MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării

Departamentul Teoria și Practica Jurnalismului

PROCESE ȘI PRODUSE DE INVESTIGAȚIE ÎN MASS-MEDIA DIN

REPUBLICA MOLDOVA

Teză de licență

Conducător științific Arcadie Gherasim,

lector universitar

Autor: Ochișan (Caraiman) Olga

Chișinău, 2022
 CUPRINS

ADNOTARE
INTRODUCERE
Capitolul 1. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA JURNALISMUL DE
INVESTIGAȚIE
1.1. Noţiuni generale, caracteristici și clasificări despre jurnalismul de investigaţie.
1.2. Metodica jurnalismului de investigaţie și procedeele jurnalismului de investigație.
Capitolul 2. JURNALISMUL DE INVESTIGAȚIE ÎN PRESA NAȚIONALĂ: Rise.md Ziarul
de gardă și JurnalTV. STUDIU DE CAZ.

2
 Introducere

Actualitatea temei. Jurnalismul de investigație este, indiscutabil, cel mai complicat gen de
presă. Este nevoie nu doar de experiență, background, surse, dar și de o doză mare de intuiție, multă
muncă și mult curaj. Toate acestea sunt „răsplătite” de cele mai multe ori cu ignoranța autorităților
care, în mod normal, ar trebui să se autosesizeze.
Probabil, efortul mare și lipsa unui impact imediat la anchetele de presă fac ca acest tip de
jurnalism să nu fie tocmai preferat de ziariști. Și totuși, mai cu seamă statele aflate în tranziție spre
democrație, precum este și Republica Moldova, au o mare nevoie de cât mai mulți jurnaliști care să
scrie anchete despre corupție, conflicte de interese, îmbogățire ilicită și alte vicii ale guvernării, dar
și despre problemele care decurg din ele – injustiție, sărăcie, încălcarea drepturilor omului.
Metaforic vorbind, jurnaliștii de investigație sunt un fel de „vestitori” ai democrației.
Jurnalist de investigație nu devii peste noapte, dar chiar și un ziarist începător poate să își
încerce puterile în acest gen de presă. De la ce ar trebui să începem? De la simpla întrebare „De
ce?”.
Ce urmează? Să căutăm răspunsuri! Unde? În acest îndrumar am sugerat mai multe surse la
care pot recurge jurnaliștii de investigație pentru a-și documenta anchetele. E vorba de baze de date,
rapoarte oficiale, studii, analize, articole de presă anterioare și oameni. Întotdeauna pot fi găsite
persoane care știu mai multe despre subiectul pe care îl investigăm și care ar putea fi interesate să
vorbească. De ce ar vorbi? Pentru că le inspirăm încredere. Cum? Despre deontologia jurnalismului
de investigație și cum ar trebui corect să lucrăm cu sursele aflați în răspunsurile la întrebările ce
urmează.
Jurnaliștilor de investigație nimeni nu le ridică monumente pentru munca lor. Unii dintre ei
ajung să plătească cu viața anchetele pe care le fac (cazul jurnalistului slovac Jan Kuciak). Totuși, ce
poate aduce mai multă satisfacție profesională unui jurnalist decât faptul că după publicarea unei
anchete despre un înalt oficial care își ascunde afacerile în off-shore, cade un întreg guvern (cazul
Islandei).
Republica Moldova are mare nevoie de cât mai mulți jurnaliști de investigație pentru ca
instituțiile publice să se curețe de corupție. Vă încurajez pe toți cei care veți citi acest îndrumar să vă
puneți chiar în ziua următoare întrebarea magică „De ce?”, de la care începe fiecare anchetă de
presă. Iar dacă pe parcursul documentării veți avea întrebări, vă îndemn să apelați după ajutor.

3
Astfel, în prezent tot mai des în presă, pe ecranele televizoarelor şi la radio apar subiecte la rubrica
„jurnalism de investigaţie". Dar presa de investigaţie din Republica Moldova încă se mai
caracterizează prin articole nesemnate, lipsa interviurilor de confruntare sau relatarea unor
investigaţii realizate de instituţii ale statului.
Peste tot în lume, jurnalismul de investigaţie se defineşte prin cercetare originală asupra unor
subiecte de interes public, dezvăluirea de informaţii pe care anumite persoane încearcă să le ţină
ascunse adânc şi pentru a-1 ajuta pe cititor să înţeleagă ceea ce se întâmplă în lumea noastră tot mai
complicată.
Dorinţa jurnalistului de a fi în serviciul societăţii şi de a lupta pentru adevăr şi dreptate sunt
motivele de bază ale jurnalismului de investigaţie. Aspectele pozitive ale investigaţiei sunt
posibilitatea jurnalistului de a câştiga o reputaţie bună, avansare în serviciu, un posibil câştig
financiar, de ex., de la publicarea unei cărţi despre rezultatele investigaţiei. Pentru mijloacele de
informare în masă — reputaţia unui apărător al valorilor sociale, posibilitatea de a obţine încrederea
cititorilor săi.
Asigurarea accesului la informaţie este un atribut al unei guvernări democratice. Moldova se
poate lăuda сu o lege privind accesul la informaţie, adoptată încă în 2000, care corespunde cerinţelor
internaţionale. Cu toate acestea respectarea acestei legi, la fel ca şi a multor altor, rămîne a fi o
corigentă, greu de depăşit. Cetăţeanul simplu nu numai că nu poate obţine informaţia de interes
public de la organele de stat şi de la funcţionarii abilitaţi, dar nici nu ajunge să fie ascultat. De ce să
vorbim de cetăţeanul de rînd şi accesul la informaţie, dacă ziariştii, cei care sînt mai răzbătători, nu
pot obţine de la diferite structuri de stat informaţia de interes public, pentru a o prezenta cetăţenilor.

4
 Capitolul 1. CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA JURNALISMUL DE
INVESTIGAȚIE
1.1 Noţiuni generale, caracteristici și clasificări despre jurnalismul de investigaţie.

Noţiunea de „jurnalism de investigaţie" a intrat doar recent în uzul profesioniştilor. De aceea nu

a fost creată deocamdată o teorie ştiinţifică solidă în acest domeniu. Mulţi oameni de ştiinţă discută
până în prezent dacă jurnalismul de investigaţie trebuie evidenţiat ca o direcţie separată în
dezvoltarea jurnalismului.
Jurnalism de investigaţie - material bazat, de regulă, pe lucrul şi iniţiativa proprie, asupra unui
subiect important pe care anumite persoane sau organizaţii ar dori să-1 păstreze în secret.
Trei elemente de bază ale jurnalismului de investigaţie:
• jurnalistul efectuează o investigaţie care nu a fost realizată de nimeni altul (inclusiv,
investigaţia primară);
• tema articolului este destul de importantă pentru cititor sau telespectator şi este prezumtiv
legată de afaceri dubioase sau cu neglijenţă, dar dovezi privind acest fapt nu există;
• alţii încearcă să ascundă publicului faptele care au fost elucidate pe parcursul investigaţiei.1
Jurnalismul de investigaţie nu poate apărea fără iniţiativa, ideile şi eforturile ziaristului.
Este un material, având o înaltă valoare de noutate şi o importanţă mare pentru societate.
Investigarea se bazează pe o mulţime de izvoare de informaţie - oameni, documente şi observare
personală. În multe cazuri ies la iveală materiale pe care autorităţile ar dori să nu le dezvăluie. Însă
uneori în timpul investigaţiilor se utilizează informaţii primite nemijlocit de la reprezentanţii puterii.
Care este deosebirea dintre jurnalismul de investigaţie de noţiunea bine cunoscută a
„jurnalismului analitic"? Specialiştii propun următoarea gradaţie a materialelor analitice:
• Articol analitic - poate fi bazat pe fapte general cunoscute, dar să conţină o
interpretare nouă;
• Cercetare jurnalistică - material conţinând date accesibile, dar dobândite exclusiv;
• Investigaţie jurnalistică - informaţie obţinută prin forţe proprii în condiţii de secret şi
rezistenţă.
Astfel, există trei condiţii în care jurnalismul analitic se transformă în investigaţie:
• Jurnalistul se confruntă cu lipsa de transparenţă;
1
R. Green, fost redactor-şef adjunct al "News Day"

5
 • Lipsa de transparenţă este creată artificial;
• Există rezistenţă la transparenţă.
Cu alte cuvinte, genul jurnalismului de investigaţie presupune cercetare multilaterală şi
detaliată a unui subiect puţin studiat, închis sau foarte bine ascuns. În procesul lucrului asupra
acestui subiect, jurnalistul trebuie să înfrunte lipsa de dorinţă a unor anumite structuri de a prezenta
informaţia care-1 interesează. Este clar că adesea e imposibil de făcut acest lucru, fiind în mănuşi din
piele de căprioară. Şi atunci metoda de căutare a materialului devine nu mai puţin captivantă decât
însuşi subiectul investigaţiei. De altfel, pentru o societate relativ prosperă şi dezvoltată din punct de
vedere economic poate prezenta interes chiar investigarea unor amănunte ale producerii hranei
pentru pisici. Contează nu tema, ci metodele de studiere a ei şi importanţa socială a concluziilor
făcute.
Totuşi, în condiţiile noastre noţiunea de jurnalism de investigaţie se îngustează puţin. Cel
mai des se are în vederea doar investigarea subiectului legat de abuzul de putere şi corupţie. Scopul
acestei investigări este a da publicităţii legăturile ascunse ale puterii de stat cu crima organizată.
Necesitatea articolelor analitice, la general, şi a investigaţiilor jurnalistice, în particular, este înaltă,
deoarece mulţi oameni nu înţeleg până la capăt ceea ce se întâmplă. Trecerea de la un sistem totalitar
la o economie de piaţă şi un stat de drept este însoţită de schimbarea mentalităţii cetăţenilor,
introducerea în viata de zi cu zi a oamenilor a unor noţiuni necunoscute până acum, stabilirea unor
relaţii complet noi dintre cetăţeni şi diferite structuri ale societăţii. Nu toţi pot înţelege până la capăt
aceasta. Mai cu seamă atunci când nu există o transparenţă completă a relaţiilor sociale şi a
acţiunilor autorităţilor statale.
În acest context, trebuie de menţionat faptul că multitudinea articolelor de scandal din presa
noastră nu este nici pe departe publicitate şi nu contribuie la transparenţa societăţii. Din contra,
aceasta creează un fel de oglindă deformată, în care se accentuează anumite neajunsuri şi abuzuri, nu
cele mai importante. Cu toate acestea, esenţa fundamentală a evenimentelor, izvorul problemelor,
întregul lanţ al legăturilor criminale rămân neelucidate. Jurnalismul de investigaţie însă permite
scoaterea la iveală a tuturor acestor amănunte. Deşi adesea în teoria jurnalismului se recomandă a fi
extrem de obiectiv şi a oferi cititorului doar fapte fără comentarii, în realitate anume de la aceasta se
începe prostirea şi păcăleala cititorului. Se afirmă că în ultimii 30 de ani umanitatea „a elaborat" mai
multă informaţie decât în 5 mii de ani anteriori. Dacă acceptăm aceasta, atunci trebuie să fim de
acord cu faptul că nu mai putem „prelucra" întregul flux de informaţie care s-a năpustit asupra

6
noastră. În plus, nu putem trasa careva legături dintre anumite fapte şi evenimente. Prin urmare,
refuzul de a analiza nu este acceptabil atât pentru jurnalistică, cât şi pentru societate.
Apariţia şi popularitatea investigaţiilor jurnalistice din ultimul timp reprezintă o confirmare
în plus pentru aceasta. Deosebirea de bază a ziaristicii investigative de alte genuri de jurnalism
constă în faptul că autorul nu se limitează doar la formularea problemei şi cercetarea ei
independentă. Investigatorul, de regulă, propune careva variante de răspuns la întrebările apărute,
concluzii care reies din munca îndeplinită de el. În alte cazuri, el poate să nu facă aceasta prin text
explicit, dar faptele adunate şi comentariile la ele singure vor sugera cititorului sau telespectatorului
concluzia corectă.
Nu întâmplător, în prezent, tematica exclusiv criminală sau legală devine subiectul multor
investigaţii jurnalistice. Relaţia jurnalistului specifică faţă de lege în mare parte este cauza
problemelor sociale, economice şi chiar politice care apar actualmente în societate. Şi desigur
jurnalistul, ca instrument al opiniei public, atribuie acestui aspect o semnificaţie specială. Altceva
este că particularitatea lucrului cu teme „fierbinţi" este că uneori pur şi simplu nu este pe placul sau
este peste puterile fiecăruia.
Jurnalismul de investigaţie are un impact prin inversarea politicii statului, cauzarea demisiei
sau destituirii funcţionarilor care comit abuzuri, concentrarea atenţiei la subiectele şi domeniile
anterior neglijate şi sporirea dezbaterilor publice.
În concluzie, trebuie menţionate beneficiile jurnalismului de investigaţie: 2
• Contribuie la ridicarea standardelor jurnalistice prin obligarea jurnaliştilor de a-şi
perfecţiona abilităţile de cercetare şi de prezentare a articolelor;
• Ajută la vinderea ziarelor şi a programelor de ştiri;
• Lărgeşte câmpul libertăţii jurnalistice şi deschide noi căi de acces la informaţie;
• Sporeşte capacitatea mass-media de a juca rolul de supraveghere;
• Deranjează pe oameni şi aceasta face posibile schimbările;
• Criza din prezent creează noi oportunităţi pentru jurnalismul de investigaţie;
• Aşteptările audienţei tradiţionale sunt mai mari;
• Democratizarea şi criza creează o audienţă mai largă;
• Există o circumscripţie electorală globală pentru transparenţă şi acces la informaţie.
În mod obligatoriu, ziaristul are nevoie de surse.

