ANALIZA DOVEZILOR

COMPORTAMENTALE (ADC)

- III -
Standarde de practică.
• În știința comportamentală, standardele de practică reprezintă reguli
fundamentale care impun limitele interpretării dovezilor. Aceste standarde
sunt gândite special astfel încât să ajute la reducerea prejudecăților, încurajând
utilizarea logicii analitice și a metodei științifice, având ca rezultat formularea
de ipoteze și generarea de concluzii strict aflate în concordanță cu probele
cunoscute.

• Se înțelege de la sine că toți profilerii au obligația de a tinde spre obiectivitate,

competență și profesionalism în munca lor. Aceștia trebuie să-și dorească ca
descoperirile lor să fie exacte și ca metodele aplicate de ei să fie de încredere.
Lee (1993) consideră că ”cea mai importantă problemă în știința
criminalistică o reprezintă stabilirea standardelor profesionale. Este necesară
o evaluare a standardelor de practică în ceea ce privește colectarea,
examinarea și analiza probelor fizice”.
• Standardele de practică,

- stabilesc un prag minim de competență;

- ajută la stabilirea clară a rolului celui în cauză și la
conturarea unui mecanism pentru a-i demonstra
abilitatea;
- reprezintă o busolă pentru practicanți și un șablon
pentru educarea celor care doresc să se specializeze în
acest domeniu.
• Scopul definirii standardelor de practică nu este numai acela de a ajuta
profesioniștii să atingă un anumit nivel de competență, dar și acela de a furniza
o bază celor care evaluează profilele psihologice criminalistice finalizate.

• Într-un domeniu în care cel mai comun argument tinde a fi acela conform căruia
exactitatea concluziilor unui profil psihologic criminalistic se datorează
exclusiv anilor de practică a celui care l-a generat, nevoia de a impune
standarde de practică se explică de la sine.

• În cadrul analizei dovezilor comportamentale, standardele de practică general

acceptate sunt următoarele:
1. Profilerii trebuie să se străduiască
din răsputeri să evite prejudecățile.
• Paul Kirk (1974) considera că ”probele fizice nu se pot înșela, nu pot fi
învinovățite și nu pot lipsi în totalitate. Numai în interpretarea acestora pot
interveni erorile”. Prin această simplă observație, Kirk face referire la
ignoranța, la lisa de precizie a examinatorilor și la prejudecățile implicate în
reconstituirea probelor fizice și a semnificației lor. Probele sunt întotdeauna
la dosar, așteptând să fie înțelese. Profilerul reprezintă lentila inexactă prin
care se conturează orice formă de înțelegere a lor.

• Mai exact, există cel puțin două forme de prejudecată de care profilerii
trebuie să fie conștienți și pe care trebuie să le excludă din munca lor pentru
a-și putea menține perspectiva profesională:
(a) – prejudecățile observatorului;
(b) – prejudecățile de confirmare.
• (a) – Prejudecățile observatorului pot fi descrise ca
reprezentând tendința conștientă sau subconștientă a
profilerului de a vedea sau de a descoperi ceea ce se
așteaptă să vadă. În sens practic, acest lucru se poate
interpreta în felul următor: profilerul poate dezvolta
așteptări în ceea ce privește descoperirile în baza
informațiilor și opiniilor furnizate în presă sau de către
martori, precum și în baza părerilor și descoperirilor
altora. Aceste influențe sunt deosebit de perfide deoarece,
spre deosebire de minciuna evidentă, ele pot fi
subconștiente.
• (b) – Prejudecățile de confirmare pot fi descrise ca fiind tendința – conștientă
sau subconștientă – de a confirma teorii, opinii sau descoperiri anterioare. Este
un caz particular al prejudecății de observator, în care informațiile și probele
sunt filtrate astfel încât să includă acele date necesare să susțină o poziție sau
pentru a ignora sau diminua – total sau parțial - relevanța oricărui fapt care
contrazice respectiva poziție. Se manifestă de obicei prin căutarea numai a
acelor probe care sprijină o anumită teorie asupra cazului (de exemplu,
vinovăția sau nevinovăția unui suspect) și prin combaterea activă a
descoperirilor sau probelor indezirabile.

