuseră laolaltă, ceea ce însem na că
v iaţa şi soarta tuturora trebuiau să fie aceleaşi.

29
Se lăsau tîrîti de viitoare şi atîta tot. Frica şi în ­
doiala li se risipiseră.
— Şi-atunci l-au ucis, tîlharii,
C-altfel nu se da bătut...

— Să bem un pahar ca să ne fie drumul cu

noroc.
— U raa !...
— Ciocniţi, fraţilor !... că fac şi eu cinste...
— ...şi-nfricoşătoarea m oarte
a unor făpturi cinstite
de to a tă lumea iubite...

— Isprăveşte odată, moşule ! Bea cit vrei, însă

taci din gură.
— ...care vină n-au avut,
şi-n ziua aceea s-au văzut,
în faţa unui pluton...

— în sănătatea tuturor I
în clipa aceea intră turcul Farina. V enise în
grabă şi, după ce schim bă cîteva vorbe cu cîrciu-
m arul şi privi oam enii pe îndelete, se apropie de
mese. Ii bătu prieteneşte pe umăr, şi chiar închină
un pahar p en tru v ia ţa frum oasă care îi aştepta în
Alto Paranâ.
— M in ţi! strigă deodată Sinecio, sculîndu-se în
picioare. Totul e o .minciună neruşinată... Ştiu eu
bine ce-i p e acolo ! Iadul — n u alta. Nu m-aş în ­
toarce pentru nimic în lume.
Spunând. ce avusese d e spus, se trîn ti din nou
pe bancă, în timp ce tovarăşii săi îl priveau poso­
moriţi, într-o tăcere de mormînt. Apoi scoase un
pum n de hîrtii, băgîndu-le sub nasul conchaba-
doiului.
— Am parale, vezi ? N-am nevoie să mă-ntorc.
Un sughiţ puternic îi scutură trupul şi jfrumtea îi
căzu peste scândura crăpată a mesei. Farina îl privi
nepăsător, apoi se întoarse către ceilalţi.

30
 — Nu-1 luaţi în. seamă... E un beţivan nenoro­
cit... Un om pierdut.
Cineva schim base placa d e gramofon şi acum
din pîlnie se auzea o voce jalnică, tîn g u ito a re :
— „M areşal Lopez, cînd ai căzut..."
Sinecio sforăia zgomotos. Ceilalţi uitaseră întîm -
plarea de adineauri şi acum îi dădeau mai departe
cu glumele, strigînd şi vorbind toţi laolaltă. Unul,
mai poznaş, vărsă o litră întreagă de rachiu în capul
bătrînului din Entie Rios, care dorm ea liniştit, în ­
tins pe podea. De cum deschise ochii, bătrînul îi
dădu drum ul înainte, fără să răsufle :
— ...văzînd plutonul adunat,
a strigat nem îngîiat :
Eu şi tovarăşii mei...

— Taci din gură, moşule...

Farifia, înconjurat de oameni, vorbea repede :
—■Bine, uite banii voştri. Ţine, tu, o su tă de
pesos. Voi — două sute. Ă sta-i doar un avans.
Iar pentru tine...
■— ...eu şi tovarăşii mei,
murim in astă clipită,
adio, patrie iubi...

Doi oameni înalţi şi spătoşi îl înhăţaseră pe bă-

trîn îm preună cu Sinecio, tîrîndu-i spre u şa cîr-
ciumii. Ramon îi văzu pe am îndoi cum se rosto­
golesc în şanţ, urm aţi de ghitară. Insă, îndată după
aceea, uită de dînşii, fiindcă turcul continua să
vorbească :
— Daţi-mi .livretele militare... Aşa, e în regulă.
Acum v ă puteţi lua cele trebuincioase drumului.
Spuneţi-mi de ce aveţi nevoie. De haine groase, de
pantaloni ? Bun, veniţi cu mine.
Păm întul era foarte m oale şi părea că le alunecă
de sub picioare. A bia puteau merge. în cele din
urm ă fraţii M oreyra izbutiră să iasă şi ei pe uşa

31
cîrciumii, ţinîndu-ise 'de braţ. R ăcoarea după-am iezii
îi învioră puţin. Lui Ramon îi p ărea că are gra­
mofonul în cap. Se învîrtea, se îovîrtea fără
încetare, tot m ai repede şi mai repede, şi parcă-i
gîdila creierii. începu să rîdă. Mai întîi pe-nfun-
date, apoi din c e în /ce m ai tare, pînă oînd izbucni
în hohote de rîs. Conchabadoiul stătu puţin locu­
lui, întorcîndu-se spre dînsul :
— Ce te-a apucat ?
La început nu-i veni în m inte ce să răspundă.
Gramofonul dispăruse într-o clipă, şi dînsul stătea
acum singur, sprijinindu-se de perete, să nu cadă.
în cele din urm ă izbuti să îngîne :
— Păi... mîine plec la drum... mă duc la...
Turcul rînji, arătîndu-şi dinţii galbeni.
— Da, sigur, ai să vezi ce viaţă frum oasă te aş­
teaptă !
Insă zîmbetuil i se şterse curînd de pe buze, care
i se încreţiră din nou, ca nişte fîşii de cîrpă, vechi
si m ototolite. M ergea atît de repede încît cei doi
M oreyra de-abia se puteau ţine de dînsul.

III

Soarele era sus pe cer cînd Ramon se trezi. Era

o adevărată plăcere să te vezi într-un pat moale,
cu o căm aşă curată pe tine, între cearceafuri ade­
vărate, şi chiar destul de albe. P arcă îţi venea să
tot stai aşa, întins pe spate, încercînd să-ţi amin­
teşti tot ce se întîm plase ieri. însă nu avea în cap
decît ceva foarte tulbure şi parcă acru sau amar,
la fel cu acreala aceea care îi venea acum din sto­
mac, um plîndu-i toată gura. în cele din urmă
începu să se îm brace. De-abia atunci izbuti să-şi
am intească treptat de cele întîm plate, însă ne­
desluşit, ca într-un fel de ceaţă. D eodată îi răsări
în minte sticluţa aceea de parfum. Iată cum se
32
întîm plase. Fuseseră la femei, apoi turcul îi dusese
la prăvălie să-şi cum pere haine. A tunci lui Rămân
îi venise cheful să m eargă cu fata aceea — cum
Dumnezeu o chem a ? îşi scărpină nasul, nedum erit,
însă degeaba, căci tot nu izbuti să-şi aducă aminte.
N um ele i-1 uitase, însă nu-i uitase părul cănit şi
sînii mari. îşi tu rn ă o can ă de apă în cap şi şuvoiul
rece îi udă tot părul, prelingîndu-se în picături
m ari pe gît, apoi căzînd jos pe podea... A şa cădeau
ieri picăturile din părul femeii. El îi cum părase o
basm a m are şi frumoasă, iar după aceea dînsa îi
mai ceruse o fustă în dungi late, de culoare
albastră. Şi Ramon îi făcuse pe plac. A tunci se sim­
ţise fericit că avea bani — cînd pînă mai deunăzi
fusese un biet peon zdrenţăros ; fericit că vedea
în jurul lui fete jinduite de to ată lumea, fericit că
acum era Işi el cineva şi că în faţă li se deschidea
0 v iaţă m inunată — după cum îi asigurase turcul
— fericit că poate trăi din plin şi că norocul se
hotărîse în sfîrşit să le zîm bească şi lor. în culmea
bucuriei, cum părase cîteva sticluţe de parfum cu
un miros plăcut, îm bătător, dăruindu-le femeii ace­
leia şi altora care apăruseră în prăvălie. Şi pentru
că fata cu părul cănit şi sînii m ari nu voia să des­
chidă sticla — aşa cum o ruga Ramon — trăsese
el singur dopul afară, vărsîndu-i tot parfumul în
păr. Dînsa se apăra, căutînd să-l împiedice. Insă
el era vesel, din cale afară de vesel, şi rîdea m ulţu­
mit văzînd că sticla se golise şi parfumul cu miros
dulceag, pătrunzător, curgea din părul femeii,
prelingînidu-i-se pe gît, udîndu-i rochia, făcînd să
1 se zărească mai desluşit sînii cu sfîrcuri groase,
scoţîndu-i la iveală rotunjim ile pîntecelui. în tre
timp dînsul — b eat tu rtă — o săruta şi îi băga mîna
sub rochie pipăindu-i carnea udă şi m irositoare şi
rîzînd ca un nebun. în cele din urm ă femeia îl îm-
brîncise, trîntindu-1 la pămînt. Apoi nu-şi mai
am intea ce s-a întîm plat cu el. în să totul fusese
foarte frumos şi...
Ş — Rîul negru 33
 — Mbaeicha pa nde coe 1... auzi deodată în spa­
tele lui.
Se întoarse. Adolfo îl priv ea surîzm d.
— Mbâeicha, pa... De ce rîzi ?
— Aşa. Ai nim erit peste una bună ieri...
— Şi tu...
Se priviră fericiţi. Acum arătau cu totul altfel,
în locul papucilor rupţi, purtaţi pînă mai deunăzi,
cei doi fraţi aveau în picioare cîte o pereche de
pantofi lucioşi din piele de mînz. N işte ciorapi
lungi, în dungi colorate, le acopereau pulpele pă­
roase, ajungîndu-le pînă la genunchi, unde ja r­
tierele îi făceau să stea strîns lipiţi pe picior. Amîn-
doi purtau cămăşi pară1 2 în p ătrăţele albe şi negre,
iar pe deasupra lor, aveau nişte basm ale „japo­
neze", în dungi frum oase verzi, galbene şi roşii.
Brî-iele erau şi ele de culoare roşie. în locul p ălă­
riilor slinoase de pînă acum, Ramon purta un capiy
cu boruri largi, iar Adolfo o pălărie frum oasă de
pînză cu panglica lată, care îl făcea să semene cu
un vătaf de moşie. Se îm brăcaseră din cap pînă în
picioare, şi mai aveau un rînd de haine în geam an­
tanul m are cu capac oval, pe care îl cum păraseră
pentru amîndoi. Se priviră din nou şi din nou zîm-
biră, fericiţi, cu ochii strălucind de bucurie.

IV

Gînd se văzură iar pe stradă, se sim ţeau „domni".

De data aceasta nu mai erau nişte m uncitori zdren­
ţăroşi, flămînzi, dispreţuiţi de to ată lumea. Acum
oam enii întorceau capul după ei, iar femeile nu le
mai fugeau din cale. Sărăcia şi nesiguranţa păreau
1 Bună ziua. (N ota au to ru lu i,) (în g raiu l in d ian guarani, folosit a d e ­
se a în cuprin su l cărţii.)
2 P a ra g u a y en e (n. Ir.).

34
feă se fi îndepărtat pentru totdeaiina de dirişii.
A veau buzunarele pline de parale, ochii le strălu­
ceau de bucurie şi în suflet sim ţeau o m ulţum ire
nespusă. A veau să lucreze cîteva luni acolo, în
susul apei, pentru a se întoarce apoi „cu chimirul
doldora de bani", după cum îi asigurase turcul.
In trară să se tundă şi totodată puseră să li se
lustruiască bine ghetele de piele lucioasă model
„Patria". Era o căldură înăbuşitoare şi sudoarea
curgea şiroaie de pe ei ; totutşi nu voiau în ruptul
capului să-şi lepede ponchitele 1 de lînă colorată —
noi-nouţe — arunciate cu o n eg lijenţă căutată pe
umeri. D ădură o raită prin cîrciumi. La „El M ariscal
Rosales" (M areşalul Rosales) întîlniră cîteva cu­
noştinţe din ajun, d in tre oamenii 'angajaţi o dată cu
dînşii. Bucuria fu generală şi b ău ră laolaltă cîteva
rînduri de rachiu.
P arcă sim ţeau nevoia să facă pe darnicii, aşa
că, ceva mai tîirziu, în localul El Caburel, cinstiră
cu bere pe toţi cei care li se alăturaseră între timp.
Pretutindeni îşi făceau uşor prieteni. Rămaseră cu
toţii să m ănînce la Alto Pârând şi cîţiva dintr-înşii
se chercheliră de-a binelea. în local erau femei şi
un gramofon mai nou şi mai puţin ţipător decît cel
din „La Perla". Toţi prietenii îi ajutau bucuroşi să
se veselească şi, mai ales, să-şi toace cit mai
repede teancul de hîrtii care le um plea buzunarele.
— U r a ! M îine pornim la drum !...
— Iuhuhuui !...
Cîntecele, strigătele şi glumele pluteau în aer,
îm preună cu fumul gros de tutun paiâ, în timp ce
paharele se ridicau şi se ciocneau mereu. In sfîrşit,
cei doi M oreyra ieşiră din nou în stradă, cu pasul
nu prea sigur, dar totuşi dornici să mai bea şi să
mai petreacă.
D eodată statură locului uitîndm se înapoi.
C ineva venea în fugă după ei.
1 Un fel de p e le rin ă ; la sin g u lar : ponchllo (n. tr.).

3* 35
 Hei, prietene... H-auzi ?... Stai o clipa 1
Atunci Adolfo îl recunoscu pe Bâez. Era o cu­
noştinţă veche a lui, de p e vrem ea cînd lucrase în
pădurile din Chaco, un vechi tovarăş de trudă şi
suferinţă. Petrecuseră îm preună zile de neuitat,
m uncind din zori şi pînă-n noapte la doborîtul
trunchiurilor de quebiacho *. îm părţiseră frăţeşte
ceaiul, acoperăm întul, ba chiar şi o femeie — pe
una Ju lia — care, intr-o vreme, g ătea pentru vreo
zece inşi din colonie şi totodată se culca cu fiecare
din ei. După aceea, anii îi despărţiseră.
Bâez îi pofti intr-un local să sărbătorească întîl-
nirea. P aharele d e gualipola1 2 le dezlegară curînd
limbile, făcîndu-i să fie din ce în ce mai veseli.
A şezaţi în jurul unei mese simple de lemn, în care
nenum ărate .cuţite crestaseră un şir lung de nume,
cei trei începură să-şi aducă am inte — izbind
puternic cu pumnul în scîndură, strigînd tare şi
rîzînd cu hohote — despre felurite întîm plări din
viaţă, răm ase de pomină. Unul din ei îşi am inti de
ziua cînd arendaşul Linares îi fugărise vreo trei
sute de metri, trăgînd focuri de arm ă în urm a lor,
fiindcă se încum etaseră să-i ceară o hrană mai
omenească. Cînd povestirea se term ină, răm aseră
tăcuţi cîteva clipe, scrâşnind din dinţi la gîndul
um ilinţei suferite, care îi mai durea şi acum, după
atîta am ar de vreme. In schimb rîseră cu lacrimi —
mai ales că erau şi bine afumaţi — am intindu-şi de
o păţanie a lui Bâez. V ătaful Correo m urise de
ciumă, iar ei veniseră la priveghi, după ce, mai
întîi, avuseseră grijă să dea pe gît cîteva păhărele
de rachiu în cinstea fericitei întîm plări. In tăcerea
generală din odaie Bâez şi-a făcut loc pînă la patul
unde zăcea cel răposat. L-a privit lung, apoi l-a
ciupit de braţ.
— A sta am făcut-o ca să-mi dau seam a dacă e
m ort de-a binelea, le povestise el mai tîrziu.
1 Soi de a rb o re (o. tr.).
2 Un fel d e rach iu (n. tr.).

36
 Era atît de m ulţum it de isprava lui, incit parcă
nu-i păsa de loviturile zdravene pe care le prim ise
după aceea, cînd fusese dat în brînci afară.
Apoi îi veni şi lui Ramon rîndul să povestească.
— Ceea ce vă spun s-a întîm plat atunci cînd l-am
privegheat pe răposatul Paz, începu el.
Cîţiva inşi stăteau intr-un colţ al odăii jucînd
cărţi, la lum ina aceloraşi lum inări care ardeau pen­
tru mort. Strigătele jucătorilor se am estecau cu bo­
cetele bătrînelor venite să-l jelească pe răposat,
pentru o plată de cîte doi reali fiecare. D eodată
cineva a fost prins cu o potlogărie. După un schimb
de înjurături au apărut cuţitele şi securile. Apoi
s-a găsit un deştept care să stingă lum ina şi astfel
în odaie s-a încins un tărăboi cumplit.
— Ce să v ă mai spun ! Să fi văzut b ătaie I
Bătrînele ţipau înnebunite, încercînd să ajungă
la uşă. Intre timp, loviturile de cuţit plouau pe în ­
tuneric. La sfîrşit, cînd s-a făcut din nou lumină,
cosciugul zăcea gol într-un colţ al încăperii, iar în
alt colţ odihnea cel răposat.
— A fost o bătaie de pomină !
In timp ce vorbeau paharele de paraguayitat.
tare ca focul, le alunecau pe gît, unul după altul,
în isfîrşit, unul din ei pomeni şi despre turcul
Farina. Bâez venise cu cev a bani din Alto Paranâ.
A vea d e gînd să deschidă o prăvălioară undeva pe
lingă Posadas, sau — şi mai bine — avea să facă
transporturi de vite în tovărăşie cu un estanciero 1 2
din M ercedes. Cei doi fraţi îi povestiră, la rîndul
lor, despre învoiala pe care o iscăliseră mai deunăzi.
— ...şi ne-a spus că o s-o ducem bine şi c-o să
facem la bani...
— A sta s-o credeţi voi ! Şi pe mine m-a prins
turcul ăsta... Acum un an... N-am să uit cît oi trăi.
M-a trimis în Paraguay, prin portul General Diaz.
1 Un fel de rach iu (n. tr.).
2 F erm ier (o. tr.)*

37
Mi-a făgăduit c-o să umblu călare, ca vătafii. E
drept că alşa a fost... M-au pus să m în o gloabă
leşinată, la una din căruţele care duceau m încarea
oam enilor şi se întorceau încărcate cu ceai. Vai de
zilele mele, cum am dus-o !
Omul nu se lăsă m ult ru g at şi începu să poves­
tească tot ce îndurase. îl trim iseseră acolo doar cu
un cufăr şi două rînduri de haine. Vrem e de opt
luni fusese pus la cărăuşie. M uncitorii însărcinaţi
cu m inatul anim alelor de povară dormeau pe cîte
o m ină de paie şi aproape îndată după miezul nop­
ţii venea vătaful să-i trezească, lovindu-i cu un
m achet1 peste tălpi. Uneori, ca să-i scoale mai
repede, îşi scotea Smith- u l 123 şi le trăgea cîteva
focuri pe deasupra capetelor. Pînă să se lumineze
de ziuă catîrii trebuiau să fie pregătiţi. Din zori
şi pînă-n noapte se speteau muncind alături de do­
bitoacele lor, ia r pentru asta prim eau doar cîte
treizeci de pesos pe lună, din care mai trebuiau
să-şi plătească m încarea. După zece luni izbuti să
se în to arcă la Posadas cu optzeci de nacionales s
în buzunar, pe care îi cheltui — fără să ştie cum
— chiar din prim a zi. După aceea se angajă încă o
dată şi astfel ajunse la Puerto Istueta.
— De acolo se întoarce numai cine are zile —
spuse el: — lovind cu palm a în masă, ca să li se
mai aducă rachiu.
Scăpase ca prin minune din m îna plantatorului
Cirito. Era cît p-aci s-o păţească u rît pentru că îi
răspunsese obraznic vătafului — un oarecare
Lopez. O m are pram atie ! Fusese poreclit „măce­
larul", fiindcă avea un cuţit tăios, cu care-i căsăpea
pe bieţii peoni, ca pe nişte vite. A desea oamenii
erau băgaţi într-un beci întunecos, plin de şobo­
lani. Acolo, pe peretele acelei închisori, cineva
1 S ecure sau c u ţit lung (n. tr.).
2 M arcă d e p isto l (n. tr.).
3 M onedă de a rg in t (n. tr ).

38
Scrisese cu propriul său sîhge i i,Astă e £ăsa săf*
m anilor m ensu "...
— Alto Paranâ ?... Da, îl cunosc eu bine... Şi
după ce tuşi de cîtev a ori, ca să strînigă flegmă,
scuipă cu dispreţ cit colo.
— Ni s-a spus acolo, la Santo Tome, că ar fi bine
să iscălim şi noi învoiala. De asta am venit. Ştii ?
— Fireşte ! Nu vedeţi c ă aici nu mai izbutesc să
pună m îna pe nim eni ! Cei care scapă cu viaţă de
acolo se îm bolnăvesc curînd şi dau ortul popii.
Uinii se dezm eticesc la tim p şi fac aşa cum fac e u
■acum — adică nu se mai întorc niciodată. Şi atunci,
pentru a găsi oam enii d e oare au nevoie, trebuie
să pătrundă adîmc în Paraguay sau să m eargă pîriă
la Corrientes, b a chiar mai departe. Voi îmi sînteţi
doar prieteni... V ă spun cinstit... Faceţi cum cre­
deţi... Insă eu unul nu mă mai întorc acolo !
O linişte lungă şi apăsătoare se aşternu peste cei
trei oameni, aplecaţi deasupra m esei pline de sticle.
Lumina de afară le cădea drept în faţă, m icşorîn-
du-le pupilele, conturîndu-le pomeţii obrajilor şi
dînd pielii lor arăm ii un luciu gras. In fiecare tră ­
sătură li se întipărise o seriozitate gravă, care trăda
frăm întarea lor lăuntrică, arătînd limpede că în ­
doiala pusese din nou stăpînire pe dînşii, înco-
voindu-i sub povara ei grea. V iaţa se făcuse de­
odată la fel ca înainte — aceeaşi viaţă grea, trudită,
plină de necazuri. Zîmbetul i se ştersese pe neaş­
teptate, odată cu adevărul crud, pe care Bâez îl trîn-
tise, parcă, pe m asa aceea de circium ă, unde se mai
desluşeau şi acuma cîteva nume crestate cu cuţitul,
pesem ne tare de m u lt: ANASTASIO ALBERTO
PERES — Brâu... lio ROME... restul era şters. Şters
de ani şi de palm ele atîto r oameni care trecuseră
pe acolo. De bună seam ă şi cel care p u rtase acest
num e trunchiat fusese şters d e pe faţa pământului,
în vreunul dintre porturile acelea nălucitoare din

39
SUsul apei, şi acum iiu-şi m ai scria num ele pe nici
o masă, din nici o circium ă.
Adolfo dădu la o parte o Işuviţă de păr cărunt
care îi cădea pe obraz, apoi duse la gură o nouă
sticlă. Insă de data asta băutura tare ca focul nu
mai avea parcă nici un gust. Pricepuse că acum nu
mai poate da înapoi.

— M ergem la Bajada V ieja, da... Spre Costa

fîaro , Costa Dulce, Costa Brava...
Străzile erau acoperite cu prundiş, ia r casele
erau în m are p arte d e lemn. sau chiar de cărămizi.
Fem eile de stradă stăteau în picioare pe la uşi,
sau şedeau pe scaune de paie, înşirate la marginea
trotuarelor de păm înt, respirînd cu nesaţ boarea
răcoroasă care adia dfnspre fluviu. Unele erau
înalte, pline la trup. A ltora li se vedeau oasele prin
pielea străvezie, m încată de cine ştie ce boală
ascunsă care le făcea ochii mai strălucitori, ascu-
ţindu-le pomeţii obrajilor şi nasurile descărnate.
De bună seamă, fuseseră frumoase cîndva. Insă în
Alto Paranâ tinereţea se duce repede, ca şi furtu­
nile tropicale cu fulgere şi trăsnete. După ea vine
v îrsta aceea nedeterm inată, cînd femeile îşi pierd
prospeţim ea tinerească, fără a fi însă pe deplin
m ature. Apoi, intr-o bună zi, se pom enesc bătrîne
şi mor curînd după aceea. Pînă atunci însă, caută
să se îmbrajce cât mai bine, străduindu-se din. răs­
puteri să-şi m enţină farm ecele, sau cel puţin înfă­
ţişarea arătoasă care îi atrage pe bărbaţi. Cînd nu
vor mai fi bune să-şi facă meseria, nu le v a răm îne
altceva de făcut decît să trăiască din pomană —
u itate de toţi — tîrîte de v îrteju l vieţii aceleia
clocotitoare din Posadas.

40
 Stăteau ispititoare în faţa uşilor, oferindu-se bie­
ţilor m&nsă, însetaţi de m îngîieri. Părul vopsit
castaniu le era frumos p ieptănat şi uns cu ulei.
U neori aveaiu în el cîite uin pieptene m are. Cum
vedeau vreun bărbat trecînd prin faţa lor începeau
să-l îmbie cu vorbe şi gesturi provocatoare. Ele
erau visul oricărui hachero 1, îngropat în cine ştie
ce fund de pădure ; la ele se gîndea orice ta-
iefeio *, zvÎTcolindu-se înfrigurat în patul lui strim t,
cu trupul încins de pofte neîm plinite. La ele aler­
gau cu toţii în clipele cînd izbuteau să scape din
greaua lor robie, dornici să strîngă în braţe un trup
de femeie, să frăm înte în palme o cam e moale şi
caldă, să-şi înfigă dinţii în e a ca nişte sălbatici ;
dornici să simtă sub degete o piele netedă, cati­
felată, să-şi lipească de ea pielea lor aspră, arsă
de soare, tăbăcită de vînt şi, mai ales, flăm îndă de
dezm ierdări. Fetele ! Iată-le în s f îr ş it! Şi bieţii
mensu sim ţeau cum neliniştea lor de p în ă acum se
preschim bă într-o veselie nestăpînită. Se uitau de
departe la ele, cum se ivesc în faţa fiecărei uşi, cum
îi aşteaptă pe dînşii, îndrăzneţe, provocatoare.
Una, pesem ne m ai înfigăreaţă, le ieşi în cale.
— Hai cu mine, puişorule, îi zise ea lui Bâez,
agăţînidu-se d e braţul lui. Hai, in tră să te distrezi
puţin...
Dînsul căuta parcă s-o respingă. O împinse puţin
în lături, însă în acelaşi timp îi băgă m îna sub
fustă, pipăindu-i carnea.
— Tii, da slabă mai eşti ! Mie nu-mi plac m iţele
leşinate ! spuse el izbucnind în rîs, îm preună cu
tovarăşii săi.
— Hai înăuntru, ai să vezi ce dulce sînt, zise ea
şi mai adăugă ceva în şoaptă, ţuguindu-şi buzele
pofticios. Bâez se apropie iar de dînsa. 12
1 T ă ie to r de p ă d u re (n. tr.).
2 M uncitor folosit la cu lesu l c eaiu lu i m ate (n. tr.).

41
 ■*— Bine, atunci ârată-ne ce ai. Mai sa te vedeiA,
eyepepf che'am a1...
A lte femei se apropiară furioase, urm ărind discu­
ţia lor.
— Vai, „Fior del Barrio " 12, cum îl laşi să te
insulte ?...
Ea îl privea pe client cu ochii aprinşi, cu trupul
încordat, gata-gata să se năpustească asupra lui.
— Să nu fii obraznic I...
— A şa? Şi dacă după aceea răm în cu buzele
um flate ?
Faptul de a fi pus la îndoială priceperea unei
guilombera3 în m eseria ei nu putea răm îne ne­
pedepsit.
D ulceaţa din glas îi dispăruse ca prin farmec.
O brajii i se învineţiră de furie. Se năpusti ca o
leoaică turbată asupra celui care o insultase, gata
să-l sfîşie în bucăţi. însă Bâez se feri la timp,
alăturîndu-se celorlalţi.
— Ce porcărie ! Calicule ! Lepădătură !
în ju r se strînsese o mulţime de gură-cască, care
urm ăreau scena. între timp dînşii cotiseră după
colţ, şi acum îşi vedeau mai departe de drum, fă-
cînd mult haz de păţania lui Bâez. Iar în urm a lor
tot se mai auzea glasul femeii înfuriate, care striga
cît o ţinea gura :
— M înca-te-ar holera ! Diavol îm pieliţat !

1 Ridicâ-ţ-i fu îi la (n. a.).

2 F loarea CarLicrului (n. tr.).
3 Pensiouarîl a unei case de to le ra n ţă (n. tr.),
 CUCERIREA

La început au fost vrem uri frumoase, în care

domnea neştiinţa. Sălbaticii se bucurau de o feri­
cire simplă, copilărească. Pe atunci iarba mate era
prietena oam enilor. O zeitate cerească — mult
asem ănătoare lor — îi 'învăţase să prăjească d eli­
cioasa cad 1 şi să tragă nenum ărate foloase din ea.
Iar după aceea, nici indienii din tribul guarani.
nici cei din alte triburi nu se mai pu tu ră lipsi de
m inunata băutură dătătoare de puteri. îşi tămă-
duiau rănile cu preţioasa buruiană, verde sau us­
cată, făcută pulbere sau fărîm iţată ; cu ea îşi poto­
leau nervii încordaţi şi-şi căutau de sănătate cînd
arşiţa cum plită a soarelui îi dobora la pat. Ea era
leacul cel mai bun îm potriva durerilor de stomac,
şi uneori — dim ineţile — zeama ei gustoasă le
ţinea loc de hrană. V racii triburilor făceau din-
tr-însa oblojeli „pentru a întări, lipi şi înzdrăveni
m ădularele scrîntite, lovite sau frînte". Iar în toiul
căldurilor tropicale oamenii se răcoreau bînd buru­
iana cu apă rece...
D ar ia tă că o furtună cum plită se porni pe oceane.
Rîurile prinseră a se revărsa din m atca lor. Cerul
brăzdat de fulgere prevestea nenorociri înfricoşă­
toare. A păruseră cuceritorii albi. Şi de atunci, p re­
tutindeni unde răsăreau frunzele tari, de culoare
l Z e iţa b u ru ie n ilo r (n. a.).
verde închis, aduceau cu sine suferinţe, sam avol­
nicii, ro b ie ; pretutindeni în ţinuturile acelea tai­
nice din Alto Paranâ, dogorite de razele fierbinţi
ale soarelui. T reptat-treptat, petele verzi ale y erba-
lelor începură să se acopere cu pete strălucitoare
de sînge băştinaş.
M ai întîi au avut de pătim it indienii... Sub căl-
cîiul stăpînitorilor albi le-a fost dat s ă îndure chi­
nurile foamei şi ale setei. M unceau din greu, zi şi
noapte, ca nişte dobitoace necredincioase ce erau.
în 1618, guvernatorul general H erm andarias se văzu
nevoit să-i aducă la cunoştinţă regelui său că râ-
m înea fără sclavi, căci indienii d in C uayarâ „...erau
alungaţi de pe păm înturile lor, pe unde creştea o
buruiană rară, din care se făcea o băutură h răn i­
toare, foarte g u stată încă de pe atunci de către
spaniolii cuceritori. A ceştia îi sileau pe indieni s-o
ducă în spinare cale de m ulte leghe, pe drum uri
neum blate, tratîndu-i cu o cruzim e nem aipom e­
nită..."
Şi hîrtiile cu pecetii porniră peste mări, dintr-o
parte şi din alta, şi se luară m ăsuri solem ne de în ­
dreptare, însă în pădurile m ilenare necredincioşii
cădeau mai departe sub povara aceleiaşi cad, care
acum nu mai era prietena oam enilor. Buenos A ires
şi Santa Fe îndrăgiră curînd bău tu ra rară. Ea trecu
dincolo de graniţele coloniale, străbătu distanţe
enorm e în căruţe care de-abia se mişcau, ajunse
în Chile, la Potosi, la Lima. Şi nim eni nu ştia că
gustul înţepător al buruienii prăjite se datora sufe­
rinţei om eneşti concentrate în frunzele ei, chinuri­
lor grele îndurate de indienii care căzuseră morţi
unul cîte unul, însem nînd cu trupurile lor calea
propăşirii albilor...
Iezuiţii au protestat. Un înflăcărat discipol al lui
Ignacio de Loyola a adus la cunoştinţa Inchiziţiei
din Lima neajunsurile grave ale ierbii mate.
„Deşi s-ar părea că e un viciu lipsit de însem nă­
tate, totuşi, dacă stai să judeci bine lucrurile, vezi

44
că e irodul uiiof uneltiri diavoleşti. Astfel, se cii-
vine să arătăm din capul locului că descoperitorii
ei — adică indienii — au folosit-o pentru întîia
oară la îndem nul vădit al N ecuratului, care le apă­
rea prin hrube în chip de porc. N-au răbdare să
stea m ăcar pînă la sfîrşitul liturghiei, fără să bea
această buruiană... Şi după ce s-au cum inecat nu
se pot stăpîni să nu verse. De aceea, mai toţi creş­
tinii stăpîniţi de această patim ă nu se cum inecă >
decît o dată pe an, în ziua de Paşti. Şi atunci litu r­
ghia li se face dis-de-dim ineaţă, iar cei mai mulţi
dintre ei varsă cum inecătura de în d ată ce ies din
biserică, bătîndu-şi astfel joc de Sfînta Taină a îm ­
părtăşaniei. Din această pricină mulţi preoţi nu ofi­
ciază liturghia d ecît rareori. Ies m ereu d e la
slujbă şi urinează în văzul tuturora. N u mai v o r­
besc despre răul p e care îl pricinuieşte blestem ata
buruiană vătăm înd sănătatea oam enilor şi făcîn-
du-i să-şi piardă voia bună, nici despre mulţim ea
de indieni m orţi la culesul şi prăjitul ei. Ţi se rupe
inim a de milă oînid te gîndeşti la cruda lor soartă.
E ruşinos faptul că se găsesc spanioli, ba uneori
chiar preoţi, care se lasă stăpîniţi de această pa­
timă. A junge să arăt că toţi cei d e teapa lor — fie
ei albi sau indieni — devin cu timpul oameni le­
neşi şi trîndavi. In sfîrşit, atît cei veniţi din Spania
cît şi cei născuţi aici îşi pierd din această pricină
nu num ai uzul raţiunii, ci chiar respectul şi consi­
deraţia faţă de cele sfinte, iar m oartea nu-i mai în-
spăim întă de loc, ceea ce înseam nă că le lipseşte
cu desăvîrşire credinţa în Dumnezeu — lucru pe
care îl pot dovedi şi printr-o mulţime de alte argu­
mente, cît se poate de temeinice..."
Protestele iezuiţilor au continuat pe un ton din
ce în ce mai ridicat. în cele din urm ă li s-a dat as­
cultare. Ordinul a obţinut dreptul de a-şi întem eia
propriile lui misiuni, bine cunoscute în toate colţu­
rile V echiului şi N oului Continent. O sută cinci­
zeci de mii de indieni lucrau pentru ele, pe trei­

45
zeci şi trei de plantaţii mâri din Aito Paranâ.
Acum, părerea iezuiţilor despre iarba mate se
schimbase. De data asta inspiratorul ei nu mai era
Diavolul în chip de porc. Unii susţineau că
descoperirea i se dato ra Slîntului Bartolomeu,
pe cînd alţii o puneau pe seam a Sfîntului Toma.
Nu lipseau nici cei dispuşi să creadă că ar fi vorba
de un dar făcut oam enilor de către însuşi Isus, în
m area lui bunătate. Faptul de a bea lichidul verzui
nu mai era luat drept o patimă. Insă iarba mate
nu-şi pierduse izul de am ărăciune pe care i-1 dădea
suferinţa omenească. Noii stăpîni schim baseră or­
ganizarea muncii, făcînd-o mai chibzuită, mai m e­
todică, mai productivă. Numai starea indienilor
răm ăsese aceeaşi ca înainte. Băştinaşii din triburile
guarani, cainguâ sau tupi ,îl (cunoscuseră pe Dumne­
zeul creştin, şi se înv ăţaseră să i se roage în cor,
cu m ultă evlavie, dim ineaţa, la m asă şi la culcare,
povăţuiţi de către călugării grijulii. Insă şi acum
erau puşi să sm ulgă n econtenit crengi şi frunze,
pînă cînd oboseala îi silea să se prăbuşească isto­
viţi în paturile lor, atrofiindu-le instinctul sexual
şi făcîndu-i să uite de dragoste. Cad încetase să
mai fie prietena oamenilor, şi oriunde răsărea ea,
nenorocirile se ţineau lanţ.
Şi din nou fulgere înfricoşătoare prin seră a
brăzda cerul, şi fiorosul general Chagas năvăli
dinspre graniţa braziliană, trecînd M isiunile prin
foc şi sabie. Şi aproape că nu răm ase p iatră pe
p iatră din ele — ca şi cum acest lucru s-ar fi întîm -
plat pentru a şterge to ată ruşinea. Iar indienii fu­
giră din nou în codru. Din ceea ce învăţaseră, nu-şi
mai am inteau acum decrt lucrurile folositoare. Din
celelalte, de-aibia le mai răm ăsese cîteva urm e tu l­
buri. Sfîntu’l Toma deveni Tsume şi vechile zei­
tăţi simple, cu trăsături omeneşti, îşi reluară locu­
rile de odinioară. Şi din nou cad deveni prieten a
oam enilor pentru o bucată de vreme.

46
 însă această vrem e fu scurtă. Căci curînd veniră
alţi cuceritori. V eniră pe alte drumuri, cu alte m a­
şinării şi alte arme. în să ţelul lor era acelaşi : yer-
baîeîe virgine şi .sîngele nevinovat al oam enilor cu
pielea arămie, crescuţi pe m alurile apelor crista­
line sau în adîncul codrului, unde înflorea buru­
iana aducătoare de nenorociri.
 VI

în faţa localului stăteau, plictisiţi, doi poliţişti,

cu m ustăţi lungi, netunse de m ultă vrem e, cu uni­
formele pline de praf. La apropierea peonilor, se
grăbiră să-şi întrepte ţinuta, luînd o poză m arţială,
care îi făcea caraghioşi.
— Uite sticleţii, fiţi eu ochii-n patru, îi preveni
Adolfo pe ceilalţi. Puneţi bine cuţitele, că-i bu­
cluc...
Dar nu era nici o prim ejdie. Poliţiştii îi pipăiră
maşinal, fără să le descopere şiretlicul. Numai lui
Bâez izbutiră să-i găsească cuţitul şi îl opriră la
ei, urmîrid să i-1 d ea înapoi la ieşire. Omul
încercă să se îm potrivească, în să fără folos căci
tot nu i-1 lăsară. Ba pe deasupra îl mai am eninţară
c-o să-i dea cîteva zdravene, ca să-i scoată vinul
din cap. P lătiră cîte un nacional de persoană, apoi
in trară înăuntru, legănîndu-se şi respirînd anevoie
aerul îm bîcsit din sală. Oamenii, larma, fumul şi
lum ina albă pe care o răspîndeau lămpile agăţate
în tavan alcătuiau laolaltă o singură masă, zgomo­
toasă şi compactă. In mijlocul încăperii, pe o su­
prafaţă mare, răm asă liberă, se dansa. J u r îm prejur
se vedeau cîteva şiruri de mese la care şedeau o
mulţime de mensu, înconjuraţi d e femei. în fund, pe
o estradă de scînduri stătea orchestra, care tocmai
atunci începuse să cînte o polcă la modă : „Mamă
Cumandâ ". Ţinînd tăvile sus, chelnerii îşi făceau
48
loc cu greu printre perechile de dansatori. Din cînd
în cînd izbuteau să iasă din mulţime, însă peste cî-
teva clipe viitoarea îi prindea din nou în mijlocul
ei, tîrîndu-i încoace şi încolo prin încăpere. In b ătaia
luminii roşiatice, feţele dansatorilor şi ale celor­
lalţi clienţi din local păreau nişte m ăşti strîm be şi
caraghioase. Pretutindeni în ju ru l m eselor şedeau
grupuri m ari de oameni, care rîdeau zgomotos.
R îsetele femeilor, subţiri, nervoase, aproape totdea­
una nefireşti, se desluşeau deosebit de bine, cu
to ată zarva care domnea în încăpere. C îteva pe­
rechi, retrase prin colţuri, şuşoteau de zor, privin-
du-se drept în ochi, cu feţe fo arte serioase.
— Uite la ăştia... Se vede treaba c-au băut prea
m ult de stau aşa mahmuri, spuse rîzînd Bâez.
Răzbătură cu greu p rin mulţime, izbutind, în cele
din urmă, să-şi găsească loc pe scaune, chiar lîngă
perete. Femeile care nu-şi găsiseră încă clienţi le
dădeau m ereu tîrcoale, căutînd să intre în vorbă
cu ei. Unele erau înalte, oacheşe, cu rotunjim i care
se desluşeau bine prin m ătasea rochiilor. A ltele
erau scunde, slăbuţe, cu ochii mari, înconjuraţi de
cearcăne negre care le trădau meseria, cu sîni
obraznici, aproape dezgoliţi, din pricina decolteu-
lui prea larg. Unele aveau gura m are şi buzele căr­
noase, pe cînd altele aveau buze subţiri şi fine,
roşii ca floarea de ceîbo h în cap purtau un fel de
piepteni înalţi, care le prindeau părul negru, aran ­
jat frumos şi uns cu ulei. D atorită tocurilor înalte,
trupurile păreau mai suple şi călcătura mai sprin­
tenă, iar rotunjim ile spatelui săltau mai tare la fie­
care pas. în urechi 'le atîrnau inele mari, napoli­
tane, din aur masiv, sau cercei lungi de sticlă, care
sclipeau puternic pe pielea măslinie. D egetele negre
erau împodobite cu inele strălucitoare, din aur ief­
tin, paraguayan. De sub rochiile pestriţe se auzea
foşnetul jupoanelor scrobite. Privind la mulţim ea 1
1 Soi de copac (a, tr.).

4 49
 aceea de femei, care îi lua ochii, Ram ou sim ţea
dorinţa nestăpînită să pună m îna pe sinii obraznici
care b a se apropiau de el, oferindu-i-se parcă,
ba se depărtau iar, ca şi cum s-ar fi ferit de atinge­
rea lui. Ii venea să îm brăţişeze trupurile acelea
mici, care se rotunjeau brusc în şolduri şi-n par­
tea de jos a spatelui, pentru a se subţia din nou
o dată cu coapsele şi pulpele, îm brăcate în ciorapi
scumpi de mătase. M uzica începuse iar să cînte.
O rchestra, alcătuită dintr-o harpă, un acordeon, o
vioară şi o ghitară, executa acum o melodie tristă :
„V iaţa de y aguâ Fiecare îşi căuta cîte o to v a­
răşă de dans. în învălm ăşeală, Ramon nim eri peste
o tinerică cu gura m are şi rîzătoare. D egetele lui
puternice se înfigeau adînc în trupul plăpînd al
femeii ; şi ea se lipea strîns de dînsul, căutînd să-i
aţîţe poftele prin m işcări mici şi îndem înatice ale
şoldurilor. Simţind căldura trupului ei, care-i în ­
cingea partea de jos a pîntecului, bărbatul începu
să gîfîie. Femeia rîse şireată, apoi lăsînd pleoapele
în jos, spuse :
— Am obosit. V rei să bem o bere ?...
Deşi am eţit din pricina rachiului, a muzicii şi
,mai ales a poftei neîm plinite, Ramon îşi dădu
seam a că fata voia să-l uşureze la pungă. însă to t­
deauna se întîm pla aşa. O urmă, deci, fără să se
îm potrivească, pînă la una din mese, unde între
timp se strînseseră ceilalţi prieteni. Acolo era şi
Lopez, paraguayanul scund pe care îl cunoscuseră
la „Fior del Paranâ". O ciupea tare pe prietena lui,
făcînd-o să scoată ţipete ascuţite, nefireşti. Adolfo
îşi găsise o negresă în altă care îi ciufulea părul,
rîzînd şi arătîndu-şi dinţii mari, ca şi cum ar fi
vrut să-l mănînce. Bâez îi povestea p entru a patra
oară prietenei sale toate păţaniile şi suferinţele lui.
In clipa aceea tocmai spunea, cu m ultă hotărîre
în glas :1
1 Soi d e p alm ier (n. tr.].

50
 Pe mine h-o să mai pună m ina în vecii veci­
lor. Acum că am bănişori destui... Uite aici...
Plictisită, femeia îl asculta ca să-i facă pe plac,
m îngîindu-i părul lînos.
— ...şi nu mă-ntorc, chiar de m-ar tîrî cu sila...
— Aşa-i, iubitule, aşa-i cum spui tu... Rămîi cu
mine la noapte ?
Sticlele se îngrăm ădeau m ereu pe masă. în fusta
foarte galbenă a fetei capul lui Lopez părea o pată
neagră. Adolfo îşi pupa de zor negresa, lucru pe
care îl mai făceau şi alţii în local. După atîta b ău ­
tură, Ramon vedea lucrurile din ju r ca intr-un fel
de ceaţă. Totuşi, băgă de seam ă că M aria face ceva
neobişnuit, şi începu să-i urm ărească mişcările.
— Ce-ai băut acum ? A sta n-a fost bere.
— Nu.
Ridică de pe m asă un pahar în care mai răm ăse­
seră vreo două degete de lichid gros şi gălbui.
— Asta-i untdelemn... Să mu crezi căii altceva...
Ca să mă dezm eticesc după bere. Acum pot
să beau înainte. După aceea urinez tot şi o iau iar
de la început. O ricît aş bea, untdelem nul răm îne
deasupra...
Insă Ram6n n-o ascultă pînă la sfîrşit, căci lua-
rea-am inte îi fu atrasă de un tărăboi neobişnuit,
iscat la o altă masă. Două femei se luaseră la bă­
taie. Se trăgeau furioase de păr, se zgîriau şi îşi
sfîşiau hainele. C oapsa rotundă a uneia ieşea la
iveală din fusta ruptă. Bărbaţii din local se strîn-
seseră în jurul lor, căutînd să le întărite, care mai
de care.
— A ceastă „NaticoU 1,1 e tare a dracului, îi spuse
M aria lui Ramon. M ereu se ia la h arţă cu toată
lumea.
—■ Dă-i la cap, A p e p u 12, urla cineva cit îl ţinea
1 N as tă ia t (n.a.).
2 Soi de p o rto c a lă am ară din A lto P aran â (n. a.).

4* 51
(/ura, aţîţînd-o pe protivnica ei. Deodată, Naticoli
rosti înjurătura cea mai u rîtă din Alto P aranâ :
— Ana membuy ein deieicuă pehuaie I...1
V ăzîndu-se pierdută, cealaltă femeie îşi smulse
d© la gât salba d e aur şi îşi plesni protivnica peste
obraz, lăsîndu-i o d îră lungă şi roşie. Apoi se în-
şfăcară în b raţe şi căzură pe jos, luptîndu-se cu
desperare. Bărbaţii se prăpădeau de rîs, iar unul
din ei le stropi cu bere. In cele din urm ă chelnerii
izbutiră să le despartă, m înioase foc, cu părul vîl-
voi şi gîfîind de osteneală.
D eodată lumiea se înghesui spre intrare. Grupurile
răspîndite prin sală se traseră în lături, formînd
un fel de coridor îngust. Prin el păşea o femeie
plină de graţie, cu sîni frumoşi şi ochi de bazalt.
Pe faţa ei uşor smeadă, se contura gura puţin cam
mare, în să bine modelată, senzuală. în urechile-i
mici atîrnau nişte cercei de argint în formă de stea.
Părul negru şi bogat, unduit ca valurile unui rîu,
se despărţea în două cozi groase, care apoi se îm­
preunau din nou sub un pieptene mic, încrustat cu
aur. Un murm ur de uim ire şi adm iraţie o întîm pină
de departe, însoţind-o apoi pas cu pas.
F iecare se sim ţea dator s-o laude, s-o măgu­
lească, să-i spună c ît e de frum oasă :
— „Fior de Lys". 12
C onştientă de puterea ei, femeia păşea surîză-
toare, arătîndu-şi dinţii albi şi regulaţi, care ieşeau
la iveală prin deschizătura frumos arcuită a buze­
lor roşii. Ramon auzi pe cineva m urm urînd lîngă el:
— Frum oasă m uiere !... 'tui (maica mă-s,ii !
— Cine e ?...
-— Cum ?... Nu ştii ?... M ulatrul îl privi neîncre­
zător cîteva clipe, apoi spuse :
— E „Fior de Lys".
1 A i ie şit din gunoi, a sta e şti tu 1 (n. a.).
2 F lo are de crin (n. tr.).

52
 Era convins că rostind acest nume, faimos în în ­
tregul Alto Parană, spusese cu prisosinţă tot ce se
putea spune. Ramon nu se încum etă să mai stăruie.
Numai cineva venit de curînd în părţile acelea —
cum era dînsul — putea să n-o cunoască pe ferm e­
cătoarea paraguayană, m îndria am belor m aluri ale
fluviului, întruparea visurilor oricărui mensu,
băştinaş sau străin. Intr-adevăr, făcea să te speteşti
muncind din greu în pădure, cine ştie cîtă vreme,
pentru ca după aceea să vii la Posadas şi să te
culci cu „Fior de Lys". La atingerea dulce a buze­
lor sale oam enii uitau realitatea crudă, suferinţele
grele îndurate în păduri şi yerb a le ; iar m îinile ei
catifelate ştergeau de pe pielea aspră urm ele dure­
roase ale loviturilor de bici. Toate acestea voise
să i le spună m ulatrul, rostind num ele femeii.
— Cîmd o vezi pe strad ă îţi vine să crezi că e
de neam boieresc, adăugă altcineva. Parcă-i însăşi
cucoana guvernatorului.
Intre timp, dînsa ajunsese în dreptul m uzicanţi­
lor. Stătu locului în faţa mulţimii de mensu care
0 săgetau cu priviri pătim aşe. Apoi plesni din de­
gete şi îndată ghitaristul începu să-şi acordeze in­
strum entul. Im brîncind lum ea cu coatele, Ramon
şi Bâez izbutiră să spargă zidul de oameni care le
stătea în faţă şi să ajungă în prim ele rânduri. In
ritm ul acordurilor de ghitară, „Fior de Lys" lovea
sacadat podeaua, scoţînd nişte sunete seci, prelun­
gite, care parcă ţîşneau din tocurile ei înalte. Sinii
1 se mişcau la stînga şi la dreapta, din ce în ce mai
repede ; apoi m işcarea lor se prefăcu într-Un frea­
m ăt nebun, care coborî mai jos, ajunse pînă la
brîu, îi cuprinse pe rînd şoldurile rotunde şi pînte-
cele cu m lădieri de şarpe. P ărea că toată energia
din trup i se scurge prin coapse şi pulpe pînă în
vîrful picioarelor mici, care, în jocul lor, neobosit,
loveau cu o repeziciune uim itoare scîndurile ce­
rnite ale podelei. Toată lum ea urm ărea cu răsufla­

53
rea tăiată fiecare "înişcare a dansatoarei. Cînd
ridică piciorul în sus, aproape perpendicular pe
brîu, ochii cellor din sală se aţintiră asupra liniei
negre a ciorapului, urmărindu-1 p în ă în punctul
unde dispărea p rin tre poalele fîlfîinde ale rochiei,
pentru a admira, mai m ult cu dorinţa decît cu p ri­
virea, albeaţa de m arm oră a coapsei. Insă totul
ţinu o singură clipă. Apoi întreaga ei făptură ră­
mase încrem enită, m ulţum ind doar cu o uşoară în ­
clinare a capului pentru ropotele de aplauze din
sală. Oamenii începură să se mişte din nou, la în­
ceput greoi, ca şi cum s-ar fi trezit dintr-un somn
nespus de lung. Strigătele se înteţiră. M îini negre
se întindeau spre femeie, oferindu-i caria1, bere,
rachiu. Luă un pahar şi-l goli dintr-o sorbitură,
printre noi urale de triumf. Un beţiv îi săruta poala
scrobită a rochiei, iar dînsa căuta să-l îndepărteze,
lovindu-1 cu vîrful pantofului în faţă. îndem nat de
o dorinţă nestăpînită, Rămân se îndreptă spre dan­
satoare, lăsînd-o singură pe M aria, care căuta să-l
reţină. Insă Bâez i-o luase înainte, spărgînd cercul
pretendenţilor la farm ecele ei. O apucă de braţ,
strigînd :
—■ „Fior de Lys" m erge cu mine... m aica m ă -sii!...
■
Nimeni nu se mişcă. Femeia îi aruncă o privire
piezişă, batjocoritoare. Cei din jur izbucniră în
hohote de rîs, auzind răspunsul ei :
— Uite ce pretenţii la un mensu păduchios...
Mai pune-ţi pofta-n cui... Eu nu sîn t de nasul tău...
N u te ţine punga să mă plăteşti.
Din pricina rachiului, ochii de pisică ai lui Bâez
căpătaseră o fosforescenţă ciudată, cu reflexe al­
băstrui.
— N u mă ţine punga ? Ai ? Eu am bănişori, nu
glum ă ! Uite-aici ! Am cît vrei tu. Vin din Alto
Paranâ, şi am cîştigat asta pentru tine,
l Rachiu din trestie de zehăr (n. tr.).

54
 flu tu ra în m ină un teanc de hîrtii m ototolite $1
slinoase.
— Cît ceri ? Spune !
A dm inistratorul localului îi făcu încet cu ochiul
de două ori. A tunci „Fior de Lys", care tocmai îşi
îndrepta o jartieră, răspunse :
— Două sute...
Băgînd m îna în chimir, Bâez mai adaogă cîteva
hîrtii m urdare la cele dinainte, şi, fără să le nu­
mere, îi umplu palma. Femeia, care nu-şi lăsase
încă jos fusta, îi făcu sul, băgîndu-i între jartieră
şi ciorap.
Perechile se pregăteau tocmai să înceapă o nouă
polcă. Deodată, un bărbat cu părul negru şi fata
oacheşă, brăzdată d e o cicatrice lungă, de la ochiul
stîng şi pînă la bărbie, se băgă între ei.
— N-ai să te duci cu dînsa numai aşa, pentru că
ai bani...
în căierarea părea de neînlăturat. în încăpere se
produse învălm ăşeală. Femeile ţipau înfricoşate,
căutîndu-şi adăpost prin colţuri. Bătăuşul îl îm pin­
gea pe Bâez cu pieptul. Gura îi duhnea îngrozitor
a rachiu.
— N-ai să m ergi cu ea. Şi eu o aşteptam...
Deşi am eţit de băutură, Ramon îşi dădu seama
că trebuie să acţioneze repede. Ca totdeauna, pri­
m ejdia îl făcu să se trezească. Puse mîna pe cuţitul
pe care îl ascunsese la intrare, apoi strigă cu glas
poruncitor :
— Lasă-1 în pace ! Ce te bagi ? Voi duceţi-vă la
locurile voastre, că-i vin eu singur de hac.
Surprins, omul făcu un pas înapoi. „Fior de Lys*
îl învălui pe Ramon într-o privire languroasă, îm­
bietoare. Ochii i se aţintiră asupra um erilor lui
'drepţi şi a pieptului tînăr, scos în afară.
Trecînd pe lîngă el, îi şopti :
— Eşti bărbat... îmi placi...
Insă Bâez o trăgea spre ieşire. Cîţiva inşi îi des­
părţiră pe cei doi încăieraţi, strigînd :

55
 *— Sticieţii i fă z e a I
Dar cînd poliţiştii se iviră în uşă, totul se term i­
nase. Ramon şedea iar la m asa lui, trăgînd cu sete
o duşcă d e rachiu, c a re îi arse gîtlejul ca un tăciune
aprins. Se gîndea la ochii galeşi ai lui „Fior de Lys*.
Lîngă dînsul, M aria căuta să-l dezm ierde fel şi
chip, pentru a-i aţîţa poftele şi a-1 scoate din gîn-
durile în care se adîncise. Se trezi din visare
de-abia atunci cînd o auzi spunînd :
— Hai, m ergem ?... Am o odaie...
Se ridică brusc de pe scaun, însă îşi dădu seama
că picioarele pu-1 mai ţin, şi se lăsă dus de M aria.
La u rm a urmei, asta ori aia — totuna era. Ieşi după
ea în, stradă, împleticindu-se.
„A sta ori aia, totuna e", îşi spunea el mereu.
Insă noaptea înstelată, de un albastru tainic, îi
am intea ochii 'îmbietori ai lui „Fior de Lys". Iar
creasta unduită a dealurilor din faţa oraşului Bajada
V ieja părea că e trupul culcat al frum oasei dansa­
toare. Se îm piedică de nişte p ietre şi se întinse cit
era d e lung. După cîtev a clipe, se ridică înjurînd.
M aria m ergea înaintea lui, arătîndu-i drumul. Apoi
se pierdu cu ea în noapte.
 IN CAPCANA

„...şi se ştie că acel C ontreras avea un proces

pentru că om orîse un peon în Paranay, însă după
cîtev a luni l-am văzut teafăr şi neatins, făcînd pe
vătaful la Puerto Inchausti, în Alto U ruguay ; şi
odată s-a dus la Posadas, şi a sta t acolo trei luni,
şi în tot acest timp am rămas fără merinde, şi n-am
avut altceva d e m încare decît fasole n e a g r ă ; şi
to ată ziua el şi eu vătafii umblau cu w in ch es/er-u l1
după noi, şi se purta cu noi foarte aspru j şi o dată
mi-a dat arm e ca să împuşc pe cei ce fugeau peste
graniţa braziliană, care era la doi paşi de acolo, iar
eu ffl-am folosit de îm prejurarea asta şi chiar în
prim a noapte am fugit îm preună cu alţi doi... ; şi
după aceea am aflat că oamenii s-au răsculat şi a
fost m are bătaie în pădure, cu care prilej au m urit
vreo şase dintre urm ăritori şi peoni, şi atunci —
numai atunci — a intervenit poliţia din Posadas..."

(Din aventurile lui Carlos Benitez — taieleio.)

1 M arcă de c arab io ă (a. tr.)*

 VII ţ

Se mai răsuci o dată în pat, neputînd să adoarmă.

Fem eia îl simţi, m urm ură ceva nedesluşit şi începu
să-l dezmierde, crezînd că îl v a linişti în felul
acesta. El însă se ridică încetişor, p în ă ajunse cu
m îna la scaunul pe care îşi aruncase în grabă hai­
nele, cînd se dezbrăcase aseară. Scoase o ţigară
de foi, şi se apropie de fereastră. O deschise cu
un scîrţîit uşor, pînă cînd în locul cercevelelor se
ivi o pată m are şi neagră, p resărată cu stele. Privi
în jos. Se afla chiar lingă Paranâ, care de acolo,
din fereastră, se vedea curgînd încet — ^umflat cum
era — -ca spinarea unui şarpe uriaş, sub a cărui
piele parcă m işunau o mulţime de vietăţi ciudate,
făcînd-o să se încreţească necontenit. Pe malul ce­
lălalt, ceva mai încolo, se vedeau licărind, sfioase
ca nişte steluţe, lum inile din V illa Encarnacion.
O bişnuindu-se cu întunericul, ochii lui Rămân deslu­
şiră deodată o barcă trecînd încet peste fluviu, cu
un felinăraş mic care se legăna la pupă. Ţigara îi
era aproape stinsă. T rase un fum adînc în piept şi
răm ase mai departe acolo, sprijinit cu coatele de
pervazul ferestrei şi cu fruntea lipită de cercevea,
pînă cînd un zgomot care se auzea undeva aproape,
îi atrase luarea-am inte. V enea dinspre u şa care dă­
dea în odaia din stînga. Cineva vorbea în şoaptă.
Apropiindu-se, izbuti să desluşească mai întîi o

58
Voce de om beat, apoi un glas cristalin de femeie,
care suna foarte hotărît. I se păru că vocile nu-i
sînt străine. A propie urechea de uşă. Insă şoaptele
încetaseră. O d îră de lum ină care v en ea de din­
colo îi arătă locul unei crăpături în scîndură. Fără
să vrea, apropie un ochi de ea, închizîndu-1 pe ce­
lălalt şi lipindu-1 de tăblia uşii. La început, îi apăru
un con luminos, dincolo d e care era întuneric beznă.
După aceea, im aginea deveni mai desluşită : văzu
capătul unui pat de fier, cu gratii vechi, scrijelate.
Alături, pe podea, stăteau nişte haine aruncate la
întîm plare, iar deasupra lor, se v ed ea un sutien.
C eva mai încolo, pe saltea, zăceau cîteva cearşa­
furi răvăşite. în sfîrşit, mai desluşi o m ogîldeaţă
neagră, iar sub ea două picioare albe ca marmura.
Pentru a vedea cît mai bine îşi lipi strîns obrazul
şi palm ele de scîndură uşii, zgîriindu-se la ochi.
Deodată, se ridică în picioare uimit. Era Bâez ! A şa­
dar... Nu-i trebui m ult să găsească legătura între
cele petrecute. Se vede treab a că toate erau ale
turcului Farina. Şi localul, şi femeile, şi casa. Prin
urm are, nu scăpaseră o clipă din m îinile lui. M ai
întîi prăvălia. Apoi... Se aplecă să mai privească
dincolo. Pe coapsele măslinii ale lui Bâez se v edea
o pereche de izmene în dungi mari, verzi şi gal­
bene. îi auzi din nou vorbind în şoaptă, şi izbuti
să desluşească vreo cîtev a cuvinte răzleţe. El se
ruga stăruitor, însă „Fior de Lys" îi răspundea în ­
cet, cu hotărîre în g la s: „Nu, asta n u !"
Privi încă o dată. Ea se întorsese pe o parte. Un
sîn alb ca laptele îi căzu brusc peste celălalt, ca
şi cum amîndoi ar fi v rut să-şi unească puterile
îm potriva duşmanului comun. Pe sînul sting se v e­
dea urm a roşie-vînătă a unei m uşcături. Se înde­
p ărtă de uşă şi se duse să-şi mai ia o ţigară. A runcă
pe fereastră chibritul aprins, care zbură prin aer,
rotindu-se, ca o stea căzătoare. Din stradă se au­

59
zeau strigătele unor beţivi. Undeva, departe, se ati-
zea un fluierat, sfîşiind tăcerea nopţii. Un cîine
începu să latre la trecătorii cheflii. După el se
luară alţi cîini, şi lătrăturile lor cuprinseră curînd
toată strada, pierzîndu-se ca un ecou în depărtare.
Apoi începură să se audă iar din ce în ce mai
aproape, pînă cînd reveniră la locul de unde por­
niseră. Un lătrat puternic, care venea chiar din faţa
casei unde se afla Rămân, îl făcu să tresară. Bău­
turile de tot felul pe care le înghiţise se am estecau
acum în capul lui, făcînd să-i zvâcnească tîm plele
şi înteţindu-i bătăile inimii. Cu m îna trem urîndă
duse ţigara la gură, trase două-trei fumuri din ea,
apoi o azvîrli cît colo, fără s-o isprăvească. Cînd
se apropie iar de gaură, priveliştea nu mai era
aceeaşi : Bâez dorm ea dus, cu gura larg deschisă.
Băutura, osteneala de peste zi şi clipele de dragoste
petrecute cu „Fl&r de Lys“ îl sleiseră de puteri. Ră­
sufla cu sforăituri zgomotoase, care îi scuturau tot
trupul. Pe buza de jos avea o d îră gălbuie, care i
se prelingea pînă la bărbie. Dînsa se aşezase pe
m arginea patului, nem işcată, cu privirea pierdută
în gol şi cu gîndul parcă dus în altă parte. Fardul
începuse să-i curgă de pe obraz, schimonosindu-i
trăsăturile. Căscă, lăsînd să i se vadă dantura de
felină tînără. Apoi se aplecă şi-şi strîn se de pe jos
ciorapii negri care zăceau sub m aldărul de haine.
Luă un ciorap, şi-l trase încet în picior, apoi se
sculă, ca să-l întindă mai bine, prinzîndu-1 cu o
ja rtieră lată, de culoare roză, cu floricele pe m ar­
gini. Smocul de păr negru şi creţ din p artea de jos
a pîntecelui îi ieşea la iveală. Rămase nem işcată
cîteva clipe, contem plîndu-şi propria frumuseţe.
Tăcută şi visătoare se adm ira pe sine însăşi. Un
zgomot surd o făcu să tresară. Ridică ochii şi văzu
în faţa ei un bărbat necunoscut. D eodată îşi aminti
tot ce se întîm plase. C earta de-aseară, bătaia din
local, omul cu cuţitul... N u avu timp să-şi depene

60
pînă la sfîrşit firul gîndurilor. îm pins de aceeaşi
pornire nestăpînită care îl făcuse să-şi părăsească
odaia, Ramon se aruncă asupra prăzii sale, care îl
primi cu braţele deschise, fără să şovăie o clipă.
G ura lui m are se lipi de trupul femeii, căutînd, la­
comă, părţile cele mai jinduite. Ea îi întorcea cu
înfocare fiecare sărut, îm preunîndu-şi limba cu a
lui în lăcaşul umed al gurii. Lumina felinarului că­
dea peste ei, scoţînd la iveală ba o m înă vînjoasă,
înfiptă în mijlocul moale al femeii, ba o fîşie de
pantalon în pătrăţele alături de o glesnă albă, ba
doi umeri strîns lipiţi unul de altul. Nici nu băgară
de seam ă că Bâez, tot răsucindu-se în pat, se în ­
curcase printre pături şi căzuse pe jos, fără a în ­
ceta să sforăie. Ramon o ridică în braţe, culcînd-o
pe salteaua veche cu faţa p ătată şi ruptă, prin care
se vedeau pe-alocurea cîlţii d e cînepă. Apoi se
aruncă peste ea, frem ătînd de dorinţă. Un gîndac
uriaş străbătu odaia de la un capăt la altul, oprin-
du-se în dreptul bărbatului întins pe jos. Una din
jartierele înflorate ale lui „Fior de Lys“ căzu lîngă
el, şi gîndacul fugi speriat.