2
Ibidem.

7
 Aflarea adevărului nu este însă la îndemâna oricui. El trebuie să ajungă cât mai rapid la
locul unui eveniment major - dacă se poate, chiar înainte de producerea lui. Fără o sursă serioasă de
informaţii, acest lucru este practic imposibil. Să nu cădem în mistica surselor secrete. Adeseori ele
sunt banale şi la îndemâna oricui.
Astfel, adunarea şi prelucrarea materialelor investigaţiei presupune:
1) Colectarea informaţiei despre subiect sau eveniment din surse deschise;
2) Căutarea informaţiei obiective, fixate în diferite baze de date;
3) Lucrul nemijlocit cu sursele de informaţie.
Lucrul cu sursele este cea mai importantă îndeletnicire a ziaristului atunci când realizează
un subiect de investigaţie. De felul în care au fost alese sursele depinde până la urmă calitatea
anchetei reportericeşti. Informaţia pe care o furnizează sursele şi materialul factologic obţinut în
urma investigaţiei trebuie să fie confirmate cel puţin de două surse. Sigur, la modul ideal, jurnalistul
ar trebui să aibă în vedere 5 surse.
Clasificarea surselor de informare:
 Jurnalistul însuşi. Bunul său simţ îl va ajută să observe şi să interpreteze fapte mai
puţin cunoscute.
 Contactele personale. Oamenii se cultivă. Micile amabilităţi, telefoanele de
complezenţă arată sursei voastre că nu apelăm la ea doar atunci când avem nevoie. Nu strică să
oferim la rândul nostru, din când în când, mici informaţii. Creăm astfel o relaţie solidă şi de durată.
Corectitudinea şi respectarea promisiunilor se completează în mod fericit. Nu trebuie uitat însă că
sursa este mai mult decât un prieten dar niciodată nu trebuie să fie prieten. O regulă care trebuie
respectată în cazul contactelor personale este că nu ar fi de dorit să ajungi cu sursa în pat.
 Politicienii. Este în interesul lor să ofere ziariştilor informaţie. Atenţie - pericolul
manipulării este mare! Precauţia şi verificarea atentă vor face să fie evitate gafele răsunătoare.
 Rapoartele oficiale. Nu le dispreţuiţi şi nici nu le răsfoiţi în grabă. Aceste rapoarte,
inclusiv statistici şi bilanţuri ministeriale, ascund de regulă informaţii interesante pentru presă. Fiind
neconvenabile oficialităţilor, aceste informaţii sunt îngropate în învelişuri succesive de vorbe şi cifre
nesemnificative. Ziaristul trebuie să citească corect, mai ales statisticile. Multe informaţii eronate şi
comentarii stupide au apărut în presă tocmai din această cauză.
 Grupuri de presiune. Dacă la noi nu există organizaţii de pace precum „Greenpeace",
care oferă presei nu numai informaţii utile dar şi documente de prima mână, ziaristul le poate căuta

8
în mulţimea ONG-urilor pe care le considerăm cele mai serioase. La fel de util este de a vizita din
când în când organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului, Oficiul pentru protecţia drepturilor
consumatorului, etc. în vălmăşagul de hârtii oferite, deseori cu amabilitate, putem găsi informaţii
inedite, ignorate de alţi colegi de presă: abuzuri ale poliţiei, comercializarea unor jucării
primejdioase pentru sănătatea copiilor.
 Organizaţii internaţionale. O sursă generoasă, dar neexploatată de ziarişti,
considerându-se în mod greşit că aceste organizaţii se ocupă exclusiv de probleme globale,
neinteresante pentru presă. Dimpotrivă, se pot găsi anumite cifre şi statistici mondiale care să ne
ajute, să zicem, într-o anchetă despre droguri ori despre prostituţie în contextul ţării noastre.
 Consultarea presei. Multe subiecte aşteaptă în refrigeratorul paginii de ziar.
Inexplicabil cumva, redactorii-şefi se mulţumesc doar cu o ştire, trecând astfel pe lângă un bun
subiect de anchetă. De pildă, toate cotidienele din Bucureşti au publicat ştirea că la Braşov a avut loc
întrunirea familiei Cârstocea, un cioban care la începutul secolului a emigrat în America, unde a
făcut o avere fabuloasă de 30 miliarde de dolari. Nici un ziar central însă nu a avut idea de a face o
anchetă cu urmaşii acestui vestit cioban, să afle întreaga poveste, să constate veridicitatea ei.
Tot din presă la anunţurile de mică publicitate putem găsi excelente subiecte de anchetă:
prostituţie mascată, mafia cimitirelor etc. ...
 Poliţia şi alte servicii de urgenţă. Pentru investigaţie, poliţia pare a fi o sursă vitală
şi, practic, inepuizabilă de informaţii şi subiecte. în realitate lucrurile sunt mult mai complicate. Cel
puţin la început, ziaristul va întâmpina nenumărate dificultăţi, confruntându-se cu birocraţia şi
structurile bine ierarhizate din poliţie, cu ieşirile temperamentale ale unui comandant, cu suspiciunea
sau dispreţul vreunui gradat. La toate acestea, nu există decât un singur remediu: răbdarea şi tactul.
Chiar dacă vei face în mai multe rânduri anticameră, chiar dacă vei fi pasat biroului de presă al
M.A.I., mai devreme sau mai târziu vei ajunge să-ţi creezi anumite relaţii personale. Cum lesne se
poate deduce, aceste relaţii se cultivă cu multă grijă, ele presupunând-între altele-corectitudine şi
promptitudine, respectarea confidenţialităţii unei informaţii „offthe record". Trebuie, cu alte cuvinte,
să laşi mereu impresia că eşti un om serios şi de încredere. Restul vine de la sine. Să nu uităm că
poliţia are nevoie şi ea de presă, de popularizarea unor acţiuni specifice, relaţia este deci reciprocă şi,
prin asta, uşor de întreţinut.
Marea primejdie rămâne cea a manipulării, instituţia media devenind fără voie intermediar
între răfuielile politico-financiare, interese materiale, duşmani etc.

9
 Experienţa, flerul şi verificarea atentă a informaţiei pot îndepărta acest risc, dar nu în
totalitate. Sunt multe situaţii care arată că, din pricini diferite, presa adoră să fie manipulată.
 Tribunalul. O altă sursă importantă pentru ancheta reportericească o reprezintă
tribunalul, unde vom găsi, sub rezerva sentinţei definitive, cele mai trăsnite infracţiuni sau cele mai
comice divorţuri.
 Urmează apoi spitalul de urgenţă. De multe ori, aici subiectele sunt oferite de
sinucideri, accidente casnice, intoxicaţii etc.
Articolele de urmărire (follow-up). Desemnează revenirea asupra unui subiect despre care
deja s-a scris în presă. Procedeul e simplu şi oferă mai multe avantaje, dar, din păcate, prinşi în
vâltoarea subiectelor noi, jurnaliştii neglijează această sursă. Despre articolele de urmărire a unor
ştiri aparent minore am mai amintit. Rămân, în schimb, destule subiecte pe care putem să le
reactualizăm în funcţie de evoluţia cazului sau de datele nou apărute. Este suficient să luăm marile
accidente aviatice, maritime, de tren petrecute în ultimii ani şi să forţăm Comisia de anchetă să
dezvăluie concluziile la care a ajuns. Cu siguranţă, subiectul va interesa, cititorul, ascultătorul şi
telespectatorul fiind avizi de orice informaţie nouă.
 Internet. O altă sursă de informaţie, odată cu dezvoltarea tehnologiilor moderne
informaţionale, a devenit Internet-ul. Ziaristul din RM, mai ales cel din provincie, nu prea are acces
la acesta, iată de ce el trebuie să mizeze în primul rând pe curiozitatea sa, flerul şi sfânta întâmplare.
Internet-ul a devenit o nouă sursă pentru reporterii de investigaţie. El permite alternative în
stilul jurnalistic. El oferă noi oportunităţi pentru publicare. Astăzi Internet-ul extinde definiţia
anterioară a profesiei de jurnalist care vorbea doar despre profesionişti angajaţi în mass-media.
Jurnalismul asistat de computer poate fi perceput sub două aspecte:
> utilizarea resurselor on-line pentru a obţine informaţii, de ex., panourile cu anunţuri
sau Internet-ul;
> obţinerea sau compilarea bazelor de date din diferite surse de informaţie.
În opinia lui Steve Miller, asistentul redactorului tehnologic la „The New York Times",
jurnalistul trebuie să se conducă de următoarea scară la determinarea integrităţii paginilor Web:3
o Informaţie oficială (www.un.org, www.undp.md, www.moldova.md, www.mai.md);
o Universităţi;

3
Coval D., Jurnalism de investigaţie. Chişinău.1998 p.40

10
 o Grupuri pe interese speciale (ONG, Amnesty International, Camera
Internaţională de Comerţ, etc);
o Altele (pagini personale, etc.) .
Este important ca informaţia primită de pe o pagină Web să fie atribuita unei surse.
După cum am menţionat, este foarte important ca orice fapte, care constituie baza
materialului jurnalistic, în special de caracter de investigaţie, trebuie să fie confirmate de cel puţin
două surse de informaţie.
De exemplu, potrivit normelor serviciului de spionaj sovietic, informaţia devine fapt doar
când este confirmată de cinci surse.
Pentru a primi informaţii, jurnalistul are nevoie de ingeniozitate, abilitatea de a vorbi cu
oamenii, trebuie să ştie unde să caute faptele necesare lui, etc.
Sursele de informaţie sunt de mai multe tipuri:
 Deschise, parţial deschise şi închise (confidenţiale);
 Însufleţite şi neînsufleţite (purtători de hârtie sau electronici);
 Oficiale şi neoficiale;
 Personificate şi nepersonificate (de ex., "după cum a comunicat serviciul de
presă ...");
 Unice şi permanente.
Izvoare deschise sunt:
a) Mijloacele de informare în masă - radio, televiziune, ziare şi reviste. Izvoare de ştiri
pot fi şi sisteme informaţionale globale, precum Internet, unde există pagini de ştiri, sistemul de
conferinţe, forumuri, chat-uri, care permit conversarea cu colegi şi discutarea unei anumite ştiri;
b) Comunicatele de presă oficiale şi serviciile informaţionale sau de presă ale diferitor
structuri şi organelor de stat -M.A.I., serviciul anti-incendii, departamentul de apărare civilă şi
situaţii extraordinare, procuratura, Inspectoratul fiscal, Departamentul vamal, Serviciul de
Informaţie şi Securitate, administraţia locală, Parlamentul, Guvernul, structurile comerciale, etc. De
asemenea, conferinţele de presă şi briefing-urile.
c) Instanţele de judecată;
d) Jurnaliştii colegi.
Izvoare parţial deschise sunt comunicările şi documentele neavând acces public general, dar
nefiind "de uz oficial", de ex., fax-uri din întâmplare ajunse la voi, conversaţia auzită pe coridoarele

11
oficiale.13
Sursele confidenţiale sunt vitale pentru jurnalismul de investigaţie.
Una din regulile de securitate a jurnalismului de investigaţie este că sursa de informaţie
trebuie să fie mai mult decât un prieten, dar niciodată să nu fie prieten.14
Sursele confidenţiale neînsufleţite pot fi, de regulă, documentele de uz oficial, având nivel
diferit de accesibilitate, interceptarea comunicărilor telefonice şi electronice, baze speciale de date.
Obţinerea materialelor secrete este un mare noroc, dar există şi pericole pentru jurnalist.
Utilizarea nepricepută a izvoarelor confidenţiale poate duce la multe neplăceri pentru jurnalist şi
întreaga redacţie, de ex., atragerea la răspundere penală. Un alt pericol îl reprezintă dificultatea de
verificare a autenticităţii materialelor secrete. Foarte rar în mâinile jurnalistului ajunge originalul
documentelor secrete.
Izvoarele confidenţiale însufleţite - oamenii - sunt cele mai preţioase surse de informaţie
pentru jurnalismul de investigaţie. Ele se caracterizează prin următoarele particularităţi:
• astfel de surse pot fi unice sau permanente (de ex., în virtutea poziţiei de serviciu);
• sursa unică se poate transforma în una permanentă, iar o sursă deschisă poate deveni
o sursă confidenţială (de ex., colaboratorul organelor de activitate operativă, conducătorul
serviciului de presă al unui organ de stat).
Fiecare om, sursă de informaţie, este şi o personalitate distinctă. Deseori, oamenii sunt
afectaţi de sentimente, au interese ascunse sau alte scopuri egoiste. De aceea, jurnalistul trebuie să fie
foarte perceptiv, flexibil şi perspicace în relaţia sa cu astfel de surse confidenţiale. El trebuie să fie
un bun psiholog şi să evalueze persoanele cu care intră în contact pentru a exclude eventualii
şarlatani.
Există mai multe motive ale colaborării surselor confidenţiale:
1. Izvoare ideologice de informaţie - "tovarăş de idei", persoana care împărtăşeşte
convingerile şi ideile jurnalistului, care colaborează în vederea atingerii unor scopuri înalte în
numele dreptăţii; şi "intrigant", persoana care primeşte satisfacţie de pe urma informării oricăruia,
care are o necesitate permanentă de a furniza informaţii;
2. Izvoare interesate de informaţie - persoanele care au un anumit câştig, fie material
(pentru informaţie primesc bani), fie nematerial (de ex., utilizarea jurnalistului drept instrument de
luptă cu concurenţii, pentru interese politice, relaţiile barter), de pe urma colaborării cu jurnalistul;
3. Izvoare constrânse la colaborare - de ex., persoanele care colaborează cu jurnalistul,

12
deaorece el deţine informaţie periculoasă pentru ele. în acest caz, jurnalistul trebuie să ţină minte că
Codul Penal pedepseşte atât şantajul, cât şi tăinuirea infracţiunii;
4. Tip mixt - adică sursele de informaţie care trec de la o categorie la alta.15
Din cele menţionate mai sus, putem evidenţia metodica dobândirii izvoarelor de
informaţie:
o Studierea aprofundată a sursei confidenţiale - jurnalistul trebuie să obţină informaţie
maxim detaliată despre personalitatea sursei, biografie, caracter, obiceiurile şi pasiunile ei, etc;
o Determinarea tipului de izvor de informaţie (după clasificarea motivelor) - de aceasta
depinde cum jurnalistul va construi relaţia sa cu sursa potenţială şi orice greşeală îi poate închide uşa
pentru totdeauna;
o Cunoaşterea tacticii de creare a cunoştinţei - în acest sens, jurnalistul trebuie să
citească cărţile lui Dale Carnegie;
o Contactele cu sursa sunt un lucru individual şi delicat -ceea ce merge în conversaţia
cu o persoană poate să nu meargă în relaţiile jurnalistului cu alte surse. Jurnalistul trebuie să
analizeze cauzele eşecului său, greşelile sale din timpul conversaţiei. Dacă un alt contact cu o
abordare nouă a sursei nu dă roade, el trebuie să caute alte surse de informaţie în acelaşi mediu;
o Abordarea sursei potenţiale prin intermediari - este cunoscut că lanţul de cunoştinţe
ale oricăror două persoane de pe planetă nu depăşeşte opt verigi. Jurnalistul trebuie să perceapă care
este numărul ideal de contacte.

