Sunteți pe pagina 1din 26

1

Cind e trezit in miezul noptii, un pompier trebuie doar sa-si traga


pantalonii si sa stinga focul. Reporterul trebuie sa spuna unui milion de
oameni cine a aprins chibritul si de ce.
(Mort Rosenbum)

Tema 1: Introducere in obiectul de studiu.

Obiective:
1. Fenomenul de investigatie
2. Istoric
3. Metode de analiza

1. Jurnalismul de investigaie - un gen jurnalistic care are ca obiective principale
anchetarea din punct de vedere jurnalistic a unor carene ale societii, cum ar fi: erori
ale sistemului judiciar, corupie, abuzuri, pe care anumite persoane ncearc s le
ascund de ochiul public.

2. Istoric
n anul 1637 englezul William Prynne a publicat un text care, n termenii
jurnalismului modern, ar putea fi definit ca fiind o anchet. Acesta a urmrit
ndeaproape viaa casei regale i a adus, n urma observaiilor personale, critici aspre la
adresa reginei. Actul su i-a fost fatal, cci instana de judecat l-a condamnat la
nchisoare pe via pentru prejudicii de imagine aduse casei regale.
Din perspectiv istoric ns, apariia jurnalismului de investigaie coincide cu
nceputul consolidrii democraiei liberale. Pentru ca acest tip de jurnalism s se poat
dezvolta era nevoie n primul rnd de ceteni i guvernani cu tradiii democratice
solide, de aceea jurnalismul de investigaie s-a dezvoltat rapid n ri precum SUA sau
Marea Britanie.
Fondatorul jurnalismului de investigaie este considerat scriitorul Mark Twain, care
n 1862 lucra ca reporter n Virginia City. n urma dezvluirilor afacerilor ilegale n care
erau implicai funcionari publici, deputai, judectori, Mark Twain a ctigat o oarecare
notorietate n rndul jurnalitilor, el fiind cel care a primit pentru prima dat porecla de
muckraker (rscolitor de gunoaie). Denumirea de muckraker s-a generalizat la nceputul
secolului al XX - lea, cnd preedintele Theodore Roosevelt compar jurnalitii cu
personajul din romanul Progresul piligrimului de John Bunyan, care n loc s se uite n
sus prefer s umble cu capul n jos, scormonind n gunoaiele de sub picioare. Unul
dintre primele articole de investigaie ce a reuit s zguduie Statele Unite a fost scris de
2
K. Ridpet, n anul 1898. Imperiul invizibil, cum era denumit articolul, demonstra faptul
c SUA nu erau conduse n realitate de preedinte, guvern i Congres ci de civa
senatori corupi i foarte influeni.
La sfritul secolului al XIX-lea n SUA apare The McClures, prima publicaie de
investigaie specializat.
n Europa, jurnalismul de investigaie a nceput s ctige teren sub influena celui
american. Anchetele de pres au aprut cu regularitate n primul deceniu al secolului al
XX-lea n paginile ziarelor din Marea Britanie i Suedia. Urmnd exemplul Statelor
Unite, n perioada interbelic i ziarele din Olanda, Elveia, Danemarca au aplicat
investigaia jurnalistic. Totui, n prima jumtate a secolului al XX - lea, n urma
prbuirii democraiilor liberale i instaurrii unor regimuri totalitare sau autoritare n
Germania, Italia, Spania, Portugalia, acest tip de pres nu a reuit s se impun n tot
vestul Europei. Estul continentului nu l-a adoptat dect mult mai trziu, anchetele
jurnalistice n aceast zon fiind considerate extrem de periculoase i n ziua de azi.

3. Metode de analiza

Suportul teoretic in cadrul unei invetsigatii jurnalistice este asigurat de un set de
metode specifice: inductia, deductia, analogia si comparatia, metoda de analiza si
sinteza.

1. Metoda inductiva - se preteaza logicii formale de construire a rationamentelor care se
bazeaza pe evaluarea cunoasterii de la singular la general si unde concluzia exprima
analiza unei sume de cunostinte despre intreg contigentul de informare. Trebuie sa
cunoastem ca inductia chiar daca are loc la baza rationamentelor juste, va generaliza
doar o concluzie generativa. Jurnalismul de cele mai multe ore elaboreaza concluziile
doar pe baza cunoasterii despre un numar limitat de date, fapte, fenomene din aceeasi
categorie, de aceea opereaza cu o metoda inductiva incompleta. Concluzia ar fi ca anume
gradul de veridicitate al deductiei inductive este in raport cu amploarea investigatiei.

2. Metoda deductiva - dezvolta concluziile de la general la particular. Rationamentul
urmeaza forma deductiva, atunci cind analizam fenomenul singular in baza criteriilor
unor reguli generale sau emitem concluziile referitoare la particularitatile unui fenomen
aparte, pornind de la perceptele general acceptate. Metoda deductiva joaca un rol
important in procesul logic, in activitatea practica a oamenilor, rezolvind probleme
concrete si nu numai. Binele si raul - 2 categorii general cunoscute la care jurnalistul ar
putea raporta concluziile sale despre fenomene si fapte concrete ce se preteaza
3
perceprelor respective. Demnitatea fiintei umane exprima un deziderat general care ar
putea servi drept reper pentru concluziile jurnalistului care investigheaza crime.

3. Metoda traductiva - are 2 metode: comparatia si analogia.
Analogia - pornind de la asemanarea unor elemente ale 2 sau mai multe fenomene, se
ajunge la concluzia despre indenticitatea tuturor celorlalte elemente ale fenomenelor
date. Analogia se justifica doar atunci cind vizeaza elementele principale de esenta,
calitativ indentice ale obiectelor sau fenomenelor analizate.
Comparatia - este frecvent intilnita in materialele jurnaliste de invetsigatie. Cu ajutorul
ei sunt stabilite asemanari si diferentele dintre fenomenele cercetate. Dar trebuie sa
tinem cont ca comparatia are limitele sale. Ea poate fi facuta doar intre indicele
particularitatilor esentiale. Metoda comparatiei nu poate cuprinde absolut toate
elementele, fenomenele puse fata in fata, iar orice concluzie contine o anumita doza de
relativitate.

4. Metoda de analiza si sinteza - sunt aplicate cint pentru a studia, a profunda un
fenomen, acesta se divizeaza in parti componente, iar mia apoi reconstituit din aceleasi
parti. Jurnalistul studiaza fenomenul care exista in realitate si patrunde in cele mai
profunde legaturi de fond si ratiune ale existentei acestui fenomen. Analiza este doar un
inceput in procesul de descoperire a relatiilor cauza-efect, iar incheierea acestui proces il
reprezinta sinteza care presupune conectarea unui tot intreg a elementelor analizate. De
aceea anume sinteza, bazindu-se pe datele obtinutr in urma analize, formeaza deductia.


Tema 2: Jurnalistul-investigator in anturajul presei
contemporane

Obiective:
1. Trei tipuri de jurnalism:
a) de reflectare
b) de cercetare
c) jurnalism de investigatie


1. Particularitati

In practica s-au conturat 3 tipuri de jurnalism, fiecare cu rolul si importanta lui.

1. Jurnalism de reflectare este cel practicat de stiristi. Misiunea lui este de a
reflecta informatia asa cum emana de la aceste surse. Cel mai des stiristii utilizeaza
intrebarile de baza din paradigma (rareoricum?) pentru ca sub presiunea timpului doar
la acestea reusesc sa formulezeun raspuns. Intrebarea de ce? cade cel mai adesea in
sarcina altor tipuri de jurnalism.

4
2. Jurnalism de cercetare acesta presupune o abordare ceva mai profunda a unui
fenomen. El priveste un subiect in profunzime, iltrateaza din mai multe unghiuri, unele
inedite si il abordeaza exhaustil (catse poate de cuprinzator), se sprijina pe mai multe
surse si urmareste sa epuiezeze perspectiva asupra careia se pleaca. Documentarul si
analiza sunt produsele clasice ale jurnalismului decercetare. Temele abordate sunt la
indemana oricui are intuitie si rabdare sa faca anumite conexiuni, iar sursele sunt de
obicei publice. Aceste doua caracteristici sunt cele care deosebesc in principal
jurnalismul de cercetarede cel de investigatie.