VIII

Bîjbîind pe întuneric, cei doi oameni izbutiră să

găsească ivărul uşii şi pătrunseră în odaie, aproape
fără zgomot. După aceea, aşteptară puţin, pînă cînd
ochii lor începură să desluşească lucrurile din jur.
A lături se auzea răsuflarea regulată a cuiva care
dormea. Părea să fi fost o singură persoană. Se
apropiară de pat, în vîrful picioarelor. O d îră de
lum ină venită din stradă căzu peste ei. Erau înalţi,
zdraveni. Purtau haine largi de piele şi pantaloni
de culoare închisă. Se mişcau prin cam eră cu multă

61
siguranţa, ca şi cum ar ii cunoscut am ănunţit locul
pe care îl ocupa fiecare mobilă : şifonierul rahitic,
strîm b şi vechi, cu o oglindă ieftină, de pe care
poleiala se ştersese în mai m ulte lo c u ri; patul de
fier, scrijelat şi m urdar, cu som iera distrusă de
vrem e şi de g reutatea atîtor trupuri care se culca­
seră pe ea ; lavoarul mic, cu o placă de m arm ură
crăpată, cu nelipsita cană şi clasicul lighean, pe
care erau pictaţi am oraşi de culoare roză ; în sfîrşit,
două sau trei scaune de paie cu picioarele strîmbe,
aşezate de-o parte şi de alta a patului, în chip de
m ăsuţe de noapte. Da, toate lucrurile erau la locul
lor ; dar bărbatul ? Unde dracu s-o fi băgat ? Căci
în aşternut — p e jum ătate acoperită eu pătura —
dorm ea numai femeia. O zgîlţîiră Cu brutalitate.
— Hei, ascultă... Unde ţi-e omul ?
Dînsa se ridică în capul oaselor, frecîndu-se, som­
noroasă, la ochi. Peste o clipă însă, capul îi căzu
din nou în perna m oale şi caldă.
— Hei, M aria !... Unde s-a ascuns ?
Fem eia se uită spre locul gol de lîngă ea, apoi
cercetă cu privirea întreaga cameră, pînă la uşă.
Ridică din umeri n e d u m erită: _
— De unde vreţi să ştiu ?... A dineauri era aici.
Uite şi hainele lui.
Apoi adormi din nou, m urm urînd :
— La urm a urmei... Bine că mi-a plătit.
Se întoarseră. Pe speteaza scaunului atîrn a o pe­
reche de pantaloni albi şi o căm aşă pară. Brîul ne­
gru ajungea pînă la tăblie. Se apropiară repede.
M îinile lor începură să scotocească cu îndem înare
prin toate cutele şi buzunarele, pînă găsiră banii.
Apoi ieşiră din odaie, fără să scoată o vorbă.
în încăperea vecină li se înfăţişă o altă p riv e­
lişte. Bărbatul şi femeia dorm eau îm brăţişaţi. Erau
pesem ne cu totul sleiţi de puteri, judecind după
somnul adine care îi cuprinsese. Dormeau duşi, de

62
parcă în viaţă n-ar fi rămas decît corpurile lor
mari, pe care păturile nu le puteau acoperi în în ­
tregime. M îna stingă a lui Rămân, m are şi păroasă,
mai acoperea încă unul din sînii arăm ii ai femeii.
Oamenii turcului Farina schim bară o privire plină
de înţeles. Dar deodată luarea-am inte le fu atrasă
de un sforăit zgomotos. Cel mai tîn ăr dintre ei, un
blond sp îlă cit cu o claie de păr în cap, străbătu ca­
m era în grabă, aplecîndu-se peste corpul întins pe
duşumea. Ii făcu un semn tovarăşului său şi amîn-
doi începură să strîngă hainele îm prăştiate pe jos.
Buzele lui Bâez se deschideau şi se închideau re ­
gulat, scoţînd ba o sforăitură zgomotoasă, ba un
sunet care începea printr-un fel de fluierat şi sfîr-
şea printr-un horcăit prelung. N u se trezi nici atunci
cînd îl luară de subsuori şi de picioare, tîrîndu-1
pînă în coridor. Nici cînd îl îm brăcară cu greu, în
odaia unde turcul Farina şi oam enii săi îşi beau
ceaiul, pregătindu-se p entru m unca de a doua zi ;
nici cînd îl duseră ca p e im sac pînă la trăsura care
aştepta în poartă. In clipa aceea Bâez tocmai visa
faţa urîcioasă a vătafului Pereira din Alto Uiuguay,
care îl snopise odată în bătaie, lăsîndu-1 mai mult
m ort decît viu. V isa de asem enea munca istovi­
toare din pădure şi iadul din y erbale. Deşi adormit,
încerca un sim ţăm înt de plăcută siguranţă la gîn-
dul că nu se va mai întoarce niciodată acolo. N ici­
odată. Acum era la adăpost, departe de iadul acela
îngrozitor. Şi sim ţăm întul acesta de m ulţum ire îm ­
prăştia parcă fumurile beţiei, lum inîndu-i m intea
adormită. N iciodată. Nu se va mai... Apoi se trezi
de-a binelea. Lumina soarelui îl lovea puternic în
faţă. îşi dădu seam a că îl îm barcaseră. Se afla pe
puntea de jos a unui vas, cu m îinile şi picioarele
legate de o balustradă. Simţi cum îi năvăleşte sîn-
gele în obraz şi i se face negru înaintea ochilor,
începu să urle,
 IX

„Aşa a fost dus la pieire aproape întreg

tineretul paraguayan. Aşa s-au prăpădit ti­
nerii de prin părţile M isiunilor : din Santa
A na, C andelaria, Corpus, Cerro Cord, San
Ignacio, Posadas. Aşa au să piară şi cei
din Santo Tome, M ercedes, Ituzaingo,
Concepcion etc., căci oam enii lui Nuiiez y
G ibaja şi ai lui Domingo Barthe au şi în ­
ceput să colinde aceste ţinuturi, adunind
pe toţi bărbaţii sănătoşi, care cad in laţ,
atraşi de m om eala plăţii înainte, de con­
tractele care încep cu bani, cu rachiu, cu
prostituate şi..."
JULIA N S. BOUVIER

Dis-de-dimineaţă veniră după el. Se sim ţea oste­

nit, ca după o noapte nedormită. M işcările îi erau
greoaie, ochii somnoroşi, limba încărcată, um flată
şi parcă lipită de cerul gurii. După ce se îm brăcă
îl scoaseră în stradă. Aici aştepta o trăsură, în care
stăteau înghesuiţi vreo cinci-şase oameni. Unul
dintre ei era Adolfo. Caii slabi, costelivi, se mişcau
m ereu neliniştiţi. V izitiul le vorbea cu glas răguşit,
ca şi cum ar fi încercat să-i convingă. îi ţinu aşa
p înă cînd veni turcul Fairina îm preună cu un alt
vătaf. Apoi, fără ca cineva să scoată un cuvînt, se
puseră în mişcare. Rămân trăia parcă într-o altă
lume, cu totul străină de lum ea asta în care îl du­
ceau acum. Se gîndea la destăinuirile pe care i le
făcuse „Fior de Lys". Glasul argintiu şi m îngîios al
femeii, pe care fumurile beţiei nu izbutiseră să-l
şteargă de tot, îi răsuna şi acum în urechi. Povestea
îi era cam încurcată, dar totuşi destul de obişnuită
p rin părţile acelea. V enise de undeva din P ara­
guay... din V illarica, parcă... şi apoi...
Caii alergau în trap neregulat, poticnindu-se me­
reu de pietrele drumului. La un moment dat o scu-
tu rătu ră puternică era cît p-aci şă-i arunce afară

64
din trăsură. Farina îl blagoslovi pe vizitiu cu o în­
jurătură, iar acesta începu să biciuiască cu furie
spinarea slabă a m îrţoagelor.
...era încă foarte tîn ără : o fetişcană... C ineva —
un domn m are — un judecător, un director sau un
alt slujbaş de soiul ăsta, îşi făcuse poftele cu ea,
fără să-i ceară voie. A avut apoi un bărbat — o
căsnicie scurtă şi zbucium ată — după care s-a în-
tîm plat ceva îngrozitor. N u voise să-i spună ce
anume, însă num ai am intirea acelei întîm plări o
făcea să se înfioare.
între timp sosiseră la ţintă. Cei doi vătafi săriră
din trăsură. După aceea le spuseră şi lor să co­
boare. Făcură vreo cincizeci de paşi pe cărarea în ­
grădită cu sîrm ă şi ajunseră pe chei. Primele raze
de soare lum inau vasele vechi de pe fluviu, se ju ­
cau printre frînghii şi scoteau sclipiri fugare din
cablurile lungi de oţel. Jos, pe apa m urdară, se
legănau cîteva vapoare şi bărci.
...a avut şi un avort, tot în prim ii ani. Apoi a în ­
ceput să slăbească, pînă cînd a ajuns numai piele
şi oase. D orinţa de a trăi o părăsise aproape cu
desăvîrşire. Frum useţea i se ofilea, şi de-abia izbu­
tea să-şi cîştige o bucată de pîine. Totuşi, a încer­
cat să-şi refacă viaţa. Astfel, a trăit o vrem e cu un
contrabandist destul de curajos — un oarecare
V allejos. însă şi de d ata asta sfîrşitul a fost tragic,
„într-o zi poliţia l-a dibuit şi a deschis focul asu­
pra lui. Rănit de un glonte, a căzut din barcă şi s-a
înecat..." A m urit ca un adevărat contrabandist, în
elem entul lui, adică în apa pe care o străbătuse de
a tîtea ori cu încărcătura-i sărăcăcioasă. „Numai pe
ăştia îi vînează, spun ea femeia. De hoţii m ari nu
se leagă niciodată..." Ea îi înălţase, chiar aici pe
mal, o cruoe, pe care scria : „Candido Vallejos.
A ceastă tristă am intire i-o în ch in ă ţiitoarea lui."
C rucea mai stătea şi acuma, acolo, printre pietre.
5 — Rîul negru 65
Prin urm are, încheiase şi cu el to ate socotelile.
Doar din cînd în cînd îi mai făcea cîte un parastas.
De pe chei se desluşea silueta unui vapor. A vea
un coş înalt, negru, cu o dungă albă, pe care stră­
lucea o stea, tot de culoare neagră. Pe puntea de
jos, lingă bucătărie, doi m arinari îşi sorbeau ceaiul,
vorbind în şoaptă. Ceva mai încolo, la capătul che­
iului, trăsurile îşi goleau m ereu încărcătura de oa­
meni. Erau aproape o sută. Toţi galbeni, traşi la
faţă, parcă bolnavi de friguri, am eţiţi de băutură
şi trişti la gîndul că trebuie să plece în iadul din
Alto Paranâ.
...Şi aşa, după ce a m urit contrabandistul, s-a v ă­
zut din nou pe drumuri. A tunci directorul văm ii i-a
propus să-i cum pere o căsuţă, să-i plătească lunar
o sumă oarecare, şi să-i poarte de grijă. Insă neno­
rocirile prin care trecuse îi slujiseră drept în v ăţă­
tu ră de minte, făcînd-o să se team ă de oameni.
Simţea scîrbă pentru „boieri". A şa că, deşi săracă
lipită păm întului, a avut curajul să-i refuze propu­
nerea. în aceeaşi noapte şi-a început cariera în Ba-
jadâ V ieja, găsind doi c lie n ţi: doi mensu... A tunci
a mîncat. După aceea, viaţa i-a fost cînd mai bună,
cînd mai rea. Acum era regina întregului Alto Pa­
ranâ şi avea tot ce-i dorea inima. N um ele ei se
dăduse pînă şi unei mărci de ceai. Insă... Ramon
îşi umezi cu limba buzele uscate. îşi adusese am inte
de propunerea neaştep tată pe care i-o făcuse dînsa
în clipa aceea.
De ce nu răm îi cu mine ?... îmi placi... Am bani
destui şi pot să fac ce poftesc...
Apoi, înainte ca el să-şi revină din uimire, stă­
rui mai departe :
— Ai să mă aperi. Toţi caută să-şi b ată joc Be
o... Am parale. Şi tu îmi placi.
într-adevăr, n-ar fi trebuit să stea m ult la îndo­
ială. Pe de o parte, nesiguranţa care îl aştepta
acolo, în susul fluviului. Pe de alta... Dar nu, nici­

66
odată. El nu era făcut ca să-l ţină femeile. A sta ml
se potrivea cu firea lui.
— Nu.
— Rămîi. îmi placi, ju r pe Sfînta Fecioară !
— Nu.
Spunînd „nu" pentru ultim a oară, adormise. Di­
m ineaţa, la trezire, în locul lui „Fior de Lys" dă­
duse ochii cu oam enii turcului.
— Heeei, ruuup !...
Hamalii încărcau pe vapor cuferele oamenilor.
Cînd nu mai fu loc în cală, începură să le îngră­
m ădească pe punte. Acolo se şi aflau cîteva fami­
lii, instalate ca nişte circuri am bulante : copii mu-
coşi care plîngeau, femei cu basm ale mari, pestriţe,
la gît, bărbaţi tăcuţi şi posom oriţi. A fară de asta,
mai era o vacă, o cuşcă cu găini şi cîţiva cîini m ari
şi răi, neliniştiţi din pricina legănatului pe apă. Fa-
rina se urcă pe puntea de îm barcare, unde dădu
ochii cu intendentul vasului. între cei doi oameni
era un contrast curios : turcul era mic, sfrijit, galben
la faţă, pe cînd celălalt era u n găligan cu pielea
oacheşă şi nişte dinţi mari ca de cal, care ieşeau
m ereu la iveală de sub m ustaţa-i rară. Luă cu un
gest solemn teancul de livrete, înm înate lui de că­
tre conchabador. Deodată, de pe vas se auzi un
ţipăt deznădăjduit, sfîşietor :
— iNu v reau să mă întorc. Ana m em b u y1, da-
ţi-mă jos de pe vapor. Nu vreaaau !...
Speriaţi, oamenii îşi întoarseră capetele într-a-
coilo. Ramon îl cunoscu îndată pe cel ce striga.
Era Bâez. Stătea legat de parapet, cu mîinile la
spate şi faţa învineţită din pricina sforţării pe care
o făcea urlînd fără încetare. Trecînd pe lingă el,
contram aistrul vasului îi dădu un picior în coapsă.
Insă nenorocitul nu se potoli.
1 F iul diav o lu lu i (u. tr .) .

5* 67
 '— Daţi-mă jos ! Eu n-am is c ă lit! N u vreau să
m ă-ntorc acolo !
Turcul tocmai cobora de pe punte, fără să ia în
seam ă strigătele omului. Şeful văm ii se uită la el,
rîzînd şugubăţ. î l atinse cu cotul, arătîn d spre cei
încă neîm barcaţi, care stăteau în picioare pe mal.
— Frum oasă recoltă, nu ? C ît te-a costat, tur-
cule ?...
— Frumoasă, nu zic ba... Cinci sute de nacionales
de cap de om...
Acum vătafii îi aşezau în rînd, ducîndu-i către
puntea de îm barcare. Primul v ătaf îi înhăţa de
spate, îm brîncindu-i cu putere spre vătaful urm ă­
tor, care îi îm brîncea, la rîndul lui, mai departe,
p înă cînd ajungeau pe vas, trecînd din m înă în
m înă ca nişte dobitoace. Cînd îi veni şi lui rîndul,
Ram6n răm ase nem işcat. Cineva încercă să-l trag ă
cu sila, însă el se propti bine în picioare şi nu se
clinti din loc. C îţiva oameni îşi întoarseră capetele
într-acolo, presim ţind o nouă răzvrătire. Tocmai în­
cerca să-şi lim pezească gîndurile. Fusese cufundat
în am intirea celor povestite de către „Fior de Lys“,
p înă cînd auzise strigătul lui Bâez. Acum ar fi v ru t
să-şi reia firul am intirilor şi să rev ad ă în m inte
chipul drag al femeii. în să nu mai putea. în locul ei
se ivise ceva ciudat. C eva asem ănător cu o p iatră
m are, colţuroasă şi grea. M ai ales grea, cu rădăcini
adinei, ascuţite, care îil zgîriau, acolo, înăuntru. Şi
p arcă creştea, creştea mereu, o dată cu strigătele
slabe şi răguşite ale lui Bâez.
— L ăsaţi-m ă!
în piept sim ţea o strîngere din ce în ce mai tare.
In vine îi curgeau parcă flăcări în loc de sînge, în-
greuindu-i răsuflarea şi făcîndu-1 să v ad ă negru
înaintea ochilor. Simţi că cineva îl apucă de mîini,
însă printr-o m işcare bruscă izbuti să scape din
strînsoare. Deodată le strigă în faţă :
 ■— Eu nu m erg !...
Farina străbătu cu paşi m ari locul care îi des­
părţea. Ii băgă sub nas un pumn cu tatu aje albas­
tre, şi o mulţim e de inele în degete. Era furios.
-— Ce-ai spus, puişorule ? Las' c-ai să vezi tu
acum a ! Puneţi m îna pe el... şi tu, m ă i! Să mi-1 în­
v ăţaţi m inte cum se cuvine !
Bătaia fu scurtă, însă foarte tare. Patru sau cinci
oam eni izbutiră curînd să-l înhaţe, răsucindu-i mîi-
nile la spate. Apoi îl îm brînciră fără milă, mai-mai
să-l arunce în apă.
-T- Să vă ia dracu de ticăloşi !...
însă era 'deja pe puntea vasului, şi strigătul lui
fu parcă înghiţit de apa m urdară pe care pluteau
nenum ărate coji de portocală şi felurite resturi de
m încare. Cîţiva m arinari din poliţia portului p ri­
veau nepăsători de pe chei la ceea ce se întîm pla
sub ochii lor. Bâez nici nu mai gem ea acum.
După aceea, duduitul m aşinilor acoperi totul. Ra-
m6n simţi că sforţarea făcută în luptă îi luase parcă
p iatra de pe inim ă făcîndu-1 să se sim tă mai uşor.
Stătu un timp nem işcat, fără să se gîndească la
nimic, cercetînd cu privirea tot ce îl înconjura. Sin­
gura lui dorinţă era să uite cît mai curînd cele în-
tîm plate. îşi dădea seam a că trebuie să prim ească
lucrurile aşa cum sînt, şi n-are cum să şteargă gro­
zava um ilinţă pe care o suferise, cea dintîi din
viaţa lui de bărbat curajos. Da, cea dintîi... îşi
m uşcă buzele pînă la sînge, şi izbuti din nou să nu
se mai gîndească la nimic.
De pe chei, vaporul se v edea acum doar ca o um­
b ră nedesluşită. De pe vapor, casele din Posadas
păreau nişte puncte albe, risipite ici colo. Apoi, în
zare răm ase numai o creastă de deal verzuie, şi în
sfîrşit totul se prefăcu într-o um bră din ce în ce
mai ştearsă, pierdută în depărtare,
 X

„Leandro A rrechea, com isar de poliţie

din Puerto A quirre, declară : «Este cunos­
cut de to ată lumea şi considerat drept si­
gur faptul că anul acesta s-au înecat în
fluviu — mai sus de Tacuru-pucu (Para­
guay) — mai m ulţi m em bri ai unei fami­
lii, afară de peonii căzuţi de pe diferitele
v apoare care navighează prin locurile ace­
lea... ; că secretarul subprefecturii din
Puerto A guirre i-a vorbit despre m oartea
a doi peoni, înecaţi în faţa localităţii
Puerto Embalse (Paraguay), în urm a căde­
rii lo r de pe vaporul Edelira, cît şi despre
m oartea altui peon, căzut de pe vaporul
Espana, în dreptul localităţii Foz do
Iguassu»."
(D intr-un p ro ces-v erbal.)

Drumul fu ca un vis u rît care părea să nu se mai

sfîrşească. Foarte curînd însă, din toate necazurile
îndurate în timpul lui, oam enii mai ţineau m inte
doar m oţăitul veşnic pe covertă, m irosul îngrozitor
pe care îl răspîndeau trupurile jegoase — adesea
pline de buboaie — pastram a îm puţită şi apa de
băut caldă, cu gust sălciu. C îţiva dintre mensu îşi
aduseseră şi familiile. C ălătoreau înghesuiţi, şezînd
şi dormind claie peste grămadă, găinile şi cîinii lao­
laltă cu oamenii, femeile am estecate cu bărbaţii,
iar copiii m işunînd peste tot. Unii îşi luaseră şi
brum a de avere pe care o aveau : patul — adică
clasica laviţă paraguayană — un cufăr, cîteva cuşti
şi o legătură de boarfe. Toată ziua nu făceau alt­
ceva decît să bea ceai. Seara, cînd to ată lum ea se
băga sub pături şi m antale ca să se apere de frigul
pătrunzător al nopţii de pe Paranâ, cu cerul ei în ­
stelat, începeau micile intim ităţi între oameni. Şi
în liniştea care se aşternea peste fluviu după ce v a­
porul îşi lăsa ancora iar zgomotul m aşinilor înceta,
se desluşeau prin întuneric ţipetele înfundate, şoap­

70
tele, chicotelile şi gem etele perechilor care făceau
dragoste chiar acolo pe punte, fără s ă le pese de
cei din jur. A tunci Rămân se străduia d in răsputeri
să adoarmă, căci am intirea tuturor femeilor pe care
le cunoscuse în viaţă îl frăm înta cumplit. Apoi v e ­
neau zorile, făcîndu-şi parcă loc printre nori, şi
chinul drum ului începea din nou.
în prim a zi au jucat cărţi : „treizeci şi şase",
„tiuco" 1, „monte ciiollo"2 şi mai ales „ popa-pios -
tu " , fiind jecm ăniţi de nişte m ăsluitori, fără îndo­
ială înţeleşi cu căpitanul vasului, fiindcă după ce-i
curăţiră de ultim a para, coborîră grăbiţi într-un
port oarecare. Şi astfel, bieţilor peoni le fu d at să
guste am arul acestei ultim e dezam ăgiri din Posa-
das. De atunci, nem aiavînd ce face, începură să-şi
p etreacă vrem ea căutîndu-se de păduchi, luîndu-se
la harţă, bătîndu-şi femeile şi copiii, sau dormind.
P rintre ei era unul care spunea m ereu la poveşti cu
strigoi sau cu lupi, şi oamenii se strîngeau roată
în jurul lui. C îteodată, un oarecare M aidana le mai
ţinea de u rît cîntîndu-le din ghitară. V ocea lui m e­
talică răsuna trist pe punte, desprinzîndu-se din
am estecul acela de ţipete şi duhoare, de necazuri
şi deznădejde.
Mate, m ate, frunză rară, i
Bumbăcel alb, spălăţel,
Cheie pentru inim ioară,
Pentru pieptu-m i lăcăţel.

Ca să-i mai treacă de urît, Ramon lăsa adesea

privirea să-i rătăcească pe uscat. Frum useţea săl­
b atică a m alurilor prăpăstioase de la C o rrien tes3,
pe care el le cunoştea atît d e bine, răm înea cu m ult
în urm ă faţă de priveliştea m ăreaţă din Alto Pa-
ranâ. Aici apa era mai limpede, iar vegetaţia mai
1, 2 N um ele u n o r jo c u ri d e c ă rţi (n. tr.).
3 O raş în A rg en tin a, c ap itala p ro v in c ie i cu ace la şi num e (n. tr.).

71
bogată şi mai felurită. C îteodată, treceau încet pe
lingă pereţii uriaşi de piatră, din care apa ţîşnea
în şuviţe sclipitoare. A lteori, vedeau grămezi de
stînci prăvălite unele peste altele, sau m ovile mari
de bolovani care înaintau în fluviu, căutînd parcă
să atingă malul celălalt. Ici colo apăreau trunchiuri
m ari de copac, trîn tite în apă. Ram urile şi rădăci­
nile le fuseseră sm ulse de mult, ceea ce le făcea să
nu mai aibă înfăţişare de arbori, ci mai curînd de
pietroaie lungi, acoperite cu muşchi. Pe alocuri,
m alurile erau înalte şi abrupte, iar sius 'de tot se
vedeau — ba în chip de u riaşe păsări verzui, ba ca
nişte sm ocuri m ari de p ăr strălucind în soare —
petice de pădure deasă, presărate cu flori de orchi-
dee sălbatică. T recură ziua pe lîngă Teyu-cuare1,
printre m inunatele stînci, cu vîrfurile îm pădurite,
care străjuiesc m alurile fluviului. A tunci M aidana
le spuse celor oare nu erau de p rin p a rte a locului
povestea dihăniei aceleia ciudate, a uriaşului Teyu,
care trăia, zice-se, chiar acolo, într-o p eşteră din
stîncă. Şi ori de cîte ori trecea vreo luntre cu ie­
zuiţi sau cu indieni, m arele Teyu, dom nitor şi stă-
pîn al fluviului, le ieşea înainte şi îi înghiţea de
vii ; şi toţi se tem eau de el, şi nim eni nu îndrăznea
să se arate pe acolo. Pînă cînd, într-o bună zi, s-a
în tîln it faţă-n faţă cu un duşman mai tare, mai voi­
nic, care spinteca cu îndrăzneală apa M arelui Rîu.
Era cea dîntîi corabie cu aburi. Inspăim întată, fiara
a luat-o la fugă şi în drum ul ei a despicat stîncile,
chiar în locul pe unde curge astăzi pîrîul care-i
po artă numele...
Erau tocmai la sfîrşitul povestirii, cînd vătafii îi
în trerupseră cu brutalitate, pentru a coborî o barcă
pe apă. V aporul tocmai ajunsese în dreptul p o rtu ­
lui Istueta, şi cîţiva dintre călători trebuiau să de­
barce. Se petrecu atunci ceea ce se petrecea to t­
deauna în asem enea îm prejurări. Contram aistrul,
1 P e ştera b a la u ru lu i (n. a.).

72
intendentul şi vătafii trecu ră printre .dînşii, îmbrîri-
cindu-i, călcîndu-le în picioare dopiii, păturile, cu-
ferele, şi speriind orătăniile din jur. Ramon era
uim it văzîiid cum bieţii mensu rabdă to ate aces­
te a fără să crîcnească. în schimb, el de-abia izbu­
tea să se stăpînească.- Sîngele i se înfierbînta sub
pielea arămie,^în ochi îi jucau fulgere reci, iar m ina
i se încleşta singură pe cuţit. îl durea, îl du rea în
adîncul inimii um ilinţa aceasta la care oamenii
erau supuşi mereu, cu toate că n-o suferea el. De
altfel, ştia prea bine că n-o să se poată obişnui nici­
odată cu o asem enea viaţă.
De cîteva ori pe zi, vasul ancora în dreptul v re­
unui port, sau mai bine zis a ceea ce se num ea port
în Alto Paranâ ; adică în dreptul vreunui golfuleţ
n atural cu o tăbliţă pe care era scris num ele loca­
lităţii. Uneori, cînd malul era prea înalt, se mai
vedea acolo şi cîte o scară foarte simplă, din bîrne
îngropate în păm înt. V aporul nu se apropia nici­
odată de yscat. Ştiind ceea ce se întîm plase pînă
atunci, căpitanul se tem ea ca nu cum va vreunul
dintre metisă să sară în apă spre a ajunge înot la
mal.
— Să vedeţi ce s-a întîm plat într-o altă călăto­
rie, le povesti un m arinar cu care se îm prieteniseră,
un om cu faţa ca de iepure şi sprîncenele veşnic
încruntate. Unul din călători a încercat să fugă şi
atunci l-au v în at ca pe-o fiară, cu lovituri de vîslă
în cap...
Scoase un oftat şi răm ase cu p rivirea aţintită în
zare şi cu sprîncenele încruntate; repetînd ceea ce
spusese a d in e a u ri:
— Chiar de-aici l-am văzut. Da, l-aii vîn at ca pe
un cerb care trece rîul prin vad. Pac, pac — două
lovituri de vîslă în cap, şi gata...
'D acă cineva izbutea să fugă, căpitanul vasului nu
mai prim ea preţul călătoriei, căci întreprinderile
plăteau numai în clipa cînd oamenii le erau daţi

73
în prim ire. De aceea vaporul nu se apropiase nici­
odată de mal, ci îşi anunţa doar sosirea prin fluie­
rătu ri prelungi de sirenă ; iar debarcările se făceau
cu ajutorul unor luntri pe care oam enii erau tran s­
portaţi sub paza vătafilor. Apoi vasul o lua din nou
în sus pe Paranâ, printre m alurile verzi, neum blate
de oameni, unde se zărea din cînd în cînd doar cîte
un cerb speriat sau trupul lung, şerpuit, al vreunei
yarară 1 uriaşe.

XI

Intendentul vasului îi chem ă la el pentru a le

preda livretele de muncă, prim ite de la conchaba-
doi. Fraţii M oreyra crezuseră că datoria lor se ri­
dica la vreo patru su te de pesos, însă pe h îrtie
scria cu totul altceva. Adolfo izbuti să buchisească
cu g r e u :
— Comisionul conchabadomlui, optzeci de pe­
sos. P reţul călătoriei, şaptezeci de pesos.
— Vezi cum te în carcă? îi spuse unul din to v a­
răşii de drum. Ca şi pe mine... Te pun să plăteşti
pentru angajare, p en tru drum, şi dacă nu eşti cu
ochii 'în patru, te trezeşti o dată că trebuie să dai
bani îşi pentru că ţi-ai făcut treaba mică.
Urmau apoi alte cuvinte şi alte cifre, întregind
lanţul pe care erau osîndiţi să-l po arte vrem e în ­
delungată.
— In mînă... trei sute de pesos.
— O pereche de pantaloni, cincizeci...
— O cămaşă, cincisprezece. O sticlă de parfum,
douăzeci de pesos. Două perechi de izmene...
Pom elnicul se întindea pe o pagină şi jum ătate
în fiecare livret. In total, datorau vreo mie două
sute de pesos, potrivit socotelii intendentului.
l Specie de şa rp e (n. tr.).

74
 — Sîntem prinşi pentru o bucată de vrem e, îşi
dădu cu părerea Adolfo.
însă frate-său nu răspunse nimic. La urm a urmei,
avea să treacă şi asta. Mai credea încă în cîştigurile
nem aiauzite pe care le vor avea acolo, sus. Cu zece
sau cincisprezece pesos pe zi — cît aveau să cîştige
— se putea aduna destul de repede o groază de
bani. A vea încredere în braţele lui şi în legenda
m inunată a M arelui Paranâ, care nu încetase încă
să-i înfierbînte închipuirea. De aceea, ar fi dorit să
ajungă cît mai curînd la ţintă. în să rîndul lor părea
să nu mai vină niciodată. Portul unde trebuiau să
coboare îşi schim ba parcă m ereu locul, fugindu-le
dinainte. Pluteau ceasuri întregi în tre cele două
maluri, atît de apropiate, acum, unul de altul, încît
părea că vor să se sărute cu buzele lor umede.
N oaptea, cînd aruncau ancora, m alurile învăluite
în întuneric se apropiau parcă îşi mai mult, mai-mai
să prindă între ele vasul, ca într-un cleşte uriaş,
în să nu se întîm pla nimic, şi a doua zi se aşterneau
iarăşi la drum, printre limbile de păm înt şi nisip,
avînd de-o parte malul argentinian, iar de alta pe
cel paraguayan, de obicei mai înalt, însă cu totul
neum blat, fără case, fără jivine — întruchipare
tristă a pustietăţii.
 CUCERIREA

, „Cuceritori, luăm în stăpînire totul, din

ce în ce mai îndrăzneţi, pe m ăsură ce ne
avîntăm pe drum uri noi, necălcate de n i­
meni. Pioneis ! Oh, pioners /
W ALT W HITM A N

. Cine-i cunoaşte ? Pădurea nu-i ştie, nu i-a crescut

la sinul ei, nu i-a îndrăgit niciodată. N u sînt copii
ai pădurii. Au chipuri ciudate, îm brăcăm inte ne­
m aivăzută, obiceiuri străine. Gînid pun piciorul în
codru, glasurile .lor răsună aspru printre ferigile
lucioase şi şerpuitoare, pe sub ram urile u riaşe care
se întind pretutindeni, îm,pletindu-se laolaltă intr-o
înfrăţire sălbatică. Nimeni nu-i cunoaşte. întrebaţi
despre ei pe vioiul coati serelepe 2, p e sprintenul
carayâ 3, pe cerbii sfioşi şi gingaşi, pe greoiul tapir.
Nu ştiu altceva despre ei decît că i-au văzut tre ­
când, în faptul dim ineţii, către asfinţitul soarelui
sau la căderea nopţii. Au zărit focurile aprinse de
străjile lor, şi corăbiile lor mari, puternice, alune­
când cu iuţeală pe apă ; le-au auzit arm ele detu-
nînd. Şi-au dat bine seam a doar de un lucru : că
nu le sînt prieteni. Au gînduri de cucerire şi apu­
cături de stăpîni. Nici nu încearcă să cîştige încre-
<---- ţ--------
1 In en g lezeşte : p io n ieri (n. tr .) .
2 V e v e r iţă (n. a.). (
9 S pecie d e m aim uţă piere (o. a.),

76
 derea pădurii şi a locuitorilor ei. N u se îm priete­
nesc cu pădurea ; le e frică de ea. P entru că ţelurile
lor nu sînt generoase. N u vin să se statorni­
cească aci ; sînt doar în trecere. N u stau niciodată
lo c u lu i; sînt un'm eam rătăcitor, care nu-şi găseşte
niciodată astîm păr. Frum useţea ' pădurii nu le in ­
cintă privirile. Vin lacomi, hrăpăreţi, nesăţioşi, în
goană după bogăţii. Sînt aventurieri. Oameni fără
căpătîi, fără casă, fără patrie. Sînt urm aşii galeoţi-
l o i 1 lui Columb, ai castilienilor ambiţioşi şi trlndavi
care au năvălit în M exico şi Peru ; sînt. nem iloşii
f vînători de negri din A frica ; neobosiţii căutători
de aur de pe Yukon şi d in California de Jos 12 j sîn t
cei care l-au supus la cazne pe A ţahualpa, pentru
a-i smulge c o m o rile; stăpînii plantaţiilor de cau­
ciuc de pe A m azoane sau din M alasia. Veşnic ră ­
tăcitori, veşnic m inaţi de ambiţii nepotolite. Făpturi
cu inim a de piatră. N u seam ănă nimic, nu sădesc
niciodată, nu fac păm întul să rodească. Smulg totul
din rădăcini. îm prăştie pretutindeni num ai m oarte,
prăpăd şi pîrjol. M enirea lor e să pîngărească şi
să distrugă orice întîkiesc în cale. Pe unde trece
vreunul dintr-înşii — ca un mic A tila nesăţios —
iarba nu mai creşte, apele seacă şi peştii se prăpă­
desc. C ăutătura lor e aspră, neliniştită. M ila şi în ­
durarea le sînt străine. Ochii lor cată neîncetat în
jur, să găsească ceva de prădat, de jefuit, d e luat
cu sila. Singurul lor ţel e prada. Singura lo r lege,
lăcomia. Trec peste leşuri şi lasă pustiu în urma
lor : copaci cu trunchiurile frînte, păm înturi răsco­
lite, cîmpii uscate şi părăginite. V iaţa, dorul de
viaţă, îi m înă înainte, d ar cu toate acestea seam ănă
pretutindeni num ai m oarte. Sînt ca şi m arile plante
parazite, care nu lasă prada deeît după ce au supt
tot ce se poate suge. La ivirea lor pădurea se-n-
fioară. Ei îi sînt duşmani. Ea ştie că din această
clipă începe o luptă dîrză, nem iloasă, pe v iaţă şi
1 O cnaşi care-şi isp ăşe au p e d ea p sa v îslin d la g a le re (n. tr.).
2 P a rte a su d ică a C alifo rn iei, care a p arţin e M exicului (n. tr.).

77.
pe m oarte. Sau eâ, sau ei. De aceea foloseşte
cele mai desăvârşite arme ale sale — nişte arme
cumplite, necunoscute încă. Foloseşte veninul şi
strînsoarea şerpilor, ţânţarii purtători d e friguri,
potecile fără ieşire, copacii m ari care întunecă soa­
rele, hăţişurile de n e s tră b ă tu t; le aruncă în faţă
puzderie d e gângănii — pe m icul m barigiii1 ou. m uş­
cătura lui care duce la nebunie, pe veninoasa ura *2,
pe prim ejdiosul pique 3. îi face să-şi piardă mintea,
în nopţile întunecoase, cînd prim ejdia pîndeşte de
pretutindeni ; loveşte în ei fără milă, îi înspăimântă,
îi duce la pieire. N ecruţătoare, trim ite îm potriva
lor triburi de sălbatici fioroşi, haite de fiare hăm e­
site da foame, m ulţim e de păianjeni înfricoşători.
Face în aşa fel, 'încît să-i cuprindă spaima, nebu­
nia, 'deznădejdea. Şi dacă d au un singur pas înapoi,
sînt pierduţi pentru totdeauna. Pădurea se aruncă
cu toată puterea ei ancestrală asupra cărnurilor
slabe şi a voinţei frînte a aventurierilor. Şi atunci,
dînşii pot fi siguri că nu vor mai ajunge niciodată
în yerbafefe virgine. Apoi — trium fătoare — pă­
durea îşi v esteşte izbînda printr-un strigăt prelung
şi puternic, pe care îl duc mai departe jivinele, ier­
burile, copacii — toate făpturile crescute la sînul
ei. A totputernica lor mamă a în v in s încă o dată, şi
to ată lum ea ia p arte la bucuria izbînzii. O bucată
de vrem e — nim eni nu ştie cît anum e — viaţa va
curge în codru ca şi p în ă acum. C otropitorii au fost
înfrânţi.

1 S pecie d e in sectă (n. Ir.)»

2, 3 in s e c te (n, tr.).
 XII

M alul argentinian răm ăsese în urmă. In. după-

amiaza celei de-a patra zile de drum zăriră cîteva
plute de butuci, coborînd la vale pe fluviu. Pe una
dintre ele se vedea o colibă, în faţa căreia stăteau
vreo trei-patru peoni, sorbindu-şi ceaiul în tihnă.
La apropierea vaporului se sculară în picioare pen­
tru a-1 vedea mai bine. După aceea, ,,/berd" m erse
de-a lungul malului paraguayan, pe care se zăreau
acum cîteva case, cocoţate pe o creastă de deal. Pe
plajă erau grămezi m ari de saci, pregătiţi pentru
încărcare. C ineva îil lăm uri :
— Acolo e Puerto Adela... Tot d e întreprinderea
n oastră ţine...
T recură pe lingă el fără să se oprească. Mai mer-
seră puţin înainte, apoi, pe la asfinţitul soarelui, v a­
porul făcu o întoarcere bruscă, îndreptîndu-şi prova
spre malul brazilian, foarte în alt şi d rep t ca un
perete. Aici, pe o plajă mică, stăteau cîţiv a peoni.
aşteptând sosirea vasului. O cărăruie întortocheată
u rca — parcă anevoie — p în ă sus pe mal, unde se
zărea acoperişul u n ei clădiri d e lemn.
— Da' aici ce port e ?...
— Ăsta-i Puerto Artazâ... Insă oam enii îi spun
Allica, după num ele patronului.
M arinarii începură să-şi arunce otgoanele pe
mal.
— Prindee !...

79
 Cei de pe uscat le prinseră din zbor, apoi fugiră
puţin cu ele, pînă la nişte stîlpi groşi de lemn, în ­
gropaţi adine în nisip. Le petrecură cu îndem înare
prin nişte inele de fier, înnodîndu-le strîns de cî-
teva ori. După aceea, se întoarseră cu faţa spre
vapor, strigînd :
—' G ataaa !...
V asul se apropia încet-încet de mal. Pilotul îşi
scoase capul pe fereastra tim oneriei dînd cîteva
ordine, cu o voce puternică, răguşită de băutură.
Apoi se ascunse din nou înăuntru. Se auziră pa­
tru sunete stridente de clopot, după care zgomotul
m aşinilor încetă. V aporul stătea acum - nemişcat.
Pe punte toate glasurile am uţiseră, iar oamenii în ­
cercau parcă un sim ţăm înt de uşurare. Văzduhul
se răcorise puţin şi Rămân simţi un fior plăcut stră-
bătîndu-i trupul. Soarele se străduia din răsputeri
să mai iasă puţin la iveală, însă nori din ce în ce
mai groşi s a adunau în faţa lui, as'cunzîndu-1 vederii.
Pe cer era un jod de culori ciudate, care făcea ca
perdeaua de nori să pară cînd portocalie, cînd al­
bastră, cînd verzuie. Apoi culorile prinseră a se
şterge încet-încet, topindu-se în cenuşiul am urgu­
lui. A pa de la pupă şi proră, uşor unduită de vînt,
oglindea nedesluşit toate nuanţele cerului. V alu­
rile argintii ale fluviului începuseră să se întunece,
colorîndu-se, parcă, în cafeniu. Peste întreag a p ri­
velişte cobora liniştea înserării. în tre vapor şi mal
fu întinsă o punte de seînduri. Pe ea urcă un om
uscăţiv, oacheş, cu un tic nervos la buza inferioară,
care îi prindea şi bărbia. P etrecută pe după în­
cheietura mîinii avea o cravaşă cu încrustaţii de
argint -pe mîner, ou care îşi şfiichiuia din cînd în
cînd jam bierele de piele. A jungînd sus, aruncă o
privire de stăpîn asupra oam enilor de pe punte.
Apoi, după un schimb de salutări cu căpitanul,
in tră îm preună cu el într-o cabină. După cîtva timp
ieşi afară singur. C îţiva m arinari începură tocmai
să scoată baloturile din cală, dîndu-le în prim ire

80
altora care le descărcau pe' mal. Deodată, omul cu
cravaşa s tr ig a :
— Hei ! D escărcaţi mai întîi oam enii I Iute !
Cei care lucrau stătu ră o clipă locului, neştiind
ce să facă. A tunci se apropie intendentul v a­
porului :
— O clipă, domnule...
— Ce clipă ? Nici o c lip ă ! Am spus o dată ! Ştii
cine sînt eu ? Julio A llica ! Ce ,te bagi unde nu-ţi
fierbe oala ? O braznicule !...
Pe punte şi la gura calei se strânseseră grupuri
de m arinari şi m'ensu, care urm ăreau discuţia din­
tre cei doi, făcînd haz pe socoteala ei. Intendentul
încercă să-şi salveze autoritatea :
— Dar aici, pe bord, noi sîntem cei care ordo­
năm. Să vedeţi...
Ticul nervos al lui A llica se făcu şi mai pro­
nunţat, dîndu-i o înfăţişare aproape sinistră. Sîn-
gele îi năvăli în obraz, iar vorbele i se înecară în
g ît de furie. Făcu un pas spre intendent.
— Taci ! Taci din gură ! Acuşi te plesnesc !
Turbat de mînie, ca un stăpîn care vorbeşte cu
o slugă nesupusă, continua să zbiere :
— Cînd te plesnesc o dată, ai să mă ţii m inte cît
ăi t r ă i !
Celălalt începu să se bîlbîie. Unul dintre vătafi,
îm preună cu primul m aşinist îl traseră la o parte,
sfătuindu-1 în şoaptă :
— Mai bine taci din gură, omul lui Dumnezeu.
Dumneata nu ştii cine-i Allica...
— Dacă mai vorbeşti, n-ai decît de pierdut. Nu-1
ştii cum e cînd se-nfurie ! Vezi-ţi mai bine de
treabă...
— Crede că poate să-şi b ată joc de oricine ?...
N -are nici un drept...
— Păi portul ăsta e al" lui...
— Da, însă pe bord noi sîntem stăpîni. V aporul
e doar argentinian... la fel şi echipajul...

8 81
 — Ai dreptate I Insă aici face  llica ce vrea,
cred e-m ă! Afară de asta, şi dînsul e argentinian,
de prin Corrientes. Dacă a venit aici, apoi a fă­
cut-o ca să aibă mai m ultă libertate în afacerile
lui. M ă-nţelegi ?
Intendentul tot mai bom bănea supărat :
— O să vedem noi ! Se crede stăpîn peste toţi 1
Da' ce, sîntem în pădure ?
Insă vorbea aproape în şoaptă, uitîndu-se cu
frică, spre locul unde stătea patronul. Acuma ni­
meni nu-1 mai băga în seamă. Toată lum ea ştia că
cearta trebuia să se sfîrşească în felul acesta. Ca
să-şi verse năduful, se întoarse spre oamenii care
lucrau, strigînd :
— Şi voi, ce staţi aşa ? Daţi-i zor c ă vă ia mama
dracului !

XIII

A llica se mai învîrti puţin pe punte, apoi plecă.

Inişirîndu-se unul. cîte unul, oamenii 'începură u r­
cuşul greu pe cărăruia şerpuită, sub privirile atente
şi bănuitoare ale vătafilor. In acelaşi timp, lucru­
rile lor erau duse sus cu un vagonet, ale cărui şine
străluceau în lum ina asfinţitului. Ceva mai încolo
se zărea un uluc, care serv ea la coborîtul sacilor
şi pungilor de iarbă mate prăjită, în zilele de în­
cărcare. A junseră sus gîfîind. Apoi mai m erse un
kilom etru pe jos, p în ă la locul unde. se găsea
'Adm inistraţia Centrală, o clădire niare, de lemn,
cu acoperişul roşu, ai cărei pereţi mai păstrau ici-
colo urm e vechi de tencuială. J u r îm prejur, locul
era ras ca-n palm ă şi nu se v edea nici un copac.
Doi dulăi zdraveni, legaţi cu lanţuri groase de un
par, urlau, furioşi. Ceva mai încolo, într-un ocol de
scînduri crăpate, cîţiva porci se îngrăm ădeau unul
peste altul, căutînd să apuce nişte ştiuleţi de po­

82
rumb. întreaga privelişte avea în ea Ceva neplăcut,
apăsător. Din toate părţile se auzeau glasurile as­
pre ale vătafilor care dădeau ordine. Unul dintre
ei — Don Cirilo — porunci :
— Hai, înşiraţi-vă încă o d ată unul cîte unul.
Apoi treceţi pe aici şi aruncaţi în pătu ra asta toate
arm ele pe care le aveţi asupra voastră. Şi dac-o
v rea careva să facă pe nebunul, o să-i pară rău...
— Haide... dă-i drum ul !... adăugă un alt vătaf.
Oam enii se aşezară din nou în şir, şi începură să
treacă prin faţa vătafului. Cei cărora le veni rîn-
dul mai întîi încercară să-şi păstreze machetele
ca scule trebuincioase pentru muncă. în să Cirilo
s tr ig ă :
— A runcaţi şi machetele. Apoi, parcă în silă,
adăugă : Mai tîrziu o să vi le dăm înapoi.
A jungînd în faţa păturii fiecare bărb at se apleca
şi se scotocea prin haine, p în a scotea la iveală cu­
ţitul sau vreo altă arm ă pe care o avea ascunsă,
înainte de a o arunca jos, o cîn tărea puţin în
palmă, şi o punea jos cu părere de rău, ca şi cum
ar fi stat la îndoială să se d espartă de ea. Ramon
înţelegea bine acest simţămînt, care îl frăm înta şi
pe dînsul. Era durerea pe care o încearcă omul
cînd se desparte de o veche tovarăşă, care l-a scos
din atîtea încurcături, l-a scăpat în atîtea îm preju­
rări grele şi i-a fost to ată viaţa o prietenă nedes­
părţită. într-adevăr, aşa este. De fem eie şi copii se
desparte mai tot omul, fie cînd se duce la muncă
în locuri depărtate, fie în alte îm prejurări, cînd
soarta îl aruncă cine ştie unde. Şi de coliba lui se
desparte, fără părere de rău, p entru că cei patru
stîlpi nenorociţi, acoperiţi cu paie sau frunziş, n-au
în ei nimic care să-l atragă. Şi fără cal poţi trăi,
um blînd peste tot pe jos, cînd eşti sărac lipit pă-
m întului. In sfîrşit, toate le poate îndura omul, şi
dacă e nevoie, se desparte chiar de prietenii cei
mai dragi. în să de cuţit — niciodată. El este singu­
rul tovarăş care-1 însoţeşte pretutindeni şi de care

6* 83
otnul nu se desparte nici m ăcar în somn. Cu ajuto­
rul lui te descurci în otice loc şi în orice îm preju­
rare. Cu el te aperi de şerpi şi de oameni. Cu el îţi
faci rost d e m încare, ori unde te-ai găsi. Cu vîrful
lui — drăguţul de el ! — înţepi hălcile de carne
care m ustesc deasupra focului ; cu tăişul lui, pe
care îl ai totdeauna la îndem înă, poţi —- la nevoie
— să-ţi tai lemne, să cojeşti o creangă de copac
ca să-ţi faci în grabă vreo sculă trebuincioasă, sau
să sapi în păm înt o groapă în care să aprinzi focul
fără team ă de vînt. Iată de ce despărţirea de cuţit
este pentru un mensu un sacrificiu atît de dureros,
în cele din urmă, oam enii se hotărau şi aruncau
arm ele jos, încetişor, cu m ultă băgare de seamă,
ca şi cum ar fi fost vorba de ceva foarte gingaş,
care s-ar fi putut sparge în cădere. Apoi, fiecare
trecea mai departe, lăsînd locul celui ce v enea în
urm a lui. în felul acesta fură aruncate jos cuţite,
machete, ba chiar şi două pistoale lungi, alcătuind
to ate laolaltă o m ovilă m are de oţel. Zăngănitul
puternic al arm elor care cădeau avea, parcă, în el,
ceva bărbătesc. Cînd îi veni rîndul, Rămân se
aplecă şi el, ca şi ceilalţi, şi-şi aruncă jos spadina.
In schimb, răm ase cu revolverul cum părat la Posa-
das. Adolfo făcu acelaşi lucru. Deşi nim eni nu-i
băgase în seamă, se sim ţeau neliniştiţi. Li se părea
că vătafii, care erau m ereu .cu ochii în patru, le
mixoisiseră şiretlicul. Trei dintr-îmşii s e trăseseră
de-o p arte — în stînga grămezii de arm e — şuşo­
tind de zor. Cînd trecu pe lîngă ei, lui Ramon i se
p ăru că-i aude spunînd :
— Pe ăştia nu trebuie să-i scăpăm din ochi...
în să îndată după aceea căută să se convingă pe
sine însuşi că urechea îl înşelase. Totuşi, bănuiala
nu i se fisipea. Se duse către ceilalţi, care se aşe­
zaseră acum în jurul unui focşor, la vreo două sute
de m etri de adm inistraţie, p entru a-şi bea ceaiul.
Soarele asfinţise de mult, şi afară prindea să se
întunece. Ţîrîitul greierilor, glasul unui huhurez

84
de prin apropiere, precum şi lum ina palidă a lunii,
revărsată peste întreag a privelişte — toate afcestea
vesteau apropierea nopţii. Prima cană de ceai era
foarte fierbinte, şi Ramon îşi arse gîtlejul cu ea.
Insă băutura îi plăcu. Era tocmai ceea ce-i trebuia.
C eva tare, arzător. Ceva care să-i înfierbînte
trupul, m ădularele, nervii sleiţi. Ceaiul îl făcu să
se sim tă din nou om, un om pe care alţii încercau
să-l umilească, să-l doboare. Sorbi cu nesaţ apa
verzuie, cu gust înţepător.

XIV

Tîrîndu-şi alene picioarele se apropie de ei un

vătaf borţos, cu faţa plină de pistrui. Le făcu cu
m îna un semn aproape prietenos.
— A veţi noroc, zise el ca din întîm plare. Aţi
nim erit-o tocmai bine.
în privirile oam enilor se citea nedum erirea. To­
tuşi, nimeni nu deschise gura să vorbească. A tunci
vătaful co n tin u ă : 1
— în noaptea asta e bal. A şa a poruncit p a­
tronul. Puteţi veni şi dum neavoastră, să vă mai
treacă de urît...
— N u mai spune, bombăni Galarza, om cu zece
ani de Alto P aranâ în spate şi o astm ă care nu-1
silăbea de loc, făcîndu-1 să se înăbuşe mereu. Eu
unul am mai mult chef să dorm decît să ţopăi.
— Şi eu... dădu să spună altul.
însă vătaful le tăie scurt vorba. Surîsul îi dis­
păru de pe obrazul umflat.
— Ba n u !... Trebuie să vină to ată lumea. Cînd
spune patronul ceva, aşa trebuie făcut. Şi tu, adu-ţi
nevestica, să mai petreacă şi dînsa.
— Am înţeles, răspunse Galazar, plecînd ochii
în jos.

85
 — fIa te uită la nenorociţii ăştia. Don  llica
binevoieşte să-i distreze, iar dînşii, în loc să-i m ul­
ţumească... Neam prost, ce să-i faci.
Le întoarse spatele şi se duse mai departe, izbind
cu vîrfurile cizmelor pietrele d in drum, care se
rostogoleau zgomotos prin întunericul nopţii.
Cănile de ceai încetaseră să mai umble din m înă
în m înă ; oamenii stăteau roată în jurul focului, cu
privirea aţintită înspre flăcările care de-abia mai
pîlpîiau. La lum ina slabă pe care o îm prăştiau tă ­
ciunii, feţele lor întunecate păreau nişte măşti tra ­
gice. însă nim eni nu scotea o vorbă. P entru că se
ştiau urm ăriţi, său pentru că fiecare socotea că e
mai bine să ţină închisă în sine propria lui durere,
ca să nu-i simtă în gură gustul amar.
 IN CAPCANA

„...şi de-abia începusem să lucrez, că m ă şi bătea

gîndul să fug, fiindcă ne puneau să umblăm din
zori pînă-n noapte p rintre bălării şi desişuri de
aloes căutînd mate de pădure ; şi nu ne lăsau să
ne întoarcem în tab ără dacă nu aduceam cîteva
anobas 1, tăiate frumos şi înşirate pe aţă, şi ne ţi­
neau numai în bătăi ; atunci, îm preună cu alţi doi
muncitori, ne-am h o tărît să fugim şi am plecat la
miezul nopţii, după ce ne pregătisem o traistă cu
carne friptă şi pîine ; şi trebuia să străbatem d e­
şertul Resurreccion pe care nu-1 cunoşteam, şi
acolo ne-am rătăcit într-o pădure, şi ne era grozav
de frică ; şi mai că am fi dorit ca poliţia să pună
m ina pe noi ; şi s-a întîm plat chiar aşa, căci curîmd
au dat de urm a noastră, şi au îndreptat arm ele spre
noi, spunînd ,,predaţi-vă", iar noi ne-am predat ;
şi dacă nu ne-au îm puşcat, a fost numai o întîm -
plare, căci au spus că „azi nu e zi de îm puşcat" ;
şi ne-a dus înapoi la adm inistraţie, şi adm inistra­
torul Segismundo Gallardo avea cingătoarea plină
de cartuşe, un cuţit grozav ascuns în cizmă şi..."
(Din aventurile lui A ntonio Carchozo — mensu.)

1 M ăsură de g re u ta te = 11,5 kg (n. tr.),

 XV

C ineva trase un clopot, care răsună puternic, ca

o poruncă. Limba grea se mişca încet şi m ajestos,
de p arcă ar fi fost sigură că toţi îi vor asculta che­
marea, că toate inimile i se vor supune, că toate
urechile se vor pleca la glasul ei j că dincolo, în
casele sărăcăcioase şi pe potecile pădurii, oamenii
îşi vor părăsi odihna ori treburile pentru a face
ceea ce le poruncea gura sonoră de bronz. Se opri
cîteva clipe, apoi, după o scurtă întrerupere, văz­
duhul se um plu din nou de sunetele ei, iar şirurile
de banani înfloriţi, de pindos 1 şi amambays 2 duseră
mai dep arte chem area, consemnul, ordinul care v e­
n ea din clădirea m are a adm inistraţiei. După aceea
clopotul nu se mai auzi, iar locul se făcu parcă şi
mai pustiu, şi mai trist ca înainte. C îteva clipe fu
linişte ; curînd însă în d ep ărtare începu să se mişte
o luminiţă, sfioasă ca un licurici. Se m işca încet,
ca şi cum ar fi tîrît după ea o povară nevăzută.
Apoi, i se mai adăugă una şi încă una, pînă se fă­
cură m ulte de tot, ca într-o procesiune religioasă,
care înainta prin întunericul nopţii. R ăsăreau din
toate părţile, dinapoi, din faţă, din dreapta, din
stînga, îndreptîndu-se către drum, unde se întîl-
neau, alcătuiau un lanţ luminos, un şirag de m ătănii
m işcătoare, presărate pe pămînt, un şarpe uriaş care
l, 2 Specii de copaci (n. tr.).

88
îşi unduia leneş trupul. Acum erau mai aproape,
tot mai aproape, strîn se laolaltă pe aleea princi­
pală, ca un roi d e fluturi lucitori. Curînd, începură
să ise vadă mai desluşit. Priveliştea fantastică pe
care o oferiseră din depărtare, ca un singur tot, dis­
părea. Licuricii se prefăceau în făpturi om eneşti în
carne şi oase, fiecare eu felinarul în mînă, alergînd
toţi, călări sa u p e jos, la chem area stăpînuliui. Gla­
sul tîiiguios al clopotului îi chem ase la petrecere,
şi dînşii veneau cu aceeaşi supunere ou care v e ­
neau şi dim ineaţa, cînd se su n a in trarea în pădure,
la muncă.
Felinarele agăţate d e streşinile unui şopron mare,
de lîngă adm inistraţie, se legănau în bătaia vîntu-
lui, aruncînd în jur, la întîm plare, cîte o p ată de
lumină. Din cînd în cînd, făceau să se vadă ba p a ­
iele tăiate ale acoperişului, ba stîlpii înalţi şi no­
duroşi care îl susţineau, b a picioarele mari ale cai­
lor, priponiţi alături, b a fîşii din albastrul tainic al
nopţii, care fncerca zadarnic să înghită totul în
jur. Cînd petele neregulate de lum ină se avîntau
înainte, întunericul se retrăgea puţin, şi răm înea
aşa cîtev a clipe. Apoi, nevoind să se dea bătut,
căuta cu tot dinadinsul să se întoarcă la Iodul lui,
de îndată c e vîntul schim ba poziţia felinarelor.
La una d in m arginile şopronului fuseseră aşe­
zate cîteva bănci mari, ia r podeaua de păm m t fu­
sese bine m ăturată.
In fund se afla uşa întredeschisă a adm inistra­
ţiei, în dosul căreia se zărea o grăm adă m are de
saci, mai m ulte perechi de papuci roşii şi albaştri
şi cîtev a calupuri de săpun. Ceva mai încolo,
sub acelaşi acoperiş de şopron, stăteau m uzicanţii :
un acordeonist şi un ghitarist. îşi legănau alene tru ­
purile, aplecîndu-se peste instrum entele lor, ca şi
cum ar fi picotit de somn. Numai m îinile mari şi
negre li se mişcau fără încetare. Cel cu acordeonul
avea o m ustaţă stufoasă care îi atîrna în jos, îm-
preunîndu-se cu barba încîlcită, deasupra basm a­

89
lei galbene, legate d e gît. Un m ulatru slab, cu d e­
gete nervoase şi îndem înatice, zdrăngănea din
ghitară, atingînd cu păru-i lung şi ciufulit cuiele
coardelor. T ovarăşul său p u rta o pălărie mare, care
îi acoperea ochii albaştri. De sub ea ieşea un smoc
de păr castaniu, contrastînd cu m ustaţa blondă. Li
se dădu o sticlă de rachiu, din care dînşii traseră
cîte o duşcă zdravănă. M ai băură încă o dată, apoi,
cînd rachiul se term ină, aruncară asupra sticlei o
privire m elancolică şi începură să cînte o polcă.
Cînd Adolfo şi Ramon ajunseră în dreptul uşii,
cei doi capangas 1 postaţi acolo se sculară în pi­
cioare, pentru a-i căuta de arme. în să dînşii av u ­
seseră dinainte grijă să-şi ascundă pistoalele. In
urm a lor m ai veniră şi alţii. M ai întîi in trară cîţiv a
mensu cu obrajii scofîlciţi, aşezîndu-se îndată jos
fără să scoată o vorbă, ca şi cum şi-ar fi spus de
m ult tot ce aveau să-şi spună. Apoi in tră o b ătrînă
în tovărăşia unei fetişcane de vreo 13 ani, cu gura
m are şi sînii obraznici. După aceea v en iră vatafii
şi paznicii. Toţi erau oameni voinici. Rîdeau zgo­
motos şi-işi ţineau arm ele la vedere. V orbeau numai
între dînşii, fără să bage în seam ă p e cei din jur.
— U ite că vin şi muierile, zise unul din ei.
Perechile tocmai începuseră să in tre pe uşă. O a­
menii păşeau cu sfială, tem îndu-se parcă să se
apropie de mai-marii lor, care erau d e faţă.
Şi pe femei le căutau de arme. în ain te d e a le
lăsa să intre, paznicii le pipăiau cu de-am ănuntul,
zăbovind, înadins, pe la şolduri şi sini. După aceea,
bărbaţii se duceau într-o parte ia r femeile în alta,
p rivind sfioase în jurul lor şi vorbind în şoaptă.
Cînd în încăpere se strîn seră destui oameni, intră
şi Allica. Acum faţa lui nu mai era aşa de încrun­
tată. Dădu bună se a ra la toţi cei de faţă, apoi se
apropie de m uzicanţi şi îi bătu pe umeri. După
aceea strigă cu glas prietenos :
i 1 P aznici (n. tr.J.

90
 — Bun... Laureano, tu ai să-l faci pe dirijorul,
adică ai să conduci dansurile.
A cordurile polcii începură să se reverse prin în­
căpere. Un om trecut d e prim a tinereţe, cu o barbă
roşcată şi îm brăcat cam ciudat, cu nişte pantaloni
care îi erau prea scurţi, se înfipse în mijlocul şo­
pronului. De aici începu să arate fiecărei fete locul
ei, alcătuind perechile pentru dans. Apoi perechile
se desfăceau alunecînd u n a după alta pe păm întul
bătătorit. Cînd oamenii îl loveau cu tălpile desculţe
sau cu papucii, se ridica în sus o d îră subţire de
praf, care le intra în gîtlej. Se m işcau alene, m ola­
tic, în salturi mici, ca de găină. D irijorul încerca
să-i mai învioreze, însoţind muzica cu bătăi pu ter­
nice din palm e şi strigăte ascuţite. în să nimeni
nu-1 asculta. Deodată, Ramon se sim ţi bătut pe umăr.
Cineva îi întinse o cană mare, plină de rachiu :
— Ţine asta, e de la patron. P lăteşte don Allica...
Bău şi dădu cana mai departe. A ceasta făcu re­
pede ocolul încăperii, lăsînd în urm a ei zîmbete,
ochi strălucitori şi .frunţi descreţite. Chiar cei care
stătuseră pînă atunci posaci, fără să deschidă gura,
îşi arătau acum dinţii albi şi gingiile murdare, spu-
nînd cîte o rău ta te sau o vorbă de duh, m enită să
înţepe pe careva de acolo. După ce se isprăvi cu
„cinstea patronului", oamenii începură să ceară
rachiu pe bamii lor. A fară de cana mai e ra de vîn-
zare rachiu, precum şi chipa 1 sau sopa paraguaya 3.
M ulţi căutau să-l cinstească pe dirijor, ca să le dea
femei cît mai frum oase. însă cei favorizaţi erau
vătafii. Pentru puţinii peoni care se încum etau să
danseze răm îneau cele mai urîte. De altfel, mai
to a te femeile sem ănau una cu a l t a : to ate erau
slabe, cu cearcăne negre în jurul ochilor, cu mîini
mari, crăpate de atîta muncă. O brajii scofîlciţi, cu
pomeţii ieşiţi m ult în afară, arătau limpede că ne- 12
1 Un fel de tu rtă de m ălai (n. tr.).
2 Un fel de lip ie cu b rîn ză şi ceap ă (n. a ).

91
 norocitele m uncesc din greu alături de bărbaţii lor,
„de la stinsul şi p în ă la aprinsul stelelor", în p ă ­
dure, la plivit sau la spălat. Unele sufereau de guşă,
purtîndu-şi anevoie pungile m ari de cam e, atîm ate
de gît, cu care le însem nase so arta necruţătoare.
A fară de vreo cîteva fetişcane în tre doisprezece şi
cincisprezece ani, fem eile nd aveau nici o vîrstă.
Cele mai, m ulte căzuseră pradă de, copile poftei nă­
valnice a bărbaţilor, de care erau veşnic încolţite,
devenind femei înain te c a firea să le fi insuflat
avîntul tineresc, sev a caldă şi d ătăto are de viaţă,
parfum ul îm bătător pe care, de la o vreme, orice
plantă începe să-l răspîndească în jurul ei ; înainte
de a fi sim ţit fiorul acela tainic pe care la o anum ită
v îrstă îl sim te orice vietate a pădurii. La douăzeci
de ani ajunseseră s ă sem ene cu nişte trunchiuri
uscate, fără vlagă, fără verdeaţă. Pieptul le era
supt, şoldurile aproape drepte, iar buzele fără pic
de sînge în ele. Truda istovitoare le îm bătrînise
înainte de vrem e ; uneori copiii supseseră din ele
tot calciul, fierul şi sîngele trebuincios vieţii, lă-
sîndu-le d o ar pielea subţire şi smeadă, întinsă peste
oasele lor nenorocite, frîn te de corvoadă. Şi totuşi,
mai aveau p u tere să se mişte. E drept că se lăsau
mai mult tîrîte de către tovarăşii lor d e joc, gîndin-
du-se fără îndoială la m unca pe care vor trebui s-o
înceapă iar peste c îtev a ceasuti — sărm ane jucării
fără apărare în m îinile n ecruţătoare ale vătafilor,
care găseau în ele o prad ă uşoară pentru îm plini­
rea poftelor trupeşti.
D ansatorii se aşezau unul lînigă altul în mijlocul
încăperii dînsele tăcute şi sfioase, dînşii înfipţi
şi ţanţoşi. Picioarele desculţe se întîlneau cu ciz­
mele, tropăind pe podea, ba apropiindu-se, ba de-
părtîndu-se, ca şi cum s-ar fi provocat unele pe al-
.tele. Apoi femeile erau părăsite chiar în Jocnl unde
îi prindea sfîrşitul dansului şi perechile se desfăceau
fără ca oamenii să-şi facă barem un semn cu capul.

92
Se despărţeau, ca nişte necunoscuţi, care, fără să
vrea, petrecuseră îm preună cîteva clipe plăcute.
Ceva mai încolo, la câţiva paşi de v iito area celor
care dansau, Faleiro, un paznic cu-părul creţ ca de
capră, se certa, din pricina unei fete, cu un peon
uscăţiv, care nu voia să se dea bătu t :
— Şi eu vreau să joc cu dînsa ; mi-e doar neva...
C elălalt îl îm brînci puternic, făcîndu-1 să dea
cîţiv a paşi înapoi, după care, luîndu-şi fata, speriată
de ceartă, şi începînd s ă danseze cu ea, strigă dis­
p reţuitor :
— Ei şi !... dirijorul mi-a dat-o mie. El e cel mai
m are a i c i ! Ce m oaş'ta !...
Alţi doi ,se apropiară cu paşi înceţi şi cu priviri
am eninţătoare, înfigîndu-se în faţa peonului:
— Cauţi pe dracu ?... Vezi c-acuşi dai de el...
— Nu caut nimic, gemu peonul înspăimântat.
Voiam num ai să plec acasă cu femeia mea. S-a
făcut tîrziu.
Dînşii zîmbiră din nou, apoi răspunseră, apăsînd
pe fiecare cuvînt :
— Peste poate. Cel care vine aici nu pleacă de-
cît cu voia patronului.
Apoi îi întoarseră spatele, iar el se duse să se
aşeze lîngă Ramon, careul bătu pe umăr, căutînd
să-l încurajeze :
— T oată seara s-a ţinut scai de ea, mormăi omul
supărat. Se vede cît de colo că sînt înţeleşi cu
Laureano ăsta, şi acum...
— A tunci de ce ai adus-o aici ?
— O, se vede treaba că nu ştii cum m erg lucru­
rile. Vrei, nu vrei, trebuie să vii. Şi dacă cineva
nu-şi aduce nevasta, vine o comisie întreagă s-o
caute acasă...
V prbea cu glasul stins, întrerupîndu-se mereu,
aşa că Ramon fu nevoit să se aplece, ca să-l
poată auzi.
— ...de scăpat nu-i chip. Le-am; spus doar ,,...'s
bolnav, nu putem m erge". Numai de joc- nu-mi

93
ardea mie atunci... Iar dînşii mi-au ră s p u n s : ,,Ba
să vii, că acolo, la adm inistraţie ai să te faci bine..."
în spatele lor vorbea un peon negru, parcă scui-
pînd cuvintele printre d in ţi:
— Las' că ştim noi pentru ce-i balul ăsta. îi vezi
pe toţi ăia ? şi arătă spre un grup de paznici şi
vătafi. Păi nici unul din ei nu-i însurat. Cînd li se
face de femei, vin aici să şi le aleagă.
Pe locul lăsat liber pentru dans, corpurile strîns
înlănţuite se învîrteau cu repeziciune. Pe m ăsură
ce se goleau cănile d e rachiu, braţele bărbăteşti
strîngeau, tot mai îndrăzneţe, mijlocul, spatele, sau
şoldurile femeilor, pipăindu-le cu înfrigurare în
v iitoarea dansului. Picioarele agere desenau pe
păm înt tot felul de figuri încurcate, iar coapsele
bărbaţilor ba se mişcau năvalnic înainte — mai
mai să intre în pîntecele tovarăşelor de joc — ba
se retrăgeau înapoi, pentru a reveni iar, cu şi mai
m ultă putere, făcîntiu-le pe femei aproape să cadă
în genunchi. Deodată, unul dintre vătafi scoase un
strigăt puternic, anunţînd isprava pe care voia s-o
facă :
— Şi acum, la o p arte I Facem yactecpey1 pe
jo s ! 'Tui m aica mă-sii !
C eilalţi se dădură în lături, iar dînsul începu să
le arate ce ştie, răsucindu-şi trupul cu repeziciune
şi făcînd tot felul de figuri, care de c a re mai straş­
nică. De sub rochia femeii cu care juca, ieşea
din cînd în cînd la iveală, p entru o clipă, (cămaşa
albă cu poalele bine scrobite, ca să nu se strîngă
în ele praful şi m urdăriile de pe jos. în cele din
urm ă începură să s e învîrtească repede-repede,
descriind nenum ărate cercuri, apoi se prăbuşiră
istoviţi pe bancă, într-o furtună de aplauze.
Peonul înjurat adineauri stătea lingă tejghea,
golind pahar după pahar, fără să se mai gîndească
la nevastă-sa. Acum Ramon era acela care o căuta
cu ochii printre dansatori. însă nu izbutea s-o gă­
1 M ăturăm p e jo s (n. a.).

94
sească. A erul era greu şi îmbîcsit. Ieşi afară din
şopron, însă deodată i se păru că orbeşte. în tu n e­
ricul nopţii îl învălui pe neaşteptate, intrîndu-i
p arcă în ochi, în gură, în urechi — imens, ocroti­
tor, impalpabil, împiedicîndu-1 să desluşească lu­
crurile şi supetele din jur. Era ca şi cum ar fi m urit
deodată, în faţa m ăreţei nopţi tropicale ; ca şi cum
ea ar fi pus stăpînire pe biata lui făptură d e vierm e
păm întean, făcîndu-i cinstea de a-1 topi în văzdu­
hul ei cald, stăp în it de o linişte solemnă. Stătu lo­
cului citva timp, fără să poată face un pas. în cele
din urm ă începu să desluşească stelele, stîlpii şo­
pronului, caii lircioşi care stăteau nem işcaţi unul
lî-ngă altul. Era tocm ai gata să adoarm ă de-a-mpi-
cioarele, cînd deodată se simţi îm pins d e cineva.
Din şopron ieşea o pereche. Bărbatul o ţinea pe
femeie d e braţ, sigur pe el ca un stăpîn, spunîndu-i
ceva nedesluşit. Ramon făcu cîteva m işcări ca să
alunge somnul, şi de-abia atunci izbuti să-şi dea
seam a cine sînt cei doi. El era paznicul cu părul
blond. Ea — so ţia lui Galarza. Cînd ajunseră în
faţa unei case din apropiere, fem eia încercă, parcă,
să se îm potrivească. însă tovarăşul ei nu se dădu
bătut şi curînd cei doi se făcură nevăzuţi în gaura
neagră a uşii deschise.
De altfel, n u erau singurii care făceau asta. Din
şopron mai ieşiră şi alte perechi, înfundîndu-se în
desişul din jur. Ramon se întinse pe păm înt, frîn t de
oboseală, şi adormi îndată. în să somnul îi fu scurt
şi neliniştit. Se trezi pe n eaşteptate şi îşi dădu seam a
că pe drum vine soţia lui Galarza. La cîţiv a paşi
în urm a ei m ergea cineva cu o ţigară aprinsă, care
se vedea de departe. Fem eia trecu pe lîngă el, lă-
sîndu-şi ochii în jos, apoi se îndreptă spre şopron.
Petrecerea se term inase. Ramon se lu ă după dînsa,
poticnindu-se de beţivii întinşi pe jos, p rintre pa­
h are goale şi resturi de chipa ori sopa paraguaya.
G alarza era şi el acolo, trîn tit lîngă tejghea. Fe­
m eia încercă să-l ridice binişor, apoi, cu basm aua
95
 ei mare îl şterse pe gură şi pe bărbie, vorbindu-i
încet şi drăgăstos. Insă bărbatul zăcea în nesim­
ţire. Ramon o ajută să-l aşeze pe o bancă, apoi
.dlînsa începu să-l roage, cu o răbdare îngerească:
— Hai, Pedro, e tîrziu... Yajhâ yake '...
Acordeonul cînta acum undeva departe, în mîi-
nile acordeonistului am eţit de băutură. Oamenii
părăsiseră locul petrecerii, şi chiar felinarele agă­
ţate ide streaşină abia m ai pîlpîiau. Iar dînsa stătea
tot acolo, tristă, neliniştită, încercînd să-şi trezească
bărbatul — întruchipare vie a tu tu ro r soţiilor de
mensu din Alto Paranâ, a femeii totdeauna supuse
şl la plăcere, şi la durere şi la muncă.
— Yajhâ yake, Pedro...
în cele din urm ă omul izbuti să se ridice, şi, cu
to ate că era b eat mort, îşi cunoscu nevasta. Apoi
parcă îşi mai veni puţin în fire. Limba i ise îm ple­
ticea ,în gură şi vorbele îi ieşeau greu una după
alta :
— Aha, tu eşti ! Fir'ai a dracului de tîrfă ! Las’
că te-nvăţ eu m inte !...
în ju rătu rile se înecară într-un horcăit surd. Ri­
dică m îna s-o lovească, dar o scăpă în jos, ca şi
cum n-ar fi fost a lui. Totuşi, înainte de a cădea
din nou în nesim ţire, izbuti să spună :
— Las’ c-ai să vezi tu mai tîrziu...
Doi vătafi le dădeau m ereu tîrcoale, făcînd haz
pe socoteala acestui grotesc sfîrşit de petrecere.
A m elia şi Ramon îl lu ară pe G alarza în tre dînşii,
tîrîndu-1 ca pe u n mort. Peste două ore, cînd Ramon
se trezi, o găsi tot aplecată deasupra bărbatului
ei, pieptănîndu-i cu degetele chica năclăită de su ­
doare. C ăuta vorbele cele mai dulci şi i le spunea
lui, ca şi cum ar fi v ru t să spele p rin asta o ruşine
pe care, d e fapt, num ai ea o suferise. Simţea, de
bună seam ă, că alinînd durerea soţului său, îşi
alină propria durere.
1 H a i la c u lcare (a. a.).
 Şi cînd cuţitul dim ineţii începu să spintece, n e­
cruţător, pîntecul întunecat al norilor, tot se mai
auzea glasul miîngîios al femeii, dezm ierdînd în
graiul guarani, m asa aceea inform ă d e carne şi ra­
chiu care se zbătea în poala ei, făptura aceea chi­
nuită de astmă, care v ărsa din cînd în cînd — cu
horcăituri surde — resturile băuturii din seara
trecută.
 CUCERIREA

Căci- pădurea a văzut m ulte în lunga ei viaţă. I-a

cunoscut pe cutezătorii infanti spanioli şi a fost
m artoră la lupta lor necruţătoare îm potriva indie­
nilor nesupuşi. Şi în această luptă n-a sta t cu b ra ­
ţele încrucişate. Fără să şovăie o clipă, li s-a ală­
tu rat băştinaşilor, străduindu-se din răsputeri să-i
apere de cotropitorii hrăpăreţi. însă înfrîngerea
era de neînlăturat. A şa a fost să fie. De altfel, pă­
durea a ştiut dinainte acest lucru, fiindcă pădurea
e atotştiutoare. Totuşi, a socotit că datoria ei este
să lupte pînă la ultim a picătură de sînge. După
aceea au venit iezuiţii. Erau iscusiţi, şireţi, d e­
prinşi să umble cu vicleşugul. Toţi se plecau în
faţa voinţei lor de neînfrînt. Soldaţii îi învinseseră
pe indieni, însă nu izbutiseră să se folosească de
ei. Iezuiţii au schim bat m ijloacele de luptă, şi în
locul plum bilor au întrebuinţat cuvîntul. Pădurea
şi-ă dat seam a că dînşii îi sînt duşmanii cei mai
prim ejdioşi. P entru ea, cel care a născocit vorba,
cel care a făurit graiul şi l-a dat şpre folosinţă
num ai oam enilor e o făptură blestem ată şi protiv-
nică, Pădurii îi sîn t mai dragi copiii ei nevinovaţi,
oare grăiesc iprin sunete nedesluşite, scoase d in fun­
dul gîtlejului. Cu ajutorul cuvîntului iezuiţii i-au
supus pe indieni, i-au ferecat în lanţurile voinţei
lor şi i-au făcut să îndure um ilinţe pe care nu le
cunoscuseră sub cei care îi stăpîneau cu spada. Şi

98
astfel, indienii şi-au pierdut dîrzenia şi bărbăţia,
s-au prefăcut în copii, în muieri slabe de înger, în
biete umbre ale băştinaşilor de odinioară, m îndri
şi slobozi. Iezuiţii i-au alungat din pădure. I-au
închis în cocioabe, iar cocioabele le-au strîn s în
sate mari. Au descoperit mijlocul d e a cultiva
„iarba" ’, pentru a nu fi nevoiţi s-o caute în adîn-
cul de nepătruns al codrilor. Iar pentru a nu-i
lăsa pe indieni să se întoarcă la sînul mamei lor —
al pădurii — au născocit poveşti înfricoşătoare,
bune d e sp eriat copiii. Poveştile erau m incinoase
şi urîte. De asem enea şi-au însuşit frum oasele
basm e ale indienilor tupis; cainguăs şi guarani,
schim bîndu-le şi prefăcîndu-le d u p ă cum le venea
lor mai bine. în felul acesta s-a născut ao-ao, pom-
bero, Teyu, curiyu şj Y-poră — fiinţe rele, v ră j­
maşe oamenilor, gata în orice clipă să-i înghită pe
cei ce ar fi îndrăznit să se îndepărteze de Misiuni,
luînd calea codrului. în felul acesta i-au smuls din
sînul naturii, i-au dom esticit, le-au luat putinţa de
a mai duce viaţa de odinioară, liberă şi fericită,
simplă şi în acelaşi timp înţeleaptă. Iezuiţii au
fost duşmanii cei mai prim ejdioşi ai pădurii, şi de
aceea pădurea îşi am inteşte de ei cu groază. Insă
şi dînşii au plecat. Iar pădurea şi-a regăsit liniş­
tea. Cît avea să ţină această linişte ? Zeci d e ani,
poate, ceea ce pentru ea înseam nă cîteva clipe.
Pentru ea, care a cunoscut începutul şi sfîrşitul a
mii de anotimpuri, care a văzut veacurile adunîn-
du-se în grămezi ruginite de vreme, care a înfrun­
tat neclintită puhoaie de zile şi săptăm îni, — ase­
m ănătoare una cu cealaltă, dar niciodată aidoma.
A rămas atît de singură, atît de liniştită, în cît a
avut vrem e să pătrundă din nou în locurile pe care
le stăpînise odinioară, în ţinuturile răpite de sp a­
nioli şi iezuiţi. M ergînd tîrîş, pădurea a ajuns la 1
1 C eaiul m ate, num it în sp an io lă y e rb a m ate, sau, p re sc u rta t, yerba
(iarbă) (n. tr.). 9

7* 99
porţile misiunilor. A tunci şi-a trimis pe cîmpul de
b ătaie avangărzile de ferigi şi plante spinoase sau
tîrîtoare. A rugat vîntul să ducă intr-acolo sem in­
ţele celor mai m ari şi noduroşi copaci ai săi. A dat
poruncă viespilor, păianjenilor şi năpîrcilor să
m eargă înainte. Apoi, cînd cutezătoarele uTzici,
cactuşii şi vrejurile d e isipo 1 au izbutit să prindă
rădăcini adinei şi să se înm ulţească, cînd mlădi-
ţele s-au prefăcut în arbori înalţi şi voinici, pădurea
le-a poruncit să năpădească templele, casele năruite
de vreme, cetăţile puternice ale arm atelor coloniale
de odinioară. A tunci venerabilele clădiri au prins
a se desface în bucăţi, tavanele s-au prăbuşit iar
coloanele s-au d a t bătute, scăpîndu-şi capitelurile
în ţă rîn ă şi pleeîndu-se încet-înoet — ele, înaltele,
sem eţele coloane ! — să sărute cu um ilinţă pămlîntul
recucerit de ierburi şi copaci. Ici-colo, a mai răm as
în picioare cîte u n perete, cîte o urm ă de colonadă,
cîte o arcadă scăpată ca prin minune, cîte un m or­
m an de pietre grele clădite u n a peste alta sau cîte
un dreptunghi mare, am intind locul unde odinioară
fusese naosul unei biserici. Insă aceste urm e ale
mîinii om eneşti nu se văd decît întâmplător, printre
bălării, p rin tre rădăcini d e copaci sau tufe de or-
chidee, în locurile unde hăţişul des îngăduie acest
lucru, num ai şi num ai sp re a înfăţişa mai bine iz-
bînda pădurii asupra vrăjm aşilor săi. Acolo, în rui­
nele lui San Ignacio, la in trarea în templu, în drep­
tul celui mai înalt din tre pereţi, a crescut un
smochin uriaş, întrecînd încetul cu încetul clădirea,
şi ridieîndu-şi sem eţ capul pe deasupra zidurilor pe
jum ătate năruite, a blocurilor de p iatră colorată, a
m arelui scu t simbolic şi a desenelor săp ate cu m ă­
iestrie — pentru a întruchipa astfel victoria pă­
durii. Copacul străjuieşte acolo c a un semn menit
să d ea d e ştire oam enilor că-i aşteaptă o so artă ne­
miloasă, s ă le arate că pădurea nu dă înapoi decît l
l Soi de p la n tă a g ă ţă to a re (n, tr.).