Cum a fost deja menţionat, sursa de informaţie este lucrul cel mai preţios pentru jurnalist,
după reputaţia sa. De aceea, jurnalistul are privilegiul şi obligaţia de a păstra confidenţialitatea
acestor contacte.
Art. 18 din Legea Presei "Nedivulgarea sursei de informaţie". Publicaţiile periodice şi
agenţiile de presă nu sunt în drept să divulge sursa de informaţie sau pseudonimul autorului, fără
consimţământul lor. Sursa de informaţie sau pseudonimul autorului pot fi divulgate doar în cazul în
care materialul difuzat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii şi doar la decizia instanţei
de judecată.4

Domeniul economic. Investigările în domeniul economic sunt un fenomen destul de

4
Coval D., Jurnalism de investigaţie. Chişinău.1998 p.45

13
răspândit, deşi cedează după frecvenţă în faţa investigaţiilor în domeniul crimelor. Cu toate acestea,
investigările jurnalistice pe teme economice au caracteristicile lor şi ele trebuie luate în consideraţie
de fiecare care începe scrierea unui astfel de articol.
Vom prezenta în continuare caracteristicile jurnalismului de investigaţie în domeniul
economic.
Jurnalismul de investigaţie nu trebuie să devină o armă în lupta de concurenţă. Pregătind un
articol despre politica de dumping sau despre tarifele majorate ale unui subiect economic, jurnalistul
trebuie mereu să-şi pună întrebările: cum a ajuns la el informaţia despre aceste fapte, cine sau ce i-a
sugerat ideea acestei teme, cine va câştiga în urma investigării lui, etc. Foarte des funcţionarii
publici sau oamenii de afaceri, utilizează presa în lobbyismul propriilor interese, pentru crearea
„reputaţiei" necesare a unei întreprinderi. Dacă cineva furnizează jurnalistului „date" despre faptul că
cineva a furat din trezorerie un milion, atunci cel mai des el este implicat în aceasta şi se simte jignit
sau este condus de dorinţa de răzbunare pentru că a fost ofensat.
Nu trebuie exclus faptul că în rezultatul investigaţiilor atât întreprinderea, cât şi
economia ţării pot suferi pierderi foarte mari. De aceea, jurnalistul trebuie să se străduie să
anticipeze consecinţele posibile şi să contrapună beneficiul şi dauna care pot surveni de pe urma
investigaţiei şi publicării articolului.
Jurnalistul mereu trebuie să fie extrem de scrupulos şi atent la cifre, verificând şi
reverificând chiar concluziile comisiilor sau documentele oficiale.
Să studieze foarte bine legislaţia în domeniu şi să verifice mereu dacă acţiunile eroilor din
investigaţia lui sunt în conformitate cu actele normative. Uneori părţile interesate oferă respectuos
jurnalistului să ia cunoştinţă de o lege, dar tac despre altă lege în care se conţin alte norme.
La efectuarea investigaţiilor jurnalistice despre conflicte economice, nu adoptaţi poziţia
uneia dintre părţi şi nu vă limitaţi doar la opinia uneia dintre părţile aflate în conflict, oricât de
incontestabile ar fi argumentele ei. Chiar dacă acest fapt este banal, la efectuarea investigaţiilor
jurnalistice, el este important nu doar pentru veridicitatea articolului, dar şi datorită posibilităţii de a
cauza daune economice considerabile şi, în consecinţă, de a fi supus unui proces judiciar.
„Investigaţia este o formă legitimă a activităţii jurnalistice. Cu toate acestea, trebuie puse în
calcul restricţiile prevăzute de Constituţie, legislaţie şi cele dictate de respectarea onoarei şi
demnităţii persoanei. Interesul societăţii nu poate servi drept justificare pentru căi şi metode ilegale

14
sau amorale ale jurnalismului de investigaţie."5
Domeniul politic. Jurnalistică ce contează, ziaristică de impact, jurnalism cu dinţi.
Jurnalismul de investigaţie urmăreşte în primul rând interesul public şi pune în serviciul societăţii
talentele ziariştilor şi reporterilor care scriu despre subiecte de interes maxim pentru public.
De câteva decenii, oamenii din întreaga lume află în acelaşi timp veştile despre evenimente
globale, de la scandaluri politice şi economice până la războaie şi dezastre naturale. Dar cerinţele
comerciale ale industriei de ştiri fac adesea ca aceste informaţii să fie prea scurte, incoerente, confuze
şi prea puţin relevante pentru public. Deocamdată însă, majoritatea principalelor subiecte de interes
social nu pot fi abordate în afara dimensiunii şi contextului global. Cum jurnaliştii ar putea, de
exemplu, să investigheze şi să scrie documentat despre corupţie politică, vânzări de arme sau trafic
de fiinţe umane, fraude financiare sau probleme de mediu fără informaţie asupra acestor subiecte din
diferite părţi ale lumii? Adesea, astfel de teme semnificative dar complicate sunt ignorate total,
inclusiv în Moldova. Pentru că în prea multe ţări, autorii care realizează investigaţii sunt asasinaţi,
ameninţaţi sau întemniţaţi cu o regularitate alarmantă.
In acest context, este necesară, pe de o parte, o mai bună comunicare pe plan naţional şi
internaţional între ziariştii care scriu pe asemenea subiecte şi organizaţiile care le reprezintă
interesele, şi, pe de altă parte, trebuie respectate câteva principii de securitate personală, cel mai
important dintre acestea fiind următoarea regulă: nu fiţi niciodată purtătorul exclusiv al informaţiei.
Domeniul social. Ceea ce deosebeşte o investigaţie în domeniul social de o investigaţie în
domeniile economic şi politic este lucrul cu sursele de informaţie.
Se pare că sursele principale în anchetele reportericeşti pe teme sociale sunt totuşi mai uşor
accesibile. De ce? Pentru că este vorba, în mare parte, de oamenii simpli, care pot fi găsiţi mult mai
uşor decât, bunăoară, demnitarii de stat sau directorii unor întreprinderi mari.
Jurnalismul de investigaţie pe teme sociale trebuie să încerce să facă transparentă o problemă
cu un mare impact social, o problemă care este direct legată de viaţa de zi cu zi a majorităţii
populaţiei. Care ar fi aceste probleme sociale?
Dacă e să ne referim la ţara noastră, atunci ele apar cam în următoarea ordine: sărăcia,
asistenţa medicală, drepturile omului, şcolarizarea, pensionarea, repartizarea asistenţei umanitare,
etc.
Ca şi în cazul altor tipuri de anchete, funcţionarii publici şi demnitarii de stat trebuie utilizaţi
5
Extras din Codul jurnaliştilor al Republicii Slovenia, 1993.

15
obligatoriu ca surse şi în cadrul investigaţiilor pe teme sociale.
Aici de fapt încep probleme cu accesul la informaţie, deoarece sursele vizate sunt, de multe
ori, inabordabile. În acest caz ziaristul ar trebui să culeagă declaraţii şi să solicite documentele
necesare în cadrul unor conferinţe de presă sau întrevederi protocolare. Este foarte bine însă când
ziaristul are surse sigure din anturajul oficialităţilor.

1.2 Metodica jurnalismului de investigaţie și procedeele jurnalismului de investigație

Jurnalismul de investigaţie reprezintă o sarcină destul de complicată şi uneori periculoasă

pentru persoanele nepregătite. Chiar corifeul jurnalismului pe teme criminale nu totdeauna poate
întreprinde investigaţii jurnalistice, dacă acţionează de unul singur. Investigările trebuie realizate
într-o echipă de două persoane. In cazul în care la ea participă mai multe persoane, este greu de
asigurat confidenţialitatea acţiunii. Mai puţine - e primejdios şi poate fi mai puţin eficientă.
Aici ar fi cazul să trecem nemijlocit la metodele jurnalismului de investigaţie. În principiu,
ele se deosebesc puţin de metodele tradiţionale ale activităţii jurnalistice, dar presupun o abordare
specifică a tot ce întreprinde ziaristul. Aceasta se datorează faptului că jurnalismul de investigaţie,
fără îndoială, este cel mai greu gen în jurnalistică. Investigarea poate dura o săptămână, două
săptămâni sau câteva luni. Şi nu există garanţie că în final se va ajunge la rezultatul scontat. în afară
de aceasta, foarte des jurnalismul de investigaţie este legat de un risc atât pentru reporter, cât şi
pentru „eroii" publicaţiei lui viitoare sau alţi participanţi. De aceea, în tot ce priveşte colectarea
informaţiei, evaluarea perspectivei investigaţiei şi altor etape, jurnalistul trebuie să fie extrem de
scrupulos şi precaut.
La general, metodica jurnalismului de investigaţie poate fi prezentată sub următoarea formă:
alegerea temei - evaluarea perspectivei - evaluarea izvoarelor de informaţie - însăşi investigaţia
jurnalistică. Fiecare dintre aceste părţi componente reprezintă o verigă importantă a investigării şi
nu poate fi ignorată în procesul pregătirii materialului.

16
 Evaluarea Evaluarea surselor de Investigaţia
Tema perspectivei informaţie jurnalistică

Observaţii personale:
evenimente; accesibilitate;
documente; veridicitate.
declaraţii oficiale;
presa.

-Importanţă socială; -plan de acţiuni;

-Grad de risc; -prelucrarea datelor;
-Cheltuieli; -lucru cu sursele;
-Interese corporative. -expertiza preliminară;
-pregătirea materialului;:

Tema investigaţiei poate apărea în rezultatul:

- observărilor personale;
- unui anumit eveniment;
- unui document;
- informaţiilor din mass-media.
În baza datelor obţinute jurnalistul evaluează perspectiva temei alese conform următoarelor
criterii:
- importanţa publică;
- gradul de risc;
- cheltuielile de lucru;
- interesele corporative.
Paralel cu aceasta, sunt evaluate izvoarele de informaţie din punct de vedere al accesibilităţii
şi veridicităţii lor. Adică, puteţi alege o temă foarte interesantă şi captivantă care promite o
investigaţie palpitantă şi un material excelent, dar dacă gradul de risc sau cheltuielile de lucru sunt
prea mari, veţi fi obligat să renunţaţi la această investigaţie. Sau dacă aceasta lezează interesele
corporative ale cuiva şi, străduindu-vă să preveniţi un rău, veţi crea un rău şi mai mare. La general,
se consideră că o investigaţie este mereu o alegere nu dintre bine şi rău, dar dintre rău şi rău. De
aceea, soluţionarea dilemei devine unul din principalele elemente constitutive ale oricărei

17
investigaţii.
Una dintre metodele cele mai răspândite şi celebre ale jurnalismului de investigaţie este
metoda „observaţiei incluse", cunoscută mai bine ca „jurnalistul îşi schimbă profesia". Dar,
totodată, realizarea unei investigaţii pe teme criminale poate comporta un pericol sporit. Atunci când
însă se efectuează investigaţii pe teme sociale sau economice, despre corupţie etc, puteţi intra în
rolul unui cumpărător sau vânzător, absolvent sau al părinţilor acestuia, beneficiar al serviciilor
sociale sau medicale, persoanei care dă mită, etc. în aceste cazuri întotdeauna trebuie să se ţină cont
de o regulă obligatorie: indiferent de circumstanţe, nu trebuie să încălcaţi legile şi anumite principii
morale, obligând subiectul investigaţiei voastre la săvârşirea acţiunilor care vă sunt necesare. Dacă
aţi decis să scoateţi în vileag persoana care ia mită, atunci puteţi contribui la crearea situaţiei în care
vi se va propune să daţi mită, dar nu este necesar ca anume voi să o propuneţi.
Un element semnificativ al jurnalismului de investigaţie îl reprezintă documentarea detaliată
a fiecărui pas şi reverificarea datelor primite. Jurnalistul trebuie să pună totul la îndoială, în special
când efectuează o investigare. Acest fapt trebuie luat în consideraţie mai ales când se realizează o
investigaţie „la comandă" şi toate documentele vi se propun deja pregătite. În aceste condiţii, chiar
datele oficiale trebuie verificate uneori şi înţelese ţinându-se cont de timpul şi motivul apariţiei lor.
Este obligatorie crearea unei baze proprii de date, păstrarea documentelor sau a copiilor acestora, a
arhivelor de materiale proprii.
Instrumentele şi metodele principale de lucru la efectuarea investigaţiilor jurnalistice sunt:
— oamenii ca izvoare de informaţie;
— diferite documente şi îndemânarea de a lucra cu ele;
— interviuri realizate cu răbdare şi pricepere;
— simţul înalt al moralei şi al responsabilităţii sociale.
Reporterii trebuie să poată să îndeplinească bine lucrul lor. Sunt foarte importante exactitatea
şi bunul simţ, deoarece investigaţiile creează adversari gata să utilizeze cea mai mică inexactitate în
expunerea faptelor pentru a discredita toată investigaţia.
Astfel, tehnicile jurnalismului de investigaţie combină cercetare de lungă durată şi
aprofundată, cercetare documentară şi utilizarea registrelor, arhivelor şi a dosarelor publice şi
private, intervievare extensivă şi tehnici de investigare a crimelor (de ex., „jurnalism sub acoperire").
Cel mai des, jurnalismul de investigaţie implică cercetarea încălcărilor persoanelor fizice sau
instituţiilor: Cine este responsabil de încălcare? Cum a fost ea înfăptuită? Care sunt consecinţele? Ce

18
se poate face în această privinţă?
În ceea ce priveşte modalitatea de realizare a investigaţiilor, jurnalistul niciodată nu trebuie
să-şi exprime în articole sau materiale opinia proprie. În loc să afirme că cineva ia mită sau este
victimă, sau iroseşte bunurile publice, jurnalistul trebuie să construiască o structură solidă şi bazată
pe fapte pentru a arăta cititorului întregul proces al încălcărilor şi a indica izvorul problemelor.
Jurnalistul care realizează o investigaţie trebuie să acţioneze în limitele legislaţiei şi să respecte
normele eticii. In caz contrar, el nu se va deosebi prin nimic de cei a căror activitate o investighează.
Nici un fel de documente furate. Nici un fel de mite pentru informaţie. Nici un fel de pătrunderi
ilegale pe teritoriu privat, cu excepţia cazurilor în care ziaristul este gata să răspundă judiciar pentru
aceasta.

Referitor la procedeele folosite la jurnalismul de investigaţie putem enumera:

 Investigaţia preliminară. Jurnalistul trebuie să se comporte, la modul general, ca un
spion: să vadă şi să observe totul, să simtă şi să ţină minte totul. Tema pentru investigaţie, ca şi orice
material jurnalistic, poate fi găsită oriunde. Însă particularitatea investigaţiei constă în faptul că
datele şi concluziile necesare le puteţi obţine în cele mai neaşteptate circumstanţe. Citiţi cărţi, ziare,
reviste, vizionaţi filme documentare, utilizaţi bibliografii, alte surse de bibliotecă şi baze
computerizate de date atât locale, cât şi internaţionale, fotografii sau purtători electronici. în
Moldova este foarte greu să obţii documente oficiale care ar fi utile pentru investigaţie, dar trebuie
mereu de încercat a le obţine cu diferite pretexte şi cu folosirea diverselor metode - a lega o prietenie
cu secretara, a găsi funcţionari publici care vă simpatizează. Nu e obligatoriu să divulgaţi că realizaţi
o investigaţie, puteţi numi un motiv destul de plauzibil al interesul vostru pentru un document sau
altul. În orice caz, investigaţia preliminară trebuie să vă convingă că această temă este interesantă,
are perspectivă şi este realizabilă. După aceasta puteţi începe nemijlocit investigaţia.
 Observaţia. Este una din metodele fundamentale ale investigaţiei, atunci când este
vorba despre o înţelegere criminală, relaţii corupte şi alte materiale similare. Poate fi util pentru
articol să observaţi cât de des se intersectează drumurile anumitor persoane şi în care circumstanţe,
care politician este des văzut în compania directorului unei anumite firme, în care restaurante
mănâncă persoanele publice şi alte amănunte similare. Cu toate acestea, este foarte folositor să
fotografiaţi asemenea momente, deşi aceasta creează probleme suplimentare. Este obligatoriu să
documentaţi fiecare pas şi rezultatele observaţiilor - când are loc întâlnirea, cât durează, cine pleacă