3. Jurnalismul de investiatie satisface 4 mari cerinte:

este rezultatul initiativei proprii a ziaristului care in baza documentarii personale
ofera o perspectiva sustinuta cu probe asupra unui subiect.
subiectul este de mare interes public, iar abordarea gazetarului merge de la
dezvaluirea cazurilor concrete pana la ... care sa denunte un fenomen.
vizeaza carente din viata comunitatii: coruptii, abuzuri, erori alesist. social, etc.
Persoanele, institutiile, organizatiile care stau la baza acestor carente se numesc
tinte si reprezinta subiectul pe care ziaristul il urmareste de-alungul anchetei
sale.
abordeaza intotdeauna chestiuni pe care autoritatile, institutiile sau persoanele
interesate se straduie sa le asigure publicului. Din acest punct devedere, ziaristul
de investigatie trebuie sa aibe flerul necesar pentru a identifica perspectiva unui
subiect pe care un intreg mecanism oficial se straduie sa-l tina ascuns opiniei
publice. Abilitatea jurnalistului consta si in a gasi metodele de a verifica si proba
intr-un mediu ostil descoperirea sa, precum si sa faca publica aceasta perspectiva
in interesul comunitatii.


Tema 3: Calitatile profesionale necesare jurnalistului-
investigator

Obiective:
Jurnalistul-ivestigator trebuie sa aiba:

1. Capacitatea de a planifica
2. Capacitatea de a aprecia propria activitate
3. Improvizatie
4. Discretie
5. Curaj
6. Dinamism
7. Rapiditate in miscare
8. Fler
9. Spirit de aventura

Paul Williams este de prere c un bun reporter de investigaie ar trebui s aib
urmtoarele trsturi:
5
- Auto-disciplin: Chiar dac lucreaz singur sau n echip, un reporter bun se poate
controla; jurnalistul de investigaie triete permanent un proces de analiz a mediului
su i de auto-analiz.
- Este puternic, din punct de vedere mintal: Este ncpnat i se poate dovedi, pe
parcursul anchetei, mai puternic dect adversarii si, care ncearc s-l conduc pe un
drum greit. n acelai timp, d dovad de un calm oriental, i i atinge elul prin
mijloace ocolitoare, dac abordarea direct nu d rezultate.
- Nu se las distras de alte probleme: Nu este o ntmplare, se pare, c cei doi reporteri
de la Washington Post, care au lansat cazul Watergate (Bob Woodward i Carl
Bernstein) erau amndoi tineri i divorai. Jurnalismul de investigaie este un mare
consumator de timp i de energie.
- Integritate personala: Reporterul de investigaie este probabil printre puinii care
rmne credincios crezului pentru care multe persoane decid s ajung jurnaliti:
Jurnalistul poate schimba lumea. Reporterul de investigaie este dedicat cutrii
adevrului i, prin urmare, i impune anumite standarde pentru propria activitate.
- O minte deschis la nou: Reporterul de investigaie evit s se lase prad ideologiilor;
atunci cnd analizeaz un caz, el caut modelul i deviaiile de la model, poate s-i
apere munca de investigaie i poate s discute cu redactorul su ef i s accepte
deciziile lui.
- Independen n gndire: Este cea mai important trstur a unui jurnalist de
investigaie. Pentru a face o anchet, jurnalistul de investigaie abordeaz probleme de
care nimeni nu vrea s se ating sau la care nimeni nu s-a gndit, i urmeaz ci pe care
nimeni nu le-a urmat pn atunci. Adevratul jurnalist de investigaie este un inovator
n lumea reporterilor care rescriu comunicate de pres i tiri de agenie.
- Spirit haiducesc: Jurnalistul de investigaie este un indignat, hotrt s-l apere pe cel
slab de cel puternic. Dar jurnalistul de investigaie este i auto-disciplinat - nu vneaz
vrjitoare i tie c nu exist oameni ri i oameni buni.
- Bun scriitor: Chiar dac o anchet este mai puin dramatic dect un reportaj despre o
aciune de salvare, jurnalistul de investigaie poate scrie o poveste bine structurat i
uor de citit. Dac textele unui bun investigator au nevoie de o rescriere laborioas,
acesta trebuie s accepte critica i s contientizeze nevoia de continu perfecionare.
[3]

Jurnalistul de investigaie este opusul reporterului obinuit. Jurnalistul de investigaie
este un om incomod i sceptic, pe cnd reporterul ncearc s fie cel mai bun prieten al
6
surselor sale, pentru a afla primul un anun oficial. Reporterul anun c s-a ntmplat
ceva. Investigatorul trebuie s explice de ce s-a ntmplat ceva, i de ce s-ar putea
ntmpla din nou.
Dar voi face un sumar:
1) Oricare ar fi sursele noastre, ne intereseaz s spun adevrul i s fie
competente.
2) Verificm informaiile. Nu tot ce spun sursele noastre e ntotdeauna adevrat.
Poate c intenia lor nu e s ne mint, dar e posibil s fi fost, la rndul lor, prost
informate.
3) Ne protejm sursele! Aa le facem s se simt n siguran, le ctigm ncrederea
pentru viitor. Respectm nelegerile cu sursele. Asta nu nseamn c vom face tot
ce vor sursele. ns, dac le-am fcut o promisiune, avem grij s n-o nclcm.
4) tim cile prin care putem avea acces la informaie.
5) tim c exist nite surse de referin pe care le putem consulta. De exemplu: date
despre companii (www.onrc.ro, www.ccir.ro); date despre achiziii publice (site-urile
ministerelor i ale autoritilor locale); registre ale companiilor care sunt finanate de
stat etc.
6) Suntem ateni la informatori! Ei sunt sursele din interiorul organizaiilor care
fac obiectul anchetei noastre. Au un rol cheie n investigaie, dar, de cele mai multe ori,
informaiile lor nu pot fi folosite dect off the record (nu avem voie s le citm).
Ele sunt valoroase datorit pistelor pe care le ofer. Provocarea este s reuim s
confirmm aceste piste i informaii. Fa de aceste surse trebuie s fim totui foarte
suspicioi. E bine s tim ce motivaii au s ne ofere informaii. Dar, dincolo de
motivaii, important e adevrul spuselor lor.
7) Suntem ateni i la sursele oficiale. ntr-o anchet, jurnalistul de investigaie
trebuie s vad dincolo de declaraiile surselor oficiale (Guvern, Parlament, Poliie,
Parchet, Primrie etc.). Te afli aici ca s spui cum se petrec lucrurile, nu cum afirm
oficialii c se petrec (Paul N. Williams)
8 ) Apelm la specialiti. Trebuie s recunoatem c nu le tim pe toate. Un
economist ne poate explica un mecanism financiar fraudulos. Un avocat ne poate
ndruma ctre legile care au fost nclcate de cineva i ne mai poate ajuta s nu scriem
prostii care ar putea implica nite procese.
9) Interviul i observaia sunt dou tehnici eseniale de colectare a informaiilor.
10) Arhivm informaia. Un document care pare banal poate cpta mult sens dac
peste ceva timp gsim altul cu care putem face conexiuni spectaculoase. Cu o baz de
date bine organizat putem ctiga timp preios. Dac pn s apar computerul aveai
nevoie de dulapuri ntregi s pstrezi informaiile, acum le poi pstra pe toate pe un
server.
7


Tema 4: Particularitati ale procesului de invetsigatie in cadrul
mass-media din Republica Moldova


Centrul de Investigatii Jurnalistice (CIN) a fost constituit in aprilie 2003 de catre un
grup de jurnalisti de investigatie si trei organizatii nonguvernamentale de media:
Asociatia Presei Independente, Asociatia Presei Electronice si Comitetul pentru
Libertatea Presei.