100
pentru cîteva clipe, şi că în cele d in urm ă izbu­
teşte s ă se răzbune crunt pe cei care au încercat
să-i facă rău. Privind ruinele, turiştii se-nfioară. Fio­
rul ţine doar o c l ip ă ; dar e de-ajuns. înseam nă că
au înţeles am eninţarea pădurii. Dacă ar răm înea
acolo noaptea, singuri, ar simţi şi mai bine această
am eninţare. în să nim eni nu se-ncum etă s-o facă.
Nimeni nu îndrăzneşte să privească pădurea drept
în faţă.
A cesta este adevărul. Pădurea nu u ită nimic. Pă­
durea a re o viaţă a ei, ascunsă, suibpămînteană, o
viaţă care străb ate toate tim purile şi curge ca o
sevă prin întreaga fire. Singurul lucru pe care-1
cere e a este să nu fie tulburată. De aceea se în ­
tinde, se lungeşte, se desface ca şi m inunata ei co­
pilă, veninoasa yarard — cînd sim te că cineva o
atacă. A lteori se strînge, se încolăceşte, pregătin-
du-se să sa ră asupra duşm anului. Nu se dă învinsă
niciodată. M oare luptînld, şi p în ă în ultim a clipă
caută să S'fîrtece trupul duşm anului cu lovituri de
gheară, ca şi m ajestuosul y aguaiite 1.
Pădurea îşi ţine capcanele m ereu pregătite, iar
ea însăşi, încruntată, stă zi şi noapte la pîndă, aş
teptînd venirea cotropitorilor.

1 Jaguar (n. a.).

 XVI

Fură trimişi la A dm inistraţia C entrală, îm preună

cu vreo treizeci de inşi — bărbaţi şi femei — care
mai picurau încă d e somn. Se u rcară în nişte c ă ­
ruţe „leşeşti" trase de catîri leneşi şi sperioşi care
se sm uceau mereu, băgînd roţile prin h îrtoape şi
izbindu-le de bolovani. Drumul era cu totul desfun­
dat. întreaga întindere de ferra roxa 1 era brăzdată
de şanţuri, crăpături şi gropi, pe care apa ploilor
din ulţima. vrem e le um pluse ochi, şi acum c atîrii
călcau printr-însa, plescăind zgomotos. Peonii cău­
tau să se ţină cît m ai bine, p en tru că fiecare smu-
citură îi arunca unii peste alţii sau îi izbea de
loitre, um plîndu-le d e v înătăi piepturile şi spetele.
Soarele ardea puternic, încingînd pălăriile albe ale
s bărbaţilor şi basm alele m ari ale femeilor. Doi copii
scînceau amarnic, potolindu-se din cînd în cînd
pentru cîtev a clipe. în una din opririle c a re se fă­
ceau m ereu ca să m ai răsufle catîrii, căruţaşul le
dădu două bucăţi de pîine uscată, ţinute cine ştie
cît în m înă şi pline de pămînt. M înuţele copiilor
se întinseră lacom e după ele. Apoi dinţişorii lor
mici se înfipseră în coaja tare, şi începură s-o
roadă, Tepade-repede, ca şi cum s-ar fi aştep tat
să găsească sub e a ceva mai bun, mai gustos. O a­
menii stăteau tăcuţi şi posomoriţi, ca şi cum nu
1 Pămînt roşu (n.. tr.).

102
 le-ar mai fi păsat de nimic. La început, făcură cu­
noştinţă unii cu alţii şi fiecare povesti în cîteva cu­
vinte — p arcă trase cu cleştele — ce e c u el şi de
unde vine. V orbiră d e asem enea despre m unca pe
care urm au s-o facă. însă fără nici un chef, ba chiar
cu scîrbă, ca şi cum tot avîntul de p în ă acum le-ar
fi pierit odată cu um ilinţele îndurate în călătorie
sau la bal.
— Acum patru ani cîştigam uşor doisprezece
pesos argentinieni pe zi... spuse unul din ei, slab
ca o arătare, cu un nas lung şi ascuţit, care părea
singurul lucru viu pe faţa lui de ceară, vlăguită
din pricina frigurilor necruţătoare. în cap avea cî­
teva şuviţe de păr cărunt, ivite înainte d e vreme.
Nimeni nu încerca să-i spună că n-are dreptate.
C îţiva inşi se întoarseră cu faţa spre el, în timp ce
biciul căruţaşului şfichiuia aerul, îndem nînd catîrii
să m eargă mai cu nădejde.
— Dii ! Bruja Gringa 2...
1 haidee !...
Apoi continuă, aproape în şoaptă, ca şi cum ar
fi vrut să-şi înşele boala :
— Cînd lucram în Pueito Segundo... îl ştiţi, nu-i
aşa ?... cel de pe malul argentinian.
— Am fost şi eu pe acolo anul trecut, cu dînsa —
îl întrerupse cineva din fundul căluţii, arătînd spre
o femeie bătrînă şi slabă ; omul avea ochii vioi,
însă obrazul îi era atît de zbîrcit, încît părea că
şi-l strîm bă înadins. Am lucrat ca descuhieito 3.
Unul dintre capangas îşi struni calul la trap, apoi
se apropie d e căruţă şi m erse lingă ea cîteva clipe,
aruncînd priviri iscoditoare asupra oamenilor. Apoi
Se îndepărtă. A tunci bărbatul cel cărunt începu să
vorbească din nou, rostind cuvintele încet, unul cîte
unul.
1 V ră jito a re (n. tr.).
2 V e n etică (n. tr.).
3 C el care se în fu n d ă în p ă d u re p e n tru a d esco p eri şi în sem n a co*
p ăcii care urm ează să fie d o b o rîţi (n. a.).

103
 — Stăpân era u n oarecare Mendez... Intr-o zi a
venit s ă m ă vadă şi a dat m ina cu mine. Eu tocmai
lucram şi dînsul m-a lăudat. Mi-a spus : „Eşti un
om vrednic. A şa îmi place mie." V ă p u teţi închipui
una ca asta ? Insuişi patronul s ă v in ă să dea mâna
cu tine... Cu dînsul am dus-o bine. N iciodată nu
striga la noi. Iar oam enilor săi le spunea m ereu să
nu ne facă viaţa amară, ci să ne ceară totul cu bini-
şorul. Că aşa se face mai m ultă treabă...
—■Da, da, îl întrerupse din nou cel de adineauri.
Ai fi avînd şi dum neata dreptate. Dar mie, mă rog,
cine mai poate să-mi şteargă asta ? Ia uită-te aici.
îşi trase în sus căm aşa udă de sudoare, lăsîmd să
i se vadă spinarea goală, brăzdată de la un capăt
la altul de nişte dungi roşiatioe-gălbui, care stăteau
acolo ca o m ărturie m ută şi dureroasă. Părea un
tatuaj sălbatic şi ciudat, u n desen neregulat pe
care o m ină puternică d e nebun îl făcuse în cam e
vie. Cu un zîm bet amar, în care se citea totodată
m ulţum irea de a fi dovedit că are dreptate, omul
îşi băgă căm aşa m ototolită în pantaloni.
— M endez ?... întrebă scurt cel care vorbise
înainte.
— Nici nu ştiu... Pe dînsul nu l-am văzut nici­
odată. Trim itea la noi un vătaf, pe negrul Cundi. Şi
vătaful ăsta v enea cu noaptea în cap şi n e plesnea
cu biciul ca să ne trezească. De altfel, biciul nu-1
lăsa niciodată din mînă. Era o adevărată fiară...
Osiile, neunse d e m ultă vreme, scîrţîiau îngro­
zitor.
— Cînd îmi aduc am inte de îaiofa — spuse fe­
m eia — mi se-ntorc m aţele pe dos. O făceau din
porumb vechi şi plin d e gîngănii, cu apă m ultă şi
grăsim e aproape d e loc. Bineînţeles, nici nu puteai
deschide gura să spui ceva...
—■Dii !... Mai iute !...
Răm aseră tăcuţi o bucată de vrem e. Pieptul tăie­
torului de pădure se ridica şi se lăsa repede. Răsu­

104
flarea îi era grea, chinuită. Ramon se aplecă spre
dînsul.
— Friguri ?
— îhî, răspunse omul nepăsător, ca şi cum p re­
zentul ar fi însem nat prea puţin, aproape nimic,
faţă d e trecutul său atît de glorios, cînd fusese in ­
tr-adevăr cineva, <un tăietor d e pădure, un învingă­
tor al pădurii, al feciorilor ei înalţi şi voinici. V or­
bea cu seninătatea unui jucător de cărţi care, după
ce a rămas fără un ban şi a zălogit tot ce av ea —
pînă şi hainele de pe dînsul — urm ăreşte jocul mai
departe, fără nădejde d e cîştig, fără să-i p ese de
felul în care se v a isprăvi, numai aşa, ca să privească.
Era încă tînăr, însă de bună seamă, nu mai avea
m ult de trăit. Pesem ne ştia acest lucru şi se îm pă­
case cu gândul morţii, ca orice guarani, care-şi pri­
m eşte so arta fără să crîcnească. Insă, pentru a face
faţă puţinelor luni .care-i m ai răm îneau de trăit,
sim ţea nevoia să se (refugieze acolo unde ex isten ţa
lui atinsese culm ea, în vrem urile acelea cînd fusese
şi el respectat de cineva, Icînd însuşi patronul, în
m ina căruia era totul — şi vieţile oamenilor, şi co­
pacii, şi banii — venise, în chip neobişnuit, eă-'i
stâ n g ă mina, ca de la egal la egal. înainte şi după
asta viaţa îi fusese la fel ca a tovarăşilor săi de
m uncă şi de suferinţă. N ecazurile îi fuseseră ace­
leaşi j pedepsele şi um ilinţele to t atît d e grele. P înă
şi frigurile lui d e acum erau obişnuitele friguri care
m ăcinau săn ătatea atîtor oam eni d in Alto Paranâ,
în paturile lor, sau chiar în picioare, acolo unde Ii
apuca criza. Şi după to ate astea m ai făcea o are să
le iei în seam ă ? N evastă-sa m urise acum doi ani,
curîmd după cei doi copii ai lor. N u ştia p rea bine
de c e boală zăcuseră. De bună seam ă avuseseră cîte
puţin (din toate, aşa cum se întâmplă d e obicei. Lip­
surile, munca, frigurile, Oftica p e care o aveau în
familie. Insă ou cîţi n u se întîm plase ,1a fel ? Era o
poveste mult p rea cunoscută. De aceia nu v o ia în
ruptul capului să se lase năpădit de amintiri, care

105
erau aceleaşi ca ale oricărui alt mensu. C it despre
ziua d e mîiine — p re a puţin îi păsa de ea. însă v re­
m urile acelea cînd fusese u n adevărat luptător, un
tăietor de pădure, un rollicero 1 bine cunoscut, un
bărbat vrednic care izbutea să cîştige de la doi­
sprezece pînă la cincisprezece pesos pe zi — iată
singurul lucru care avea însem nătate în ochii lui.
Insă acum nimeni nu-1 mai asculta. Soarele, ţîn-
ţarii, legănatul fără sfîrşit, toate acestea îi muia-
seră pe oameni, făcîndu-i să nu se mai gîndească
la altceva decît la chinul pe care îl sufereau în
clipa aceea. C ăruţele se înfundau tot mai adînc în
pădure, pe drum uri aproape neum blate, răzbind cu
greu prin puzderia de bălării şi prin desişul de n e ­
pătruns care, sub razele soarelui tropical, creştea
şi se întindea văzînd cu ochii, năpădind cărarea
din toate părţile şi ştergînd astfel urm a lăsată acolo
vrem elnic de mîna omului. Pe sus se vedeau frunze
ascuţite de urzici şi agave uriaşe, sau coarne stu­
foase de ferigi, în spatele cărora se întindea arm ata
nesfîrşită a tulpinelor de tacuarâ1 2.
O re întregi m erseră aşa pe drum, chinuiţi de ză­
puşeală, cu oasele frînte de-atîta zdruncinat şi cu
spinările încovoiate sub povara nevăzută a m ăreţei
păduri tropicale, care oferea m ereu aceeaşi p rive­
lişte, puţin cam monotonă. Din cînd în cînd încre­
m enirea oam enilor era tulburată doar de înju rătu ­
rile cu care căruţaşii îşi m înau dobitoacele, sau de
ivirea vreunei şopîrle speriate, care fugea repede
spre desiş, căutîndu-şi scăparea în adîncurile lui.
Cînd în sfîrşit, după m ulte leghe de mers, ajun­
seră la capătul drumului care îi despărţea de „Cen­
trala Santa Cruz", se înnoptase de-a binelea. în
colonie toată lum ea dormea. Aşa încît fură nevoiţi
să petreacă noaptea afară, sub frunzişul copacilor.
Din pădurea vecină se auzeau ţipete ciudate. Iar
1 T ă ie to r de tru n ch iu ri g ro ase (n. tr.).
2 Un fel d e bam bus (n. tr.).

106
dînşii de-a'bia se mai puteau mişca. O boseala dru­
mului le pironise parcă m ădularele, zdrobite de-atîta
zdruncinat. Se trîn tiră pe pămînt, sub bolta senină
a cerului, care revărsa asupra lor lum ina mîngîie-
toare a stelelor sale aprinse, picurîndu-le plumb
peste pleoape, spre a-i cufunda pentru cîteva cea­
suri într-un somn greu ca m oartea, şi spre a-i face
astfel să uite de necazuri şi suferinţe.

XVII

Erau cenuşii, cu privirea tăioasă. Parcă răsăriseră

pe neaşteptate, cînd omul îşi ridicase în sus capul,
p înă atunci aplecat asupra unor hîrtii îngrăm ădite
pe m asa de scris. Se înfipseseră ca nişte săgeţi în
feţele celor doi fraţi, apoi coborîră mai jos, parcă
pipăindu-le muşchii, piepturile late, trupurile vin-
joase. Apoi, fără să-şi îm blînzească cît de cît pri­
virea, cele două bile cenuşii se întoarseră spre v ă­
taful Sanchez.
— Şi ăştia, cine sîn t ?
In m îna celui în treb at trem ura o hîrtie. îşi aruncă
ochii pe ea, apoi răspunse :
— Fraţii M oreyra. Ăsta-i Adolfo.
A dm inistratorul îi cercetă din nou cu privirea.
Stăteau în picioare lîngă uşă, cu pălăriile în mînă.
plini de sfială.
Apoi se lăsă pe spate Indreptînd spre Adolfo un
deget lung şi osos :
— Tu eşti tăietor de pădure şi labrador nu-i
aşa ?
— Aşa-i, senor.
— Bun. Las c ă te punem noi la încercare. Şi vezi,
să-ţi faci m eseria cum trebuie. Iar despre leafă o
să vorbim noi mai tîrziu. Şi celălalt ?
1 C el care tran sfo rm ă tru n ch iu rile în b u şten i (n. a.).

107
 — Am fost şi eu tăieto r de pădure, p rintre altele,
însă acum pot Să lucrez ca tarefero. Pentru asta
am venit.
— Nu, nici vorbă ! Aici n-am nevoie d ecît d e un
huyano 1 pentru baibacuă 12. O să-ţi dăm cincizeci
de pesos pe lună. îţi convine ?
— Dar eu am iscălit învoiala pentru cules. Şi mi
s-a spus că am să prim esc aproape un real pentru
fiecare anoba de ceai...
— M ulte ţi s-or fi spus. La cules n-a mai rămas
nici u n loc liber. Ia-1 pe ăsta, ca să nu zici că ai
venit degeaba. Hai, hotărăşte-te odată, că n-am
vrem e d e pierdut !
V ăzînd indignarea fratelui său, Adolfo se grăbi
să răspundă pentru dînsul.
— O să primească, senor. Ce să-i facem... Acum
că am venit aici...
Santa Cruz aruncă o privire de stăpîn asupra oa­
menilor, asupra sacilor rezem ăţi de p eretele din
stingă, şi asupra tejghelei lungi din încăperea care
servea drept adm inistraţie, şi în acelaşi timp drept
prăvălie şi m agazie d e provizii.
— Bun. Acum să vedem livretele.
Cei doi fraţi începură să scotocească, amîndoi
odată, prin despărţiturile chimirului. în sfîrşit, dă­
dură d e cărţuliile m ototolite şi m urdare, cu îndoi­
turi pe la m argini — sem n că stăpînii lor le p u rta­
seră prin multe locuri. Santa Cruz le răsfoi cu
băgare d e seamă, scuipînd m ereu pe degetul mare,
ca să nu-i scape nici o filă. După aceea ridică din
nou capul, şi, uitîndu-se ţin tă spre ei, zise dis­
p reţuitor :
— Ce-i scris aici nu face două p a r a le ; însem ­
n ările sînt greşite.
— Dar, stăpîne,... Fariiha însuşi ni le-a dat...
1 T o v arăş. A şa se n u m eşte a ju to ru l u n u l „ u ră * ( = m u n cito r în s ărcin at
cu p ră jitu l ceaiului) (n. a.).
2 A parat în care se usucă ceaiul (n. a.).

108
 — Mai slăbiţi-m ă cu poveştile astea. V ă cunosc
eu pe toţi mai bine ca m am a care v-a făcut. Şi toate
coţcăriile voastre le ştiu pe degete.
Se aplecă iar, scoţînd dintr-un sertar un teanc
de livrete, legate cu un capăt de sfoară. T rase afară
două din ele, apoi, p arcă m ulţum it de ceea ce gă­
sise, le aruncă în faţa lor pe masă.
— Datoraţi, îm preună, la vreo trei mii două sute
de pesos argentinieni...
Se u itară uim iţi unul la altul. E drept că se aş­
teptaseră la o nouă înşelătorie, însă ceea ce auzeau
acum le întrecea pe toate. Cele trei sute de pesos
prim ite de la turc drept avans, îm preună cu alte
două sute — nu mai m ult — cheltuite pe femei,
rachiu şi haine, se făcuseră mai întâi nouă sute —
aşa cum era scris în livretele lor — ia r acum se
ridicaseră la trei mii — sum ă cu care îi încărcase
Santa Cruz. S peranţa de a-şi acoperi cit m ai repede
datoria şi de a pleca din această colonie, pe care
începuseră s-o urască de pe acum — deşi nici nu
se apucaseră în'că d e lucru — se spulbera pe ne­
aşteptate. Trei mii două sute de pesos /
— Dar uitaţi-vă ce spune acolo...
— Of, Doamne ! Şi ce-mi pasă mie d e asta ?
Pentru mine e bun num ai ce-i scris aici. Mi le-a
trimis turcul Farina printr-un vătaf. Eu am cheltuit
banii ăştia cu vo.i şi acum trebuie să mi-i scot. Sau
poate credeţi că m ă puteţi prosti cum vreţi ? Toc­
mai pe mine ?
— Şi atunci ?... Livretele astea care ni s-au dat ?...
— Eu de unde să ştiu ? Poate că le-aţi scris
voi singuri. M ie însă o să-mi plătiţi ceea ce d ato ­
raţi ! rNe-am înţeles ?
Le venea foarte greu să-şi stăpânească mînia
care-i cuprinsese pe neaşteptate, înteţindu-le b ă­
tăile inimii, făcînd sângele să le curgă năvalnic
prin vine şi îndemnându-i să săvîrşească cine ştie
ce faptă necugetată. Erau gata-gata să în ju re sau
chiar să se năpustească asupra celor doi oameni

109
care stăteau Ia pândă de cealaltă p arte a mesei, u r­
m ărind cu băgare de seam ă to ate m işcările lor. De-
abia se puteau stăpâni. Insă viaţa îi învăţase să se
prefacă la nevoie. A şa că izbutiră să nu dea frîu
lib er mîniei. îşi sugrum ară vorbele în gât şi îşi ple­
cară ochii în jos, ca" să nu li se vad ă fulgerele din
privire. Peste cîteva clipe, îşi ridicară din nou ca­
petele, uitîndu-se supuşi la Santa Cruz, care-i u r­
m ărea cu băgare de seamă. Insă nu izbutiră să-l
înşele.
— C o n en tin ii 1 ăştia îi zise el lui Sanchez, de în ­
d ată ce 'dînşii ieşiră din odaie — sînt din aceeaşi
plăm adă cu paraguayenii. Te privesc cu ochi de
câine bătut, însă cum nu bagi bine de seam ă, te p o ­
m eneşti cu un cu ţit în spate.
în drum spre cocioaba nenorocită în care tre ­
buiau să doarmă, îm preună eu alţi mensu, Ramon
M oreyra se gîndea la p lăcerea pe care ar simţi-o
dacă l-ar vedea pe adm inistrator zvîrcolindu-se pe
jos, cu cuţitul lui înfipt în spate. Ca o năpârcă
spurcată...

XVIII

Bătrânul Sinforiano era un secador1 2 foarte p ri­

ceput, iar Ramon făcea pe ajutorul lui. Amîndoi
îşi petreceau ziua şi noaptea într-un şopron ca vai
de lume, lucrînd la baibacuă. De dormit, dormeau
cel m ult două ore pe noapte. Gura uriaşă a m arelui
baibacuă trebuia îndopată necontenit cu iarbă, iar
cuptorul cerea m ereu lemne. Zeii nesăţioşi hotă-
rîseră ca cei doi sclavi să-i slujească neîncetat.
Uneori, luna era sus pe cer, cînd dînşii se trînteau,
frînţi de oboseală, pe ţoalele care le ţineau loc de
1 L ocuitori ai p ro v in c ie i C o rrien tes (n. tr.).
2 U scător, m u n cito r care lu crează la u scatu l fru n zelo r d e m ate (n. tr.).

110
aşternut. Insă pentru puţină vrem e, fiindcă foarte
curînd trebuiau să fie iar în picioare. Căldura era
groaznică, înăbuşitoare. De-abia puteau să rabde,
stînd aproape în pielea goală, doar cu o fîşie de
flanelă în jurul şoldurilor. Ramon M oreyra era ne­
voit să lucreze ca huayano şi în acelaşi timp ca
fochist. Ziua, pe o arşiţă cumplită, sau noaptea pe
■vreme senină, ori înfruntînd scurtele însă foarte,
puternicile furtuni tropicale, trebuia să care lemne
dintr-o pădurice apropiată. Şi era nevoit să-i dea
totdeauna zor, pentru că în barbacuâ trebuia să
ardă fără încetare un foc m are şi puternic. Mai în-
tîi alegea trunchiurile, apoi dădea în ele cu securea,
pînă cînd dobora cam atîtea cîte îi trebuiau. După
aceea venea partea cea mai grea : căratul pînă la
(şopron. Spinarea i se încovoia sub povara celor
şaptezeci sau optzeci de kilogram e de lemne. M er­
gea destul de uşor vreo două sute de metri, însă
după aceea, în restul drumului, trebuia să se
oprească de vreo trei-patru ori. In loc să-şi lepede
povara din spinare, se sprijinea cu ea de vreun
copac, ca să răsufle cîteva clipe şi să mai prindă
un pic de putere. Lemnele aspre îi zgîriau pielea,
rupînd totodată coaja de pe zgîrieturile mai vechi,
care începeau să sîrigereze. îi v enea să se trîn-
tească la pămînt, uitînd de tot ce era în jurul lui,
fără altă dorinţă decît aceea de a-şi mai odihni
puţin trupul frînt de oboseală. Cu toate acestea
m ergea m ereu înainte, ca un cal orb care-şi tîrăşte
paşii spre grajd, gîndindu-se numai la clipa fericită
cînd o să scape de povara chinuitoare din spate.
Uneori îi părea că puterilel îl părăsesc şi n-o să
poată ajunge la capătul drumului. M ergea gîfîind,
cu capul plecat în jos, şi adesea îi părea că pă-
m întul stă nem işcat sub picioarele lui, ca şi cum
dînsul ar fi păşit m ereu pe acelaşi loc. Totuşi, în
cele din urmă, ajungea la ţintă. Se pom enea de­
odată în faţa şopronului, lac de sudoare, cu dinţii
atît de strîns încleştaţi din pricina sforţării făcute,

111
încît abia mai putea să-i descleşteze. După ce
arunca lem nele în cuptor, se trîn tea jos pentru eî-
tev a clipe, dacă prin apropiere nu era vreun vătaf
care să-l vadă. Num ai pentru cîteva clipe. Focul
trebuia să ardă neîncetat cu aceealşi tărie. A ltm in­
teri, frunzele nu se prăjeau toate la fel de bine. Cu
trupul lum inat de licăririle roşiatice ale flăcărilor,
Ramon băga pe foc lemn după lemn. Ceva mai
încolo, sub un grătar de bambus, vîrfurile flăcă­
rilor prăjeau fără încetare frunzele de mate, încer-
cînd zadarnic să ajungă la ele. Focul căuta parcă
neîncetat să se apropie de iarbă, ca un îndrăgostit
care d ă m ereu târcoale unei femei, fără a izbuti
s-o aibă vreodată. Iar îm prejurul lor — m artori ai
acestui etern duel între flăcări şi frunze — cei doi
robi se m işcau necontenit, ca nişte catîri miînaţi
din urm ă de biciul căruţaşului.

XIX

— El Chamono (Chelul) nu-şi găseşte astîm păr

p înă nu zvîntă pe cineva în bătaie. Ieri, a umplut
de sînge pe cineva din casele de-alături... L-a ples­
n it de vreo patruzeci de ori cu feyu-ruguay f
— Santa Cruz e şi mai al dracului. Totdeauna
cînd are de gînd să te bată, îţi spune mai întîi :
„Vino încoace, che ia' y" 12...
— Îhî... şi are două mborebi-pire 3, una albă şi
alta neagră...
— Le spune „bălaia" şi „oacheşa". Iar cînd vrea
să te altoiască, lasă mai întîi să te lege, apoi se
apropie de tine rîzînd, cu ochii lui de viezure şi te
1 L iteral : coadă d e şo p irlă. U n fel d e h a ra p n ic (n. a.).
2 F ă tu l m eu (n. a.).
3 B iciuşti d in p ie le de elan (q . a.).

112
întreabă ca şi cum ţi-ar cere voie : „Ma'apa re -
picase che ia'y ? *...
— într-o zi m -apucă dracii şi-i fac de petrecanie.
— Să nu faci u na ca asta. Ai să păţeşti ceea ce
au păţit atîţia pînă acum...
—■Ce anum e ?...
Căutînd să nu fie văzut, un vătaf se apropia de
ei tiptil, eu paşi d e pisică. Mîimile lui m ari şi groase
erau goale, însă în cingătoare îi strălucea un
Colt 12 nou-nouţ, în machet şi, ceva mai la sp ate —
un cuţit cu m inerul încrustat în argint. C înd umbra
lui lungă se întinse peste dînşii, scînteile care le
jucau în ochi dispărură ca prin farmec, privirile li
se făcură foarte supuse, şi nim eni nu mai scoase o
vorbă. Aşa că Ramon M oreyra nu izbuti să afle ce
păţiseră ceilalţi.
Cineva începu ,să lălăie cu glas tă ră g ă n a t:
— ...Quen quer bem sem pre da ludo
e tu nunca m e dais n a d a 3...

G hitara îl acom pania cu sunete dulcege, plîn-

găreţe. Apoi tăcu. Oamenii vorbeau încet, aşezaţi
în pridvorul m are d in faţa bordelului. Era un
rancho puţin mai m are decît celelalte, cu vreo pa-
tru-cinci paturi răspîndite prin unghere. A vea o
singură încăpere mare, aşa că oam enii erau nevoiţi
să facă dragoste laolaltă. N oaptea gem etele se
am estecau cu scîrţîitul paturilor — osîndite să nu
aibă pic de răgaz — şi cu strigătele înăbuşite ale
oamenilor, în portugheză sau guarani. în aer se
sim ţea un miros înţepător de trupuri înfierbîntate,
pudră ieftină, sperm ă şi sudoare. Bărbaţii n-apucau
să schimbe decît două-trei cuvinte cu femeile. Ele
erau destul de puţine şi nu pridideau să facă faţă
1 B ălaia sau o ach eşa, fă tu l m eu ? (n. a.).
2 M arcă d e pisto l.
3 I q p ortug h eză : C îud iu b e şti d ai to t ce ai, ia r tu nu*mi dai n ic io d a tă
nim ic... (n. tr.).

8 113
cererii, iar patroana nu le lăsa să răsufle o clipă.
Era ibovnica stăpînului pădurii, o correntină în altă
şi zdravănă, oare-şi ţinea fetele din scurt. în acelaşi
timp trăgea cu urechea la discuţiile peonilor, care,
după ce-şi vărsau bărbăţia în trupurile deschise ale
femeilor, pipăite de atîtea mîini, sim ţeau nevoia
să-şi facă destăinuiri unul altuia, ca între bărbaţi.
— La vida do cairetero
e ana vida enam orada1...

Pe cînd ieşea din odaie încheindu-se la cingă­

toare, Rămân M oreyra se poticni pe întuneric de
un corp întins pe iarbă. Se aplecă peste el şi de­
odată fu izbit de o duhoare grozavă de rachiu,
care-i pătrunse pînă-n gîtlej.
— De dia toca caiieta
e a noite ronda boiada 2...
1

Băgă de seam ă că omul plînge.

— Ce faci aici ? De ce plîngi, omul lui Dum­
nezeu ?...
Beţivul încercă să se ridice, îm brăţişînd picioa­
rele lui Ramon :
— Of, M oreyra... sînt beat c r i ţ ă m ă vezi?
Da' plîng de necaz, num ai de necaz !... Ţi-aduci
am inte de femeia mea, de Flora, pe care am adus-o
cu mine de la Posadas ? Nu-i aşa ?... Â păi să Iştii
că mi-au luat-o, mi-au luat-o, frate-meu, ana
membuy....
— Nu mai spune... Cum s-a întîm plat ?
Omul sughiţa necontenit, fără a izbuti să lege
două vorbe. Dinspre rancho se auzea din ce în ce
mai slab vocea celui care cînta. In cele din urmă,
A yala mai prinse un pic de p u tere şi începu să-şi
povestească necazul. De cum veniseră, administra-
1 In p ortu gh eză : V ia ţa căruţaşului e o v ia ţă de în d ră go stit (n. tr.).
2 In po rtu g h eză : Z iua um blă cu căru ţa , ia r n o a p te p ă ze şte v ite le (n. tr.).

114
torui îşi pusese ochii pe frum oasa paraguayană. In­
tr-o zi, l-a chem at la el, şi i-a spus că ar v rea să-i
cum pere nevasta, dîndu-i ca preţ 50 'de pesos a r­
gentinieni. Dînsul a refuzat foarte cuviincios p ro ­
p unerea m ai-m arelui său. De atunci au început să-i
cau te m ereu nod în papură. P entru fiecare fleac
vătaful îl pedepsea. întx-o zi, fu trimis în pădure
să facă o adăpătoare p entru catîri, dintr-un trunchi
m are de copac. C uprins de o presim ţire groaznică,
cău tă să dea zor cît putu, şi astfel, izbuti să facă
doar în Cinci zile, ceea c e altul n-ar fi p utut face
în mai puţin d e zece. Totuşi, îl mai ţinură vreo două
săptăm îni departe de casă, punîndu-1 ba la desţele­
nit, b a la plivit, ba la cine ştie ce altă treabă. Cînd
se întoarse acasă, pe neaşteptate, se văzu înaintea
faptului îm plinit. Lipsa ei se v edea d in m ulţim ea
de pături şi haine îm prăştiate p e jo s — m ărturie
m ută a luptei c a re avusese loc, cînd Flora încercase
zadarnic să se îm potrivească. D upă alceea a aflat
că Santa Cruz o trim isese la bordel, după ce se fo­
losise de ea o săptăm înă. A tunci şi-a luat inima
în idinţi şi a încercat să protesteze.
— Ce m ă baţi la cap, dobitocule ! i-a răspuns
adm inistratorul. Vezi că acuşi te ia mama dra­
cului ! Parcă la Posadas Flora asta a ta nu era tot
o tîrfă? Şi atunci, ce dracu m ai vrei?...
— Păi să vezi, senoi, aici nu-i ca acolo. Aici mă
are numai pe mine. Şi ştii dum neata ce înseam nă
o femeie numai pentru...
— V orba ! Şterge-o de-aici, şi să ştii că dacă te
mai prind dînd tîrcoale adm inistraţiei, pun să ţi se
tragă o mamă de bătaie, de ai să mă ţii m inte cît
ăi trăi, apoi te trim it la „Rancho I g u a l Hait,
cară-te odată ! Ce m oaş-ta mai stai ? Şi îl plesni
de două ori cu biciuşca, lăsîndu-i nilşte urm e late,
care îl mai dureau şi acum.
Ramon nu aflase încă ce înseam nă „Rancho
Igual". A yala începu să-l lăm urească pe îndelete.
Era vorba despre o unitate de muncă, condusă de

9* 115
un om fioros — A nastasio Ramires — poreclit
„Pojhyi". Se afla în inim a pădurii, la 42 de leghe
departe de port. Cei nesuipuşi erau trim işi acolo, iar
de întors nu se întorsese nimeni pînă acum. Peonii o
ştiau prea bine, şi de aceea omul vorbea acum cu
groază, în timp ce pielea oacheşă i se încreţea
uşor :
— Acolo nu te b ate niciodată...
In noaptea aceea venise s-o v ad ă pe Flora. Pe
sub haine, avea ascuns un cuţit, pe care era hotă-
rît să i-1 înfigă pînă la prăsele, ca să nu mai poată
fi o femeie a tuturora. însă rachiul pe care îl băuse
ca să-şi facă curaj — „Doar dum neata ştii, frate-
meu, că noi paraguayenii p în ă nu tragem o duşcă
nu sîntem buni de nimic" — îl dăduse de gol. îl
descoperiseră, îi luaseră arma, apoi îl zvîntaseră
în bătaie. Şi acum stătea acolo, sărmanul, bătut
crunt, sughiţînd necontenit, am estecîndu-şi sîngele
şi lacrim ile cu rouă de pe jos, dezm ierdat de bu­
ruienile păm întului, ocrotit de întunericul nopţii,
salvat de elem entele n aturale care respectau con­
diţia lui divină de om, b atjocorită de alţi oameni.
Rămân M oreyra îl luă de subsuori, îl aju tă să se
rezem e de pieptul său, apoi îl duse încetişor
de-acolo ca pe un copil bolnav. D orinţa de a-i veni
în ajutor era cu atît mai mare, cu cît sim ţea că are
şi el o oarecare vină în toată nenorocirea lui. Pen­
tru că abia atunci îşi dăduse seam a că femeia peste
care îşi trîntise în noaptea aceea trupu-i voinic,
aproape fără s-o privească, era chiar paraguayana
Flora...

XX

La capătul plantaţiei — departe, în inim a pădurii

— se găsea locul de m uncă unde fusese trimis
Adolfo. Ramon se întreba dacă nu cum va îi des-

116
părţiseră înadins. Aici, oamenii lucrau fără orar,
de la o dum inică la alta, chiar dacă afară ploua cu
găleata, La început, cînd încercase să afle cum
stau lucrurile, un tovarăş al lui, pe nume Alegre,
îl lăm urise în şoaptă :
— A sta n-o ştie nimeni, prietene. Cît timp eşti
sănătos şi cită vrem e nu s-a întunecat afară, lucrezi
fără răgaz.
Umbla m ereu cu capul în piept şi um erii ridicaţi,
ca şi cum s-ar fi aşteptat să-l lovească cineva. A vea
sarcina să care pînă la baibacuă nenum ăratele
raîdos 1 de mate, pe care le aduceau căruţele pline
pînă-n vîrf. A tunci îşi înfigea m îinile în cele două
găuri pe care le avea fiecare legătură, şi o pornea
în fuga mare, gîfîind din greu, dornic să scape cît
mai repede de chinuitoarea povară. Uneori, după
ce arunca la păm înt u n asem enea raido, sim ţea că
îl cuprinde o am eţeală puternică. Dar cum vătaful
stătea totdeauna prin apropiere, nu-şi putea în ­
gădui să se odihnească m ai d e loc. Totuşi, intr-o
zi, term inînd descărcatul ultim ului car din dimi­
n eaţa aceea, izbuti să profite de una din întreruperi.
V ăzu că prin apropiere nu-i nim eni care să tragă
cu ochiul, se opri lîngă M oreyra, trîntindu-se la
păm înt printre frunzele verzi îm prăştiate la întîm-
plare. Sudoarea curgea şiroaie de pe el, forţîndu-1
să se şteargă necontenit cu o batistă mare, para-
guayană.
— Asta-i robie curată. Dar dacă ţi-aş mai po­
vesti... Am lucrat cu M atiauda, în Puerto Paianabu,
p e malul paraguayfan. Cîştigam douăzeci şi cinci
de pesos pe lună. Chiar după ce asfinţea soarele,
eram siliţi să mai lucrăm o bucată de vrem e. Şi
d acă ne îm potriveam , urlau la noi cît îi ţinea gura.
Să ne-nnebunească, nu a l ta ! Şi cînd voiam să îmce-
I L egăturile c a re se fac cîn d c eaiu l m afe e În făşu ra t în b u o ăţi de
p în z ă d e sac (lona), n u m ite şi „ lo n a d a s " . In felul ace sta , o am enii
tra n s p o rtă c ee a ce s-a cu les (n. a.).

117
tăm munca, fiindcă era întuneric, ni se s tr ig a :
,,Cîtă vrem e yasechâ nandepo namba apâ vaera 1,1...
^şi privi gînditor mîinile, ca şi cum şi-ar fi citit
am intirile în palmă.
— Al dracului om mai era ; rău ca o fiaTă...
D easupra cuptorului se profila silueta uriaşă a
bătrînului Sinforiano, care se urcase pe o grăm adă
de frunze înfierbîntate. A sculta cu luare-am inte,
fără să-şi întrerupă munca. A şa era el totdeauna :
ordonat, sîrguincios, tăcut.
— Eu am lucrat ca plutaş. A nam em buy! De
atunci am! Scăpătat junghiul ăsta în rărunchi, care nu
mă slăbeşte de loc. Uneori se stîrnea cîte-o furtună,
iar noi nu puteam să ne mai mişcăm prin apă nici
să mînuim buştenii cum se cuvine. Ar fi trebuit să
fugim cît mai repede pe mal. Insă acolo stătea
M atiauda cu o biciuşcă în m înă : „Hait ! cîtă vrem e
oky na niamano m dai12". Şi m ereu îi dădea cu
de-astea.
Ramon se obişnuise să m înuiască cu îndem înare
furca. Luă o legătură m are de iarbă, aruncînd-o cu
o m işcare sigură sus pe barbacuă, unde bătrînul
Sinforiano o desfăcea într-o clipă. Apoi întrebă :
— Şi ai stat mult pe acolo ?
Omul dădu din cap.
— V reun an şi jum ătate, sau ceva mai mult.
După aceea am fugit. Nu mai puteam răbda. Am
trecut pe malul argentinian şi am ajuns la Puerto
Segundo. Cînd să intru în pădure, m-am întîlnit
cu un vătaf şi doi peoni de pe acolo. Căci de la
Paranam bu se trim isese o scrisoare cam în felul
ăsta : „Azi-noapte mi-au fugit doi. Dacă-i vedeţi
prin părţile voastre, găuriţi-le pielea cu gloanţe".
Rămase o clipă nem işcat în uşa şopronului, pri­
vind afară. Din locul întunecos în care se afla
Ramon văzu trupul chircit al lui A legre profilîn-
1 C îtă v rem e vi se v ăd m îin ile, tre b u ie să lu c ra ţi (n. a,).
2 C ită vrem e cade num ai apă, nu m oare nim eni (n. a.).

118
du-se în lum ina soarelui, ca un păianjen uriaş care
se odihneşte în pînza lui, privind nepăsător la tot
ce se intîm plă în jur, obosit să tot vadă în faţa
ochilor atîtea lucruri asem ănătoare unul altuia ca
două picături de apă, atîtea grozăvii, atîta nebunie
omenească. Stătu alşa o bucată de vrem e fără să
scoată o vorbă, cufundat<în gîndurile lud negre.
— ,Şi după aceea?
Omul tresări uşor, ca şi cum curiozitatea fo­
chistului l-ar fi supărat puţin. Se întoarse cu spa­
tele spre lum ină :
— Am scăpat ca prin urechile acului. Nu ştiam
că tot atunci fugise şi un alt tovarăş. Pe el l-au
dibuit în aceeaşi noapte, cînd încerca să ajungă
înot la malul argentinian.
Au tras în el trei gloanţe şi basta. In schimb, cei
care au dat peste mine, s-a nim erit să fie oameni
cumsecade. N u mi-au făcut nimic şi m-au lăsat
să-mi v ăd de drum. Ce de necazuri am îndurat,
prietene !... Dar dacă ţi-aş mai povesti şi toate cîte
se petrec pe-aici...
Deodată, îşi întrerupse povestirea. Văzuse, un­
deva departe, un vătaf, şi o frică grozavă puse stă-
pînire pe el. îşi trase capul şi mai m ult între umeri,
ca şi cum s-ar fi ferit de lumină, apoi ieşi, potic-
nindu-se de tot ce întîlnea în cale.
Acum nimic nu mai tulbura liniştea Şopronului ;
o linişte din acelea care se lasă uneori în dim ineţile
tropicale, înăbuşind orice zgomot sub greutatea lor
apăsătoare. Din cînd în cînd se auzea doar sfîrîitul
vreunei frunze de ceai încinse, din care ieşeau
scîntei, sau foşnetul slab al grămezii de iarbă, care
încerca parcă să protesteze sub tălpile goale şi
crăpate ale bătrînului Sinforiano. însă aceste zgo­
mote de-abia auzite, făceau parcă şi mai adîncă
încrem enirea care cuprinsese lucruri şi oameni.
Ramon simţea nevoia să-şi deschidă inim a în faţa
bătrînului ură. Dar liniştea era atît de desăvîrşită,
încît îi părea cu neputinţă s-o rupă. A fară de asta,

119
bătrînul Sinforiano lucra totdeauna închis în sine,
cu un fel de încăpăţîn are stoică, ca şi cum ar fi
fost convins că munca, odată întreruptă, n u poate
fi reluată în veci. Cu m işcări domoale şi ritmice,
m înuia îndem înatic lopata, punînd pe foc grăm ă­
joarele verzi de ceai şi dîndu-le la o parte pe ace­
lea care se prăjiseră îndeajuns. Umbla necontenit
încoace şi încolo prin încăperea strim tă, ca o pisică
sălbatică închisă intr-o cuşcă, care-işi caută zadar­
nic un loc de ieşire printre zăbrele. După ce îl
privi cîteva clipe, Ramon lăsă furca din mină, se
descheie la pantaloni, apoi, liniştit şi nepăsător,
începu să urineze peste grăm ada de ceai care tre ­
buia să intre la prăjit. Lichidul strălucea cîteva
clipe pe frunzele verzi, apoi se scurgea în jos de-a
lungul tulpinelor scurte, udînd straturile aflate
dedesubt. Prin deschizătura şopronului care ţinea
loc de uşă, pătrundea lum ina soarelui şi o dată cu
ea, u n roi d e ţiniţari. Un tăun m are şi albastru se
aşeză pe braţul iu i Ramon, care îl strivi pe loc,
fără să-l privească. Apoi rămase nem işcat, urinînd
mai departe.
 CUCERIREA

„Doborîm codri seculari,

Scoatem riu rile din m atca lor, sfîrtecăm păm întul,
săpînd mine adinei în' m ăruntaiele l u i ;
Punem sem ne de hotar pe întinderi nesfîrşite,
desţelenim cîmpii sălbatice,
Pioneis I Oh, Pioneia / *
WALT W HITM A N

Cine sînt ei oare ? Ce făptură supraom enească

le-a dat v iaţă şi i-a înzestrat cu o cutezanţă atît
de mare, cu un curaj atît de uim itor ? De unde au
ieşit atît de întreprinzători şi cum de au căpătat
dîrzenia aceea nem aivăzută, care îi face în stare să
înfrunte şi să învingă nenum ăratele prim ejdii ale
pădurii ? C ine le dă puteri să m eargă m ereu înainte,
pe u n drum atît d e greu, care de cele mai m ulte
ori duce la înfrîngere şi pieire, lăsînd să se în tre­
zărească doar undeva departe, foarte departe, mi­
rajul bogăţiei, al gloriei şi al desfătărilor nesfîr­
şite ? Sînt plăm ădiţi dintr-un aluat aparte, tare ca
fierul. Unii le zic eroi sau „pioners", îşi văd în ei pe
cei mai buni fii ai patriei. Alţii le-ar spune mai
curînd bandiţi. Insă lor prea puţin le pasă de asta.
M erg m ereu înainte, croindu-şi calea cu dîrzenie,
neclintiţi în ho tărîrea lor. In ochi au o lum iniţă
care pîlpîie necontenit, semn al unei voinţe de
fier. Sînt cavaleri ai unui ordin fără medalii, fără
naţionalitate, fără o limbă unică. Un Turn al lui

121
Babei orizontal, la care iau parte toate rasele. O
arm ată fără disciplină şi fără comenzi, cu o tactică
prim itivă, îndreptată spre un singur ţel : m ereu
înainte. Amintesc o ceată de ocnaşi care se duşmă­
nesc veşnic între ei, nesăţioşi, lipsiţi de scrupule.
Au venit din toate părţile păm întului. Basci sau
germ ani ; brazilieni, francezi sau p a ra g u a y e n i;
italieni, englezi sau argentinieni. A proape toţi sînt
oameni voinici, cu feţe arse de soare şi bătute de
vînt. M ănîncă mult şi beau vîrtos. G ăseşti printre
ei c.îte un inginer, cîte un botanist, cîte u n m ari­
nar. Cei mai mulţi, însă, n-au o m eserie statornică.
Sînt gata să facă orice, numai să pună m îna pe
bani. V o t să devină cu orice preţ bogaţi şi pu­
ternici. De aceea, se apucă de orice treabă, şi nu se
dau în lături de la nimic. Astăzi îi vezi tăind dru­
muri prin pădure, iar mîine, vînînd, sfredelind pă-
m întul, făcînd tot soiul de cercetări, sondaje şi
m ăsurători ; luptînd îm potriva indienilor, a fiarelor
sau a frigurilor. Sînt medici şi oşteni, diplomaţi şi
contrabandişti. Se sprijină pe lege şi în acelaişi
timp nu se sfiesc s-o încalce, ori de cîte ori e ne­
voie. Iar dacă li se întîm plă să izbîndească în ceea
ce urm ăresc, dacă izbutesc să ajungă la nesfîrşitele
yerbale virgine, ridică întreprinderi puternice, în­
cep să exploateze m unca a mii de peoni, se prefac
în stăpîni de sclavi negri, m oderni şi rafinaţi.
A tunci dobîndesc repede influenţă pe tărîm social
şi politic, sînt prim iţi pretutindeni în saloane, v o r­
besc cu G uvernatorul de la egal la egal şi întreţin
legături cu oficialităţile din Buenos Aires, Asun-
cion şi Rio de Janeiro, sau cu cercurile conducă­
toare din statul Paranâ, Rio G rande do Sul şi Santa
C atarinha. Pînă atunci însă, răm în nişte simpli
aventurieri fără căpătîi, nem încaţi, nedormiţi, mis­
tuiţi necontenit de un foc lăuntric şi m inaţi de o
singură dorinţă : să fie bogaţi cu orice preţ. Şi de
un singur consemn : m ereu înainte. Sînt urmaşii

122
direcţi ai vechilor galeoţi, care au cucerit America.
Intr-un cuyînt, sîn t „pioners". Nim eni nu ştie încă
acest lucru. Dar asta n-are nici o im portanţă.
Vin în căutarea m ult jinduitelor mine. Insă ceea
ce urm ăresc ei nu este nici argitul ou strălucirea
lui, nici aurul ascuns printre firele m urdare de
nisip, nici fierul, cufundat într-un somn de veacuri.
Nu-i adem eneşte nici arama, nici cositorul. Dînşii
sînt oameni practici. îşi dau seam a că în ţările în a­
poiate exploatarea m etalelor tari e o m eserie prea
puţin bănoasă. Apoi, nici în privinţa preţurilor nu
sînt prea siguri. Minele pe care le caută ei nu se
află în m ăruntaiele păm întului şi nu se ascund
printre stînci. Acolo nu se ajunge prin tot felul de
galerii şi coridoare subpăm întene, din acelea în
care nu poţi in tra fără s ă simţi fiori de groază. E
drept, sînt şi ele ascunse, însă nu în pămînt, ci în
inima pădurii. Cresc în aer liber, stufoase Işi săl­
batice, sub m îngîierea razelor de soare. Acolo, în
spatele desişului de nestrăbătut. însă pentru a
ajunge la ele — la y eibalele v irgine — trebuie să
dibuieşti calea prin păduri, să-ţi deschizi drum cu
securea, să croieşti picadas 1 de zeci şi zeci de
kilom etri. Privirile lor sînt aţintite către copacii
aceia înalţi şi mlădioşi, cu coaja albicioasă, adesea
b ătrîni de aproape un secol. Cu lungim ea lor care
atinge uneori douăzeci sau treizeci de metri, ei
izbutesc să se ridice mult deasupra desişului din
jur, ca şi cum ar vrea să simtă cît mai de-aproape
m îngîierea razelor fierbinţi ale soarelui. La prim a
vedere par a fi nişte portocali de un soi neobişnuit,
însă frunza lor, privită de-aproape, are cu totul altă
înfăţişare, am intind în trucîtva frunza voinicilor
stejari. Iar dacă o zdrobeşti, îm prăştie Un miros
puternic, înţepător.
A cesta este copacul din pricina căruia nu-şi află
odihna atîţia oameni îndrăzneţi şi întreprinzători.
1 C ărări (n. tr.).

123
De dragul 'lui străbat sute de leghe. Trec peste
apele, cîmpiile şi întinderile îm pădurite ale A rgen­
tinei, Braziliei şi Paraguayului. De dragul lui se
încum etă să pătrundă în ţinuturile v răjite din Alto
Paramâ. V in plutind p e „marele drum care-şi
urmează necontenit drumul", atunci cînd vijelioasa
cădere de apă de la Apipe sau v iito area de la
Ituzaingo îngăduie acest lucru. îşi deschid drum cu
greu prin desişul pădurii, croind cărare după că­
rare. Uneori, nu înaintează mai m ult de o leghe pe
zi. Adesea, şi mai puţin. Sînt nevoiţi să m eargă pe
jos, în şir indian, pe poteci sălbatice şi neum blate.
Pînă la ei n-a mai trecut nim eni pe acolo. Ei sînt
„pioners". N oroiul li se prinde de cizme sau se în ­
tinde înaintea lor, ascunzînd sub el tot, soiul de
curse viclene. Ram urile copacilor le stau în faţă ca
un gard înalt şi des, care le zgîrie obrajii şi îm­
piedică piepturile lor voinice să-şi deschidă drum
înainte. Pietrele alunecoase le fug de sub picioare,
iar zăplazurile dese d e tacuarembos1 le sfîşie îm­
brăcăm intea, căutînd, lacome, carnea străină. Dar
acum nu mai pot da înapoi. Trebuie să m eargă
înainte, num ai înainte, p în ă cînd vine sfîrşitul.
P înă cînd aventurierul îşi pierde m inţile, cum i s-a
întîm plat lui Joao Britos. Sau m oare de friguri, ca
Santos Gonzâles şi atîţia alţii. Sau dispare în îm­
prejurări ciudate, cum a dispărut Ju an M assena,
răpit, pesemne, de c ă tre sălbaticii tupîs ori bugres.
Pe urm ele lui vin alţii : Ju a n şi Francisco Goico-
chea, Felipe Tam areu, Luis A rrechea, Carlos
Bosetti, John Brais, M arcelino Bouix, Ju an Antonio
Uriibe, Ledesma, M olero. D ar cele mai m ulte dintre
num e intră curînd în uitare. Unii m or ruinaţi, lăsînd
în să în urm a lor o am intire neştearsă, cum i s-a în ­
tîm plat de pildă, lui Bosetti, al cărui num e îl poartă
l Un soi d e tre s tie (q . tr.).

124
şi astăzi una dintre căderile de apă de la Iguazu.
Alţii se îm bogăţesc repede, fără nici un fel de
s c ru p u le ; şi num ai cei p e care i-au to rtu rat în
viaţă îşi mai am intesc din cînd în cînd de dînşii cu
o străfulgerare de groază. Aşa se întîm plă to t­
deauna : unii se duc, iar alţii rămîn.
 XXI

Era ziua de naştere a patronului — zi de odihnă

pentru muncitori. Cea dinţii, de cînd Ramon lucra
în colonie. în aerul înăbuşitor al după-am iezii
zburau, bîzîind, roiuri de ţîn ţari obraznici şi o
puzderie de fluturi m ari şi luminoşi, cu aripile viu
colorate. Ferigile stufoase se aplecau p în ă la pă-
mînt, ca şi cînd ar fi ceru t cu disperare apă, în a­
inte de a se da bătute.
M ergea pe drum cu capul în pămînt, cufundat în
gînduri, aşa că nu-şi dădu seam a că se află la cîtiva
paşi de casa lui Galarza, decît atunci cînd nişte
rîsete zgomotoase îl făcură să se trezească din
visare. Frunzele de palm ier care ţineau loc de aco­
periş ajungeau aproape pînă la păm înt. Cele mai
m ulte erau galbene şi uscate. D easupra lor mai era
un strat de paie noi, aşternute de curînd, pentru ca
ploaia să nu pătrundă p rin crăpături. Ceva mai
încolo, stăteau cîţiva troperos1, atacadores1 2 şi
chateros, făcînd haz de poznele lui A nastasie, omul
cel mai m ucalit din colonie. De data asta victim a
lui era un băiat de la grajduri, îm brăcat într-o pe­
reche de pantaloni zdrenţuiţi, prin care se vedea
şezutul gol.
1 P ăzitori d e v ite (n. a.).
2 C ei care îo d e a să ceaiu l în saci, ca să in tre o c an tita te mai m are
\n . o.).

126
 — Ţin-te bine la f u n d ; acuş-acuş ai să păţeşti
ceva, îi spunea el mereu, urm ărindu-i cu băgare de
seam ă trăsăturile feţei.
Băiatul îşi aţintise ochii în păm înt. C locotea de
furie.
— A re dreptate. De ce te legi de oameni ? spuse
Ciriaco Q uintana, făcîndu-i pe ceilalţi să izbuc­
nească în hohote de rîs.
— Vezi să nu te pom eneşti într-o bună zi ou doi
gemeni, ca negresa Paula... începu ia r A nastasio.
Insă vorbele îi fură întrerupte de un strigăt
puternic :
— Păzea ! Ţine-1 !
Ca un taur înfuriat, micul mită 1 se aruncase asu­
pra celui ce-1 chinuia. în m îna lui m urdară stră ­
lucea un briceag ascuţit, cu plăsele de os. încă o
clipă, şi arm a s-ar fi înfipt îh pîntecele lui A nasta­
sio. Peonul îngălbenise. însă nu mai era nici o
prim ejdie. C îteva mîini vînjoase izbutiseră să-l
prindă pe băiat care se zbătea cu deznădejde, în
prada unei crize de nervi. Pe buzele-i subţiri, apă­
ruse o dîră de spumă.
— Să-i tragem o mamă de bătaie ca să se cumin­
ţească, spuse cineva.
C îteva voci i se alăturară.
— Că bine zici ! Trebuie să-l învăţăm minte.
Auzi, neruşinatul !
A tunci bătrînul Sinforiano, care şedea ceva mai
încolo, pe un m aldăr de iarbă, zise :
— Daţi-i pace băiatului... Destul v-aţi bătut joc
de el. Cui i-ar plăcea să fie luat d rept m uiere ?
Oamenii îi dădură îndată drumul. C uvîntul bătrî-
nului uru era totdeauna ascultat de către tovarăşii
săi de muncă. Apoi aduseră o g ăleată de apă, văr-
sînd-o în capul băiatului. C ineva z is e : ,,Să-i dăm
mai bine rachiu" şi, fără să stea mult pe gînduri,
îi băgă gîtul sticlei între dinţi. Copilul reacţionă
1 B ăiat (n. a.).

127
îndată, apoi, treptat-treptat, începu să-şi vină
în fire.
— Daţi-mi arma, spuse atunci bătrînul. Apoi, în-
torcîndu-se către băiat, a d ă u g ă : Mai tîrziu am să
ţi-o înapoiez.
După aceea tăcu din nou. N em işcat cum stătea,
cu faţa-i slabă, plină de zbîrcituri, cu gura lui în ­
ţeleaptă, din care nu ieşea niciodată o vorbă de
prisos, părea un copac b ătrîn de cînd lumea, m enit
să străjuiască acolo în vecii vecilor.
Ramon se apropie de colibă. Jos, pe o saltea de
frunze uscate, acoperit cu nişte pături vechi,
Galanza trăgea să moară. A vea ochii sticloşi şi
obrajii scofîlciţi. Din cînd în cînd trupul îi era scu­
tu rat de un trem ur puternic.
— De trei zile o ţine tot aşa ; nici nu mă mai
cunoaşte, m urm ură Amelia.
Stătea pe vine, am estecînd nişte buruieni de
leac, oare fierbeau într-o oală. Ramon nu mai dă­
duse ochii cu ea din noaptea cînd fuseseră îm­
preună la bal. Deodată, îşi am inti cu o strîn g ere de
inim ă că o văzuse intrînd în casa lui Faleiro. Fe­
m eia îşi plecă, ruşinată, ochii în jos, ca şi cum i-ar
fi ghicit gîndurile. A r fi v ru t să intre în vorbă cu
ea, însă, netştiind cum să înceapă, ieşi din nou
afară.
Era o după-am iază caldă, cu un aer greu, apăsă­
tor. Soarele dogorea cumplit, încingînd pietrele şi
bucăţile de lemn uscat, îm prăştiate pe drum. Parcă
se răzbuna pe ele, de ciudă că nu-i poate ajunge
pe oam enii adăpostiţi la um bra înalţilor cunipicaes 1
sau maria preta2. Spălătoreasă M anuela fierbea
ceai pentru toată lumea, ia r fiică-sa, V irginia, îm­
p ărţea cănile. Dintre toţi copiii se nim erise să-i
răm înă în v iaţă tocm ai asta, care era slabă de
minte. Adesea, nu băga bine de seamă şi v ărsa
lichidul pe jos sau pe m îinile întinse ale oame-
l, 2 S o iuri d e co p aci (n. tr.),

128
nilor. Fiecare avea felul lui de a bea ceaiul. Bătrî-
nul Sinforiano îl sorbea încet, gînditor ca un filo­
zof, ca şi cum ar fi fost vorba de ceva care trebuia
să ţină ani şi ani de zile. După fiecare sorbiţură,
plescăia zgomotos din limbă. Alţii îl înghiţeau gră­
biţi, aproape fără să-i sim tă gustul. Cîte unul mai
lacom ţinea cana cu grijă în palmă, ca şi cum ar fi
fost cine ştie ce fruct gustos, şi nu se îndura să se
despartă de ea nici atunci cînd răm înea goală. Lui
Ramon îi era cald şi sete. A şa că ceaiul destul de
slab pe care i-1 dădură, îi păru foarte gustos. M u­
latrul Cardozo stătea alături, întins pe un buştean,
strîngîndu-şi la piept ghitara. V ocea lui bărb ă­
tească răsuna puternic, înălţîndu-se p în ă la coroa­
nele stufoase ale copacilor care sclipeau în soare.
—i Eu sînt un sărm an m ensu ,
şi viu din Paranam bu
să mă veselesc aici,
căci sînt un sărm an mensu...

Toată lum ea ştia că el însuşi alcătuise copia1

şi-l socotea vrednic de laudă.
Cîntecul avea în el ceva apăsător, ca şi atm osfera
încinsă a după-amiezii. Unii îl ascultau într-o
doară, ca să le mai treacă de u rît şi să mai uite de
griji sau necazuri. Alţii răm îneau gînditori la auzul
lui, năpădiţi de noianul aducerilor aminte.
Ramon sta întins pe pămînt, cu ochii aţintiţi
asupra drumului care şerpuia pînă hăt departe ca
un brîu rolşu, dispărînd apoi în spatele unui dîmb.
Roşie era şi furnica pe care o vedea acum trecîn-
du-i prin faţă, aproape-aproape, mai-mai să-i atingă
vîrful nasului. A vea trupul uriaş şi capul mic. Pă­
rea la fel de înaltă ca arborii care se vedeau colo,
departe, la fel de m are ca iapa care păştea, slobodă,
la umbra lor. Cînd se mişca, gîngania acoperea cu
trupul ei întreg orizontul. Departe, pe drum, se mai
I C în tec p o p u la r sp an io l (n. tr.).

9 — Rtul negru 139

v edea ceva mişcîndu-se, apropiindu-se cu repe­
ziciune şi crescînd necontenit. Deodată, Ramon îşi
dădu seam a că are în faţă o pereche de cizme p ră­
fuite. Se ridică într-o rină, sprijinindu-se în cot, să
vadă mai bine ce este. Furnica se prefăcuse acum
într-un punct, care de-abia se mai zărea. în schimb
drumul îşi recăpătase adevăratele dimensiuni.
A tunci Ramon 11 văzu pe Faleiro — paznicul cu
părul creţ — care se îndrepta spre ei. Cei mai m ulţi
dintre oameni se sculară în picioare. Cardozo îşi
întrerupse cîntecul şi acum stătea posomorit, atin-
gînd uşor cu m îna coardele ghitarei, fără a scoate
un sunet. Faleiro îi privea prietenos. Dădu bună
ziua la toţi, căutînd să facă o faţă cît mai zîmbi-
toare. însă, la vederea lui, oamenii am uţiseră.
— Cum merge, V irginia ? zise către idioată,
bătînd-o prieteneşte pe umăr.
însă fata îşi am intea de el cu groază, din ziua
cînd o prinsese singură undeva pe malul pîrîului.
Pentru V irginia asta nu era o noutate. Din cînd în
cînd cîte un peon, chinuit de dorinţe neîmplinite,
izbutea să învingă scîrba pe care o făcea oricui
fiinţa aceea nenorocită, cu buza de jos răsfrîntă şi
trem urătoare, cu priv irea pierdută, cu m işcări în ­
cete şi răzleţe. E adevărat că pînă la urm ă oamenii
Se alegeau cu prea puţin. „Cu ea nu simţi nici o
plăcere", m ărturiseau ei după aceea, ruşinaţi,
pesemne, de faptul că îşi făcuseră poftele cu biata
idioată. însă ea nu-şi dădea seam a de ceea ce se
întîm plă, fiindcă peonii aveau grijă să n-o vatăm e
cu nimic. Cu Faleiro însă lucrurile stăteau altfel.
Fiindcă la început fata i se îm potrivise instinctiv,
o luase la bătaie lovind-o fără milă, pînă cînd dînsa
nu mai fusese în stare să se apere. De atunci frica
se cuibărise undeva în sărm anul ei creier. La v e­
derea lui Faleiro începea să trem ure. Acum, el
căuta s-o m îngîie, însă dînsa se ghem uise la pă-
mînt, acoperindu-şi faţa cu mîinile-i m încate de

Î3Q
riie. Oamenii nu se sim ţeau în largul lor. în sfîrşit,
Faleiro se hotărî să rupă tăcerea :
— Şi G alarza ?
îi răspunse don Sinforiano :
— E aici. Din ce în ce mai rău.
— Să-l vedem, zise supraveghetorul, îndreptîn-
du-se spre rancho, m ulţum it că scăpase de clipele
acelea neplăcute. Era atît de obişnuit să în ju re şi
să lovească, încît faptul de a vorbi frumos îl stin ­
gherea vădit, ca ceva foarte nefiresc. înăuntru era
aproape întuneric. Stătu cîteva clipe în prag, p în ă
cînd ochii prinseră să-i desluşească lucrurile 'din
jur. Apoi intră.
A fară oam enii începuseră să se îm puţineze. Cîţi-
va dintre ei p lecaseră cu Cardozo, care se ducea
să cânte într-un alt loc, la v reun kilom etru d e acolo.
Don Sinforiano dormea. Dona M anuela 1 şi idioata
o porniseră spre pîrîu cu cîteva leg ătu ri m ari de
rufe m urdare. A şa că nu mai răm ăsese aproape n i­
meni. Lui Ramon i se urîse să mai stea lungit pe
jos, fără nici o treabă. începu să-şi în tin d ă m ădula­
rele ca să se mai dezm orţească, fără a scăpa din
ochi casa lui Galarza. Faleiro intrase adineauri în ă­
untru ; totuşi lui i se părea c ă stă acolo de-o veş­
nicie. încercă să se gândească la altceva, însă nu
izbuti. A tunci o porni încet-încet spre coliba să ră ­
căcioasă, acoperită cu frunze d e palmier, care
ajungeau pînă la pământ. în cele din urm ă ajunse
în faţa uşii. De intrat n-avea la ce să intre. Din
locul unde se afla acum îl v edea pe Galarza, care
se zvârcolea mereu, bolborosind ceva nedesluşit în
graiul guarani. P ărea c ă viaţa i se scurge din trup
odată cu balele negre şi vâscoase care îi acopereau
gura. A lături stătea Faleiro, aplecat deasupra Ame-
liei. O săruta zgomotos, în timp ce m îna lui m are
îi frământa convulsiv unul din sâni. Ea încerca să
se ferească, cu m işcări sfioase, de gura lui lacom ă
1 T uşa M an u ela (n. tr .) .

9* 131
care îi căuta cârnea, şi de trupul voinic, aplecat
deasupra ei, m,ai-miai s-o trântească la păm înt. De­
odată îl zări pe Ramon. Faleiro băgă de seam ă că
femeia se uită undeva şi-şi îndreptă privirea în-
tr-acolo. Cînd băgă de seam ă că fusese văzut, Ra­
mon se dădu la o parte, apoi se întoarse şi o porni
agale, cu m îinile în buzunar. N u m ai era nevoie să
privească îndărăt. Ştia prea bine că vătaful părăsise
casa lui Galarza. F ără îndoială, în clipa aceea m er­
gea şi el p e drum ul de păm înt roşu, care şerpuia ca
un brâu, p în ă hăt departe.