19
primul, etc. Totodată trebuie evitate concluzii precum, de exemplu, că are un salariu mic, dar trăieşte
într-o casă bogată şi are o maşină scumpă. Astfel de concluzii sunt legitime doar după un studiu
complex al tuturor aspectelor legate de această persoană - cariera ei anterioară, lucrul şi nivelul
veniturilor rudelor apropiate, posibilitatea primirii unei moşteniri, etc.
 Interviul. Unele investigaţii încep cu documentele, iar apoi continuă cu implicarea
oamenilor, altele încep cu oamenii, iar mai apoi trec la documente. In orice caz, interviul este foarte
des elementul principal al investigaţiei, de aceea el trebuie planificat foarte bine. Jurnalistul trebuie
să ştie ce întrebări va pune, ce abordare psihologică este mai utilă, cum să obţii simpatia
intervievatului. Cel mai bine este să realizezi un interviu personal, nu prin telefon, deoarece în cazul
contactului personal jurnalistul, pe lângă cuvinte, obţine informaţie urmărind expresia feţei şi
comportamentul persoanei. întotdeauna folosiţi magnetofonul. Acesta vă va ajuta să urmăriţi modul
de gândire al persoanei şi să evitaţi probleme în viitor, dacă martorul se va dezice de cuvintele sale.
Pe unele persoane le supără faptul că jurnalistul face notiţe în prezenţa lor. In cazul înregistrării pe
bandă, martorul care a fost de acord să poarte discuţia la început se sfiieşte, dar apoi uită despre
magnetofon. Dacă nu puteţi înregistra interviul, încercaţi să invitaţi încă un jurnalist şi dublaţi
notiţele pentru o verificare ulterioară. Lucrând cu un martor nerăbdător, cel mai bine e să puneţi
întrebări generale, contribuind la fluxul natural de informaţie şi să ascultaţi cu interes, chiar dacă el
începe să povestească despre nenorocirile sale. Nu completaţi pauzele din conversaţie cu întrebări
noi. Lăsaţi ca persoana să-şi continue benevol istoria. Şi doar atunci când ea va spune ce are pe
suflet, începeţi să puneţi întrebări, orientând discuţia în direcţia necesară.
Când oamenii cu care trebuie să vorbiţi nu doresc să colaboreze sau se tem, încercaţi să-i
ajutaţi să se relaxeze, exprimându-le simpatia dumneavoastră, garantându-le protecţie şi anonimat.
Dacă aţi simţit că cineva doreşte să vorbească, dar se teme, încercaţi să vă întâlniţi cu această
persoană întâmplător. De exemplu, la magazin, la ea acasă sau în drum de la lucru acasă. Când
persoana este dispusă cu rea-voinţă sau nu doreşte să vorbească, încercaţi să creaţi ambianta unei
discuţii normale, ca ea să iute că dă un interviu, şi încercaţi să susţineţi logic poziţia ei. Corectaţi
declaraţiile false, utilizând fapte, dar fără răutate (în acest caz este importantă o pregătire minuţioasă
pentru discuţie).
Cel mai important şi cel mai delicat moment este ultimul interviu în care, după ce informaţia
este adunată şi gata pentru expunere, subiectul investigaţiei are posibilitatea să reacţioneze la
mărturiile prezentate.

20
  Alegerea temei pentru investigaţie. Uneori ideea despre realizarea investigaţiei este
sugerată de cineva. Alteori agenţiile de investigaţii atrag jurnalişti la lucru. In alte cazuri, reporterul
îşi pune doar întrebări: De ce a fost adoptată această decizie? Ea nu este corectă! De ce această
instituţie (şcoală, instanţă de judecată, spital, serviciu de colectare a gunoiului) nu lucrează cum ar
trebui? Nu întotdeauna răspunsul la aceste întrebări conţine informaţie despre corupţie sau abuzuri.
Aceasta nu înseamnă că asemenea subiecte nu merită abordate. Dacă sistemul este de vină şi nu
oamenii, acest fapt de asemenea contează. Uneori pe parcursul investigaţiei trebuie restabilit mersul
unor evenimente importante după ce ele deja au avut loc, şi cu o mai mare precizie decât ele au fost
descrise de către sursă. Faptele care merită a fi investigate sunt mereu mai multe decât timp şi
oameni care ar putea efectua aceste investigaţii. Ca prim pas, începeţi de la studierea în acelaşi timp
a câtorva aspecte ale subiectului investigaţiei până când veţi fi convinşi că realizarea sarcini este
reală şi merită eforturi. La etapa următoare asiguraţi-vă de susţinerea redactorului-şef.
 Un plan-model de propuneri privind investigaţia prezentat de către jurnalist
redactorului-şef 'ar arăta în felul următor:
• Denumirea proiectului;
• Tema proiectului. De exemplu, investigarea calităţii lucrului îndeplinit (Cum lucrează
şcoala?) sau costului serviciilor (Cât costă pentru plătitorii de impozite colectarea gunoiului în
localitatea noastră în comparaţie cu alte localităţi?);
• De ce cititorul este interesat în astfel de subiecte? Care este reacţia posibilă la acest
material? De ce această informaţie este necesară? Ce va câştiga organizaţia voastră de pe urma
publicării / dării în emisie a acestui material?
• Metode. Cum vor acţiona jurnaliştii? Ce investigaţii preliminare sunt necesare? Cât
va dura interviul? Existenta documentaţiei, audierea surselor de informaţie. Trebuie efectuată o
analiză comparativă, observaţie, etc;
• Cheltuielile pentru proiect. Câte resurse vor fi necesare? Cât personal trebuie
implicat? Ce pericol poate apărea?
• Rezultate şi consecinţe. Când va fi publicat materialul? Va fi un articol sau o serie de
materiale? Ce ilustraţii sau imagini vor însoţi publicarea? Ce scheme şi grafice vor fi necesare? Este
planificat un comentariu? Care va fi reacţia publicului? Ce organizaţii vor fi implicate?6
 Scrierea articolului. Reporterul trebuie să construiască materialul adunat într-un subiect astfel
6
Michael Berlin, Textbook on conducting investigative journalism, National Press Instutute, 2000.

21
încât să indice cititorilor direcţia loviturii, chintesenţa investigaţiei. Subiectul determină cum
jurnalistul va arăta principalul. După formularea subiectului, constant se descoperă lacune
în consecutivitatea logică a evenimentelor. Pentru completarea acestor goluri va fi nevoie de
investigaţii suplimentare, interviuri şi documente noi. Lucrul ulterior ţine de inteligenţa de
reporter, de peniţă, fantezie şi talent „arhitectural". Subiectul istoriei descoperite nu în mod
obligatoriu va deveni tema materialului jurnalistic. „Istoria" trebuie să lucreze pentru idea
articolului, pentru problema abordată şi nu invers.

22
 Capitolul 2. JURNALISMUL DE INVESTIGAȚIE ÎN PRESA NAȚIONALĂ: Rise.md, Ziarul de
Gardă și jurnalTV. STUDIU DE CAZ.

Astăzi universul material și spiritual din care facem parte este dominat de informație, și nici
o schimbare, nici o modificare care ar conduce la o nouă situație, la o nouă relație, nu se produce
fără impactul ei direct. Piața produselor și serviciilor informaționale cunoaște în prezent o dezvoltare
din cele mai profitabile, iar businessul informațional, după cum ne demonstrează experiența țărilor
dezvoltate, s-a transformat într-o preocupare din cele mai avantajoase și cu perspectivă.
Fără schimbul de informație nu se crează nimic. Informația te poate ridica pe culmile
Everestului, dar tot ea te poate dezonora; informația te poate ajuta, te poate sprijini, dar tot ea te
poate dezorienta; informația îți poate sugera o soluție optimă, dar tot ea te poate provoca la acțiuni
greșite. Aceste chestiuni devin semnificative pentru mijloacele de comunicare în masă, a căror primă
misiune este cea de informare, mass media dispunînd de o gamă lărgită de posibilități de a colecta și
de a transmite relatări, date sau mesaje.
Mai multă informație înseamnă mai multe cunoștințe, iar cunoștințele nu se construiesc decât
pe o temelie informațională.
Specialiștii în securitate arată că mass-media este instrumentul de bază folosit în desfășurarea
unor acțiuni de agresiune informațională. Prin intermediul unor instituții de presă se creează și se
întreține din exterior o imagine deformată asupra politicii și situației interne din statul vizat, opinia
publică fiind astfel intoxicată. Prin aceste acțiuni se urmărește: destabilizarea internă, declanșarea
unor confruntări interne pe motive diverse (religioase, etnice, economice, ș.a.), care să justifice o
eventuală intervenție militară din exterior; stimularea acțiunilor destabilizatoare ale unor grupări
extremiste interne; demobilizarea cetățenilor; diminuarea încrederii cetățenilor în capacitatea
instituțiilor statului de a rezolva problemele cu care se confruntă societatea.
O mass-media independentă este „motorul democratizării” unei societăți. Mass-media din
Republica Moldova a fost calificată de către organizațiile naționale și internaționale de specialitate
ca fiind „parțial liberă și parțial independentă”, din motive de „politizare și oligarhizare stridentă a
mass-media”. Spațiul mediatic din Republica Moldova este dependent, pe de o parte, de factorul
extern, fiind influențat de conținutul unor posturi de radio și televiziune, ziare și platforme
multimedia din Federația Rusă (Pervyi canal, NTV, Ren TV, RTR, Komsomolskaya pravda,
Sputnik, etc); pe de altă parte este prezentă dependența internă financiară și politică. Resursele

23
interne limitate destinate presei și lipsa transparenței în ceea ce privește finanțarea presei reduc
substanțial șansele instituțiilor mediatice independente să reziste în timp și să se manifeste ca o forță
redutabilă de apărare a intereselor publice. De această situație profită de obicei forțele politice care
încearcă să influențeze politica editorială a instituțiilor media, problemă menționată și în ultimul
raport al organizației internaționale Reporteri fără Frontiere, care a calificat mass-media din
Republica Moldova drept o armă în mâinile politicienilor și oamenilor de afaceri.
Principiile independenţei şi libertăţii editoriale îşi găsesc reflectare şi în actele legislative
autohtone de reglementare a activităţii mass-media. Spre exemplu, în Articolul 8 al Codului
Audiovizualului al Republicii Moldova se stipulează că radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia
Republicii Moldova au dreptul să decidă liber asupra conţinutului emisiunilor şi programelor lor,
respectând principiul de pluralitate a opiniilor în conformitate cu cadrul juridic şi condiţiile expuse
în licenţa de emisie. Însă problema majoră în Republica Moldova este că o lege bine ticluită pe
hârtie nu înseamnă neapărat şi respectarea ei în practica cotidiană.
Astfel, www.rise.md este o comunitate de jurnaliști de investigație, programatori și activiști
din Republica Moldova și din România, fondată în 2014 de un grup de jurnaliști. RISE Moldova este
o comunitate de jurnaliști de investigație, programatori și activiști din Republica Moldova
și România.
Tot RISE Moldova investighează crima organizată și face conexiuni din zone offshore,
dezvăluie scheme de spălare a banilor din Europa de Est și Asia Centrală, scheme de corupție,
contrabandă, fraude fiscale, trafic de arme și scoate la lumină afacerile ascunse ale politicienilor.
E bine știut că RISE Moldova face parte din rețeaua globală a jurnaliștilor de investigație
„Global Investigative Journalism Network” și se numără printre membrii organizației „The
Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP)”. În 2015 și 2016, RISE a fost
partenerul pentru Republica Moldova al proiectelor globale de investigație #PanamaPapers și
#SwissLeaks, coordonate de The International Consortium of Investigative Journalists.
Potrivit informației de pe pagina oficială, instituția de presă investighează crima organizată și
face conexiuni din zone offshore, dezvăluie scheme de spălare a banilor din Europa de Est, scheme
de corupție, contrabandă, trafic de arme și scoate la lumină afacerile ascunse ale politicienilor.
Publică texte în limbile română, rusă și engleză. Director: jurnalistul Iurie Sanduța. Surse de
finanțare: donații de la cititori; granturi de la organizații donatoare, destinate ONG-urilor și
instituțiilor media. www.rise.md este poate unul dintre cel mai mare luptător cu corupția de la noi

24
din țară. Cel puțin asta o demonstrează anchetele sale. Formată din șapte jurnaliști: Iurie Sanduța,
Ion Preașca, Vladimir Thoric, Nicolae Cușchevic, Mihai Munteanu, Olga Ceaglei și Dumitru
Stoianov.Apărută recent în sistemul mass-mediei moldovenești, www.rise.md nu are, deocamdată o
arhivă supraponderală, însă oferă vizitatorilor săi investigații clare care oferă detalii uimitoare.
Investigaţiile publicate pe acest portal abordează subiecte evitate de o mare parte a presei noastre.
Investigația „Ștampila Offshore din biroul Lui Filat” scoate la iveală detalii suspecte și dubioase.
Ștampila unei firme din Gibraltar, găsită de procurorii anticorupție la sediul Partidului Liberal
Democrat din Moldova (PLDM), îl conectează pe fostul premier Vladimir Filat de o societate
offshore. Worldway Limited se numește compania și este unul din cei mai longevivi acționari ai
Institutului de Proiectări Tehnologice (IPTEH) SA.
„Mi-a fost lăsată în sertarul biroului, pentru a o transmite familiei”, spune Filat, condamnat
pentru corupție și trafic de influență. Fostul lider PLDM afirmă că ștampila i-ar fi fost transmisă  „cu
un anumit scop”.
Documentele din #PandoraPapers scot la iveală cine era beneficiarul în acte al misterioasei
companii, când a fost fondată și cine a reprezentat-o în cadrul Consiliului de administrație al IPTEH,
societate care are în proprietate una dintre cele mai mari clădiri de oficii din centrul Chișinăului.
Astfel, rise.md a investigat mai multe surse și date, unde sa aflat că la sfârșitul anilor
`90. Societatea pe acțiuni IPTEH, aflată în proprietatea statului, este privatizată. Noul acționar
majoritar — o companie fondată cu doar o zi înainte să preia cele 80% din acțiunile pe care le
deținea statul la IPTEH. Firma se numește Unizet-com SRL și nu se știe mai nimic despre ea.
Tranzacția aduce în haznaua statului 4,9 milioane de lei, o sumă cu peste 1,6 milioane de lei mai
mică decât valoarea prețului stabilit inițiat. Peste nouă ani, proprietari se poartă prin instanțele de
judecată.
IPTEH SA deține în proprietate un bloc cu oficii, situat la intersecția bulevardului Ștefan cel
Mare și Sfânt și strada Ismail din Chișinău. Edificiul cuprinde nouă etaje și se întinde pe o suprafață
de circa 8.400 metri pătrați de birouri şi spaţii comerciale. Valoare oficială cadastrală a întregului
imobil este de circa 80 milioane de lei. Afacerea este una destul de profitabilă. Doar în 2020, a
înregistrat un profit net de peste 13 milioane de lei. 
Un audit efectuat de noul proprietar la scurt timp după privatizare, scoate la iveală că
întreprinderea este nerentabilă, clădirea e într-o stare dezastruoasă, iar bani sau materii prime care să
genereze venituri nu sunt. Soluția — reorganizarea activității. Potrivit informațiilor de la Registrul