Obiective
Printre obiectivele Centrului de Investigatii Jurnalistice se numara:
promovarea si dezvoltarea jurnalismului de investigatie profesionist si
independent in presa autohtona;
consolidarea unui centru de resurse in domeniul jurnalismului de investigatie in
Moldova atat pentru jurnalistii de investigatie, cat si pentru toate mediile de
informare;
constituirea unei retele de reporteri de investigatie, care vor furniza mediilor de
informare investigatii jurnalistice realizate profesionist si independent;
acordarea de asistenta jurnalistilor in realizarea anchetelor de presa, verificarea
unor date si informatii, facilitarea relatiilor cu sursele etc.
acordarea de consultanta juridica jurnalistilor de investigatie aflati in dificultate;
asistarea jurnalistilor de investigatie atunci cand se incearca /are loc limitarea
transparentei si libertatii de exprimare, incalcarea accesului la informatie;
promovarea, protejarea si instruirea jurnalistilor de investigatie;
afirmarea transparentei si libertatii de expresie prin jurnalismul de investigatie
ca gen de presa;
monitorizarea situatiilor care limiteaza transparenta si libertatea de expresie si
ingradesc activitatile specifice jurnalistilor de investigatie;
publicarea materialelor de investigatie cenzurate sau interzise in mod abuziv de
catre autoritati, sau mijloace mass-media;
ameliorarea mediului legislativ ce vizeaza mass-media, statutul informatiei
publice si libertatea de expresie in general;
semnalarea unor incalcari ale deontologiei profesionale admise de jurnalistii de
investigatie;


Realizari
Actualmente CIN realizeaza investigatii jurnalistice pe teme precum coruptia, crima
organizata, contrabanda, delapidari de fonduri, protectionism, implicarea demnitarilor
8
de stat in activitati de coruptie, averea ilicita a demnitarilor, trafic de fiinte umane etc.
Investigatiile CIN sunt publicate concomitent in 16 ziare locale si cateva de nivel
republican.

Pe parcursul anilor 2002-2003 ziaristii din cadrul CIN au realizat o serie de
investigatii privind coruptia, in cadrul Departamentului de Investigatii al Asociatiei
Presei Independente. Articolele de investigatie privind coruptia au fost apreciate drept
cele mai bune in cadrul concursului anual, organizat la sfarsitul anului 2003 de
organizatia Transparency International, filiala din Moldova.
In octombrie noiembrie 2003 reporterii de investigatie ai CIN au obtinut castig de
cauza in doua procese intentate din numele Asociatiei Presei Independente
Procuraturii Generale si Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptie
pentru incalcarea dreptului accesului la informatie. In prezent, la Curtea de Apel, sunt
puse pe rol sase procese pornite din aceleasi motive impotriva Cancelariei de Stat,
Ministerului de Externe, Procuraturii Generale si Centrului pentru Combaterea Crimei
Economice si Coruptiei. De asemenea, la Curtea Suprema de Justitie se afla pe rol un
proces impotriva Guvernului pentru refuzul de a oferi jurnalistilor informatii de interes
public.
De la inceputul anului 2004, reporterii CIN au realizat peste 20 de investigatii
jurnalistice, care au avut ca obiect coruptia, crima organizata, implicarea functionarilor
in activitati dubioase. In urma publicarii investigatiilor, pe marginea datelor dezvaluite
de reporterii CIN, organele de urmarire penala au pornit doua dosare penale si au
reluat cercetarea in cazul unui dosar, scos de pe rol, in anul 2000. In cateva cazuri,
functionarii implicati in fapte de coruptie, despre care a scris CIN, au fost destituiti din
functie.
In mai septembrie 2004, reporterii CIN au realizat, la solicitarea Transparency
International Moldova un studiu privind accesul la informatie in Republica Moldova.
Studiul a fost lansat la 27 septembrie, in cadrul Saptamanii privind dreptul de a sti.

Activitati CIN
scrierea investigatiilor jurnalistice la tema coruptie, crimei organizate, traficului
de fiinte umane etc.;
organizarea campaniilor de sensibilizare a opiniei publice asupra fenomenelor
cum ar fi coruptia si crima organizata, traficul de fiinte umane, exploatarea
copiilor, precum si asupra altor fenomene care afecteaza viata si sanatatea
cetatenilor, precum si in cazurile de incalcare a dreptului la informatie si libera
exprimare;
studii privind jurnalismul de investigatii
crearea unei baze de date privind anchetele jurnalistice, clasificate pe domenii.
9
crearea unui centru de documentare privind jurnalismul de investigatie;
crearea unui fond de sustinere a jurnalistilor de investigatie, care au pierdut
procese in instanta;
organizarea de seminare, mese rotunde, conferinte, forumuri, cursuri de instruire
privind jurnalismul de investigatie;
colaborarea cu institutii publice si private, cu organizatii nationale si
internationale, prin oferirea de consultanta specializata si angajarea in programe
de cooperare si parteneriat;
consultanta juridica pentru jurnalisti de investigatie.
organizarea de intruniri si cluburi de presa cu participarea expertilor din diferite
domenii, pentru a pune in discutie chestiuni importante pentru jurnalistii de
investigatie si opinia publica.
editarea de publicatii proprii (buletine informative, studii rapoarte de cercetare,
reviste, carti etc.) si inclusiv publicatii pe suport electronic;

Tema 5: Ancheta. Definitie. Tipologie

Obiective:
1. ancheta de actualitate
2. ancheta de fapt divers
3. ancheta magazin
4. ancheta de invetsigatie
5. ancheta portret
6. ancheta document



Ancheta jurnalistic sau investigaia jurnalistic - un gen publicistic n care
se prezint rezultatele unei cercetri efectuate pe teren. Ancheta jurnalistic reprezint
produsul final al jurnalismului de investigaie i const, la modul simplist, ntr-o
dezvluire a unor fapte care afecteaz n mod negativ interesul public. Ancheta
jurnalistic demonstreaz mecanismele, caut ceea ce este subteran, cteodat ascuns,
cteodat ignorat.