• Ceea ce trebuie să înțeleagă toți profilerii este faptul că principala valoare a științei
criminalistice în sistemul judiciar o reprezintă strictețea lor în respectarea metodei
științifice și că aceasta necesită o cât mai mare obiectivitate și corectitudine în
aplicarea metodei.
2. Profilerii au obligația de a solicita toate
informațiile și probele pentru a putea stabili o
victimologie, o analiză a locului faptei și un
profil psihologic criminalistic adecvate.
• Profilerii trebuie să definească și să solicite întreaga gamă de
informații și probe care le sunt necesare pentru a realiza o
reconstituire – totală sau parțială - a evenimentului luat în
discuție.

• O dată cu primirea acestor probe, ei trebuie să stabilească ce

este disponibil și ce lipsește, această sarcină de bază fiind
obligatorie pentru obținerea, în final, a unui profil psihologic
criminalistic valid. Atunci când un profiler nu poate să își
bazeze descoperirile pe informații complete, acest fapt trebuie
specificat clar în concluziile sale.
• Baza de informații pe care profilerul are obligația să o solicite trebuie să
conțină:
► o listă a tuturor instituțiilor care au fost prezente la locul faptei și/sau au
asistat investigația, până la momentul respectiv;
► toată documentația disponibilă recoltată din câmpul faptei, incluzând
registrele de colectări de probe;
► toate rapoartele și notele investigative disponibile;
► toate rapoartele și notele criminalistice disponibile, incluzând și evaluările
traumelor și fotografii de la autopsie;
► toate mărturiile relevante recoltate până la momentul respectiv;
► o listă a tuturor martorilor prezenți la locul faptei;
► toate informațiile disponibile despre victimă și trecutul său.
3. Profilerii au obligația de a stabili dacă probele
pe care le examinează au o calitate suficient de
bună pentru a reprezenta temelia unei victimologii,
a unei analize a locului faptei sau a generării unui
profil psihologic criminalistic adecvat.
• Pentru a determina dacă probele recoltate din câmpul faptei respectă
normele calitative pentru a reprezenta temelia unor astfel de demersuri,
trebuie luate în considerare următoarele criterii:

► abilitatea de identificare a obiectului care reprezintă proba (numărul

probei, persoana care a recoltat-o, locul colectării și o descriere a acestuia);
► abilitatea de a plasa conceptual, dacă nu literalmente, obiectul înapoi în
câmpul faptei unde a fost găsit, în relație cu alte probe. Acest lucru se
realizează cu ajutorul schițelor detaliate și a documentării scrise și
fotografice. Memoria nu este un substitut de încredere pentru
documentarea detaliată.
► abilitatea de a identifica fiecare persoană care a manevrat obiectul
după colectarea sa. Trebuie găsit răspunsul la întrebarea ”este lanțul
probelor sigur și complet?”.
►abilitatea de a identifica toate testele care s-au făcut asupra probei,
persoana care le-a făcut și rezultatele obținute.

•Dacă documentarea locului faptei și eforturile de procesare nu sunt

suficiente pentru a-i permite profilerului să stabilească condițiile
anterior menționate, atunci acele eforturi au fost – în cel mai bun caz
– inadecvate. Profilerul trebuie să noteze astfel de deficiențe și să le
ia în calcul în formularea concluziilor.
4. Profilerii trebuie să viziteze locul
faptei atunci când acest lucru este
posibil.
• Este de preferat ca profilerul să viziteze locul faptei. Acest demers este
necesar pentru a extrage o serie de informații cum ar fi:

► modul în care arată, miroase locul faptei, precum și sunetele propagate în

zona respectivă, așa cum le-ar fi putut percepe criminalul și victima sa;
► relațiile spațiale de la locul faptei;
► observarea posibilelor transferuri de probe. Se pot evidenția vegetația,
solul, fibrele și orice fel de alt material care s-ar fi putut transfera asupra
victimei sau a suspecților.
► un profiler atent poate descoperi probe ratate anterior și – în consecință –
neprelevate de tehnicienii criminaliști.
• În multe cazuri, este imposibil ca profilerul să viziteze locul
faptei dintr-o multitudine de motive cum ar fi:
- limite de timp;
- limite de buget;
- restricții legale;
- modificarea locului faptei de către forțele naturii sau în urma
curățării acestuia (pe proprietățile private).
• Dacă profilerul nu are posibilitatea de a vizita locul faptei, acest
fapt trebuie menționat clar în concluziile sale.
• Este indiscutabil faptul că principalul motiv pentru care se realizează
documentarea la locul faptei este de a furniza informații pentru
reconstituiri ulterioare sau analize comportamentale.

