ANALIZA DE LEGĂTURĂ

(Linkage Analysis)
-I-
• Corelarea cazurilor, cunoscută și drept analiza de legătură, este
procesul prin care se determină dacă există legături discrete, sau
factori comportamentali distincți, între două sau mai multe cazuri
anterioare, ce nu au legătură între ele, analizând scena crimei.

• Aceasta implică stabilirea și compararea probelor fizice, a

victimologiei, a caracteristicilor scenei crimei, a motivație, a
modului de operare (MO), precum și comportamentele specifice
pentru fiecare dintre cazuri.

• Se impune, de asemenea, luarea în considerare a ambelor

posibilități, asemănări și deosebiri.
• Corelarea cazurilor este întâlnită în două contexte diferite: în
contextul investigație și sub aspect criminalistic.

(a)În investigații, se folosește pentru a facilita aplicarea legii, sugerând în ce

direcție să fie concentrate eforturile și resursele investigației (de exemplu,
identificarea cazurilor în serie sau a pattern-urilor).

(b) Sub aspect criminalistic (legal) se folosește pentru a stabili dacă există sau
nu suficiente dovezi comportamentale pentru a face legătura dintre mai multe
fapte. Aceasta va fi utilizată pentru a decide aspecte criminalistice specifice,
cum ar fi, posibilitatea comparării unor infracțiuni similare sau dacă
infracțiunile similare anterioare pot fi aduse ca probe în instanță.
Modul de operare (Modus Operandi)
• Cunoașterea modului de operare al criminalilor și
trăsăturile acestora, reținerea, răbdarea, tactul, și rigoarea,
vor fi întotdeauna deziderate primare în munca de
investigație.

• Mulți infractori au un anume mod de a opera ce

reprezintă modul lor caracteristic de comitere a unei
infracțiuni. Dovezile fizice pot ajuta la stabilirea modului
de operare. De exemplu, mijloacele utilizate pentru a intra
prin efracție, instrumentele utilizate, tipurile de obiecte
sustrase, precum și prezența altor semne sunt de asemenea
importante.
• Modus operandi (MO) provine din limba latină și înseamnă metodă de
operare si se referă la modul în care o infracțiune a fost comisă.

• În aplicarea legii s-a promovat mult timp convingerea că înțelegerea

metodelor și tehnicilor folosite de infractori în comiterea faptei reprezintă cea
mai bună modalitate de investigare, de identificare și în cele din urmă de
condamnare a inculpatului.

• Acest lucru face ca detectivii să devină enciclopedii vii ale cauzelor penale
și comportamentelor. Implică, de asemenea, ca investigatorii să învețe să
utilizeze cunoștințele și experiența anterioară legată de infractorii cunoscuți
pentru a-și fomula strategiile de investigație.
• Modul de operare al unui infractor este format de
alegerile și comportamentele menite să ajute criminalul
în timpul comiterii infracțiunii.

• MO al un infractor reflectă modul în care infractorul

comite infracțiunea.

• Este diferit de motivul infractorului sau de aspectele

legate de semnătură, deoarece acestea au de a face cu
motivația din spatele comiterii faptei.
• Colectarea, stocarea, și examinarea modurilor de operare ale
infractorilor, fie prin intermediul dosarelor de urmărire penală sau
apelând la baze de date informatice, are relevanță din punct de
vedere investigativ din următoarele motive:

 Se poate face legătura dintre cazuri rămase nerezolvate prin

intermediul modului de operare;

 Se pot formula noi strategii de identificare a suspectului prin

compararea probelor dintr-un caz cu autor necunoscut cu cele ale
unuia în care autorul a fost identificat;
 Corelări de rutină ale modului de operare în caz de
arest, cu dovezile din cadrul unor cazuri nerezolvate;

 Dezvoltarea de noi piste de investigație sau de

identificare a suspecților în cazurile nerezolvate pentru
acumularea de noi informații despre modurile de
operare;

 Prioritizarea suspecților sau eliminarea acestora din

lista de suspecți;

 Rezolvarea cazurilor cu autor necunoscut.

• Pentru un profiler, MO este, de asemenea, relevant, deoarece
aceasta poate furniza o serie de informații despre infractor.