XXII

— Pe atunci eram mic, însă ta re al dracului. Zile

întregi nu dădeam pe-acasă. Dar nim eni nu se sin ­
chisea d e asta. Stăteam la Puerto Las Minas, aproape
de G andelaria. Uite colo, în susul apei, cum treci
de San Ignacio. Il ştii, nu-i aşa ? Prin locurile ace­
lea vezi acum o mulţime de y erbale sădite de mina
omului, şi oîteva întreprinderi, cu o puzderie de
copaci.
Nu-i c a aici, în pădure, m ă-nţelegi ? Deosebirea
e foarte m are. Stai şi te uiţi, şi te uiţi, pînă Cînd
ochii încep să te doară şi privirea ţi se rătăceşte
printre şirurile nesfârşite de copaci, care cresc din
păm întul bine plivit. însă atunci cînd îţi spun eu,
treaba asta nu începuse încă...
V ocea lui Lorenzo străpunge ca u n sfredel per­
d eaua de întuneric şi 'linişte care îi desparte, răz­
bind pînă la urechile lui Ramon. E răcoare. Tână­
rul stă strîns ghem uit sub pătură. Totuşi pe undeva
pătrunde un suflu de aer rece, parcă odată cu glasul
şoptit al celui care vorbeşte.
— Iar eu m ă ţineam numai de drăcii. Umblam
după toate fetele d e pe-acolo, le ridicam fustele

132
şi le ciupeam. Furam găini, şi to t ce-mi cădea sub
mină. Insă ceea ce-mi plăcea mai m ult e ra să p ri­
vesc cum treceau pe lingă noi tinerii care m ergeau
să lucreze oa tareieros. Să-i fi văzut num ai ! Căl­
cau mândri, cu basm ale roşii la gît, cu cizme noi,
cu cîte-un ponchillo 1 frum os pe umeri, cu pălării
„Bebe" şi cu mai ştiu eu ce lucruri de soiul ăsta,
căutîmd să p a ră cit mai grozavi în ochii fetelor...
A tunci m i-a d a t şi m ie în gînd să m ă fac mensu.
L-am întrebat o d ată pe unuil, şi el mi-a răspuns :
„Păi, noi n-avem altă treabă decît s ă petrecem , să
cîştigăm parale îşi să trăim bine". N u mai puteam
de bucurie la gândul c ă aş p u tea să duc şi eu o ase­
m enea viaţă. Şi aşa, la doisprezece ani am fugit
de-acasă.
Ramon nu poate să scap e cu nici un chip de suflul
rece care-i in tră sub p ătu ră şi d e glasul care se
aude lingă el. Il uim eşte lim buţia n eaşteptată a
uriaşului, totdeauna atiît de tăcut. De obicei, trec
zile întregi fără oa dînsul să spună altceva decît
bună ziua, şi nici m ăcar asta la toţi. E înalt şi zvelt
ca un trunchi d e copac tî n ă r ; şi veşnic tăcut, v eş­
nic închis în sine, copleşit parcă de puterea colo­
sală care sălăşluieşte în trupul acela neobişnuit
de mare.
— ...atunci am întreb at cum se cîştigă paralele.
Mi s-a răspuns : „Patronul ţi le dă". M-am dus
acolo. M-au trim is la Tacuru-Pucu. Era o pădure
uriaşă, şi nu vedeai în ea decît pini şi copaci de
mate. Primeam cîte treizeci de centavos 2 pentru o
arroba, iar m încarea m ă costa douăzeci. Eram copil,
şi legăturile grele de mate m ă cocoşau şi îmi ro­
deau spinarea. Am încercat să trag chiulul tăind
iarba cea mai tînără, miugurii cei mai fragezi. Ce
să-ţi spun, num ai necazuri şi suferinţe, iar
bucurii de loc.
I U n fe l d e p elerin ă (n. tr.).
3 M onedă : a su ta p a rte d in ţţ-ţw Qeso (n. tr.).

133
 V ocea se trage, parcă, înapoi, înfundîndu-se din
nou în gura lui Lorenzo. C îteva clipe e linişte, aşa
că se aude desluşit sforăitul lui Leandro şi răsufla­
rea zgom otoasă a celorlalţi doi peoni care dorini în
acelaşi rancho.
— ...in pădure erau m ulţi tigri şi eu nu mai pu­
team de frioa lor. A şa că aveam g rijă să nu m ă d e­
părtez niciodată de ceilalţi. Strîngeam cîte zece-
cincisprezece kilogram e d e iarbă, o înfăşuram în
ţolul meu, apoi veneam înapoi. Treaba asta am
făcut-o... nu mai ştiu nici eu cită vreme... da' cred
că p e puţin nouă luni de zile. în cele din urm ă, ni
s-n făcut socoteala la toţi, aşa că mi-am luat şi eu
simbria. Ştii cît mi-au dat ? Patru pesos. A sta e ra
tot ce mi s e cuvenea după atîta trudă. Toată lum ea
s-a dus în s a t s ă petreacă. Şi eu aş fi v ru t să m ă
duc, aşa că am ce ru t un avans. A veam pe-atumci
paisprezece ani îm pliniţi şi fiindcă creşteam şi mă
făceam din ce în ce mai voinic, mi s-au dat cinci
sute de pesos. Şi atunci, ţin'te chefuri şi p etreceri !...
Acum glasul lui sun ă parcă mai vesel. U itînd de
cei care dorm, omul vorbeşte din ce în ce mai ta re ;
tonul îi devine trium fător la am intirea acelor clipe
frumoase.
— înnebunisem , nu alta. N-am sta t d ecît şapte
zile, însă am izbutit să cheltuiesc tot, pînă la cel
din urm ă gologan. In fiecare zi mă culcam cu altă
m uiere. îmi plăceau cele înalte şi plinuţe. Şi ele
petreceau cu mine. Apoi mi-am cum părat haine, şi
am d ăru it felurite lucruri la peoni, la fete, la babe...
în cele din urm ă a trebuit să m ă întorc în yerbal.
Ei, acolo povestea s-a cam schimbat.
Deodată, Ramon îşi dă seam a că a descoperit
pricina lim buţiei lui Lorenzo. Duminica asta fuse­
seră să cinstească un păhărel de rachiu, iar la ple­
care avuseseră grijă să-şi ascundă prin h aine cîte
o sticlă plină. Or, tocmai atunci uriaşul se apucase
s-o bea pe-a lui. Se auzea cum face gîj-gîl, ca şi

134
Cum undeva departe nişte p ie tre ar fi căzut cu zgo-
mot în apă.
Ramon simţi că îi vine şi lui poftă, şi începu
să bea.
— V orba e că ne puseseră un v ătaf indian, pe
num e Caazapă. N-am să-l uit cît oi trăi. Era tare al
dracului. M ereu îi părea că lucrăm p rea puţin. Să
ne-nnebiunească, nu alta. Eu unul nu-mi mai simţeam
b raţele de atîta lovit eu machetuh A tunci m-am
h o tărît s ă fug. A sta a fost prima... Prima din cele
douăsprezece încercări d e fugă pe care le-am făcut.
Şi să ştii că nu mă las p în ă n-o fac şi p e-a treispre­
zecea...
Ramdn ştie că prietenul lui are o cicatrice în
p artea d reaptă a gurii. E urm a unui glonte, care
îi scosese şi dinţii Ide sus. Cînd s-au cunoscut întîia
oară, l-a întrebat ce-i cu asta, şi Lorenzo i-a răs­
puns s c u r t : „Au tra s în mine, dintr-o parte. M-au
atins şi da limbă. D ar eram aşa de furios, că n-au
izbutit să mă prindă decît după ce i-am înfipt de
vreo şapte ori cuţitul în trup..." Lui Ramon îi p are
că vede cicatricea lui alibă-roşietică, c a re străluceşte
ca un foc singuratic în întunericul pădurii. Fără
îndoială, cicatricea asta se încreţeşte şi se mişcă
ori de cîte ori stăpînul ei rîde sau plînge. Dar
asta-i o prostie. Doar Lorenzo nu-i din cei care să
plîngă. Cicatricea de pe faţă trăieşte p arcă o viaţă
a ei, o viaţă proprie. în ea trebuie să fie secretul
puterii lui uriaşe. în clipa asta, cînd omul v o r­
beşte cu o vădită m îndrie în glas, cicatricea se
încreţeşte pesem ne — vanitoasă — deasupra buzei
sale superioare. Lui Ramon îi p are că o vede, îi
pare că ea este aceea care mişcă buzele lui inegale
—■eu contururi tragice — cînd omul deschide gura
să povestească m ai departe.
—• Mi-am p reg ătit lucrurile din vreme, şi am fu­
git într-o dim ineaţă. A veam o pătură mai mică, în'
care pusesem nişte carne afumată, o pereche de
pantaloni şi vreo două cămăşi... Trebuia să cobor

135
de p e un d eal m are şi stîncos. Mi-am luat bocceaua'
în spinare şi am pornit-o la vale cu machetul în'
m ină. Lumea spunea c ă pe-acolo se aciuieşte un
tigru m are cu blana neagră, şi mie m i-era frică de
e'l. însă adevăratul tig ru era celălalt — indianul
Caazapâ, care locuia chiar la m arginea drumului.
Eu nu ştiam acest lucru, aşa că era cit p-aci să mă
bag singur în gura lui.
De ce oare, totdeauna cînd doi mensu stau de
vorbă, trebuie să pom enească neapărat şi despre
fugă ? E fatal să fie aşa. Pe Ramon gîndul acesta
îl urm ăreşte chiar de la sosirea în Alto Paranâ.
— în faţa casei vătafului era un ham bar cu un
gang m are. Am rămas să dorm acolo noaptea.
M ă-nţelegi ? Chiar în faţa casei lui. Fireşte că el nu
aflase încă despre fuga mea, şi nici eu nu ştiam a
cui e casa aceea. Dimineaţa am pornit-o iar la
drum. Dînsul venea în urm a m ea cu alţi doi oa­
meni. A tunci a început vînătoarea. Credeam că o
să m ă ajungă repede şi eram ho tărît să fac m oarte
de om. El m ergea prin pădure, iar ceilalţi doi —
pe drum. îi vedeam bine cum coboară la vale. Din
cînd în cînd se mai opreau niţel să m ănînce şi să
doarmă. A tunci le-o luam înainte. Vreme de trei
zile n-am pus nimic în gură. Eram sleit de puteri.
O d a tă am încercat s ă ies în pădure, şi mai-mai să
dau ochii cu cei trei care m ergeau vorbind nu ştiu
ce între dînşii. Ce spaim ă am m ai tras ! De atunci
am căutat să fiu mai cu băgare de seamă, şi în felul
acesta am ajuns la mal. M-am rugat de un om să
m ă treacă dincolo cu barca. M i-era frică să nu mă
dea p e m îna lor. însă altă scăpare n-aveam. Ei
bine, omul m-a trecut pe celălalt mal şi pe deasu­
pra, cînd Caazapâ l-a în treb at dacă nu mă zărise
cum va pe-acolo, a răspuns că nu. Şi în felul acesta
am scăpat, p en tru că altm interi indianul ar fi venit
după mine. Pe atunci aveam şaisprezece ani.. A sta
a fost cea dintîi... Dar să vezi... Ai adormit, fra-
te-m eu ?

136
 Nu. Ramon mu doarm e. Se gîndeşte ; se gîndeşte
la uriaşul Lorenzo, cit d e în v ă ţa t e şi cîte lucruri
ştie. Dînsul n-ar fi fost în stare să povestească
aşa... parcă vezi cu ochii tot ce spune.
— A ltă d ată eram la Paranam bu, cu M aceda. Ţi
s-a-ntîm plat eîn d v a să vezi de-aproape ochii unei
yarară ? Ei, să iştii c ă ai lui sîn t la fel. Reci, plini
de răutate. Gînd răm îne faţă-n faţă cu un duşman,
acesta e ca şi osîndit la pieire. Noi ştiam cu toţii
că p rin pădure sîn t m ulte trupuri de morţi. Şi nu
ne încum etam să mergem singuri acolo, d e frica
strigoilor. într-o zi pe cînd lucram ca pindoceio *,
am luat-o pe nişte cărări m ai dosnice şi, fără să
vreau, m-am în d ep ărtat de ceilalţi. în tre timp s-a
făcut noapte şi am dorm it într-un copac. N u pu­
team găsi drumul pe-ntuneric, şi d e aceea m-am
h o tărît să aştept p:înă dim ineaţa. Cînd s-a făcut lu ­
mină, am pornit-o din nou, croindu-m i drum cu
machetul. Cînd deodată, aud nişte strigăte. Mă
apropii, şi ce s ă vezi ? Un peon răstignit pe un
trunchi de tim bo 12. îi străpunseseră m îinile şi pi­
cioarele şi-l legaseră cu sîrmă. De vreo două zile,
cel puţin. Era mai m ult m ort decît viu, din pricina
durerii, a pierderii de sînge şi a spaimei. M ai tîr-
ziu mi-a povestit că M aceda îl ţintuise acolo ca
să-i fure femeia. Şi acum te-ntreb : ,,De ce nu i-o
fi tras un glonţ în cap, şi g ata? Nu, aşa nu m erge
treaba. L-a lăsat acolo să se chinuiască, să-şi dea
sufletul încetul cu încetul. Ce sălbăticie ! Pe neno­
rocitul acela l-am ţinut ascuns vreo două săptă-
mîni, însă era aşa d e lînspăimîntat, că încă înainte de
a se înzdrăveni p e deplin, a fugit Dumnezeu ştie
unde, şi n-am mai ştiut de el. în să M aceda a prins
bănuieli îm potriva mea, aşa că n-am aşteptat să-mi
facă d e petrecanie şi am şters-o într-o bună zi. Iar
ticălosul s-a luat după mine...
1 C el care u m b lă p rin p ă d u re , cău tîn d frunze de pindo (n. a.).
2 Soi d e co p ac (n. tr.). ^ '

137
 Rămân se g în d ea la Amelia. Trebuie să fie a lui,,
cu orice preţ. Dacă nu se grăbeşte, Faleiro o să i-o
ia înainte. încearcă să vadă în închipuire capul
acela creţ, ca de berbec, ca să-l urască şi mai mult.
însă glasul tovarăşului său nu-i d ă răgaz.
în clipa asta p arcă îl ved e aievea pe uriaşul Lo-
renzo fugind. A ajuns la malul fluviului Paranâ.
Înspăim întat, priveşte m ereu înapoi. Pe um ăr duce
un cufăr mic şi, legată d e el, o ghitară. îşi ascunde
lucrurile printre buruieni, apoi se lungeşte pe n i­
sipul albicios. în să nu doarme. Trupul lui se vede
desluşit ca o pată neagră, pe nisipul foarte alb al
malului. Deodată, sa re în picioare. Undeva, departe,
a auzit un zgomot. Intră iute în apă, se afundă,
se face nevăzut. Apoi, ceva mai departe se zăresc
nişte trestii mişcîndu-se, iar prin tre ele — doi ochi
c a re stau la pîndă. Pe mal s-au ivit cîţiv a oameni,
înarm aţi pînă-n dinţi. Ramgn se răsuceşte neliniştit
pe laviţa lui, în tim p ce grupul de comitiveros 1 răs­
coleşte tot malul, cercetînd cu p rivirea apa fluviu­
lui. Insă glasul lui Lorenzo îl linişteşte. Oamenii
s-au săturat să-l mai caute pe-acolo şi acum se duc
în altă parte.
— Atunci mi-am făcut o plută şi am luat-o la
vale pe apă. în să eram sfîrşit d e oboseală. Cufărul
stătea la un capăt al plutei, iar eu la c e lă la lt; aşa
că valurile ne acopereau p e rînd : b a pe mine, ba
pe el. Eram u'd leoarcă, şi cu burta plin ă d e apa pe
care o înghiţisem . G rea încercare — c e să mai vor­
besc. însă noaptea e ra foarte întunecoasă, aşa că
nădăjduiam s ă ajung ;l a malul argentinian fără ca
cineva să m ă vadă. Prilejul nu trebuia pierdut cu
nici un preţ...
(Mina lui Faleiro strînge tare sînul Ameliei, ca
pe o portocală, cînd o s to r c i; d ar deodată, pluta lui
Lorenzo saltă puternic în sus, şi cealaltă im agine
1 D e la Comitlva sau com isia în s ă rc in a tă cu u rm ă rire a m u n citorilor
(n. a.).

138
se şterge. Acum nu-1 vede decât pe uriaş luptînd
cu valurile năprasnice ale fluviului, învăluit de
um brele nopţii, care parcă şovăie, neştiind ce să
facă cu el : să-l ajute sau să-l prăvălească în adine.
C urentul năvalnic tîrăşte la vale sărm ana lui plută
de beţe. Din cînd în cînd omul aţipeşte, însă îm bră­
ţişarea um edă a apei îl face să se trezească. Deo­
d ată îşi d ă seam a c ă e aproape d e m al ; înoată cu
deznădejde şi izbuteşte să pună piciorul p e uscat.
Acum scoate din cufăr o p ătu ră şi un poncho
charâ 1. Insă totul e ud. Pînă şi chibriturile. Sfîrşit
de oboseală se trânteşte p e ţoalele pline de apă.
Intr-o clipă a şi adormit. Iar Ramon ascultă dus pe
gînduri. îi pare c ă pro p ria lui răsuflare e răsuflarea
uriaşului sleit de puteri, din al cărui p ăr apa se
scurge în picături m ari şi dese. Şi păsările pădurii
privesc cu uim ire la această arătare nem aivăzută,
ivita acolo în faptul dimineţii.)
— Partea a mai pro astă a fost cînd m-am trezit.
Dînsul crezuse că se află în dreptul colinei. Anti-
guo Parehâ sau Caraguatay, la vreo patruzeci şi
ceva de kilom etri de la locul unde răm ăseseră u r­
m ăritorii săi. O pornise înainte p e plajă, pînă cînd
dăduse peste un vătaf cu ceata lui de jangaderos 12,
care tocmai atunci rostogoleau nişte butuci în apă.
în trebă unde se află, şi cînd dînşii îi răspunseră,
nu-i veni să-şi creadă urechilor. Era la Puerto Na-
cunday, la m ai puţin d e 2.000 de m etri de locul ple­
cării. Prin urm are, după călătoria aceea zbuciu­
mată, care ţinuse o noapte întreagă, se afla aproape
în mâna urm ăritorilor săi.
— „Să ami iertare, senor — i-am spus e u v ă ta ­
fului — da' eu unul nu cred că poate să fie aşa."
Cei din ju r s-au pornit să rîdă de m ine ca nebunii...
Nu-mi venea să CTed că după ce plutisem la vale
to ată noaptea eram la doi paşi de unde plecasem,
şi m ai ales, tot pe malul paraguayan...
1 Soi d e pelerln S (n. ir.).
2 P lutaşi (n. tr.).

139
 — Şi după aceea ?
Ramon ascultă cu sufletul iş. gură. T răieşte aven­
tura lui Lorenzo, ca şi cum ar fi fost a lui. Şi după
aceea ?
— Păi am m inţit şi am spus că vin din Brazilia,
de la Tres de M ay o — m ă-nţelegi ? — fiindcă mi-er a
frică să n u m ă d ea ;p e m ina lui M aceda ; că ăştia
se cam ajută în tre ei.
Ramon oftează. Acum prietenul lui e la adăpost
de orice prim ejdie, aşa că poate lă sa gîndurile să-i
zboare tiin nou spre Amelia. D ar chipul ei nu i se
mai iveşte în faţa ochilor sau se iveşte num ai îm­
p reună cu al lui Faleiro, în scen a aceea odioasă
din lancho. A şa că în treab ă din nou :
— Şi ?... Ai răm as pe-acolo, nu-i aşa ?...
— Ba nu. Cum era să răm în ? După aceea...
După aceea au venit la rînd alte locuri de muncă,
şi o dată cu ele, alte chinuri, alte samavolnicii, alte
încercări de fugă. Pînă acum are douăsprezece. Şi
şi-a făgăduit sie însuşi să fugă din treisprezece p o r­
turi. Pare un capriciu, însă omul ţine m orţiş s-o
facă. T reisprezece — nici mai m ult nici m ai puţin.
Glasul — niţel obosit acum, cu tot rachiul d ătăto r
de puteri — răsună într-una, înşirînd porturi, date,
nume, înjurături, întîm plări.
La Istueta, în iarna anului trecut... A cu trei ani
în Puerto Segundo... Straşnică a fost aia din Paia-
nay... V ătaful de-acolo era ceea c e se cheam ă dia­
vol • în ip ie liţa t; oamenii îi spuneau „la peste‘
(ciuma).
A fugit 'din toate părţile, în toate chipurile cu
putinţă. în căruţă, ascuns printre saci — o dată ;
pe jos — d e mai m ulte ori ; apoi cu barca, sau î n o t ;
sau prin păduri, pe drum uri noi, necunoscute de
nimeni. S-a folosit de întunericul nopţii iar o d ată
a fugit şi în plină zi, chiar de sub nasul paznicilor.
Şi-a bătut joc cum a v ru t de toţi urm ăritorii din
Alto Paranâ, schimMndu-şi numele, trecînd în Bra­
zilia penţru a scăpa d e stăpînii argentinieni, în

140
Paraguay, p en tru a se p u n e la adăpost de cei brazi­
lieni, şi în sfîrşit, iar în A rgentina, cînd para-
guiayenii îi făce'au viaţa de nesuferit. Se sim te
de neînvins. Siguranţa de a putea fugi cînd îi vine
cheful îl face fericit. De douăsprezece ori...
— Cînd fug de-aici înseam nă că mi-am îm plinit
jurământul. A tunci m ă duc undeva lingă Posadas
în vreuna din coloniile acelea noi cu y eibale plan­
tate, şHmi văd cum inte de treabă. M ă simt ostenit
să tot umblu razna. însă mai în tîi trebuie să scap
de-aici.
Ramon îşi dă seam a că omui plănuieşte o nouă
fugă. M ărturisirea de adineauri e în acelaşi tim p şi
o propunere, făcută p e ocolite. A sta e cea mai p u ­
ternică dovadă de încredere pe care ţi-o p o ate d a
u n mensu. Rămân oftează. V orba e că tocmai acum a
nu poate pleca din pricina Ameliei. V rea să fie a
lui cu orice preţ, s-o sm ulgă din ghearele lui Fa-
leiro. A şa că tace. Lasă prilejul să-i scape. N-au
rostit o vorbă despre fugă, totuşi e 'limpede că cel
dintîi a v ru t să spună : „Mă însoţeşti ?" Iar cel
de-al doilea i-a răspuns : „îţi mulţumesc, frate. Dar
acum a nu pot." A şa că vorbele sîn t de prisos. Căci
doi mensu se pot înţelege foarte bine şi fără ele.
înainte d e a adormi Ramon îşi p u n e în gînd să
făurească un plan. îşi zice : „Chiar m îine am să..."
Dar oboseala e m ai tare. Şi visează un vis înfrico­
şător, în care mai mulţi capangas, beţi turtă, îm­
proaşcă cu gloanţe o barcă în care fuge el cu Ame-
lia şi cu Lorenzo. V îslesc repede, din ce în ce mai
repede ; apa îi tîră şte la vale ; apoi se răstoarnă,
nu-şi mai am inteşte unde. El o prinde pe A m elia ;
se strâng în braţe, tare, foarte tare...
După cîteva zile a aflat totul. Iată cum a fost.
Cei doi tovarăşi de fugă ai lui Lorenzo au rămas
în urmă, iar dînsul s-a întors să le dea o m înă de
-ajutor. Şi atunci i-au în co n ju rat p e cîteşitrei. U ria­
şul a prim it două gloanţe în cap şi alte cîteva —
to t de W inchester — în piept şi în picioare. însă

141
pînă în ultim a clipă n-a lăsat ntachetui din mină,
încercînd zadarnic să se apere cu el. Oricum, în a­
intea lui căzuseră şi trei dintre „clini". Cînd i-au
răscolit cufărul — sau „el mono" (maimuţoiul), cum
se spune p e acolo — au găsit în ău n tru cele treispre­
zece livrete de muncă, legate lao laltă eu un capăt
d e sfoaTă.
Ramon îşi aduce am inte că Lorenzo se hotărîse
să se potolească după această ultim ă fugă. Speran­
ţele — ce e d rep t — îl înşelaseră. Şi totuşi, în clipa
aceea era un om potolit. Potolit pentru totdeauna.
Cu doi plurpbi ,în ţeastă.
 CUCERIREA

„...pină cînd — o d ată isprăvit războiul

«celor trei n a ţiu n i» 1 şi desfiinţată paza se­
veră a paraguayenilor în tre Encarnacion
şi Tacuru-Pucu — s-a produs o m işcare
plină de entuziasm : oam eni puternici şi
întreprinzători, sfidînd prim ejdiile de tot
soiul şi îndurînd lipsuri nenum ărate s-au
av în tat cu îndrăzneală înăuntrul ţării...
Ţ intul M isiones a av u t foarte m ult de
ciştigat d e pe urm a efortului acestor «pio-
neis» ai muncii...”
(D intr-o cronică.)

Dar odată şi odată trebuie să ajungă. La capătul

atîtor suferinţe i-aşteaptă gloria. A dică yerbalele
virgine. H alucinaţi de m irajul lor, vajnicii „p/o-
n eis * m erg înainte prin nesfîrşite galerii vegetale,
unde în plină zi e întuneric beznă, şi doar din cînd
în cînd, la cîte cincizeci sau chiar o sută de paşi,
se zăreşte o rază sfioasă de soare, străbătînd cu
greu p rin desişul de nepătruns. De aceea, nu lasă
o clipă machetul din mînă. Izbesc cu furie în
dreapta şi în stînga, croindu-şi drum printre ram u­
rile ciuntite, din care seva se scurge în picături
sclipitoare. C îteodată ajung la locul de atîta vrem e
căutat şi dorit. Iată-i pe uriaşii cu trunchiuri negre-
1 Război d e zlăn ţu it îm p o triv a P a ra g u a y u lu i de c ă tre tre i s ta te : U ruguay,
A rg e n tin a şi B razilia (n. tr.).

143
verzui, înălţîndu-se spre soare. O steneala, truda,
cheltuielile — toate îşi vor primi acum răsplata. E
rodul cuvenit al atîtor sforţări ; e fericirea, e bogă­
ţia. E izbînda am eţitoare ! N egustorii din Posadas,
din Asuncion şi de p e aiurea le dau credite gene­
roase. Femeile cele mai frumoase şi mai căutate li
se oferă noilor stăpîni. începe însă exploatarea şi
o dată cu ea se spulberă toate nădejdile. V îna pe
care credeau că au descoperit-o num ără doar cîtev a
sute de copaci. A tunci, în faţa celui înfrînt se des­
chid două drum uri : fuga şi sinuciderea, sau por­
nirea din nou în căutare. A şa e v iaţa : niciodată
nu se ştie ce aduce ziua de mîine.
însă alţii au norocul să dea peste adevărate
mine, care se întind pe zeci şi zeci de kilometri.
A tunci urm ează partea a doua a epopeii. N oro­
cosul aventurier începe să ia tot soiul de măsuri,
să dea felurite ordine. Aduce mii de muncitori.
Porunceşte să se croiască p rin pădure nesfîrşite
picadas pentru catîri şi căruţe. C um pără vapoare,
trăsuri, vite, anim ale de povară. C heltuieşte mii
de pesos cu pregătirile. Insă secretul ajunge la
urechile altui minero. A tunci o porneşte şi el spre
y eibalul descoperit, folosindu-se de alte drumuri.
C roieşte piques plecînd din altă parte şi m ergînd
în altă direcţie. Dar în cele d in urm ă cetele pro-
tivnice se trezesc faţă în faţă. A fară de secure şi
tîrnăcop, stăpînii, vătafii şi peonii au machete, re­
volvere, carabine Winchester. Glasul răguşit al
Smi/h-ului 1 răsună a m oarte. Unii cad. Capcanele
şi loviturile pe la spate se ţin lanţ. N enum ăraţi
mensu — albi, metişi sau indieni înseam nă cu săr­
m anele lor oase locurile tîlhăreştii încăierări. Dar
stăpînii nu dau înapoi. N u există drepturi dobîn-
dite nici asupra minelor, nici asupra păm întului.
N u există nici registre, nici înscrisuri. Nu există ni­
mic. Trecutul nu contează. V iitorul — şi mai puţin.
1 M arcă d e re v o lv e r sau d e p u şcă (n. tr.).

144
Trebuie să cîştige timp. Prezentul năvalnic e sin­
gura realitate în aceste păduri nălucitoare. De
aceea lucrează cu iuţeală. Trebuie să pună m îna
pe o cantitate cit mai m are de y eiba, s-o taie, s-o
taie în grabă, s-o sm ulgă din ghearele rivalului am­
biţios. Nimeni nu se mai u rcă în copaci pentru a
le rupe mjult rîvnitele ramuri. Fiindcă în felul acesta
s-ar pierde prea m ult timp. Mai uşor e să-i dobori
la păm înt. Se lucrează cu repeziciune. Grabă. Cît
mai m ultă grabă. Pentru a cîştiga cîteva mii de
pesos, se risipesc milioane. în v ieţi v egetale şi
omeneşti. Pădurile pier. Peonii la fel. C ăruţe şi
catîri şi oameni gem sub povara uriaşelor grămezi
de mate. Paraguayul, Brazilia, A rgentina sînt inun­
date de arom atica marfă. în Europa oam enii încep
să vorbească despre acest produs rar al continen­
tului „sauvage" (sălbatic). V ine de-acolo, din bezna
pădurilor seculare, unde mii de fiinţe cu privirea
posom orită duc un crîncen război îm potriva v re ­
mii, pentru a făuri bogăţia a patru sau cinci aven­
turieri. E o izbucnire de lăcomie nem aivăzută. E
nebunia am eţitoare a izbînzii. E — 1 într-un cuvînt
— dom nia ierbii mate.
 XXIII

Ca o m inusculă ciupercă sclipitoare, izvorî din

fundul unui p o r ; apoi se îm preună cu alta —
asem enea ei, pînă cînd în susul frunţii, la rădăcina
părului lînos, irăsări — rotundă şi unsuroasă — o
picătură m are de sudoare. C îteva clipe stătu locu­
lui, trem urînd. Apoi, tîrîtă de propria ei greutate,
lunecă în jos ca o p etală lichidă, trecîn d peste
sprîncene şi prelungindu-se pe obrazul prăfuit,
unde încreţiturile pielei o făcură să-şi încetinească
m ersul. Dar alte picături îi ven iră în ajutor, îm-
pingînd-o din ce în ce mai repede, ca printr-un şanţ
nevăzut, spre gîtul şi pieptul gol al lui Ramon. Şi
asta se întîm pla de dim ineaţă pînă seara. Insă cu-
rînd i se ura să tot facă aceeaşi mişcare, şi răm înea
neclintit, ca o stîncă vie, cioplită de sudoare, de
pămîntu'l fărîm iţat, şi d e aşchiile lem noase cu care îl
îm proşca iarba din cuptor. Uneori somnul îl fura pe
nesim ţite. însă asta i se întîm pla şi bătrînului uru,
oricît de sîrguincios se silea să fie el. Uneori, se
mJai lungeau .puţin, pe rînd, însă p este Cîteva clipe
trebuiau să fie iar în picioare. P entru că cel care
porunceşte aici e iarba. Interesele ierbii. Buna stare
a ierbii. Cît despre oam eni — nim eni nu ţine seama
de ei. A u fost doar tocmiţi s-o slujească. M enirea
lor e s-o întoarcă necontenit, ca să nu ardă şi să
nu se înnegrească prea tare. Şi trebuia să umble
cu m ultă băgare de seamă, să pună frunzele mai

146
mici cînd pe o parte, cind pe alta, să aibă m ereu
ochii aţintiţi asupra ei — cu tot fumul gros din
încăpere — pentru a nu întîrzia o clipă atunci cînd
frunzele mai m ari treibuie m utate dintr-un loc intr-al­
tul. Şi asta zi şi noapte, la nesfîrşit, pe soare sau pe
lună, pînă cin d lîntregiul rod al -coloniei trece prin
baibacuâs. Zilele unui ură nu se socotesc ca zilele
celorlalţi. A le lui nu se sfîrşesc la răsăritul stele­
lor şi nici nu încep atunci cînd soarele prinde a-şi
revărsa lum ina peste această fîşie de păm înt. Seca-
dorul 1 e totdeauna în picioare, totdeauna gata să
lucreze fără răgaz. O dihna n-a fost făcută pentru
el, căci de-ndată ce-şi închide pleoapele ostenite,
iarba se răzvrăteşte, protestează, trosneşte înăbu­
şit şi se m istuie pe foc, p entru a pedepsi astfel n e­
credinţa slujitorilor săi. Iarba nu ştie ce-i mila.
Parcă pîndeşte anume ca omul să adoarm ă cîtev a
clipe, pentru a se mistui cu repeziciune. Iar cînd
dînsul se trezeşte şi-şi dă seam a de dezastru, nu
mai e nimic de făcut.
Omul trebuie să găsească m ijlocul de a nu dormi
vrem e d e cîteva luni, cît ţine secansa 12. în schimb,
are cu ce să se m îndrească. Secador de mate nu
poate fi oricine ! Trebuie să-ţi distrugi ochii ani de
zile, să ai o m înă deosebită şi un miros cum pu­
ţini au pentru a deveni un bun ură. Astfel se dobîn-
deşte instinctul acela care îţi arată cînd s-a rum e­
n it iarba de ajuns, cînd trebuie s-o întorci, s-o
scoţi sau să pui la uscat o nouă grăm adă ; şi aşa
cu mii şi mii de kilograme. A tunci toată lumea te
priveşte cu respect, şi stăpînul însuşi te bate prie­
teneşte pe um ăr ; şi cîştigi mai m ult decît la tarefa3
—■m ult mai m ult ! — aşa că poţi să-ţi cum peri fe­
mei şi cizme noi, şi chiar cămăşi de m ătase — şi
să te înţoleşti ca un boier. Fireşte că încet şi sigur
1 C el care usucă ia rb a mate tn cu p to are (n. tr.).
2 U scarea (n. tr.).
3 C ulesul ceaiu lu i (q . tr.).

io * 147
— pornind din călciie, apoi urcînd trep tat pe pi­
cior pînă la coapse şi şolduri — ap are durerea
aceea reum atică, dobîndită chiar din prim a clipă,
de atîta călărit pe tone de iarbă fierbinte. Fireşte
că ochii, de atîta privit p rintre norii groşi de fum,
sfîrşesc prin a-i vedea totdeauna — chiar atunci
cînd nu stai lîngă baibacuă. F ireşte c ă într-o bună
zi omul îşi dă seam a că a orbit de-a binelea şi că
picioarele nu-1 mai ţin ; şi atunci...
A desea, în nesfîrşitele lor zile şi nopţi de muncă,
b ătrînul Sinforiano îi povestea lui RamOn expe­
rienţa am ară pe care o făcuse în viaţă. In tinereţe
— bine p lătit şi răsfăţat d e către mai-marii săi —
se sim ţea „ca un rege". Ba chiar privise de sus la
peonii proşti, fără în v ăţătu ră şi fără viitor. Insă
to ată agonisita i se scursese la Posadas ori la p ră ­
vălia întreprinderii, cum se scurge apa printre
degete. Bătrîn şi bolnav, îşi d ăd ea seam a cum că
fusese victim a unei potlogării fără seam ăn. Storse-
seră din el anii cei mai buni, puterea, tinereţea —■
cum ai stoarce zeam a dintr-o portocală. Şi acum,
intr-o bună zi, aveau să-l arunce la fiare vechi sau
la gunoi. A sta îi era ideea fixă, p e care o repeta
necontenit, m işcîndu-se prin cuşca lui strim tă de
bambus.
Ramon privea la şuviţele de p ăr alb care îi că­
deau peste tîmple, la zbîrciturile care se întindeau
ca nişte firişoare neîntrerupte în jurul ochilor săi
stinşi şi aproape totdeauna umezi, îi brăzdau
obrajii, îi înconjurau pe la capete gura crispată, îi
acopereau gîtul costeliv...
— Uite aşa cum m ă vezi, am doar patruzeci...
Tînărul tresări dîndu-şi seam a că întrebase cu
voce tare ceea ce gîndea. Pînă acum îi dăduse pe
puţin şaizeci. D ar nu — omul era în floarea vîrstei;
şi cu toate acestea şuviţele albe de păr, atîrnînd
în jos ca ram urile unei sălcii pletoase, arătau că
e cu un picior în groapă. A şadar, asta îl aştepta

148
şi pe el. Peste cîţiva ani avea să fie ca don Sinfo-
riano — o um bră trem urîndă şi aproape oarbă —
şi atunci aveau să-i zică şi lui „bătrînul Rămân".
Cu inim a strînsă, începu să m işte din ce în ce mai
repede furca de fier, aruncînd în sus snop după
snop. De la locul lui bătrînul uru îi strigă :
— Iporămante 1, frate-meu...
Zile şi nopţi de-a rîndul m încau, picau de somn
şi trudeau din greu, la acelaşi barbacuâ, care se
afla chiar lîngă Yerbal Glande, în v ecinătatea A d­
m inistraţiei lui Santa Cruz. linsă Ramon îşi putea
îngădui cîteva clipe de odihnă mai m ult decît bătrî-
nul uru. Uneori, somnul îl fura pe nesim ţite — un
somn greu, neliniştit, din care se trezea curînd,
privind cu spaim ă în jur. însă nu-1 vedea decît pe
Sinforiano urm îndu-şi m unca neîntrerupt, cu m iş­
cări domoale şi m ăsurate, ca şi cum ar fi fost osîn-
d it să facă o viaţă întreagă acelaşi lucru, fără să
se grăbească vreodată, fără să-i schim be ritm ul —
m utînd m ereu frunzele d e mate dintr-un loc în
altul, pînă izbutea să le prăjească în chipul cel mai
desăvîrşit. A sta era legea de căpetenie căreia tre­
buia să i se supună orbeşte. Fiindcă după aceea,
iarba ajungea la oraş, şi lum ea care cum pără bău­
tura dătătoare d e puteri, o v rea bine pregătită...
Şi nim eni nu se întreabă dacă omul care o prăjeşte
este ostenit sau nu, d acă e vlăguit de puteri ca o
portocală stoarsă — sau nu. Im portant este ca
iarba să iasă ibună. Cum iese omul — de asta nu-i
pasă nimănui.
Iată legea cea m ult tem ută — glăsuiau am intirile
am are ale bătrînului uru. Dacă s-ar întîm pla v reo ­
d ată ca iarba să ardă, toţi ar fi neîndurători cu el.
V ătaful ar zbiera ca un nebun, mai-m arele vătafi­
lor l-ar copleşi cu sudălmi, iar adm inistratorul sau
chiar stăpînul însuşi, l-ar da afară, fără să şovăie
I Peştyl, ajung? (u- g.J,

149
o clipă. „De asta te-am plătit aşa, nenorocitule ?"
cum i-au strigat sărm anului Anastasie» — fostul
uiu, scos din slujbă mai deunăzi, pentru că în cinci­
sprezece ani nu băgase de seam ă o singură dată.
Cu obrajii scofîlciţi şi plini de zbîrcituri, cu m îinile
şi picioarele trem urînde, îşi tîrăşte acum zilele cu
greu — biată um bră păm întie — cerînd de pom ană
pe la uşile circium elor din Posadias.
— Da, da, asta fac din tine ; te storc cît pot, şi-ţi
aruncă coaja cît colo, repeta m ereu bătrînul.
Iar cînd era mai pus pe vorbă, adăuga :
— A şa ne trebuie. Fiindcă sîntem proşti şi nu
ştim să ne apărăm. Fiindcă ne lăsăm înşelaţi de
oricine. Ca nişte copii fără minte... Dar d acă aş fi
eu acum flăcău ca tine, dacă aş putea s-o iau de la
capăt...
Şi ochii prind să-i seînteieze, asem enea focului
care pîlpîie necontenit sub baibacuă, prăjind p re­
ţioasa iarbă. O clipă, doar ; apoi braţu l bătrîn, dar
încă puternic, începe să frăm înte din nou grăm ada
verde şi clisoasă din faţa lui. Iar vorbele i se sting,
topindu-se parcă în norii de fum înecăcios.
E noapte. Oam enii dorm prin căsuţele lor de
lemn sau trestie, răspîndite peste tot. Dorm cu ne­
vestele şi copiii, sau mai mulţi laolaltă, sau cîte
unul. Şi răsu flarea 'lo r umple, parcă, întreg văzdu­
hul, iar crengile copacilor, uşor legănate de vînt,
o poartă încoace şi încolo ca într-un ham ac nev ă­
zut, adueînd-o pînă la uşa şopronului din poiană,
unde cei doi osîndiţi se mişcă fără încetare în faţa
m arelui baibacuă.
— Dacă aş putea s-o iau iar de la capăt...
Dar nici iarba, nici oamenii nu pot s-o ia de la
capăt, nu pot începe încă o dată. N u există decît
o şingură dată — şi pentru ea, şi pentru ei. Iar
bătrînul Sinforiano o ştie p rea bine. De aceea bom­
băne mereu, m işeîndu-se necontenit, ca o păpuşă
trasă de sfori, în cazanul acela clocotitor.

150
 XXIV

Se întorceau de la muncă. A m elia îşi dăduse în

prim ire legăturica de ceai, care nu cîntăTea nici
trei anobas. A r fi v ru t să ajungă cît mai curînd
acasă, însă de-abia îşi p u tea tîrî picioarele de oste­
nită oe era. Nici tovarăşele iei nu păreau pnea zorite.
A lcătuiau laolaltă o caravană lungă şi zdrenţu-
r o a s ă : femei cu obrajii s'cofîlciţi, copii cu ochii
trişti şi gînditori, bărbaţi bătrîni înainte de vreme.
Printre ele era şi Isidora cu guşa ei mare, lungă şi
slabă ca o prăjină, înconjurată de întreaga familie,
ocrotind, parcă, cu trupu-i înalt şi deşirat pe cei şase
copii piperniciţi şi galbeni la faţă, ca şi bărbatu-său,
care venea puţin mai în urmă. Ea era singura femeie
„cununată" din toată colonia. Ceva mai încolo v e­
neau îm preună Nicolasa, Roşa şi C onsuela — toate
femei uşoare, ca şi A m elia de altfel. Consuela. era
o veterană. Trecuse prin to ate bordelurile din P a­
raua şi Rio G rande Do Sul, coborînd, treptat, de la
o categorie la alta. In cele din urmă, pen tru a nu
muri de foame, prim ise să v in ă aici cu un oarecare
Nunez, de m eserie tareiero. Insă de pe acum o bătea
gîndul să se întoarcă înapoi.
— Un an de v iaţă acolo face cît zece aici... le
spunea ea, dispreţuitoare, în jargonul pestriţ de la
Porto Alegre, în care portugheza se am esteca cu
spaniola şi cu graiul guarani.
Celelalte erau din Posadas şi Encam acion. însă
se obişnuiseră cu v iaţa «mohorîtă din y erbale. Ple­
cau în sus, pe fluviu, în to v ărăşia vreunui mensu,
apoi se întorceau ia r la Bajada V ieja, unde o luau
de la capăt, colindînd uliţele şi circiumile, pînă li
se întîm pla să se pricopsească cu altul. Cu cine
anume — de asta n u le mai păsa. Erau ostenite. Odi­
nioară fuseseră frum oase, sau, cel puţin, tinere. Odi­
nioară le fusese d at şi lo r s ă asculte şoapte de dra­
goste, cuvinte pătim aşe şi răscolitoare. Dar zilele

151
acelea trecuseră repede. A tît d e repede în cît de-
abia îşi mai am inteau numele acelor bărbaţi — ale
celor dinţii — ale celor cu sim ţăm inte adevărate.
U rm ase apoi un şir nesfîrşit de mensu, fără nume,
aproape totdeauna beţi — adesea bătăuşi — pe care
trebuiau să-i înşele în fel şi chip pentru a le stoarce
banii cîştigaţi în pădurile şi y eibalele virgine. Iar
acum, m unceau din greu, făcînd zi de zi acelaşi
lucru — fără nici o schim bare, sau cu schim bări
p rea puţine, fireşte num ai în rău. De aceea lăsau
v iaţa să curgă de la sine, fără altă dorinţă decît
aceea de a o schim ba în unele mici am ănunte ale
ei. Astfel, o pereche de pantofi noi în locul papuci­
lor rupţi pe care îi aveau de obicei în picioare —
era pentru ele un lucru d e m are însem nătate. De
rest, prea puţin le păsa. Nu voiau altceva decît să
fie lăsate în pace, să aibă ţigări destule pentru a
fum a toată ziua, să s e poată căuta de păduchi cînd
le v enea cheful, să bea ceai şi să bîrfească. Dar
oricum, îşi aveau toate bărbaţii lor, ceea ce, fără
îndoială, însem na o treap tă mai sus faţă de bor­
delul lui Allica, cu treaba istovitoare la care erau
puse femeile de acolo. Şi ia tă că acum v eneau de la
m uncă în rînd cu bărbaţii — încet, nepăsătoare —
schim bînd cîte o glum ă grosolană cu flăcăii de la
căruţe.
— Cică nu era bine tăiată... Că avea m ulte beţe...
Şi s-a mai întîm plat o dată s ă ne scadă d in preţ la
nu mai ştiu cîte kilograme... Tîlharul dracului...
Şi Isidora se opri o clipă din mers, întorcîndu-se,
şi am eninţînd cu pumnul p'e un duşm an nevăzut.
A m elia m ergea alături de ea, privind-o cu admi­
raţie. în trupul ei slab se ascundea o tărie nebănuită,
p e care o trădau atît buzele, strîns lipite una de alta,
cit şi ochii m ari — blînzi dar în acelaşi timp hotă-
rîţi — deprinşi să privească lucrurile în faţă. Se în­
drăgostise la nebunie — nimeni nu ştia p entru ce
— de săracu A ureliano, om cumsecade, de altfel,
d ar prăpădit, ca vai de el. Şi aşa se născuseră cei

152
şase copii, careni sem ănau l e i t : toţi pirpirii şi urîţi
ca şi el. Copiii lucrau alături de părinţii lor. In
timp ce unul strîngea frunzele îm prăştiate pe jos,
ceilalţi fărîm iţau lujerele mai mici ori făceau de
m încare. Dar nici în felul acesta nu izbuteau să
cîştige atît cît le trebuia pentru o hrană mai om e­
nească.
— Săracii de ei, m ănîncă din ce în ce mai puţin,
spunea adesea tuşa Isidora. Dar ce să-i f a c i! Dacă
nu se poate altfel...
„Pesemne dînsa nu pune nimic în gură", gîndea
Amelia. Căci era atît de slabă, încît părea că din-
tr-o clipă în alta oasele .o să-i iasă afară din pielea
prea grea pentru ele, şi o s-o pornească singure pe
drum, în chip de schelet rătăcitor. I se v edea deslu­
şit aproape fiecare ciolănaş, începînd cu pomeţii
ascuţiţi ai obrajilor şi term inînd (cu oasele spatelui,
cu scobitura adîncă dintre um eri sau cu pieptul,
parcă zimţuit din pricina coastelor subţiri, pe care
nici rochia veche de un cafeniu SDălăcit nu le pu­
tea ascunde. Cînd te uitai la ea, te apuca jalea, Dar
îţi schim bai repede părerea văzînd ochii aceia scli­
pitori şi plini de v iaţă şi gura aceea neobişnuită,
care trăda o încăpăţînare fără seamăn. înţelegeai
îndată că femeia aceasta este capabilă de o p u ter­
nică trăire ţnterioară, care îi îngăduia acum, după
o zi de m uncă în yerbal, să m eargă uşor trei kilo­
m etri cît av ea pînă acasă, apoi să facă m încare, să
spele şi să cîrpească hainele întregii familii, să se
mai ducă pe la bolnavii din îm prejurim i care nu
aveau pe nimeni, sau să stea la icăpătîiul celor care
îşi dădeau sufletul şi, în sfîrşit, să înfrunte furia
vătafilor cu o seninătate care îi dezarma.
„Dînsa e, într-un fel, o mamă a noastră, a tu tu ­
rora", îşi zicea Amelia, uitîndu-se la tovarăşa ei de
drum. Şi atunci îi veni în m inte să-i ceară sfatul.
Se opriră p u ţin din mers. Bărbaţii treceau pe lîngă
ele, tîrîndu-şi alene picioarele. Isidora o ascu ltă cu

153
luare-am inte, întrerupînd-o din cînd în cînd pen­
tru a-i pune vreo întrebare.
— Şi ce ţi-a spus payesera ? 1
— Păi mi-a spus să pun într-o pungă cîtev a fire
de păr din capul lui Rămân, o pietricică de imân 1 2
şi puţină ceară. Şi astea to ate le-am îngropat în
pragul casei, aşa icum m-a învăţat ea. D a uite c-a
trecut o săptăm înă şi tot n-a venit.
— V rei să-ţi spun ceva ? Cu farm ecele astea n-ai
să faci nici .o treabă.
—■ Cum aşa ? Doar to ată lum ea crede în ele...
— Mai bine du-te de vorbeşte cu dînsul. Nu te
mai codi atîta...
Intre timp răm ăseseră mult în urm ă. Pe lîngă ele
trecu Do Preto, zîm bitor oa totdeauna, îm brăcat în
nişte haine caraghioase, m ult p rea m ari pentru e l ;
trecu şi Felipe Câceres, privind cu jind la pulpele
A m eliei; apoi trecu bătrînul Gumesindo, cu privi­
rea tulbure, în care se citea o oboseală de moarte,
cuibărită de ani şi ani de zile în trupul lui chinuit ;
în sfîrşit, trecu şi Farias, cu chipul lui respingător.
Amelia întoarse repede capul oa să nu-1 vadă ; însă
era prea tîrziu. Toată faţa îi era numai o rană. Bube
hidoase şi pline d e puroi îi m încau pielea şi carnea,
întinzîndu-se din ce în ce mai mult, p în ă la nas, din
care nu se mai vedea aproăpe nimic. Ceva mai jos,
în jurul gurii, rana începuse să se închidă, lăsînd o
cicatrice mare, în formă de stea. Ea ştia prea bine
despre ce este vorba. Era u n a dintre bolile cele mai
tem ute din ţinutul Guayrâ. Una dintre molimile
care bîntuie printre muncitori. Cumplita „bubă" a
y erbalelor. Simţi că o apucă greaţa.
Dar tocm ai ajunseseră la ţintă. Fără să scoată o
vorbă, strînse m îna vînjoasă şi parcă dătătoare de
putere a Isidorei, apoi o luă pe cărăruia care ducea
spre casă. Intră înăuntru. O asele o dureau cu m p lit;
b raţele îi cădeau în jos neputincioase : picioarele
1 De la pay £ , farm ece de d ra g o ste (n. a.).
2 M agnet (n. a.).

154
de-a'bia o mai ţineau. Ii v enea să se trîntească pe
laviţă, să închidă ochii şi vrem e de cîteva ceasuri
să nu mai ştie de nim eni şi de nimic. Dar fusese
chem ată la A dm inistraţie pentru încheierea socoteli­
lor lui Galarza, m ort cu o lună mai înainte. A fară
de asta trebuia să-şi spele rufele şi să le rînduiască
pe acelea ale răposatului. Aşa că se sculă în p i­
cioare, deschise cufăraşul şi făcu o legătură mare.
Apoi ieşi din casă, îndreptîndu-se spre pîrîu. Soa­
rele cobora repede spre asfinţit şi — parcă înciudat
de înfrîngerea lui — revărsa potop de flăcări peste
copacii din jur. Pe potecă, drumul p în ă la pîrîu era
mai scurt, însă ei îi plăcea m ai mult s ă m eargă prin
pădure, pe o cărăruie ascunsă care ducea într-un
loc singuratic, bun pentru spălat. începu să frece
rufele de o piatră m are şi neagră, în timp ce apa
lim pede a pîrîului s e colora în roşu, oglindind para
de foc a asfinţitului. Curînd, um brele înserării p rin ­
seră să învăluie pădurea, apa, cerul. Ultimii fluturi
ai zilei se mai roteau, speriaţi, prin văzduh. Un
cabureî 1 se aşeză pe o cracă joasă, chiar în faţa fe­
meii. A sta era a bine, aşa că mai prinse un pic de
curaj. îi făcu un sem n prietenos cu mîna, ca şi cînd
ar fi vrut să-l cheme. Pasărea se roti de cîtev a ori
pe deasupra capului ei, apoi zbură mai departe.
în cele din urm ă o pom i sp re casă. P ăşea cu b ă­
gare de seamă, ferinidu-şi picioarele, ca un copil, de
frunzele ţepoase, căzute pe jos. Fără să ştie de ce,
se sim ţea nespus de bine, nespus d e uşor. Era
aproape fericită.
Dar cînd ajunse la vreo douăzeci de paşi de casă,
îşi dădu seam a că o aşteaptă ceva groaznic. Fără
să stea m ult p e gînduri o luă la fugă înapoi. Şe
îm piedică d e un trunchi, julindu-se la gleznă, insă
nici nu luă în seam ă durerea. Gîndul îi era num ai la
Faleiro. Căci îl zărise p e neaşteptat stîn d în picioare
lingă şirul de copaci din faţa casei sale. Fără în ­
doială, o aştepta pe ea. Lungită pe păm înt, sim ţea
1 Soi d e bu fn ită (n. tr.)<

155
cum îi zvîcneşte inim a în piept, ca un şuvoi n ăval­
nic de apă. însă el n-o văzuse. Cînd se încredinţă
de acest lucru, începu să-i urm ărească mişcările,
la adăpostul hăţişului des al pădurii. Stătea tot
acolo, drept, încruntat, sigur de pradă, trăgînd ne­
p ăsător din ţigară. Pesemne socotise că tocmai
atunci dînsa avea să se întoarcă din y erbal, şi acum
pîndea în faţa casei pentru a o duce la el. Şi fe­
m eia ştia prea bine ce o aşteaptă. Foarte curînd
Faleiro avea s ă se satu re de dînsa, trim iţînd-o
drept la bordel, sau silind-o să treacă din pat în
pat, pe la toţi vătafii. Se înfioră aducîndu-şi am inte
de sălbăticia roşcovanului. Ceea ce păţise în noap­
tea balului nu i se mai întîm plase niciodată pînă
atunci, deşi ani de zile fusese o femeie a tuturora.
Instinctiv se trase puţin înapoi, căutînd să se as­
cundă cit mai bine printre buruieni. După aceea se.
uită iar la Faleiro, care începuse să s e plimbe n eli­
niştit înicoace şi încolo. Apoi azv.îrli mucul de ţigară
şi o porni în pairtea opusă pîrîului. A m elia pricepu
că se duce în sat, să întrebe de dînsa.
în clipa aceea îl zări şi pe Ramon. Tocmai voia
s-o pornească înapoi, crezînd că de data asta scă­
pase prilejul, fiindcă venise prea tîrziu... Dar amo­
rul lui propriu nu-1 lăsa să plece. Dacă ea prim ise
să fie ibovnica unui om ca Faleiro, înseam nă că ori­
cine poate s-o aibă cînd vrea. Ferindu-se din calea
vătafului roşcovan, se îndreptă spre casa Ameliei,
în care nu se vedea nici o lumină. De undeva se
auzea glasul unei cucuvele, care, parcă, îl strig a
pe el. Se uită în jur, însă nu izbuti s-o descopere.
Totuşi, ţipătul se făcea din ce în ce mai stăruitor.
N u era lucru cu ra t la mijloc. A bătîndu-se din drum,
o porni în partea de unde se auzea glasul păsării.
Deodată zări o fîşie de pînză a'l'bă, m işcîndu-se în
spatele unui copac. Dornic să afle ce este, intră
d rept în tufişul de m ure care îl despărţea de locul
cu pricina. A tunci o văzu pe Amelia : micuţă, plă-
pîndă, trem urînd cUb tot trupul. Şi totuşi, ce putere

156
nebănuită îi dădea dragostea ! C it de tari păreaţi
buzele ei, care nu dădeau înapoi în faţa gurii n ă­
valnice a bărbatului ; cît de mlădios era trupul ei
fierbinte, coapsele ei frem ătînde, m îinile ei învă­
ţate ! Era o adevărată nebunie de dezm ierdări şi
gemete. Păsările fugiră speriate, lăsîndu-i singuri-
singurei. Num ai pădurea îi privea cu îngăduinţă,
fluturîndu-şi uşor frunzele şi parcă m urm urînd
ouuuuuuu, oooouuuuu — ca şi cum i-ar fi părut
bine şi ei, ca şi cum ar fi luat parte şi ea la bucuria
celor doi tineri. Căci pădurea e o m am ă înţelegă­
toare.
Totul se petrecuse ou atîta repeziciune, incit nu
avuseseră vrem e nici m ăcar să cureţe de m ărăcini
şi pietre locul care 'le servise d rept culcuş. De-abia
acum dînsa sim ţea că trupul dezgolit o doare pe
alocuri. Rămân netezi păm întul cu palm ele lui
mari, apoi făcu u n aşternut m oale din frunze u s­
cate de pindo. Stătură lungiţi o bucată de vrem e,
cuprinşi de o m oleşeală plăcută, cu mîinile şi pi­
cioarele, întinse în voie pe iarba arom itoare, cu
ochii ţintă la vrejurile de isipâ care atîrnau în jur,
la frunzele m ari de amambai-guazu 1, sau la stupul
de albine yafef, agăţat de crengile unui copac. Dar
acum noaptea îşi întinsese pretutindeni năvodul,
prlnzînd în el cu iscusită ştiinţă, toate cîte se v e ­
deau în jur : copaci şi nori, păsări şi oameni. Ame-
lia îl privi recunoscătoare. La atingerea trupului
bărbătesc, nem ăcinat încă de „aurul verde", car­
nea i se trezise din am orţire, ca o floare sălbatică
stropită de rouă. Pe cînd Galarza, chiar înainte de
a se îm bolnăvi de friguri, fusese un om sfîrşit, ne­
putincios, vlăguit de munca istovitoare, pe care
ani îndelungaţi o făcuse prin y eibale. Şi dacă se
întîm pla din cînd în cînd să se trîntească peste
ea, actul era prea scurt şi prea nervos. Apoi ador­
m ea îndată. De-abia atunci trupul femeii începea
l F erig ă m are (n, a.).

157
s ă fream ăte năvalnic, .şi simţămiiiitul poftei neîm pli­
nite o ţin ea trează pîn ă dim ineaţa. Făcu o m işcare
cu mina, căutînd parcă să alunge aceste am intiri
chinuitoare. A tunci privirile lor se întîlniră. Se
u itară cîteva clipe unul la altul, încet, pe îndelete,
ca şi cum ar fi cău tat să se cunoască cît mai bine.
Şi cu toate acestea nu schim baseră mai m ult de
două-trei cuvinte. Şi cam tot atîtea de la prim a lor
întîlnire şi pînă atunci. Dar, poate că şi acestea
fuseseră de prisos. Ramon se întoarse cu faţa spre
ea, îşi rezem ă capul într-un cot, apoi spuse :
— întunecoasă noapte... nu ?
C îteva clipe fu tăcere. Ceva mai încolo se v e­
deau strălucind ochii unui huhurez.
— Da, da, tare întunecoasă...
Pe drum se auzea din nou zgomot de paşi. Se
u itară intr-acolo. Era Fialeiro, care dădea tîrcoale
casei. Dîndu-şi seam a că femeia nu venise încă,
începu să strige :
—■Hei... Ame-LIĂ!..,
Se lipi înfricoşată de pieptul lui Ramon. El o să­
ru ta în tăcere, pe păr pe gît, pe sînii străbătuţi de
un fream ăt uşor. Apoi lunecară încet în jos, î-ntin-
zîndu-se pe păm înt, ca nişte umbre întunecate, to­
pite în um bra m are a nopţii.
— ...meee...liaaaaa ! hei... CO 1 I
Plantele strivite de trupurile lor răspîndeau o
m ireasm ă îm bătătoare. Din păm întul roşu ieşea,
parcă, o sevă nevăzută, care le îm prospăta mereu
puterile.
— A...MEEE !!...
Zgomotul paşilor se auzea acum din ce în ce mai
sslab. Strigătele am uţiseră. Capul îi căzu m oale pe
păm înt. Era istovită. Apoi pleoapele i se închiseră,
şi pretutindeni se făcu întuneric beznă. Şi înăun­
tru, şi afară. N oaptea domnea, atotputernică, peste
întregul pămînt.
l Eu s în t (n. a.).

150
 CUCERIREA

„însoţit de şase oam eni, D utra se apro­

pie de tabăra lui M aidana. M ai în tîi avu
grijă să-şi ascundă tovarăşii, poruncindu-le
ca în clipa cînd vo r auzi un foc de arm ă
să atace ceata de indieni, alcătuită din 46
de războinici, bine înarm aţi cu arcuri şi
săgeţi. Apo-i pătrunse în pădure, unde se
întîlni faţă-n faţă cu M aidana. în tre ei avu
loc urm ătorul schimb de cuvinte : «De ce
fugiţi de noi, dum neata şi oam enii dumi-
ta le ?» «Pentru că veniţi, fără îndoială, cu
gînduri duşmănoase.» « N u ; dim potrivă,
venim cu gînduri bune.» «Atunci aruncă
puşca şi nu mai face un pas înainte.» «Veţi
arunca şi voi arm ele şi săgeţile voastre ?•>
«Bineînţeles.»
D utra lăsă puşca din mînă, dar india­
nul M aidana nu-şi aruncă jos arcul. Lu­
crurile începeau să se complice.
«Dumneata mai ai o armă», zise india­
nul arătînd cu degetul m akhetul lui Dutra.
«Asta nu este o arnjfă ; nu e făcută pentru
ţeluri războinice ; e o sculă de care nu
te poţi lipsi, atunci cînd vrei să-ţi croieşti
o cărare, să tai crengile copacilor şi să
umbli prin pădure.»
Indienii se lăsară convinşi şi-şi aruncară
arcurile şi săgeţile. A tunci D utra începu
să le dea to t felul de poveţe, îndem nîn-
du-i să se lase de viaţa lor rătăcitoare şi
sălbatică, plină de lipsuri şi nevoi, şi să
se apuce de o m uncă folositoare. Le făgă­
dui unelte, m erinde şi alte lucruri trebuin-

159
 cioase lor ; în sfîrşit, îi lăm uri că creşti­
nii trebuie lăsaţi să-şi croiască picadas
p rin pădure p entru a ajunge la y eibale,
lucru care mai tîrziu le va fi şi lor de fo­
los. C uvintele lui M oraes D utra îşi atin­
seră ţelul. Indienii se supuseră...
Din ziua aceea ţinutul A lto Paranâ, cu­
prins între Corpus şi Iguazu, deveni o ţară
a tuturora. De-abia atunci, aşa-zişii yer-
b a te ro s1 p utură să se statornicească pe
ţărm ul argentinian, fără să se mai team ă
de atacurile băştinaşilor."
(D intr-o cronică.)

Indienii cainguâs erau oameni simpli, neştiutori

şi blînzi din fire. Purtau un tapanăbos 2 foarte
scurt, iar în buza de jos, găurită, îşi atîrnau cîte
un cilindru m are d e chihlimbar. Stăpînii albi le dă-
ru iră straie nem ţeşti ponosite, prefăcîndu-i curînd
în sclavi m elancolici şi sleiţi de puteri. Indienii
tupîs avură parte de aceeaşi soartă. V eniseră toc­
mai de la San Pedro în căutarea conurilor de pin
pe care le prăjeau ca pe nişte castane, hrănindu-se
astfel mai m ulte luni pe an fără nici o trudă : în
vrem urile lor de glorie stăpîniseră aproape tot ţi­
nutul M isiunilor, de la Corpus p în ă la Iguazu. Dar
şi pe acolo erau o mulţim e de y eibale sălbatice.
A ceste y eibale fură nenorocirea lor. Erau munci­
tori buni, sîrguincioşi şi pricepuţi ; femeile lor
erau supuse şi harnice. Acum nu mai aveau vrem e
să culeagă qpnurile gustoase, pe care să le p ră­
jească apoi în linişte. M unca istovitoare le frîngea
■oasele, îi făcea să cadă morţi de oboseală, seară
de seară. M ulţi dintre ei se răzvrătiră, fugind apoi
în pădure. Unii fură doborîţi de gloanţe. Ceilalţi
răm aseră să-şi ducă osînda pînă la capăt. A proape
toţi se îm bolnăviră de oftică. Triburile începură să
se îm puţineze cu repeziciune.
1 E xp lo atato ri de ceai mate (n. tr.).
2 S arong (n. tr.).

m
 A tunci stăpînii se văzură nevoiţi să se folosească
de tineri paraguayeni, d e lucrători de p e „ iazendele "
braziliene şi de tinerii din M isiuni. La început oa­
menilor le era groază de această y erba şi de po­
veştile care um blau din gură în gură pe socoteala
ei. V eneau doar aventurierii, aceia care lăsau în
urm a lor o crim ă sau o tîlhărie, aceia care nu se
sim ţeau bine în tovărăşia sem enilor lor. Căci pă­
durea şterge orice urmă... Mai tîrziu mai v en iră şi
alţii, de bună voie sau siliţi. Populaţia y erbaleloi
era nomadă. Era în veşnică schim bare. Cei ce re­
crutau oam enii nu. stăteau m ult pe gînduri la ale­
gere. A veau nevoie de m înă de lucru şi se duceau
să-şi m ărească cireada cu „atîtea şi atîtea capete".
C ireadă de oameni, fireşte, dar la urm a urmei, tot
cireadă. De aceea, vătafilor li se dăduse porecla de
repuntadores1. N ebuneasca g o an ă după aurul
verde nu putea sta o clipă în loc. M ereu cerea şi
mai m ulţi oameni, şi mai mult sînge, şi mai multe
oase, pentru a îngrăşa şuvoiul de vieţi care scălda
păm întul yerbalelor. Dacă nu mai sînt oameni la
Posadas, la Encarnacion sau la Foz do Iguassu,
trebuie aduşi alţii, din cele mai îndepărtate state
ale Braziliei, din inim a blîndului şi chinuitului Pa­
raguay, din Corrientes sau chiar din Entre Rios.
V ajnicii„pioners" s-au prefăcut în exploatatori cruzi,
nesăţioşi şi neînduplecaţi. E o adevărată orgie de
sînge — cea mai grozavă din cîte a cunoscut ţinu­
tul Alto Paranâ. E o viitoare năvalnică de patimi
josnice, de lăcomie fără seamăn. E triumful aven­
turierilor fără scrupule, m inaţi de pofte nestăvilite.
E — într-un cuvînt — domnia ierbii mate.

1 O am eni în să rc in a ţi cu n u m ăratu l v ite lo r din cirezi (n. tr.).

1 J — Rîul ne^ru 16!

 XXV

Soarele îşi revărsa ploaia de raze arzătoare

peste căsuţele .risipite ici-colo. Era duminică. O
toropeală grea cuprinsese lucruri şi oameni. De
dim ineaţă nim eni nu se dusese în y erbal. în schimb,
fuseseră siliţi s ă dreagă căruţele, să-şi cureţe unel­
tele şi să netezească 'drumul care ducea la clă­
direa A dm inistraţiei, plin de băltoace din pricina
ploilor din ultim a vreme. A şa că acum a se odih­
neau, unii trîntiţi pe laviţe în întunericul ocrotitor
al colibelor de frunze, alţii întinşi pe jos, afară,
schim bînd cîte o vorbă-două, apoi tăceau iar. Şi
liniştea nu era tulburată decît de bîzîitul sîcîitor
al puzderiei de gîngănii care se roteau fără înce­
tare prin văzduh.
— Dacă mai plouă m ult aşa, dracu ne-a luat.
— îhî...
— Ieri n-am tăiat mai nimic...
Era o privelişte ciudată, un cimitir de cadavre
vii. Pretutindeni, num ai trupuri vlăguite, feţe stră­
vezii, ochi închişi sau aţintiţi spre înaltul cerului ;
iar vorbele păreau că se tîrăsc ca nişte melci, peste
nepăsarea oam enilor sleiţi de puteri.
— U rîtă spaim ă am m ai tras azi dimineaţă...
— Da’ ce-a fost ?
— O yaiaiâ zdravănă... drept în mijlocul po­
tecii...

162
 Numai neobosiţii mbaiiguis nu se lăsaseră cu­
prinşi de toropeala după-amiezii. Zburau prin văz­
duh în roiuri dese, se roteau o bucată de vrem e
deasupra victim elor, apoi îşi alegeau prada şi se
aşezau pe braţele m ari şi nem işcate sau înţepau
obrajii, încheieturile mîinilor, şi uneori chiar glez­
nele, pentru a suge puţinul sînge care mai răm ă­
sese sub pielea galbenă-străvezie a oamenilor.
— ... era cît braţul meu de groasă...
— U rîtă poveste... Ai omorît-o ?
— Da...
Răspunsul se term ină cu un căscat zgomotos.
Păm întul m işuna de gîngănii, iar pe sus zburau mii
de m uşte sîcîitoare, Cel mai mult, însă, le dădeau
de furcă afurisitele caiachai. Oam enii ştiau că de­
geaba încerci să te fereşti de ele. Mici cum erau
— aproape nevăzute — străpungeau păturile şi
hainele pînă izbuteau să se înfigă adînc în piele,
lăsînd în urm a lor nişte pete roşii, care pricinuiau
o m încărim e de nesuferit.
— La noapte o să fie bal la Nicolasa...
— O să fie, cum să nu...
Numai femeile n-aveau pic de răgaz. Umblau de
colo-colo, rînduindu-şi cratiţele, spălînd oalele în
care fusese m încare, pregătind ceaiul. Parte din
case erau făcute în chip de „coadă de raţă", cu
două streşini m ari şi o a treia mai m ică în faţă
unde femeile găteau ; dar de cele mai m ulte ori
nu erau decît simple colibe alcătuite din doi p e­
reţi, care se sprijineau pe păm înt şi se uneau sus,
ca două m îini îm preunate pentru a im plora pe zeul
pădurii, sau pe 'Dumnezeul creştinilor, sau, poate,
pe frum oasele şi simplele zeităţi guarani de odi­
nioară. s
H ainele peticite ale femeilor îşi pierduseră de
m ult culoarea, se spălăciseră, şi atîrn au m ototolite
pe trupurile lor ; uneori, lăsau să se vadă coap­
sele rotunde şi arse de soare ale vreunei fetişcane
şi nu totdeauna izbuteau să ascundă sînii tinereşti,

11* 163
Câfe creşteau năvalnic, adesea înainte de vreme,
Privirile bărbaţilor alunecau cîteodată spre trupu­
rile acestea pe jum ătate dezgolite. Dar num ai
pentru o clipă, căci oboseala, cum plita oboseală,
era mai puternică. Oamenii închideau iar ochii şi
îşi mai am ăgeau puţin dorinţa, strigînd cîte o fată
pe nume, ca să le îm plinească — chipurile — o ru ­
găm inte oarecare.
— Hei, Paula, adu-mi un teieie, fii bună...
Copiii se duceau departe, ca să nu încapă pe
m îna părinţilor, care obişnuiau uneori să-şi verse
năduful, trăgîndu-le cîte o palmă-două. Dar deo­
d ată femeile îşi aduseră am inte că azi e zi de cu­
răţenie. începură să-şi strige plozii, pregătind piep­
tenii deşi cu dinţi subţiri şi ascuţiţi.
— Luis... Ponciano... Juanaaa... veniţi încoace !
Strigătele străbăteau partea însorită a satului şi
ajungeau p în ă la pădurea unde copiii căutau miere
de albine.
— Nicola... sâa... Ruperto... Virginia...
— Justoooo...
Copiii o luau spre casă. Erau slăbuţi, dar aproape
toţi aveau burta m are şi umflată. Poate din pricina
obiceiului de a m esteca ţărînă, lut roşu, beţişoare
şi orice le cădea în mînă, ca să-şi mai astîm pere
foamea. Ochii le erau stinşi, înfundaţi adînc în gă­
vane ; aveau nişte feţişoare cît pumnul, mînuţ.e
subţiri-subţiri şi picioruşe firave care abia izbuteau
să ducă greutatea bietelor trupşoare m ăcinate de
atîtea boli. Din pricina lipsurilor şi a nevoilor se
făcuseră num ai piele şi oase ; nişte oase acoperite
cu o .piele subţire ca o pînză, ca o h îrtie gata-gata
să se rupă, să se destram e, şi să scoată la iveală m ă­
runtaiele ascunse în trupurile mici ca de păpuşă.
Foamea îi prinsese de mult în ghearele ei lacome
şi îi strîngea m ereu ca într-un cleşte necruţător.
Foam ea lor nu e ra de azi, de i e r i ; era o foame din
acelea care nu te părăseşte nici după ce m ănînci
cinci sau zece ani pe săturate. O foame care îi chi­

164
nuia de cînd se născuseră, de cînd deschiseseră
ochii şi supseseră laptele acrit şi neîndestulător al
femeilor, care poate fără să vrea, îi aduseseră pe
lume, O foam e care le v en ea încă din pîntecele
m am elo r; pe care o m oşteniseră de la bunici şi
străbunici. De aceea, ca să uite de ea, se apucau
adesea să m estece lut, lut roşu care se strîngea în
burţile lor umflîndu-le şi dîndu-le înfăţişarea aceea
îngrozitoare.
— Haide... Justoooo... Ponciano... ! Las' că v 'arăt
eu vouă I
Puştii se aşezau cuminţi, unul după altul. Primul
se punea în genunchi, lăsîndu-şi capul în poala
mamei. D egetele ei se înfigeau adînc în chica în-
cîlcită. Curînd v înătoarea îşi arăta roadele. Uneori
păduchele era strivit între unghii, alteori dinţii
albi ai pieptenului executau sentinţa de condam ­
nare la m oarte.
— Aurelia...
Bărbaţii căscau şi se întindeau alene. Trebuiau
totuşi să se scoale. S erbarea avea să înceapă o
d ată cu căderea serii, aşa că venise vrem ea să se
pregătească. Dar deodată se pom eniră cu „Chelul",
care răsărise ca din pămînt.
— Don Santa m-a trimis să vă spun că nu v ă dă
voie să faceţi bal...
Din rîndurile oam enilor strînşi în jurul lui se
auziră voci de pTotest.
— N e-a făgăduit doar... E sărbătoarea noastră, a
paraguayenilor...
— Vezi bine... Trebuie să ne mai veselim şi noi
oleacă... şi dum nealui ne-a spus că ne dă voie...
— Nu.
— Păi...
— Ei bine, acum m-a trimis să vă spun că nu se
poate, şi cu asta am te rm in a t!
Şi ca şi cum ar fi v ru t să-şi descarce m înia pînă
la sfîrşit, se întoarse către unul din cei care p ro ­
testau mai zgomotos, zicîndu-i :

165
 — Iar ţie, ţi-am mai spus o dată că n-ai voie să
ţii găini pe lingă casă. A şa că bagă-ţi bine m inţile
în cap !
Omul se îngălbeni şi nu mai scoase nici o vorbă.
„Cîinele" plecase. încercarea de a se îm potrivi
laolaltă voinţii celor mai mari, fusese înăbuşită în
faşă. Erau prea am ărîţi la gîndul că n-o să mai pe­
tre a c ă in seara aceea ; ,şi totodată prea obişnuiţi să
se aştepte numai la rău, pentru ca această nouă
lovitură să le poată dezlănţui mînia. Soarele mai
era sus pe cer şi-şi revărsa razele dogoritoare
peste copaci şi oameni. Dar pentru ei se făcuse
deodată noapte. Totul părea tăcut şi nem işcat în
trista după-am iază de duminică.