• În consecință, imposibilitatea profilerului de a vizita locul faptei nu

zădărnicește complet eforturile de analiză criminalistică sau de
alcătuire a profilului psihologic criminalistic.

• Documentarea competentă a locului faptei, realizată de tehnicienii

criminaliști poate fi suficientă pentru clarificarea anumitor aspecte
legate de caz sau nu.
5. Atât alcătuirea profilului psihologic
criminalistic, analiza locului faptei și concluziile
legate de aspectele victimologice, cât și bazele pe
care s-au efectuat acestea, trebuie furnizate în
format scris.
• Hans Gross (1924, pag. 439) face referire la rolul critic
pe care procesul exact, minuțios și răbdător de
reconstituire a crimei îl poate juca în cadrul investigației
și a soluționării cazului.

• Acesta susține că este utilă conservarea părerilor

experților cu privire la reconstituire sub forma unui
raport, pentru a putea fi identificate erorile de logică din
teoriile lor:
”Atâta timp cât cineva doar privește locul faptei, îi este
imposibil, indiferent cât timp și câtă atenție ar acorda, să
observe toate detaliile și în special să noteze
discrepanțele, acestea arătându-ni-se doar atunci când
depunem efortul de a descrie imaginea pe hârtie, cu cât
mai multă exactitate și claritate ……….Defectele situației
reprezintă tocmai acele contradicții, acele
improbabilități, care apar doar atunci când cineva
dorește să reflecte situația ca fiind diferită de realitate”.
• Mai mult, profilerul poartă povara de a se asigura de comunicarea efectivă a
concluziilor sale. Acest lucru implică notarea lor în prealabil.
• Concluziile comunicate oral trebuie văzute ca fiind produse sub standardele
muncii. Ele sunt predispuse la conversii, alterări și interpretări greșite și se pot –
de asemenea – pierde în timp.
• Concluziile consemnate în scris sunt fixate în timp, sunt ușor de reprodus și mai
puțin predispuse la conversii, alterări sau interpretări greșite, fie ele accidentale
sau intenționate.
• Un analist care preferă concluziile comunicate oral în detrimentul celor scrise
denotă o preferință către mobilitatea concluziilor.
• În afară de permanența lor relativă, concluziile scrise mai oferă profilerului
posibilitatea de a documenta metodele, concluziile, argumentele și informațiile
pe care a fost construit cazul.
• Această documentare include atât o listă de dovezi examinate, cât și data și circumstanțele
examinării lor. În general, un raport scris trebuie să includă , dar nu trebuie neapărat să se
limiteze la următoarele informații:

► o secțiune preliminară în care să fie descrisă implicarea profilerului în caz;

► o secțiune a lanțului de custodie, în care să fie descrise și detaliate probele examinate sau
incluse în profil;

► o secțiune descriptivă, în care profilerul descrie amănunțit examinările efectuate (analiza

criminalistică, analiza locului faptei, analiza victimologică), luând în considerare informațiile
concrete și probele aflate la dosar;

► o secțiune a rezultatelor, în care profilerul listează orice rezultat sau concluzie la care a ajuns,
incluzând semnificația și limitările sale;

• Se intenționează ca rezultatul final să fie utilizat de către investigatorii criminaliști, avocați și

judecători și, în consecință, raportul trebuie formulat astfel încât să nu existe îndoieli asupra
informațiilor prezentate.
6. Profilerii trebuie să dea dovadă de
înțelegere a științei comportamentale, a
celei criminalistice și a metodologiei
științifice.
• Analiza locului faptei, victimologia și profilul psihologic criminalistic sunt
examinări multidisciplinare ale dovezilor comportamentale, bazate pe
principiile științelor criminalistice și comportamentale.

• Dat fiind nivelul necesar de cunoștințe, este neclar cum un profiler ar putea
efectua oricare dintre aceste examinări în mod competent, fără a îi fi oferită
o educație formală și o pregătire de bază în aceste domenii, din partea
oamenilor de știință criminaliști și comportamnetaliști.