25
de stat al întreprinderilor, noul acționar majoritar nu-și asumase obligația de a păstra profilul
activității științifice al IPTEH, dat fiind faptul că privatizarea la Bursa de Valori nu prevedea o
asemenea condiție. Astfel, activitatea s-a concentrat pe închirierea spațiilor din blocul de pe Ștefan
cel Mare 65.
O altă investigaţie marca rise.md are titlul: „[VIDEO] Bani din caritate”. O Investigaţia care
presupunea în 2018, o anchetă despre intervenții chirurgicale simulate peste hotare, dar pentru care
s-au colectat sume impunătoare de bani din donațiile oamenilor, se intuia că apariția ei va provoca
inclusiv reacții negative, reieșind din sensibilitatea subiectului.
Reportajul video produs de RISE Moldova face trimitere la două cazuri de presupusă
înșelare prin imitarea unor intervenții chirurgicale, pentru care s-au colectat bani de la oameni cu
suflet mare.
Jurnalista Liuba Şevciuc spune că în ambele cazuri mamele copiilor operați în Turcia ar fi
constatat ulterior că promisele intervenții nu au fost făcute, ci doar s-au imitat incizii.
În schimb chirurgii ar fi încasat sumele solicitate, acestea fiind colectate prin intermediul
platformelor online. Fondurile adunate ar fi fost transferate medicilor turci, fără ca banii să fi fost
gestionați de rudele micilor pacienți.
După ce au descoperit înșelătoria, femeile ar fi depus mărturii la procuratură. Pe acest fapt a
fost deschis un dosar penal, în decembrie 2016, care îl califică drept escrocherie săvârșită în
proporții deosebit de mari de către un grup criminal organizat.
Elaborând lucrarea de faţă în prima parte a anului 2022, nu putem vorbi despre portalul
rise.md fără să atingem subiectul ultimului scandal în care unul din jurnaliştii postalului a fost
implicat. RISE a postat duminică, 18 februarie 2018, pe pagina de Facebook un teaser video la o
investigație despre niște posibile escrocherii în care ar fi fost implicată Fundația în cauză, pe prima
pagină a portalului de crowdfunding Caritate.md a fost postată poza jurnalistei Liuba Șevciuc cu
mențiunea „Îi cerem ei ajutor”. Mai mult decât atât, potrivit informațiilor apărute în presă,
cofondatoarea Fundației citate, Svetlana Sainsus, a explicat că prin acest gest a redirecționat lumea
la omul potrivit să-i ajute și că „fondatorul a decis așa să fie câteva zile”. Ulterior, pe o rețea de
socializare, Svetlana Sainsus a continuat să o intimideze pe jurnalistă, recurgând la un limbaj
licențios. Trebuie să precizăm că investigaţia releva două cazuri prin care familiile copiilor bolnavi
care au beneficiat de ajutor caritabil pentru efectuarea unei operații în Turcia nu sunt mulțumite de
finalitatea cazului și de transparența gestiunii donațiilor lor.

26
 Documentându-ne despre acest caz trebuie să subliniem că Rise Moldova a publicat această
investigație, realizată în baza mărturiilor făcute de 2 persoane și a unui proces penal pornit acum
câțiva ani, despre care cei vizați în proces nici măcar nu au fost notificați de către organele de drept.
Deci, e vorba de o anchetă, în care se adună probe și care nici pe departe nu înseamnă că cei vizați
poartă vreo vină. De asemenea investigația se bazează pe mărturiile a 2 persoane, care aduc acuzații
foarte grave la adresa unei clinici din Turcia, precum că le-ar fi operat copii, au perceput banii
adunați din donații, dar nu le-au îmbunătățit starea fizică. Problema e că investigația de la Rise sapă
destul de puțin în direcția spitalului acuzat, inclusiv refuză să meargă până la Istanbul, pentru a lua și
opinia părții vizate (pentru că așa se face atunci când cineva acuză pe altcineva), în schimb bagă în
investigație o altă linie de subiect: o platformă care adună donații pentru diverse cazuri de caritate.
Platform caritate este prezentată drept una care este complice la fărădelegile legate de spitalul turc.
Deși în niciunul din cazuri platforma nu a fost implicată în colectarea de fonduri. Se află între timp
că există beneficiari ai platformei de caritate.md, care s-au plâns la procuratură că au primit vizite
acasă de la persoane necunoscute și au fost insistent rugate să facă declarații împotriva platformei,
deși nu aveau niciun motiv să depună vreo plângere.
Credibilitatea și transparența platformei este pusă la îndoială de investigaţia în cauză, prin
faptul că nu oferă rapoarte publice, nu afișează nicăieri acte care ar dovedi că toți banii adunați sunt
destinați pentru tratamentul celor care au nevoie deşi, pe site-ul caritate.md este un compartiment
unde sunt încărcate documentele care vizează cazurile pentru care s-au adunat bani până acum.
(https://www.caritate.md/files/) Doar că pentru a le vizualiza trebuie să solicitați o parolă de acces
de la platformă. Şi cel mai important, subliniem, cele 2 mame din reportajul Rise.md nu au adunat
bani prin platforma Caritate. Prima a adunat banii prin Guvern24, iar cealaltă a primit o donație
privată pentru tot tratamentul. Un lucru neprofesionist din partea Rise.md din punctul nostru de
vedere este că s-a realizat un reportaj cu acuzații grave la adresa unor afaceriști turci, iar povara
acuzațiilor a fost tranferat, fără nicio probă, peste oameni concreți, cu nume și fotografii incluse în
reportaj, îngțeleând ce impact poate avea asta asupra vieții personale a acestor oameni.
Totuși, previziunile Rise.md au fost cu mult sub ceea ce a urmat — atac organizat asupra
jurnaliștilor RISE Moldova, mesaje acuzatoare concertate pe rețelele sociale, o conferință de presă
cu insinuări nefondate și chiar un protest la ușa redacției. Ulterior, lucrurile s-au mutat din online în
sala de judecată. Rând pe rând, RISE Moldova a recepționat cinci cereri de chemare în judecată.
PROCESELE „ONOAREI” - Cu cereri împotriva RISE s-au adresat în instanță Fundația „Sf.

27
Gheorghe” — cea care administrează platforma www.caritate.md, Alexandru Rusnac și Sergiu
Diaconu — fondatori ai „Sf. Gheorghe”, și Svetlana Sainsus — cofondatoarea www.caritate.md.
Deși toate cererile au fost depuse separat, ele au avut același subiect — apărarea onoarei, demnităţii
și reputaţiei profesionale.
Până în prezent, instanța a pus punct doar într-una dintre ele — în cazul cererii de chemare în
judecată depusă de Alexandru Rusnac. Judecătoria Chișinău i-a respins cererea, decizia primei
instanțe fiind menținută de Curtea de Apel Chișinău și a devenit definitivă și irevocabilă după ce
Rusnac nu a mai atacat-o la Curtea Supremă de Justiție.
În ce privește restul cererilor — depuse de Fundația „Sf. Gheorghe”, Sergiu Diaconu și
Svetlana Sainsus — instanța încă nu s-a pronunțat. Cererile lor au fost conexate într-o singură cauză,
examinarea ei fiind pe rol la Judecătoria Chișinău.
PROCESUL „FOTOGRAFIEI” - Cu o cerere de chemare în judecată împotriva RISE
Moldova s-a mai adresat și Tamara Sainsus, mama cofondatoarei platformei www.caritate.md. În
cazul ei nu a mai fost vorba de apărarea onoarei, ci de faptul că am folosit o fotografie cu ea fără să-i
obținem acordul, astfel încălcându-i dreptul la viaţa privată și la imagine.
După un proces care a durat trei ani, instanțele din Republica Moldova i-au dat dreptate
definitiv Tamarei Sainsus. Deși suntem în total dezacord cu o astfel de decizie, intenționând să
raportăm cazul la CtEDO, totuși avem obligația de a executa soluția dictată de instanțele naționale.
Respectiv, în temeiul Hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 12 februarie 2020, ne
cerem scuze „pentru utilizarea ilegală” a fotografiei „reclamantei Sainsus Tamara”.
Pe 18 februarie 2018, presa locală scria despre marele scandal iscat între platform
Caritate.md și RISE Moldova. Cofondatoarea Caritate.md, a fost vizată într-o investigație privind
escrocheriile cu fonduri de caritate. A trecut mai mult de 4 ani de atunci. Între timp, Svetlana a avut
câștig de cauză împotriva uneia dintre protagonistele investigației, Ana Malendra, iar procesul cu
rise.md încă continuă. Astfel, Ana Malendra a publicat un filmuleț pe Facebook în care-și cere scuze
publice de la cofondatoarea caritate.md.
Mai mult, instanța obligă și să retragă „imaginile reclamantei Sainsus Tamara” din ancheta
video. Dar pentru că acest lucru este imposibil fără ștergerea integrală a materialului de pe canalul
RISE Moldova de Youtube, Rise.md a decis să-l blocheze cel puțin până în momentul în care
CtEDO se va pronunța pe marginea cazului.
Între timp, o versiune a materialului editată ca urmare a deciziei instanțelor naționale este în

28
continuare disponibilă pe canalul RISE Moldova de Youtube.
O altă investigație cu impact, a fost o documentare profundă, studierea unor documente, mai
multe interviuri cu diverşi avocaţi prin care se scot la suprafaţă anumite elemente care stau ascunse
şi pe care cineva vrea să le ascundă. Consumatorul poate vedea din această investigaţie realitatea
prin documentare detaliata, prin elemente, interviuri, fotografii, videouri şi prin cât mai multă
obiectivitate Aşadar din această investigaţie aflăm că 137 de milioane de lei din Miliardul dispărut
au fost folosiți pentru procurarea sediului central ASITO din Chișinău. Banii au fost luați din Banca
de Economii din Moldova (BEM) sub forma a două credite. După ce s-au plimbat prin offshore,
aceștia au revenit în țară sub forma unei investiții britanice. Datele Băncii Naționale arată că cele
două credite nu au fost restituite nici până în present. În schimb fosta clădire ASITO și-a schimbat
proprietarii de câteva ori și, într-un final, a ajuns pe mâna omului de afaceri Vladimir Russu.
Tranzacția a coincis cu vinderea unei vile pe care același Russu a cedat-o unui offshore cipriot,
reprezentat prin procură de Iurie Luncașu – un personaj din anturajul oligarhului Vladimir
Plahotniuc.
Nu vom vedea din partea jurnalistului interpretări personale. Totul este pe bază de
documente, pe fapte. De exemplu într-un singur aliniat găsim cel puţin 5 surse citate: Eduard
RUDENCO, avocatul lui Veaceaslav Platon: Concluzia organelor de reper se bazează pe
declarațiile lui Ilan Șor și ale Stelei Pahomi (fost preşedinte al Consiliului de Administraţie
„Moldasig” – n.r.). […] Ilan Șor spune că Veaceslav Platon l-a sunat prin intermediul aplicației
Viber sau WatsApp și l-a rugat să-i acorde un credit. […] Platon este clar că nu recunoaște că a
fost o discuție în genere prin Viber sau prin altceva și spune că: „Dacă eu mă creditam, mă
creditam așa cum prevede legea, prin încheierea contractului de împrumut”. RISE Moldova a
încercat să obțină un comentariu de la Ilan Șor, prin intermediul purtătorului de cuvânt al Partidului
Șor, Alina ȘARGU. Deocamdată, însă, nu am primit niciun răspuns privind înțelegerea sa cu Platon
de accesare a creditelor BEM, la care fac referire procurorii. Viorel MORARI, șeful Procuraturii
Anticorupție: Noi am investigat că banii au ajuns la Platon, inclusiv a achiziționat [compania]
ASITO. – Cert este că sediul ASITO a fost cumpărat din banii BEM-ului? Da, că este urmă. Potrivit
Băncii Naționale a Moldovei, cele două credite până în prezent „sunt înregistrate în evidența
contabilă a Băncii de Economii, în proces de lichidare, ca datorii”. Deoarece în cadrul unei
investigaţii jurnalistice este foarte importantă credibilitatea surselor la care apelează ziaristul şi
dovezile prin care probează faptele expuse în materiale putem declara această investigaţie una dintre

29
cele care demonsrează că că acest gen de jurnalism contribuie semnificativ la titlul de „a patra
putere” în stat, atribuit presei.
Putem uşor observa că în acest material de investigaţie jurnaliştii se bazează pe fapte şi
informaţii concrete. Aşa cum ne dicatează şi literatura de specialitate în cadrul acestei investigaţii
jurnalistice este foarte importantă credibilitatea surselor la care au apelat jurnaliştii şi dovezile prin
care probează faptele expuse în material. Într-o investigaţie contează faptele, nu vorbele. La fel,
investigaţia de presă efectuată de jurnaliştii rice.md scoată la suprafaţă situaţii şi fapte pe care
anumite persoane interesate ar prefera să le păstreze ferite de ochii lumii sau să le ţină în taină.
Aplaudabil în această investigaţie este încercarea ambițioasă de a aduce în atenția publicului
date originale, cu relevanță și cu un mare grad de informativitate pentru care este vizibil, jurnalistul
a trebuit să facă eforturi serioase pentru adaptarea probelor, a elementelor care alcătuiesc “coloana
vertebrală” a acestui material. Talentul de investigator al jurnaliştilor care semnează această
investigaţie constă în selectarea declarațiilor cu adevărat importante, care susține materialul de fond.
La fel de multe surse utilizează jurnaliştii de la rise.md în investiaţia cu titlul OFFSHORE energetic
din Tiraspol, alimentat din facturile Chişinăului.
Cum îți alegi sursele, cum lucrezi cu ele, cum planifici o investigație, cum ocolești capcanele
întâlnite în timpul documentării, cum obții informații "sub acoperire" - iată câteva întrebări pe care
și le pun nu numai tinerii jurnaliști, dar și cei experimentați. Asta pentru că situațiile concrete "din
teren" diferă foarte mult, iar ziaristul nu se poate bizui decât pe respectarea principiilor generale ale
meseriei. În rest, trebuie să improvizeze la fiecare pas, să își adapteze permanent tehnica
investigativă. Exact aşa se întâmplă în inveigaţia de faţă.
De aici aflăm, că peste 20 de milioane de dolari proveniți din facturile de lumină plătite de
consumatorii din Republica Moldova au ajuns pe conturile unor companii din zone offshore. Banii
au fost scoși de pe conturile de la Victoriabank ale unei firme din Tiraspol care a intermediat, timp
de câțiva ani, livrarea de energie în dreapta Nistrului. RISE Moldova vă prezintă schema prin care
firma-tampon din regiunea separatistă a devenit peste noapte principalul furnizor de energie
electrică, a încasat profituri de milioane și le-a ascuns în paradisuri fiscale.
Jurnalistul dedică o atenţie sporită să solicite un punct de vedere şi părţii acuzate. Şi chiar
dacă partea acuzată sau complici ale părţii acuzate refuză să comenteze acuzaţiile, asta nu îl
împiedică pe jurnalist să scrie articolul, doar precizează că a încercat să contacteze partea acuzată şi
motivele pentru care nu există şi punctul său de vedere: Vladimir Moșneaga, procuror în cadrul