• Aceasta implică anumite alegeri, proceduri sau tehnici care

pot fi caracteristice, sau care pot reflecta, următoarele:

 O anumită disciplină, calificare, profesie, sau o zona de cunoștințe, de

natură penală sau non-penală.
 Cunoașterea anumitor particularități ale victimei, sugerând
supravegherea, modalitatea de a intra în contact cu victima, sau o relație
anterioră cu victima.
 Cunoștințe specifice ale scenei unei crime, ce sugerează supraveghere,
contactul, sau familiarizarea cu victima.
Elemente ale ”Modului de Operare”
• MO este format din comportamente învățate, care
poate evolua și se pot dezvolta în timp. Poate să devină
mai rafinat pe măsură ce un infractor capătă experiență,
devenind mai sofisticat, și încrezător.

• De asemenea, nu trebuie să omitem nici situația în

care un infractor poate deveni mai puțin competent și
calificat în timp, din cauza unei stări mentale ce se
deteriorează sau din cauza utilizării frecvente a unor
substanțe în scopul controlului (Turvey, 2000).
• Comportamentele manifestate servesc cel mai adesea
(sau eșuează), unuia sau mai multora dintre următoarele
scopuri:

 Protecția identității infractorului: O mască purtată în

timpul comiterii unui jaf, acoperirea ochilor victimei în
timpul comiterii unui viol, purtarea mănușilor în timpul
unui furt din locuințe, reducerea la tăcere a unui martor
sau înlăturarea dovezilor de la locul faptei, sunt aspecte
ce pot ascunde identitatea făptuitorului.
 Săvârșirea cu ”succes” a infracțiunii: Folosirea unui căluș pentru
a împiedica victima să ceară ajutor, folosirea unei arme pentru a
constrânge victima, observarea obiceiurilor zilnice ale victimei
pentru a alege momentul propice pentru atac, precum și utilizarea
unei arme pentru a ucide victima tind să crească șansele ca o
autorul să își ducă planul la bun sfârșit.

 Modalități de sustragere de la identificare și evitare a unei

posibile condamnări : Utilizarea unui vehicul furat în timpul
comiterii unei infracțiuni, debarasarea de vehicul după comiterea
unei infracțiuni, și imobilizarea victimelor pentru a preveni
evadarea și încercările lor de a obține ajutor sunt modalități ce
măresc șansele, cel puțin temporar, ca autorul unei infracțiuni să
rămână necunoscut.
• Anumite tipuri generale de MO pot include
caracteristici de la locul crimei, cum ar fi, dar fără a se
limita la, următoarele:

 Numărul de infractori
 Cantitatea de timp investită în planificare înainte de trecea la act
 Locația aleasă
 Traseul ales până la locul faptei
 Supravegherea înainte de infracțiune a locului faptei sau a victimei
 Implicarea victimei în timpul comiterii faptei (fără legătură cu
fantezia)
 Utilizarea unei arme în timpul comiterii faptei
 Utilizarea de restricții pentru a controla victima în timpul comiterii
faptei
 Natura și amploarea leziunilor victimei
 Metoda aleasă pentru a ucide victima
 Natura și amploarea actelor de precauție
 Localizarea și poziția articolelor de îmbrăcăminte ale victimei
 Localizarea și poziția corpului victimei
 Lucruri / obiecte sustrase de la victimă sau de la fața locului, pentru
profit sau pentru a preveni depistarea
 Mijlocul de transport până și de la locul faptei
 Direcția de ieșire din câmpul faptei / ruta de părăsire a câmpului faptei
• Este important să reținem că modul de operare al unui
infractor poate fi un act sau o lipsă de acțiune.

• Exemplele comune includ neutilizarea unui prezervativ în

timpul unei agresiuni sexuale, nefolosirea unei arme de foc în
timpul comiterii unui jaf și lăsarea martorilor în viață atunci
când cineva intră prin efracție într-o locuință. Acestea sunt
alegeri pe care un infractor le face.

• În plus, a nu se confunda MO, cu motivul, și semnătura:

acestea sunt concepte total diferite, chiar interdependente în
contextul unei analize legătură.
Influențe asupra ”Modului de operare”
• Comportamentele specifice unui anume MO al unui
infractor sunt învățate, iar prin extensie ele sunt
dinamice și maleabile.

• Acest lucru se datorează faptului că MO se poate

schimba pe măsură ce infractorul învață sau suferă
anumite deteriorări.

• MO al unui infractor este, prin urmare, compus atât

din factori fortifianți și cât și din factori destabilizatori.
 I. FACTORII FORTIFICANȚI

• Infractorii își dau seama că unele din alegerile pe

care le fac în timpul comiterii unei infracțiuni
sunt mai competente și mai eficace decât altele.

