Tema cu nr 4 este Folosirea mijloacelor speciale de investigație.

Există mai multe mijloacele speciale de investigație, printre care se numără infiltrarea, filmarea
cu camera ascunsă, înregistrarea convorbirilor telefonice fără să anunțați interlocutorul. Toate
aceste mijloace pot fi făcute în ultimă instanță, ca force majore, dacă altfel informația nu poate fi
obținută.

Falsa identitate sau metoda investigației sub acoperire. Este acea metoda de investigare
prin care jurnalistul pătrunde într-un mediu, sau în preajma unor persoane, care fac
obiectul anchetei, fără a-şi declara intenţiile şi fără a-şi dezvălui adevărata identitate,
făcând din acel mediu şi din personajele care-l populează sursele sale de informare. Este o
soluţie extremă, la care se recurge dacă nu există o alta cale de obţinere a informaţiilor
dorite. Nu se recomandă începătorilor, deoarece este metoda cea mai grea şi cea mai
periculoasă, faptul de a fi prins şi deconspirat putând duce la urmări imprevizibile şi
incontrolabile. Practic, investigaţia de acest fel seamănă cu o acţiune de spionaj şi necesită
o pregătire anume.

E un procedeu foarte controversat şi foarte riscant. E controversat pentru că jurnalistul care

adună informaţii folosindu-se de o identitate falsă este la limitele onestităţii şi  legalităţii. Este
riscant pentru că, în momentul în care investighează nişte ilegalităţi, este posibil să fie nevoit să
comită şi el nişte ilegalităţi. Aici vorbim evident despre cazul observaţiei participative, cu
nedeclinarea identităţii. Este totodată discutabil pentru că reporterul influenţează faptele. Un alt
risc major al acestui procedeu este ca identitatea jurnalistului să fie descoperită, ceea ce poate
însemna încheierea anchetei, dar şi un pericol pentru viaţa acestuia. Uneori, e posibil ca
investigaţia sub acoperire să fie singura soluţie. Totuşi, ea trebuie privită ca o soluţie extremă şi
nu ca un procedeu de bază, cum încearcă să inducă unele cursuri de jurnalism de investigaţie.

Pentru ca atare modalitate de investigație să fie justificată, trebuie îndeplinite câteva condiții:

1. subiectul să fie de interes public și astfel să justifice atât riscul, cât și metodele aplicate
pentru deconspirarea răului;
2. procedeul să nu fie folosit în exces că altminteri riscă să fie bagatelizat;
 3. obținerea informațiilor sau dovezilor să nu fie posibilă prin mijloacele jurnalismului
conventional;
4. ziaristul să nu încalce legea în mod flagrant și să nu fie el cel care provoacă evenimentul
pe care tocmai se pregătește să îl combată.

Principala problemă a reporterului sub acoperire constă în faptul că oricât de spectaculos este
rezultatul, oricât de relevante și importante sunt informațiile obținute, acesta își fundamentează
documentarea pe minciună și înșelătorie. De multe ori, e mai simplu să obții informații dacă nu
te recomanzi ca journalist, din păcate însă acest lucru este neetic. Onestitatea este un ingredient
esențial pentru credibilitate. Investigația sub acoperire necesită supra cheltuieli de timp.

Atenție! Este ilegal să pretinzi că ai vreo calitate oficială, indiferent de scopul tău și indiferent de
binele public pe care apreciezi că îl urmărești și îl servești! Un jurnalist poate pretinde că este un
potențial cumpărător pentru a afla informații despre o proprietate, de exemplu, dar niciodată nu
poate pretinde că este polițist sau procuror sau angajat la Primărie: aceasta reprezintă, în
principiu, uzurpare de calități oficiale și constituie faptă penală.
Regulile investigaţiei sub acoperire – reprezintă un set de cerinţe pe care jurnalistul nu trebuie să
le piardă nici o clipa din vedere, fiind în joc reuşita anchetei, dar, uneori, şi propria viaţă.
Jurnalistul care lucrează sub acoperire trebuie:
 să se asigure că nu face nimic ilegal, deşi unele anchete de acest tip pot ajunge la
marginea legii, putând fi asimilate unei instigări la comiterea unor fapte
 să-şi stabilească cu precizie scopul şi ţinta, adunând, din diverse surse (presă, filme, cărţi,
dosare, prieteni, politişti, etc) cât mai multe detalii despre aceasta
 să evalueze corect riscurile expunerii într-o astfel de situaţie şi pericolul deconspirării,
atât în timpul investigării, cât şi după publicarea anchetei.
 să-şi însuşească temeinic regulile mediului în care vrea să patrundă, pentru a nu se trădă,
dar si pentru a-l înţelege mai bine din punctul de vedere al documentării; la nivel de
limbaj, argou, obiceiuri, ierarhii, etc.
 să anticipeze persoanele cu care va intra în contact, dialogurile posibile cu acestea şi ce
anume ar putea obţine de la fiecare;
 să se asigure în privinţa adunării probelor (înregistrări, fotografii, probe materiale,
documente, etc.)
 să păstreze continuu şi discret o legătura cu cineva din redacţie sau cineva apropiat, la
care să poata cere ajutor în caz de nevoie;
 în planul său să cuprindă şi soluţii de ieşire din cele mai nepravăzute situaţii.