30
Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, a refuzat să se pronunțe
pe marginea dosarului respectiv. Acesta ne-a sugerat să așteptăm răspunsul oficial la solicitarea
expediată de RISE săptămâna trecută. În 2016, Moșneaga declara pentru Europa Liberă că dosarul a
fost inițiat în „octombrie 2015, în baza declarațiilor domnului [Vlad] Filat de la tribuna
Parlamentului, s-a pronunțat și la cauza respectivă și, în baza declarațiilor lui a fost inițiat un
control, s-au făcut un șir de ridicări, s-au dispus anumite expertize, s-au solicitat părerile experților
străini în domeniul respectiv. Se fac calcule estimative, expertiză și audieri care continuă până în
prezent. Se verifică toate versiunile posibile”.
Este clar din investigaţia de faţă că autorul nu merge direct la persoana-cheie sau la martorul
principal. Mai întâi, ziaristul a evitat manipulări, confuzii, întrebări inutile, situații jenante. Drumul
urmat a fost cel în spirala sau, ca variantă, în zigzag – declaraţiile cheie find plasate abia în final,
după ce s-a parcurs întreg materialul faptic și s-au eliminat supozițiile gratuite, acuzele nefondate
etc.
Șapoul acestui articol a reuşit să încite cititorul astfel că el ştia de la începutul lecturii despre
ce este vorba, care este miza anchetei, ce aduce ea nou. Atacul este în forță, încitativ și cu primele
informații de bază. Corpul textului este conceput în trepte, din care nu lipsesc: prezentarea faptelor,
un mic istoric (deopotrivă cu introducerea actorilor principali), sinteza opiniilor exprimate, stabilirea
vinovăției sau a gradului de implicare, concluzia. Totul este clar, dinamic, fără amănunte de prisos.
Aşa cum se ştie, a pune cap la cap opinii polemice și contradictorii nu reprezintă o anchetă. Ea
informează și lămurește care sunt actorii evenimentului, ce s-a întâmplat de fapt. Iar ancheta de faţă
îndeplineşte toate regulile subliniate de literatura de specialitate.
Calitatea morală a investigației de presă este influențată de conștiința profesională și de
onestitatea profesională, care stimulează un comportament profesional responsabil și îl
preântâmpină pe cel iresponsabil. Onestitatea profesională nu-i permite jurnalistului să adere la
interesele particulare ce vin în contradicție cu binele tuturor. Jurnaliștii Rise.md au abilitatea
jurnalistului de a căuta sursa cea mai avizată, capacitatea jurnalistului de a formula cele mai
adecvate întrebări şi maniera de a controla informația prin încrucișarea surselor. Totodată, remarcăm
capacitatea de a ierarhiza informația, de a redacta corect/cu acuratețe textul de informare.
Logica textului în investigațiile Rise.md sunt impecabile, cu argumente crescătoare, în trepte.
Dincolo de simpatii, presiuni politice și interese colaterale, ziariştii rise.md respectă semnul
moralității asumate - de la asumarea afirmațiilor, până la protejarea sursei. www.rise.md sunt

31
convinşi că adevărul e de partea lor, că au făcut tot posibilul să-l descopere, că nu au fost folosiţi
într-o rafuială politică sau financiară, că afirmațiile lor nu vor crea unei persoane daune morale
ireparabile etc. Iată de ce afirmațiile grave sunt susținute cu probe, iată de ce nu se dau adresele și
numerele de telefon ale celor în cauză. Astfel, acolo unde nu funcționează o prevedere legală anume,
intervine conștiința și discernământul ziaristului.
Toate instituțiile media ale căror articole au fost studiate – RISE Moldova, Ziarul de Gardă,
Jurnal TV– au drept specializare profesională realizarea investigațiilor în domeniul integrității,
corupției, crimei organizate: Ziarul de Gardă (ZdG) este un săptămânal de investigații jurnalistice,
fondat la 29 iulie 2004 de jurnalistele Alina Radu și Aneta Grosu.
Instituția se autodefinește ca ediție de presă independentă, care militează pentru transparență
și pentru respectarea drepturilor omului. Redacția produce o ediție săptămânală tipărită în limba
română, o ediție săptămânală tipărită în limba rusă, pagini web în limbile română și rusă, emisiuni
radio și TV întitulate „Reporter de Gardă”. Directoare: jurnalista Alina Radu. Surse de finanțare:
abonamente; granturi de la organizații donatoare destinate ONG-urilor și instituțiilor media
Deși, uneori, autoritățile par inerte în a lua măsuri după ce ZdG dezvăluie acte de corupție,
crime sau încălcări ale drepturilor omului, deseori articolele din ZdG au dus la demisii, sancțiuni sau
chiar dosare penale deschise pe numele celor vizați. În alte cazuri cei care fac ca articolele noastre să
nu rămână fără impact sunt chiar cititorii noștri. Destinele a zeci de eroi ai reportajelor noastre s-au
schimbat radical spre bine după ce le-am făcut publice poveștile de viață și problemele cu care se
confruntau.
Începând cu anul 2019, ZdG a lansat o rubrică specială pe pagina web”Povești din spatele
investigațiilor jurnalistice”, dar și o pagină specială în ediția tipărită, denumită ”Impact”, prin care
relatăm despre cele mai răsunătoare istorii de impact ale produselor noastre.
Începând cu anul 2004, când s-a lansat, ZdG a fost, an de an, printre laureații concursurilor
pentru jurnaliști, fie că a fost vorba de Galele Clubului de Presă sau de cele organizate de Asociația
Presei Independente. De asemenea, ZdG are în palmares zeci de premii și mențiuni din partea
organizațiilor internaționale și neguvernamentale care au reprezentanțe în R. Moldova, iar unii
reporteri s-au învrednicit și de premii internaționale, oferite de organizații de prestigiu precum
SEEMO.
ZdG este o sursă credibilă de informație nu doar pentru cititorii săi, ci și pentru alte instituții
de presă din R. Moldova și din străinătate. Știrile, investigațiile și materialele video sunt preluate și

32
republicate zilnic de alte portaluri de știri și televiziuni, de cele mai multe ori fără acordul nostru și
fără a respecta normele etice de citare a sursei.
Ziarul de Gardă depune efort pentru a respecta la maxim standardele profesionale, făcând
instruiri permanente, participând la dezbateri profesionale împreună cu echipele redacționale din
asociațiile profesional din care facem parte (API, SEEMO, ICIJ). Redacția este semnatară a Codului
de Etică elaborat și subsemnat de către membrii Asociației Presei Independente, dar și alte coduri,
privind transparența, respectarea drepturilor persoanelor cu disabilități, drepturile femeilor sau
copiilor.
ZdG este peste tot, în cutiile poștale, pe mesele țăranilor, în birourile funcționarilor, în
biblioteci, în țări străine pe la membrii diasporei, pe pagini web ale altor media, pe micile ecrane, la
posturi de radio, în închisori, în aeroporturi, în inimile miilor de abonați și în gândurile multor
corupți. Pentru a răspunde la informațiile cititorilor, reporterii ZdG au cutreierat zeci de sate și
orașe, de la Otaci până la Cahul, au trecut Nistrul, dar și Prut. În anul, numărul de cititori ZdG a
crescut impresionant pe toate platformele (print, web, rețele sociale). Numărul de utilizatori, lunar,
pe pagina web zdg.md.
ZdG a lansat și câteva produse noi, pentru a ajunge la cât mai mulți cititori. ZdG a creat un
canal de Telegram, care a ajuns la 3 128 de abonați. A fost lansat un program video - SINTEZA
ZdG, care aduce în fiecare zi de sâmbătă o totalizare a evenimentelor politice, inclusiv a
scandalurilor de corupție, de justiție selectivă și de încălcare a drepturilor omului. Au fost create un
șir de podcasturi pe teme politice și sociale. A fost lansată rubrica Consultant ZdG, care a oferit
cititorilor atât consultanță juridică pe întreg parcursul anului, cât și materiale explicative pe diverse
teme, inclusiv drepturile omului, combaterea corupției, pandemia, dar și sfaturi utile pentru cititorii
care au nevoie să înțeleagă cum să se descurce cu dificultățile zilnice în Republica Moldova. ZdG a
menținut și buletinul săptămânal în limba engleză pentru abonații săi din comunitatea externă.
ZdG există ca să informeze comunitatea despre corupție și despre drepturile omului, astfel
încât cetățenii să poată face alegeri informate și asumate în viața social-politică. Atunci când am
lansat ZdG, nu știam dacă vom avea sau nu o comunitate interesată de acest gen de jurnalism. An de
an, sa descoperit tot mai multe dovezi că jurnalismul nostru inspiră și atrage publicul.
ZdG este bun și rău concomitent. Membrii echipei sunt apreciați înalt de comunitatea de
cititori, dar și de profesioniștii din media, dar sunt contestați adesea de către demnitarii cu probleme
de integritate.

33
 ZdG a fost calificat bun de către organizațiile de media, transparență, anti-corupție, drepturile
omului din R. Moldova și din străinătate: Colegii noștri, Victor Moșneag și Anatolie Eșanu, au luat
locurile I și III pentru cea mai bună investigație la concursul organizat de Fundația Friedrich
Naumann pentru Libertate în colaborare cu API.
Astfel, Reporterii ZdG manifestă mult curaj și insistență, ei merg în teren zilnic, urmăresc
corupții, adresează întrebări incomode deputaților, miniștrilor, judecătorilor și procurorilor, filmează
și fotografiază castele și mașini de lux, verifică în bazele de date cui aparțin terenurile capturate și
cine profită de banii publici prin licitații trucate. Toate aceste activități nu ar fi fost posibile fără
donatorii ZdG, care sunt instituții internaționale, dedicate susținerii libertăților șii drepturilor
omului. Redacția ZdG apreciază enorm posibilitatea de a participa la concursuri de granturi. Uneori
se câștigă aceste concursuri, uneori câștigă alți colegi din mass-media și societatea civilă, dar se
reușește să se sigure activitatea unor redacții libere de cenzură, devotate transparenței și interesului
public. Pe parcursul ultimilor ani, redacția a beneficiat de sprijinul mai multor instituții
internaționale și ambasade ale statelor străine aflate la Chișinău sau București: - Internews Moldova
a susținut pe parcursul ultimilor 4 ani transformările și dezvoltarea redacției ZdG, oferindu-le sprijin
pentru activități, echipamente și instruiri necesare; - Open Society Foundation a sprijinit
Departamentul Investigații al ZdG pe parcursul ultimilor 3 ani; - Free Press Unlimited din
Amsterdam și Ambasada Olandei la București au susținut pe parcursul a câțiva ani ediția de limbă
rusă a ZdG, atât varianta tipărită, cât și cea on-line; - NED din SUA a susținut paginile dedicate
corupției în justiție; - Ambasada Canadei a susținut pe parcursul ultimilor ani efortul reporterilor de
a monitoriza alegerile; - Rețeaua Zinc din Marea Britanie a susținut de a contracara știrile false și
dezinformarea; - Ambasada SUA din Chișinău este unul dintre cei mai vechi susținători ai ZdG,
oferindu-ne de mai multe ori sprijin pe parcursul celor 17 ani de activitate, iar în 2020 ne-a acordat
și un grant, ajutând redacția să facă față pandemiei și ca reporterii să aibă posibilitatea de a munci fie
de la distanță, fie în medii cu risc de infectare; - Freedom House ne-a susținut în editarea
suplimentului „Justiția Selectivă”; - Proiectul Justiție Transparentă a oferit suport pentru realizarea
materialelor de consultanță juridică și de explicare a drepturilor persoanelor defavorizate; - IWRP a
oferit susținere pentru abordarea problemelor tinerilor; - BBC Media Action a oferit echipei ZdG
instruiri, consultanță și suport pentru dezvoltarea produselor video; - Departamentul pentru Relația
cu R. Moldova al Guvernului României a sprijinit timp de câteva luni tipărirea și editarea ZdG.
Acest sprijin al donatorilor este nu doar pentru redacții, ci și pentru o societate liberă și pentru

34
fortificarea democrației în Republica Moldova.
O investigație de către cei de la ZdG care a făcut mare tamtam a fost: Ancheta „Beton armat
în locul copacilor din Pădurea Durlești”. În care s-a dezvăluit că Pădurea Durlești, situată la doi pași
de Chișinău, era ciopârțită sub ochii autorităților, iar în locul copacilor „răsăreau” construcții din
beton armat, a fost urmată de un șir de reacții la nivelul demnitarilor și instituțiilor de stat. Astăzi, la
nouă luni de la publicarea anchetei, construcțiile au fost demolate, însă rămășițele de beton nu au
fost încă evacuate.
ZdG a fost considerat rău de către mai mulți politicieni, care ne-au acționat în judecată, ne-au
amenințat, ne-au somat să divulgăm sursele, ne-au agresat verbal: Igor Dodon, ex-președintele R.
Moldova, a depus o cerere de chemare în judecată a ZdG în urma publicării investigației „Vacanțele
de lux ale președintelui”. Acesta a solicitat instanței să constate „ca fiind defăimătoare și încalcă
dreptul la respectul vieții private și de familie a reclamantului Dodon Igor” o frază din articol și
„obligarea publicației să exprime scuze pentru încălcarea dreptului la respectul vieții private și de
familie al reclamantului”. AO „Moldova Mea”, al cărei președinte este Fiodor Ghelici, a depus o
cerere de chemare în judecată după publicarea articolului „Moldova Mea: Voluntariat pe bani și
donații care nu ajung la destinație”. În cerere solicită dezmințirea informației, acordarea dreptului la
replică și compensarea prejudiciului moral. Gheorghe Cavcaliuc l-a acționat în judecată pe Sorin
Stati, fostul șef al „MoldAtsa”, dar și mai multe surse mass-media care au scris știri din afirmațiile
făcute de acesta într-o emisiune la un post de televiziune. În lista pârâților este inclus și ZdG. În
cererea sa, reclamantul solicită recunoașterea faptului că informațiile publicate nu ar corespunde
„realității și lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională” și obligarea de a publica
dezmințirea acestora.
Roman Statnîi a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandr Stoianoglo. În
dosar sunt atrase în calitate de intervenienți accesorii mai multe surse mass-media, printre care și
ZdG. În anul 2020, ZdG a răspuns la mai multe cereri prealabile în care se solicita dezmințirea
informațiilor publicate ca fiind defăimătoare, care lezează onoarea și demnitatea. O reporteră ZdG a
fost invitată la Inspectoratul de Poliţie Buiucani pentru a fi audiată în calitate de martoră într-o cauză
contravenţională. ZdG a fost somat de către poliție să divulge sursa articolelor ce vizau conflictul
din cadrul Teatrului Dramatic Rus de Stat „A. Cehov”. ZdG a oferit explicații Consiliului de Presă
în urma unei sesizări depuse de către Eugeniu Axentiev, directorul IM Regia „Autosalubritate”.
Dezmințirea unor informații a fost solicitată și de către un birou de avocați din Ucraina, în temeiul