Tipuri de ancheta
Desi principiul fundamental al anchetei este acelasi, indiferent de forma textului
(informatia greu accesibila care trebuie prezentata cat mai analitic posibil), practica
jurnalistica a relevat cateva tipuri semnificative de ancheta, dupa criterii precum:
actualitatea evenimentului sau a situatiei despre care jurnalistul construieste ancheta,
10
sensibilitatea redactorului-sef, periodicitatea publicatiei in care este publicat textul,
etc..Astfel, sunt considerate ca semnificative:
a) Ancheta de actualitate
Ambitia sa este limitata, in functie de presiunea evenimentului asupra publicarii. Daca
trebuie sa fie extrem de repede publicata, asa cum se intampla de cele mai multe ori,
ancheta de acest tip se rezuma la a aduna si a asambla declaratiile si informatiile cele
mai disponibile. Cum se poate obtine o autorizatie de instalare, pentru a deschide un
magazin in incinta unui stadion?, cum s-a intamplat ca magazinul a luat foc?, etc.
Ancheta de actualitate este relativ modesta in comparatie cu surorile ei mai elaborate
(ancheta-magazin, spre exemplu), dar, cu toata modestia informatiilor pe care le aduce
in mod normal, este utila, deoarece aduce in atentie anumite mecanisme de functionare,
care poate atrage atentia asupra unui tip de probleme care ar putea sa apara intr-o
anumita zona. Ancheta de actualitate este relativ ieftina ca efort si energie consumate
din partea jurnalistului, dar nu este un gen de ancheta frecvent intalnit in paginile
ziarelor.
Exemplu: sedinta Consiliului Municipal al PMB, votarea de urgenta a unui buget pentru
victimele unei explozii care a distrus un bloc de locuinte in care locuiau cateva sute de
oameni.
b) Ancheta bazata pe colectarea faptelor diverse
Acest tip de ancheta este, de fapt, una din formele pe care le ia ancheta de actualitate,
asemanandu-se foarte mult cu ancheta politieneasca elementul comun fiind
reprezentat de reconstituirea circumstantelor evenimentului. Pentru realizarea acestui
tip de ancheta, jurnalistul trebuie sa dea dovada de un adevarat simt al contactelor,
care sa il ajute sa deschida usile surselor mai greu accesibile (expertii, specialistii), dar si
de o rabdare iesita din comun pentru a colecta cele mai mici informatii. Contributia
anchetatorilor in construirea acestui tip de text se refera in mare parte la la extragerea
informatiilor importante, pornind de la faptele diverse, aparent nesemnificative, care s-
au intamplat in derularea evenimentului cercetat. Presiunea timpului este una din
constrangerile care pot sa apara in acest caz, deoarece adunarea detaliilor presupune o
anume arta a conversatiei, care necesita mult timp pentru a fi eficienta: unii nu vor sa
vorbeasca, altii vorbesc prea mult, altii au intentii manipulatoare, etc. Atunci cand
ancheta trebuie facuta pentru cotidiane, ancheta este foarte riscanta, deoarece pericolul
disfunctiilor de informare pot sa apara la tot pasul. In mod paradoxal, acest tip de
ancheta care face valuri in presa pe termen scurt ridica intrebarea daca subiectul,
supramediatizat, are intr-adevar relevanta dupa criteriul interesului public. Adica, daca
nu cumva este vorba despre mult zgomot pentru nimic. De fapt, acest tip de
acoperire jurnalistica a unui subiect nu este chiar o ancheta, desi pare o ancheta; in
multe situatii, daca jurnalistul nu este experimentat, poate fi folosit de surse drept
purtatori de cuvant ai unei cauze. Sub presiunea evenimentelor, lucrurile pot scapa
11
jurnalistului de sub control, de aceea, pentru presa cotidiana nu este un gen
recomandat, din cauza superficialitatii si a vulnerabilitatii informatiei.
Exemplu: scandalul politistilor care au furat benzina (a reprezentat, dupa modul in care
subiectul a fost prezentat o falsa ancheta, deoarece nu au fost prezentate decat foarte
putine informatii referitoare la subiect).
c) Ancheta-magazin
Prima caracteristica aunei anchete de tip magazin este aceea de a se fi eliberat de sub
presiunea actualitatii imediate (a evenimentului sau a publicarii). In cel mai rau caz,
poate fi vorba despre fapte care au legatura cu evenimentul respectiv, care se intampla
in actualitatea imediata si care creeaza pretextul pentru elaborarea anchetei asupra
subiectului respectiv. Acest tip de demers jurnalistic nu plaseaza lectorul in contextul
unui eveniment punctual, ci intr-unul mai general, in care pot fi plasate fapte similare
(daca un stadion ia foc, ancheta ar trebui sa arate care este situatia in general pe
stadioane, nu neaparat pe un anumit stadion). Campul clasic de investigatie descris de
acest tip de ancheta este cel al sociologiei, pe care o practica si jurnalistii intr-o anumita
masura. Temele cele mai frecvente in acest tip de anchete sunt cele precum: femeia de
cariera, avortul in randul adolescentelor, biserica si tinerii, salariile in sistemul de
invatamant, etc. Reusita anchetelor intreprinse asupra unor teme de acest tip este
garantata de observatia directa, profunda. Dar titlurile generale si aparent generoase pot
fi inselatoare. Ele sugereaza dosare de multe pagini si saptamani de munca. Dar nu
trebuie sa fie neparat asa. Anchetele-magazin pot sa fie relativ scurte, cu accente
substantiale asupra unei idei principale, considerata de jurnalist de importanta pentru
actualitate. Presa-magazin este spatiul in care se regasesc aceste texte jurnalistice, care
pot fi valoroase atat prin natura temei, a subiectului ales, cat si a unghiului de abordarte,
dar si prin relevanta faptelor prezentate.
Exemple: deraierea unui tren, numarul emisiunilor de radio consacrate televiziunii
(frecventa difuzarii, scopuri, teme, unghiuri de abordare, limitele abordarii in functie de
specificul canalului, legatura dintre strategiile de televiziune si apartenenta anumitor
posturi de radio la trusturi de presa, etc.). Raspunzand la aceste intrebari, situatiile
posibile pot sa apara, de asemenea, pot aparea si contradictii. Articolul nu are mari
sanse de a primi Premiul Pulitzer, dar este un text care poate constitui o baza de date
analizata si analizabila.
d) Ancheta de investigatie
Este tipul de ancheta foarte bine documentata, care este relativ greu de facut de catre
jurnalistii mai putin experimentati. Trebuie precizata ca formula ancheta de
investigatie este aproape un pleonasm, caci orice travaliu jurnalistic presupunand
cercetare, investigare, munca de detectiv duce in mod normal la elaborarea unei
anchete, din punctul de vedere al raportului fata de realitate. In prezent, in practica
jurnalistica, o ancheta care face parte din aceasta categorie este asemanatoare unui text
12
stiintific, in care faptele sunt rationalizate si interpretate in termenii impusi de logica
paradigmei stiintifice, fapt care are anumite consecinte, cea mai importanta dintre
acestea fiind ca sursele vor fi mult mai reticente, poate chiar ostile fata de jurnalistul
implicat intr-un astfel de demers. In aceste conditii, jurnalistul are nevoie de mai mult
timp pentru a colecta informatii si este obligat sa se foloseasca de metode mai putin
conventionale pentru a intra in posesia informatiilor pe care le doreste. De aceea, nu
oricine poate fi un jurnalist de ancheta care sa aiba succes, fiind nevoie de o serie de
abilitati personale, profesionale si nu in cele din urma sociale pentru a face fata
exigentelor multiple pe care le presupune demersul de tip ancheta de investigatie.
Temele, subiectele asupra carora se poate opri jurnalistul de investigatie pot fi de orice
fel, inclusiv cele care se regasesc in mod frecvent pe teritoriul presei magazin, a faptului
divers sau al portretizarilor de personaj.
Exemple: situatia gimnastelor de la Deva, care sunt obligate sa dea bani antrenorilor din
castigurile personale, rezultate in urma castigarii competitiilor; coruptia in randul
politistilor; profesori care iau bani la examene, etc.
e) Ancheta-portret
Unii autori considera ca redactorii-sefi cu fler si inspiratie profesionala sunt cei care
vegheaza pentru a nu se produce amestecul genurilor in interiorul unui material. Totusi,
de multe ori, din neglijenta, amestecul dintre ancheta si reportaj este constant in textele
de mare amploare. Trecerea liniei dintre genuri este permisa atunci cand situatiile o
cer; de exemplu, atunci cand este cazul studierii unei personalitati, se poate face o
ancheta-portret, care sa permita aprofundarea personalitatii personajului. In aceasta
situatie sunt necesare: marturii ale colaboratorilor, ale prietenilor, ale adversarilor, ale
concurentilor. Chiar daca, in mod formal, pare ca textul este un portret, tehnicile de
colectare, de evaluare si de interpretare a informatiilor apartin genului ancheta.
Exemplu: Diana Mocanu, campioana olimpica a rupt relatia cu antrenoarea ei, Laura
Sachelarie, aducandu-i numeroase acuzatii.
f) Ancheta-document
In general, acest tip de ancheta se refera la investigatiile de mare amploare (care, de
altfel, au intretinut si mitul), care, din pacate, au dezavantajul de a fi extrem de
costisitoare (ca efort financiar si nu in cele din urma ca efort psihologic).
Exemplu: Printul Paul de Romania revendica Castelul Peles.
g) Ancheta informativa: se face in scopul dezvaluirii informatiilor ascunse, a
informatiilor noi, pentru actualizarea unor date vechi sau completarea unor informatii
lacunare.
h) Ancheta interpretativa: se face in scopul dezbaterii unor fapte de larg interes.


13
Tema 6: Redactarea anchetei. Particularitati de redactare a
investigatiei jurnalistice.

Structura unei anchete jurnalistice se compune din:

1. Sapoul - scurt introducere aezat la nceputul unui articol )
2. Atacul -
3. Corpul textului


Redactarea anchetei jurnalistice
Nu trebuie s privim ancheta jurnalistic drept un singur text. Dei este un gen
jurnalistic autonom, ancheta poate s aib n componen i alte genuri jurnalistice: un
interviu, un reportaj, o tire, o relatare. Ancheta poate fi o sum de materiale. Totodat,
ancheta poate fi conceput pe mai multe pri (serial).
Cred c e inoportun s prezint aici o schem de redactare. Ar fi mpotriva creativitii :)
A vrea totui s punctez dou elemente majore n redactare:
a) regula reflectrii tuturor punctelor de vedere. Este obligatorie prezentarea
poziiilor tuturor prilor care fac obiectul investigaiei noastre. Unele dintre ele vor
lansa acuzaii asupra altelor. Ca jurnaliti, avem obligaia ca atunci cnd cineva acuz pe
cineva de ceva s-i cerem i acestuia din urm un punct de vedere. Unii aduc drept
argument neprezentarea unui punct de vedere prin faptul c persoana acuzat nu a vrut
s comenteze. Pi tocmai acest lucru reprezint un punct de vedere. Vei prezenta n text
X nu a vrut s comenteze acuzaiile. Da, asta nseamn c ai o poziie. Asta i d
dreptul s publici textul tu.
Apelul la surse credibile independente asigur anchetei doza de neutralitate de care are
nevoie.
b) evitm calomnia i injuria. Se consider c am calomniat atunci cnd lansm o
acuzaie la adresa cuiva fr s avem vreo dovad i fr ca vreo instan s se fi
pronunat n acest sens.
Injuriem pe cineva atunci cnd folosim apelative de genul: idiotul, cretinul, prostul,
beivul, afemeiatul completai voi lista :)
c) Follow-up
O investigaie nu se termin imediat dup ce am publicat articolul. E posibil ca, n
timpul documentrii, unele surse importante s nu vrea s vorbeasc. Dar, constrnse
de reaciile provocate de publicarea investigaiei, s vin cu precizri importante.
Pot aprea surse suplimentare. La fel de posibil e ca investigaia noastr s genereze
nite reacii din partea Poliiei sau instanelor, nite arestri, nite condamnri, nite
demisii etc. Avem deci un subiect n desfurare.
14
O anchet puternic poate fi transformat ntr-o campanie de pres. Atenie ns
la specificul campaniilor. Nu orice anchet poate fi numit campanie de pres, chiar
dac o publicm n mai multe episoade.