XXVI

„Căci era din cei bătrîni, care ştiau graiul

t (ŞTbîx**
AMARO VILLANUEVA

Se încovoia pînă la păm înt. îşi v îra nasul prin­

tre buruienile tîrîtoare. C erceta frunzele. Apoi stă­
tea o clipă locului. însă curînd o pornea iar înainte,
atît de repede cît îi îngăduia desişul sălbatic, pe
care machetele îl sfîrtecau fără milă, izbind necon­
tenit în dreapta şi în s tîn g a ; şi iar în d reapta şi
ia r în stînga. O re în şir m ergeau înainte, tot
înainte, ca nişte somnambuli, nesim ţitori la îm bie­
rea m olatecă a m inunatei naturi tropicale. M uşchii
încordaţi şi (mădularele frînte de oboseală ale lui
Ramon îl dureau cumplit. U neori nu-şi mai dădea
seam a dacă el este acela care mişcă braţul cu ma-
chetul sclipitor strîns încleştat în mînă, sau dacă
— dim potrivă — pîrghia aceea puternică de carne,
oase şi oţel trage după sine restul trupului, silin-

166
du-1 să m eargă m ereu înainte. In timp ce tovarăşul
său, m ontaiaz1 priceput şi îndem înatic, cerceta
neobosit buruienile din jur. De două zile m ergeau
îm preună prin pădure. La plecare îşi luaseră drept
m erinde doar un pic de zahăr, doi-trei pesm eţi şi
cîteva frunze de ceai pentru ferere. Ca arme, aveau
puşca de vînătoare a lui Ruperto, machetele şi Smi-
fh-ul, de care Ramon nu se d esp ărţea niciodată.
Pentru întîia oară tînărul v ed ea ce înseam nă să-ţi
croieşti drum prin hăţiş în căutarea preţioaselor
mine, să sfîrteci m ăruntaiele pădurii spre a-i
smulge tainele şi bogăţiile. Ruperto p ărea făcut
anume pentru m eseria lui, m eserie rară şi ciudată,
care consta în a descoperi y eibale virgine, unde
curînd aveau să trudească mii de peoni. Mic şi pir­
piriu cum era, sem ăna cu un iepure de casă din
aceia pe care-i jupuise ca să-şi facă şapca din cap.
La început nu dădeai doi bani pe el. P în ă cînd nu-i
vedeai ochii : nişte ochi m ititei, sclipitori, cu pri­
virea ageră, iscoditoare. Şi nasul : nasul acela
mare, cu nările totdeauna umflate, adulm ecînd
parcă necontenit toate m iresm ele pădurii. N asul
era acela care îi trăda meseria. Restul n-avea nici
o însem iiătate. G ura i se întindea d e la o ureche la
alta, şi cînd se întîm pla s-o deschidă, scotea la
iVeală nişte dinţi rari şi negri. Era prietenos şi v o r­
băreţ. în felul acesta izbuti şi Ramon să afle cum
anume trebuie să te foloseşti de cele mai mici
semne, de cele mai slabe urme, pentru a nu te ră ­
tăci prin pădure, şi a găsi fără nici o zăbavă dru­
mul .cel bun. Buruienile se încovoaie totdeauna către
asfinţit. în schimb copacii îşi pleacă coroanele îm­
povărate de frunze şi ram uri în p artea de unde
răsare soarele. Ca să mergi spre miazăzi, trebuie
să te iei după capătul mai verde, mai umed şi mai
m ucegăit al frunzelor, pe cînd capătul mai uscat
îţi arată drumul spre m iazănoapte. Omul nu-şi pre-
1; O m c a re cerce te a ză p ăd u re a p e n tru a d e sc o p e ri a rb o ri de ceai
mate (n. a.).

167
CUpeţea de loc ş tiin ţa ; şi vorbea simplu, fără pic
de îngiîmtfare — ca şi cum cunoaşterea legilor
tainice ale firii ar fi fost un lucru de nimic, la în-
dem îna oricui. Şi cu toate acestea, Ramon nu des­
luşea nici un sem n pe frunze s^u pe păm înt, şi nu
vedea urm ele anim alelor pe care Ruperto le recu­
noştea din mers, aruncînd doar o privire asupra
lor ; „Ă sta a fost cerb" — acolo unde se vedeau
cîteva crenguţe rupte. „Pe aici a trecut un tapir,
cam alaltăieri", d acă li se întîm pla să găsească mai
m ulte b eţe de tacuară căzute unele peste altele.
„Pe aici trebuie să fim cu băgare de seamă, că sîn t
term ite." Cînd se lpngeau pe jos să mai răsufle
un pic, Ramon lua ulciorul cu terere, sorbind cu n e ­
saţ băutura alinătoare de dureri. Cu m îinile pe
frunte şi cu un poncho vechi drept căpătîi, to v a­
răşul său căta ţintă spre fîşiile de cer care se în ­
trezăreau ici-colo printre ramuri. Văzîndu-i nem iş­
caţi, jivinele pădurii prindeau curaj şi se apropiau
din ce în ce mai mult, şi priveau cu uim ire la că­
rările croite prin hăţiş de către cei doi oameni
năduşiţi şi frînţi de oboseală. A tunci Ruperto în ­
cepea să arate spre ele cu degetu-i chircit şi mai
totdeauna negru de jeg :
— A sta-i un mascară. Iar cel d e colo, cu pieptul
galben, năstruşnicul pitogue, care le dă de ştire
fem eilor că sînt însărcinate.
Apoi asculta cu luare-am inte, în tim p ce pe b u ­
zele lui m ari se ivea ceva asem ănător cu un zîmbet.
— Aici să ştii că-i un tucân. Cînd îl vezi trecînd
dintr-o pădure într-alta, înseam nă că vrem ea e a
ploaie... Ca şi atunci cînd auzi o saracura cîntînd.
Ore în şir îi vorbea despre felurite soiuri de ani­
male, despre obiceiurile lor şi despre şiretlicurile
cu care se apăra de duşmani. Despre yerufi, gin­
gaşa şi blinda porum biţă ; despre papagalii pes­
triţi ale căror ţipete îi însoţeau pas cu pas prin
pădure ; despre gălăgiosul aiacacâ, despre tuy,
despre namday... C ucuveaua şi huhurezul au însu­

168
şiri m inunate. Iar babele fac uii paye i vestit, ameS-
tecînd făină cu lut apoi adăugind cîtev a pene din
capul pom enitelor păsări precum şi două fire de
păr, smulse dintre picioarele unei femei.
Şi astfel m ergeau m ereu înainte, sfîrtecau desi­
şul de nepătruns, izbeau fără m ilă în dreapta şi în
stingă, îşi croiau drum prin pădure. In urm a lor
răm îneau mii de buruieni ciopîrţite, cioturi de co­
paci din care seva se prelingea în picături mari,
frunze sfîrtecate — jalnice ruine vegetale. Spini
de guembes le lăsau urm e adinei în carne şi veş­
minte. Insă agerul montaiaz nu dădea niciodată
greş, nu se abătea niciodată din calea cea bună.
Totdeauna m ergea drept la ţintă. P entru a fi sigur
că m erge pe drum ul cel bun, se folosea de cele
mai mici am ănunte : lu a în seam ă urm ele cerbilor,
adulm eca aerul la cea mai slabă adiere de vînt.
V înător pătimaş, era în stare să urm ărească cea­
suri sau chiar zile întregi cîrd u rile de tatetos2,
fără ca aceştia să-l simtă. M istreţii au totdeauna
în frunte un vier m are şi negru. Dacă îl împuşti,
•ceilalţi o iau la fugă care încotro, şi atunci poţi să-i
vînezi cu uşurinţă. M lădiosul jaguarete 3 şi m ulte
alte jivine obişnuiesc să se adape cu apa sărată
de prin barreros4. Dacă îţi faci acolo un pătul şi
stai la pîndă cîteva ceasuri, fără ca ele să-ţi simtă
mirosul, le poţi găuri pielea cu gloanţe, cînd se
lasă noaptea. în schimb, puternicul m borebi 5 e
greoi şi neîndem înatic, aşa că e foarte uşor să-l
prinzi în capcană.
Ramon se străduia să înveţe cît mai m ult din to t
ce-i povestea tovarăşul său. Cu to ată aparenţa lui
inofensivă, mic şi pirpiriu ca un copil, Ruperto era
mai tare decît fiarele cele m ai prim ejdioase, mai
1 M ate rial serv in d la fa c erea de farm ece (n. a.).
2 T atu (a. tr.).
3 J a g u a r (n. tr.).
4 G roapă d e lu t (n. tr.).
6 T ap ir (n. tr.).

169
 îndem înatic decît jiv in ele cele mai agere şi mai
iuţi de picior. Cu buruienile făcea ce voia. Nu se
um ilea niciodată în faţa p ă d u rii; dim potrivă ; se
slujea de ea după plac. în felul acesta montaiazul
era o m inunată pildă de îndrăzneală, voinţă şi is­
teţim e. Şi Ramon îşi puse în gînd să fie la fel de
dîrz, la fel de îndrăzneţ, la fel de ager ca şi to v a­
răşul său. N u voia să mai aibă so arta tapirului.
Căci p iu ă acum, a sta fusese e l : un mboiebi înfu­
riat, care face prăpăd p rin pădure, pînă în clipa
cînd cade în capcana întinsă de către şireţii săi
urm ăritori. Şi el nu voia să cadă în capcană. De
asta era cît se poate de sigur.
Şi m erseră aşa vrem e de trei zile, cînd deodată
dădură peste nişte copaci de mate răzleţi. A tunci
Ruperto zise că sîn t pe drumul cel bun. însă înain­
tau foarte încet, prin nişte tacuaiales1 dese ca
peria. Apoi o luară în susul pîrîului, tot prin p ă ­
dure, pînă la nişte m ovile mari de pietriş, peste
care trecură cu m ultă caznă, oprindu-se de n e­
num ărate ori să se mai odihnească. Pe drum gă­
siră cîţiva stupi de albine mombucca şi guaraipo.
M încară guabiiă dulce şi alte poam e gustoase.
Şi din nou dădură peste copaci de mate, şi a
doua zi peste alţii mai num eroşi şi în sfîrşit, cînd
se împlini săptăm îna, montarazul se arătă m ulţu­
mit. Erau într-un yerbaf mare, ascuns în inima pă­
durii, cu o puzderie de copaci drepţi şi mlădioşi,
avîntaţi spre înaltul cerului. Ceva mai încolo se
vedeau nişte pini şi pînă hăt departe, peste dîm buri
şi văgăuni, se întindea y erbalul des ca peria. Acum
le venise şi lor vrem ea să se odihnească, căci
afară prindea să se întunece şi era prim ejdios să
mai m eargă înainte cu recunoaşterea. O bucată de
vrem e se bălăciră, goi puşcă, în apa rîului care
curgea pe-acolo. Apoi adunară două grămezi de
frunze pentru culcuşuri şi îşi întinseră pe jos m an­
1 U n fel de pSpuriş (n. tr.).

170
talele. In sfîrşit, cînd totul fu gata se aşezară lingă
foc, şi montaiazul se apucă cu m ultă g rijă să pre­
gătească ceaiul. M ai întîi luă un porongo 1 m ăricel
şi îl şterse bine cu m ina şi cu cămaşa. Apoi puse
p e foc o cutie veche de tinichea, în care odinioară
fusese grăsime, în timp ce frunzele de mate se um­
flau în porongo. După cîtăva vrem e m ina aspră şi
tăbăcită de v în t — dar totuşi nebănuit de gingaşă
— a lui Ruperto luă cu o m işcare sigură vasul în
care clocotea apa — mai-mai să dea în foc — şi
îl răsturnă peste frunzele de mate, fără să verse
o picătură pe jos. G ustă din ceai, apoi umplu un
poionguito 12 şi i-i întinse lui Ramon. Băutura fu ca
un fel de dezm ierdare lăuntrică, ca o voce caldă
şi m îngîioasă care îi alina senzaţia de oboseală, de
sete, de istovire.
— Ei, iai mai prins un pic de putere, conenti-
nule ?...
In m ina lui neagră ceaşca trem ura ca un sîn de
fetişcană. D intr-insa ieşea un pai lung, pe care
Ruperto îl găsise undeva printre trestii. Prin acest
pai urca aleasa băutură — m îndria întregului Alto
Paranâ. Trebuia doar să m işti uşor din buze — cum
fac copiii la supt — şi gura ţi se um plea pe loc cu
un lichid plăcut şi amărui. Apoi băutura trecea
p rin gîtlej, ajungea în stom ac şi se îm prăştia prin
toate m ăruntaiele, ca un balsam alinător de dureri,
în sfîrşit, după ce pătrundea în to ate părticelele
trupului, omul încerca un sim ţăm înt plăcut de li­
nişte şi uşurare. „întocm ai ca atunci cînd eram co­
pil şi mi se-ntîm pla să-mi fac treab a m ică în pat",
gîndi Ramon. Dar iată că ceaiul începu să sfîrîie
— scoţînd un fel de horcăit surd, venit parcă din
adîncurile pădurii. A tunci Ramon îi întinse vasul
tovarăşului său. Buzele acestuia se lipiră ca o ven­
1 D ovleac sco b it şl u s c a t care s e rv e ş te d re p t v a s (n. a.).
2 Un fel d e ceaşcă, făcu tă d in tr-u n d o v leac talc (u- a ).

171
tuză de ţeava im provizată. Apoi începu să tragă
încet din lichidul verzui, vorbind printre sorbi­
turi.
— Intr-o noapte ca asta mi s-a arătat cel căruia
oamenii îi zic pe aici pombero.
C unoştea toate legendele din Alto Paranâ ; le
în văţase pe acelea ale indienilor guarani, aşa cum
fuseseră ele odinioară, înainte ca iezuiţii să le fi
pocit. De unde le aflase, asta n-o spunea niciodată ;
poate chiar de la sălbaticii tupis, bugres sau cain-
guas, care mai rătăceau încă prin pădurile din p ar­
tea locului. Legendele erau simple şi frumoase, şi
montarazul povesti într-una, p în ă cînd băgă de
seam ă că pleoapele lui R am o n se lasă grele în jos.
în ain te de a se culca, mai dovedi o dată cît e de
prevăzător. Locul m işuna de şerpi, aşa că trebuiau
să se ia din vrem e toate m ăsurile cuvenite. îşi fă­
cură cu machetele patru ţăruşi de lemn, pe care îi
înfipseră în pămînt, la oarecare depărtare unul de
altul. Apoi îm prejm uiră locul de dorm it cu nişte
curele lungi, din piele netăbăcită, pe care Ruperto
le avea totdeauna la el, îm preună cu o mulţim e de
alte lucruri, îndesate cu atîta îndem înare în micul
lui cufăraş, încît nici nu bănuiau că ar p utea să
încapă acolo, pînă cînd nu le vedeai ieşind la
iv eală unul după altul, în caz de nevoie. V eninoa­
sele yorara nu vor îndrăzni să treacă dincolo de
aceste curele, ci le vor ocoli şi-şi vor v edea de
drum. In schimb, dacă ar fi fost vorba despre tigri
— zicea Ruperto — era de ajuns să iei p atru tă ­
ciuni aprinşi, să-i pui pe păm înt în formă de cruce,
apoi să urinezi peste ei şi să-i arunci în cele patru
vînturi. însă Ramon adormise de-a binelea. De alt­
fel, poveţele astea le auzea de mai m ultă vrem e şi
ştia prea bine că oriunde te-ai găsi, trebuie să iei
cît mai m ulte m ăsuri de apărare : îm potriva fiare­
lor şi îm potriva oamenilor.
 IN CAPCANA

„ M etisă! Flămînzi şi goi. Spectacol tragic

Copii bătrîni încinşi de-al cărnii fream ăt.
Sfioşi dansează polca. Rid amarnic.
O sînda grea şi-o poartă pin' la capăt."
YUAN E. ACUNA.

Oamenii erau răspîndiţi în grupuri de cîte o sută

pe toată întinderea coloniei, care avea cam vreo
treizeci de leghe. înainte de revărsatul zorilor, îşi
părăseau colibele sărăcăcioase de tacuaipî1, în-
dreptîndu-se către hăţişul de nestrăbătut al pădurii,
duşm ana lor de m oarte. Pe poteci înguste ajun­
geau pînă în locul unde copacii de mate îşi avîntau
coroanele spre cer, căutînd parcă să scape de
soarta nem iloasă, hărăzită lor de către făpturile
om eneşti cu pielea arămie. Ii despuiau fără milă.
Uneori îi doborau. A lteori îi luau cu asalt, le smul­
geau frunzele şi ramurile, îi transform au în biete
catarge de epavă.
Insă peste cîteva luni instinctul vegetal triumfa
din nou, şi din nou — către începutul lui octombrie
sau noiem brie — arborii prindeau să se înalţe în
sus, spre cer, spre soare.
în schimb oamenii, din ce în ce mai sleiţi de
puteri — îm bătrîniţi în floarea vîrstei, cu nădejdile
1 Soi de copac (n. tr.).

173
spulberate — se prefăceau trep tat într-un simbol
dram atic : acela al înfrîngerii um ane faţă de iz-
bînda veşnică a naturii — de mii de ori rănită, şi
de mii de ori întoarsă la viaţă, crescînd năvalnic
din ţarina, răzvrătită şi trium fătoare.
 XXVII

Pieliţa gingaşă a timpanului, acoperită cu un puf

fin şi albicios, prinse îndată zgomotul. O scioarele
dinăuntru începură să ciocănească repede, dînd
alarma. U rechile se ciuliră a prim ejdie şi trim iseră
vestea mai d e p a rte : ochilor m ari şi vioi, pieptului
cenuşiu săltat de bătăile repezi ale inimii, picioa­
relor subţiri şi trem urînde. Nem işcat, lîngă un
m armelero1 uriaş înfăşurat de o iederă sălbatică,
puiul de cerb p ărea gata-gata să-şi ia zborul în sus,
pentru a se adăposti printre stelele palide ale dim i­
neţii.
Zgomotul se auzea tot mai puternic dinspre p ar­
te a opusă a potecii, descom punîndu-se în zeci de
alte zgomote mai slabe, pe care urechea fină a ani­
malului le prindea foarte deslulşit. Paşii răsunau tot
mai aproape şi mai aproape, pe crenguţele şi frun­
zele uscate ale potecii. Botişorul ascuţit încrem e­
nise. Ochii m ari şi nedum eriţi eătau ţin tă spre locul
'de unde v enea prim ejdia. Deodată, la capătul cărării
se ivi o pălărie cu boruri mari, zdrenţuite la m ar­
gini ; apoi o b eretă lustruită şi parcă roşietică, de
veche ce era. M ergeau cu privirea în păm înt, aşa
că în clipa cînd ridicară ochii, abia p utură să mai
zărească — acolo unde cărarea făcea o cotitură
p en tru a se apropia de rîu — coapsele cenuşii ale
1 Soi de copac (n. tr.).

175
cerbului care dispăreau în desiş. D ădură să fugă
după el, însă înţeleseră că nu mai are nici un rost.
Atunci Q uintana zise către ceilalţi :
— Păcat că n-am pus m îna pe el !...
— Păi, de ce l-ai lăsat să scape, omul lui Dum­
nezeu ? îi răspunse, în glumă, Britos. Că tare aş
mai fi m încat cărniţă de cerb...
Toată lum ea izbucni în rîs.
— Cred şi eu c-ai fi mîncat. Că la altceva nu te
pricepi, spuse Q uintana privindu-1 chiorîş. Apoi
adăugă dispreţuitor, lungind cuvîntul înadins :
Caru *...
Bărbaţii şi femeile începură să rîdă din nou. Lui
Britos îi sări ţandăra.
— M ai zi o dată, năp îrcă ce e ş t i !...
Insă Quintana îl şi trântise la pămînt dintr-un
ghiont zdravăn, dat pe neaşteptate.
Bătăile erau un lucru foarte obişnuit. Se încin­
geau cît ai clipi din ochi, pentru orice fleac. Furia
aceea m ocnită care se strîngea în sufletele oam e­
nilor în nesfîrşitele zile de lucru şi în scurtele
nopţi de odihnă, am ărăciunea pricinuită de atîtea
lipsuri şi nedreptăţi, u ra m ereu crescîndă pe care
nu şi-o puteau descărca asupra celor mai m ari —
toate ieşeau deodată la iveală, îşi arătau feţele
hîde, îl făceau pe mensu să se arunce ca o fiară
asupra tovarăşului său, asupra fratelui său, asupra
celui mai bun prieten, alături de care dorm ea noap­
tea şi îm preună cu care rătăcea de an i şi ani de
zile pe aceleaşi drum uri de iad. Le era peste pu­
tin ţă să se stăpînească. O rbiţi de mînie, g ata să
izbucnească la cea mai mică provocare, nu aveatf
ochi decît pentru duşmanul închipuit care le stă­
tea în faţă, pentru duşmanul pe care li se p ărea că
l-au descoperit deodată în propriul lor tovarăş, în
propria lor soţie, în propriii lor copii.
1 M încăule (n. tr.).

176
 — Nde sa iyu 1!
Cel cu pricina se ridică în picioare dintr-un salt,
galben ca ceara. Făcu un pas înapoi, ca să ia dis­
tanţă. în m îna lui sclipea un cuţit. D egetele lui
Q uintana se încleştară de asem enea pe plăselele
de os ale cuţitului său. C eilalţi se strînseră roată
în jurul lor. începură să se am eninţe unul pe altul :
— Te fac b u c ă ţi!...
— Cine, tu ?...
— Cînd te-oi atinge o dată !...
— Vezi cuţitul ăsta ? Să ştii că nu dă greş !...
însă cînd lam ele de oţel prinseră să se încruci­
şeze, amîndoi tăcură. Poteca era foarte îngustă şi
privitorii fură nevoiţi să se bage în desişul de pe
margini. Bărbaţii şi copiii urm ăreau lu p ta cu ochi
strălucitori ; femeile se trăseseră înapoi, frîngîn-
du-şi m îinile de spaimă. Se lum inase de-a binelea.
O rază de soare căzu, sfioasă, pe haina lui Quin-
ţana, care dădea m ereu înapoi. C elălalt prim ise o
lovitură în partea de jos a braţului. O şuviţă sub­
ţire de sînge i se prelingea din rană. însă aceasta
era doar o zgîrietură, care nu făcea decît să-l în ­
tărite. Mai slab, d ar m ult mai îndrăzneţ d ecît pro-
tivnicul său, se aruncă asupra acestuia înghesuin-
du-1 în desiş. Am îndoi gîfîiau, istoviţi de atîta
luptă. Buruienile striv ite de trupurile lor răspîndeau
un m iros înţepător.
— Ce se întîm plă aici ? răsună deodată o voce
aspră la cîţiva paşi de la locul cu pricina.
în toiul luptei nu av useseră răgaz să-'l vadă ori
să-l audă pe Faleiro care se apropiase pe nesim ţite
îm preună cu doi capangas. Se uita cu răutate la
cei doi potrivnici în timp ce însoţitorii lui tăbă-
rîseră pe ei, le sm ulseră cuţitele din m înă şi în
cîteva clipe îi legaseră de m îini şi de picioare cu
frânghiile pe care le p urtau întotdeauna la brîu.
1 Eşti un g alb en ( = tră d ă to r) (n. tr.).

12 177
 — Las' că v ă dezvăţ eu acuş să vă mai faceţi
de cap în loc să v ă vedeţi de treabă.
Sleiţi de puteri după atîta luptă, cei doi nu răs­
pundeau nimic. Tovarăşii lor stăteau cu ochii în
păm înt, presim ţind pedeapsa care avea să urmeze.
— Dă biciuşca încoace I
N u se auzeau decît paşii paznicilor. A şteptarea
era tragică, chinuitoare. Ridică în sus braţul, care
celor din jur li se părea ridicol de alb, cu un smoc
de păr roşu şi încîlcit la subsuoară.
— Da-ţi-i d ru m u l! T oată lum ea la m uncă I Iar
p e ăştia doi să mi-i duceţi unde trebuie.
Oamenii şovăiră. C îteva clipe păru că nu se vor
urni din loc. Dar în cele din urm ă începură să se
mişte, mulţumiţi că au ceva de făcut, că se pot
îndepărta de omul acela roşcovan şi de privirea
lui rece ca gheaţa, că pot vorbi ia r cu glas tare
în tre ei, că sim ţăm întul de v iaţă şi căldură le cu­
prinde din nou trupurile.
Incet-încet, prinseră a-şi strînge machetele şi
celelalte scule, apoi o porniră agale înainte. în
urm a lor venea „copoiul" Ortigosa, care nu-i slă­
bea o clipă din ochi. Nu făcuseră nici zece paşi,
cînd deodată urechile le fură izbite de un zgomot
m ult prea cunoscut, care îi făcu să se înfioare. Era
zgomotul acela pe care îl desluşeşti dintr-o mie
altele, zgomotul pe care îl scoate carnea ome­
nească şfichiuită de bici.
— P etei1...
Li se părea că văd gîrbaciul de piele scurt şi
gros căzînd pe spinarea chircită de durere.
— M ocoi1 2...
Pe cine l-or fi luat la bătaie mai întîi, pe Quin-
tana sau pe Britos ?
— M ai daţi-i, mai daţi-i, le striga O rtigosa bă­
tăuşilor, aţîţîndu-i mereu.
1 U nu (n. a.).
2 Doi (n. a.).

178
 — ... jh a p ii...
De bună seam ă în clipa aceea ochii lui Britos
scînteiau de m înie şi dinţii i se înfigeau în ţărîna
roşie pe care stătea întins.
— Irundî 2...
Acum erau departe. In faţa lo r se vedeau coroa­
nele stufoase ale copacilor din yerbal. în urmă, la
cîteva sute de metri, răm ăseseră cei doi nenorociţi
şi călăii lor. Insă şi Isidorei, şi Peraltei, şi lui Fran­
cisco, şi lui Lopez, şi Paulinei, şi copiilor li se pă­
rea că mai aud glasul acela tăios :
— Po m ocoi!... po mbojhapi... irundî po 3...
In zadar ar fi încercat să-şi astupe urechile. în
zadar s-ar fi încăpăţînat să se gîndească la altceva,
să se uite tintă la buruienile din ju r din care um e­
zeala nopţii ieşea în chip de abur la atingerea ra ­
zelor de soare. De pretutindeni, în fata ochilor li
se iveau cei doi osîndiţi m uşcînd ţărîna, în timp
ce gîrbaciul lăsa pe spatele lor dîre de neşters.

Soarele se ridica tot mai sus pe cer. Păsările

fugeau din fata cotropitorilor, copacii răniţi pro­
testau în graiul lor şi frunzele de mate se strîn-
geau în grămezi tot mai mari. O nouă zi se scurgea
în yerbal, m onotonă şi tristă. Cînd se lăsă noaptea,
uscară frunzele, apoi fiecare îşi încărcă legătura
pe umeri. A junseră la locul d e pontaj, îşi
luară hîrtiufele în care era trecu tă g reutatea fie­
cărui radio 4 şi se despărţiră fără să se mai p ri­
vească. îşi cîştigaseră dreptul de a se trînti cu dez­
nădejde în paturile lor, dreptul de a dormi. Doar
cîteva ore — foarte puţine la num ăr. Cînd ace­
leaşi stele haine vor prinde s ă pălească, oamenii
1 Jhapi, d e la mbojhapi : tre i (n. a.).
2 P a tru (n. a.>.
3 Zece, treizeci, p a tru z e ci (n. a.).
4 L egătură de ceai (n. a.).

12* 179
Vor fi iar în. picioare, pe jum ătate adormiţi, cu
oboseala cuibărită în oase. Şi va începe iar o zi,
fără să le aducă altceva decît necazuri, fără să-i
înveţe altceva, decît ceea ce învăţaseră pînă acum
— suferinţe şi am ărăciuni nenum ărate. Şi tot aşa,
luni şi luni de zile. A ni de zile. O viaţă întreagă.
 CUCERIREA

„A fost o expediţie particulară ca şi

aceea care a pornit de la pragurile Iguazu
către ţinutul brazilian Palmas N ovas, avînd
drept rezultat tăierea m arelui drum central
de la Pirai-Guazu, făcut de către y erba-
teio s argentinieni şi brazilieni laolaltă.
A utorităţile braziliene s-au sezisat, au dat
de veste G uvernului Provincial şi o bu­
cată de vrem e ziarele n-au vorbit decît
despre asta."
(D intr-o cronică.)

Unii zic că fluviul Paiană desparte m alurile a

trei ţări. în realita te însă, el e firul lichid care le
uneşte, prefăcîndu-le într-o a p atra ţară, o ţa ră din
altă lume, despărţită şi deosebită d e to ate ţările în­
conjurătoare. E u n ţinut aparte, cu o lege proprie
oare constă în a nu te supune nici unei legi, cu un
peisaj deosebit, cu oam eni deosebiţi. M int cei ce
spun că Paraguayul e acolo, în faţă. M int cei care
zic că Brazilia începe acolo unde fluviul şerpuitor
se îm preunează cu apa d e jad a rîului Iguazu.
Cuprinde părţi din toate trei ţările, însă nu apar­
ţine nici uneia din ele. E un ţinut atotputernic,
imens, sălbatic. E p atria ierbii mate. E Alto Paiană.
înghiţind păduri şi rîurd, codri străvechi şi ape
nesfîrşite, trecînd peste fîşii m ari de păm înt rodi­
tor, peste golfuri, peste cascade, peste munţi, stîn-
coşi, peste copaci — peste puzderie de copaci —
Cuprinzînd înăuntrul său mii de oam eni cu pielea
arămie, jivine ciudate, sălbatice, fructe splendide,
nem aiîntîlnite nicăieri, se întinde ca un paralelo­
gram gigantic pe o suprafaţă de cinci mii de leghe.
Dinspre m iazănoapte spre miazăzi îl străbate, îl
îm parte în două, îl supune voinţei sale, unicul
Dumnezeu adevărat al fcontinentului ierbii, „Marele
Drum care-şi urmează necontenit drumul". în
p a tte a lui cea mai îngustă ţinutul cuprinde întreg
nordul m olatecului Paraguay şi păm înturile M isiu­
nilor cu nenum ăratele rîuri care izvorăsc de acolo.
Iar p artea cea mai lată se întinde de la pragurile
lui Rio Grande, care-şi varsă apele în oceanul
A tlantic, pînă la Curytiba, în statul Paranâ, în Bra­
zilia. E o îm părăţie im ensă şi tainică ; şi soarele
nu apucă niciodată să apună de-a binelea peste
atîta frum useţe şi atîta mizerie.
A re limba lui proprie, care nu e nici graiul
guarani, nici portugheza, nici spaniola, ci un am es­
tec pitoresc şi barbar din toate trei. Uneori, în
colonii alăturate nu se vorbeşte aceeaşi limbă.
Aici, lîngă ţinutul M isiunilor se aude, de obicei,
portugheza. Dincolo, către Santa C atarinha sau
Rio G rande Do Sul sîn t yerbale în care se vorbeşte
aproape num ai spaniola. Şi am estecul acesta de
graiuri şi naţionalităţi, de oameni care trec dintr-o
ţa ră în alta, îl vezi atît la stăpîni cît şi la munci­
tori. A totputernicul Barthe, paraguayan, a re p ro ­
p rietăţi în ţinutul M isiunilor. La fel ca şi compa­
triotul său M atiauda. Sau ca M artos, brazilian.
Sau Pastoriza, uruguayan. Pe de alta parte, Allica,
argentinian, s-a statornicit pe păm întul Braziliei,
şi m ulţi alţii au făcut ca el, m ăturaţi de cine ştie
ce vînt, din p atria lor. Dar cine mai vorbeşte aici
de patrie ? Aici nu există decît o ţară, un pămînt,
o patrie comună. A cest gigantic paralelogram de
cinci mii de leghe, care e patria ierbii mate, care
e Alto Pârând.

m
 XXVIII

Un fulger se înfipse în lem nul m oale care se

desfăcu cît ai clipi din ochi. C reanga trosni greu
şi frunzele frem ătară dureros. Şi totul se prăbuşi
la păm înt în cîteva clipe, înainte ca o nouă lovi­
tu ră de secure să fi rete zat creanga de alături.
Apoi zgomotul înfundat al tăişului de oţel mai ră­
sună o dată, şi iar o dată, mai sus, mai jos, la
dreapta, la stînga, izbind cu furie ram urile înflo;
rite, m lădiţele verzi, retezând, fără m ilă creangă
după creangă, lăsînd copacul despuiat, plin de cio ­
turi, trist şi singur. Cînd nu mai răm ase nimic bun
de tăiat, Ramon îşi dădu drum ul în jos pe trunchiul
alburiu. Pe păm înt zăcea p rad a sm ulsă cu atîta
cruzime. O strîn se într-o singură grămadă, apoi se
căţără cu îndem înare pe un alt copac. Roiuri de
mbarigiiis îi intrau pe sub haine, îi înţepau b ra­
ţele, încheieturile, degetele. însă mai m ult îl supăra
porcăria aceea de ura, care de cîteva zile îi intrase
în cam e. Se sim ţea neliniştit şi abătut. A fară de
asta, o m încărim e nesuferită pe tot trupul, de la
ceafă şi pînă la picioare, nu-i dădea pic de răgaz.
Acum îl chinuia mai ta re ca de obicei. Lăsă din
m înă machetul care alunecă în jos de-a lungul
trunchiului, apoi se roti de cîteva ori în aer des­
criind cercuri strălucitoare şi în cele din urm ă
căzu pe păm înt. Rezemîndu-se d e două crengi
groase, duse m îinile la piept în locul unde se cui-

, 183
bărise gîngania. Părul din ju r căzuse. Pe piele sh
vedea o um flătură m are cu o gaură în vîrf. O apăsă
cu degetele şi cu toate că îl durea, nu slăbi apă­
sarea pînă cînd ura nu ieşi afară, lungă şi vîscoasă.
Era cam de două ori cit degetul său arătător. Toc­
mai ise u ita la ea cu scîrbă, cînd urechea îi fu
izbită de u n s tr ig ă t:
— Hei, puturosule 1 A sta ţi-e m unca ?
Se aplecă puţin, privind printre .ramuri. Acolo,
jos, stă te a un vătaf cu ochii holbaţi, cu gîrbaciul
în m ină şi cu revolverul la brîu. Ridicase de pe
păm înt machetul şi acum se u ita la Ramon, zbie-
rînd cît îl ţinea gura :
— Tragi chiulul, ai? Las' că te-nvăţ eu minte,
m ăgarule 1
Parcă e ra un făcut. Lucra ca un bezmetic, despuia
copac după copac, reteza sute de ramuri, păduri
întregi de frunze foşnitoare cu miros puternic. Şi
dacă din cînd în cînd se oprea să mai răsufle
puţin, tocmai atunci pica şi don Amiaro. într-o clipă
îşi făcu socoteala. Dîndu-şi drum ul de sus ar fi
căzut drept în capul vătafului şi atunci nici mult
tem utul lui revolver, nici guacha1 nu i-ar fi folosit
la nimic. Auzise de la ceilalţi că o d ată u n capataz1
2
oarecare fusese om orît în felul acesta. însă Ramon
se învăţase să-şi stăpînească prim ele porniri şi
să le înlocuiască printr-o supunere prefăcută,
plină d e încăpăţînare. In v iaţă to ate se în ­
tâmplă după o îndelungată pregătire. Plantele răsar
după o perioadă lungă ide viaţă sub pămînt, la în ­
ceput în chip de m lădiţe sfioase, ivite una cîte una,
pentru ca după aceea să se avînte în sus cu în ­
drăzneală şi să-şi desfăşoare larg coroana de v er­
deaţă ; albinele şi furnicile se zămislesc şi cresc
în ouăle lor, încet, fără g r a b ă ; şi de-abia după
aceea îşi încep munca. în felul acesta natura îl
1 U n fel d e b ici (n. tr.).
2 V ătaf, lo g o făt (n. tr.).

184
învaţă pe tnensu că nimic nil se poate face dintr-o
dată în chip temeinic. îl în v a ţă să aibă răbdare.
Cînd sîngele, care nu ştia ce e m ăsura i se urca
la cap, zvîcnind nebuneşte prin vine, dîndu-i o
strîngere puternică de inimă şi îndemnîndu-1 să se
năpustească asupra potrivnicului său, Ramon se
învăţase să-i răspundă : „încă nu". A cest „încă nu"
însem na de fiecare d ată o nouă um ilinţă. încă n-a
venit vrem ea să se răzbune, încă n-a venit vrem ea
să răspundă ia fiece lovitură p rin altă lovitură,
încă n-a venit vrem ea să facă m oarte de om sau
să moară. încă nu. Să mai aşteptăm . încă nu.
Rămase el însuşi m irat de liniştea cu care a s ­
cultă, la coborîre, obişnuitele înjurături. P ărea atît
de umil, înc'ît don Amaro nici nu ridică m ăcar
biciul să-l lovească. Peste cîtev a clipe îşi văzu de
drum şi Ramon se aruncă iar cu îndîrjire asu p ra
arborilor de cad. Doborînd arborii înveţi să-i dobori
şi p e oameni. Şi astfel, în cel ce era azi ucigaş de
plante se zămislea, încet dar sigur, răzvrătitul de
mîine. într-o bună zi tarefa — strîngerea recoltei —
se va preface într-o tarefa de oameni, şi strînge-va
el atunci, de-a valma, capete, şi braţe, şi dinţi, şi
trupuri însîngerate de vătafi şi stăpîni. O ştia bine
de pe acum şi credinţa aceasta îi d ădea putere să
rabde orice înjosire, cele m ai m ari umilinţe, cea
mai cruntă pedeapsă. Toate le răbda, pentru a face
cu putinţă tarefa răzbunării. Insă vrem ea ei nu v e­
nise încă.
Din nou strigătele ajunseră p în ă la urechea lui,
ca nişte valuri nevăzute, care, ba se apropie de
ţărm, b a se îndepărtează iar. Răspunse deschizînd
larg gura şi strigînd din răsputeri p în ă simţi că
răguşeşte. N u ştia prea bine unde e ra u tovarăşii lui.
Poate că chiar aici, la doi paşi, în desişul de ală­
turi ; sau, poate, la cîtev a sute de metri. Nici de
sus, din vîrful copacului unde stătea, nu izbutea să
zărească pe vreunul din ei, d in pricina frunzişului

185
de nestrăbătut care se întindea peste to t ca o cor­
tină verde. Insă ecoul acelor strigăte repetate, care
parcă săreau din creangă în creangă, se izbeau de
păm întul roşu, acoperit aproape în întregim e cu
plante tîrîtoare, răm urele us'cate, beţe de tacuară
şi grămezi de frunze, apoi o luau iar în sus către
coroanele copacilor, ajungînd, în cele din urmă,
la urechea lui — îi dădea simţământul apropierii de
ceilalţi. Uneori i se p ărea că-1 vede, chiar aici, ală­
turi, pe negrul Silvamo, m are şi muşchiulos, însă
cu u n creier pipernicit, ca de copil. De asemenea,
parcă îl desluşea p e Pereira, cel veşnic bolnav de
friguri, p e „Piru“ 1 şi p e fiecare d in tre tovarăşi, iz­
bind fără încetare crengile copacilor, lovind în ne­
ştire, um plînd pădurea cu un potop de pocnituri
egale şi fără de sfîrşit. Singurătatea se risipea o
dată cu putinţa aceasta de a com unica prin stri­
găte nedesluşite, scoase din fundul gîtlejului. Ecoul
— foarte puternic din pricina bolţii de frunze —
aducea cu sine suflul fiecăruia dintre tovarăşi, ca
şi cum prin asta oam enii ar fi încercat să se în tă­
rească unii pe alţii în m area nenorocire a tuturor,
ca şi cum ar fi v ru t să-şi aline suferinţele, să-şi
dea putere, unul altuia p en tru a duce mai departe
bătălia îm potriva ierbii şi lupta pentru viaţă, în
clipele de linişte, ecoul — grijuliu să nu scape
nimic — aducea cu sine tic-tacul minuscul al ma­
chetelor sau al micilor securi Labrador. Uneori,
cînd puterile îi părăseau, cînd căldura şi oboseala
se lăsau grele pe braţele lor, ca o povară de sute
de tone, li se părea că acest suav şi parcă apropiat
tic-tie-tic-tic e singurul fir care îi mai leagă de
viaţă. Tic-tic-tic-tic. Şi atunci omul nu mai vede
nimic din ce e în jur, şi sim te doar o oboseală
cumplită, care se preface curînd ,în durere, şi nu
mai ştie dacă acest tic-tic n eîntrerupt vine de la
securea tovarăşului de alături, sau de la copacul
1 S lăbănogul (n, a.).

186
eare-şi spune jalea trosnind, sau din propria lui
inimă, care zvîcneşte a m oarte. D ar trebuie să lu ­
creze înainte. Trebuie să înfigă fără în cetare tăişul
ascuţit în lemnul albicios al copacilor — tic-tic —
pînă îi iese sufletul, pînă cade la păm înt, p rintre
grămezile nem işcate de cad. Tic-tic-tic-tic ; pînă la
moarte.

XXIX

Se aflau de cîteva zile în m ina aceea, una dintre

minele descoperite de Ruperto şi Ramon. Chiar de
la sosire, se puseseră pe muncă, sub ochii neobo­
siţi ai lui don Amaro. C hiar atunci cînd nu era de
faţă, chiar atunci cînd pleca pentru cîteva ore în
altă parte, li se părea că ochii aceia bulbucaţi şi
răi sînt necontenit aţintiţi asupra lor, ca două
ventuze care li se lipesc de spate, de braţe, de
ceafă, pricinuindu-le un sim ţim înt ,de dureroasă
nelinişte şi silindu-i să întoarcă capul, pentru a zări
b orta aceea u rîtă care ţin ea loc de gură p e faţa
lui don A m aro — o g au ră întunecoasă şi rău m iro­
sitoare, cu nilşte dinţi rari şi strîm bi — de unde
ieşeau obişnuitele lui vorbe, totdeauna aceleaşi
vorbe.
— Mai cu nădejde ! Ce m oaş'ta ! M işcă mai i u t e !
N eique1 /
Sau îi potopea cu o ploaie de înjurături şi am e­
ninţări. Şi atunci spetele li se îndoia d in nou şi
m îinile li se încleştau cu putere — cu o putere
fără seamăn, nutrită de m înie — pe machetele de
oţel. In clipele acelea se hotărau să-şi plătească
cît mai repede datoria faţă de întreprindere, să
plece din puşcăria asta blestem ată, să se ducă la
Posadas şi să nu se mai înto arcă niciodată în portul
1 D e la N a/fte : g ră b e şte -te, h ai I (n. a.).

187
acesta şi în nici un alt port din Alto Paranâ. Apoi
în creierul îndobitocit .al bietului mensu prindea
să se desfăşure, încet, încet, panoram a vieţii sale
de mîine. Ce-o să facă ? La Posadas nu se găsea de
lucru. La „Encam a" — de asem enea. La ţară —
nici pom eneală ! A tunci ? Şi iar se închideau în
faţa lui toate cărările care duc la liman, nădejdile
i se spulberau, şi-l cuprindea o tristeţe grea, o tris­
teţe de m oarte. Sleit de puteri, lăsa pentru o clipă
machetul din mînă, înfigîndu-şi privirea în desişul
verde-întunecat. însă tot atunci în urechi îi răsuna
vocea m înioasă a lui don Amaro, lătratu l lui de
cîine furios.
— Neique, mişcă mai iute, ăi de colo ! Putoare
ce e ş t i !
Şi iarăşi se auzea în vîrful copacilor m isteriosul
tic-tic al machetelor sau insistentul şi greoiul tac-
tac al securilor Labrador, cu care oamenii retezau
crengile mai groase. Şi din nou pădurea se um plea
de zgomot, şi sudoarea prindea să curgă în rîuri
de pe trupurile istovite. O re şi ore în şir. Cîte-
odată, soarele răsărea aproape pe nevăzute deasu­
p ra perdelei aceleia d e frunze, trunchiuri şi buruieni,
îşi urm a drumul pe cer aruncînd doar, ici-colo,
prin desişul de nepătruns, cîte o licărire slabă de
lumină, apoi asfinţea în tăcere la cealaltă m argine
a pădurii. Iar în vrem ea asta fiecare mensu — ne­
grul Silvano, sărm anul Piru, sleit d e puteri, Pere-
y ra tot mai slăbit de friguri, ,.puştiul" Celastino,
Ramon, bătrînul Sixto, fiecare în parte şi toţi lao­
laltă — se aruncau frem ătînd din tot trupul asupra
trunchiurilor noduroase, ca şi cum ar fi fost femei,
ca şi cum ar fi fost fetele acelea pe care şi Silvano,
şi P ereyra şi Ramon le visau noapte de noapte —
loveau mereu, loveau :în neştire, doborînd crengile
încărcate, care cădeau la păm înt cu un zgomot
scurt şi înfundat. Se opreau doar cîteva clipe pen­
tru a se şterge de sudoare, atunci cînd nu mai pu­
teau răbda şiruitul neîn treru p t al picăturilor pe

188
brazdele adinei aie pielii. Doar cîtev a ciipe, numai
cit s ă se şteargă cu poala cămăşii, sau cu basm aua
pară — mare, slinoasă, îm bibată de sudoare. Apoi
m inerul aspru sim ţea din nou m îngîierea palmei
um ede a omului. Şi din nou loviturile fără sfîrşit
potopeau pădurea şi m icile suiucuă, masacaiă şi
tuy, îşi luau zborul speriate, ţipînd în graiul lor
păsăresc. Insă gîndurile îl năpădeau pe mensu mai
ales atunci cînd afară prindea să se întunece, cînd
noaptea se aşţernea peste întreg păm întul ca un
imens ta tă\ cînd pădurea, în m ajestuoasa ei linişte,
părea să respire prin toţi porii u n suflu de suavă
şi totuşi pătrunzătoare melancolie.
O, dacă ar d a de un stăpîn mai cu inimă, de un
stăpîn numai puţintel mai cumsecade, acolo, în
josul apei, ce bine ar mai f i ! Să p o ată cîştjiga şi
ei un ban, s ă aibă chimirul plin, să se ducă dumi­
nica la joc, în straie de' sărbătoare!... şi să mai
aibă o drăguţă, frumloasă nevoie mare, leu fustă
de m ătase şi pieptene auriu în p ăr ; şi cînd se în­
toarce omul e i d e undeva, să-l aştepte în p rag cu
buzele lacome de sărutări, cu sîni m ari şi rotunzi,
care parcă te-mbie că m uşti din ei ! Şi ar mai fi
bine...
— Neique, anamembuy. La ce dracu te gîn-
deşti ?... M ama ta de tîlhar 1
Tresărind speriat — întrerupt în p artea cea mai
frum oasă a visului său — omul priveşte în jos, să
vadă chipul acela înfricoşător. Dar de data asta
nu e nimeni. D egeaba cată în ju r speriat. L-a în­
şelat frica, deprinderea de a auzi în orice clipă
glasul şfichiuitor al mai-marilor săi. De d ata asta
n-a fost nimeni. A fost doar frica pe care vătafii şi
stăpînii se pricep atît de bine s-o sădească, treptat-
treptat, în inima fiecărui peon, p în ă cînd omul se
preface într-o otreapă, într-o jiv in ă veşnic h ăi­
tuită, care nu îndrăzneşte să se răzvrătească nici i
i R ogojină (n. a.). /

189
ttiacar cu ginidul, şi cau tă să-şi înăbuşe cele mai lă­
untrice sim ţăm inte de răzvrătire, de frică ş ă nu afle
aceia care ştiu to tu l; într-o fiinţă laşă şi ipocrită
care în faţa stăpînului său îşi pleacă totdeauna
ochii în jos, p en tru ca nu cumva acesta să-i citească
gînduri'le. Totdeauna speriat, totdeauna supus,
totdeauna cu ochii în păm înt. Iar dacă se întîm plă
să ridice pleoapele, să înalţe capul şi să privească
drept în faţă — e semn că va face m oarte de om.
Dânşii — mai-marii lui — l-au în v ăţat s ă fie aşa !
Să nu se plîngă dar de roadele am are pe care ei
înşişi le-au pregătit, şi din care tot lor le v a fi
dat să guste într-o bună zi.

XXX

II strigau de m ult la masă, însă el nu-şi dăduse

seama. în cele din urm ă auzi, reteză ultim ele cren ­
guţe pe care le mai avea, apoi îşi dădu drumul ;în
jos. Făcu cîteva m işcări pentru a-şi dezmorţi muş­
chii de la mîini, de la picioare, din tot trupul, —
care parcă se răsuciseră ca nişte vrejuri de isipo .
Apoi o luă agale către coliba ridicată nu departe
de acolo, într-o m ică poiană. Ceilalţi v eniseră în a­
in tea lui. N egrul Silvano, în picioare lingă un co­
pac uriaş care îl făcea isă pară mic — tăcu t şi zîm-
bitor ca un copil cuminte. Doi sau trei — întinşi
pe păm înt sau culcaţi cu faţa în sus pe covorul
de frunze şi buruieni, mestecând încet, cu privirea
aţintită în bolta vegetală. La mijloc, deasupra unui
foc puternic, a tîrn a tă strîm b în pirostrii, fierbea o
oală de yopard1. D intr-un sac scoseseră tocmai
nişte pîine uscată. A tît de tare, încît Ramon era
1 In guarani : a m estecătu ra. M în care de porum b, faso le şi carne s ă ­
ra tă (n. a.).

190
nevoit să strîngă, la fiecare îm bucătură, o mulţim e
de salivă, ca s-o înm oaie cît de cît. Polonicul tre ­
cea dintr-o m înă într-alta, cufundîndu-se în oală
şi scoţînd din ea cîte o grăm ăjoară de o rez vechi,
nefiert îndeajuns, laolaltă cu cîteva boabe de po­
rumb şi puţină mandioca, răm asă de ieri. M încau
fără să scoată o vorbă. Silvano tu rn ă 'două-trei po­
lonice în gura-i m are apoi se duse la locul său. Pini
miînca cu lăcomie, plescăind din lim bă la fiecare
înghiţitură. Ramon era flămînd ca şi ceilalţi, însă
apa fierbinte i se vărsa şuvoi în stom ac, bieiuindu-i
dureros m ăruntaiele lihnite. T ăcerea nu se risipea.
Erau sfîrşiţi de oboseală şi se gîndeau la p artea din
zi care le mai răm înea încă. In două zile trebuiau
să isprăvească totul şi capătul y erbalului mai era
încă departe. Se sculară în picioare cu mişcări în­
cete, căut'îndu-şi sculele şi ascuţind eu privirea
tăişul machetelor.
Unul din ei prinse a spune cu glas tare ceea ce
îi frăm înta pe toţi de o bucată de vreme.
— Trebuie să isprăvim. Şeful a zis...
— Păi cum ?... Doar mai avem o grămadă. Nu-i
chip....
— Eu unul nu mai dau nimic. Pe legea mea.
— Nici eu.
— Ehei, atunci să-l vezi cum mai vine, şi începe
să zbiere 'Reique ! N eiq u e ! D rept să-ţi spun, atîta
ne zoreşte de dim ineaţa pînă seara, că-mi vine să
turbez cînd îi aud glasul. Parcă simt că într-o zi
m -apucă dracii şi fac m oarte de om...
— Păi, ar trebuii s ă protestăm...
— A r trebui... răsună ca un ecou vocea negrului
Silvano.
— încearcă. Du-te tu la vătaf, de-i spune că nu
mai poţi... ai să vezi cum se-nfurie...
-— Ca o irard 1, cînd o-ntărîţi...
I Soi de şarp e v e n in o s (n. tr.).

191
 C ăutau cu deznădejde o ieşire din impas, deşi
ştiau prea bine că nu o vor găsi. Bătrînul Sixto grăi
ra r şi lin iş tit:
— V orba e că pierdem prea m ultă vrfeme cu u r­
catul şi coborîtul... Dacă am doborî copacii, ne-ax
veni mai uşor...
Ceilalţi se strînseră în jurul lui, ascultînd cu
luare-am inte. Bătrînul n u se lăsă m ult rugat. însă,
ceea ce le spunea e ra un lucru ştiut de către unii
din ei, o poveste veche pe care o cunoştea orice
taieîeio mai b ătrîn din Alto Paranâ. De copaci nu
trebuie să-ţi fie nici o milă. A şa că...
— Decît să te fîţîi atîta colo sus, mai bine tai
copacul şi gata...
— Şi nu zic nimic ?
— Cine ?
— Păi, dînşii... stăpînul, vătafii, don Santa...
Bătrînul se grăbi să-i liniştească. Nu, nici vorbă.
De ce s-ar îm potrivi ? Ce le pasă lor de copaci ?
Nici în portul ăsta şi nici în vreun alt p o rt de pe
malul brazilian, argentinian sau paraguayan nim eni
nu se sinchisea de soarta copacilor. Im portant era
ea ceaiul să fie cules, înşirat pe aţă, transportat si
vîndut. C eea ce îi interesa pe stăpîni erau banii :
bani — cît mai repede — în c o n t o s în pesos uru-
guayeni sau argentinieni. Şi atunci, ce rost ar avea
să se îngrijească de so arta cîtorva mii de copaci ?
Doar acesta e un păm înt al tu turor şi al nimănui.
M îine o să vină altcineva şi o să obţină concesiu­
nea, sau guvernului o să i se năzară să pună im­
pozite tot mai mari, şi se duce dracului toată afa­
cerea. Nu. Lucrul de căpetenie este să scoată un
profit Cît mai m are acum. Prăvălească-se, aşadar,
venerabilii giganţi cu co aja albicioasă, pentru ca
brutalii siluitori ai pădurii să-i despoaie de frunzele
lor arom itoare. Prăvălească-se p în ă la unul. Nim ă­
nui n-o să-i pese de asta. l
l M onedă b ra z ilia n ă (n. tr.).

192
 — A tunci îi doborîm ?...
— Păi s ig u r! E mai uşor, mai repede...
Şi din nou oam enii se răspîndeau în pădure. Şi
din nou se auzea geam ătul tăişelor de oţel. însă de
data asta cuvîntul îi avea securea. Acum greoiul
tac-tac înlocuise în întregim e piţigăiatul tic-tic al
machetelor. Trunchiurile zvelte se îndoiau unul
după altul şi stufoasele lor coroane sărutau pămîn-
tul roşietic din care se nu triseră atîta vreme. Şi
cum cădea copacul, m îna h răp ăreaţă a omului se
înfigea în el pentru a desăvîrşi măcelul. Lemnul
trosnea, securile izbeau fără milă, machetele tăiau
cu furie ; părea o încleştare pe viaţă şi pe moarte,
o luptă sălbatică între om şi pădure. Deodată, în
dreptul unuia dintre peoni se ivi don Amaro. Privi
încruntat sp re Piru, care se aştepta la o ploaie de
înjurături. însă vătaful nu zise nimic despre dp-
bo rîrea nem iloasă a copacului. N u protestă îm po­
triva sistem ului nim icitor. Spuse doar a t î t :
— Neique 1
 CUCERIREA

„...au venit în locurile acelea ca şi don

Domingo Baithe, şi cu to a te că n u s-au
îm bogăţit ca el, au pus m îna pe nişte te ­
ren u ri bune. Şi dacă n-au Juat jum ătate
din to t teritoriul, a fost pentru că v en i­
seră alţii înainte. Cei mai cunoscuţi «dia­
voli» de prin părţile acelea a tît de bogate
au fost Rudecindo Roca, Errecaborde, Da­
rio Quiroga..."
„Quiroga a fost un traficant de fete să­
race pe care le prostitua, le lua în scla­
vie sau le ducea cu el la Buenos Aires,
dăruindu-le pe la prieteni ca să-şi facă
«proptele». M area lui virtute era jocul de
cărţi. Cît tim p a fost la conducerea Tribu­
nalului s-a practicat contrabanda cea mai
scandaloasă. C ăruţele cu mărfuri străine
treceau, acoperite şi păzite chiar de către
poliţie, pe lingă Piaţa Principală din Posa-
das. A ceasta s-a prelungit pînă...“
(A. MOMBELLO : Judecătorul din Mi-
siones sau tertipurile şi isprăvile
unui şnapan.)

„Toţi cultivatorii de ceai statorniciţi la

Tacuru-pucu au fost nevoiţi să se re tra g ă
de acolo cu toate aşezările lor, venind în
ţinutul M isiunilor sau în Brazilia, pentru
că guvernul Paraguayului, în tim pul p re­
şedintelui Barreyro, a încredinţat exploa­
ta re a acelei zone de yerbafe generalului
Escobar, reprezentant şi adm inistrator al
 Casei A ntonio O ribe y Cia din BuenoS
Aires. A ceste yeib a le au trecut pe rînd la..."
(Dintr-o cronică.)

G uvernele nu se îngrijesc de ţinutul acela rar

care cuprinde zona ierbii mate. Iar Alto Paranâ se
îngrijeşte şi mai puţin de ce zic guvernele. Singu­
rul lucru pe care îl vrea el este să fie lăsat în pace.
V ajnicii mineiios, stăpînii d e yeibale, atotputer­
nicii fazendeiros şi cbe-iubichâ preferă ca nimeni
să nu-şi bage nasul în treburile lor. N u im portă
faptul că li se pun impozite. Fireşte, ici-colo există
şi guvernatori. Există comisari generali de yeibale
şi m ai există subpTefecţi, şi judecători, şi poliţişti.
Dar nimeni nu se sinchiseşte de ei. Patronii se
lim itează doar la a-i include în rubrica „cheltuie­
lilor diverse". Uneori, contul e cam umflat, pentru
că slujbaşilor creoli le place să trăiască pe picior
mare. Dar face să plăteşti ! De altfel, darurile nu
vin de-a dreptul, ci într-o formă mai elegantă. Un
yeibateio plăteşte întreaga factură pen tru lucru-,
rile cu care un şef de poliţie din ţinutul M isiunilor
îşi mobilează locuinţa. A ltul plăteşte un rînd de
case, cum părate de cutare sau cutare judecător.
Stăpînii pădurilor şi ai y eibaleloi plătesc tot luxul,
femeile, banchetele, ba p în ă şi îm brăcăm intea sluj­
başilor. Şd face să le plătească ! Nimeni nu mai
îndrăzneşte să-şi mai v îre nasul în treburile lor.
Aşa că nici guvernelor nu le păsa de Alto Paranâ,
nici lui Alto Paranâ de guverne.
Aici viaţa nu curge tihnit şi firesc. Aici e, pur
şi simplu, iadul pe pămînt. Toţi fug din el cît pot
de repede. M arii y eibateios — de îndată ce-şi fac
o avere respectabilă. A dm inistratorii şi funcţionarii
— d e îndată ce fu ră to t ce le trebuie. M uncitorii
— cînd se îm bolnăvesc şi mor. Dar asta e doar
o iluzie. Cu toţii sînt victim e ale unei jalnice iluzii.
Pentru că cine a pus o d ată piciorul în ţinutul

13* 195
acesta nălucitor, cine a călcat o singură dată pe
păm întul roşu din Alto Paranâ, nu poate să-l mai
părăsească în vecii vecilor. Rămîne prizonier. Unii
vor să se înşele singuri şi pleacă de acolo. A jung
cu buzunarele doldora la Buenos A ires sau Rio de
Janeiro. Se culcă cu franţuzoaice blonde şi dră­
guţe, petrec şi se veselesc, îşi cum pără automobile
şi yachturi, stau nopţi întregi lingă ruletă, colindă
lum ea în lung şi în larg şi nu îngăduie nim ănui
să vorbească în faţa lor despre iarba mate.. Insă
Alto P aranâ e încuibat în e i ; în frigurile care-i
m acină în c e t-în c e t; în sifilisul luat de la vreo fată
pe Icare înaintea lor o siluise .cine ştie c e alt
arendaş sau vătaf. Sau, ceea c e e şi mai rău, cad
victim ă unei cum plite, chinuitoare s a u d a d e care
îi sileşte să se în to arcă de unde au plecat, să se
apuce din nou d e vechea lor m eserie, să se facă
iar „negustori de albi" în cine ştie ce port din
Alto Paranâ. Nimeni nu poate să părăsească patria
ierbii. Nici paznicii, nici vătafii, nici supraveghe­
torii, înhăm aţi la acelaşi jug ca peonii pe care
dînşii îi biciuiesc, îi umplu de sînge, îi omoară.
Nici gloatele de m ensu; pentru că ei sîn t nervii
şi v iaţa întregului Alto Paranâ ; p entru că d e copii
îşi lasă pe păm întul acesta urina, mucii şi lacri­
mile — apoi mai tîrziu sudoarea, sîngele şi muşchii,
şi în sfîrşit, atunci cînd to ată vlaga din ei a fost
stoarsă, cînd m aşina aceea şubredă care e corpul
omenesc nu mai dă nici lacrimi, nici sudoare, nici
sînge, urm ează ultim ul tribut : sărm anele lor ose­
m inte care albesc în vreo poiană, neştiute de n i­
meni, sau cad — laolaltă cu atîtea alte m aterii care
hrănesc păm întul din jur — pe fundul M arelui
Rîu.
Nu. Nimeni nu poate să fugă din p atria ierbii.
Zadarnic. Zadarnic. Zadarnic. 1

1 N ostalgie (n. tr.).

196
 XXXI

 m elia sim ţea cum creşte fătul într-însa. V enise

atît de repede ! De-abia avusese vrem e să-l uite pe
bietul G alarza şi iată c ă în pîntecele ei micul guri
începea să mişte. Cu m înuţele-i mici şi negre, fără
oase, moi ca m ătasea, cău ta pesem ne, neostenit,
ieşirea spTe această lum e în care îl aşteptau
atîtea suferinţe. Ea se sim ţea bolnavă şi-d escu ra­
jată. Presim ţiri negre o frăm întau. Cine ştie d acă
n -ar fi fost m ai bine ca pruncul să rămiînă acolo,
în lum ea aceea trandafirie unde stătea acum şi
unde nu ştia d e foam e şi d e griji. Bineînţeles, încer­
case să-l oprească. Insă toate buruienile tuşei
Luiza nu-i fuseseră de nici un folos. îşi dăduse
seam a prea tîrziu. Şi acum îl sim ţea cum se mişcă,
cum îi suge fără m ilă puterile vlăguite, cum îi
smulge — ca un mic tiran nesăţios — pînă şi ul­
tima bucăţică pe care o mînca ea. Şi toate acestea
pentru ce ? Pentru ca într-o bună zi să se tran s­
forme şi el într-un biet guri ca atîţia alţii din co­
lonie, slabi, prăpădiţi, bolnavi — copii nenorocite
ale părinţilor lor. îi venea să-şi apese cu m îna pîn­
tecele acela, aproape cît ea de mare, şi să-l stri­
vească pe m icuţul ei duşman. Insă nu avea voinţă
nici m ăcar pentru asta. Izbutea doar să-şi tîrască
zilele de azi pe mîine, în timp ce copiluil creştea,
şigur şi neînduplecat ca şi nenorocirea.

193
 Poate că faptul de a sta aici, singură, în liniştea
înserării, sub cerul acesta a tît de înnorat era p ri­
cina care îi inspira gînduri atît de negre. Ieşi. In
jurul căsuţei sărăcăcioase se înălţau cîţiva banani
şi arbori de mandioca, profilîndu-şi coroanele
verzi-gălbui pe (fondul întunecat al norilor. Făcu
cîţiva paşi, călcînd' eu g rijă p e bulgării de păm înt
roşu. Deodată, fără să ştie cum, 'se trezi în faţa
unei yarard. Deşi şarpele îşi ţinea coada ascunsă
în iarbă, se vedea bine că e destul de lung şi, mai
ales, că are m uşchi puternici. Să fi fost cam cît
o creangă mai grosuţă d e copac. Nu-i despărţea de-
cît un pas. Putu să-i privească d e aproape triunghiu­
rile perfecte de pe spinarea unduită, b a chiar şi
pîntecele de o albeaţă sclipitoare. Peste cîteva
clipe, cînd năpîrca se făcu nevăzută în iarbă, îşi
dădu seam ă că nu încercase s-o muşte. înseam nă
că o să fie b ă i a t! A şa era credinţa în Alto Paranâ.
în să ea primi vestea cu nepăsare. N u era în stare
să-şi dea prea bine seam a nici m ăcar că trăieşte,
şi num ai m işcările pruncului care o lovea necon­
tenit o făceau să mai sim tă acest lucru.
Se apropie încet de un m andiocal 1 şi încercă sa
smulgă cu m îna nişte buruieni care creşteau la ră­
dăcina ‘lui. Dar aplecîndu-se fu cuprinsă de dureri
puternice şi se prăbuşi la păm înt. îndată 'îi trecu
prin m inte că o s ă nască chiar acolo, aşa, sin-
gură-singurică, căci nu avusese tim p s-o chem e pe
Isidora, m oaşa satului. Singură, pe pămîmtul acela
roşietiiC, în setat d e apă, sub cerul acela întins şi
m ohorît pe care — stînd aşa culcată — putea să-l
privească în voie.
Aşa, întinsă pe pămînt, cu picioarele desfăcute,
cu faţa sp re cer. întocm ai ca atunci. Cînd atunci ?
Şi deodată o năpădiră am intirile. Dintre toate, se
desprinse u n a deosebit de limpede, atît de limpede
încît îi părea că o vede aievea. Era tot ea, la doi­
1 A rb o re d c m andioca (n. tr.).

198
sprezece ani, iieîm piiniţi încă. Locuia la Encarna-
cion cu maică-sa, o femeie voinică şi foarte sîrgu-
incioasă, care îşi petrecea ziua spălînd rufe sau
gătind .pe la oam enii din sat. A vea drept soţ — al
doilea sau al treilea din viaţa ei — pe un vlăjgan
cu faţa măslinie, care toată noaptea se ţinea numai
de chefuri şi petreceri, iar ziua stătea în pat, bînd
ceaiul pe care ii aducea ea sau vreunul dintre
copii. Nu-i plăcea să m uncească şi nu aducea în
casă nici bani, nici de-ale gurii. Era un m are b ă­
tăuş şi nu o dată i se întîm plase să se întoarcă
acasă rănit. Se vindeca însă repede bînd buruie­
nile pe care i le fierbea m aică-sa şi stînd ceasuri
întregi lungit la soare. Cu nevastă-sa se c e rta
îngrozitor, dar ou to ate acestea ea îl iu b ea şi era
gata să sară în foc p en tru el — deşi îi cunoştea
toate încurcăturile cu diferite femei din sat. Apoi
mai erau. şi copiii pe care îi adusese ea — pe puţin
o jum ătate de duzină — şi pe deasupra alţi doi,
făcuţi cu dînsul. O droaie d e guri rnucoşi care-şi
lăsau peste tot m urdăriile, plîngînd cît era ziulica
de mare, bătîndu-se, muşcîndu-se, şi scîncind m ereu
de foame, fiindcă m încarea nu ajungea niciodată
pentru atîtea guri. Ea purta o rochie veche, care
fusese cîndva roşie, dar şi atunci de un roşu spă­
lăcit. Părul îi e ra îm pletit în două cozi groase, care
îi ajungeau p în ă la şolduri. Doi sîni mici şi obraz­
nici, ca două um flături cu vîrfurile ascuţite, v es­
teau ivirea apropiată a femeii. Insă ea nu se gîn-
dea pe atunci la asta. O ajuta m ereu p e maică-sa,
stînd ore întregi cu m îinile în apa rîului şi frecînd
de pietre rufele m urdare şi ponosite. Intr-o zi, ie-
şindu-şi din fire, o întrebă pe m aică-sa :
— De ce o are trebuie să trăim spălînd scârnă­
viile altora ?
A tunci m aică-sa o m îngîie cu m îna ei b ătăto ­
rită — lucru care se întîm pla rareo ri — şi îi şopti
la ureche ceva de n e c re z u t:

199
 — Ai sa vezi... nu mai avem mult... O să găsini
o comoară. Am de pe acum unele semne, şi cu
ajutorul lui Dumnezeu com oara o să fie în curînd
a noastră. Dacă sem nele nu m int şi ne a ra tă locul
cel bun, atunci...
Din ziua aceea începu să-i facă destăinuiri tot
mai dese. Fusese totdeauna o femeie cu picioarele
pe păm înt, însă acum e ra frăm ântată de gîndul că
v a vedea îm plinindu-se una dintre nenum ăratele
legende care vorbeau despre tot soiul de comori
îm părăteşti, îngropate în pămînt. Zicea că lîngă
capelă, Intr-un zid de cărămizi pe jum ătate dărî-
mat, a r fi zărit de cîteva ori, noaptea, nişte lumini
ciudate, De asem enea, cică ar fi auzit de mai m ulte
ori şuierături şi gemete. Trebuia să sape chiar în
locul acela sau să desfacă toate cărămizile...
— ...şi după aceea, ţin-te viaţă...
Era atît de îm bătată de visul ei, în c ît nici nu
băga de seam ă că bărbatu-său îi d ă tîrcoale Ame-
liei. Ori de câte ori Jacinto o vedea, fie în odaia
întunecoasă, fie afară, încerca s-o ciupească ori s-o
pipăie pe trup. D însa fugea sp eriată şi umilită
pînă în adîncul sufletului, sim ţind cum carnea
p arcă îi arde din pricina m îngîierilor nedorite. In
cele din urmă, într-o noapte s-a întâmplat ceea ce
în sinea ei presim ţise de m ultă vrem e. îşi scosese
pătuţul afară, pentru că în casă, unde toţi dorm eau
de-a valma, era o căldură înăbuşitoare... Stătea în
tinsă pe spate, cu faţa spre cerul albastru întu­
necat, cu picioarele desfăcute — aproape fericită
— fără să ştie de ce. Tocmai atunci Jacinto se în­
torcea acasă, tîrziu ca de obicei, însă de data asta
nu beat mort, ci num ai puţin cherchelit. Deodată
se pomeni cu el în pat. V orbea în şoaptă, răguşit,
copleşind-o cu dezm ierdări grosolane. Maică-sa,
frântă de oboseală, dorm ea greu... Şi astfel tatăl ei
vitreg o făcu să cunoască — cu preţul undi am are
suferinţe — m isterul dragostei.