35
publicării unui articol preluat de la o sursă media parteneră. Alteori, persoanele publice adresează
mesaje grobiene, intimidări sau alte atacuri verbale reporterilor ZdG. Recunoaștem, e ceva neplăcut,
ne-am săturat de aceste atacuri „până în glande” (expresia unui fost consilier guvernamental) și,
totodată, avem o memorie „grețos de bună” cu privire la demnitatea și onoarea fiecărui corupt. În
toate articolele publicate, ZdG a respectat cu strictețe Codul deontologic al jurnalistului și legislația
R. Moldova, dând dovadă de bună credință și profesionalism. Din acest motiv, toate acțiunile
înaintate împotriva instituției se consideră neîntemeiate și se califică drept acțiuni de intimidare și de
reducere la tăcere. În cei aproape 17 ani de activitate, ZdG a pierdut într-un singur proces de
judecată. În 2020, ZdG a fost calificat necesar de către diverse autorități publice, care au pornit
anchete, dosare, s-au autosesizat în baza articolelor noastre: În ultimele săptămâni, Autoritatea
Națională de Integritate s-a autosesizat după ce ZdG a scris despre averea de milioane a șefei
Secretariatului Curții Constituționale și despre premiile bănești pe care și le-a acordat președintele
raionului Strășeni. Instituția a anunțat că va verifica averea și interesele celor doi funcționari.
Accesând linkul, puteți afla detalii despre acest caz.
La fel și Procuratura raionului Hâncești a pornit o cauză penală pe faptul abuzului de serviciu
comis de către conducerea Primăriei Dancu, raionul Hâncești, în procesul de reparație a drumului
spre casa primarului, fapt dezvăluit de ZdG la început de noiembrie 2020. ZdG a fost considerat
profesionist, materialele sale fiind citate de către majoritatea mass-media din R. Moldova: TV8;
PROTV; AGORA; NEWSMAKER. Astfel, ZdG a fost reconfirmat ca autoritate în lupta cu
falsurile. Cel mai citit articol din ZdG în acest an a fost și cel mai citit articol din toți anii pe pagina
web a ZdG, fiind o investigație care a adus oamenilor răspunsuri la întrebări despre falsurile
generate în perioada pandemiei.
ZdG a convins politicienii să asculte oamenii, determinându-i să achite amenda unei
pensionare după publicarea articolului O amendă cât pensia pentru doi ani. Istoria unei pensionare
de 66 de ani, amendate pentru că ar fi ieșit la magazin după pâine. Tot ZdG a fost calificat șocant,
oferind o anchetă despre cei mai neajutorați copii din R. Moldova. ZdG a fost considerat de impact
umanitar, după ce mai multe articole au generat campanii de caritate: O familie cu disabilități care
locuia printre ruine a primit ajutor de la cititorii ZdG. Un tânăr orfan nevăzător a fost ajutat să aibă
condiții de trai mai bune. Cititorii au fost informați constant despre impactul ajutorului pe care l-au
acordat.
ZdG este citat și de surse internaționale, fiind menționate în articole și rapoarte din

36
străinătate. Astfel, ZdG recunoaște că a comis și greșeli: au scăpat litere, cuvinte, au comis greșeli
ortografice, uneori au încurcat nume, alteori fotografii sau cifre. Pe toate le-au comis fără rea
intenție, și le-au asumat și s-au străduit să le corecteze.
Cele mai relevante acţiuni ale jurnaliştilor care au vizat cazuri concrete de corupţie şi care au
informat despre cercetarea pentru fapte de corupţie au fost despre colaboratori ai organelor
poliţieneti, vameşi, funcţionari publici sau avocaţi. De exemplu declaraţiile făcute în cadrul unei
conferinţe de presă de către directorul Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Corupţiei,
in Moldova, actualmente Centrul Naţional Anticorupţie, privind descoperirea unor scheme
frauduloase de contrabandă cu implicarea directă a vameşilor. Despre acest fapt au fost scrise mai
multe materiale de presă scrisă dar şi effectuate o serie de reportaje TV şi radio. Ziarul de Gardă a
fost cel care a publicat un material detaliat: Schemă cu 12 vameşi şi milioane de contrabandă.
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei (CCCEC) a prezentat,într-o
conferinţă de presă, o schemă frauduloasă de contrabandă cu implicarea a 16 agenţi economici şi a
12 lucrători vamali cu diverse funcţii administrative. Potrivit datelor CCCEC, toţi funcţionarii
vamali sunt bănuiţi de implicare în schema respectivă. Doi vameşi sunt deja puşi sub învinuire
pentru implicare directă şi participare activă la tăinuirea contrabandei.
Astfel în urma derulărilor acestei acţiuni din partea jurnaliştilor, persoanele implicate au fost
sanţionate, fapt confirmat într-un alt material jurnalistic, publicat ulterior de Ziarul de Gardă: Într-
un comunicat de presă difuzat de Serviciul Vamal, directorul general al acestei instituţii, Viorel
Melnic, spune că unele persoane din cadrul unităţilor vamale implicate în operaţiuni frauduloase
au fost sancţionate încă până la pornirea urmăririi penale în privinţa lor. “Colaboratorii CCCEC 
au avut la bază materiale transmise de către ofiţerii de urmărire penală din cadrul Serviciului
Vamal. Aici nu contează cine a depistat infracţiunea. Este important că prin acţiuni unilaterale,
bilaterale sau multilaterale aceasta a fost stopată”, se mai arată în comunicat. Un material foarte
succind despre acest subiect însă care oferă maximul de informaţiii şi se conduce după principil că
ştirea trebuie sa aducă maximul de informatie in minimul de cuvinte Aici, esenta ştirii este inclusă in
primele 20 de cuvinte, adică în lead.
Despre calităţile unui reporter de investigaţii nu cred că sunt foarte multe de spus. În plus,
faţă de colegii săi din alte departamente, cred că trebuie să aibă ceva mai mult curaj. În rest, trebuie
să fie la fel de: onest, inteligent, curios, sceptic, perseverent, discret etc. Şi, ca orice jurnalist, trebuie
să cunoască bine legislaţia statului în care lucrează. De aceste calităţi dă dovadă şi reporterii de la

37
acest ziar.
La fel de importante sunt rapoartele oficiale publicate în presă despre cazurile de corupţie
Unele dintre ele pot ascunde informații extrem de importante, chiar dacă sunt îngropate în învelișuri
succesive de vorbe și cifre obositoare.

Vizați într-o serie de investigații, fostul polițist Alexei Vizdan și polițistul Ion Țărnă au pătruns cu forța în sediul Jurnal TV

1
Social 30 iulie 2021, 20:45 |  40564
Vizați într-un serial de investigații jurnalistice, realizate de redacția postului nostru de
televiziune, fostul polițist Alexei Vizdan și fostul său coleg Ion Țărnă, care activează la
Inspectoratul de Poliție Dubăsari și au statut de învinuiți în câteva cauze penale, au
pătruns în sediul Jurnal TV. Vizdan și Țărnă au sărit turnichetul de la intrarea în sediul
redacției și au intrat în încăperea unde lucrează echipa de la știri și jurnaliștii de
investigație. Potrivit juriștilor, acțiunile polițiștilor cad sub incidența Codului penal.

Primul caz a avut loc pe 22 iulie 2021 la ora 16.42. Deși accesul în redacția postului de
televiziune JurnalTV este restricționat, fostul polițist Alexei Vizdan sare abuziv peste
bariera de la intrare, înaintând spre administrația postului nostru de televiziune. Din
imaginile de pe camerele de supraveghere instalate în redacție se vede cum Vizdan se
îndreaptă spre biroul administrației. El a venit să se plângă că echipa noastră de
investigație a realizat un material cu privire la declarația sa de avere și interese. Ion
Țărnă și Alexei Vizdan se află și în vizorul Autorității Naționale de Integritate. Pe
numele lor au fost pornite anchete de control privind averea pe care o dețin, dar nu o
declară.

La ieșirea din biroul administrației, Vizdan s-a îndreptat spre reporterul de investigație
și i-a vorbit urât, încercând să-l intimideze și să-l amenințe. Timp de 40 de secunde,
Vizdan a strigat și a gesticulat, fluturând cu niște acte. Fostul polițist anchetat penal,
apostrofa jurnaliștii din redacție. Ulterior, a plecat exact cum a intrat, sărind peste
turnichet.

Modul specific bandelor huliganice din anii '90, în care dă buzna Alexei Vizdan în sediul
privat al postului de televizine JurnalTV se repetă și pe 29 iulie. De această dată a fost
însoțit și de Ion Țărnă. Precizăm că Ion Țărnă activează în cadrul Inspectoratului de
Poliție Dubăsari și a fost, în ultima vreme, subiect de investigații la JurnalTV. Atât
Vizdan, cât și Țărnă, ar fi fost interceptați întrun episod vizând contrabanda cu țigări.
Acum trei zile, echipa de investigație de la Jurnal TV a intrat în posesia unei discuții

38
private dintre Țărnă și Igor Axenti, ofițer în cadrul Inspectoratului Național de
Investigație. Cei doi polițiști ar fi vorbit despre preluarea conducerii Inspectoratului de
Poliție Dubăsari, iar Țărnă ar scrie cine ar trebui înlăturat de la conducere, pentru a
putea ajunge șef la inspectorat.

Axenti a calificat discuțiile drept un fals și a declarat că va investiga cum au ajuns

acestea în spațiul public. Mai mult, cei doi vorbesc de remunerări ilegale, livrate
sistematic unor figuri din cadrul Ministerului de Interne. Cei doi polițiști au transmis
administrației JurnalTV o „preîntâmpinare” în încercarea de a intimida echipa care îi
investighează. În prezent, Alexei Vizdan are statut de învinuit într-un dosar de corupție
și a fost dat afară din poliție, iar Ion Țărnă continuă să activeze în cadrul IP Dubăsari,
dar este vizat într-o anchetă de serviciu inițiată de SPIA. Aceasta se referă la o posibilă
aranjare a reținerii în regiunea transnistreană. Oficial, Țărnă se află în concediul
medical.

Am precizat în primul
capitol despre instruirea intensivă a repоrterilоr în tehnicile jurnalismului de investigație a faptelоr
de cоrupție. În materialele analizate problemele juridice nu prezintă vr-un obstacol pentru
jurnaliştii care scriu despre corupţie. În primul rând ei cunosc legislaţia şi în majoritatea este
explicată legerea cu privire la subiectul sau domeniul în cauză: Conform noii Legi privind achiziţiile

39
publice, care a intrat în vigoare la 1 mai 2016, Agenţia Achiziţii Publice cedează atribuţiile de
soluţionare a contestaţiilor către ANSC. Către 1 mai 2016 nu a fost creată autoritatea de soluţionare
a contestaţiilor, iar Agenţia Achiziţii Publice nu mai are competenţe în acest domeniu. Efectiv, din
această dată unica opţiune pentru soluţionarea contestaţiile în achiziţiile publice sunt instanţele de
judecată. [49] Atfel, Jurnaliștii nu doar cunosc sau ştiu să utilizeze informaţiile din legislaţia RM, în
special Constituţia RM ci utilizează detalii referitoare la Codul Penal, Codul Civil, Codul
Contravenţiilоr Administrative, Legea cu privire la accesul la infоrmaţie, Legea cu privire la presă,
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea legislaţiei privind apărarea
onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale ale cetăţenilоr şi оrganizaţiilоr; Jurnaliștii reflectă de
obicei marele dosare de corupție, în care sunt folosite cu frecvență mai mare doar cuvintele
„corupție” și „mită” La general, metodica jurnalismului de investigație a faptelоr de cоrupție este
prezentată sub următoarea fоrmă: alegerea temei – evaluarea perspectivei – evaluarea izvoarelоr de
infоrmaţie – însăşi investigaţia jurnalistică. Fiecare dintre aceste părţi componente reprezintă o
verigă impоrtantă a investigării nu este ignоrată în procesul pregătirii materialului. Fiecare afirmatie
este sustinuta cu probe. Sunt excluse anumite afirmații interpretabile sau neverificate, insinuări,
cifre nesigure.
Există o mulţime de factori care determină libertatea cuvîntului şi a mijloacelor de informare în
masă: economia, politica, ideologia, normele morale şi etice, piaţa şi consumatorul de informaţie.
Totuşi, componenta cea mai importantă este însăşi societatea: componenţa, structura, interesele şi
voinţa ei. Presa şi societatea pot fi comparaţi cu doi termeni ai unei ecuaţii, a cărei rezolvare
depinde în egală măsură de ambii, chiar dacă această dependenţă nu este suficient de pronunţată la
prima vedere. Democratizarea presei înseamnă democratizarea societăţii şi viceversa. „Șase ani la
vamă. Afacerile și proprietățile familiei Balițchi” [50] este o ancheta apărută în Ziarul de Gardă care
a arătat că, în ultimii ani, sora stabilită în SUA a lui Tudor Balițchi, atunci director general al
Serviciului Vamal, dar și mama acestuia, medic de profesie, atunci pensionară, au devenit
proprietarele mai multor terenuri pentru construcții la periferia municipiului Chișinău, care
valorează milioane de lei. Tudor Balițchi și soția sa erau fondatori de firme, deşi Legea serviciului în
organele vamale îi interzicea să „exercite personal sau prin intermediul unui terţ activitate de
întreprinzător”. În discuția cu jurnaliștii de la ZdG, Tudor Balițchi a spus că mama și sora sa sunt
proprietare de terenuri: „După cum spuneam anterior, sora mea care e plecată peste hotare împreună
cu mama, ea deține aceste terenuri, cu scopul ca atunci când se va întoarce să construiască o casă

40
alături de părinți”. El nu a precizat dacă sora și mama sa dispun de banii necesari pentru a procura
acele terenuri. La 30 octombrie 2015, Comisia Națională de Integritate s-a autosesizat și a pornit
controale privind eventuala încălcare a regimului juridic al declarării veniturilor și proprietății, a
regimului juridic al conflictului de interese și a regimului juridic al incompatibilităților. Totodată,
Comisia a fost sesizată de Centrul Național Anticorupție, prin care se solicita efectuarea
controalelor. Comisia nu a verificat informațiile din ancheta ZdG, ci doar dacă Balițchi a indicat
toate bunurile înregistrate pe numele său, nu și cele ale rudelor.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Concluzionând, putem menţiona că fenomenul corupţiei este reflectat mai ales investiaţii
jurnalistice care abordează subiectul corupţiei la modul general dar reflecta şi cazuri specifice de
corupţie ce vizează funcţionari publici, politicieni etc.; De asemenea presa din Republica Moldova
publivă materiale privind masurile întreprinse de diverşi actori, inclusiv guvernul şi ONG-uri pentru
a combate corupţia; materiale despre cazuri concrete în care fondurile publice sunt gestionate
inadecvat; afirmaţii/acuzaţii de corupţie la adresa funcţionarilor– lansate de diferite persoane,
inclusiv jurnalişti. De cele mai multe ori instituţiile media descriu faptele neutru, fără a lăsa se
întrezărească opinia personală faţă de evenimentul descris. Există și materiale de analiză în care pe
lângă descrierea faptelor, autorul include în material anumite aprecieri, părerea personală vizavi de
evenimentul/personajele descrise.
Subiecţii acestor materiale sunt: persoane/instituţii implicate în activităţi corupte, în
implementarea măsurilor anticorupţie sau fiind responsabile de gestionarea incorectă a fondurilor
publice( administraţia publică centrală, inclusiv Preşedinţia, Parlamentul, ministerele; administraţia
publică locală; politicieni; poliţia/Armata/Securitatea/CCCEC; Procuratura; judecătorii, avocaţii;
legislaţia; business; mass-media; cetăţeni; ONG-uri; organizaţii internaţionale; alte). Articolele
analizate citează cel puţin doua surse, astfel, jurnaliştii sunt siguri că reflectarea este corectă. Sunt
știri în care e citată o singură parte în conflict (cazul confliczului rise.md /caritate.md) dar sunt și
articole care citează ambele părți. Există și materiale în care e citată o singură parte, însă autorul
menţionează că a încercat să găsească a doua parte care a refuzat să răspundă sau nu a fost de găsit.