• Ei le pot repeta ulterior, pentru a deveni mai abili,

precum și pentru a consolida sau îmbunătăți
modul lor de operarea.
• De-a lungul unei cariere infracționale, se pot
încorpora, de asemenea, alegeri specifice unui anume
mod de operare ce pot dezvălui în mod involuntar ceva
despre identitatea, caracterul și experiența infractorului.

• Modalitățile comune prin intermediul cărora

infractorii învăță cum să fie cât mai abili atunci când
comit faptele, cum să evite să fie prinși, precum și cum
să își ascundă identitatea includ, dar cu siguranță nu se
limitează doar la, cele enumerate aici.
 Materialele tehnice și educaționale
• Până în momentul când sunt reținuți și condamnați, infractorii au acces egal
la aceleași oportunități de învățare, ca orice alt cetățean.

• Revistele de specialitate, cursurile universitare, manualele precum și alte

materiale educaționale ce sunt disponibile într-o bibliotecă publică sau prin
intermediul internetului pot oferi infractorilor cunoștințe utile pentru rafinarea
modului de operare.

• Important de reținut este că modul de operarea al unui infractor poate

reflecta familiaritate sau natura competențelor sau tehnicilor de specialitate, iar
acest aspect trebuie luat în considerarea atunci când se întocmește profilul
psihologic și poate să ofere direcții relevante în cadrul investigației.
 Meseria sau experiența profesională.
• Infractorii au avut, sau pot avea în prezent, meserii sau profesii care
utilizează cunoștințe speciale sau care necesită competențe de specialitate
(electrician, instalator, lucrător în cadrul unei companii de telefonie sau
computere, militar, lucrător în cadrul sitemului judiciar, pilot și așa mai
departe).

• Astfel de cunoștințe de specialitate ar putea să își pună amprenta asupra

modului de operare al unui infractor și să fie folosite în timpul comiterii
faptei.

• Infracțiunea poate reflecta, de asemenea, o oportunitate creată de profesia

infractorului, în virtutea timpului, locului și disponibilității victimei.
 Trecutul infracțional și încrederea.
• Pe măsură ce infractorii comit același tip de infracțiune de mai multe ori, ei
devin mai pricepuți. Pot acționa cu mai multă încredere, sunt capabili să facă
față situațiilor neașteptate mult mai bine (sau să fie chiar pregătiți pentru ele),
sau să își fi luat măsuri de precauție specifice tipului de activitate infracțională.

• Este important să se stabilească, pentru orice infracțiune, ceea ce autorul a

planificat, după cum reiese din ceea ce a adus la locul faptei și
comportamentele manifestate de acesta.

• Întrebarea pe care specialistul profiler trebuie să și-o pună este dacă materialele
aduse la locul faptei și comportamentele manifestate au fost adecvate pentru
comiterea faptei. Următoarea întrebare este dacă materialele aduse și
comportamentele sugerează o compatibilitate cu un alt tip de infracțiune (care
să sugereze un alt trecut infracțional decât fapta de față).
 Contactul cu sistemul judiciar.
• Pentru un infractor ce se află la prima condamnare, acest aspect poate
reprezenta o lecție de neprețuit despre cum să evite să fie prins pe viitor. Mai
mult decât atât, și în mod ironic, mersul la închisoare pentru unii este
echivalentul mersului la facultate.

• Acest lucru se datorează faptului că în închisoare, infractorii mai tineri și mai

puțin experimentați au posibilitatea de a interacționa cu cei mai în vârstă și care
au acumulat deja o sumedenie de cunoștințe de natură penală și experiență.

• Prin urmare, o pedeapsă de numai câțiva ani, are potențialul de a propulsa

nivelul de calificare al un infractor dincolo de cel inițial. Odată eliberat,
infractorul se poate folosi de această ”educație” pentru a săvârși fapte într-un
mod mult mai complex, dincolo de capacitățile sale anterioare.
 Mass-media.
• Unii infractorii monitorizează investigațiile prin intermediul mass-mediei
acordând o atenție în deosebi asupra ziarelor și televiziunii.

• Este important ca anchetatorii și profilerii să acorde o atenție deosebită asupra

divulgării oricărui tip de astfel de informații prin mass-media, a momentului
când a fost lansată, si modul în care aceasta ar putea influența acțiunile viitoare
ale unui infractor.