200
 După aceea m aică-sa se obişnui sâ privească,
aproape nepăsătoare, Ia repetarea, aproape zi de
zi, a faptului consumat. Dimineţile, cînd Jacinto se
trezea din beţie, o chema, adesea, în patul lui. Să
se îm potrivească însem na să rabde sudălm i şi bătăi,
apoi să provoace nesfîrşite certuri în tre Jacinto şi
nevastă-sa, care d e altfel, trăia tot miai m ult cu capul
în nori. A şa că îl lăsa să facă cu ea ce voia. Şi
după aceea, vrem e de m ulţi ani, a lăsat p e toţi
bărbaţii care au trecut p rin v iaţa ei, să facă cu
ea ce voiau.

încercă să se scoale, însă un junghi puternic în

p artea de jos a pîntecului o îm piedică. Se simţea
parcă ţintuită de păm înt, prizonieră a acestei ţă-
rîni uscate şi roşiatice, în setate d e apă. Sus, pe
crengile unui pin din apropiere se zbenguia o v e ­
veriţă. O urm ări cu privirea, fără să vrea, în timp
ce gîndul îi era la bărbatul ei. Intr-adevăr, n-avea
de |ce să se plînigă. M ulţum ită lui izbutise să-şi uite
trecutul, să uite că p în ă atunci fusese o femeie a
tuturor. Era, ce-i drept, foarte tăcut şi nu rîdea
niciodată. însă n-o snopea în bătăi cum făceau
Nicolasa, Chola şi ceilalţi mensu cu nevestele lor.
N u se îm băta ap ro ap e niciodată. Nici chiar sîm-
băta seara, cînd A dm inistraţia dădea de băut pe
datorie şi ceilalţi trăgeau la m ăsea p în ă cădeau
jos şi răm îneau acolo toată noaptea, fără să aibă
nici puterea, nici dorinţa de a se scula, fericiţi că
pot să uite cu ajutorul rachiului sau al vinului p re­
făcut iadul în care trebuiau să se întoarcă a
doua zi.
încercă iar, şi de data asta izbuti anevoie doar
să şadă. Micul guri se zbatea m ereu acolo, înă­
untru, în găoacea lui mare, arătînd astfel că îşi
începuse deja viaţa proprie, aproape nelegată de
a mamei, li mai răm înea doar să facă ultim ul salt,
să se avînte în rîul tulbure al vieţii, care cine
ştie unde avea să-l ducă. Simţi că cerul parcă se

201
las'â greu in jos, peste ea, şi o învăluie ca 6 Cergă
jilavă. Începuse să plouă m ărunt şi apa o ţintuia
parcă de ţărînă, cu nişte cuie ascuţite şi reci. Deo­
dată i se păru că îl zăreşte pe Ramon, colo, la
capătul cărării. In m ina stingă ţinea o vărguţă cu
care şfichiuia, în trecere, desişul de pe margini,
ia r în dreap ta avea un machet, al cărui vîrf zgîria
păm întul. Şi parcă creştea, creştea mereu, pînă
cînd faţa lui bărbătească acoperi cerul, se făcu
mai m are d ecît cerul, decît cerul acela care plân­
gea necontenit, cu picături din ce în |ce mad mari
şi mai reci.

Cînd deschise ochii, îl văzu stînd aplecat dea­

supra ei. O adusese acasă în b raţe şi o culcase
în p at — în patul acela făcut chiar d e el, dintr-o
bucată de piele şi patru picioare de lemn. O p ri­
v ea cu ochi neliniştiţi, întrebători.
— Cum merge, che cambam'i1 ?
Glasul îi trem ura căci se sim ţea neputincios în
faţa durerilor femeii, pe care nu avea cum s-o
ajute.
Ea îşi strînse ultim ele puteri pentru a-1 linişti
puţin. In cele din urm ă izbuti să zică :
— Ipona 2; nu-i nimic, lasă...
— Să te ajut cu ceva ?
— Pune apa la fiert pentru ceaiul de sălvioară.
Şi după aceea du-te d e o cheamă pe dona Luiza
şi pe Isidora.
Cu m işcări stîngace — de o stîngăcie neobişnu­
ită pentru el — începu să aprindă focul, luptîn-
du-se cu vreascurile umede. Insă nici atunci cînd
flăcările prinseră să se înalţe vioaie, parcă bătîn-
du-şi joc de ploaia care cădea din ce în ce mai
tare, Ameliei nu i se făcu mai cald. Simţea cum
o cuprinde frigul, cum fiecare suflu de vînt, intrat
I D raga m ea (n. a.).
3 Bin e (n. a.).

202
prin crăpăturile pereţilor o acoperă cu un sloi de
gheaţă. Rămân aruncase peste e a toate hainele
am îndurora. Insă n-aveau p rea multe, şi femeia
trem ura din tot trupul, iar genunchii i se loveau
unul de altul, ca şi cum ar fi cău tat să se încăl­
zească în felul acesta. Numai pîntecele, burduful
acela uriaş c a re acum nu-i m ai aparţinea ei, mai
p ăstra — doar pentru sine — un pic d e căldură.
— Cum să te las, aşa, singură ?...
— Du-te, du-te mai repede... Nu se-ntîm plă ni­
mic, n-ai grijă...
Se priviră o clipă faţă în faţă şi ochii lui negri
fură învăluiţi în privirea caldă a femeii, care în ­
cerca să pară liniştită, muşcîndu-şi buzele şi înfi-
gîndu-şi unghiile în carne, pe sub rochie. în să tră ­
săturile încordate, rigide, ale feţei, privirea tulbure,
dinţii puternic încleştaţi ca şi cum ar fi v ru t să-şi
înăbuşe gem etele înainte ca el să le audă — toate
acestea îi trăd au durerea. Ramon nu se mai putu
stăpîni. Ieşi afară izbindu-se d e laviţă, de stîlpii
casei, de tot ce întîlnea în cale. Apoi se pierdu
în ploaie. Atunci lacrim ile începură să se prelingă
pe faţa trasă, schimonosită, a Ameliei, care zicea
într-una, ca şi cum asta ar fi p utut să-i aline du­
rerile cum plite din pîntece :
— Nu-i nimic... nu-i nimic... lasă...

XXXII

Poticnindu-se la fiecare pas, ajunse în cătunul

aşezat de cealaltă parte a y erbalului mai mic. Avu
noroc pentru că o întîlni în drum pe doftoroaie.
Bătrîna era foarte cum secade şi cînd o chem a ci­
neva nu se lăsa mult rugată. A şa că Rămân îşi
strînse ultim ele puteri şi plecă $-Q caute pe cea­

203
 laltă femeie. Apoi, ud leoarcă — atît de ud îucît nu
inai sim ţea ploaia — o lu ă spre A dm inistraţie.
Din pricina apei care cădea de sus cu furie, ţă-
rîn a roşie se prefăcuse într-o m asă iClisoasă, din
care de-abia puteai trag e p ic io ru l.,Cînd ajunse în
faţa cantinei şi bătu la uşă, părea şi el o m asă in­
formă, lipicioasă şi gîfîindă. Părul năclăit îi cădea
pe ochi, împiedicîndu-1 să desluşească chipul care
se ivise la geam. A ştepta nerăbdător, gîndindu-se
cu plăcere că peste cîteva clipe o să dea de căl­
dură, acolo, înăuntru, o să-şi usuoe hainele, apoi o
să-i aducă Ameliei cele trebuincioase şi...
— Ho, m îrla n e ! Ce dracu vrei la ora asta ? îi
strigă cel dinăuntru, scoţînd capul pe fereastră.
— Deschide... Uite cum plouă, zise Ramon, sur­
prins de prim irea asta neaşteptată,
— Nu se poate. Spune ce-ţi trebuie.
Făcu o sforţare, pentru ca ploaia şi vîntul să
nu-i acopere glasul :
— Am nevoie de nişte pături... N evastă-m ea
naşte... Şi de o cutie d e lapte, din ăla 'condensat
— aşa a spus doftoroaia — şi...
Insă chipul d e la fereastră se făcuse nevăzut. Aş­
tep tă cîteva clipe, nem işcat, ea o statuie lichidă,
în timp ce ploaia biciuia cu furie resturile cămăşii
sale — singura 'îm brăcăm inte care-i acoperea tru ­
pul, pentru că haina groasă i-o lăsase ei. Din nou se
ivi um bra celuilalt şi Ramon crezu că vine să-i des­
chidă. Insă omul îi strigă :
— Azi nu se vinde... Numai vinerea...
— Fiţi aşa de bun... începu Ramon.
— N u se poate. Şi apoi don Santa spune că ai
un co n t prea încărcat şi umbli să răzvrăteşti oa­
menii.
Ca şi căm aşa de pe trup, am orul lui propriu se
făcuse zdrenţe.
— Du-te de-il roagă pe stăpîn să fie atît de bun...
că săraca fem eie se chinuieşte,., şi am să-i plătesc
tot, tot..,
 — Nu se vinde astăzi ! strigă cu glas înăbuşit
omul de la fereastră.
Deznădejdea îl făcea să strîn g ă pumnii şi să
geam ă în faţa uşilor zăvorite.
— Am să-i plătesc tot, spune-i, te rog. A ltfel se
prăpădeşte Amelia, te rog...
Insă era zadarnic. V orbea cu pereţii, pentru că
celălalt închisese ia r fereastra. Cu picioarele şi cu
pumnii însîngeraţi începu să izbească în scîndu-
rile uşii, biciuite de ploaie. Şi asta ţinu o bucată
bună de vreme, însă el nu mai ştia ce face. Foarte
vag îşi dădea doar seam a că pe m ăsură ce m ădu­
larele îl dureau mjad tare, pe m ăsură ce se arunca
mai cil furie asupra obstacolului mut din faţa lui,
se sim ţea tot mai uşor şi mai uşor ; frica, mînia,
grija pentru soţia bolnavă — toate se risipeau în­
cetul cu încetul, se scurgeau parcă, o dată cu
sîngele, din trupul lui sleit de puteri. Apoi nu mai
putu face nici o mişcare. Răm ase acolo, sprijinit
de scîndurile uşii, ca un om beat. A proape nu-şi
dădu seam a că uşa se deschide, că trei vlăjgani se
reped la el, îl înhaţă şi îl îm brîncesc în clădirefţ
A dm inistraţiei. Dintr-o altă încăpere se auzea gla­
sul autoritar al lui Santa Cruz :
— Să-i trageţi o mamă de bătaie şi apoi să-l
aruncaţi dracului afară... Că ăştia nu înţeleg decît
de băţ...
Dintr-un ghiont zdravăn îl trîn tiră jos. Păm întul
bătătorit şi uscat supse cu lăcom ie apa care i se
scurgea de pe obraz.
— Să mi-1 învăţaţi minte cum se c u v in e !... Să
ştie altă dată... continua omul nevăzut.
însă Ramon era doar o m asă inertă şi nesim ţi­
toare de carne şi apă. Ii sm ulseră căm aşa udă şi
zdrenţuită. Glasul de-alături am uţise. A fară ploua
m ereu şi picăturile grele loveau cu furie acoperişul
de lemn. înăuntru, biciuşca le ţinea isonul, ples­
nind fără milă pielea udă a sărm anului mensu.

205
 IN CAPCANA

„Plîngi, plîngi urutau,

pe crengile de ya ta y...'

A proape, foarte aproape de gura pin u lu i, la v ă r­

sarea în Paranâ, apăru cadavrul. Era acoperit cu
frunze, ou ramuri, cu trestii putrezite. Pîrîul se
num ea Monday. „Apa hrăpăreaţă" — aşa îl b o te­
zaseră oamenii. însă de data asta, în loc să ia, cum
făcea d e obicei, p îrîu l hrăpăreţ, aducea ceva. îl
aducea pe omul acesta tăcut, care p lu tea domol pe
apă cu m îinile legate la spate. învineţite, prinse
una de alta cu un curmei d e isipo, m îinile dispă­
reau din cînd în cînd sub apă, atunci cînd omul se
întorcea cu faţa în sus, vrînd parcă să privească
spre c e r ; apoi ieşeau iar la iveală — denunţătoare
— atunci cînd vreun v îrtej răsucea brusc cadavrul.
Era aproape gol. A vea nişte picioare enorme, pline
de sînge, fie din pricina funiei de gumebe, fie din
pricina peştilor nesăţioşi. Pantalonii rupţi şi sufle­
caţi lăsau să i se vadă gleznele şi chiar pulpele pă­
roase. Erau descheiaţi în prohab, şi de acolo ieşea
un smoc de păr negru care se prelungea — rărin-
du-se trep tat — pînă la burta peste m ăsură de um­
flată. în mijloc stătea nem işcat membrul — strîmb,
ridicol de mic, răsucit şi albicios. Era şi el mort,
şi dădea im presia de cadavru mai mult decît ca­
davrul însuşi. Brîul s e desfăcuse şi din pantalonii

206
sfîrtecaţi de pietre, răm ăseseră doar zdrenţe. Urma
apoi pieptul gol, ca de aramă, cu pielea atît de în­
tinsă pe coaste, încît p ărea c-o să plesnească la
cea mai mică atingere. La g ît mai avea legată o
basm a roşiatică, care contrasta cu pielea palidă-
m ăslinie a feţei. Iar faţa aproape că nu i se vedea
din pricina şuviţelor negre de p ăr care-i acoperea
fruntea, obrajii şi nasul.
V enea domol, liniştit. Drumul era lung şi prim ej­
dios şi el, de bună seamă, nu avea de ce să se g ră­
bească. O luă către malul paraguayan şi o bucată
de vrem e pluti de-a lungul lui. Din cînd în cînd,
cîte un trunchi de copac doborît îl ţinea locului o
cliipăJdouă, apoi îl lăsă să treacă înainte. Se întîlni
cu o m ierlă m oartă care i se alătură la drum. Că­
lătoriră îm preună o bucată de vrem e ; pasărea cu
pene ude şi zburlite în dreptul capului omenesc, pe
care părul îl acoperea aproape în întregim e, ca o
mască. Apoi se despărţiră şi omul fu prins într-o
plavie de trestii. Dar se vede treaba că ea nu-1 in­
teresa prea mult, căci o porni curînd înainte.
Cerul era în n o r a t; .începuse să plouă. P icăturile îi
cădeau domol pe piele, însă lui nu-i păsa de nimic.
Cînd stătu ploaia, un pescăruş se apropie de el,
privindu-1 curios. Insă omul plutea netulburat în a­
inte, acum de-a lungul malului argentinian. La ră­
săritul soarelui spectacolul deveni macabru. Era un
soare strălucitor, puternic, p rev estito r de furtună.
C adavrul îl înfrunta fără team ă şi te cutrem urai
privind acest duel al morţii victorioase cu m arele
făuritor de vieţi. Nimeri într-o bulboană şi zăbovi
în ea m ultă vreme, rotindu-se fără încetare, fră-
m întat, parcă, de cine ştie ce gînduri, care nu-i dă­
deau astîm păr. Se rotea, se rotea mereu, împins
p arcă de o boare lăuntrică — biată sfîrlează fune­
bră, tîrîtă de valuri. In sfîrşit izbuti să iasă şi porni
iar să cerceteze pe îndelete fiecare cotlon de pe
mal, fiecare bolovan, fiecare limbă de păm înt stîn-
cos, fiecare fîşie de pădure care înainta în apă.

207
P arcă îşi lua răm as bun de la toate în această ul­
timă, zguduitoare vizită. Apoi nişte pescăruşi îl
zăriră îndreptîndu-se către firul apei şi atunci porni
năvalnic în josul rîului, p rintre buruieni putrezite,
păsări m oarte şi valuri spumegînde. Ceva mai în­
colo, Paranâ făcea o cotitură mare, aşa că foarte
curînd pescăruşii nu-1 mai văzură. T îrît de apăt
cadavrul m ergea vertiginos la vale, cu nasul şi
gura cufundate în lichidul cristalin, cu braţele ace­
lea vinete încrucişate ila spate, eu pumnii aceia
încleştaţi care parcă am eninţau cerul scăldat în
lumină.
 XXXIII

Drumul spre casă ţinu mult, ceea ce îi prinse

destul de bine. Nu căzu decît de vreo trei-patru
ori, deşi afară era întuneric beznă şi cărarea se
zărea doar din cînd în cînd, la lum ina fulgerelor.
Se rătăci de cîteva ori prin pădure, însă de fiecare
dată o putere tainică şi fără greş îl ducea, pas cu
pas, p e calea cea bună. In sfîrşit zări, colo departe,
lum ina slabă a felinarului care ardea în casă. Fe­
meile îl priviră mai întîi cu uimire, apoi cu frică.
Nu pricepu nimic din ceea ce îi spuseră şi se duse
drept la patul bolnavei. Amelia zăcea cu faţa în
sus, cu ochii închişi, palidă-străvezie. Ca un m otor
stricat, răsuflarea zgom otoasă îi zguduia pieptul la
intervale scurte. Cum o văzu, îşi dădu seam a că
totul era pierdut.
— Trebuie să fii tare, dragă Ramon, îi spunea
Isidora, ţinîndu-1 de braţ.
Insă el n-avea nevoie de încurajări. Acum se sim­
ţea stăpîn pe sine, dîrz şi h o tărît ; uim itor de ho-
tărît. V oia doar să se convingă de în treag a grozăvie
a celor întîm plate. Dorinţa aceasta îi dăduse putere
să ajungă pînă acasă, cu tot întunericul de afară,
cu toată durerea şi oboseala pe care le simţea.
V oia să fie sigur că s-a întîm plat tot ce p utea fi
mai rău. Dacă l-ar fi rănit şi um ilit num ai pe jum ă­
tate, n-ar fi putut lua niciodată o hotărîre. Insă

14 209
 acum era cu totul altceva. Din cenuşa peonului de
odinioară se năştea o fiinţă nouă, cu totul altfel
decît .cea de ie ri ; u n bărb at dîrz, neşovăitor, cu
o voinţă ta re şi tăioasă ca un oţel de spadă.
— N-a ieşit cum trebuie... Şi dînsa era slăbită...
doar ştii şi tu... N-am putut face nimic...
U itîndu-se încotro privea bătrîna, Ramon văzu
ceva pe jos. Era o grăm ăjoară mică, acoperită cu
o cîrpă. Trupşorul plăpînd şi îndoit al fătului
de-abia se desluşea prin pînză. Simţi cum îl trec
fiorii, în să se stăpîni.
— Şi dînsa ? izbuti să zică, în timp ce bătrîna
Pancha îi întindea o cană de ceai fierbinte.
Fem eia lăsă ochii în jos, tem îndu-se parcă să nu
se facă de ruşine.
— Să vedem... Dacă am putea să oprim scurge­
rea de sînge... A pierdut mult, săraca. însă acum
i-am pus nişte pînze de păianjen, d in cele ce se fac
pe stupii de albine... Eu le pun în sp irt şi le ţin to t­
deauna pregătite pentru nenorociri oa asta... Uite,
parcă nu mai curge.
— M îini de aur are dona Luiza — zise una din
bătrîne. Din fund se auzea horcăitul lehuzei. Un
m iros greu îi pătrunse pe nări. îşi dădu seam a că
dacă o să m ai respire aerul acela şi o să mai vad ă
grăm ăjoara d e sub cîrpă, care trebuia să fie copi­
lul lui — o să cadă jos leşinat. A fară începuse iar
să plouă, şi apa pătrundea fără sfială în iancho.
Cu toate acestea se îndreptă către ţolul care ţinea
loc de uşă, îl dete la o p arte şi trase adîne în plă-
mîni aerul umed. Fem eile îl priveau cu milă. V e­
deau în el doar un biet peon, ud leoarcă, mânjit
cu noroi roşu din cap pînă în picioare, cu spatele
brăzdat de dungi sîngerînde. V edeau doar un om
zdrobit de durere, care îşi pierduse copilul şi din-
tr-o clipă în alta putea să răm înă şi fără nevastă,
îl priveau îngrijorate ca şi cum s-ar fi tem ut că o

210
să-şi piardă mintea. Nu bănuiau că tocmai acum e
mai tare ca oricînd, că în el se zăm isleşte o voinţă
nestrăm utată. Fiindcă paharul suferinţelor se um ­
pluse.

XXXIV

V rem ea nu voia să se schimbe în ruptul capului,

făcînd cu neputinţă m unca în y eibal. V înturile şi
ploaia torenţială îm piedicau despuierea copacilor.
Nici catîrii, nici boii nu puteau răzbi prin noroiul
care acoperea potecile. In şoproanele încropite din
beţe de tacuaiă, lemn şi lut, um ezeala am eninţa să
strice frunzele uscate. Oamenii şedeau cu b ra­
ţele încrucişate, sau petreceau o re întregi la
cantină, umflîndu-şi conturile cu rachiul pe care
mai tîrziu aveau să-l plătească prin săptăm îni şi
luni de m uncă istovitoare. Ramon se ducea, din
cînd în cînd, să mai schimbe o vorbă-două cu cei
mai cum pătaţi dintre oameni — pe furiş, fără să-l
zărească vătafii, totdeauna bănuitori ; sau şedea
acasă. Amelia nu se mai făcuse bine de atunci. Ză­
cea în pat, cu privirea pierdută, cu părul încărunţit
dintr-o dată, cu m îinile trem urătoare. O tuse seacă
şi necontenită îi spărgea pieptul. Cu m îinile îm­
preunate, cu ochii ţintă afară, în ploaie, Ramon pă­
rea o statuie de lut. Aştepta.
Intr-una din după-am iezile acelea se pomeni cu
Adolfo. N u se mai văzuseră de m ulte luni. Acum
statuile de lut se făcură două, în loc de una. V or­
biră puţin, pentru că am îndoi avuseseră p arte de
aceeaşi soartă.
— Am dus-o greu al dracului. D oar ştii că eu nu
sînt lăudăros din fire. Ei bine, am lucrat aşa cum
n-a mai lucrat nimeni în colonie. N ădăjduiam să
acopăr datoria în opt luni de zile. în să la socoteală

14* 211
am aflat că mi se opriseră o mulţime de parale, ba
pentru asta, ba pentru aia...
— Cum aşa ?
— Păi să vezi, era un pomelnic întreg. Ba nişte
amenzi, ba cinci pesos pentru o pereche de sandale,
ba douăzeci pentru o secure...
îşi făcu o ţigară cu pănuşă de porumb în loc de
hîrtie.
— Şi piuă la urm ă ai ieşit mai încărcat ica
înainte...
— Păi, cam aşa...
Apoi răm aseră tăcuţi cîteva clipe. In odaie nu
se auzeau decît gem etele monotone ale bolnavei.
— Şi acum ce ai de gînd să faci ? întrebă din
nou Ramon.
— Cică o să mă trim ită într-o altă colonie, de­
parte de mal... Cînd o să mai stea ploaia.
A dus parcă de apa care cădea din cer, întune­
ricul şe lăsa cu repeziciune, fără să întîm pine vreo
piedică în cale. Bananii şi mandiocalii din apro­
piere prinseseră să se topească în cenuşiul înse­
rării. Iar colo, departe, desişul pădurii se vedea
doar ca un brîu întunecat, din care curgea apă şi
iar apă.
— Şi tu ?
— Eu am de gînd să plec.
— N-o să te lase. Poţi fi sigur de asta.
— A şa e. Şi totuşi plec. Ai să vezi...
Ploaia cădea fără încetare, domol, liniştit, ca şi
cum şi-ar fi pus în gînd să potopească întreg pă-
m întul, să înece sărm anele lui făpturi, şi casele lor,
şi arborii sfîrtecaţi de securile nem iloase. Domo]
suna şi vocea lui Ramon, care îşi povestea planul,
zăm islit în atîtea nopţi de nesomn şi zile de zbu­
cium. De pe acum îşi dădea seam a că atunci cînd
o să isprăvească, fratele său o să-i răspundă ca
altădată, la Posadas :
— S-a făcut. Vin şi eu cu tine...

212
 $i tuşea care se auzea dinspre patul Ameliei p ă­
rea un semn de aprobare. încet, cu m işcări m ăsu­
rate ca totdeauna, Adolfo prinse să-şi cureţe
pistolul.

XXXV

în sfîrşit sosise clipa aşteptată. M ulatrul Lopez

fu cel dinţii care strigă :
— Să facem focul băieţi... Că vine noaptea...
Se apropiau unul cîte unul. Isprăviseră o nouă
bătălie. Ieşiseră victorioşi, însă înfăţişarea lor nu
avea nimic triumfal. Ştiau doar că sînt din cale-a-
fară de obosiţi. In jurul lor, de-o p arte şi de alta,
cît puteai cuprinde cu privirea, zăceau copacii
doborîţi. Căzuseră izbiţi de secure, într-o luptă fără
glorie şi fără rost. Fuseseră asasinaţi num ai şi nu­
mai pentru prada pe care o ofereau frunzele lor.
întinşi pe păm înt, asem enea un o r păsări cu aripile
tăiate, arătîndu-şi cioturile jalnice, păreau să pro­
testeze îm potriva acestei distrugeri barbare, care
nim icea păduri întregi pentru cîtev a mii de tone de
mate. în să oam enii nu băgau de seam ă durerea
m ută a pădurii. Erau prinşi cu treburile lor, căci
tocmai se pregătea sapecada 1. Rezem ară două tru n ­
chiuri unul de celălalt şi sub ele, într-un fel de puţ
mic, făcură focul cu vreascuri subţiri care trosneau
puternic. Cînd limbile de foc prinseră a se în ălţa
spre cer, subţiri şi parcă mînioase, doi oameni luară
crengile de mate care le erau mai la îndem înă şi
începură să le lovească, pe rînd, de cele două tru n ­
chiuri. Rămân se sprijini de un copac apropiat, fă-
cîndu-şi palm ele căpătîi. Apoi spuse, ca şi cum nu
s-ar fi adresat n im ă n u i:
— Şi cu A yala ce s-a întîm plat ?...
1 Una din operaţiile de preparare a ceaiului mqie (n. tr.).

213
 D intre toţi cei de faţă, bătrînul Câceres îi ghici
gîndul. Oamenii se uitau nedum eriţi unul la altul.
Răspunse, înălţînd din um eri :
■— S-a prăpădit în pădure.
Cînd ram urile lovite de trunchiuri ajungeau dea­
supra focului, frunzele plesneau cu un zgomot scurt
şi înăbuşit.
— Dar Justo M irailes ? Şi Paniagua ? Şi Pini ?
Era o tem ă prim ejdioasă. Totuşi, din respect faţă
de el, se sim ţeau datori să-i răspundă. Insă răspun­
sul era totdeauna acelaşi :
— S-a prăpădit în pădure.
Frunzele atinse de foc pocneau mereu, ca nişte
floricele de porumb.
— Cine ţi-a spus ?
Cel căruia i se pusese în treb area căuta să pară
cît mai liniştit. Insă în glasul lui se sim ţea un tre­
m ur uşor, care îl străbătea ca un fior nevăzut.
— Mi-a spus Faleiro, paznicul lui Santa Cruz. Şi
rîdea, lepădătura...
în sfîrşit, isprăviră sapecada şi se puseră să des­
p artă frunzele de bucăţile lemnoase, lovind cren­
gile de pămînt.
— Răzvrătiţi ?
în treb area vibră o clipă în aer, pînă să ajungă
la urechile lui Câceres.
— Nu. Dar aveau m ult de plătit...
Răm aseră tăcuţi o bucată de vreme. întunericul
îi în v ălu ia cu repeziciune. In sfîrşit frunzele fură fă-
rîm iţate şi rum enite cît trebuia. O am enii începură
să le încarce pe spinarea anim alelor de povară.
A tunci se apropie de ei un băieţandru, care se tot
uita la propriile lui picioare, înfăşurate în nişte
cîrpe rupte în chip de jam biere :
— Să vedeţi... N -ar fi trebuit să v ă spun... Insă
ieri după-am iază m-am dus la M inistraţie să-mi fac
rost de nişte încălţări ; şi acolo cîţiva comitiveios
tocm ai stăteau de vorbă cu Santa Cruz. Nu m-au
b ăgat de seam ă şi i-au tot dat înainte cu gura- Să

214
fi fost vreo şapte său opt, înarm aţi pîna în dinţi.
A veau o legătură m are pe care eu am cunoscut-o
mai tîrziu, că era cu lucruşoarele lui Ayala. Ţi-a-
m inteşti de căm aşa aia, cu num ele lui cusut pe ea ?
Şi toate celelalte...
Liniştea p ărea că se m aterializează, creşte, cu­
prinde întreg văzduhul, silindu-i p arcă pe oam eni
să deschidă gura în gol aumi fac peştii scoşi din
apă. Şi e ra atît d e 'intensă, în cît cel care vorbise,
şovăi cîtev a clipe. Apoi făcu o s f o r ţa r e :
— ...Ei, şi mai era acolo...
Urmă o tăcere îndelungată.
Dădură, în silă, bici catîrilor, care de-abia du­
ceau sacii burduşiţi, şi se porniră la drum. Pînă la
lomanaje — locul unde se cîntărea iarba — aveau
de mers, nu glumă.
— De... Se vede treab a că l-au om orît ca pe
un pui de găină, îşi dădu cu p ărerea cineva.
Ramon aşteptă cîteva clipe p în ă să-şi vină în
fire, căci înaintea ochilor îi jucau nişte puncte mici
şi roşii, care păreau stropi din propriul lui sînge.
Apoi începu să vorbească în şoaptă şi cîtev a ca­
pete se strînseră în jurul său. Nu era prim ejdie
să-i audă cineva, totuşi el se învăţase să fie pru^
dent pînă la exagerare. Undeva, departe, se auzea
ţipătul unei y acutinga1 şi p ăd u rea desena forme
fantastice pe cerul m inunat de senin.
— Anaca'epa 12 ?... întrebă Câceres, ca şi cum ar
fi vorbit în num ele tuturor.
Braţul lui Ramon se ridică perpendicular în sus,
cu degetul îndreptat spre cerul fără lună.
— Angă y asi guasu ogiiajhevo 3...

1 Soi de p asăre nocturnă (n. tr.).

2 C în d (n. a.).
9 C în d iese luna p lin ă (n. a.).

215
 CUCERIREA

„C eaiul m ate produce un efect stim u­

lant asupra sistem ului n e rv o s...; am avut
p rileju l să-mi dau seam a de acest lucru la
m uncitorii care, frînţi de oboseală, după
ce trudiseră din greu, fie doborînd copaci
cu toporul, fie m înind vitele călare sau pe
jos, se refăceau ca prin farmec m ulţum ită
cîtorva căni de m ate şi se apucau iar...*
AMBROSETTI.

Mii de kilogram e se pregăteau pentru încărcare.

Şi în vrem e ce puhoiul de frunze întunecate era
scuturat, uscat şi îngrăm ădit în ham bare, alte mii
şi mii de tone se prăbuşeau pe păm înt, doborîte
fără milă, laolaltă cu copacii .albicioşi care le dă­
duseră viaţă. Şi alţi oam eni cu pielea arăm ie se
porneau să îngrăm ădească crengile într-un colţ de
pădure, unde scuturau preţioasele lor frunze, le în-
făşurau în ţoale şi le încărcau pe spinările catîrilor.
Şi tot aşa, zi de zi, fără odihnă. Apoi frunzele erau
duse la uscat în ham bare, fărîm iţate, prefăcute în
grămezi de pulbere. Şi cete de robi zoriţi se năpus­
teau pe ele, şi le înghesuiau în saci pîntecoşi în aşa
fel ca o cantitate cît mai m are să in tre într-un spa­
ţiu cît mai mic. Apoi sacii de piele sau pînză erau
cusuţi ia gură şi încărcaţi, fie în căruţe trase de vite
domoale şi voinice, fie în pîntecul u riaşelor dihănii
care scoteau fum pe nări, străbătînd în sus şi în jos

216
„m arele drum ce-şi urm ează necontenit drumul".
Şi astfel ajungeau în felurite oraşe. La Posadas sau
aiurea, prelucrarea pînă acum prim itivă a ierbii
mate e ra dusă la desăvîrşire. De aici, din mori
u riaşe anume construite, iarba pornea să cucerească
m arile aşezări om eneşti ca Asuncion, Paranâ, Bue-
nos Aires, M ontevideo — întreaga lume. Colo, în
inima ţinutului Alto Paranâ, în p artea de m iază­
noapte a provinciei M isiunilor, faim oasele cataracte
Iguazu îşi prăvălesc apele spum egînde intr-un hău
fără fund, cu un vuiet înspăim întător. Şi vuietul
acesta, pe care pădurea îl îm prăştie în lung şi în
lat, se aude de departe, de foarte departe. Totuşi,
se poate întîm pla să treci prin apropiere şi nici să
nu iei în seam ă uriaşele guri veşnic deschise, care
vuiesc necontenit de-a lungul anilor, şi v ara şi
iarna. Pe cînd rîul negru, rîul vijelios al ierbii mate,
care porneşte din acelaşi loc, care trece p este pie­
dici şi mai mari, care străbate d ep ărtări uriaşe,
m işcă mii de braţe, încovoaie nenum ărate spinări,
ia în slujba lui catîri şi căruţe, vapoare şi trenuri —
rîul acesta e cunoscut de o lume întreagă. Cuce­
reşte oraş după oraş, dă n aştere unui negoţ înflori­
tor, îm bogăţeşte douăzeci-treizeci de oameni şi ne­
noroceşte o sută de mii, pătrunde în statele Braziliei,
aproape în întregul Paraguay şi Uruguay, în toată
A rgentina. N ăpădeşte ţările Americii. Intră în fie­
care casă, în fiecare cămin, în fiecare dintre gurile
care aşteaptă, lacome, b ău tu ra d ătătoare de puteri,
întăritoarea solie a codrului. Şi nici tăietorii de
păduri din Santiago del Estero, nici los gauchos din
Rio G rande do Sul, nici peonii de pe la fermele din
Buenos Aires, nici m uncitorii de la A vellaneda nu
ştiu că gustul am ărui a l băuturii lor preferate vine
din sîngele şi durerea atîto r fraţi întru suferinţă,
care trudesc din greu în Alto Paranâ. Iarba mate
— neînvinsa Cad Y ari 1 — dom neşte peste ţări şi
■ Z e iţa ce aiu lu i (n. a.).

217
toâri, ca şi în trecut, cu VeâCuri în Urma. însă de
data asta nu mai e prietenă tu tu ro r oamenilor.
Prăpădeşte pe unii pentru a face fericiţi pe alţii.
De aceea, pe frunzele ei întunecate se desluşeşte,
din cînd în cînd, cîte o pată roşie, strălucitoare —
semn că s-au scăldat în valuri de sînge omenesc.
 XXXVI

— Cine-i am estecat în treab a asta ?

— Păi, să vedeţi, senor. Mai în tîi sînt fraţii Mo-
reyra. Da' capul relelor e ăl de-i zice Ramon. Şi
au revolvere. Apoi, mai sînt şi alţii, vreo şase-şapte
la număr. E Câceres...
V ătaful M ieres se silea să vorbească cît mai rar,
pentru ca veştile aduse de el să fie p reţu ite cum
se cuvine. Santa Cruz îl asculta, tolănit în hamac.
Ochii cenuşii şi sticloşi nu i se vedeau de loc din
pricina pălăriei albe, trase peste faţă. îşi bea ceaiul
cu sorbituri prelungi, plescăind din limbă. Şi din
cînid în cînd în treb ările Iui scu rte răsunau ca nişte
plesnete de bilei:
— Şi tu cum de-ai aflat d esp re arm e ?
— A, sînt sigur. Cum mă vedeţi şi vă văd. Iată
cum a fost...
Vocea m ulatrului bîzîia c a un bărzăune în li­
niştea m oleşitoare a duipă-amiezii. Ştia p re a bine că
stăpînul, favorizat de penum bră, îl priveşte din do­
sul blestem atei aceleia d e pălării, şi asta îl făcea să
se simtă stînjenit. T otdeauna păţea aşa în faţa al­
bilor. îşi punea m ereu în gînd să fie îndrăzneţ şi
hotărît, să vorbească cu ei de la egal la egal, să nu
le dea cea mai m ică dovadă de slugărnicie. însă
era zadarnic. Cu m uncitorii lucrurile stăteau altfel.
P utea să-i înjure în voie, să-i facă să trem ure sub
p riv irea seînteietoare a ochilor săi negri, care că-

219
tau aspru de sub sprîncenele-i stufoase. Cînd vor­
b ea cu ei, nu trebuia să facă nici o sforţare pentru
a se simţi domn. Lucrul acesta i-1 arătau desluşit
spinările încovoiate ale oam enilor, feţele lor res­
pectuoase, frica cu care îl priveau toţi cînd supra­
veghea transportul butucilor sau cîntărea iaiba. In
schimb, nu se sim ţea de loc în largul lui ori de cîte
ori era nevoit să vorbească cu vreunul din albii
aceia sclivisiţi, în privirile cărora dispreţul se citea
cale de-o poştă. Strînse salivă în gură.
— ...şi atunci am pus pe cineva să-i urm ărească
pas cu pas... Ă la a fost Faleiro.
(Totdeauna i se întîm pla aşa. La fel ca în ziua
aceea blestem ată cînd îl bruftuluise stăpînul pă­
durii de pe malul argentinian. M ieres era cel mai
m are peste toată colonia şi treab a m ergea strună.
„Pentru că eu, domnule, îmi dau silinţa şi ştiu să
le potrivesc pe toate." Dar într-o bună zi stăpînul,
întorcîndu-se de la Posadas, trim isese după e l :
— De-ăştia-mi eşti, ai ? Faci contrabandă pe spi­
narea m ea ? Aduci rachiu de dincolo şi laşi oamenii
să se îm bete în fiecare seară. Ei, ce-ai de spus la
asta ?
încercase să bîiguie ceva. însă privirea mai-ma-
relui său îl îm piedica să găsească o m inciună care
să sem ene cît de cît a adevăr. P rivirea aceea tă ­
ioasă îi ţintuia ochii, îi sfredelea creierul, îi stră-
b ătea trupul ca un fulger, ca veninul unei yarard.
A şa că se dădu bătut din prim a clipă.
— Ai să mi-o plăteşti scump, mama ta de cioroi.
Te dau afară în brînci.
Dînsul avea răspunsul pregătit. Da' cu fiscul cum
stăm ? C unoştea prea bine şiretlicul. Mai întîi se
anunţa la vam ă că există o cantitate oarecare de
buşteni, gata pentru marcaj. A tunci veneau inspec­
torii şi îi m arcau cu fierul roşu, urm înd ca pentru
ei să se plătească impozitul corespunzător. Apoi
m arca se ştergea şi inspectorii erau chem aţi iar,
să-i mai însem neze o dată, ca şi cum ar fi fost noi.

220
Iar între timp, pe fluviu coborau nenum ărate jan-
gadas, cu alţi buşteni, aduşi prin contrabandă din
Brazilia, purtînd m arca statului falsificată cu m ultă
îndem înare. O are nu ştia el p rea bine că din ul­
timul transport patronul scosese un beneficiu li­
chid de 5.000 pesos argentinieni. Şi atunci ?
Dar nu se încum etase să-,şi joace toate cărţile. In
faţa stăpînului se sim ţea mic şi neputincios. De
abia mai tîrziu, cînd fusese dat afară fără nici o
lăţcaie, ca un mensu oarecare, se ho tărîse să se
răzbune, scriind un denunţ la vam a din Posadas.
Insă patronul avusese grijă să dea bani în d reapta
şi în stînga, aşa că nimeni nu mişcă un deget. Era
doar prieten cu guvernatorul, rudă cu Preşedintele
Republicii şi urm aş al unuia dintre „eroii deşertu­
lui", cum li se spunea celor care pe vrem uri făcu­
seră prăpăd printre indieni. Cine ar fi îndrăznit să
se m ăsoare cu el ?)
„Aşa e viaţa", îşi zise m ulatrul cu un oftat, ui-
tîndu-se la pieptul fetişcanei surdo-mute, care toc­
mai venea — poate pentru a suta oară — cu o nouă
ceaşcă de ceai.
Term inase ce avea de spus. Insă Santa Cruz nu
scotea un cuvînt. N-o fi avînd chef de vorbă ? M ă
rog, atunci să nu vorbească. Dar lui barem să-i
spună să stea jos. Căci sim ţea că nu mai poate. Şi
lîna creaţă din cap, şi pieptul păros, şi pulpele
strînse în cizme — într-un cuvînt tot trupul îi era
leoarcă de sudoare. Căldura îl chinuia cumplit, să-l
topească nu altceva. C a şi cum i-ar fi ghicit gîndul,
Santa Cruz deschise gura şi grăi :
— Stai jos, dacă ai chef... uite buturuga aia...
trage-o mai aproape.
Cînd şezutul i se lăsă, greu, p e buturugă, simţi
că oasele, pulpele, braţele, pieptul — toate parcă
îşi vin la loc.
— Dă-i un ceai lui M ieres, se auzi din nou vocea
seacă şi tăioasă, care parcă ţîşnea de după pălărie.

2 21
 întinse m ina spre surdo-m ută pentru a-i pipăi
sinii, în timp ce dînsa îi dădea ceaiul cu un surîs
galeş.
— Ce crezi, dacă i-am trim ite în port...
Se opri cîteva clipe, pentru ca M ieres să-i cum­
pănească bine fiecare cuvînt. Ii plăcea să fie înţe­
les fără să-şi spună gîndul limpede. Era o m eteahnă
a lui...
— Ca de obicei?...
Se opri din nou. In cele două găvane care adă­
posteau ochii m ulatrului se aprinseră două lumi­
niţe. Semn că înţelesese. A tunci continuă :
— ...Şi tu îi iei în primire... unde e codrul mai
des...
Prin urm are despre asta era vorba. Acum ştia în ­
cotro bate adm inistratorul. Am intindu-şi de um ilin­
ţele suferite pe vrem uri, se gîndi cu dispreţ la albii
ăştia atît d e proşti. Dumnealor se credeau foarte
învăţaţi, foarte deştepţi, însă cînd se pom eneau la
ananghie, nu găseau altă ieşire d ecît să omoare.
Ori să poruncească altora să omoare. Şi atunci se
foloseau de el.
— ...ca de obicei.
Fireşte, îl plăteau bine. N -avea de ce să se plîngă.
Insă în adîncul sufletului său, în sinea lui de om
superstiţios, îşi dădea seam a că datoria de sînge
care îi apăsa cugetul nu poate fi plătită cu h îrtiile
acelea m urdare, stropite cu picături roşii din atîtea
trupuri omeneşti. Intr-o bună zi avea să plătească
şi el. De asta nu se îndoia o clipă. Insă, de ce nu­
mai el ? Dar ceilalţi ? N ăpîrca asta fricoasă de Santa
Cruz ? Şi don Julio pentru care dînsul era nevoit să
facă toate aceste fărădelegi ? Şi stăpînii tu tu ro r pă­
durilor sau yeibaleloi din Alto P aranâ ? Cînd, în
sfîrşit aveau să plătească pentru faptele lor ? Des­
pre el, ştia p rea bine, că într-o bună zi o să piară
de m oarte năprasnică, undeva în pădure. Pe cînd
cei care poruncesc şi dau gologanii, de bună seam ă
că av eau să scape teferi. A tîţia dintre ei fac pe

222
boierii la Buenos A ires, Asuncion, Posadas sau Rio.
A u femei frum oase cu pielea albă, care în viaţa
lor n-au văzut p ă d u re a ; şi maşini, şi case. Se bat
pe burtă cu fruntaşii ţării şi o duc numai în che­
furi şi petreceri, din. acelea pe c a re el nici în vis
nu le văzuse. Iar atunci cînd îşi fac o avere fru­
moasă, nu mai pun piciorul în pădure. Pe cînd el
era dispreţuit şi de cei de sus, şi de cei de jos. In
privirile tu turora vedea o licărire de groază, p e care
o trezea fauna lui d e ucigaş. Un sim ţăm înt d e răz­
v rătire m ocnită i se zăm islea trep tat în suflet. Răz­
v rătire îm potriva acestei stări de lucruri, a cărei
victim ă se socotea el. Insă nu mai putea schimba
nimic. Să se îm potrivească, ar fi fost şi mai rău.
Era osîndit pentru totdeauna la dispreţul celor m ari
şi la ura m ocnită a celor mici — o ură sălbatică,
neîm păcată. Aşa că nu-i răm înea decît să ucidă, să
ucidă mai departe, pîn ă cînd...
— ...îl iei tu în primire, ca de obicei.
...pînă cînd într-o bună zi o să se găsească unul
mai îndrăzneţ care să-i facă şi lui de petrecanie.
Siguranţa asta îi dădea un sînge rece aparent pe
care unii îl luau drept curaj. Cînd însă se întîm-
pla să stea cu spatele la v reu n peon, se aştepta
totdeauna cu frică la o lovitură m işelească de cu­
ţit, care să-l trim ită pe lum ea cealaltă. Dar frica
aceasta avea grijă să n-o d ea niciodată pe faţă.
Cea mai bună pavăză a lui era nepăsarea aparentă
în faţa prim ejdiei şi groaza pe care o inspira tu ­
turor. Cea mai mică spărtură în zidul pe care şi-l
ridicase astfel, ar fi însem nat m oarte sigură. Deo­
camdată, însă, era invulnerabil.
— Ei, ce zici ?
Deşi nu vedea ochii lui Santa Cruz, îşi dădea
seam a că acesta încearcă să-i citească gîndurile.
Insă expresia feţei sale, prefăcută ca totdeauna, îi
ascundea foarte bine şovăiala.
In clipa aceea îi trecu prin minte, limpede, de
parcă ar fi fost chiar acum, discuţia pe care o avu-

233
Şese cîndva pe bordul vasului „Bermejo" cu un tu ­
rist veniit să viziteze căderile de ap ă d e la Yguazu.
Era un inginer sau altceva de soiul ăsta. înţolit,
slab, cu nişte ochelari care îl făceau să sem ene a
bufniţă. A cesta îl întrebase dacă e adevărat ceea
ce se povesteşte despre „uciderea sărm anilor mun­
citori". M ieres încercase să-i dea o explicaţie cin­
stită şi adevărată.
— Păi să vedeţi, senoi. Tot răul vine de acolo
că li se plăteşte înainte. Peonii pleacă din Posadas
după ce au prim it o mulţime de p arale : cam trei
sute, sau chiar cinci sute de pesos. Dumitale ţi se
dau în grijă cincizeci de oameni şi dum neata răs­
punzi de capitalul ăsta. Trebuie să-l faci să pro­
ducă. Dacă o şterg, vina e a dumitale. Şi lor nu le
place să m uncească. Cum ar p utea să le placă ?
M ereu caută să tragă chiulul şi cum găsesc p rile­
jul, îşi iau tălpăşiţa. Nu sîn t oam eni ca dum neata
sau c a mine, crede-mă, senoi. A şa că trebuie să te
faqi ascultat p rin orice mijloc...
îm potriva aşteptărilor sale, turistul îl privi uim it
şi scandalizat.
— Se poate una ca asta ? A dică dum neata ju sti­
fici asasinatul ? E o barbarie ! A cum a îmi dau seam a
că e adevărat ceea ce...
M ieres încercă să-l potolească. Insă inginerul era
indignat. Se sculă de la masă, strigînd :
— E o ruşine că în A rgentina se petrec asem enea
lucruri ! Şi după aceea se mai spune că sîntem ci­
vilizaţi ! Nu înţeleg ce face G uvernul I...
Şi alte nerozii de soiul ăsta. După aceea, ori de
cîte ori se întîlnea cu M ieres, îi întorcea spatele.
M ulatrul îşi dădu, seamla că greşeala fusese a lui,
pentru că încercase să fie cinstit şi să nu ascundă
adevărul. D egeaba ! Nu putea fi înţeles niciodată.
A r fi v ru t să-l vadă pe orăşeanul ăsta vătaf peste o
ceată de mensu în inima pădurii ! In loc să-l as­
culte, oamenii i-ar fi rîs în nas. Pe mensu trebuie
să-i cunoşti bine, să vorbeşti graiul lor, să le ghi-

224
ceşti planurile cele mai ascunse, să ştii ce gîndesc
chiar în somn. Şi trebuie să te porţi totdeauna as­
pru cu ei, să nu-i slăbeşti o clipă. Auzi dum neata !
Să-i vorbească despre „sărm anii muncitori" tocmai
lui care avea pe pîntece o urm ă adîncă, lăsată de
o lovitură de cuţit — atunci cînd unul, Do Santos,
îl atacase p e n e a ş te p ta te ! Şi mai v in orăşenii
ăştia să le plîngă de milă... unor asem enea cîini I
Santa Cruz era nedum erit şi puţin iritat de mu­
tism ul interlocutorului său. Ce-o fi avînd astăzi ?
P rintre genele lăsate în jos, de sub borul protector
al pălăriei, îl cercetă, curios, cu privirea. Drept e
că avea o faţă respingătoare. N asul tu rtit — p e­
sem ne de vreun pum n mjai zdravăn — ab ia se ză­
re a dintre pom eţii obrajilor. Pe sub m ustaţa as­
p ră şi deasă i se v ed ea gura cu buze groase şi
dinţi mici, inegali şi galbeni. Ţ easta îi era acope­
rită cu o claie de păr lînos, care se îm preuna cu
favoriţii şi cu cele două smocuri din urechi, dîn-
du-i o înfăţişare de maimuţoi. O căm aşă m urdară
îi acoperea pieptul care se umfla puternic la fie­
care deschidere a gurii, pentru a trage cît mai m ult
aer în plămîni.
D ar ce era al lui nu se putea tăgădui. Omul ştia
să se facă ascultat. A vea peste treizeci de ani de
Alto Paranâ şi în tot acest timp nu-i scăpaseră nici
zece peoni... vii. Şi doar încercările de fugă erau
foarte dese, în colonia unde lucra dînsul, ca în
to ate coloniile, de altfel. Insă de îndată ce vreun
peon, fugind de pedeapsă sau de m unca istovitoare,
se avînta în codru, punîndu-şi viaţa şi destinul sub
ocrotirea acestuia, M ieres încăleca fără să şovăie
o clipă şi pornea în căutarea fugarului. Singur, sau
însoţit, după îm prejurări. Foarte bun cunoscător al
pădurii, ştia că e cu neputinţă ca cineva să-i scape
pe cele mai ascunse poteci ale ei. După sem ne n e­
văzute şi neînţelese de alţii, m ergea sigur şi hotă-
rît înainte, descoperind urm a peonului fugar. A dul­
m eca în dreapta şi în stînga pînă dădea de el. La
15 — Rîul negru 225
întîlnire, puterile erau totdeauna inegale. Cel u r­
m ărit avea doar un machet, pe cînd urm ăritorul
avea şi pistol şi Winchester. Totul se sfîrşea re ­
pede, fără strigăte, fără discuţii lipsite de rost. Pu­
nea arm a la um ăr şi cu un singur glonţ, bine ochit,
îl prăvălea în ţărînă. Apoi trim itea alţi peoni să-i
caute trupul şi să i-1 îngroape. Iar omorul nu căuta
să-l ascundă cîtuşi de puţin. Dimpotrivă, îi părea
bine să audă v estea um blînd din gură în gură, ca
să le fie tuturor în v ăţătu ră de minte. Cîţi m orţi o
fi avînd pe suflet pîn ă în clipa de faţă ?
— Ei ? Ce zici ?...
Celălalt făcu o m işcare cu mîna, v rînd parcă să
rupă tăcerea lui de p în ă atunci.
— D um neavoastră aveţi dreptate, don Santa...
sigur că aveţi. Trebuie să-i învăţăm m inte pe fraţii
M oreyra. Şi pe ceilalţi. Numai că...
— Numai că ce ?
— ...eu cred că sînt foarte bănuitori. Şi apoi, una
e cînd omul n-are armă. Pe cînd ăştia, te pom eneşti
că o să se apere, o să tragă în mine.
A şadar viteazul M ieres nu avea curajul să-i în­
frunte faţă în faţă ? Şi să te mai bizui p e oameni ca
ăştia !
— M ulatru ticălos !...
în să n-o spuse cu voce tare. O gîndi numai. Nu
era timp de pierdut. îşi făcuse planul în m inte şi
nu se osteni să i-1 spună lui M ieres. Se mărgini
doar la a-i da un o rd in :
— Bun. A tunci să mi te duci la „Pojhy" şi să-i
spui...
Cînd isprăvi, m ulatrul îl salută cu o uşoară ple­
căciune şi porni spre locul unde îşi lăsase calul.
Era sigur că Santa Cruz îşi scosese, în sfîrşit, bles­
tem ata de pălărie şi acum îl sfredelea cu ochii, cu
ochii aceia cenuşii şi dispreţuitori de om alb.
 IN CAPCANA

C atîrii veneau cu pas domol din toate părţile,

îndreptîndu-se spre aceeaşi ţin tă îndepărtată. Dpi
pe o potecă, şase pe alta, un şir lung pe o a treia.
Se mişcau neîntrerupt, încet, alene, păşind peste
trunchiuri doborîte, peste v reju ri de plante tîrî-
toare, peste bălării dese ca peria, care le ajungeau
uneori pînă la genunchii eiolănoşi. De o parte şi
de alta a spinării — cum pănindu-se unul pe altul
— se legănau cîte doi saci de piele, burduşiţi cu
ceai, din acela pe care îl ţinuseră puţin la foc, în­
dată după cules. Peonii m ergeau pe lîngă ei atin-
gîndu-i din cînd în cînd cu cîte o nuia ţepoasă,
găsită pe jos. Uneori, m oleşeala catîrilor îi cuprin­
dea parcă şi pe dînşii, făcîndu-i să-şi mai domo­
lească pasul. La capătul potecuţelor întortocheate
se deschidea —- largă şi netedă — poteca cea mare.
Toată lum ea prinse să m eargă mai repede, fiindcă
foarte curînd avea să ajungă la clădirea în altă şi
deşirată a C entralei Santa Cruz. Aici iarba fu cîn-
tărită ca de obicei. Ca de obicei, stăpînii avură
grijă să-i jecm ănească la cîntar, zicînd ba că frun­
zele nu sînt bine tăiate, ba că sînt p rea umede, ba
că au prea m ulte resturi de lemn. Ca d e obicei,
cîntarul fu potrivit în aşa fel ca să arate cu cîteva
kilogram e mai puţin. Ca de obicei oamenii se sim­
ţiră îndem naţi să protesteze îm potriva acestei tîl-

15* 227
hârii şi a feluritelor tertipuri născocite peîitru a le
ciunti ziua de muncă. însă pînă la urm ă îşi dădură
seam a că d acă ar fi încercat să se plîngă, a r fi fost
şi mai rău. C a de obicei puhoiul verde-verde porni
spre baibacuâs — cuptoarele rudim entare unde un
uru 1 şi un huyano 12 se dogoreau laolaltă cu iarba.
Apoi, fîşîind şi trosnind, t î u I se scurgea în cancha-
doias. In jurul acestor ocoluri m ari din lut şi bîrne,
unde se îngrăm ădea iarba stăteau mai m ulţi oa­
meni lovind necontenit cu machetele de la stînga
spre dreapta, de la stînga spre dreapta, de parcă
ar fi vîslit prin văzduh — izbind grăm ada informă
din faţa lor. Tăiau cozile, fărîm iţau frunzele, p re­
făceau iarba într-un morman de cenuşă, din care,
doar ici colo, mai ieşea la iveală cîte un beţişor
rătăcit. Pulberea aceea sclipitoare era tot ce mai
răm ăsese din uriaşii cu coajă alburie, doborîţi de
secure. înainte ca iarba să ajungă la ţintă, copa­
cul avea să putrezească în pădure, printre puzderii
de flori tropicale, vrejuri de isipo, buruieni şi
muşchi, care aveau să îm pletească pentru somnul
lui de veacuri coroana funerară a uitării. De acum
înainte copacul nu v a mai înflori prin octombrie
sau noiembrie. Insă rîul negru îşi va urm a năvalnic
drumul.

1 M uncitor în s ă rc in a t cu p ră jitu l ceaiu lu i mate (n. tr.).

2 Fochist (n. tr.).

228
 XXXVII

Folosiiî'du-se de saracaâ \ sem ănară „a la cii-

olla" 2 adică săpară, sim etric, în ju ru l casei cîtev a
gropiţe, în care aruncară sem inţele. A şa făcuseră
şi pînă acum, şi se aleseseră cu niţel porumb, doi
arbori de mandioca şi un banan. Era duminică. Şi
fiindcă soarele nu dogorea p rea tare, Ramon se
apucase să plivească locul. Buruienile erau înspăi-
m întător de înalte şi de groase. C reşteau cu o re­
peziciune nem aipom enită. Pe u nele le tăia cu lo ­
vituri de machet, iar pe celelalte, le smulgea cu
palmele, lipicioase de atîta sevă. Deodată, un tro ­
păit de copite îl făcu să-şi în treru p ă munca. în ­
toarse capul către poteca ce ducea în pădure şi
nu-şi luă ochii de la ea pînă în clipa cînd cei p atru
călăreţi se opriră la cîţiv a paşi de dînsul. De n e­
crezut ! însuşi Anastusio Ramîrez — ,,Pojhy“ —
era în fruntea lor. Ramon fluieră încetişor, însă
frate-su îşi dăduse singur seam a că se întîm plă
ceva neobişnuit şi se apropiase de locul cu p ri­
cina.
— M'baeicha pa nde coe, che „Pojhy" ? zise cu
îndrăzneală Ramon, fericit în sinea lui că are
Smith- ul băgat în brîu. 12
1 B ăţ care se fo lo se şte p e n tru a sem ăn a „d in tr-o a ru n c ă tu ră " , în
gropi m ai m u lt sau m ai p u ţin în d e p ă rta te u n a d e a lta (n. a.).
2 D upă m odul c re o l (n. tr.).

229
 Sprîncenele stufoase ale celuilalt se încreţiră,
îm preunîndu-se una cu alta. Apoi zise în silă, ca
si cum ar fi aruncat vorbele cîinilor care tocmai
se apropiaseră :
— Ipoiante, p a 1...
Insă nici el nici tovarăşii lui nu încercară să des-
calece.
Din pădure se auzea zgomotul pe care îl făceau
beţele de tacuară, frîngîndu-se şi lovindu-se unul
de altul. Razele 'de soare începuseră să se întindă
cu repeziciune peste plantele încă umede, care dă­
deau priveliştii un aspect d e linişte şi seninătate.
Oam enii căutau să-şi ascundă încordarea. Feţele lor
păreau nişte m ăşti indiene.
— N u beţi cîte u n ceai ? Sau cîte un tereie, pen­
tru că foarte curînd o să fie o căldură cumplită.
Nu, nu voiau. Tovarăşii lui Ramlrez stăteau în ­
fipţi în şa. Caii începuseră să dea sem ne de neli­
nişte.
— Santa Cruz m-a trim is să vă spun că aveţi
două revolvere, pe c a re trebuie să le daţi nu-
m aidecît. D oar ştiţi bine că aici nu e voie să ai
arme. Numai machetele, pentru tăiatul ierbii...
Toţi cîţi erau de faţă traseră aer în piept cu lă­
comie. Buba se spărsese.
— Păi d e c e s ă le dăm ?... întrebă Adolfo, fără
să ridice tonul.
— Le-am lăsat doar ca să ne apărăm la nevoie...
— E adevărat, avem arme. N u zicem ba. Insă
d acă vor să le ducem acolo, trebuie să ni le plă­
tească. Doar am dat bani pe ele...
— Prin urm are nu vreţi să le daţi ?
— N-o lua chiar aşa, ch'amigo 12. G îndeşte-te sin­
gur, sîntem peoni bătrîni... De ce să se poarte ast­
fel cu noi ? Şi dacă adm inistratorul nu are încre-
1 M ulţum esc, b in e (n. a.).
2 P rieten e (n. tr.).

230
dere în noi, atunci nici noi nu ne mai încredem în
nimeni... ţ
Scheletele copacilor care se mad înălţau ici-colo
prin losado1, păreau semne negre de întrebare, pe
fondul v erde al desişului înconjurător.
— A şadar vă răzvrătiţi ?
— Ba nu...
V orbele nu-şi mai aveau rostul. Pînă şi cîinii
sim ţeau încordarea momentului. Singurul lucru viu
în aceste fiinţe, încrem enite ca nişte stane de pia­
tră, erau ochii care pîndeau prin tre genele lăsate
în jos fiecare m işcare a grupului protivnic. Palmele
b ătătorite ardeau de nerăbdare să se încleşteze de
plăsele. O tăcere de plumb se lăsase peste oam eni
şi dobitoace. Iar soarele, trium fător, scălda întreaga
privelişte intr-un potop de lumină.

După cîteva clipe, fraţii M oreyra văzură crupele

cailor dispărînd în desiş. Nu le v en ea să creadă că
„Pojhy" dăduse înapoi — poate pentru întîia oară
în viaţa lui. Căci se m ărginise doar la a le in ter­
zice — din p artea lui Santa Cruz — să se apropie
înarm aţi de Adm inistraţie...

1 Loc unde p ă d u re a a fost tă ia tă şi a rsă (n. a.).

231
 IN CAPCANA

O lovitură înfundată, şi atît. însă cînd liniştea

începe să se întindă ia r peste pădure, alte zgomote
o sfîşie şi o alungă. Trunchiul e deja brăzdat de o
rană albă, şi securea se înfige cu furie în ea, o face
tot mai mare, până cînd din întreg copacul răm îne
numai o Tană, .pe unde se scurge viaţa lui vegetală,
laolaltă cu atîtea a m in tiri: cu razele de soare care
i-au m îngîiat frunzişul, cu ploile c a re l-au spălat
de atîtea ori, cu ţipetele nenum ăraţilor coatîs care
s-au zbenguit p rin tre crengile lui, cu ciripitul p ă­
sărelelor, ale căror cuiburi le-a adăpostit ani şi ani
de zile. Zgomotul pe care îl face prăvălintiu-se la
pământ nu este prea mare, dacă ţinem seam ă de
cei cinci şase sute de ani pe care i-a trăit, într-o
veşnică luptă. A r fi putut să se îm potrivească mai
m ult în faţa acestui mensu pe jum ătate despuiat,
ar fi putut să-l lăm urească, să-i arate că nu cîştigă
nimic doborîndu-l, că duşm anul am îndorura este
îndepărtatul che-iubichâ 1 care stoarce din om1 şi
mai m ultă vlagă d ecît din pădure. Insă omul nu-1
ascultă. A pierdut d e m ult p u tin ţa de a mai pricepe
graiul acesta. Apoi, vătaful dă tîrcoale în ju r şi
omul ştie prea bine că trebuie să strângă cît mai
m ulţi bani, ca să-şi plătească d ato ria nesecată faţă
de stăpîni, ca să-şi recâştige lib ertatea — fie şi pen­
1 P atron (n. a.).

232
tru cîteva zile — ca să coboare ia Posadas şi sâ sd
îm bete în voie, chiar dacă, după aceea, îl . aşteaptă
un nou angajam ent în v reu n a din aceie sucursale
ale iadului care sînt porturile din Alto Paranâ. A şa
că zadarnic ar încerca copacul să ceară milă. Omul
izbeşte în neştire, pînă cînd îl vede prăbuşinriu-se
la păm înt, învins, despuiat, ca o fecioară siluită.
Pentru că omul nu înţelege că adevăratul lui duş­
man nu este arborele ; ori pentru că pînă acum n-a
sosit ceasul să ridice securea asupra acestui duş­
man, asupra îndepărtatului che-rubichâ.
 XXXVIII

Mînioaiele lui Ramon înfigeau cu greu acul —

o dată şi încă o idată — în nădragii şi aşa foarte
peticiţi, pentru a cîrpi o nouă gaură. Cineva îi dădu
de ştire :
— Păzea, că vine unul dintre ,,cîini“...
— Ăsta-i „Episcopul". Ce-o fi cău tîn d ?
N epăsător, îşi văzu mai departe de cusut, pînă
cînid vătaful se opri în faţa lui :
— M'baeicha pa nde caaru... 1 începu acesta cu
un zîmbet prefăcut. Insă Ramon îi tăie scurt vorba :
— Ce vrei de la m ine ? S p u n e !
— Patronul te pofteşte la 25 ale lunii. Că atunci
e sărbătoarea A rgentinei. M ă-nţelegi ? Şi o să fie
p etrecere mare, cu muzică şi alte cele...
— Şi m ă pofteşte pe m ine ?
— Chiar aşa. P,e tine şi p e fratele tău. Ce să-i
spun ? Pejota'pâ ? 8
P rivirea lui M oreyra, plină de neîncredere, ză­
bovi cîteva clipe într-un punct îndepărtat, unde ce­
rul se îm preuna cu pădurea.
— Ei, ce să-i spun ?
— Dine. Spune-i că ihojota /... 3
Şi acul se porni iar să străpungă stofa groasă a
pantalonilor. 1
1 Bună ziua (n. a.).
2 V en iţi î (n. a.).
a V enim I (n. a.).

234
 — Ce noroc pe tine, zise un mensu care era pe
acolo, încercînid să-l descoase pe Ramon.
— Decît noroc d e ăsta, mai bine lipsă ! Ce copi/l
e ş t i ! zise cel care pregătea ceaiul. N u vezi că vor
să-i facă de petrecanie ?
— Sigur ! încuviinţă Ramon rupînd aţa şi trăgîn-
du-şi pantalonii în picioare. N u-ţi dai seam a ?... Ce,
crezi că patronului i-a venit cheful să joace cu
noi ? Cu nişte m uncitori prăpădiţi ?...
— V orbă să fie ! Şi tu c e ai de gînd să faci ? Te
duci ?...
Ramon M oreyra îşi încordă trupul voinic, ars de
soare, şi o porni spre desiş.
— M ă duc... Dacă m -a poftit...
— O să te om oare 1
V ocea lui se auzea acum de departe :
— Dacă m-a poftit...
 IN CAPCANA

Prin puzderia de frunze şi ram uri, orhideea îşi în ­

tindea buchetul adem enitor. La capătul lujerului
mlădios se legănau două-trei floricele galbene cu
punctişoare verzi, de un verde suav, delicat. Era
în p artea d e jos a copacului, cătîn d cu băgare de
seam ă în jur. C îteva m ierle trecu ră pe lîngă ea,
zbenguindu-se în văzduh. Apoi, vrem e de un ceas,
se scurse un şn ag lung de furnici hidoase, cu pîn-
tecul alb şi umflat. Un papagal stătu cîtăv a vrem e
pe o ram ură alăturată, fălindu-se parcă cu penele
lui. In cele din urm ă îşi luă zborul. Un „păianjen
d e păldure" se ivi din fundul unei gropiţe, îşi ţesu
pînza o bucată de vreme, apoi aşeză deasupra cî­
teva beţigaşe şi chiar o bucăţică de frunză, mică
de tot. Apoi se făcu nevăzut. Peste cîtev a clipe,
apăru un vira bosta 1 mişcîndu-şi anevoie picioa­
rele. Pentru a ocoli uriaşele piedici din cale — pie­
tricelele, lujerele întinse pe jos, m oviliţele de ţă-
rîn ă — trebuia să treacă drept peste capcană. îşi
ridică picioruşele din faţă, aşteptîndu-se să dea
de ceva tare. Insă se prăbuşi în gol, pradă cleştilor
îndem înatici ai păianjenului. A cesta scoase o clipă
capul afară, apoi se făcu iar nevăzut.
O rhideea se legăna uşor în vînt.