Tema 7: Separarea subiectelor investigabile. Niveluri informationale.
Documentele publice

NIVELURI INFORMATIONALE:

Nivelul informational al publicului
Nivelul informational privat
Nivelul informational rezervat

Documentele publice;
Surse private: infromatic, magnetic, fotografic

Jurnalistul-anchetator este obligat de circumstantele specifice in care isi desfasoara
activitatea sa isi dezvolte o adevarata strategie in construirea unei retele eficiente de
surse specifice, care, fara eforturi sustinute, nu se naste spontan. Este cunoscut faptul
ca jurnalistii care se bucura de succes in practicarea acestui gen, au o retea de surse
foarte bine pusa la punct. Sursele de incredere il informeaza pe jurnalist daca se
pregatesc evenimente importante, in comparatie cu sursele clasice (de tipul anuarelor, al
registrelor comerciale, al statisticilor, etc.), dar sunt mai greu de fabricat si, mai ales, de
mentinut. Cum pot fi identificate sursele bune, de incredere? Greu de spus, caci nu
exista o reteta de cultivare si de convingere a surselor, depinzand doar de abilitatea
jurnalistului si de trecutul sau profesional si personal in a si le crea si mentine.
Totusi, se poate tine cont de anumite precizari:
a) informatorul eficient nu trebuie sa fie, niciodata, un ofiter de presa sau un specialist
in comunicare, deoarece are un rol de promovare, de protejare a intereselor institutiei,
iar incalcarea acestei reguli profesionale ar insemna distrugerea reputatiei profesionale.
Este greu de crezut ca un specialist in comunicare va juca un rol dublu si va actiona
impotriva intereselor institutiei care il plateste;
b) de asemenea, trebuie evitati de catre jurnalisti, inaltii functionari, directorii si, in
general, persoanele cu pozitii de maxima responsabilitate in interiorul unei organizatii,
deoarece, prin prisma statutului social si financiar deosebit, ei au interesul de a se vorbi
despre ei, in scopuri publicitare;
Pentru jurnalisti, sunt de preferat sursele cu atributii intermediare, administrative
(care lucreaza concret cu datele concrete ale problemei) in defavoarea celor care detin
pozitii cu responsabilitati majore. Acesti informatori interediari se regasesc in orice tip
de organizatie, indiferent de natura acesteia (locala /nationala, comerciala, academica,
sindicala, etc.). De asemenea, pot fi surse bune pentru jurnalisti, toate persoanele care
au atributii tehnice (lucreaza in departamentele, serviciile tehnice), care pot furniza
detalii tehnice legate de o anumita problematica.
In orice caz, atat sursele administrative, cat si sursele tehniceau o mai mare
libertate a cuvantului decat cei care joaca un rol principal in viata organizatiei
15
respective. Asadar, sunt de preferat: administratorii, subprefectii, contabilii, trezorierii,
adjunctii, secretarii, sefii de servicii, etc..
De asemenea, persoanele disponibilizate dintr-o organizatie, precum si cei care s-
au concediat recent dintr-o intreprindere pot fi excelente surse pentru jurnalisti,
beneficiind de o totala libertate de exprimare.
In ceea ce priveste sursele care se opun unui proiect (opozantii, cea de-a doua
parte implicata intr-un conflict), jurnalistul trebui sa manifeste prudenta, caci este
posibil ca acestea sa emita judecati de valoare mult prea radicale asupra starilor de fapt,
fiind mult prea subiectivi in evaluarile lor, deci aducand informatii mult prea subiective.
Notitele
In jurnalismul de ancheta, detaliile conteaza enorm. De aceea, este nevoie de
proceduri de lucru cat mai clare, cat mai sistematice. Una din metodele prin care se
poate manifesta atentia fata de detalii este modul de luare a notitelor in agenda.
Iata cateva reguli care trebuie urmate in aceasta faza a anchetei:
a) jurnalistul trebuie sa isi noteze cat de mult posibil in agenda;
b) agenda trebuie sa fie tot timpul la indemana;
c) printre informatiile notate cat mai sistematic trebuie sa se regaseasca si intrebari,
sugestii, directionari ale cursului anchetei, notate de jurnalist pe parcursul investigatiei
(de exemplu, este necesara o a doua intalnire de clarificare cu y);
d) nu conteaza, asa cum ne-am obisnuit, titulatura exacta si adresa detaliata a unei
surse secundare, caci, daca nu va fi folosita, nu mai are nici o importanta;

Agenda nu are doar un rol utilitar (planificarea intalnirilor si notarea coordonatelor
surselor), ci si unul functional (dupa un interval de timp, agenda poate deveni
instrumentul de baza al unei investigatii ulterioare sau un indicator serios pentru o pista
noua de cercetat). Din aceste motive, utilizarea corecta a agendei de catre un jurnalist ar
putea intari ideea conform careia un bun anchetator este ca vinul: pe masura ce
imbatraneste, devine din ce in ce mai valoros.

Subiecte jurnalistice
O anchet jurnalistic nu ncepe neaprat cu un subiect senzaional ci cu o serie de
ntrebri fr rspuns. Subiectul poate proveni:
- Dintr-o tire;
- Dintr-un comunicat;
- Din ziare sau jurnale de tiri;
- Dintr-o declaraie;
- Dintr-o formulare;
- Dintr-o discuie;
- Din ntmplare.
16
Subiectul vine la iniiativa jurnalistului prin atitudinea sa, printr-o bun i continu
informare i prin realizarea unor conexiuni aparent fr semnificaie.
Subiectul trebuie s fie de interes general i s fie reprezentativ. Dac nu atrage, nu
creeaz premise scandaloase, nu strnete dorina de-a schimba lucrurile atunci nu este
un subiect pentru o anchet jurnalistic.
Pentru alegerea unui subiect realizabil i adecvat pentru o anchet jurnalistic se
utilizeaz metoda ipotezei. Ipoteza numete cteva probleme specifice care trebuie s-i
gseasc rspunsul, trebuie elucidate. Metoda ipotezei cere verificarea unor supoziii i
nu descoperirea unor secrete, sporete ansele de a descoperi informaii secrete i
faciliteaz gestionarea realizrii subiectului. Ipoteza este un instrument reutilizabil de-a
lungul carierei ce garanteaz c totul se va finaliza cu o anchet i nu doar cu o simpl
mas de date.


Tema 8: Sursele de informatie

Rspunsul este simplu: nu exist limite pentru a colecta informaii. De la femeia de
serviciu pn la preedintele statului, oricine poate s fie o surs bun pentru un articol
de succes. n multe cazuri, informaiile primite de la femeia de serviciu pot fi mult mai
valoroase dect cele primite de la directorul instituiei.
Este important ca informaiile s fie adevrate. Regula suprem pe care trebuie s o
respectm este aceea a ncrucirii surselor. Asta nseamn c o informaie trebuie
verificat din mai multe surse, de preferat cel puin trei.
O atenie sporit trebuie s avem n cazurile n care cineva lanseaz acuzaii la adresa
altcuiva. Obligaia jurnalistului este s solicite un punct de vedere i prii acuzate. Dac
partea acuzat refuz s comenteze acuzaiile, asta nu nseamn c nu putem scrie
articolul. Trebuie s specificm n textul nostru c am ncercat s contactm partea
acuzat i motivele pentru care nu exist i punctul su de vedere.