• Se recomandă ca un presupus expert în domeniul profilingului să

întrunească cel puțin criteriile următoare:
a. să aibă cel puțin o licență într-un domeniu legat de știința
comportamentală ( psihologie, sociologie, asistență socială
ș.a.m.d.);
b. să aibă cunoștințe aplicate riguroase în domeniul analizei
dovezilor comportamentale, al analizei criminalistice și al
psihologiei investigative;
c. să aibă cunoștințe aplicate riguroase în domeniul criminalisticii,
cu precădere legate de analiza probelor și reconstituirea
crimelor;
d. să aibă cunoștințe aplicate riguroase despre metodele,
procedurile și necesitățile unei anchete criminalistice.
7. Concluziile trase cu privire la
reconstituirea crimei trebuie bazate pe
fapte dovedite, neacceptându-se
presupunerea faptelor în scopul analizei.
• Mulți profileri sunt dispuși să ofere o anumită interpretare a
comportamentului criminalului, bazată pe comparații cu alte
cazuri, pe fapte ghicite sau bănuite sau pe probe fizice inexistente.

• Dacă informațiile fundamentale nu sunt verificate prin

documentare investigativă, documentare la locul faptei,
examinarea probelor fizice sau prin coroborarea relatărilor
martorilor oculari, atunci reconstituire bazată pe aceste informații
nu este o deducție validă sau de încredere a evenimentelor.
Includem în această categorie și scenariile ipotetice.
8. Concluziile legate de analiza locului
faptei și profilul psihologic criminalistic
trebuie să fie deducții valide, bazate pe
argumente logice și rațiune analitică.
• În procesul de stabilire a informațiilor potrivite pentru
analiză, ele trebuie ”cernute” și deosebite de opinii,
supoziții și teorii. Ipotezele inductive trebuie delimitate
de concluziile deductive iar concluziile trebuie să se
succeadă în mod natural, pe baza informațiilor
furnizate. Mai mult, reconstituirea trebuie să fie lipsită
de erori logice și afirmații incorecte.
9. Concluziile legate de analiza locului
faptei și profilul psihologic criminalistic
trebuie trase cu ajutorul metodei științifice.
• Metoda științifică implică efectuarea de observații atente asupra
probelor, urmată de generarea de ipoteze și probarea acestora
prin confruntarea cu probele cunoscute și faptele concrete
acceptate. Ulterior, profilerul trebuie să furnizeze, pe lângă
concluzii, și toate celelalte teorii postulate care au fost
demonstrate prin examinări, teste, experimente.

• Teoriile care nu au fost testate în nici un fel sau care apar într-un
raport sau într-o mărturie din timpul unui proces, bazate numai
pe reflecții sau imaginație (de exemplu, experiența sau intuiția)
nu pot fi considerate valide sau de încredere, prin natura lor.
10. Concluziile legate de analiza locului faptei și
profilul psihologic criminalistic trebuie să
denote înțelegerea și diferențierea clară a
descoperirilor cu rol individualizator de toate
celelalte tipuri de descoperiri.
• Conceptele de identificare și cel de individualizare sunt adesea
înțelese greșit sau confundate între ele.

• Identificarea sau clasificarea reprezintă plasarea unui obiect

într-o anumită categorie de obiecte cu caracteristici similare.
Identificarea nu necesită și nici nu implică unicitate.

• Individualizarea reprezintă atribuirea de unicitate unui obiect.

Pentru a individualiza un obiect, trebuie descris într-o manieră
prin care să fie separat de toate celelalte obiecte existente în
univers (Thomton, 1997, pag. 7).
• În prezentarea descoperirilor, profilerii se vor găsi în situația de a
folosi afirmații care denotă niveluri variate de încredere. Termeni
vagi sau figuri de stil cum ar fi ”posibil”, ”probabil”, ”care
corespunde cu”, sau ”un grad rezonabil de certitudine științifică” se
numără printre cei folosiți pentru a califica certitudinea
descoperirilor prezentate în profil. Neverificat, acest limbaj îi poate
deruta pe cei pe care ar trebui să îi ajute.