1 Soi de g in d ac (n. a.).

236
 XXXIX

Pentru a ajunge la „C entrala Santa-Cruz" fură

nevoiţi să m eargă pe jos to ată dim ineaţa, cam cinci­
sprezece kilom etri, pe o potecă aproape neum blată.
Cu puţin înainte d e a sosi îşi cufundă picioarele
desculţe într-un pîrîiaiş, se spălară de praf pe faţă,
apoi, fără să schim be o vorbă îşi văzură de drum.
Pesem ne cineva îi pîndea de departe căci, apropiin-
du-se de clădirea cea mare, văzură o forfotă ne­
obişnuită. Insă m erseră înainte fără cea mai mică
şovăială. In faţa clădirii de chirpici stăteau rezemaţi
de p erete vreo zece-doisprezece oamleni cu cara­
binele în mină, zîmbind răutăcios. A lături era
m ayordom u'l1 Cirilo şi însuşi Santa Cruz. De p e­
trecere, nici pom eneală. C ărţile se dăduseră p e faţă.
— A ş a a ! strigă adm inistratorul, făcînd cîţiva
paşi înainte. Acum daţi arm ele sau nu ?
— Păi, să vedeţi senoi...
— Taci din gură, ticălosule I A ici trebuie să vă
plecaţi capetele, că de nu, vi le plec eu cu gloanţe!
Ce aţi crezut voi ?...
— Anichene, che ca ia î ... 12 Nu înţelegem de ce
v-aţi sup ărat p e noi...
— îm potriva lui Santa Cruz nu s-a răzvrătit ni­
meni ! Ştiaţi asta ? Nimeni care să fi scăpat cu

1 M ai-m arele v ă ta filo r (n. tr.).

2 N-o să fie aşa, dom nule (n. a.).

237
v iaţa ! Şi voi aţi îndrăznit să vă lăudaţi în faţa tu ­
tu rora că n-o să daţi revolverele.
—■Păi...
C arabinele se m işcau, prindeau viaţă — ţinute
cu grijă în braţe, cum îşi ţin m am ele copiii. Ca şi
cum n-ar fi auzit discuţia, oam enii încercau piedi­
cile, curăţau ţevile de pulbere, zimbeau...
— ...Chiar aici o să puneţi toate arm ele voastre!
Ce p o rc ă rie ! A ltă treabă n-am decît să umblu
după voi I
— Păi, stăpîne, dacă dum neavoastră n-aveţi în-
creidere în noi, ce să mai zicem de alţii...
— Gura ! Daţi arm ele încoace...
— Unde mai pui că am dat bani pe ele ; şi ne
trebuie, că altfel fiarele şi şerpii strică plantaţia.
Avem nevoie de ele, pe legea noastră, che caraî...
Pistoalele vătafilor sclipeau în cingători. Cu un
zîmibet viclean, Faleiro zise tare, ca să-l audă toată
■lumea :
— După cum văd, în cinstea lui 25 Mai, fîrtaţii
o să prim ească ce li se cuvine...
— Treaba lor, adăugă Cham orro pe acelaşi ton.
Cosciugele sîn t gata de pe acum...
— Daţi armele, că de nu...
Ramon îi aruncă lui Adolfo o privire din care nu
se p u te a înţelege ce are de gînd :
— Văd că nu-i nim ic de făcut. Să le dăm...
— Dacă altm interi nu se poate, încuviinţă Adolfo,
tot cu glas tare. Insă revolverele aveau cocoşul
tras...
Santa Cruz tocm ai poruncea unuia d intre vătafi
să ia armele, cînd deodată vorbele i se înecară în-
tr-un geam ăt prelung. Fraţii M oreyra duseseră încet
m îna la cingătoare, apoi, cu o repeziciune neb ă­
nuită, îşi sm ulseră pistoalele şi în cepură să tragă,
foc după foc. Cînd vătafii, buimăciţi, încercară să
răspundă, din rîndurile lor şi căzuseră cîţiva. A ren­
daşul don Amaro zăcea mort, cu un plumb bine
ochit în inimă. La fel şi Cirilo, în care Ramon ţin­

238
tise cu m ultă băgare de seamă. Santa Cruz era
rănit ; ca şi Crescencio. Cu aceeaşi seninătate cu
care doborau arborii de ceai, fraţii M oreyra îşi pu­
neau acum viaţa în joc — fie ce o fi. Insă o făceau
m dem înatic şi socotit, ca doi buni trăgători. îşi ale­
geau cu grijă ţinta, ocheau fără greş, stăteau pe
jum ătate întorşi, pentru ca gloanţele să-i nim e­
rească cîf mai greu. Potrivnicii lor, văzîndu-se fără
conducători — înspăimântaţi mai mult de fapta b ăr­
bătească a celor doi mensu, decît de gloanţele în­
seşi — trăgeau la întâmplare, aproape fără să
ochească. C îţiva din ei izbutiră să scape. Attfhci
Ramon se năpusti asupra lui Faleiro, cum era pe-a-
proape, şi îl doborî cu lovituri de cuţit.
— A sta — îi spunea el, izbind cu sete — e pen­
tru A yala ; şi asta pentru A m elia ; şi asta pentru
copil...
Santa Cruz se făcuse nevăzut. N -aveau tim p nici
să încarce armtele. Cu carabina unui m ort încer­
cară să-d ta ie retragerea. C îteva gloanţe le şuierară
pe la urechi, sfÎTtecînd desişul din spatele lor.
Peste cîteva clipe, cînd intrau în pădure croin-
du-şi drum cu lovituri repezi de machete, Ramon
strivi, fără să vrea, un uriaş „păianjen de pădure",
care tocmai prinsese în capcană un viia bosta
amărît.
 IN CAPCANA

In pădure omul nu se poate apăra decît prefă-

cîndu-se în jivină. Mai cu seam ă omul hăituit. In­
stinctele sale trebuie să iasă la suprafaţă, să-i ab­
soarbă întreaga personalitate, să-i facă cu putinţă
scăparea. Trebuie să-şi însuşească auzul fin al cer­
bului, agilitatea jaguarului, rezistenţa tapirului, vă-
zu/1 pătrunzător al şoimului. Ca şi ei trebuie să ştie
să se strecoare prin desiş, nevăzut de nimeni, să
nu doarm ă şi să nu mănînce, îm prejurările o cer.
Şi s ă aibă răbdarea unei nacaninâ 1 care stă la
pîndă ceasuri întregi, pentru a-şi înhăţa prada fără
nici o prim ejdie. In pădure p o ate trăi num ai cel ce
o ascultă orbeşte, se preface într-un copil al ei, se
supune m ultelor şi încîlcitelor legi care cîrm uiesc
m ăreaţa ei dezordine ; şi trebuie să cunoască graiul
buruienilor şi al elem entelor naturii, să găsească
drum ul cel bun după semne tainice, să se în­
frăţească cu pîraiele cristaline şi stelele sclipitoare
de pe cer. Şi să nu deznădăjduiască. Să nu deznă-
dăjduiască niciodată. Nici atunci cînd singurătatea
îi aduce înaintea ochilor vedenii hîde în danţ m a­
cabru. Nici atunci cînd după zile nesfîrşite de drum
se pom eneşte în locul de unde a plecat. Nici atunci
cînd — blestem în frico şă to r! — hăitaşii se apropie
tot mai m ult de el. A ltm interi îl aşteaptă pieirea,
ori — mai Tău — nebunia. A ceasta e răzbunarea
pădurii. -— . !
1 Soi de şarp e n e v en in o s (n. a.).

240
 XL

A proape că pierduseră şirul zilelor de cînd fu­

geau prin pădure. Ştiau p rea bine că potere num e­
roase o să pornească pe urm ele lor, şi că fuga o să
fie o ispravă m ult mai grea deaît bătălia de la „Cen­
trala Santa Cruz". Şi intr-adevăr, aşa a fost. Pe
undeva, pe aproape, cete de oam eni începuseră să
răscolească pădurea în lung şi-n lat. C îţi o r fi fost ?
Dacă pentru a ucide un biet mensu care nu şi-a
p lătit datoria porneau, d e obicei, cîte şapte-opt,
pentru ei trebuie să fi plecat cîtev a zeci. Pentru ei,
care săvîrşiseră o fărădelege de neiertat, apărîn-
du-şi v ia ţa cu gloanţe şi, m ai ou seamă, înălţînd
în faţa gloatelor de mensu stindardul sfînt al răz­
vrătirii. Fără îndoială, li se p reg ătise o pedeapsă
înfricoşătoare, care să le slujească tu tu ro r d rep t
în văţătură de minte, pentru ani îndelungaţi. De
aceea fugarii ascultau fără încetare, zi şi noapte,
căutînd să prindă cu urechea cel mai mic zgomot
din pădure. Cînd au început ploile, le-a venit din
cale afară de greu. Insă nici atunci cei doi fraţi nu
s-au oprit din drum.
Intr-o după-am iază se întîm plă nenorocirea cea
mare. Deodată, Ramon strigă :
— Stai pe loc, frăţîne. Ne-am rătăcit.
Aşa era. Se găseau tot acolo de unde porniseră
de seara. Cum de fusese cu p u tin ţă una ca asta ? N i­
m eriseră într-un uriaş tacuaial, rătăcind prin el ore

16 241
întregi, pentru a ajunge iar la locul de plecare. în ­
cercaseră să-i dea de capăt, însă încotro o luau,
vedeau numai beţe şi iar beţe, în şiruri dese, fără
de sifîrşit. Machetele — ştirbite de atîtea lovituri —
izbeau cu furie în dreapta şi în stînga. De cîteva
ceasuri începuse să plouă. O ploaie m ăruntă, deasă,
necontenită. Erau uzi pînă la piele, lihniţi de foame,
frînţi de oboseală. Intr-un cuvînt, erau pierduţi.
— Fi... hii... ihuuuuu...
Un fior de groază îi străbătu. Strigătul se auzise
nebănuit de aproape. Cel mullt la vreo doi kilo­
m etri d e acolo. Era vestitul mbuieo, semnalul gua­
rani cu ajutorul căruia oamenii se orientau şi co­
m unicau unii cu alţii în pădure. De bună seamă,
în clipa de faţă erau înconjuraţi şi cercul se strîn-
gea din ce în ce mai mult, încet, cu socoteală, fără
p utinţă de a da greş.
—■Hii... ihuuuu...
Acum strigătele se înşirau prin întreaga pădure,
de la un capăt la altul, în spatele lor. Răsunau la
intervale regulate, ca şi cum cineva ar fi stat să le
m ăsoare cu ceasul. Sfredeleau ploaia şi zgomotul
n eîntrerupt al beţelor de tacuară, care cădeau la
păm înt.
—■ Ihuuuu...
Repetat, m onoton, înnebunitor. Se apropia pas
cu pas, învăluindu-i într-o m reajă nevăzută, fără pu­
tin ţă d e scăpare. Cu răsuflarea tăiată ascultau fie­
care sem nal şi răspunsul care nu întîrzia să vină :
— Fi... huu...
A şadar, pentru asta s-au zbătut atîta ? Au fugit
cît le-au îngăduit puterile, şi-au sîngerat picioarele
desculţe, au m estecat ţărîn ă şi Tădăcini pentru a-şi
amăgi foamea, şi-au frînt b raţele croiridu-şi drum
prin desiş, s-au chinuit atîtea zile şi nopţi în ş i r !
Şi acestea toate pentru ce ? Pentru ca în cele din
urm ă să pice în capcană ca nişte şoareci. Gîndul
acesta îl făcea pe Ramon să-şi iasă din fire. Şi ba­
rem să poată muri bărbăteşte, trăgînd în duşmani
242
pînă la ultim a suflare ! însă hainele le erau ude
leoarcă, iar pulberea, umedă.
— Ihuuuu...
Strigătul răsuna tot mai prelung, tot mai tare,
v ibra — parcă dispreţuitor — în văzduh, apoi se
stingea cu un ascuţit şi pătrunzător :
— Cu...
într-o clipă se hotărî :
— Hai, Adolfo, repede.
— Nu. Ce rost mai are ? Au pus m îna p e noi...
eu unul sim t că mor d e oboseală.
— Dar...
— Nu te gînidi la mine. Fugi singur ; lasă-mă...
Nu era timp de pierdut. Strigătul se înălţa acum
trium fător la cîtev a sute de m etri. Se apropie de
frate-său, rezem aţjde un copac. Şi atunci se petrecu
ceva groaznic : îl lovi.

XLI

Singurătatea se făcuse apăsătoare pen tru Amelia.

Bărbaţii plecaseră către asfinţitul soarelui, fără să-i
spună unde se duc. Ii aşteptase zadarnic ceasuri în
şir, din ce în ce mai îngrijorată. Ca şi cum i-ar fi
îm părtăşit neliniştea, m icul co a ti 1 se frăm înta fără
încetare, scoţând sunete nedesluşite din fundul gî-
tlejului. încercă să-l potolească mîngîindu-1 pe cap.
Apoi' se apropie iar de uşă. De-abia atunci băgă de
seam ă că trem ură din tot trupul. Frica i se cuibă­
rea tot mai adînc în inimă. Parcă venea de afară,
din bezna nopţii, din pădurea nălucitoare ; p ătru n ­
dea în casă în chip de păianjen uriaş, se aşeza la
pîndă, colo sus pe tavan, sau în ungherul acela în ­
tunecos, unde nu răzbătea lum ina slabă a opaiţu­
1 Soi d e m aim uţă (n. tr .) .

18* 243
 lui. Era singurâ-singurică intre cei patru pereţi de
tacuaipi, în inima pădurii. Gîndul acesta o făcu să
se înfioare. Frica o cuprindea cu b raţele ei ciolă-
noase, îi in tra pe sub straie ca un şarpe, ca o mină
uriaşă, cu degete lungi, reci ca de mort. Şi degetele
acestea îi lunecau p e trup, se opreau o clipă pe
pîntece, prefăcîndu-1 intr-un sloi de gheaţă. Apoi
urcau mai sus, îi prindeau sînii, o strîngeau de gît.
La început uşor, apoi tot mai tare, din ce în ce mai
tare, ca un cleşte uriaş. încercă să scape d in strîn-
soarea aducătoare de m oarte lovind cu m ina braţul
nevăzut. Insă m îna lovi în gol. De-abia atunci îşi
dădu seam a că adineauri ţipase.
— îmi pierd minţile, îşi zise ea înspăim întată.
Apoi putinţa de a judeca limpede o părăsi din nou.
C eva mai .puternic decît ea o apăsa pe umeri, o
tîra pe cărări negre şi întortocheate spre m arginea
prăpastiei, spre nebunie.
In bezna nopţii, în desişul de n estrăbătut al pă­
durii, ţipătul femeii răsună fals, nefiresc, rostogo-
lindu-se, parcă, peste crengile copacilor ca o p a­
săre rănită de m oarte. întunericul parcă se făcuse
şi mai des. După un scurt leşin, A m elia încercă să
se ridice. A t fi v ru t să se gîndească la Ramon. Insă
în m inte i se desfăşura acum cu repeziciune un şir
neîntrerupt de imagini, pe care nu le p utea alunga.
Se vedea mai în tîi într-un bordel, la Posadas, apoi
lin gă maică-sa, la V illa Encarnacion, spălînd rufe
pe malul unui rîu. După aceea, prin faţa ochilor
i se perindau într-o procesiune fără d e sfîrşit —
rîzînd, plîngînd, am eninţînd cu pumnii, beţi, treji,
veseli, posomjorîţi — toţi bărbaţii care trecuseră
prin v iaţa ei. Il vedea pe tatăl ei vitreg, cu ochii
sclipind de .pofte, cu nelipsita lui ghitară la umăr.
Se apropia d e ea, întindea m îna să apuce sînii fe­
ciorelnici, s-o sărute cu gura lui băloasă. O strîn-
gea în braţe, se lă sa peste ea... şi deodată chipul
i se prefăcea în chipul lui Faleiro. întindea şi el

244
mîinile, însă parcă a am eninţare ; şi şuiera cu rău ­
ta te printre dinţi :
— Ai să vezi... Ramon al tău... ce o să păţească
într-o zi...
Nu-şi mai putea stăpîni trem urul. Genunchii se
loveau puternic unul de celălalt prin ciorapii groşi
de bumbac alb. Cu m işcări nervoase îşi trosnea
degetele, care scoteau un sunet c iu d a t: crac-crac,
ca o broscuţă într-o băltoacă. Frica i se cuibărise
în creieri, pusese stăpînire pe toate gîndurile şi
sim ţăm intele ei, răscolindu-le, izbindu-le, parcă,
unul de altul, învîrtindude ca într-un danţ drăcesc.
Apoi cobora în jos, spre inimă, prinzînd-o ca în ­
tr-un cleşte, storcind tot sîngele din ea, prefăcînd-o
într-o biată otreapă. Şi totuşi, otreapa a s ta bătea,
bătea fără încetare, 'dîndu-i de v este c ă s-a întîm-
plat ceva îngrozitor.
îşi lăsă capul în palm ele um ede de sudoare :
— L-aml p ie rd u t! zise, ou voce tare, ca şi cum
cineva ar fi putut s-o audă şi să-i vină într-ajutor.
Apoi se prăbuşi peste masă, care scoase un gea­
măt prelung — ca un ison la hohotele de plîns ale
femeii.
Să fi fost pe la miezul nopţii. Ramon nu venea.
Şi nici frate-său. Insă era zadarnic să-i mai aştepte.
Presim ţirile — mai ta ri decît brum a de judecată
care îi mai răm ăsese — îi spuneau fără urm ă de
îndoială, că s-a p etrecu t ceva groaznic. N-o să-si
mai vadă bărbatul. Era atît de sigură de asta, încît
parcă m oartea lui n-o mai speria. Singurul lucru
care o um plea acum de spaim ă era sim ţăm întul în­
fricoşătoarei sale singurătăţi, în noaptea aceea
cumplită, şi aşteptarea, aşteptarea clipei cînd avea
să afle sigur că presim ţirile n-o înşelaseră. înainte
de a fi fost siluită 'de tatăl ei vitreg, avusese p re­
sim ţiri asem ănătoare. A şa că atunci cînd nenoroci­
rea s-a întîm plat, n-a m ai avut p u tere să plîngă.
Apoi presim ţise că vrem e îndelungată avea să

245
treacă din braţele unui bărbat intr-ale altuia,
şi nici atunci presim ţirile n-o înşelaseră. Şi mai
ştiuse dinainte că niciodată n-o să-i fie so rtit să
nască un copil viu. A şa că la vederea trupşorului
chircit, care îi părea atît d e străin — şi de ea şi de
v iaţă — n u v ărsase o lacrim ă. Căci pînă atunci la­
crimile îi secaseră de atîta plîns. Şi acum, aceleaşi
presim ţiri le avea pentru Ramon.
V întul biciuia sălbatic frunzele de palmier. Ples­
n ea cu putere coroanele arborilor care îi răspun­
deau, supărate, printr-un prelung fîlşşş-fîşşş. Apoi
prindea să se rotească nebuneşte prin pădure, scu-
turînd buruienile şi beţele de tacuară, ba ridicîn-
du-se în sus, ba prăvălindu-se cu furie peste aco­
perişul căsuţei din poiană. Şi din cînd în cînd ră­
bufnea înăuntru, intra vîrtej în odaie, aducînd pe
aripile lui bezna de afară, vuietul pădurii, fiorii
morţii.
însă e a nu mai simte acum nici o frică. Bl e m ort
şi plânsul nu-â m ai poate aju ta la nimic, nu mai
poate schim ba ceea c e s-a întâmplat. A dineauri l-a
văzut. Parcă ar fi fost în faţa ei. Zace pe păm înt
cu două răni înfricoşătoare — ou doi plumbi înfipţi
adînc în pieptul lui voinic. Ca şi Lorenzo. Ca Mai-
dana, ca Pancho, c a Paniagua. Ea a auzit de atîtea
ori aceste întîm plări, a aşteptat cu atîta groază
această clipă înspăimântătoare, încît acum parcă
nu-i mlai pasă d e nimic, parcă s-a îm păcat cu gîn-
dul m orţii lui Ramon. însă ceea ce o chinuieşte
acum este singurătatea, această cum plită singură­
tate j în inima pădurii ; în bezna nopţii. Şi el zace
acolo singur, cu plumbii aceia blestem aţi.
Frăm întată d e năluciri, nu-şi d ă seam a că afară
se aude zgomot de paşi. Cineva dă tîrcoale casei.
Cu părul vîlvoi, cu priv irea pierdută, întoarce capul
spre uşă. La cîţiva paşi de ea, în picioare, stă un
bărbat.
— Ramon !...

246
 XLII

Lutul roşu şi jilav li se prindea de picioarele

umflate, pline de răni. Era zăpuşeală. Roiuri dese
de mbarigilis le 'dădeau tîrcoale, înţepîndu-i fără
milă. Cu toate acestea se sim ţeau fericiţi. Ploaia
stătuse încă de dim ineaţă, şi acum razele soarelui
se strecurau prin frunzişul des al pădurii. In sfîrşit
găsiseră drum ul cel bun şi acum m ergeau de-a lun­
gul unuia dintre nenum ăratele p îrîiaşe care brăz­
dează pădurea, ştiind că el îi v a conduce fără greş
p în ă la Paranâ. Ziua urm ăreau apa cristalină a pî-
rîuilui; noaptea stelele presărate pe albastrul senin
al cerului. N -aveau cum să se rătăcească. M ergeau
m ereu înainte fără să m ănînce, fără să doarm ă —
totuşi fericiţi şi plini de avînt. Pe Adolfo îl năpă­
diseră am intirile ; se g îndea la felurite întîm plări
din copilărie, uitînd clipa d e faţă şi durerea din
m ădulare. Ramon m ergea sigur lîngă el, făcîndu-şi
tot felul d e socoteli, făurind cu îndrăzneală planul
fugii. Totul p ărea simplu şi frumos, ca şi şopîrla
aceea verde din desiş, ca şi p îrîul care le arăta
drumul, m urm urind încetişor, ca şi bucuria aceea
fără m argini <pe care o sim ţeau la gîndul că sînt
liberi, că şi-au bătut joc de urm ăritori. Pînă şi u rle­
tul blestem atului guixa-yagua ], necontenitul lui
hauuu, prevestitor de rele, p ărea mai puţin jalnic
ca d e obicei. M ergeau înainte.

(Nu mai vorbiseră de lac despre întâm plarea aceea

neplăcută. Ramon îşi luase fratele în b raţe şi m er­
sese cu el mai bine de un ceas, pînă într-un lum i­
niş, de unde pîrîul îi pusese pe drumul cel bun.
înfricoşătorul mbure o se auzea acum din ce în ce
mai departe, în timp ce picioarele lor negre fră- 1
1 Soi d e cîin e s ălb a tic (n. a.).

247
tnintau necontenit lutul de pe jos. Lut — erâu şi
ele. — Lut — erau şi cei doi oameni cu privirea
posom orită. Insă u riaşa putere a pădurii p ărea că
se întrupase în ei. Cu o voinţă titanică, cu o hotă-
rîre nestrăm utată, cu un avînt fără seam ăn îşi croiau
drum prin desiş. M ergeau înainte.)
 IN CAPCANA

Fîlfîind încet din aripi greoaie y ac utinga 1 zbură

p înă la uriaşul guatambu 12. Se aşeză pe o creangă,
zburlindu-şi penele negre. Apoi se u ită de ju r îm­
prejur, peste în treag a privelişte. C ît vedeai cu
ochii, 'luxurianta vegetaţie tropicală îşi revărsa cu
dărnicie splendorile d e verdeaţă. In faţă — un
maiia preta scurt şi vînjos ; ceva mai încolo — un
anchiquillo, u n gutui sălbatic, un guaya-bita. A lă­
turi, un lapacho lung şi zvelt. Trei-patru pini —
unul lîngă altul — îşi avîntau spre cer coroanele
întunecate, înălţîndu-se peste ceilalţi copaci ca
nişte faruri negre-verzui. De crengile tu tu ro r copa­
cilor afcîmau liane groase d e isipo, alcătuind m reje
îm pletite cu iscusinţă, ad ev ărate ziduri de verdeaţă
m enite să închidă orice trecere prin pădure. Iar pe
păm înt, o bogăţie neasem uită de amambays şi alte
soiuri de ferigi, d e aloe, de coriandri, de tacuaras
bravas, de plante spinoase sau tîrîtoare, grăm ădite
la picioarele copacilor uriaşi, uitîndu-se, parcă, cu
pism ă în sus, spre m inunatele lo r coroane. O linişte
solem nă stăpînea pădurea, o linişte pe care n-o
puteau tulbura nici ţipetele celor cîteva maimuţe
jucăuşe de prin copaci, nici ciripitul micului su-
1 S pecie d e p a să re (n. tr.).
2 S pecie d e copac (n. tr.).

249
rucuâ, nici trosnetul ram urilor uscate, arse de soa­
rele dogoritor.
Dar deodată, totul se schimbă. Arborii, jivinele,
văzduhul nu mai p a r înfrăţite ca adineauri. Acum
p ar a se duşm ăni d e m oarte. Cu un plumb bine
ochit în trup, o saiacuia m ititică se rostogoleşte
din creangă în creangă, apoi săru tă ţărîn a cu cio-
cu-i verde. Liniştea s-a risipit. Trece omul.
 XLIII

Strigătul sfredeli văzduhul şi răm ase parcă atâr­

nat undeva sus. Deschise ochii mari, peste m ăsură
de mari, pînă simţi că pleoapele încep s-o doară.
Apoi, după o clipă de fericire, dîndu-şi seam a că se
înşelase, leşină din nou. Alţi doi oam eni intrară în
odaie. Rezemîndu-şi carabinele de masă, îi dădură
să bea, însă dinţii îi erau atît de strînis încleştaţi,
încît trebuiră să-i bage degetele în gură ca să i-o
deschidă. Pleoapele femeii se ridicară din nou, însă
privirea îi era pierdută, stinsă, străină de tot ce se
vedea în jur.
— Se vede treab a .că a păţit cev a puiculiţa asta,
zise cel m'ai slab 'dintre capangas. Apoi, întorcîn-
du-se spre Santa Cruz, a'dăugă :
— Aţi văzut ? Cînd aţi intrat dum neavoastră l-a
strigat pe num e : Ramon... Şi-o fi ieşit din minţi...
A dm inistratorul nu binevoi să răspundă. C ercetă
cu o privire pătrunzătoare patul, cufărul, masa, h ai­
nele atîm ate ici-colo, ca şi cum a r fi v rut să facă
inventarul odăii. Apoi zise morocănos :
— Mi-am închipuit eu... Tâlharii ăia trebuie să
fie departe acum . Doar nu erau să vină drept în
capcană.
— Lăsaţi, că-i prinde el „Pojhy"... fără îndoială...
Santa Cruz se în fu rie :
— Vă ştiu eu pe toţi câte parale faceţi. Dacă nu
puneţi m îna pe el, dau afară jum ătate din oameni.

251
 Se ridică. Braţul îi era legat de gît cu o basma
cenuşie. Simţea o arsură puternică în carne. Pe dea­
supra, a v e a şi fierbinţeală. Pleoapele i se lipeau de
somn. Totuşi, furia care îl stăpînea era mai pu ter­
nică. înăuntru şi afară oamenii stăteau nemişcaţi,
privindu-1 cu sfială. A şteptau poruncile lui.
■
— H a id e ! zise el în cele din urmă, întorcîndu-se
către O rtigosa care se înclină respectuos. Trimite
alţii zece p e Picada Grande 1 ; iar Ferreyra cu oa­
menii lui să le taie drum ul spre port. Iute !
Cînd tăcu, paznicii începură să se mişte. A fară se
auzeau acum paşi greoi, ordine scurte, zgomote de
arm e lovite u na de alta. Santa Cruz îşi privi gîndi-
to r cizmele, apoi pantalonii rupţi şi murdari.
— Spuneţi-le că dau o răsplată m are celui care
mi-i aduce vii sau m o r ţi!
Lum inarea pîlpîia cu licăriri albăstrui. Pe pereţi,
um brele oam enilor păreau um bre de uriaşi. ,Se miş­
cau greoi prin odaie, fiecare cu Winchester-ul în
mînă, copleşiţi de cele întîm plate, înfricoşaţi, şovă­
itori, ■aşteptînd, parcă, o m inune din ceruri care
să-i saape de sarcina prim ită. In cele din urm ă ie­
şiră, unul cîte unul.
— Da'... cu A m elia ce facem, şefule?...
— Ia-o tu. Poţi să te speli pe cap cu ea. Iar casa
dă-i-o lui Peralta.
— Păi... să vedeţi...
Dar Santa Cruz ieşise afară, supărat, cu obrajii
roşii de fierbinţeală. O rtigosa încreţi din sprîn-
cene.
— Se vede treaba că nu ţi-a plăcut darul...
— Cui naiba poate să-i placă ? Nu vezi că e
nebună ?
D eodată tresăriră amîndoi. Femeia începuse să
rîdă încetişor, ca şi cum ar fi descoperit ceva de
m are însem nătate, Ramon nu era mort. Presim ţirile
o înşelaseră. Nu-1 văzuse ea adineauri ? Şi acum
1 P oteca cea m are (n. tr.)

252
Unde sâ se fi dus ? fie ce nu v en ea ? Se năpusti
pe uşă afară, în întunericul nopţii :
— Ramon ! RA M O O O O O 0N !...

XLIV

Li se părea că zilele grele s-au dup pentru to t­

deauna. Pădurea îi scăpase de la m oarte, şi acum se
arătă foarte binevoitoare faţă de ei. G ăsiră un stup
de albine mondoii şi înfulecară în cîtev a clipe toată
m ierea din el. Apoi se în tîln iră pe neaşteptate cu
un oarecare V entura Lopez. Izgonit ca lepros, trăia
acum într-o poiană, unde îşi clădise un ianchito1.
P etrecură cu el cîteva ceasuri şi se aleseră cu trei
daruri preţioase : bucuria de a fi văzut o făptură
om enească prietenă, îm brăcăm inte şi optsprezece
cartuşe. Apoi, cu puterile îm prospătate, porniră iar
la drum. N oaptea îşi îngăduiau să doarm ă cîteva
ceasuri. Adolfo se culca în timp ce Ramon stătea
de veghe, ca să n u se apropie vreo fiară. Cînd văz­
duhul înm iresm at şi cald al pădurii, liniştea adîncă
din jur şi oboseala de peste zi, să lăsau grele ca
plum bul peste pleoapele lui, îşi trezea fratele să
facă de strajă. Uneori li se întîm pla să îm puşte cîte
un yacu 2,1 şi în timp ce îl înfulecau cu lăcomie, pe
feţele lor bărboase, arse de ,soare şi tăbăcite de v înt
înflorea — notă discordantă — un zîm bet larg de
mulţumire, descoperindu-le dinţii m urdari şi gingiile
însîngerate. In a unsprezecea zi de drum dădură
p este o aşezare de cainguăs 3. N u fu nevoie de m ultă
vorbă. Indienii îi înţeleseră. Stătură acolo o zi în ­
1 C ăsuţă (n. tr.).
2 Soi de p a să re (n. tt\).
3 Sem inţie de in d ien i (n. tr.).

253
treagă, odihnindu-se, uitînd, pentru cîteva ceasuri,
de prim ejdia care nu trecuse încă. C ăpătară man-
dioca, cartofii şi o găină uru, şi la rîndul lor dădură
în dar căm ăşile şi basm alele roşii de pe ei, foarte
jinduite de indieni. Apoi plecară mai departe, fi­
nind mereu drum ul spre Paraua.
 IN CAPCANA

Cu ce ar p utea fi asem uit m arele P aran â? Sub

m îngîierea razelor de lună, p are u n peşte uriaş cu
solzii argintii. Cînd luna se ascunde după nori, se
preface într-o fîşie lată de păm înt negru. Ziua, în
lum ina orbitoare a soarelui, am inteşte trupul mlă­
dios şi unduit al unei sirene m inunate. Cu mişcări
m olatice de femeie şerpuieşte peste întinderi n e ­
sfârşite, viclean ca şi prim ejdioasele y arard care m i­
şună, colo sus, pe m alurile lui. V oinic de basm cu
pieptul arămiu, căruia peştii îi ţes veşm inte sclipi­
toare din solzii lor de aur. Brazdă roditoare i rană
sîngerîndă. Rîu cuminte, smerit, u n e o r i; alteori, în ­
volburat, sălbatic — spaim ă a cîrm acilor. N ăval­
nic, cu neputinţă de stăpînit la Salto Apipe, unde
îşi prăvăleşte apele în jos, de pe înălţim i am eţi­
to are ; potolit şi mlajestuios în tre m inunatele coline
de la Teyu-cuare ; arm ăsar în spume la intrarea în
tainicii codri ai Braziliei. Făptură cu trup de valuri
care şerpuieşte necontenit, v rînd parcă s ă se ajungă
pe sine însuşi, fără a izbuti vreodată. Beteală scli­
pitoare pe verdele nesfîrşit al atâtor păduri şi cîmpii.
Strigăt de triumf. Sol atotputernic al m inunatelor
tărîm uri de la m iazănoapte. V eni-va oare cineva
să-ţi înalţe într-o zi cînt de slavă, să-ţi facă, în sfîr-

255
şit, dreptate ? — bătrîn e m istuit de dragoste, to v a­
răşe nedespărţit al prăpăstioaselor m aluri argenti-
niene, zăm islitorule de ţări şi oraşe, rîu d ătător de
viaţă, rîu iubitor de oameni, Dumnezeul nostru,
P a ra n â !
 XLV

In sfîrşit, ajunseră ;la Paranâ. M erseseră şaispre­

zece zile.

Sufletul omenesc poate răm îne încordat mai

m ultă vreme. Cît anum e ? O oră, o zi, cîteva zile.
N ervii se prefac în fire de oţel, muşchii se întăresc
ca piatra, sîngele curge năvalnic prin vine. întreaga
făptură e avîntată spre un singur ţel. Trăsăturile
feţei se încordează, ochii sfredelesc depărtările, pa­
şii şi glasul capătă o siguranţă neobişnuită. Astfel,
neînfricat de nimic — nici de îm prejurări, nici de
oameni — individul m erge în ainte ca un somnam­
bul, cu o voinţă de fier, care îşi ţine p rad a strîns în
gheare, fără s-o slăbească o clipă. Piedicile sîn t mă- .
tu rate din cale ; zidurile se năruiesc unul după a l­
tul. Insă această extraordinară tensiune a spiritului
— nem aivăzută, aproape supraom enească — axe ne­
voie de piedici si obstacole, ca să se m enţină un
timp oarecare. Cînd piedicile dispaT, voinţa piere,
se ofileşte, ca o floare lipsită de apă.
Cînd ochii lor desluşiră în depărtare apele găl­
bui ale m arelui Paranâ, din care se ridicau aburi
străvezii, lum inaţi de prim ele raze ale soarelui,
Ramon simţi că o m oleşeală plăcută îi cuprinde
trupul şi căzu pe păm înt c a într-un leşin adine, n e­
putincios să mai facă un pas înainte.

J7 — Fţtul negru 257

 Poate că nu s-ar fi dat bătut, dacă ar fi ştiut că
prim ejdia e aproape, nebănuit de aproape. Cu o zi
înainte, o poteră alcătuită din şase oam eni dăduse
peste locul unde poposiseră ei ultim a dată, şi acum
venea pe urm ele lor. Poteraşii m ergeau aproape
fără zgomot, din ce în ce mai siguri de pradă. în a ­
intau repede, cu socoteală, folosindu-se de drumul
croit de către cei doi fugari. Erau doar comitiveros
îndem înatici. V înătoarea de oameni era m eseria
lor. Adulmecau aerul, sim ţeau de departe mirosul
pielei omeneşti, aburii de sudoare încinsă. înaintau
sigur, ca o fatalitate de neînlăturat. Zgomotul v alu­
rilor le dădu de ştire că fluviul e aproape. Trebuiau
să le taie celor doi răzvrătiţi ultima, unica putinţă
de a scăpa de răzbunare.
 IN CAPCANA

Ca cioplită în piatră, iguana 1 încrem eni lîngă un

huembe, cu capu-i lătăreţ, uşor aplecat spre păm înt,
ca şi cum ar fi v ru t să asculte cum bate inima v re ­
mii. Picioarele din faţă, puţin ridicate pe o piatră,
plină de muşchi verde, îi susţineau pieptul unduit.
Idol de jad cu ochi sclipitori care parcă priveau, în
acelaşi timp, două lumi deosebite : ceea ce s-a în-
tîmpl-at şi cee a ce avea să se întîm ple, ploaia de
ieri şi ceaţa care avea să v in ă după lum ina asta pu­
ternică, atît de plăcută. Se vede că fugise, căci piep­
tul îi sălta cu m işcări scurte şi repezi. Scoase o
limbă subţire, ascuţită, roşie. C îteva clipe păru un
dragon înfricoşător, scoţînd foc pe gură — flăcări
roşii şi pîlpîitoare. După ce şerpui în aer, limba se
ascunse iar în gură, şi atunci iguana se prefăcu în
ceea ce era cu a d e v ă ra t: într-o tîrîto are urîţică,
disproporţionată, într-o lepădătură pocită a înfrico­
şătorilor ei sem eni : crocodilul şi şopîrla de p ă ­
dure. D eodată ochii prinseră să-i lucească mai viu.
Apoi soarele n-o mai văzu. Fără cel mai mic zgo­
mot, cu o agilitate uim itoare, se făcu nevăzută în
dosul unor ferigi care îşi îm preunau armonios
frunzele, legănate uşor de o bo are de vînt. Se mai
legănau încă în clipa Cînd trecură cei doi oameni,
bătînd păm întul roşu cu cizmele lor prăfuite.
' 1 Sol d e ş o p trlă (n. tr.).

17* 259
 XLVI

Adolfo îşi dădu seam a că urm ăritorii vin după ei.

Nu pe calea sim ţurilor, ci printr-o intuiţie tainică
a omului crescut în pădure, a omului încă foarte
apropiat de natură. Prima lui reacţie fu aceea a unui
animal hăituit. Cu părul măciucă, cu trupul încor­
dat, ar fi vrut s-o ia la fugă nebuneşte. încotro ? In
spate se întindea pădurea, din care, în orice clipă,
puteau să apară urm ăritorii. In faţă — la vreo două
sute de m etri — şerpuia m arele Paranâ, m înîndu-şi
domol apele uşor unduite de vînt. Rîul putea să fie
scăparea lor, dar în acelaşi timp — mai sigur — îi
putea duce la pierzanie, în trucît în locul acela era
aproape de netrecut. Dincolo, malul paraguayan,
p ărea atît de aproape, înCît ai fi zis că poţi ajunge
din cîteva salturi pe plaja alburie, scăldată de soare,
în spatele căreia se întindea verdele întunecat al
pădurii. Cu ochii mici, din pricina soarelui sclipitor,
privi în stingă, către malul celălalt. Răm ase uim it
de cee a ce văzu. Făpturi omeneşti, încovoiate de
spete, se m işcau încoace şi încolo pe fondul verde
al pădurii. Oameni ! Oameni şi o luntre ! In pi­
cioare, lingă Ramon, înm ărm urit ca o stană de p ia­
tră, sim ţea că speranţa i se cuibăreşte în suflet, pune
stăpînire pe el, îi alungă şi frica şi oboseala. Şi nu
picioarele fură acelea care străb ătu ră într-o clipă
distanţa pînă la mal. N u gîtlejul lui fu cel care

260
strofă din răsputeri, cu o nespusă bucurie, pînă
cîhd strigătul se prefăcu într-un fel de horcăit du­
reros. Nu fu el cel oare prinse să dea din mîini,
făcînd sem ne deznădăjduite. Fu speranţa, m inunata,
dum nezeiasca speranţă, sp eran ţa de nestins a orică­
rei făpturi omeneşti. Speranţa se făcuse glas şi gest,
stindard şi cîntec de triumf, simbol al chemării la
frăţească solidaritate între oameni, strigăt de bu­
curie şi izbîndă. Pe malul spum egatului Paranâ,
omul părea el însuşi un strigăt, o pasăre cu aripile
întinse, o flacără avîn tată spre cer.
Era speranţa.

XLVII

— In m are belea au intrat...

întinşi pe spate în fundul bărcii, cu feţele mîngî-
iate de razele 'Călduţe ale soarelui, abia mai auzeau
ce vorbesc salvatorii lor. Trăgînd vîrtos la lopeţi,
un peon înalt şi voinic, grăi în c e t:
— N-aş v rea să fiu în pielea lor...
— Nici eu...
Adolfo îi privea cu ochi somnoroşi, nepăsători la
ceea ce putea să s e întîm ple de acum înainte. Insă
Ramon îi asculta neliniştit. Ce voiau să zică ? 3e
rezemă, greoi, într-un cot, ridicîndu-şi capul de pe
scîndură. Apoi mişcînd încet limba prin gura plină
de salivă, z is e :
— De ce ? Mai rău decît a fost nu poate să fie...
La început nu răspunse nimeni. Privirile oam eni­
lor zăboviră cîtev a clipe pe suprafaţa liniştită a
apei, pe stîncile de p e mal, unde se soreau cîteva
păsări, apoi pe plaja nisipoasă de unde plecaseră
adineauri. Cel mai tânăr dintre ei scoase un oftat.
Ochii întrebători ai lui Ramon îi trădau neliniştea.
Oamenii se sim ţiră datori să răspundă.

261
 — Tot un drac zise, în sfîrşit, unul, ferimdu-se de
privirea l o r ; apoi prinse să-şi frece de zor palm ele
b ătătorite de atîta vîslit.
Acum neliniştea lor se prefăcuse în frică, într-o
frică grozavă care le răscolea tot sîngele. Ramon se
întoarse pe burtă, apoi, sprijinindu-se în mîini se
ridică pe jum ătate, cu faţa către peonul înalt şi
voinic, care îi inspira mai m ultă încredere datorită
asem ănării lui cu răposatul Lorenzo.
— O să ne dea iar pe m îna lui A llica ? Ce zici ?...
Din nou linişte, liniştea aceea blestem ată. Insă
de d a ta asta ţinu mai puţin. Răspunsul îi făcu să
răsufle uşuraţi.
— Nu, aproape sigur că nu, fiindcă acum au n e ­
voie de oameni... Culesul e în toi şi nu se găsesc
destui taieieios... că altminteri...
— Stăpînul cum e ? Tot o fiară ?
— Un ticălos. Ca să nu zic mai Tău. Aici, la
Puerto Sâenz Pena, gîrbaciul e la m are cinste.
— Şi-i omoară pe bieţii creştini fără pic de milă.
Numai săptăm îna trecută au dispărut trei, pe care-i
trimisese, chipurile, la Posadas, să ducă ceva...
— Don V ictoriano ăsta are mai m ulte vieţi ome­
neşti pe suflet, decît eu păduchi pe trup.
Insă fugarii nu-i mai ascultau. Erau departe de
acolo, de salvatorii lor, de Allica şi de don V icto­
riano — cel care av ea nenum ărate vieţi omeneşti
pe suflet. Lucrul de căpetenie era că n-o să-i trim ită
înapoi. De îndată .ce frica li se risipi, foamea,
somnul, durerea din m ădularele frînte de atîta mers
— puseră iar stăpânire pe ei. Căzură greu pe fundul
bărcii, cu capul pe scîndură, cu m îinile şi picioa­
rele întinse, nem işcaţi, leoarcă de apă, ca nişte peşti
uriaşi fără de viaţă. O boseala, căldura soarelui, bî-
zîitul ţînţarilor, glasurile peoniloi de la vîsle —
to ate se prefăcuseră, parcă, într-o m asă compactă
care îi trăgea la somn.
— Dacă acolo au dus-o rău, aici o să le iasă pe

262
nas — zicea, în clipa aceea, o voce răguşită, parca
cu ciudă.
înainte de a adormi, Ramon izbuti să mai lege
două vorbe, şi le spuse eu m ulţum ire în glas, ca
şi cum ar fi descoperit cine ştie ce n o u tate :
— Ei şi ?... Parcă nu mai putem fugi o dată?...
Peonii nu m ai stârniră. V îsleau de zor.
Puţin după aceea< traseră la mal în dreptul unor
stînci. Patru dintre ei luară în b raţe pe fugarii ador­
miţi şi-i duseră la um bra unor copaci din apropiere.
Apoi se şterseră de sudoare cu nişte basm ale roşii,
vorbind între ei şi uitîndu-se la fraţii M oreyra. Cel
mai tînăr oftă din nou.

XLVIII

— Noi sîntem îedeiados ’...

V aporul m ergea pe o cancha 12 îngustă căutînd
adîncim ea cea mai mare, fiindcă fluviul e ra în scă­
dere. Din Cînd în cînd făcea cîte o cotitură bruscă
şi atunci apa n ăv ălea p e punte, înfiltrîndu-se
printre scânduri. Apoi, o bucată de vreme, „Iberâ"
m ergea iar drept, pînă cînd în drum se ivea vreun
vîrtej de apă — sem n că în locul cu pricina era o
stîncă ascunsă, oare trebuia ocolită. Soarele do­
gorea cumplit.
— ...sînteţi îedeiados, nu-i a şa ?
— Aşa-i, frate. Ştim să ne fajcem respectaţi. Mă-n-
ţelegi ? Cînd ne ridicăm toţi ca unul, nici un vapor
nu mai mişcă.
Oamenii — mai toţi mensu — ascultau cu gurile
căscate.
— A şaaa ?...
1 A so ciaţii în tr-o o rg an izaţie ciţ c a ra c te r sin d ical (a. tr.).
2 C anal nav ig ab il (n. tr.). ' ' •"

263
 — ...căci dacă noi, muncitorii, sîntem uniţi, pa­
tronii se duc la naiba. Dacă noi nu muncim, atunci
la ce dracu le mai folosesc banii ?
M arinarul agitator vorbea cu tot mai m ultă con­
vingere în glas. în cala întunecoasă, unde călăto ­
reau claie peste grămjadă, peonii schim bau priviri
pline d e uimire, exprim îndu-şi apoi adm iraţia în
c o r:
— A şaaa ?... Uite dom nule !...
— Da' ceea ce am făcut noi la Istueta ? Cîixd s-a
aflat despre crim ele lui Cirito, Sindicatul a decla­
rat grevă...
Ochii se fac mari de u im ire ; capetele se întind
să audă mai bine ; un murm ur nedesluşit străbate
cala. V aporul coteşte din nou.
— Cirito ? întrebă Ramon.
■— Chiar el. Păi nu ştiţi ?...
A proape toţi ştiau. La Posadas se mai vorbea încă
despre scandalul acela nemaipomenit.
— Ăl de s-a găsit la el o m ulţim e de ciolane
omeneşti. De la vreo cincizeci de mensu, dacă nu
mai mult...
— Tîlharul dracului... Uite ce făcea !...
— Ii omora el şi eu mai-m arele vătafilor. Lopez.
Ăl de-i spune „măcelarul"...
C îteva clipe fu linişte. Apoi m arinarul c o n tin u ă :
— B u u n ! Şi cum am aflat noi de asta, am zis :
nici un om la lucru ! Şi nu s-a dus nimeni. Nimeni !
Ei, să fi văzut ce a fost atunci 1 Sticleţii alergau ca
nişte nebuni de colo pînă colo. O am enii din Posa­
das protestau îm potriva ucigaşilor. Pe scurt, s-a
încins un tărăboi, cum nu se mai pom enise prin
părţile acelea. A ţinut vreo p atru luni de zile, şi
după aceea...
— P e ra ltâ a a a a !
Glasul se auzea de sus, poruncitor. Ca şi cum ci­
neva l-ar fi strîns de g*ît, rupîndu-i la jum ătate şi­
rul povestirii, m arinarul zise :

264
 S ecu n d u l! Şi se căţăra pe scară ca o maimuţă,
dispărînd în gaura albă din tavan.
Oamenii răm aseră tăcu ţi cîtev a Clipe. Apoi se
apucară ia r să joace cărţi. Rămân se îndepărtă de
grup, nem ulţum it că plecarea m arinarului îl îm pie­
dicase să afle tocmai ceea ce dorea. întrebările
parcă îi ardeau gîtlejul. Insă ştia că răspunsul nu
poate să vină dinăuntru. Era undeva în altă parte.
Dar unde anum e ? Cum prindea eu u rech ea vreun
cuvînt lăm uritor, se ag ăţa de el cu deznădejde. Şi
atunci i se părea că a descoperit m area taină. Insă
vorbele se risipeau în Vînt iar el răm înea din nou
neliniştit, dornic să descopere adevărul. Dar acum
avea cel puţin un fir conducător.
— Pun un real la bătaie, măi vere, strigă un
peon, mai-mai să sa ră în sus d e bucurie.
Celălalt îl privi batjocoritor :
— Tare mă tem că socoteala din tîrg nu se p o ­
triveşte cu cea de a c a s ă 1.
Cărţile de joc vechi, slinoase, rupte la margini,
căzură una peste alta în micul cerc de lum ină care
v enea prin deschizătura din tavan. In ju r se îngră­
m ădeau o m ulţim e d e capete. Din cind în cînd
se desprindea d'in întuneric, nim erind p en tru o clipă-
două în bătaia luminii cîte o faţă oacheşă eu ple­
oape umflate, cu dinţi galbeni, m ustaţă rară şi ochi
strălucitori. Printre înjurături, strigăte, sticle de
rachiu şi scuipături, oamenii m înuiau cărţile cu p a ­
timă, Ca nişte copii care nu se mai satură de joc.
Trăiau intens clipele acelea. La cărţi nu mai erau
nişte sărm ani mensu, ca în viaţa de toate zilele. în ­
şelau, căutau să tragă cărţile cele mai bune, se
certau la aruncarea zarurilor, îşi puneau în joc
toată agerim ea şi iscusinţa şi uneori izbuteau chiar
să cîştige o monedă-două. In clipele acelea erau
fericiţi. Aşa că Ramon nu voi să-i întrerupă.
1 In origin al : — No m e parece, Roldan, gue todas las vacas sîan
suyas, (Nu mi se p a re R oldan că to a te v a cile a r fi ale tale.)

265
 Insă se înăbuşea în încăperea strîm tă, plină de
fum şi de duhoare, printre rîsete şi strigăte. Urcă
pe scăriţa ce ducea afară şi acolo avu norocul să
dea de Peralta.
— Bucuros, tovarăşe, spuse acesta. Stai n iţel aici.
Cei de la întîia s-au strîns în salon să joace.
Dar bagă de seam ă să nu te ia la ochi. Că lor nu
le plac lucrurile astea...
Şi arătă cu m îna spre puntea superioară, unde
era căpitanul, intendentul vasului, feluriţi proprie­
tari de păduri sau zeibale şi chiar un c onchabadoi
sirian care călătorea Dumnezeu ştie unde.
— A stea sîn t ploşniţele " din Alto Paranâ. Dacă
aş p u tea le-aş trîn ti o bom bă să se ducă toţi d ra ­
cului...
Rămase m irat cînd văzu că Ramon refuză bău­
tura.
— Acum trei zile m-am ju rat să nu mai pun pic
de rachiu ,în gură... De două ori m-au înhăţat fără
voia mea, fiindcă eram b eat mort. De azi înainte, s-a
isprăvit ; nu mai beau.
Peralta voia să afle totul de-a fir-a-păr. Atunci
Ramon îi povesti păţaniile din Puerto Allica, lupta
cu Santa Cruz, fuga. /
— A, deci tu erai ăla ?... Ştii că s-a pus u n premiu
pe capul tău ? La Pos'adas a aflat toată lumea... Cum
de ai scăpat ?...
Ramon nu era prea vorbăreţ de felul lui. Totuşi,
izuti să-i istorisească în cîteva cuvinte cum au. fu­
git de 'la Allica, cum au ajuns cu barca la Puerto
Sâenz Pena şi cum au fost trimişi la m uncă în inima
pădurii, departe de mal. Insă, curînd după aceea, el
a căzut bolnav. Pesem ne din pricina m ersului prin
ploaie, a foamei şi a oboselii. C îte v a zile a zăcut în
neştire. A tunci s-a despărţit de Adolfo şi vînzînd
brum a de lucruri care îi mai rămăsese, şi-a plătit
drum ul pipă la .Villa Rnqarnacion, Trei săpţăm îni

266
a fost între viaţă şi moarte. In cele din urm ă a
scăpat.
— A tunci am trecut pe malul celălalt, la Pos^das.
fiindcă aveam u n chef straşnic să u it de to ate şi
să mă mai veselesc puţin...
Făcu o scurtă pauză. Totdeauna oînd ajungea aici
cu povestirea, sim ţea nevoia să se oprească puţin,
fiindcă în locul acela am intirile lui se făceau din
ce în ce mai nedesluşite, se pierdeau intr-un fel
de ceaţă.
Din salonul puternic lum inat se auzea zarvă, rî-
sete, ţăcănitul surd al zarurilor aruncate pe masă şi
glasuri sacadate care anunţau m izele :
— M ai pun 20... 5 şi 3... Miza întreagă...
—■Şi după aceea ?... în treb ă n erăbdător Peralta.
Zadarnic. Din tot ce se m ai întîm plase, îşi mai
am intea doar cîte un crîm pei n e d e slu şit: muzică,
îmbulzeală, femei peste femei şi, în sfîrşit, o durere
îngrozitoare de Cap, pricinuită de beţia care trebuia
să fi ţinut vreo două sau trei zile. Cînd s-a trezit,
era din nou pe un vas. Chiar pe ăsta. Insă acum nu
mai avea nici un rost să se îm potrivească. Păţise
la fel ca Bâez.
— Şi nenorocitul acela spunea că n-o să se mai
întoarcă niciodată... Ca şi mine... Şi cînd şi-a venit
în fire, era pe bord, legat de o copastie...
A rătă cu bărbia sticla pe jum ătate goală :
— De asta 'am ju ra t să nu mai beau cît oi trăi.
Şi aşa o să fie. Ţi-o spune un M oreyra...
V aporul despica neobosit întunericul nopţii. Prin
uşa întredeschisă a salonuhii se auzeau strigăte,
rîsete, zăngănit de pahare. Insă dintre toate se des­
prindea glasul jucătorilor, repede şi monoton ca
un descîntec.
— Un carou... Mai pun 50... 2 şi 7, 11...
— Ceea ce spun eu, m urm ura P eralta ; o bombă,
să sară dracului în aer ; toţi cîţi sînt acolo.

267
 XLIX

— Da' cu Sindicatul cum e ? Că începuseşi să po­

vesteşti adineauri...
P eralta p arcă voia isă-i explice cu m îinile lui mari,
obişnuite să tragă din greu la otgoane şi cabestan.
Apoi, ca şi cum şi-ar fi înnodat firul gîndurilor, în ­
cepu să vorbească :
— Păi, să vezi. Acolo e altfel. Ştii unde vine Sau
Ignacio ? Nu ? Dar Santa Ana... Bompland ? Nici
asta? Bun. Ei, atunci află de la mine că acum cîţiva
ani în locurile acelea s-a pus săm înţă de iarbă, aşa,
de încercare. Şi săm înţa a prins. A tunci s-au apucat
dum nealor de au sem ănat ogoare întregi. Acum sînt
pe acolo o m ulţim e de întreprinderi, cu puzderie
de copaci. A şezaţi frumos, în rînd, că ţi-e mai m are
dragul să-i priveşti. Ca nişte soldaţi. Şi se întind
p'înă hăt departe, zeci şi zeci de kilometri...
îi părea că vede copacii răsărind din apă, în spa­
tele vaporului. In şiruri lungi şi drepte, cu crengile
pline de flori. Insă nu sem ănau cu cei ascunşi în
pădure, pe care omul îi găsea atît de greu, pentru
a-i doborî, apoi, fără pic de milă.
—■Sînt nişte copăcei micuţi. Numai atîtica. Şi au
grijă d e ei ca de nişte cuconiţe. Ii plivesc şi îi cu­
răţă mereu... Apoi, la cules, taie frunzele binişor,
ca să nu-i strice. Aşa cum scrie la carte...
îşi sorbeau ceaiul în tihnă stînd pe o bancă,
lîngă cabina bucătarului. Glasul m arinarului sindi­
calist îi dezvăluia lui Ramon o lume nouă, un ţinut
al ierbii mate deosebit de acelea pe care îşi p etre­
cuse partea cea mai zbucium ată a vieţii, trudind
din greu şi suferind amarnic. O singură întreprins
dere avea, poate, pînă la un milion de copaci. Cu­
lesul ţinea trei luni şi cei mai m ulţi dintre tareferos
nu trăiau în y erbal. A colo peonilor nu li se făcea de
petrecanie ca în celelalte colonii din Alto Paranâ.
Bătăile erau rare şi...

268
 “ ...Va sa zică oam enii o duc mai bine şi stăpinii
nu sînt aşa de cîinoşi ?
P eralta îl bătu părinteşte pe umăr, ca p e u n copil
care se poticneşte la prim ii paşi. Stăpinii erau cîi-
noşi pretutindeni. O are trebuia să i-o mai spună ci­
neva ? De asta îl putea asigura chiar el, Dositeo
Peralta, om um blat peste ţări şi mări, trecut prin
ciur şi prin dîrm on şi totdeauna exploatat pînă la
sînge. Nu. El îi povestise doar p artea bună a vieţii
din acele y eibale. în să acum, venea p arte a cealaltă.
De plătit se p lătea tot atît de p ro st ca a i c i; şi la
m încare căutau să-i jecm ănească cit mai mult. Iar
sim bria le-o dăldeau în bonuri, în schimbul cărora
nu puteau căpăta bani, ci num ai felurite lucruri de
la prăvălie. Şi slujbaşii stăpînirii luau totdeauna
p artea patronului. însă lucrul de căpetenie era acela
că trăiau la un loc, în sate mari. Nu era ca în p ă ­
dure, la adăpostul căreia se poate face orice sam a­
volnicie. Peonii, m ulţi cîtu-i frunza şi iarba, se strîn-
geau laolaltă şi vorbeau despre ceea 'Ce-i durea. Şi
cînd era vorba să-şi apere drepturile, săreau toţi ca
unul. A şa s-a născut Sindicatul.
— Mai deunăzi a fost o grevă cum nu s-a mai
pomenit. Poliţia, să turbeze, nu alta. Au ajuns chiar
să tragă în oameni. Şi tot n-a făcut nimic. A sta a
fost la San Ignacio, pe plantaţia lui M artini şi pe
a lui Andres Palacios... Patronii au dat din colţ în
colţ, şi pînă la urm ă oamenii au căpătat o sim brie
sporită. Acum pentru o arioba de ceai li se plăteşte
un real, şi nu optzeci de centavos ca înainte...
CoTiientinul ar fi v ru t să-i explice că în nopţile
lui de nesomn şi frăm întare, se gîndise tocmai la
aişa ceva. A sta o căuta el. Insă vorbele nu-i veneau
pe limbă. Izbuti să spună doar a t î t :
— Bine trebuie să mai fie acolo I M i-ar plăcea
şi mie să văd...
Şi îşi puse în gînd să pornească la vale pe fluviu
cu cel dintîi prilej. Luptînd aşa singur, răzleţ, putea
face doar pe u n vătaf, doi, să muşte ţărîna. Insă

269
el ar fi v ru t să-i vad ă muşcînd ţărîn a pe toţi pa­
tronii, adm inistratorii şi vătafii din Alto Paranâ.
Dacă acolo, în josul apei, oamenii ştiau să se facă
respectaţi, acolo trebuia să fie şi el. In ceea ce se
num ea Sindicat, trebuia să se găsească un loc şi
pentru dînsul şi era h o tărît să-l ceară.

Rezemat în coate de parapetul vasului, urm ărea

cu privirea valurile m ohorîte, de un cafeniu închis,
pe care doar ici-colea se mai zărea ci te o dîră de
lum ină de la ultim ele licăriri ale asfinţitului. V apo­
rul despica apa cu repeziciune, şi croia drum voini­
ceşte prin ea, duduind şi pufnind fără răgaz. Pe
alocuri valurile încercau să i se îm potrivească, spu-
m egînd m înioase şi ridicîndu-se p în ă la înălţim ea
punţii. C îţiva stropi îl u d ară şi pe Ramon. D easupra
vaporului se îngrăm ădeau nori uriaşi, plutind ca
nişte corăbii de basm pe întinsul nesfîrşit al cerului.
A proape toţi erau albi. Unii, albi ca zăpada ; alţii
albi-cenuşii sau albi-gălbui. Insă albeaţa aceasta
avea ceva neplăcut, obositor. In faţă şi la stingă,
îm preunînd rîul şi cerul ca un al doilea orizont,
se înălţa o perdea cenuşie. P ărea o po artă uriaşă
de abur, o pădure întinsă cu ram uri străvezii.
Acum era din ce în ce mai aproape, la stingă, de
p artea malului paraguayan. V aporul făcu o coti­
tură bruscă şi cînd ajunse în dreptul castelului ae­
rian, ploaia, se dezlănţui dintr-o dată. Picături mari
loveau cu zgomot p relatele care ţineau loc de
acoperiş. Intr-o clipă puntea superioară fu m ăturată
de apa care se scurgea mai jos, în şuvoaie mari.
M ateloţii veniră fuga să strîn g ă um brarele de
pînză, şi intr-o clipă corpurile lor m usculoase se
făcură leoarcă de apă. Colo, la stingă, malul para-

2701
 guayan învăluit în .ceaţă abia se mai zărea printre
picăturile dese de ploaie. Ramon simţi că îl ia cu
frig şi se înfăşură mai bine în poncho1. In clipa
aceea P eralta se apropie de el, foarte agitat.
— Te-au v ă z u t! îi şopti în grabă, cu vocea în­
tretăiată. Ai păţit-o, frate-m eu ! Te-au văzut, tică­
loşii dracului 1
— Cine ?
— Dînşii. Ăi d e sus. Acolo e şi Allica I Te-a
cunoscut. E într-a întîia. Te-a văzut ci rid treceai
pe acolo. Acum vrea să pună m ina pe tine...
— Să pună m îna pe mine ? A sta n-o să-i m eargă
aşa de uşor...
— Du-te jos şi aşteaptă-m ă. Hai, iute...
în cală vreo doi-trei mensu mai jucau cărţi. Alţii,
stăteau, chipurile de vorbă, scoţînd cîte-un cuvînt,
două, încet, alene, fără prea mult chef. Prin col­
ţuri, unii începuseră să moţăie, îm biaţi la somn de
duduitul neîntrerupt al maşinilor, zgomotul lanţu­
rilor şi răpăitul ploii de afară. Răsuflau greu din
pricina fumului gros şi a duhorii nesuferite din
încăpere.
P eralta veni iar cu ştiri noi. Allica îm părţise o
groază de bani oam enilor din echipaj. P artea căpi­
tanului e ra de cinci su te de pesos. Tot atîta căpă­
tase şi intendentul. Iar m ateloţilor le făgăduise,
cîte o su tă d e pesos de cap de om, mimai să nu-1
lase să fugă.
— Viu n-o să pună m îna pe mine ! Poţi fi sigur
de asta ! zise Ramon.
Se gîndea la valurile spum egate ale fluviului ca
la o ultim ă putinţă de scăpare.
— Ba el te vrea viu. A poruncit să nu te slăbim
din ochi, ca să nu te arunci în apă...
Ceilalţi mensu stăteau cu urechile ciulite. Acum
ştiau că printre ei se află Ramon M oreyra, unul
dintre vitejii care nu de mult, la Puerto Allica, îl
,1 Soi d e p e le rin ă (n. tr.)>

271
făcuseră pe Santa Cruz să m uşte ţărîna, laolaltă cu
vătafii săi. Il priveau cu adm iraţie, bătîndu-1 p rie­
teneşte pe umăr, m îndri că m erg îm preună cu el
şi în acelaşi timp înspăim întaţi de soarta cum plită
care îl aştepta, şi de care nimeni nu mai putea să-l
scape.
— Spune că de îndată ce tragem la malul brazi­
lian o să te pună în fiare ; se vede treaba că deo­
cam dată nu se încumetă, fiindcă sîntem în apele
A rgentinei, încheie Perniţa.'
— Viu a spus să i-1 prindă. Numai viu, altm in­
teri nu se poate, repeta m ereu unul d in tre jucători,
uitîndu-se cu milă la Ramon. O are ce are de gînd
să-i facă?
— Cum, ide nu ţi-'a ven it în m inte ?... A re să-l facă
vătaf... Fără doar şi poate...
Izbucniră în rîs. Dar se vedea oît colo că nu
rîd din inimă. Cu coada ochiului priveau spre
corientin, încereînd, parcă, să descopere locurile
unde spinarea lui avea să fie brăzdată de gîrbaciul
înfricoşător. Se uitau la trupul acela voinic — peste
care avea să se reverse curînd cruzimea fără m ar­
gini a vătafilor, şi care într-o bună zi avea să plu­
tească neînsufleţit la vale, pe apele domoale, sau
învolburate ca acum, ale fluviului. Il priveau ca
şi cum ar fi fost d eja mort, ucis, pradă peştilor sau
fiarelor pădurii, simbol al atotputerniciei stăpînilor,
înfricoşătoare învăţătu ră de m inte pentru toţi răz­
v rătiţii din Alto Paranâ. Insă Ramon voia să tră ­
iască şi mila celor din ju r îi făcea rău.
— Şi nu se poate face nimic ? zise el, adresîn-
du-se lui Peralta, cu ochi întrebători, care, parcă
grăiau mai mult decît cuvintele.
P eralta îl privi gînditor.
— Ba s-ax putea încerca ceva... Dum neata ştii să
înoţi ?
Dădu din cap o d ată şi încă o dată.
— în cel mai rău caz... începu Peralta şovăitor,
tem îndu-şe parcă şă nu spună ceva nesocotit,
V orba e că le-a sucit m inţile la toţi cu prem iul lui.
N u ştiu ce să zic. Să mai vedem.
Cînd ieşi din încăpere, oamenii începură să-şi
întindă păturile şi m antalele, pregătindu-se de cul­
care. Insă mai întîi se străd u iră să-i arate lui Raimon
că sînt alături de el. E d rep t că nu p rea ştiau cum
s-o facă. V orbele parcă n u le veneau pe limbă. Aşa
că făcură în fel şi chip. Unul îi întinse ţigările lui,
strîngîndu-i în acelaşi timp mîna. A lţii încercară
să-l îm bie cu rachiu'. Nu bea ? Cum de era cu pu­
tin ţă ? Tocmai el, un om oaîndit la cazne, pe care
m oartea îl pîndea dintr-o clipă în alta. Acum mai
mult ca oricînd ar fi trebuit să tragă o duşcă-două,
ca să mai prindă curaj... Insă el avea curaj mai
mult decît îi trebuia, şi voia să trăiască, fie ce^o fi.
Adormi printre cei dintîi, uimindu-i cu sforăiturile
lui zgomotoase. V oia s ă trăiască.
Ploaia biciuia cu furie punţile vaporului, plesnea
pereţii de scînduri, răpăia ca într-o simfonie îndră­
cită pe tabla coşurilor şi pe butoaiele de m etal'
prinse cu otgoane puternice. Cu m ultă băgare de
seamă, încet dar sigur, vasul m ergea m ereu înainte,
despicînd apele de jos şi apărîndu-se cum putea
îm potriva celor de sus. Toate zgom otele se stin­
geau jos în cală, unde oam enii dorm eau claie peste
grămadă, printre saci de zahăr sau orez, printre
cutii de conserve, printre am ărăciuni şi suferinţe.

LI

Pe vapor se respira un alt fel de aer decît pe

uscat. M arinarii făceau m ereu acelaşi lucru, ace­
leaşi munci grele şi plictisitoare. Se dorm ea şi se
m înca la ore fixe. Sus, în timonerie, îl vedeai to t­
deauna pe pilot sau pe ajutorul lui, cu m îna încleş­
ta tă pe timonă, gu ochii ţintă la valurile amăgi­

18 273
toare. Din salon, de la a întîia, se auzeau rîsete,
glasuri răguşite de vin care spuneau cine ştie ce
glume fără perdea, strigăte care anunţau mizele la
joc. Insă acum călătoria nu se mai desfăşura după
tipic. Liniştea fusese tulburată. Şi nu mai av ea să
se întoarcă pînă la sfîrşit. Pînă la deznodăm întul
acelei dram e pe care o trăiau toţi : e a spectatori,
călăi sau victime. Nimeni nu vorbea despre ea,
însă toţi se gîndeau la soarta de pe acum h o tărîtă
a acelui mensu tînăr, care îşi p etrecea vrem ea fie
stînd în vreu n ungher dosnic al calei, fie plimbîn-
du-se pe mica punte de la proră, în tre babord şi
tribord : trei paşi înainte, trei paşi înapoi. Pe v a­
por călătorea pioartea. în să în Alto P aranâ m oar­
tea a^ceva obişnuit. Ceea ce îi pasiona pe toţi era
v înătoarea dezlănţuită după omul acela, după făp­
tu ra aceea nenorocită, căreia nu-i mai răm îneau
decît cîteva ceasuri sau zile de zbucium zadarnic.
Ramon ştia că e urm ărit pas cu pas, că fiecare gest
al lui e pîndit cu băgare de seamă, fiecare privire
spionată de ochi bănuitori. Insă — lucru ciudat —
tocmai aceasta îl făcea să se simtă mai puternic.
Bietul mensu de odinioară, neluat în seam ă de ni­
meni, dispreţuit de to ată lumea, se prefăcuse de­
odată într-o persoană im portantă, lucru care îl făcea
să fie m îndru şi totodată foarte stăpîn pe sine.
Ploaia stătuse, însă cerul era m ereu mohorît.
C ineva îi porunci lui Ramon să intre în cală. Băgă
de seamă, cu m irare, că vocea nu e a tît de aspră
ca alte dăţi. Din respect ? Din m ilă ? îşi lipi buzele
strîns u n a de alta. C locotea de ură. O u ră sălba­
tică, neîm păcată, care alunga din inima lui orice
alt simţămînt. Ură, ură din răsputeri. Insă era hotă-
rît să nu-i dea frîu liber. A r fi fost tot atît de pri­
m ejdioasă ca şi rachiul de care dînsul se lăsase o
dată pentru totdeauna. Trebuia să aibă mereu
capul limpede şi m îna sigură. N u num ai ca să
scape cu viaţă. Simţea nevoia să mai dovedească
o d ată că el, un simplu, un nenorocit peon, putea

274
sâ-şi bată joc de atotputernicii săi duşmani. 'Acum
totul era limpede. V oiau să-i ceară socoteală pen­
tru cele ce se întîm plase. Iar el nu era dispus să
răspundă. O dată, chiar în dim ineaţa aceea, îi tre ­
cuse prin m inte să sară în apă, înfruntînd gloanţele
care, fără îndoială, s-ar fi tras după el. Dar îşi dă­
duse seam a că urm ăritorii stau la pîndă. Se hotărî
să mai aştepte.
A şteptau şi ei. ,

LII

Se făcea că stă culcat pe spate. în faţa lui, Allica,

cu cravaşa în mînă, rînjea am eninţător. Apoi în­
cepu să-l scuture puternic, mormăind ceva printre
dinţi. Bănuia că erau înjurături, însă nu izbutea să
le desluşească. Ce c iu d a t! Stătea doar lîngă el,
faţa îi era atît de aproape de a lui încît îi simţea
răsuflarea, locul unde îi înfipsese degetele în carne
îl durea. Şi totuşi nu izbutea să-i desluşească v o r­
bele. Dar îşi dădu seam ă că trebuie să le deslu­
şească cu ori ce preţ. D eodată m intea i se lumină.
Se ridică puţin, sprijinindu-se într-un cot. In încă­
p ere era întuneric. C ineva îi şoptea, grăbit, la
ureche :
— Scoală ! H a i! Mai iute ! Dacă pierzi prilejul
ăsta nu mai scapi în vecii vecilor.
Diijtr-un salt fu în picioare. P eralta continua să-l
scuture, însă acum el era treaz de-a binelea. M ate-
lotul îi băgă o cîrpă în mînă.
— Ai să mergi cu mine. Pune-ţi basm aua asta în
cap ca să nu te cunoască. Hai, iute !
Ieşind din cală îşi dădu seam a că afară mai e
noapte. M ateloţii, pe jum ătate adormiţi, abia se
mişcau. Pricepu că vaporul ancorase undeva. Du­
duitul maşinilor se auzea slab de tot. Peralta îi
spunea ce are de făcut. Erau la Puerto Canalejas,

18* 275
pe m alul argentinian. Lăsau acolo oîţiva peoni şi
încărcau lemne. Era un prilej n eaştep tat şi cit se
poate de bun. Chiar acum, înainte de a se fi întins
puntea de debarcare, dînsul trebuia să sară pe mal,
printre m ateloţii care urm au să încarce lemnele.
Căci puntea o dată întinsă, intendentul s-ar fi aşe­
zat p e e a ca să supravegheze trecerea, şi atunci
n-ar mai fi fost cu pu tinţă să-l înşele. Insă acum,
cu ajutorul întunericului şi al basm alei din cap
putea să se strecoare nebăgat* de seamă. Alţi trei
m arinari cunoşteau povestea, şi la nevoie trebuiau
să-i dea o m înă de ajutor.
înainte ca Ramon să se fi dum irit cum se cuvine,
P eralta îl îm brăţişă şi se făcu nevăzut. Apoi tînărul
se pomeni într-un şir alcătuit din cinci oameni. în
faţă, între vas şi păm înt, se v edea o fîşie de apă
neagră şi sclipitoare. Doi dintre m ateloţi săriră pe
uscat. Ramon sări şi el la un noroc. A lunecă în no­
roi, ulai-mai să cadă. Insă lucrul de căpetenie era
că ajunsese pe mal. îm preună cu ceilalţi începu să
urce scara de bîrne care ducea sus. Totul m ersese
atît de uşor încît se întreba dacă e vis ori aievea.
îngrijorarea lui se dovedi îndreptăţită. Nici nu
apucaseră să ajungă sus cînd pe vapor se stîrni o
larm ă grozavă. întoarseră capetele. Unul din cei
care trebuiau debarcaţi acolo se îm potrivea din
răsputeri şi paznicii tăb ărîseră pe el. Intendentul
dădea ordine. Ramon pricepu că e vorba de un şi­
retlic făcut anum e pentru ca lipsa lui să nu fie
luată în seamă. M ateloţii începuseră să încarce
lemnele. D eodată unul dintre ei se apropie de Ra-
mdn şi-i strecură un cuţit în mînă.
— Ia-o pe cărăruia asta, drept înainte. C urînd o
să se lum ineze de ziuă, şi atunci ai să vezi două
cruci una lîngă alta. Le ocoleşti, apoi intri în p ă­
durea de cedri din spatele lor. Pînă seara, ajungi
la obraje1...
1 E x p lo atare fo restie ră (n. tr.).