1. Dup tipul de acces al jurnalitilor la surse
Directe jurnalitii le contacteaz direct pe teren (martorii evenimentelor, cei
crora li se iau interviuri, personajele dintr-un reportaj etc.). Aceste surse sunt de
preferat, deoarece jurnalistul are un control mult mai bun al informaiei i totodat un
acces mult mai rapid la informaie;
Indirecte jurnalitii preiau informaiile unei surse prin intermediul alteia
(ageniile de pres, departamentele de PR, alte publicaii etc.).
17
2. Dup statutul pe care l are sursa
Surse instituionale sunt sursele care livreaz cea mai mult informaie ctre
media. Aceste surse sunt: spitalele, Poliia, Jandarmeria, pompierii, tribunalele, Armata,
Biserica, partidele politice, prefecturi, consilii municipale, organisme economice etc.
Avantajul acestor surse este c furnizeaz informaii n mod curent;
Surse oficiale emit mesaje de mare interes pentru media, a priori credibile.
Sunt surse instituionale de rang nalt. Ele sunt exclusiviste, deoarece informaiile lor nu
se pot obine din alt parte (preedinia, guvernul).
Grupurile de presiune sunt organizaii care militeaz pentru un interes comun
al membrilor si. n acest tip de surse se ncadreaz liderii de opinie, care sunt
purtrorii mesajului gruprilor de care aparin (sindicate, asociaii, fundaii).
Vedetele datorit faptului c o vedet se numete aa pentru c este n interesul
publicului, media nu poate s neglijeze informaiile furnizate de aceasta.

3. Dup durata n care sursele colaboreaz cu jurnalitii
Permanente acestea livreaz informaii n mod continuu jurnalitilor. Tocmai
datorit acestui fapt, ele sunt mai sigure (deoarece i-au dovedit sau nu corectitudinea,
n timp). n aceast categorie intr: birourile de pres, ageniile de pres, reeaua de
corespondeni i de colaboratori etc. Sunt preioase deoarece jurnalitii le cunosc bine i
pentru c media are nevoie de informaii n flux continuu;
Ocazionale furnizeaz informaii jurnalitilor doar cu ocazia anumitor
evenimente. Cel mai adesea, ele sunt sursele primare (martorii, persoane implicate n
anumite evenimente, personajele care fac obiectul unor anchete etc.). Valoarea lor vine
tocmai din faptul c nu sunt surse de rutin.
4. Dup credibilitatea surselor
Credibile sunt, de obicei, sursele la care jurnalitii apeleaz n mod curent. Gradul
lor de siguran este mai mare, ns nimeni nu poate garanta c aceste surse pot fi
credibile mereu;
ndoielnice sunt sursele contactate recent, n cele mai multe cazuri, sau surse care
uneori au furnizat informaii bune, alteori informaii false. Ele sunt cele care fac viaa
grea jurnalitilor, deoarece nu sunt constante;
Necredibile este clar c nu putem avea ncredere n ele, ns nimeni nu ne poate
garanta c, la un moment dat, pot livra informaia care te va face s scrii articolul vieii.
5. Dup starea fizic a surselor
Umane nu cred c e necesar s detaliem;
Scrise baze de date, site-uri, agenii de pres, publicaii etc.
18

tirile pe surse
Acestea sunt tirile n care identitatea sursei este protejat. Am vorbit despre aceste
surse ntr-un alt capitol. Important este ca aceste informaii s le verificm foarte atent.
ns tirile de acest fel nu sunt niciodat de neglijat. De multe ori, ele sunt informaii
care se confirm.

Fr a avea pretenia de a fi complei, vom enumera n continuare o serie de surse
poteniale:
- Oamenii simpli
- Conferinele de pres
- Comunicatele de pres
- Rapoartele
- Promo-uri (pliante, brouri, newslettere, publicaii al cror scop este acela de a
promova)
- Publicaiile concurente
- Colegii ziariti
- Ageniile de pres
- Politicienii
- Universiti i instituii care se ocup de cercetare
- Grupuri de presiune
- Poliia i spitalele
- Armata i Biserica

Tema 9: Analiza strategica si valoarea surselor.

Jurnalistii si observatorii mass-media sustin aproape in unanimitate ca ancheta este
unul din cele mai prestigioase genuri jurnalistice. In general, jurnalistii specializati in
elaborarea textelor de tip-ancheta apar drept eroi confratilor lor, datorita
caracteristicilor specifice ale acestui mod de a practica jurnalismul si, in mod special,
datorita misiunii pe care o are ancheta, ca demers profesional si anume de a scoate la
iveala informatii greu accesibile in mod normal. Desigur, aceasta acceptiune se aplica
demersurilor investigative de mare amploare.
In mod curent, in practica jurnalistica exista atitudinea de tip ancheta care
presupune un raport specific fata de cercetarea realitatii, si anume acela de a cerceta
pentru a descoperi, pentru a lamuri, pentru a identifica informatii care, daca nu ar fi
cautate in mod sistematic de catre jurnalist prin aplicarea procedurilor profesionale, ar
ramane necunoscute publicului.
19
De aceea, unul din cele mai mari pericole ale anchetei este ca ii poate intimida pe
incepatori si, in mod sigur, ca ii provoaca in mod sigur pe jurnalistii experimentati. Si
intr-un caz, si in celalalt, in cazul reusitei, gratificatiile sunt numeroase si inevitabile:
performanta profesionala, recunoasterea profesionala, etc.
Analiza modului de realizare a anchetei este, mai degraba, o chestiune de metoda.

Ancheta are un rol explicativ
Spre deosebire de reportaj, care presupune, dupa cum am mai aratat, elaborarea
unui text al carui scop este sa il faca pe cititor sa vada prin ochii reporterului un anumit
eveniment, ancheta este demersul jurnalitic prin care jurnalistul cauta sa explice, sa
lamureasca, sa analizeze un anumit eveniment. Ceea ce deosebeste in mod fundamental
ancheta de alte demersuri jurnalistice este demontarea mecanimelor unui eveniment,
ale unei situatii considerate importante de catre jurnalist si publicarea aspectelor
obscure, nestiute, cu buna stiinta ascunse, ale acelui eveniment sau ale acelei situatii.
Din cauza ca se bazeaza in principal pe mijloace analitice, iar presa scrisa presupune un
mesaj mai elaborat decat presa audiovizuala, ancheta este un gen publicistic specific
presei scrise, dar acest fapt nu inseamna ca anchetele nu sunt prezente si pe canalele
radio si televiziune.
Orice text redactat pentru a fi publicat in presa raspunde la intrebarile fundamentale:
cine?, ce?, cand?, cum?, de ce?. Ancheta merge putin mai departe, dand raspunsuri
elaborate, argumentate acestor intrebari intr-o maniera incisiva. De exemplu, o ancheta
nu spune doar cine este actorul principal al unui eveniment. Ancheta incearca sa
identifice cu exactitate cine este, intr-adevar, acel personaj, incearca sa reconstituie
datele situatiei pana in cel mai mic detaliu, incearca sa localizeze cat mai precis modul
de desfasurare a faptelor, sa fixeze detaliile temporale, sa descrie contextul in care a avut
loc evenimentul, care este logica acestuia, etc.