• Nu numai informațiile cu privire la un caz îi pot oferi unui infractor o

perspectivă pentru viitoarele acte de precauție, dar, de asemenea, le poate furniza
altor infractori informații adecvate pentru a imita un anume mod de operare și
pentru a îndepărta suspiciunea organelor de investigație de la ei.
• De exemplu, un violator poate comite cinci atacuri diferite, într-o singură
regiune.

• Caracterul de viol în serie ar fi putut rămâne nedetectate până când rezultate

ADN au demonstrat că violurile au fost mai mult decât probabil săvârșite de
același infractor.

• În cazul în care mass-media publică un titlu "Violator în serie identificat ca

responsabil de cinci atacuri prin intermediul ADN-ului!", violatorul își poate
modifica MO pentru a împiedica detectarea pe viitor ( el poate folosi un
prezervativ în timpul comiterii faptelor viitoare sau poate decide să facă o
schimbare mai permanentă și să treacă printr-o intervenție de vasectomie). Pe
scurt, violatorul poate face o încercare conștientă de a preveni detectare bazată pe
ceea ce a aflat prin intermediul mass-mediei legat de faptele sale sau alte cazuri
similare.
 II. FACTORII DEZTABILIZATORI
• Modul de operare se poate, de asemenea, deteriora în timp, infractorul
poate deveni mai puțin specializat, mai puțin competent, mai neglijent, și
chiar mai irațional decât atunci când a început să adopte acest tip de
comportament.

• Modalitățile comune prin care MO unui infractor poate evolua de-a lungul
timpului sau destabiliza includ, dar cu siguranță nu se limitează la:
 Deteriorarea stării mentale;
 Utilizarea substanțelor interzise;
 Prea multă încredere, ceea ce poate duce la nepăsare;
 Starea de spirit a făptuitorului (de exemplu, agitat, entuziasmat sau distras);
 Instrumente sau vehicule netestate sau nesigure (de exemplu, arme predispuse la blocaj sau rateu,
precum și vehicule vechi și defecte).
 III. FACTORII X
• Un X-factor reprezintă orice influență necunoscută sau
neplanificată, care poate afecta comportamentul în timpul în
timpul comiterii unei infracțiuni.

• Finalizarea cu succes a unei infracțiuni, din perspectiva unui

infractor, depinde de evenimentele conforme cu așteptările.

• În condiții reale, scena crimei, victimele și alte influențe

extrinseci nu sunt conforme întotdeauna cu planurile unui
infractor.
• Printre multiplele posibilități menționăm:

 Defecțiunea armei
 Martori neașteptați
 Pregătirea victimei / răspuns (de exemplu, spray paralizant, o victimă
instruită în auto-apărare)
 Metodă ineficientă de control sau de a ucide, care duce la o supraviețuire sau
deces neașteptat al victimei
 Măsurile de securitate sporite la locul preselectat al faptei.

• Prezența unui număr de X-factori îl obligă pe făptaș să improvizeze sau să

renunțe și să se retragă , rezultând la întreruperea actului infracțional sau ca
evenimentele să capete o turnură mult mai gravă.
• O infracțiune întreruptă / incompletă nu conține suficiente comportamente
specifice care să ducă la identificare unui anume mod de operare.

• De exemplu în cazul unei crime : victima, în loc să fie o pradă ușoară, se

întoarce și îl lovește pe făptaș în zona abdomenului. Făptașul poate fi surprins de
reacția victimei și să se îndepărteze sau victima prin reacția sa poate crea o
oportunitate de a scăpa. Sau, în timpul atacului, un trecător ar putea asista
involuntar, fapt ce îl poate de asemenea determina pe făptaș să se îndepărteze.
Contravenientul poate alege, de asemenea, să nu treacă la faptă din orice alte
motive.

• Oricum, evenimentul face ca infractorul să nu manifeste întreaga gamă de

comportamente specifice modului său de operare și, prin urmare este incompletă.
• O infracțiune care nu a mers conform planului conține
comportamente neintenționate și neplanificate, ceea ce crește riscul
ca infractorul să comită o faptă penală.

• Un exemplu de astfel de eveniment poate fi : infractorul ar putea

folosi accidental prea multă forță, sau răspunsul victimei ar putea fi
prea violent , iar sufocare pe care făptașul o folosește inițial pentru
a-și controla victima să ducă chiar la decesul acesteia.

• O astfel de turnură poate transforma o anchetă de viol în serie

într-o investigație de omucidere.