41
 Materialele publicate de intituţiile media selectate pentru analiză au fost echilibrate deoarece
ambele surse au beneficiat de spaţiu aproximativ egal pentru a-şi expune opinia. Cel mai des lipseşte
impactul investigaţiilor jurnalistice.
În condițiile unei lupte reale anticorupție, instituțiile abilitate cu funcții de control – ANI,
CNA, PG, PA și altele – ar trebui să reacționeze adecvat la orice semnal venit din partea mass-media
referitor la lipsa de integritate a persoanelor aflate în funcții bugetare. Aceste instituții sunt
îndemnate să pornească verificări în baza investigațiilor jurnalistice care includ probe și documente
și indică asupra unor fapte ilegale ale funcționarilor publici. Astfel, instituțiile ar oferi opiniei
publice dovezi clare de voință reală de a asculta vocea presei de investigație, a combate corupția și a
promova integritatea în sectorul public, iar impactul investigațiilor jurnalistice asupra schimbărilor
reale în administrarea treburilor publice ar crește.
Jurnaliștii de investigație ar trebui să continue monitorizarea veniturilor, proprietății și activității
persoanelor cu funcții publice pentru a oferi publicului informații veridice și bine documentate.
Jurnaliștilor li se recomandă să-și fortifice capacitățile de investigare folosind baze de date deschise,
accesibile gratuit, dar și pe cele disponibile pe bază de abonament (de exemplu Cadastru, Camera
Înregistrării de Stat). Documentarea temeinică a mai multor cazuri de lipsă de integritate în sectorul
public, ar putea pune o mai mare presiune pe autorități să elimine din administrația centrală și cea
locală persoanele corupte.
Studiul de faţă indică clar asupra necesităţii unei campanii mai active și mai eficiente de
promovare a reflectării responsabile a corupţiei şi prevenirii fenomenului respectiv dar şi a unei
metode de protejare a jurnaliştilor de investigaţie, având în vedere auzaţiile şi ameninţările pe care le
primesc foarte des pe parcursul investigaţiilor.
Deşi în lucrarea de faţă avem de cele mai multe ori o abordare corectă şi echilibrată a
fenomenului corupţie, evident există multe excepţii. Tocmai de aceea jurnalişttilor le este
recomandat să respecte cu stricteţe codul principiilor de etică profesională privind echidistanţa şi
echilibrul ştirilor. Mass-media ar trebui să adopte politici editoriale potrivit cărora jurnaliştii ar
trebui să ţină cont de prezumţia nevinovăţiei persoanelor acuzate de corupţie şi de necesitatea de a
confirma din mai multe surse informaţia controversată. În calitatea lor de formatori ai opiniei
publice, mass-media ar trebui să conştientizeze responsabilitatea socială ce le revine şi să reflecte
corect şi echidistant activitatea tuturor actorilor importanţi implicaţi în activităţi de interes public.
Totodată Jurnaliştii ar trebui să fie mai insistenţi şi chiar mai curajoşi să semnaleze toate cazurile în

42
care se ciocnesc de bariereau de a face cu anumite dificultăţi la obţinerea informaţiei de interes
public. Mass-media sunt încurajate să se adreseze în instanţă ori de câte ori nu au acces la
informaţie, conform legislaţiei în vigoare. Şi nu în ultimul rând instituţiilor media le este recomandat
să să susţină cât mai activ participarea populaţiei în lupta cu corupţia, să încurajeze cetăţenii să
anunţe persoanele avizate atunci când întâlnesc forme şi cazuri concrete de corupţie.
Analiza implicaţiilor jurnalismului social în domeniul social ne permite să afirmăm că acţiunile
acestuia sunt orientate în două direcţii: către factorii de decizie și către masele largi, fapt care
generează două modele de acțiune mediatică. Primul model include activitatea de mediatizare a
problemelor sociale la nivel de individ social, grup social sau societate şi de oferire a soluţiilor
practice pentru depăşirea acestora în vederea formării culturii sociale de implicare şi de ajutor
reciproc. În acest context, obiectul-țintă al jurnalismului social îl constituie componentele
domeniului social care țin de infrastructura socială, serviciile sociale și de larg consum, procesele
sociale privind educația, sănătatea etc. Modelul respectiv de acțiune transformă mass-media dintr-un
element neutru într-un element implicat în viaţa publică, care încearcă să faciliteze dialogul dintre
oamenii de rând şi autorităţi, fiind pregătit, în acelaşi timp, să ofere și soluţii pentru problemele cu
care se confruntă societatea. Mediatizarea proceselor de soluţionare a variatelor probleme sociale
este un motiv în plus de a susţine că obligaţia primară a jurnalismului social este să prezinte
problemele astfel, încât cetăţenii să înţeleagă obiectivele propuse, pentru a acţiona în mod
corespunzător. Din această perspectivă, se impune un jurnalism care trebuie să-i unească pe oameni
în procesul rezolvării diverselor probleme care îi preocupă.
Cercetarea jurnalismului din Republica Moldova ca proces, are drept scop, inclusiv, identificarea
strategiilor, tehnicilor de mediatizare şi a practicilor operaționale utilizate, a demonstrat că folosirea,
accidentală sau intenţională, a strategiilor negative şi a tehnicilor de mediatizare deviate a generat o
serie de fenomene distructive care afectează grav calitatea jurnalismului social autohton. Fiind
aplicate, acestea au contribuit la faptul că uneori jurnalismul social autohton: face speculații politice
și înclină spre ideologizarea abordării problemelor; se transformă în instrument de răfuială cu forţele
politice rivale; face speculaţii economice; selectează subiectele cu precădere din zona municipiului
Chișinău sau, în cel mai bun caz, și din raioanele de centru; ignoră conştient evenimentele
nefavorabile sau chiar le elimină din spaţiul informaţional; include pe agenda mediatică
evenimentele lipsite de valoare; abordează formal problemele prin simpla expunere a faptelor;
manipulează prin limbajul mediatic utilizat; manipulează prin intermediul structurii materialelor;

43
face înclinaţie spre senzaţie; nu creează o imagine obiectivă a realităţii şi nici un tablou reprezentativ
al problemelor şi tendinţelor specifice timpului şi locului; ficționalizează realitatea socială;
dezinformează. Astfel, actualmente, în mass-media moldovenească se înregistrează tendinţe certe de
transformare a jurnalismului social într-un „jurnalism de acoperire” pentru cei care vor să-şi facă
imagine politică, să-şi vândă reuşit marfa, să-şi asigure un statut social influenţabil etc., fapt generat,
fără îndoială, de utilizarea strategiilor negative.
În continuare propunem şi recomandări:
1. Sugerăm ca pe viitor jurnaliştii să dea dovadă de mai multă reponsabilitate ce ţine de
securitatea lor. Atunci când sunt delegaţi să reflecteze situaţii de criză, să se echipeze
adecvat cu echipamentul necesar: legitimaţie, o servietă medicală, reportofon, aparat
de fotografiat etc.
2. Pentru a evita panică în rândul populaţiei în cazul unei situaţii de criză, recomandăm
ca jurnaliştii să nu utilizeze în scrierea materialelor informaţii neverificate, care nu
sunt confirmate de autorităţi sau de alte organe competente.
3. Totodată, este necesar ca într-un material să fie concretizată clar sursa, de la cine a
obţinut informaţia ziaristul. Recomandăm să se evite formulările de genul „potrivit
unei surse, potrivit unor zvonuri care circulă prin oraş”, deoarece aceste surse nu sunt
credibile şi se creză impresia că jurnalistul a inventat chiar el istoriile despre care
scrie.
4. Recomandăm jurnanaliştilor să nu utilizeze în scrierea materialelor informative
comentariile ascunse.
5. Deasemena, sugerăm jurnaliştilor să plaseze la fotografii cine este autorul pozei, dar
şi să scrie legenda. Informaţia din legendă trebuie să răspundă la cele cinci întrebări
jurnalistice: Cine, Ce, Unde, Cînd şi De ce. În acelaş timp recomand să nu mai fie
plasate poze în care sunt prezenți persoane decedate, cu gauri în cap ce pot afecta
emoțional.
6. Ar fi de dorit ca jurnaliştii să se axeze mai mult pe materialele care au în centrul lor
omul de rând, deoarece aceste materiale sunt cele mai citite. Să mai lese sursele
oficiale la o parte, pentru că lumea este plictisită deja să citească materiale în care
sunt citate aceleaşi persoane.

44
 7. Recomandăm jurnaliştilor de la ziare și portaluri de știri să fie mai imparţiali şi
echidistanţi şi să nu facă partizanat politic în favoarea unui partid politic. Pentru a
evita acest lucru sugerăm redacţiei să utilizeze cât mai multe surse înscrierea
materialelor. Totodată, sugerăm jurnaliştlori să pună titlturi mai scurte la articole şi să
nu le personalizeze. De asemenea ar fi ideal ca jurnaliştii să folosească piramida
inversata, aşa cum recomandă specialiştii.
8. Din cauza corupției și neinformării, pentru îmbunătăţirea imaginii RM se impune
elaborarea şi implementarea de către autorităţile moldoveneşti a unei strategii şi a
unui program de acţiuni concrete de implicare a modelelor din statele vecine în
promovarea imaginii de ţară a RM.
9. Misiunile diplomatice ale RM acreditate în România şi Rusia trebuie să desfăşoare
activităţi de amploare, inclusiv prin implicarea mass-medie din ţara de reşedinţă, care
să contribuie eficient la promovarea şi ameliorarea imaginii „distruse” de către
corupție.
10. Monitorizarea sistematică a imaginii de ţară a RM de către Ministerul Afacerilor
Externe și Integrării Europene. Crearea în acest scop în cadrul lui a unui centru
special care ar avea în sarcină şi elaborarea proiectelor comunicării de imagine de
ţară.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Asigurarea pluralismului mediatic necesită îndeplinirea unei serii de criterii, inclusiv

diversitatea proprietății, disponibilitatea unui conținut variat din punct de vedere cultural și politic,
independența față de presiunile economice și politice și respectarea eticii jurnalistice și a
standardelor de calitate.
În mass-media din Moldova lipsește pluralismul, în special în domeniul audiovizual. Cele
mai influente instituții mass-media sunt în proprietatea politicienilor sau oamenilor de afaceri cu
interese directe în politică, ceea ce le afectează independența și calitatea conținutului pe care-l
produc.
Autoritatea de reglementare responsabilă de supravegherea și acordarea licențelor difuzorilor

45
privați nu își îndeplinește cu adevărat rolul său de garant al interesului public. În plus,
majoritatea mijloacelor de informare independente sunt fragile din punct de vedere financiar, iar
piața publicitară este mică și concentrată în mâinile câtorva politicieni.
Concentrarea proprietății, a conținutului și a audienței favorizează apariția unor actori
dominanți, care modelează opinia publică, fapt ce rezultă într-un public sub-informat sau
dezinformat. Aceasta este o provocare care, pe termen lung, subminează dezvoltarea democratică a
Republicii Moldova.
Produsele mediatice pe care le oferă televiziunile monitorizate în prime-time sunt afectate, în
principal, de câțiva factori: diversitate redusă, durată inexplicabil de disproporționată, paternitatea și
limba prevalent străine ale acestora. Situația atestată prezintă pericol atât pentru pluralismul
mediatic intern, cât și pentru relevanța produselor mediatice oferite publicului. Sunt necesare
eforturi conjugate pentru a redresa starea de lucruri.
Concluzia mare a acestui studiu de caz este că majoritatea tehnicilor folosite au fost aceleași
ca și în trecut, ca și abuzurile deontologice, de altfel. Cu o singură concretizare: atât tehnicile de
manipulare, cât și încălcările deontologice s-au înmulțit din punct de vedere numeric. Etichetări,
accente ironice, opinii în loc de fapte, informații prioritare, manipulări prin montare de imagini,
titluri deocheate, sugestii, dușmani interni, salvatori, diabolizări și altele – toate acestea, din nou,
au fost servite consumatorului media de către instituțiile de presă.
În continuare propunem şi recomandări:
1. Să se revizuiască și să se ajusteze cadrul legal pentru a preveni în mod eficient
monopolizarea pieței mass-media și a contracara pozițiile dominante.
2. Să se asigure o concurență suficientă pe piața mass-media și cea a publicității; să se reducă
ponderea conținutului străin retransmis și să se mărească ponderea conținutului local. Să se
asigure independența și autonomia autorităților de reglementare și să se sporească eficiența
acestora.
3. Să se monitorizeze conținutul mass-media pentru a asigura respectarea pluralismului de
opinii și implementarea deplină a prevederilor legislative privind transparența mass-media.
4. Să se acorde sprijin pentru dezvoltarea unor organizații mass-media solide, capabile de a
concura cu succes, de a-și menține independența față de presiunile politice sau comerciale și
de a furniza informații profesioniste, obiective și pluraliste.

46
5. Pentru a stimula pluralismul intern al mass-mediei sunt necesare completări/ajustări ale
legislației naționale, care ar asigura: contracararea apariției monopolurilor pe piața
mediatică; contracararea apariției pozițiilor dominante și a concentrării proprietății pe piața
mediatică; o concurență loială și o protecție reală a concurenței pe piața mediatică și cea a
publicității comerciale; contracararea invaziei de produse mediatice străine în spațiul
informațional autohton; stimularea produselor informaționale autohtone; independența și
autonomia autorităților centrale de specialitate ce reglementează activitatea domeniului
mediatic; independența reală a instituțiilor mass-media, pentru a le feri de ingerințele politice
și economico-financiare, etc.
6. Ar fi de dorit ca jurnaliştii să se axeze mai mult pe materialele care au în centrul lor omul de
rând, deoarece aceste materiale sunt cele mai citite. Să mai lese sursele oficiale la o parte,
pentru că lumea este plictisită deja să asculte materiale în care sunt citate aceleaşi persoane.
7. Recomandăm posturilor TV locale să fie mai imparţiali şi echidistanţi şi să nu facă partizanat
politic în favoarea unui pardid. Pentru a evita acest lucru sugerăm redacţiei să utilizeze cât
mai multe surse în scrierea materialelor. Totodată, sugerăm jurnaliştlori să pună titlturi mai
scurte la articole şi să nu le personalizeze. De asemenea ar fi ideal ca jurnaliştii să folosească
piramida inversată, aşa cum recomandă specialiştii.
8. Din cauza evenimentelor politice, economice pentru îmbunătăţirea imaginii Republicii
Moldova se impune elaborarea şi implementarea de către autorităţile moldoveneşti a unei
strategii şi a unui program de acţiuni concrete de implicare a mediilor din statele vecine în
promovarea imaginii de ţară a Republivii Moldova.
9. Misiunile diplomatice ale Republicii Moldova acreditate în România şi Rusia trebuie să
desfăşoare activităţi de amploare, inclusiv prin implicarea mass-medie din ţara de reşedinţă,
care să contribuie eficient la promovarea şi ameliorarea imaginii.
10. Monitorizarea sistematică a imaginii de ţară a Republicii Moldova de către Ministerul
Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova. Crearea în acest scop în
cadrul lui a unui centru special care ar avea în sarcină şi elaborarea proiectelor comunicării
de imagine de ţară.

47
48