• Afirmațiile de încredere ar trebui calificate și discutate până la

claritate absolută. Fără clarificare, descoperirile pot fi înțelese,
interpretate și folosite într-un mod eronat.
• Dacă profilerul furnizează descoperiri individualizate,
de orice fel, natura unicității lor și modul în care a fost
stabilită concret trebuie prezentate foarte clar.

• Atunci când profilerul prezintă descoperiri trebuie să nu

existe urme de îndoială în legătură cu natura lor
individualizată și nici cu modul în care a fost stabilită.
Scopul prezentării descoperirilor este să clarifice
dovezile, nu să le amestece.
11. Profilerii trebuie să demonstreze o
înțelegere completă a condițiilor de
transfer.
• Identificarea și individualizarea probelor fizice reprezintă
doar o parte din analiza locului faptei. La fel de importantă
este și stabilirea sursei din care provin probele și a
condițiilor în care au fost transferate până la locul în care
au fost găsite.

• Profilerii nu trebuie să se grăbească să simplifice exagerat

problemele complexe, cum ar fi examinarea și interpretarea
probelor fizice, și trebuie să nu piardă din vedere
circumstanțele care pot muta, altera sau înlătura complet
probele în cauză.
12. Orice probe, date sau descoperiri pe
care se bazează analiza locului faptei sau
profiul psihologic criminalistic trebuie
puse la dispoziție, prezentate sau citate.
• Nu este acceptabil pentru un profiler să furnizeze concluzii
bazate pe date fantomă, cercetări fantomă, probe fantomă sau
comparații invizibile.

• Datele, cercetările și probele trebuie să fie detaliate până la

punctul în care alte persoane, care îi consultă munca, să le poată
localiza și identifica cu ușurință.

• Datele, cercetările și probele nu pot fi duplicate sau identificate

de către instanța de judecată într-o manieră diferită de cea în
care se regăsesc în concluziile criminalistice.
CONCLUZII
• Aceste standarde minime de practică trebuie aplicate în evaluarea
oricărei metode de analiză a locului faptei și a alcătuirii profilului
psihologic criminalistic, atât în formele generale, cât și în cele
specializate, pentru a demonstra adevărata perseverență.

• Dacă un profiler este capabil să respecte aceste standarde, atunci

se poate considera că a fost atins un prag minim al nivelului de
competență profesională. Ulterior, cei care primesc concluziile lor
pot fi asigurați că, oricare ar fi descoperirile, ele pot fi evaluate și
investigate independent, pentru a li se stabili gradul de încredere,
precizie și validitate.
• Merită punctat faptul că un profiler care nu întrunește o singură condiție
dintre cele enumerate mai sus nu va putea atinge acest prag. În contextul
eșecului, descoperirile lor trebuie puse la îndoială, alături de rapoarte și
mărturii ulterioare.

• Trebuie să clarificăm și faptul că aceste standarde de practică nu lasă pe

nimeni în urmă dar necesită ca toată lumea să demonstreze dorința de a
depune efort.

• Analiza locului faptei și alcătuirea profilului psihologic criminalistic nu

sunt proceduri ușoare și nici fixe, mecanice. Concluziile trebuie dobândite
iar acest fapt înseamnă demonstrarea competenței și acceptarea verificării
de către alți specialiști.
• Un profiler are datoria de a formula concluzii folosindu-se de
întreaga putere pe care o au criminalistica, metoda științifică și
logica analitică. Lipsiți de aceste instrumente, profilerii sunt
supuși riscului de a fi incapabili să recunoască incompetența
criminalistică și științifică, la ei sau la alții.

• Aceste standarde de practică pot, de asemenea, ridica stacheta

pentru profilerii care au lucrat - poate timp de ani de zile -
bazându-se pe intuiție și experiență și care nu sunt obișnuiți să își
explice metodele în alt fel decât prin invocarea presupusei lor
experiențe vaste.
• Nu în ultimul rând, trebuie să menționăm încă o dată faptul că,
în absența metodei științifice, a logicii analitice și a gândirii
critice, o analiză a locului faptei sau un profil psihologic
criminalistic pot fi considerate ca fiind mai mult ”ghicite”, iar
sistemul judiciar nu este un loc propice pentru ignoranță și
ghicitori.

• În consecință, este rezonabilă așteptarea ca oricine interpretează

dovezile de tip comportamental într-un anumit fel, să fie pregătit
să explice și de ce a ajuns la respectiva interpretare.