276
 Cu aceste ultim e cuvinte omul coborî scara spre
vapor, făcîndu-se nevăzut în ceaţă. Rămân fugea
cît îl ţineau picioarele, fără zgomot, ca o pisică
sălbatică încolţită de cîini. Inim a îi b ătea repede-
repede, ca şi cum ar fi v ru t să iasă din piept şi s-o
ia la fugă p e cărare alături de dînsul. T oată p u terea
din tru p i se scursese parcă în picioare. Trecea ca
o nălucă pe lîngă copacii înalţi, ale căror coroane
foşnitoare, m işcate de vînt, păreau să legene stelele
cerului. începuse să se crape de ziuă. Ramon căzu
de vreo două sau trei ori, însă nici nu băgă de
seam ă că gura îi e plină de sînge, că genunchii îi
sînt juliţi, că m îinile cu care îşi croia drum prin
desiş cînd acesta închidea cărarea, îi sînt numai o
rană. V oia să trăiască, şi în clipa aceea, să trăieşti
însem na să fugi, să fugi cît te ţin puterile. Printre
um brele nopţii, risipite acum de lum ina zorilor, Ră­
mân părea şi el o um bră care fugea, fugea înainte...

LIII

— Heeei... r u p !
Scoţînd cu greu securea din trunchiul gros de
peterbi, Rămân o puse pe pămînt, rezem îndu-se în
coada ei. Strigătul ven ea din p artea dreaptă. De pe
poteca cea mare, care se vedea destul de bine din
locul acela. îşi şterse sudoarea de pe frunte, cu
o basm a mare, roşie. De fiecare dată cînd braţele
lui se lăsau în jos, înfigînd securea în trunchi, îi
părea că n-o să le mai poată ridica iar. însă ele
parcă se ridicau singure, ca şi cum n-ar fi fost ale
lui. Se legănau o clipă în aer, apoi izbeau cu furie
vrăjm aşul tăcut şi nem işcat din faţa- lor. O dată şi
încă o dată. De la coate în jos, vinele, umflate
peste măsură, stăteau parcă gata-gata să plesnească.

277
M îinile m a ri' şi puternice ţineau strîns coada
securii. Palmele îi erau brăzdate de răni adinei în
chip de şănţuleţe roşii şi întortocheate.
— Heeei... rup I
Dosul mîinii, de la degetul mic pînă la încheie­
tu ră era plin de punetişoare negre. Urme de la
dureroasele m uşcături ale micilor mbariguis. Chiar
în clipa aceea i se aşezase unul pe mină. Mic şi
negru. Il strivi cu degetul mare, oftînd adine. în ­
cercă să ridice securea. Insă m îinile i se lăsară moi
în jos. Se înăbuşea. Razele fierbinţi ale soarelui îi
ardeau trupul pe jum ătate gol, îl înţepau ca nişte
suliţe înroşite în foc. T receau prin pălărie, încin-
gîndu-i ceafa şi tîm plele. Desişul din ju r părea că
înaintează spre el, îl sugrumă, îl înăbuşe, laolaltă
cu zăpuşeala aceea cum plită care îi lua suflarea.
In clipa aceea un fluture m are şi albastru se aşeză
pe o ferigă mlădioasă, făcînd-o să se îndoaie sub
g reutatea lui. Fără să vrea, Ramon îl urm ări cu
privirea, pînă cînd fluturele îşi luă iar zborul, dis-
părînd printre frunzele verzi.
— Haide ! Chirusa ! Baiguala ! Dă-i d ru m u l!
în faţă, ca la vreo sută de metri, i se ivise o co­
tigă cu macara. V edea bine catîrii — opt sau zece
la num ăr — istoviţi de povara peste m ăsură de
grea. C ăruţaşul — un anume Gumersindo — toc­
m ai se dădea jos, plesnind din bici. P urta o cămaşă
roşie cu mîneci scurte şi o basm a slinoasă la gît.
In cap avea o b eretă veche. O m ustaţă lungă şi
cenuşie i se întindea pe pielea oacheşă a feţei,
brăzdată de zbîrcituri adinei. A lături era ajutorul
lui, un pui de indian de vreo zece ani. Cămaşa şi
nădragii îi'e ra u rupţi şi m urdari. Iar trupul numai
piele şi oase. Ramon îl privi cu milă. Trebuie să fi
fost ofticos. Dacă îi era sortit să trăiască, singura
fericire care îl aştepta era aceea de a deveni, în
cîţiva ani, un mensu .amărît şi zdrenţăros. N -ar fi

278
fost oare mai bine ca unul dintre catîri să-l dea
g ata de pe acum cu o lovitură de copită, cum i se
întîm plase mai deunăzi altui băiat de la grajduri ?
— Chirusa ! Q uietâaaa... Anaia e 1!
Băieţandrul avea o voce răguşită, bărbătească.
P ărea că îi iese din adîncul pieptului cu bucăţi de
plăm îni şi stropi de sînge. Acum el şi cu Gumer-
sindo se aplecaseră deasupra unuia dintre tru n ­
chiuri. Trebuiau să-l ridice în braţe, pînă la înăl­
ţim ea cotigii.
„Să aibă la vreo p atru tone", îşi făcu socoteala
Ramon. Alţi doi bărbaţi le veniră intr-ajutor. Mîi-
ni'le se prinseseră de oîte un ciot al buşteanului ;
ochii se căutau unii pe alţii, pentru ca toţi să
m işte o dată. Gumersindo striga cu putere, şi peste
o clipă ceilalţi îi răspundeau în cor :
— H e e e i!...
M uşchii încordaţi păreau nişte spirale de oţel,
gata-gata să iasă de sub piele.
— ... rup !
Intre cotigă şi păm înt puseseră cîteva lemne mai
mici, pe care trebuiau să urce buşteanul. Cînd
ajunseră pînă la ele, se opriră puţin să mai răsufle.
Pantaleon înjura, în guarani, ştergîndu-se de su­
doare cu bereta lui decolorată. La b rîu avea un
cuţit cu plăsele negre, iar de gît îi atîrn a un m eda­
lion prins cu o aţă m urdară. Puse din nou m îna pe
buştean, îm preună cu ceilalţi. Cele p atru corpuri
om eneşti se încordau din ce în ce mai tare, iar co­
pacul — învins — se ridica încet-încet. Oamenii
se îndem nau unii pe alţii eu strigăte nedesluşite,
apoi începeau toţi laolaltă :
— Heeei... rup ! Heeei... r u p ! Heeei...
Ramon scuipă în palme, şi le frecă de cîteva ori,
apoi înhăţă ia r securea. Loviturile răsunau înfun­
dat cînd tăişul se înfunda în m ăduva copacului.
I .fiic a d ia v o lu lu i ,(11 . tr.).

279
A şchiile săreau în toate părţile, lovindu-1 uneori
în faţă sau în piept. în cet dar sigur, tăişul pătru n ­
dea tot mai adînic în trunchi. Şi in timp ce izbea
cu putere, fără să greşească v reodată locul, Ramon
îşi făcea tot felul de socoteli. Intr-un sfert de ceas
uriaşul peterbi avea să fie la păm înt. Mai izbi o
dată. Apoi trebuia să-l taie în bucăţi şi să-l jupoaie
d e coajă. Izbi încă o dată. Atunci av ea să mai
cîştige şapte pesos argentinieni. Cum o fi stînd cu
socoteala ? V enise la Puerto A guirre doar de vreo
trei luni de zile, fugind din Puerto Allica, şi nu
avea de gînd să mai stea m ult pe-aici. Era h otărît
s-o pornească spre ţinutul acela nou cu plantaţii de
mate. Insă pînă atunci voia să mai pună de-o parte
ceva bani pentru călăto rie şi alte icheltuieli. încă o
lovitură. Insă, ori de cîte ori întreba de simbrie, nu
i se dădea un răspuns desluşit. Strînse cu ciudă
coada toporului şi mai izbi o dată. T ăietura se fă­
cuse destul d e adîncă şi treab a m ergea ceva mai
uşor, ca şi cuoi copacul ar fi înţeles că de acum în a­
in te orice îm potrivire e zadarnică. îşi văzu mai de­
parte de treabă, din ce în ce mai înciudat. Deodată,
un zgomot de glasuri mânioase îl făcu să întoarcă
capul. V eneau d e aproape, de acolo unde lucra
Frutos. Unul era chiar glasul prietenului său. Iar
celălalt al cui să fi fost ? Lăsînd securea din mînă,
Rămân o luă pe cărăruia îngustă care ducea într-a-
colo, făcîndu-şi loc prin tre bălăriile care închideau
trecerea. A junse într-o poieniţă. Un trunchi uriaş
de incenso zăcea jos, ocupînd tot locul liber. La
un capăt al lui stătea arendaşul Felieio, iar la alta
Frutos, sprijinit în securea cu care tocmai începuse
să taie coroana m inunatului arbore. Se certau.
— C răpătura se vede cale de-o p o ş tă ! Nu
m erge ! Ţi-o pun la socoteală !
— Ba să nu faci asta ! U ită-te bine la ea, se ruga
muncitorul. E doar atîtica.

280
 — N u se poate, hotărî celălalt.
— Ascultă-mă, che lubichâ. Doar am m uncit pe
el pînă mi-a ieşit sufletul. In cădere a crăp at niţe-
luş. Da' n-are nici două degete.
—■Nu, nu. Mai slăbeşte-m ă cu prostiile tale.
A fară de asta vreau să te pedepsesc pentru că eşti
un nesupus... Lasă c ă te-nvăţ eu minte.
— Eu m-am spetit muncind şi acum tu vrei să-mi
furi banii ?... Eşti un tîlhar, Felicio 1
— G ura I Na 1
Cu îndem înarea unei pisici arendaşul sări înapoi
ca să se îndepărteze de muncitor. Apoi îl plesni cu
cravaşa, o dată în piept, şi o dată peste obraz, um-
plîndu-1 de sînge. Frutos trase cuţitul de la brîu,
însă o a treia lovitură i-1 zbură din mînă.
— Na, satură-te 1
Dezarmat, se întoarse şi dădu să fugă. Insă cra­
vaşa îi şfichiui de două ori spinarea, şi trupul lui
mlădios se chirci de durere. Felicio u rla ca un ieşit
din minţi, fugind după bietul hacheio şi plesnin-
du-1 cît putea de tare.
— Na, satură-te I
în cele din urm ă Frutos o luă pe cărăruia pe care
venise Ramon. Ca un cerb rănit fugea cînd la
dreapta, cînd la stînga, ca să scape de lovituri.
Insă Felicio nu-1 slăbea nici o clipă. Acum arun­
case jos cravaşa şi pusese m îna pe revolver. A fară
de M oreyra, la ţipetele lui mai alergară într-acolo
alţi cîţiva hacheios. Cu Rămân în frunte se luară
după cei doi care fugeau. Ramon ajunse primul,
aşa că-i fu dat să vadă întreaga desfăşurare a dra­
mei care se petrecu în cîteva secunde. Frutos ajun­
sese în locul unde lucrase adineauri Ramon, şi se
aplecase să ridice de jos securea acestuia.
— Las-o acolo... sau trag, îi strigă Felicio cu
glasul sugrum at de mînie.

281
 A tunci se auzi un troshet prelung, ca şi cum
uriaşul peterbi s-ar fi cutrem urat la auzul vorbelor
am eninţătoare ale arendaşului. Apoi arborele se
prăbuşi la păm înt, tîrîn d cu sine puzderia de isi-
pâs şi orchidee agăţătoare care creşteau printre
ram urile lui. Tăişul securii intrase p rea adine în
lem nul lui ta re .şi parfum at. Căzu m ajestuos, cu un
zgom ot surd, c a şi cum şi-ar fi luat adio de ia p ă­
durea în sinul căreia trăise. Sub el zăcea Frutos :
o grăm adă de oase strivite, o m asă de carne sînge-
rîndă şi o gură care se mai v ăieta încă din ce în ce
mai slab.
— Oooof I... zicea cu glasul stins cel care pînă
mai adineauri fusese Celedonio Frutos.
A rendaşul se întoarse şi de-abia atunci îi văzu
pe oamenii care stăteau înspăim întaţi în spatele
lui. Fără să-şi fi revenit încă după cele întîm plate,
strigă cu glas poruncitor, ca să se vadă că e stăpîn
pe situaţie :
— Şi voi ? Ce căscaţi ochii acolo ? Las' că vă-n-
văţ eu m inte I
Dădu să înainteze spre ei. Insă şi Ramon făcu un
pas înainte. Ceilalţi îl urm ară. Nu scoseseră un cu-
vînt, însă din privirile lor se vedea că sînt atît de
hotărîţi, incit Felicio bătu în retragere, apărîndu-se
cu revolverul. Pednii înain tau mereu.
— Oooof I... se auzea din ce în ce mai slab gla­
sul m uribundului.
Şi ei stăteau acolo, cu ochii mari de groază, as-
Cultînd vaietele lui, cutrem uraţi de ceea ce se pe­
trecuse. Lui Rămân i se p ărea că m urise el însuşi
şi că trupul lui, pe care nu mai era stăpîn, înain­
tează singur spre arendaş, fără să ţină seam a de
am eninţări şi ţeava întinsă a armei.
Felicio îşi dădu seam a că nu se poate lăsa numai
în nădejdea revolverului. Dacă oam enii s-ar fi
apropiat prea mult de el, ar fi îm puşcat pe unul
sau doi, însă după aceea restul l-ar fi sfîşiat de viu.

282
A şa că le întoarse spatele şi o luă la fugă. 'M ai
întîi, fugi pe poteca cea mare, fără să întîlnească
vreo piedică. Apoi coti pe o cărăruie mică, înfun-
dîndu-se tot mai adînc în pădure. I se p ărea că
urm ăritorii sînt lîngă el, că răsuflarea lor fierbinte
îi aride ceafa. Înnebunit de spaim ă se băgă în
nişte mărăcini, sfîşiindu-şi hainele şi zgîriindu-se
pe faţă. Oîteva şuviţe d e sînge i se iviră pe obraji,
prelingîndu-se în jos, printre firele negre ale
bărbii. Cu ochii holbaţi, cu gura căscată, fugea
m ereu înainte, croindu-şi drum cu m îinile şi cu
trupul prin desişul de nepătruns, fără să se mai
slujească de machet. Se opri o clipă să mai răsufle,
însă i se păru că aude horcăitul de m oarte al lui
Frutos :
— Oooof !...
O luă iar la fugă, aproape nebun de groază. Se
îm piedică şi căzu pe brînci. A junsese la malul unui
pîrîu, în a cărui apă îşi cufundă capul, ca să nu
m ai audă vaietul sfîşietor. Dar glasul lui Frutos
răzbea şi acolo. Mai întîi încet, apoi din ce în ce
mai tare, pînă se prefăcu într-un tunet asurzitor.
— Oooof I...
îşi astupă urechile cu pumnii, şi rătăci aşa cîteva
ceasuri pe malul pîrîului, ud leoarcă, cu hainele
ferfeniţă, trem urînd din tot trupul. N oaptea îl găsi
to t acolo, sleit de puteri, nemişcat, prad ă unui
somn adînc.

LIV

Oamenii nici nu avuseseră de gînd să-l urm ă­

rească pe arendaş. Stătură m ultă vrem e nemişcaţi
în jurul mesei aceleia de carne omenească, ames­
tecată cu frunze şi buruieni. N enorocitul nu mai
gemea.

283
 — Adio frate... începu Ramon. Insă limba i se
lipise parcă de cerul gurii, îm piedicînd vorbele
să iasă. De aceea tăcu. Nu-i venea să creadă că
oasele acelea zdrobite sînt ale prietenului său Fru-
tos. In cădere, m ortul îşi pierduse o sandală, care
zăcea alături, cu talpa găurită în sus. Ce c iu d a t!
A cest papuc vechi îi am intea de prietenul său mai
m ult decît trupul strivit pe care îl cerceta stăru i­
to r cu privirea, încercînd zadarnic să recunoască
m ăcar ceva din el. Acum cîteva clipe îi auzise stri­
gătul, strigătul de izbîndă prin care tăietorul de
pădure vesteşte prăbuşirea unui copac învins. Şi
iată că învingătorul zăcea alături de el, smuls dii\
rădăcini, doborît pentru totdeauna. De la izbîndă
îl îm pinseseră spre pieire loviturile acelea de bici,
loviturile atît de bine socotite ale lui Felicio. îşi
acoperi faţa cu palmele, ca şi cum Felicio l-ar fi
lovit pe el. Intr-adevăr, obrajii, spatele, pieptul îi
ardeau cumplit, ca şi cum propria lui carne ar fi
fost şfichiuită de bici. înţelese că pînă în clipa în
care nu-1 va răzbuna pe Frutos, nu v a scăpa de
această arsură, care îl durea ca o urm ă de gîrbaci.
Umbrele înserării îi învăluiau cu repeziciune. Se
aşezară sub u n copac nu departe de mort. Un peon
aprinse focul iar altul aduse de undeva o cratiţă în
care puseră apă la fiert. Ceaiul începu să umble
din m înă în mînă. Parcă erau înţeleşi să nu pom e­
nească nimic despre cele întîm plate. A şa că se
apucară să vorbească de altele. Mai întîi povestiră
despre lobizon 1 şi despre un taieteio care m urise
de o boală ciudată, după ce călcase jurăm întul fă­
cut lui Caâ-Yari. Insă Ramon nu-i asculta. Gîndul
îi era tot la cel ucis. Privind scînteile care săreau
m ereu din foc, i se părea că zăreşte p rintre ele faţa
l Legendă p o triv it c ăreia copilul care se n a şte al ş a p te le a se trans*
form ă în tr-u n fel de anim al c iu d a t şi p rim ejd io s (n. a.).

284
frotundă şi rizătoare a brazilianului Frutos. A şezat
la rînd cu ceilalţi în jurul focului şi sorbind ceaiul
laolaltă cu ei, Ramon p ărea să 'asculte cu luare-
aipinte isprăvile lui Giingo. Dar nu era aşa. Amin­
tirile îl năpădiseră, depănîndu-se cu repeziciune
din clipa cînd îl cunoscuse pe Frutos. Simţea că
m îna prietenului său îl trage cu putere undeva de­
p arte de acolo, şi nu mai auzi nimic din ce spunea
povestitorul.
— A le v itejilo r straie
cu săpun nu se albesc ;
ci cu apă ne-ncepută
şi cu sînge omenesc.

Era un brazilian vesel şi sfătos. Nu trecuse nici

o lună şi jum ătate de la sosirea lui Rămân în
Puerto Aguirre, cînd, într-o bună zi, îşi făcu apa­
riţia Frutos, cu bocceaua de haine în mină, cu ne­
lipsita^ lui ghitară la spate şi cu un cogeamite
revolver în cingătoare. Iar cînd începea să poves­
tească, îţi stătea m intea în loc. In Brazilia fusese
revoluţie. Dînsul luptase din greu, uneori cu noroc,
alteori fără. V orba e că pînă la urm ă se obişnuise
cu bătăliile.
— Prima dată cînd m-am pom enit pe cîm pul de
luptă îmi venea s-o iau la fugă. Insă nu era chip,
din pricina gloanţelor care plouau de pretutin­
deni... Şi fiindcă nu m-au nim erit, am prins atîta
curaj că acum nu mă mai sperii de nimic...
Şi mai adusese o ştire de necrezut, aceea a focu­
lui de la Puerto Allica. Zvonul se răspîndi cu iu­
ţeala fulgerului şi oam enii începură să murmure.
V ătafii prinseră de veste şi se porniră să-l caute
pe „agitator". în să nim eni nu-1 dădu de gol pe
Frutos, aşa că nu izbutiră să-l descopere. Totuşi,
se vede treaba că nu aveau încredere în el, mai

285
ales că brazilianul cînta m ereu o copia din tara
lui, care pentru vătafi şi m ajordomi era ca sarea
în o c h i:
— Ale v itejilo r straie
cu săpun nu se albesc ;
ci cu ascuţiş de spadă
şi cu plum bi ce-n piept lovesc.

Le istorisise de m ulte ori întîm plările acelea, fie

noaptea, cînd se stingeau ultim ele focuri ale tabe­
rei, fie ziua pe munte, în puţinele clipe de răgaz pe
care şi le mai făceau din cînd în cînd. A desea îşi
depăna povestirea p rin tre coplele pe care le cîn-
tau cu orice prilej, acom paniat de ghitară. Rămân
nu se mai sătura ascultîndu-1. Şi o făcea cu atîta
luare-am inte, încît adesea i se părea că făcuse şi
el parte din Coloana învingătoare.

R evoluţia izbucnise în San Pablo şi se întindea

acum ca un foc m istuitor prin m area p atrie a ca­
felei. Frutos lucra pe atunci la „Compania M atte
Larangeira", în M atto Grosso. îm preună cu alţi trei
tovarăşi fugise de acolo pentru a se înrola ca vo­
luntar. Nu cunoştea p rea bine program ul revoluţio­
narilor, dar în schimb ştia bine ce voia el : voia să
lupte îm potriva tuturor întreprinderilor, îm potriva
hapsînilor m ineiros1 şi fazendeiros2 precum şi a
stăpînirii care îngăduia fărădelegile lor. Făcuse
p arte din trupele lui Prestes, luptînd la M aria
P reta şi Cantaduvas. Insă erau puţini şi prost apro­
vizionaţi. Cînd se regrupaseră la gura rîului
lguazu, toată arm ata mai num ăra cel m ult două
mii de oameni, lihniţi de foame şi încolţiţi de zece
mii de soldaţi guvernam entali, cu arm am ent şi pro­
vizii din belşug.
1 P ro p rie ta ri d e y erbaîe (n. tr.).
3 P ro p rie ta ri d e p la n ta ţii (n. tr.).

266
 — Am mers zile şi nopţi în şir fără să închidem
ochii o clipă, cu m îna p e m itraliere — drăguţele
de ele — secerîndu-i fără milă pe guvernam en­
tali... Pe vînt şi pe ploaie, uzi leoarcă, bărboşi, cu
rănile colcăind de viermi...
Erau aproape încercuiţi, fără nici o nădejde de
scăpare. Soldaţii guvernului, apărătorii m arilor
îazendeiios, strîngeau cercul din ce în ce mai mult.
Dar com andantul Prestes era un om şi jum ătate şi
trupa avea atîta încredere în el, încît sub comanda
lui ar fi luptat şi cu o sută d e mii de duşmani şi n-ar
fi şovăit să se bage pîn ă la unul în m area cascadă
de la Guayrâ. Dînsul îşi făcuse un plan şi nu voia
să se predea în ruptul capului. A tunci se retraseră
spre Puerto Măndez, luptînd zi şi noapte. Intr-una
din bătălii, tocmai cînd treceau peste rî.ul San Fran­
cisco pe un pod de lîngă G uayrâ, Frutos fusese
atins de un glonţ. D ar în arm ata lui Prestes rănile
nu scuteau pe nim eni de luptă. Toţi oam enii erau
trebuincioşi. Aşa că m erse înainte, continuînd m ar­
şul acela istovitor şi luînd p arte la bătălia de lîngă
Puerto Artaza, pe şoseaua San Francisco-Cascavel.
în felul acesta ajunseră pe păm ânturile lui Allica,
cel care fugise la apropierea revoluţionarilor.
Santa Cruz încercase să-l urmeze, dar pe drum avu­
sese parte de o m oarte năprasnică. Nu departe de
port, fusese ajuns din urm ă de căruţaşul Piriz, că­
ru ia îi siluise o fetiţă de nouă ani. Piriz îl înjunghie
ca pe o vită, apoi trupul lui fu acoperit cu saci de
iarbă şi pe deasupra trecură catîrii şi căruţele pline
de oam eni care îşi recăpătau libertatea. In faţa lui
Prestes fură rupte cărţile de muncă cu înscrisuri
tîlhăreşti, în care sumele de la „venituri" nu izbu­
teau niciodată să le ajungă pe cele de la „chel­
tuieli". C întarele cu ajutorul cărora oamenii erau
jecm ăniţi ca in codru, fură făcute praf. M ulţimea
înfuriată dărîm ă clădirile pînă în temelii, aruncă
în aer A dm inistraţia, distruse lanţurile, butucii şi

287
celelalte unelte d e .caznă. Apoi dădu foc sacilor cu
iarbă. Flăcările se înălţau mânioase sp re cer, vrînd,
parcă, să şteargă m ulţim ea de fărădelegi săv îrşite
acolo. O am enilor nu le v en ea să creadă că în sfîrşit
li se făcuse şi lor dreptate. „Ce să-ţi mai spun, era
ca în poveşti."
Apoi coloana h ărţu ită a revoluţionarilor ajunse
la Puerto Mendez. G uvernam entalii erau siguri că
vor pune m îna pe ea. Insă Prestes şi oam enii săi
scăpară ca prin urechile acului, trecînd în P ara­
guay. Frutos, rănit din nou — de data asta la şold
— nu putea să-i urmeze. Răm ăsese în urm a coloa­
nei, cît p-aci să cadă în m îna duşm anilor. O bu­
cată de vrem e stătuse ascuns în pădure. Apoi, în-
zdrăvenindu-se puţin, trecuse pe malul argentinian.
Şi iată-1 acum aici, cu g hitara la umăr, vesel şi sfă­
tos cum îl ştiau toţi. Şi mai rebel ca o ric în d :
— A le vitejilor straie
cu săpun nu se albesc...

De întors, avea să se întoarcă odată şi odată.

Era doar dintre oam enii Coloanei. Prestes avea să
intre iar în Brazilia. A şa făgăduise el şi nimeni nu
se îndoia că îşi va ţine făgăduiala. Frutos aştepta
cel dintîi prilej să se întoarcă iar acasă, cu arm a
în mînă, pentru a lupta mai departe îm potriva
blestem aţilor de m ineiros. Intre el şi Ramon se
legase o prietenie strînsă, călită parcă în focul
acela înfricoşător care mistuise Puerto Allica. Re­
voluţionarul îi spunea adesea :
— Vino cu noi. C eea ce am făcut la A rtaza, o
Să facem în toată Brazilia...
Insă correntinul av ea un alt plan. Voia să co­
boare în jos pe fluviu, p în ă la yerbale, ca să vadă
cum e cu sindicatul şi cu lupta organizată a m un­
citorilor. Dar în cele din urm ă îi făgăduise p rie­
tenului său că o să-l însoţească. Acum Frutos zăcea
nem işcat printre bulgării de păraiînt roşu, printre

m
m uşuroaie de furnici şi flori sălbatice cu m iţos îm­
b ătător şi niciodată nu avea să se mai scoale pen­
tru a le povesti isprăvile vitejeşti ale Coloanei
Prestes.
— Da' Roura ? şi în urechi parcă îi răsunau chiar
atunci cuvintele lui Bernabe, despre care răposatul
îi vorbise d e atîtea ori. Ăl care tocm ea oamenii
pentru M atte ?... Te ardea la socoteală de-ţi venea
să urli. Puteai să te dai şi la nevastă-sa, că lui parcă
nici nu-i păsa. Dar mai tîrziu te pom eneai încărcat
cu cinci pesos, fără să ştii de unde...
V orbeau despre blestem aţii aceia de conchaba-
d o ie s : despre Fairina şi despre Ju a n C h em es;
despre M iguel Oro, pe al cărui v apor — ,,La Espe-
ranza" — m erseseră d e atîtea ori, claie peste g ră ­
m adă ; despre Ramon Hodad şi d esp re Roura j
despre Omar, care în serviciul casei Barthe îşi
făcuse o avere frumoasă, cum părînd cîteva y eibale
pe num ele ţiitoarei sale. Şi despre mulţi alţii care
m işunau ca ploşniţele la Bajada V ieja. Ii cunoşteau
pe toţi, pentru că de num ele lo r se lega trista po­
veste a oricărui mensu.
Cu ochii ţintă spre scînteile care săreau din foc,
Ramon se gîndea departe. I se părea că zăreşte
p rintre flăcări faţa tatuată, cu buzele groase a lui
Do Rego. Apoi se ivea chipul lui Bernabe, şi după
el m îinile ciolănoase ale lui Gringo. Din cînd în
cînd îi părea că focul îl atinge pe obraz, lăsîndu-i
o urm ă roşie-vînătă. O sim ţea bine. Era urm a lăsată
de cravaşa lui Fetlicio pe faţa prietenului său. Ri­
dică m îna şi se frecă, înciudat, acolo p e locul unde
sim ţea arsura. Z a d a rn ic ! îl ardea din ce în ce
mai tare.

Zorile îi găsiră treji, sfîrşiţi de oboseală. Stătură

to ată noaptea la taifas, povestind felurite întîm plări
din v iaţa de mensu. Isprăvile lui Gringo se îm ple­
teau cu acelea ale cum ătrului său Corrales, care
încercase să fugă din Puerto Britonnia. Parcă îi
19 — Rîul negru 269
suna şi acum în urech i chiuiturile asurzitoare cu
care căpitanul cetei de comitiveios voia să-i zăpă­
cească şi să-i înspăim înte pe fugari.
— Iuhuhuuu !...
Şi totuşi Corrales ar fi scăpat cu viaţă, dacă nu
era întîm plarea aceea nenorocită. V ăzînd o um bră
în faţa lui, crezuse că e un comitiveio şi-i despi­
case capul în două cu o lovitură de machet. Abia
după aceea îşi dăduse seam a că nu era unul dintre
fugari. Chiuitul acela grozav îl scosese din minţi.
C ăpitanul poterei îşi cunoştea bine m eseria. După
aceea, nu mai fusese m are lucru să-l prindă, am ărit
cum era 'din pricina m orţii tovarăşului său. Strinse
cercul încet-încet, ochind cu grijă şi doborîndu-i
pe fugari unul câte unul. C orrales căzuse cel din
urmă, cu faţa în sus, cu ochii deschişi.
—■ Curajos băiat 1 C ît fusese teafăr, nim eni nu
îndrăznise să se apropie de el...
Insă acum zăcea nem işcat, aşa că urm ăritorii se
apropiam fără frică. îl îngropară chiar acolo, în
pădure, într-o groapă mică, făcută la repezeală.
Insă adm inistratorul voia să-l vadă mort, „ca să-şi
facă cheful" după cum spunea el. A şa că făcură
calea întoarsă pentru a aduce cadavrul, care fu apoi
lăsat trei zile în văzul tuturor, ca s ă le slujească
drept învăţătură d e mlimte. După aceea îl îngropară
în groapa pe care A dm inistratorul i-o pregătise încă
înainte d e a pom i în urm ărirea lui.
Răcoarea dim ineţii m îngîia tîm plele înfierbântate
ale oam enilor. Frunzele şi florile stropite de rouă
răspândeau un parfum îm bătător. N ăpădit de am in­
tiri, Răm ân se gîndea tot la Frutos. Cântecul de
luptă al răzvrătiţilor îi răsuna şi acum în u r e c h i:
— ...Ale v itejilo r straie
cu săpun nu se albesc...

A sta o ştia şi el. Sînt unele pete pe care numai

sîngele ie şterge. Numai sângele şi nimic altceva.
290
 LV

„...şi atunci mi-am strîns tovarăşii şi ne-am

dus cu toţii la patron să protestăm ; şi în
întim pinarea n oastră a ieşit un ticălos care
făcea pe vătaful, inarm at p în ă în dinţi şi
încălţat cu cizme lu s tru ite ; şi s-a proţă-
pit în uşă ca un doiado 1 în m ijlocul apei i
şi atunci eu am p ro testat îm potriva ora­
rului şi am zis că Legea glăsuieşte altfel,
după cum scrie în carnetele pe care ni
le-a dat D epartam entul M u n c ii; iar el s-a
înfuriat şi a s tr ig a t: «Aici nu porunceşte
carnetul ci noi», şi eu i-am r ă s p u n s :
«Atunci nu mai lucrez şi plec de-aici şi
cine-o m ai vrea, să vină cu mine ; şi dum­
neata poţi să ne urm ăreşti, că eşti obiş­
nuit să omori oamenii» ; şi-am pornit-o
p rin pădure, pe un drum care..."
(Din a v en tu rile p rie te n u lu i m eu S erap io B areiro.)

C ătre ultim ele ceasuri ale dimineţii, cînd soarele

se ridicase sus pe cer, veni un capanga ,cu cîţiva
oameni înarm aţi. Se vede treabă că Felicio dăduse
de ştire despre cele întîmpdate. Poate că acum se
aşteptau la o răscoală a m uncitorilor. Ba poate
chiar o doreau, ca să aibă prilejul d e a o înăbuşi
în sînge. Insă pînă atunci oamenii avuseseră
vrem e să-şi vină în fire, dîndu-şi seam a că acolo
unde se găseau erau ca şi încercuiţi, aşa că orice
îm potrivire ar fi fost zadarnică. Li se porunci să se
întoarcă la lucru. N edorm iţi cum erau, fără să fi
pus nimic în gură, îşi luară securile şi porniră să
se m ăsoare cu uriaşii lapachos şi guabiiobas.
Lîngă fiecare din ei m ergea cîte un paznic cu win-
chester-ul în m înă. Abia cînd veni noaptea li se
dădu voie să se întoarcă acasă, adică în coliba din 1
1 P eştele dorado nu p ă ră se ş te n ic io d a tă firu l ap ei, unde îşi caută
h ra n ă (n. a.).

19* 291
ram uri de pindo, pe care şi-o făcuseră la vreun
kilom etru de acolo, şi unde dorm eau pe grămezi
de frunze uscate. Peste d o u ă săptămâni aveau s-o
părăsească, pentru a-şi face alta, mai adînc în p ă­
dure. Erau nomazi, „ pioners“ fără voie. M ergeau
înainte, m ereu înainte, nimicifid bogăţiile nease­
m uite ale pădurii, fără a lăsa nimic în schimb. Iar
colibele lor nenorocite însem nau pas cu pas dru­
mul securilor nim icitoare în inim a codrului. Intr-o
bună zi vor cădea la păm înt, cu stâlpii putreziţi
de ploaie şi căldură, şi nimeni nu v a mai şti de
ele. Numai pădurfea, care nu u ită nimic, v a ţine
m inte vrem e îndelungată rănile adînci lăsate de
om în trupul ei, cioturile crestate ale copacilor p e
care nici o m înă generoasă nu va veni să le tămă-
duiască. Şi tot aşa, p în ă în ziua cea m are a răz­
bunării.

Ramon nu putu să închidă ochii nici în noaptea

urm ătoare. Se gândea la înm orm întarea lui Frutos.
A doua zi izbuti să se furişeze p în ă la locul unde
se prăbuşise uriaşul peteibi. Totul era neschim bat.
Un om de încredere al A dm inistraţiei făcea de pază.
A bia în ziua urm ătoare li se dădu poruncă să trag ă
copacul la o parte. Intre timp cadavrul fusese mîn-
cat de fiare, c a re nu lăsaseră decît oasele, şi ici-
eolo cîte o fîşie de p iele sau o răm ăşiţă de carne.
Săpară o groapă adâncă. Apoi fără nici o cerem o­
nie, oasele fură strânse cu lopata şi aruncate în ă­
untru. Nici Ramon, nici tovarăşii săi nu îndrăzniră
să ceară u n cosciug pentru cel mort, ştiind sigur
că o asem enea îndrăzneală ar fi fost aspru pedep­
sită. Şi, slavă Domnului, peste tot erau lem ne din
belşug. M alul era plin d e stîlpi şi butuci. Pe Paranâ
şi pe Iguazu coborau din sfert în sfert de ceas plute
u riaşe alcătuite din c îte 2—3000 de buşteni, de mai
m ulte tone fiecare. Iar pentru sărm anul mensu nu
se găseau p atru scânduri simple, lungi de doi m etri
şi groase de două-trei degete, fără de care oasele

292
lui aveau să rămiînă .pradă furnicilor. Frutos îşi pe­
trecuse întreaga v iaţă doborînd copaci. Iar acum
num ai rădăcinile acestor uriaşi tăcuţi răm ăseseră
să-i vegheze mormântul.
N oaptea, Ramon se duse din nou la groapa prie­
tenului său. îi puse la căpătîi o cruce din două beţe
şi în locul tradiţionalului cuiuzu-pano ', legă în
vîrful ei basm aua lui roşie. Apoi se duse să se
culce pe m aldărul d e frunze care îi ţinea loc de
pat. De-abia atunci izbuti să adoarmă.

LVI

Fără să ceară voie, s e duse la A dm inistraţie. După

m oartea lui Frutos, nimic nu-1 mai reţinea în Alto
Paranâ. A şa că se hotărî să-şi cea ră socoteala
şi s-o pornească cu prim ul vapor în jos pe fluviu,
spre yerhcde. Cu sau fără îngăduinţa lo r tot avea
să plece. După cîţiva kilom etri d e drum anevoios,
zări, în sfârşit, atooperişul d e tablă al A dm inistra­
ţiei. Pentru a ajunge acolo mai trebuia să treacă
peste un, dîmb, unde se înălţa o vilă frumoasă, al
cărei acoperiş roşu contrasta cu verdele pădurii din
jur. Tocmai trecuse de ea, cînid auzi că cineva îl
strigă dlin urmă. Se întoarse şi o pom i într-acolo,
oprinldu-se în faţa terasei. Un bărbat blond, ou nişte
urechi cit toate zilele, âl striga de zor. Glasul îi era
răguşit şi după vorbă se cunoştea îndată că e străin.
D e-abia se ţinea pe picioare. Trupul lui m are şi
greu se legăna încoace şi în/colo, sprijinindu-se, din
cînd în cînd, d e speteaza unui scaun. In mina
d reaptă ţinea u n pistol sclipitor, pe care îl ridica
m ereu în sus, vrând parcă să arate cu ţeava lui un
punct de pe cer. D eodată îl îndreptă spre cei cîţiv a 1
1 P inză de cru ce, ad ică o basm a alb ă care se pu n e p e m orm inte în
A lto P a ra n â (n. a,).

293
oameni oare stăteau, speriaţi, lingă perete. Erau
trei sau patru bărbaţi şi două fete. Un alt b ărb at se
tăvălea pe jos, b eat sa u rănit.
— U rcă sus. M ama ta de animal...
In faţa ţevii am eninţătoare a pistolului, Ramon
făcu precum i se poruncise. Bănui să acesta trebuie
să fie senor Haag, despre care se povesteau atitea
în colonie. Străinul se întoarse către prim ul bărbat
de la p erete :
— Haide, bea înainte ! Dă-i drumul !...
— Păi să vedeţi... domnule Haag...
— Ce domnule ? Nici un d o m n u le! Bea că
de nu...
Ţeava armei i se înfipse în piept, silindu-1 să
ducă la gură sticla de w hisky. Apoi încercă s-o
pună jos, însă pistolul era tot acolo, aşa că bietul
om fu nevoit să b ea d in nou.
(Acolo, în îndepărtata Germanie, totul este curat,
precis şi pus la punct. în schimb, aici, în America,
totul este mare, grosolan şi murdar. Şi oamenii, şi
n atu ra şi celelalte. Domnul H aag tîn jea m ereu si
de aceea căuta să-şi înece am arul în w hisky de cea
mai bună calitate. Acolo, în p atria lui bălaie unde
toate merg ca ceasul, vezi num ai ferme frumoase
şi îngrijite, care se în şiră la rînd, una lingă alta.
Pe cînd aici, cît cuprinzi cu ochii, num ai pustiu si
sălbăticie. Gel mai bun lucru ar fi fost s ă plece
acasă. Insă firma îi plătea lui sewor H aag zece mii
de pesos p e an, afară de p artea pe care o avea ca
asociat, num ai şi num ai ca să se sacrifice stînd în
inima pădurii, în acest stupid Puarto A guirre, care
i se p ărea iadul p e păm înt. De aceea, domnul H aag
nu se îndura să plece, căutînd în schimb să se răz­
bune cum putea pe so arta asta blestem ată. In felul
acesta îşi făcuse o faimă de care se îngrozeau amă-
rîţii „ pioneis“ din Alto Paranâ.)
— Bea I
— Stăpîne !

294
 — Bea ! M ama ta de...
(Domnul H aag nu-şi bătea capul cu adm inistra­
rea întreprinderii : pentru asta avea un om price­
put, pe Ismael Lobato. M uncitorii veneau, munceau,
apoi plecau din nou. Din cînd în cînd cîte unul din
ei dispărea fără urmă, pen tru ca mai tîrziu răm ăşiţele
lui să fie găsite în vreun colţ ascuns de pădure.
Insă toate astea îl priv eau pe Lobato. Domnul
Haag, beat-m ort d e dim ineaţa pînă seara, suspina
după 'draga lud Germjanie în vila cu acoperiş roşu
şi două cam ere de baie din faianţă albă. De la fe­
restrele vilei se vedeau apele de un verde sclipitor
ale rîului Iguazu. Dar adesea treceau săptăm îni în ­
tregi fără ca domnul H aag să le învrednicească
m ăcar cu o privire. V oia să uite de toate cîte erau
în jur, să scape din pădurea asta înăbuşitoare a
cărei vegetaţie tropicală cu miros îm bătător, se
întindea, deasă ca peria, pînă la poarta vilei cu
acoperiş roşu şi două cam ere de baie din faianţă
albă.)
Omul băuse aproape to ată sticla. C înd să ajungă
la fund, se opri o clipă, deschise larg pleoapele,
dădu ochii peste cap şi se prăbuşi ce trăsnit. Dom­
nul H aag rîse dispreţuitor :
—■Creoli slăbănogi... asta sînteţi voi...
Apoi privi spre Ramon şi începu să rîdă, bucu-
rîndu-se pesemne, de ceea ce avea să urmeze.
— Să te vedem pe tine... Dă-i d ru m u l!
Insă tînărul nu se mişcă. Printre genele lăsate în
jos căta ţintă spre stăpîn.
(In bungalow se găseau rezerve nesecate de şam­
panie şi alte bunătăţi de soiul acesta. A lături de
netăm ăduitul sp/een şi am arnica nostalgie a dom ­
nului Haag. Pentru a mai uita de ele, poftea adesea
pe toţi arendaşii şi adm inistratorii de prin îm pre­
jurimi. Şi atunci pereţii vilei cu acoperiş roşu erau
m artori ale unor nesfîrşite orgii cu franţuzoaice
blonde sau cu fete din capitală, care veneau pe
vaporul unuia M ihanovici, tocmit anum e pentru

295
asta. Insă domnul H aag nu se putea înfrupta din
carnea albă sau oacheşă, adusă de prin oraşe în d e­
părtate. Aşa că pentru a-şi mai gâdila puţin sim­
ţurile adormite, făcea d iferite isprăvi care răm îneau
de pomină. O dată a silit pe un băieţaş de doispre­
zece ani — argat la A dm inistraţie — să posede în
faţa lui pe una dintre femeile cele mai căutate şi
mai costisitoare din Buenos Aires. Dar ideea lui
cea mai straşnică a fost cînd a dus cîteva femei
din acelea în m ijlocul pădurii, silindu-le sub am e­
n inţarea biciului, să alerge în pielea goală p rintre
urzici şi m ărăcini care le sfîşiau carnea albă şi
parfumată.)
— N-auzi, dobitocule ? Pune m îna pe sticla
asta ! Iute !
Tînărul îl privea liniştit, deşi sîngele îi fugea
năvalnifc prin vine, gata-gata să ţîşnească afară,
îmtr-un şuvoi vijelios, să potopească viila şi oamenii
din ea, şi dîm bul din faţă, şi m alurile verzi ale
rîului Iguazu care se zăreau în spatele domnului
Haag.
(Totuşi, zilele treceau nespus de greu în acest
colţ uitat de lume. Colo, în pădure, se prăbuşeau
cu zgomot cedrii uriaşi. Din cînd în cînd, cu mai
puţin zgomot, se prăbuşeau şi oamenii, în faţa gîr-
baciului necruţător sau a plum bilor haini. Totuşi,
nimic nu3izbutea să risipească veşnicul spleen al
domnului H aag şi nostalgia pentru neprihănita lui
patrie.)
— A ha ? Te pui cu mine ? Las' că-ţi arăt eu în ­
dată !
Pe buzele neam ţului apăruse un zîmbet, ceea ce
nu era a bine. O licărire de cruzime îi fulgeră în
privire. Ridică din nou arma, îndreptînd-o spre
Ramon. Degetul se întindea încet-încet către tră ­
gaci. D ar deodată dom nul H aag făcu un salt înapoi.
Revolverul îi zbură din mînă, apoi căzu, rotindu-se,
pe pământ, unde se descărcă cu zgomot, scoţînd o
şuviţă d e fum albicios. Domnul H aag îşi ştergea

296
lacrim ile şi mucii, zbierînd într-un grai neînţeles.
După ce îl lovise, tîn ăru l răm ăsese ia r nemişcat.
A tunci îl zări pe Ism ael Lobato, care îl ţintuia cu
p rivirea lui rece şi tăioasă. Apoi îl auzi poruncind :
— O sută de lovituri ! Şi după aceea să mi-1 tri­
m iteţi înapoi la muncă...
Ceea ce îl durea mai m ult era faptul că săriseră
să-l lege chiar oam enii care cu cîteva clipe înainte
se înecau bînd w hisky sub am eninţarea Smith-ului
din m îna lui Senoi Haag.

LVII

Fusese cinstit. Il prevenise din vrem e p e Felicio :

„Dacă ridici m îna îm potriva mea, să ştii că..." Insă
celălalt îi risese în nas. Apoi tîn ăru l adăugase : „Să
ştii c ă eu nu m-am născut ca să m ă bată cine
vrea". Insă arendaşul, fără să mai stea de vorbă
cu el, poruncise să i se dea prim ele cincizeci de
lovituri. Apoi stătu se opt ore legat de copac, cu
spatele plin de sînge şi gura uscată de sete, aştep-
tîn d ca d in clipă în clipă să vină iar paznicii pentru
a-i da restul 'loviturilor. Şi numai seara, tîrziu, îşi
mai venise puţin în fire. Incet-încet, adunîndu-şi
toate puterile, încordîndu-şi muşchii şi folosindu-se
de dinţi, izbutise să desfacă frînghiile. Insă după
aceea fusese n evoit să stea o bucată d e vrem e întins
pe jos, pentru că picioarele nu-1 mai ţineau, iar b ra­
ţele şi spinarea îi erau numai carne vie. La vreo
cincizeci de m etri de acolo era locul paznicului de
noapte, care dorm ea buştean. Restul m ersese uşor.
Ca s ă se apropie tîrîş de casa lui Felicio şi să-l
înjunghie cu propriul lui cuţit, nu-i trebuise decît
foarte puţin timp. Fusese de ajhns să se gîndească
la Frutos, pentru ca m îna să nu-i trem ure. Apoi,
urm ase fuga. V eşnica dram ă a fugii, cu care dînsul

297
se obişnuise de mult, socotind-o drept ceva cu n e ­
putinţă de înlăturat. Izbuti să se furişeze nesim ţit
de cîini, îndreptîndu-se spre apa care îi aducea
totdeauna scăparea. Şi nici nu apucase să se lu­
mineze de ziuă, cînid zări p rintre copaci valurile
sclipitoare ale fluviului. Se crezu scăpat. Căci nu
cunoştea adevărul. N u ştia că adevărata dram ă în­
cepe de-abia acum.
 GALOPUL MORŢII

La marginea pădurii, aproape de fluviu era un

tacuara!. Beţele lungi şi subţiri, aplecate în jos, în­
cremeniseră parcă asemenea unor jivine ciudate
care îşi dormeau somnul în pădure; asemenea unor
făpturi nemaivăzute care îşi îndreptau urechile
spre pămînt ca să audă paşii lui Ramon. Dînsul le
zărise de departe, profilîndu-se pe cerul întunecat.
Mîna lui, neagră de nu se mai cunoştea, înhăţă re­
pede m achetul şi începu să lovească în dreapta şi
în stîn g a ; şi la fiecare lovitură sărea cîte o scîn-
teie şi odată cu ea se prăvălea o tacuara, cu un
zgomot înfundat, care semăna a geamăt de durere.
Acum avea tăiate ca la vreo treizeci de bucăţi. Le
luă în braţe şi le duse pe mal. Apoi se întoarse,
tăie cîteva vrejuri tari de isipo, le tîrî pe plajă şi
începu să lege beţele de tacuara trei cîte trei. Apoi
prinse mănunchiurile unul pe celălalt. Se mai în­
toarse o dată şi-şi tăie un băţ lung, de cîteva ori
mai lung ca el. Jos, la picioarele lui, se întindea
marele Paranâ. Apa părea o oglindă uriaşă în care
se vedea cerul înnorat. Lucra socotit, fără să se
grăbească şi fără să stea. Se hotărîse să nu-şi mai
aducă aminte de ceea ce lăsa în urmă şi să nu se
gîndească la ceea ce avea sâ se întîmple. li ajun­
gea clipa de faţă, clipa aceea atît de tulbure şi
zbuciumată.

299
 îşi scoase cămaşa şi pantalonii, rămînînd doar în
nişte izmenuţe scurte. Apoi făcu din haine o legă­
tură pe care o prinse la mijlocul plutei. Duse pluta
tîrîş pînă la apă şi o împinse în valuri, sărind pe
ea cu dibăcie. în picioare, pe beţele de tacuara
care nu începuseră încă să se mişte, asculta acum
cu băgare de seamă, ciulind urechile, să prindă cel
mai mic zgomot. Apoi îşi aruncă privirea împrejur.
Pretutindeni domnea o linişte adîncă. Nu se auzea
nici măcar o pasăre. însă zarea prinsese parcă să
se lumineze puţin şi Ramon pricepu că n-are timp
de pierdut. înfipse prăjina în nisip, şi se opinti în
ea, pînă cînd pluta, prinsă de valuri, porni cu re­
peziciune în jos. îi mai tăcu vînt cu prăjina o dată
şi încă o dată.
Slobod de orice gînd, dezmierdat de adierea răcor
roasă a nopţii care făcea să-i fluture petecul de
pînză din jurul şoldurilor, singur în liniştea aceea
nemărginită, se simţea nespus de uşor şi de fe ric it;
uşor ca şi beţele subţiri de tacuara care alunecau
acum pe pîntecul neted al rîului. De o parte şi de
alta, ca o puma uriaşă şi neagră se întindea pădu­
rea, nemărginita pădure care străjuieşce acolo de
veacuri. Iar în mijlocul apei, plutind la vale din ce
în ce mai repede, stătea el. Faţa i se profila cînd pe
cerul cenuşiu — de un cenuşiu schimbător care
vestea apropierea zorilor — cînd pe apa rîului, care
acum părea galbenă ca ceara. între elementele
prietene lui, tînărul mertsu se simţea uşor şi fericit,
ca un copil lăsat să se bălăcească în voie în apele
unui pîrîu liniştit.
S-a întîmplat pe neaşteptate. Ca şi cum un uriaş
ascuns sub apă ar ii înhăţat şubreda plută de
tacuara, prăvălind-o în străfunduri necunoscute.
Mai întîi se auzi un zgomot puternic şi tînărul.
proptit încă în picioare, văzu o groapă uriaşă care
se căsca în faţa lui. Beţele de tacuara trosniră pu­
ternic, parcă lovite de o sută de securi. Apoi se

300
prăbuşiră in hăul acela de apă, tîrîndu-1 şi pe
Ramon cu ele. In cădere alunecă de pe plută ; şi
in aceeaşi clipă simţi o lovitură grozavă, ca şi cînd
un ciocan greu l-ar ii izbit in ceafă; apoi veni o
uită lovitură în şold şi pieptul îi fu prins ca intr-un
cleşte uriaş; căscă larg gura ,să răsufle, însă era
zadarnic; fie că nu dădea de aer, fie că plămînii
j i fuseseră zdrobiţi. Necunoscînd locurile, nimerise
în viitoarea San Antonio, spaima cîrmacilor, cap­
cană temută pentru luntrii şi vapoare. Trecînd
peste pragurile de stîncă, pluta căzuse chiar în
locul unde apa spumegă şi clocoteşte cu furie al­
cătuind vîrtejul acela blestemat, cu o faimă atît
d e înfricoşătoare. însă el nu-şi dădea seama de cele
întîmplate, fiindcă era ameţit de lovituri. Recăpă-
tîndu-şi judecata pentru o clipă se a.găţă iar de
plută; şi acum se roteau amîndoi strîns îmbrăţi­
şaţi — om şi plută — ca o sfîrlează îndrăcită, pe
apele furioase ale viitorii care parcă voia să se
răzbune pentru cine ştie ce fără de legi săvîrşite
împotriva ei. Şi de-abia prindea omul să se tre­
zească din leşin, că venea o nouă izbitură care îl
făcea să nu mai ştie de sine. Şi atunci, prin faţa
ochilor porneau să i se depene mulţime de icoane
din trecut; şi parcă erau aievea, şi el le trăia din
nou şi numai trupul lui mai rămăsese aici; numai
trupul acela arămiu, stîlcit de lovituri, care părea
o zdreanţă aruncată pe nişte resturi de p lu tă ; o
biată păpuşă cu care valurile parcă se jucau, cînd
ridicînd-o sus, pe crestele lor spumegate, cînd pră­
vălind-o iar în prăpăstii fără fu n d ; 'Valurile acelea
care mugesc sălbatic zi şi noapte, ca şi cum toate
jivinele pădurii s-ar fi pornit să urle, să zbiere, să
ţipe laolaltă, ca şi cînd toţi arborii s-ar fi prăbu­
şit cu zgomot la pamînt, doborîţi de secure ; valu­
rile acelea care spumegă şi clocotesc nebuneşte,
rotindu-se fără răgaz într-o pîlnie uriaşă şi ame-
ninţînd să potopească malurile, pădurile, satele din

301
ju r; valurile care îşi vărsau acum toată mînia p e
făptura aceea nenorocită, pe viermele acela leşi­
nat, pe grămada aceea de carne, piele şi oase care
se ţineau strîns de marginea plutei, rotindu-se cu
o iuţeală nebună, ca şi cum viitoarea ar fi stru-
nit-o mereu cu nişte pinteni nevăzuţi.
 CEA DE-A DOUA CUCERIRE

Pădurea m urm ură mm ioasă, însă nim eni nu

v rea s-o asculte. Atunci, se pleacă ostenită spre
păm înt, şi parcă trag e să moaTă. Yeibalele virgine
de odinioară se fac din ce în ce mai rare, se topesc
văzînd cu ochii. Tăierea nesocotită, focurile m istui­
toare, lăcom ia fără m argini a omului — to ate aces­
tea îşi a ra tă curînd roadele. Păduri întregi, dese ica
peria, cad fulgerate la păm înt din porunca m arilor
p roprietari d e întreprinderi, a vestiţilor yerbateros
care pustiesc ţinuturi întinse : Campo Grande, San
Pedro, Santa Ana, Palmas Novas, Campinhas de
America, Piray, San Javier. Secerate fără milă, pă­
durile de mate se prăbuşesc la păm înt una după
alta. In locul lor ră sa r ici colo nişte pădurici p ir­
pirii, triste caricaturi ale codrilor de odinioară.
A tunci guvernele încep parcă să se trezească din
am orţire. Din cînd în cînd apare cîte un decret ane­
mic. Zonele cu y eibale sînt declarate „rezerve".
Insă splendidele minas de altădată au şi dispărut
p en tru totdeauna din întregul ţinut al Misiunilor.
Doar ici-colo, p rin Barracon sau Campo Ere, au
mai rămas din ele cîteva urm e răzleţe, cîţiva co­
paci înalţi şi mlădioşi, pe care turiştii îi privesc cu
gurile căscate. Şi numai în partea de m iazănoapte
a ţării, în unele colţuri ascunse din P araguay şi în
cîteva ţinuturi p e jum ătate sălbatice din Brazilia
„m inunea verde" mai dăinuieşte pînă astăzi. Iar la

303
um bra copacilor săi oam enii cu pielea arăm ie varsă
sudori -de sînge şi-şi blestem ă ursita în trei graiuri,
opintindu-se în acelaşi jug uriaş pe care l-au purtat
şi pînă acum.
în tre timp, mai întîi încet şi cu sfială, aşa cum
răsar prim ăvara cele d in ţii fire de iarbă, apoi din
ce în ce mai repede, mai năvalnic, se ivesc în tre­
prinderi de exploatare p e baze noi, care împînzesc
întreg ţinutul cu plantaţii de mate. San Ignacio şi
Corpus, Concepcion, Bompland, însoritul O berâ se
um plu d e copaci sădiţi şiruri-şiruri de m îna griju­
lie a omului. întreprinderi m oderne întem eiate de
acţionari bogaţi şi sprijiniţi d e îndatoritori slujbaşi
ai stăpm irii pun m!îna pe uriaşele întinderi de pă­
mânt în care se zăm isleşte jinduita „ilex para­
guay ensis" '. Douăzeci d e latifundiari atotputer­
nici devin stăpînii întregului ţin u t al M isiunilor
din Alto P arană : M artin, Roca, Bemberg, Nunez,
,,La Plantadora", H errera Vegas... Primii descope­
ritori, bătrînii „pioneis" de odinioară in tră în slujba
noilor societăţi anonim e ca adm inistratori sau teh­
nicieni. Formele şi m etodele de exploatare ev o ­
luează. Schimbări profunde se petrec în p atria n e ­
m uritoarei cad. După un trecut atît de zbucium at
A lto P arană priveşte acum la înaintarea trium fală
a plantaţiilor de ceai mate. Num ai starea m uncito­
rilor rămâne mai departe aceeaşi. E adevărat că
în treprinderile au acum locuri de m uncă stato r­
nice. Oamenii nu mai sînt nevoiţi să străb ată pădu­
rea în lu n g şi în lat p en tru a face tareiâ. Bătăile,
om orurile sam avolnice nu mai m erg acum atît de
uşor ea înainte, la adăpostul pădurii care ascundea
orice fărădelege. Insă întreprinderile le dau şi acum
salarii d e mizerie, m enţin sistem ul plăţii în bonuri
şi îi silesc să cum pere p e preţuri de speculă numai
de la prăvăliile lor. M uncitorul nu poate face un
pas fără voia întreprinderii. Uneori, întreprinderea 1
1 N um ele la tin e sc al ceaiu lu i mate (n. tr.).

304
ajunge pînă acolo incit em ite propria ei monedă...
V echile feude mai dăm uiesc încă : e drept intr-o
formă m odernizată. Alto P aranâ îsi cîştigă o faimă
de bogăţie neasem uită, în timp ce m aterialul său
uman, asuprit, secerat de boli necruţătoare, trăieşte
în aceeaşi sărăcie neagră ca odinioară. însă noile
condiţii de lucru, apropiindu-i fiziceşte pe nenu­
m ăraţii mensu, supun'îndu-i pe toţi laolaltă aceleiaşi
exploatări p în ă la sânge, fac totodată cu putinţă
un irea şi organizarea lor. Si îmcepînd cu m arile
greve din '18 şi '19, d in 1928 şi de mai târziu, iz­
bucnirile lor de m înie zguduie tot mai des pe tru ­
faşii „negreros" 1 de odinioară, îi fac să înţeleagă
că şi pentru atotputernicul che-rubichâ vine o
epocă nouă. Din cenuşa vechiului mensă, ţinut în
cel mai negru întuneric, răsare acum un peon hotă-
rît, conştient de lum ea ce va veni. Acum, pe dru­
mul lui spinos se iveşte o lum ină : lum ina felina­
rului de ila căsuţa aceea sărăcăcioasă, pe uşa că­
reia stă scris cu slove mari : Sindicato Obrero 12...

Şi în vrem ea asta, croindu-şi drum printre ani.

străbătînd acest prezent atît de zbucium at pe care-1
trăim, rîul negru al ierbii curge năvalnic peste pei­
sajul sud-american, potopeşte cîmpii şi oraşe, adapă
cu puteri noi dar trecăto are m ilioane de oameni
sfîrşiţi d e osteneală. Insă p rea puţini dintre ei ştiu
că în bău tu ra ceea verzuie pe care o sorb zi de zi,
se ascunde înfricoşătoarea tragedie a m uncitorilor
osîntiiţi la caznă prea, acolo, în m inunata patrie a
ierbii, pe nesfârşitele întinderi de pământ roşu, pe
îm păduritele m aluri ale altui rîu : un rîu frumos
cu ape cristaline, care se num eşte Alto P aranâ şi
care, asem enea pădurii, le ştie toate cîte au fost şi
v o r să vie, însă, c a şi pădurea, tace şi aşteaptă.

1 P ro p rie ta ri de sclav i n e g ri (n. tr.).

2 S indicat M u n cito resc (n. tr.).
 GALOPUL MORŢIl

„Ivitu-s-a un stol de porum bei

deasupra ţării cu păm înturi roşii."
JU A N E. ACUNA

...o rază de soare care se prelingea peste pămintul

încă adormit, luminînd discul de apă din înfundă­
tura aceea a malului. Jangadilla se rotea, se rotea
mereu, încet, cu o încetineală calculată, fatală ca
şi destinul. Întorcea spre soare cînd partea ei mai
lungă, cînd partea cea mai rău lovită, din care nu
rămăseseră decît două-trei beţe şi cîteva fire de
isipo, cînd partea pe care se vedeau picioarele des­
culţe ale omului adormit, cînd partea pe care-şi în­
cleştase mîinile. Apoi o lua iar de la capăt, învîr-
tindu-se necontenit în lumina soarelui, a cărui faţă
se făcuse acum mare şi rotundă, roşie-roşie, ca de
beţiv nărăvit. Părea că jangadilla pipăie malul
bucată cu bucată pentru a găsi ieşirea din ţarcul
acela de apă. Şi tot pipăind aşa ajungea iar la locul
de plecare, şi iar se pornea să caute de la început ;
şi în această rotire neostenită a ei o însoţeau cîteva
portocale putrede şi o mulţime de frunze — unele
mici şi lunguieţe, altele rotunde ; unele cu zimţi
pe margini altele fără ; însă toate parcă prinse lao­
laltă de apa murdară pe care pluteau, ca şi cum ar
fi fost frunzele aceluiaşi copac •, şi toate aceste
gunoaie pe care fluviul le azvîrlise în înfundătura

306
malului pentru a rămîne mereu limpede şi neînti­
nat, şi bucata aceea de lemn negru, şi portocalele
acelea putrede, şi irunzele acelea prinse una de alta
ca şi cum ar ii crescut pe aceeaşi creangă se roteau
domol alături de plută pe luciul parcă încremenit
al a p ei; şi orele treceau una după alta şi dansul
acela monoton nu contenea o clipă; pe cînd soa­
rele îşi urma în tihnă obişnuitul drum pe bolta în­
tinsă a cerului din ce în ce mai mare şi mai lumi­
nos, vărsînd pîraie de lumină peste omul de pe
plută, care, întărit prin somn şi călăuzit de instinct
se îndepărta acum cu paşi repezi de înirîngerea
cea mare, adică de moarte.

Către amiază liniştea adîncă de pînă atunci tu

tulburată pe neaşteptate. Omul deschise ochii şi îşi
dădu îndată seama de tot ce se întîmplă cu el. Mă­
dularele nu i se înzdrăveniseră încă, dar acum le
putea mişca în voie ca şi cum cele opt sau zece
ore de somn adine ar fi pus fiecare oscior, fiecare
nerv, fiecare muşchi la locul pe care-1 avuseseră
înainte ; şi toate cîte vedea erau aievea şi în loc
să zacă pe fundul rîului se vedea acum şezînd pe
plută, şi pluta era aceeaşi pe care o făcuse în noap­
tea trecută şi aceste beţe ude care se uscau în soare
erau aceleaşi pe care le tăiase el cu mîinile lui,
cu degetele acelea negre şi groase ca nişte cioturi
de copac, crăpate, julite, pline de sînge închegat;
şi deodată îl cuprinse o bucurie fără margini la
gîndul că e viu şi în afară de prim ejdie ; şi toate
i se părură uimitor de cunoscute şi de prietene :
şi propriile lui mîini crăpate de muncă cu unghiile
lungi şi negre şi pieptul gol şi păros şi picioarele
acelea mari ca nişte catalige, care se odihneau pe
beţele plutei, cu degetele stîlcite şi muşcate de
p e şti ; şi malurile acelea care se roteau mereu în
jurul lui dîndu-i o uşoară ameţeală şi... Ba nu. Era
acolo şi ceva necunoscut : apa. Apa asta domoală,
care de abia se mişca, nu era aceeaşi cu apa vije­

307
lioasă care acum cîteva ceasuri îl dusese atît de re­
pede la v a le -, nu era nici jivina turbată care îşi
înfipsese colţii galbeni în trupul lui sleit de puteri ;
nici bulboana spumegîndă care-1 aruncase ca pe o
frunză în hăul acela fără fund. Nu. De azi înainte
nu se mai putea încrede în ea, deşi acum părea
blîndă, domoală, nemişcată ca untdelemnul. Ori
unde ar vedea-o : fie în apropierea malurilor —
cuminte şi potolită, fie la mijlocul fluviului — iute
şi spumegată, nu se mai putea avînta fără frică pe
valurile ei. De data 'asia o văzuse în chip de făp­
tură diavolească, cu o gură mare şi hîdă, care se
căsca larg, colo, la bulboană, căutînd să-l înghită
cu tot dinadinsul. De-abia acum îşi dădea seama de
adevărata ei faţă. Nu, De azi înainte nu se va mai
lăsa amăgit de ea.
Şi atunci se gîndi să iasă din înfundătură işi ră­
mase uimit văzînd că izbuteşte; şi o porni spre
mijlocul fluviului, pînă c înd valurile prinseră
pluta, tîrînd-o ,cu repeziciune la vale. La început
fu cît p-aci să cadă, însă cuiînd se sculă în picioare
şi se propti zdravăn în beţele plutei care cobora cu
iuţeală printre malurile înverzite ale fluviului şi
de-abia atunci îşi dădu seama că e în pielea goală,
fiindcă hainele îi căzuseră în viitoare, iar petecul
de pînză din jurul şoldurilor îi fusese smulsă în
lupta crîncenă pe care o dăduse cu valurile potriv­
nice. Stropi de apă spumegîndă îl loveau în obraz,
în genunchii groşi ca mişte rădăcini de copac, în
testiculele de bronz care răsăreau dintr-o claie de
păr negru, în barba care de o zi încoace îi crescuse
peste măsură, în buzele care nu zîmbiseră aproape
niciodată şi care acum se deschideau într-un surîs
larg, ca şi cum ar fi vrut să cuprindă întreaga
splendoare a orizontului. Cum a fost după aceea, nu
şi-a mai dat seama nici el. Deodată, pornind din
adîncul măruntaielor, prim ind putere în hăul răsu­
nător al pieptului, ţîşnind prin gîtlej, străbătînd
gura, spărgînd zăgazul întredeschis al buzelor,

308
chiotul lui de bucurie năvăli afară, la lumină, se
răspîndi în văzduhul senin al zilei, pînă hăt de­
parte. Era un chiot grozav, pe care nici zece oa­
meni laolaltă nu l-ar fi putut scoate, pe care dînsul
îl avusese parcă în măruntaie de- cine ştie cînd, îl
zămislise de mic copil, îl purtase apoi ani şi ani de
zile în pieptul lui de om prea puţin vorbăreţ; pe
care-1 nutrise vreme îndelungată cu nesfîrşite cea­
suri de tăcere, pentru a-1 slobozi cu o putere fără
seamăn, l'pdată şi odată, cînd avea să vină clipa
cea mare.
— Iuhuu... iuhuu... IUHUHUUUUUU !! !
In urmă rămăsese acum şi faţa hîdă a lui Santa
Cruz, şi osemintele lui Frutos, şi yerbalele sfîrte-
cate de secure; în urmă era şi viitoarea îndrăcită,
şi gîrbaciul vătafilor, şi trupşorul pruncului care
nu apucase să-i spună „tată", şi leşurile celor ucişi
tîlhăreşte, şi tuşea seacă a bietei Amelia. Lăsa îna­
poia lui nici mai mult nici mai puţin decît o epocă
şi mergea acum vijelios spre alta, nouă, pe pluta
aceea şubredă din beţe de tacu ara ; se îndrepta
spre plantaţiile de mate, spre Sindicat ; spre acele
pămînturi unde muncitorii, deşi exploataţi, ca pre­
tutindeni, ştiu să se ridice toţi ca unul pentru apă­
rarea demnităţii lor de oameni. Ştia prea bine că
acolo îl aşteaptă un loc pregătit din vreme şi era
hotărît să săvîrşească fapte măreţe, să lupte cu
aceeaşi dîrzenie ca şi pînă acum. Zbura înainte ca
o nălucă arămie, ca o răbufnire vijelioasă de vînt
pe întinsul valurilor spumegate în picioare pe
pluta lui de beţe, scăldat în lumina puternică a
soarelui.
— Iuhuu... iuhuu... IUHUHUUUU1!!
Chiotul sălbatic cutremura copacii, zguduia stîn-
cile din temelii, se înălţa în sus spre cerul larg
deschis care vărsa potop de lumină peste exube­
rantul mensu. Cu trupul încordat, cu picioarele
proptite în plută, Ramon mergea vijelios la vale,
lăsînd în urmă o epocă şi îndreptîndu-se spre alta.

309
A vea doar simţămîntul nedesluşit că învinsese -toate
capcanele omului şi ale firii. Şi o bucurie fără
seamăn îi umplea su fle tu l ; o bucurie nemărginită
pe care n-o putea da la iveală decît prin chiotul
acela de izbîndă, chiotul prin care tăietorul de pă­
dure vesteşte doborîrea unui arbore.
— Iuhuu... iuhuu... IUHUHUUUU !! 1
Intr-un loc firul apei se apropia de mal. Trei fete
care spălau rufele acolo se porniră să rîdă cu hohote
la ivirea neobişnuitei arătări. Vedeau un mensu în
pielea goală care zbura pe crestele spumegate ale
valurilor, chiuind ca un nebun în liniştea moleşi-
toare a amiezii. Insă el nici nu apucase să-şi dea
seama că-1 priveşte cineva. Şi cînd fetele ridicară
din nou ochii să-l vadă încă o dată, ciudatul călător
dispăruse la o cotitură a fluviului, lăsînd în urmă
— ca o dîră lungă de fum — sălbaticul său chiot
de izbîndă.
 R e s p o n s a b il d e c a r te : F lo rin C h irite s c u
T e h n o r e d a c to r : G. S tro m in g e r
C o r e c t o r : S u z a n a E lia s
D at la c u le s 11.0J.58. B u n d e tip a r 14.03.58. T ira j 10.150 ex+
H lr tie sen ii v e lin ă m a tă d e 65 g r. rn2. Ft. 540x840/16.
C oli ed. 13,06. C oli d e tip a r 19,5. E d iţia I. C o m a n d a 101.
A . nr. 4586. P e n tr u b ib lio te c ile ' m ic i in d ic e le d e c la s ifi­
care 8 A —3 l= R .
T ip a ru l e x e c u ta t s u b com . n r. 312 la C o m b in a tu l P o li­
g ra fic C a s a S c în te ii „ I. V. STALIN'*, B u c u r e ş ti—R.P.R..