Ancheta are rolul de a pune in perspectiva evenimentul
Activitatea jurnalistica in esenta ei nu este spectaculoasa, din contra, este repetitiva.
Ancheta aduce in viata jurnalistilor iesirea din rutina. O amenajare a unei piete, marirea
unei strazi sau conflictul referitor la zgomotul dintr-un anumit cartier sunt aspecte ale
unei teme mai generale, precum politica urbanistica. Ei bine, daca pentru fiecare din
aceste aspecte se poate construi un text informativ de tip stire, relatare sau reportaj,
pentru tema majora se poate face o ancheta care sa le unifice pe toate. Asadar, ancheta
nu este doar actul de a prezenta aspecte radical opuse ale unei problematici, sau ale unui
eveniment. In plus, construirea unei anchete nu presupune prezentarea in alb si negru,
ci, din contra, nuantarea situatiei respective. Un bun realizator de anchete este cel care
sesizeaza ca realitatea nu este niciodata extrem de pozitiva sau extrem de negativa, ci
20
este cel care sesizeaza nuantele de gri si le da acestora o interpretare. Deci, ancheta nu
este doar o punere in text a unor pozitii ale actorilor evenimentului complet opuse, ci
este mai degraba o tentativa de a releva toate nunatele unei situatii, de a crea o
perspectiva prin care evenimentul respectiv poate fi inteles.
Totusi trebuie precizat ca exista si anumite riscuri in realizarea unei anchete, iar cel
mai mare dintre acestea este de a derapa catre abstractiuni, de a trece catre
interpretari filosofice in loc de a reda realitati, de a sustine o anumita teza intelectuala
sub pretextul relatarii unor evenimente. Trebuie facut astfel incat ancheta sa se
hraneasca din fapte concrete, aducandu-le in primul rand in atentia publicului,
confruntandu-le si oferind un mod de intelegere a situatiei. Marile anchete care hranesc
mitologia construita in jurul acestei teme se diferentiaza de toate celelalte prin detaliile
rezultate in urma abordarii evenimentului din toate unghiurile posibile. Daca am lua
drept exemplu de subiect de ancheta modul de privatizare al unei intreprinderi de
produs tevi, intrebarile pe care si le va pune jurnalistul nu trebuie in nici un caz sa fie
generale sau filosofice, ci, punctuale, concrete, legate de cat mai multe aspecte legate de
privatizarea intreprinderii.

Ancheta are un scop informativ
Ancheta este, fara nici un fel de indoiala, un gen informativ, care nu trebuie sa fie
scrisa dupa regulile editorialului sau ale comentariului, desi, fara nici o indoiala ca poate
fi un text care are ca punct de plecare convingerea intima a jurnalistului ca acolo, in
zona in care isi propune sa cerceteze, se intampla ceva. Fapte, nu opinii, aceasta este
deviza dupa care trebuie sa se orienteze jurnalistul atunci cand elaboreaza ancheta.
Desigur, elementele de evaluare calitativa (declaratii, opinii, etc.) au un rol hotarator in
elaborarea textului, dar structura textului trebuie sa se bazeze pe informatia obiectiva,
factuala.

Tema 10: Planul de actiune inainte de a declansa investigatia.

Etape in desfasurarea anchetei
a) Stabilirea importantei intrebarii la care sa raspunda ancheta.
b) Reducerea campului de investigat.
c) Studierea dosarului.
d) Ierarhizarea problemelor de rezolvat.
e) Realizarea intalnirilor
f) Crearea convingerii
g) Optiunea redactionala (demonstrativa / argumentativa), tipul de dosar.
21
h) Montajul, redactarea propriu-zisa, din care nu trebuie sa lipseasca intertitrajul,
foto, legenda, ilustratie.

Tema 11: Documentarea. Stabilirea planului amanuntit.

Fazele anchetei:
1. conceptie
2. studiu de fezabilitate
3. decizie (da sau nu)
4. plan de baza
5. cercetare
6. evaluare
7. interviu-cheie
8. evaluare finala
9. decizie finala (da sau nu)
10. conceperea si elaborarea textului

Etapele unei anchete jurnalistice
Precizez c etapele sunt subiective, fr pretenia unei rigori de manual. Aa vd eu
lucrurile:
1) Pontul sau ideea + Formularea unor ipoteze
n etapa asta, am identificat o problem de interes public. Facem nite conexiuni logice.
Mai exact, nite presupuneri. ncercm s rspundem la ntrebarea: de ce se ntmpl
asta?. Putem spune doar c avem o bnuial c se ntmpl ceva ilegal. Lansm nite
ipoteze. Bnuim nite vinovai. Avem nite piste.

2) Predocumentare + planificare
Pentru c ancheta este un gen consumator de timp, de bani i cu un risc foarte mare de
eec, trebuie s facem nite verificri preliminare. Asta poate nsemna consultarea
documentelor, observaii, interviuri. E o etap care nu trebuie s consume foarte mult
timp sau bani.
Abia dup acest demers lum decizia dac vom aloca resurse pentru a demara ancheta.
Decizia final a continurii sau sistrii este a conducerii editoriale. Reporterul trebuie s
aib ntreaga susinere a efilor. Dac se decide pornirea investigaiei, se concepe un
plan, care cuprinde i evaluarea riscurilor i cile prin care pot fi reduse. Tot n plan
sunt cuprinse i resursele alocate, echipa care face investigaia i pistele care vor fi
urmrite.

22

3) Documentare
Aici st greul anchetei, este etapa de uzur. n acest pas, trecem de la agonie la extaz.
Cnd credem c am descoperit adevrul suprem, aflm c de fapt mergem pe un drum
nfundat. Aici petrecem zile sau chiar luni ntregi scormonind prin documente, fcnd
conexiuni, mergnd pe teren s observm lucruri, fcnd interviuri cu oameni ba prea
amabili, ba prea ostili. n aceast etap, se ucid pistele greite. Aici ni se confirm sau
ni se infirm ipoteze. Apar noi piste. Le investigm. Nu exist deadline-uri. E o etap
care dureaz pn cnd aflm adevrul ascuns. Totui, e important s ne asumm i o
renunare cnd avem suficiente dovezi c investigaia noastr a pornit de la o idee
greit. Altfel, riscm s consumm resursele redaciei pentru ceva care nu se va
concretiza. Dac documentarea noastr este un succes, vom lansa unghiul de abordare.


Tema 12: Resurse utile jurnalistilor de investigatie in reflectarea
coruptiei.

Corupie se numete un abuz, activ sau pasiv, al funcionarilor publici (fie numii fie
alei), n scopul obinerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii.
Corupia reprezint folosirea abuziv a puterii publice, n scopul satisfacerii unor
interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupia este foarte frecvent ntlnit
n societate i este deosebit de grav deoarece favorizeaz interesele unor particulari,
mai ales n aria economic, afectnd interesele colective prin: nsuirea, deturnarea i
folosirea resurselor publice n interes personal, ocuparea unor funcii publice prin relaii
prefereniale, ncheierea unor tranzacii prin eludarea normelor morale i legale.
Corupia vizeaz un ansamblu de activiti imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de
indivizi cu funcii de conducere sau care exercit un rol public, ci i de diverse grupuri i
organizaii, publice sau private, n scopul obinerii unor avantaje materiale sau morale
sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrngere, antaj,
nelciune, mituire, cumprare, intimidare.
Printre cauzele care favorizeaz apariia corupiei se regsesc i: slbirea autoritii
statului datorit ineficienei instituiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al
indivizilor, lipsa unor valori sociale nsoit de alterarea respectrii principiilor morale,
lipsa unei reforme la nivelul instituional i legislativ care s fie n concordan cu
condiiile socio-economice.
23
Exista mai multe tipuri de coruptie:

1. coruptie profesionala
2. coruptie economica (criminalitatea economica, financiara sau de alte afaceri)
3. coruptia politica ce include diferite activitati cum ar fi finantarea camapniilor
electorale, precaderea in functii guvernamentale a unor persoane numai pe criterii
politice.
In legislatie, coruptia este repartizata in pasiva si activa:
- Coruptia pasiva - solicitarea sau primirea bunurilor, acordul de a primi servicii ilicite,
privilegii sau profituri pentru efectuarea sau neefectuarea realizarii unor actiuni care
intra in atributiile functionale, incalcind atributiile functionale in egala masura pentru
sprijinul acordat in obtinerea medaliilor, functiilor, pietelor de desfacere sau
solutionarii problemelor.
- Coruptia activa - misiuni, propuneri ori transmiterea functionarilor puublici prin
intermediul profiturilor, bunurilor, serviciilor in scopul indeplinirii ori retinerii care fac
parte din functiile de servicii a functionarului public.
In literatura stiintifica, coruptia politica si economica se deosebesc. Dezvoltarea
coruptiei politica poate conduce in tara la o situatie iesita de sub control si constituie un
pericol pentru institutiile democratice si echilibrul diverselor ramuri ale puterii.
Coruptia economica micsoreaza eficacitatea institutiilor democractice, miscsoreaza
eficacitatea institutiilor de piata. Aici deosebim 2 tipuri de coruptie: ilitara si de jos.
- Coruptia ilitara se caracterizeaza printr-o situatie sociala inalta a subiectilor care o
savirsesc. Actiunile lor fiind caracterizate prin rafinament intelectual al metodelor
actiunilor lor, care aduc pagube materiale colosale, fizice si morale pentru ca sunt
insotite de luari de decizii care au un pret inalt, de exemplu formularea legilor,
comezilor de stat, schimbarii formelor de proprietate.
- Coruptia de jos raspindita la nivelele mediu si cel de jos, este legat de relatii
permanente intre functionar si cetatean (amenzi, licentieri). De obicei ambele parti sunt
cointeresate in afacerea corupta ce apartin acelui organ de stat. de exemplu cind
functionarul da mita sefului sau, ca ultimul sa acopere actiuni corupte. Aceasta este tot
coruptie, numita coruptie verificata. Ea, de regula, apare ca un pod intre coruptia de sus
si cea de jos. Acest tip de coruptie este deosebit de periculoasa, deoarece confirma
ttrecerea coruptiei de la etapa actelor disperate la etapa inradacinarii formelor
organizate. Exista coruptie si in organele nestatale. Colaboratorul organelor poate sa
dispuna de resurse care nu-i apartin, dar el este obligat sa respecte sarcinile prevazute
de statutul organizat. in favoarea partii a II-a care se alege cu profitul sau.
24
Cercetatorii evidentiaza 3 tipuri de dezvoltare a coruptiei. Tipurile respective
descriu transformarea in fenomen-sistem, adica partea integranta a structurii politice si
sociale in ansamblul ei.
1. Tipul asiat al coruptiei - fenomen obisnuit, social, cultural, economic legat de
functionarea statului.
2. Tipul african - puterea care este vinduta la una din grupurile clanurilor economice
principale sare s-au inteles intre ele si existenta carora este asigurata prin mijloace
politice.
3. Tipul latino-american reprezinta tolerarea coruptieie care da pobilitatea
sectoarelor funebre economice si criminale sa atinga puterea comensurabilacu cea de
stat. Cind puterea este antrenata in opozitie dura si directa cu criminalitatea care a
format stat in stat. Permanenta instabilitate ppolitica, mareste sansele de instaurare a
dictaturii pe valul luptei a coruptiei, de regula sunt considerate. Ca mecanism al
coruptiei sunt considerate:
a) acordul bilateral - conform caruia persoana aflata in serviciul statului vinde nelegal
atributiile sale de serviciu ori servicii bazate pe autoritatea functiei. fiind legata de
aceasta ci posibilitatea persoanei fizice si juridice, iar cumparatorul capata
posibilitatea de a folosi structura de stat ori alt tip in scopurile sale pentru imbogatire.
b) Coruperea intreprinzatoare-activa a functionarilor, adesea concomitenta cu o
puternica influenta psihica asupra lor. Ultima este specifica pentru criminalitatea
organizata, modelul de comportament al cumparatorului corupt, al serviciilor corupte se
deosebesc de modelul vinzatorului corupt, mai ales prin coruptia scopului. Daca
vinzatorul corupt este cointeresat sa-si vinda serviciile cit mais cump, atunci
cumparatorul corupt vrea sa capete aceste servicii cu cheltuieli minime. Sunt 4 modele:
- Modelul numarul 1 - vinzatorul si cumparatorul sunt cointeresati unul de altul. In
acest caz, intre vinzator si cumparator actioneaza avantaje. Ei savirsesc un act ilicit in
speranta evitarii pedepsei pentru un asemena comportament si sa traga cu folos
recirpoc.
- Modelul numarul 2 - vinzatorul si cumparatorul nu sunt cointresati unul de altul. Se
manifesta modelul cel mai simplu al relatiilor corupte care poate fi exprimat prin:
Coruptia estegala cu zero, pentru ca nu exista nici o cerere si nici propunere.
- Modelul numarul 3 - vinzatorul produselor ilicite este cointeresat de cumparator, iar
cumparatorul nu manifesta interes. In acest caz, este vorba de santaj din partea
vinzatorului, care prin forta, amenintari, activitate intentionata, incearca sa-l impuna pe
cumparator sa procure servicii ilicite. In acest model riscul pentru vinzator creste
considerabil.
- Modelul numarul 4 - vinzarea serviciilor ilicite nu este cointeresat de cumparator, iar
cumparatorul este cointeresat. Cresc riscurile, dar si cheltuielile suplimentare pentru
25
cumparator de servicii ilicite. se evidentiaza comportamentul coruptiei unde se
desfasoara conform modelelor 1,2 si 3 cu grand inalt de latenta.

Tema 13: Clasificari conceptuale privind coruptia.

Obiective:
1. Darea de mita
2. Luarea de mita

Coruptia, ca si fenomen social, este iminenta in toate societatile, fara a tine cont
de nivelul dezvoltarii. Este de asemenea adevarat ca tipurile sale sunt adaptate tuturor
societatilor, desi, la un anumit moment, poate pune in pericol pana si esenta statului
prin consecintele asupra nivelurilor de decizii.
In contextul libertatii pietei si politicii si in noile conditii de liberi alegeri in ceea
ce priveste calatoria, miscarea resurselor financiare si schimbul de informatii intre
diverse sectoare, oportunitatile de a castiga putere si bunastare cresc, incluzand si caile
ilegale.
Coruptia ingreuneaza si altereaza dezvoltarea economica, incalca drepturile
fundamentale, opreste evolutia normala si transfera resursele financiare la sectoarele
care au nevoie.
Potrivit unui singur concept, coruptia a fost definita ca o incalcare a increderii,
care in general implica autoritatet publica pentru a obtine avantaje particulare.
In general, analizand acest fenomen, dintr-o perspectiva globala, consecintele
daunatoare ale coruptiei ce se raspandesc in societate sunt evidente si directe: cand sefii
politici si partenerii lor de afaceri transfera resurse financiare nationale in propriile
conturi, o tara saraca devine si mai saraca. Cand, de exemplu, libertatea de decizie in
cazurile penale este de inchiriat, evolutia normala a societatii, drepturile civile si
fundamentale sunt in pericol, si ceea ce normal ar trebui sa fie o reactie eficienta intr-o
societate devine o simpla imitatie.
In ceea ce priveste decizia politica, fenomenul de a prefera interesele private in
locul celor nationale a fost rezumat de juristul penal American Robert Kliftgoord in
binecunoascuta formula:
Coruptia = monopol + libertatea de decizie responsabilitate
Aceasta formula a fost folosita pentru identificarea sau analiza tuturor situatiilor
in care coruptia este generata in democratie.
Monopolul reia ideea de competitie si presupune existenta puterii de decizie. Desi
apare tendinta de a proteja rudele/familia si prietenii si deciziile publice nu sunt facute
26
intr-un mod transparent si onest/corect. Exista riscul ca libertatea de decizie sa fie
folosita pentru pedepsirea si lupta impotriva partilor oponente.
Limitele intre politica, economie, interese publice si private sunt anulate si
abrogate.
Au fost definite 4 tipuri de de coruptie dupa criteriul dezvoltarii social si
economic:
- coruptia legata de sectorul de dominatie;
- coruptia grupurilor lider;
- coruptia grupurilor criminale;
- coruptia demnitarilor.


Mita reprezint o sum de bani sau orice alte obiecte date ori promise unei persoane, n
scopul de a o determina pe aceasta s-i ncalce obligaiile de serviciu sau s le
ndeplineasc conform dorinelorilegale ale unui individ. Mita poate fi ntlnit i sub
denumirile de: per, pag sau poate fi redat prin expresii de forma a unge osia, etc.
n aciunea de mituire pot fi identificate dou pri: una care d mit i reprezint darea
de mit i una care primete mit, aceasta din urm putnd fi acuzat de luare de mit.
Prin luarea de mit se nelege fapta unei persone angajat ca funcionar ntr-una din
instituiile publice a unui stat, prin care aceasta cere sau primete bani sau alte foloase,
promisiuni pentru a duce la ndeplinire (sau pentru a ntrzia) activitatea care i revine
prin funcia pe care o ndeplinete.
Fapta funcionarului care, direct sau indirect, pretinde sau primete bani sau alte
foloase care nu i se cuvin, ori accept promisiunea unor astfel de foloase sau nu o
respinge, n scopul de a ndeplini, a nu ndeplini, ori a ntrzia ndeplinirea unui act
privitor la ndatoririle sale de serviciu sau n scopul de a face un act contrar acestor
ndepliniri
articolul 254 Cod penal
Luarea de mit nu trebuie confundat cu: primirea unui baci, un abuz, neglijen,
incompeten sau eroare n luarea unei decizii (frecvent ntlnit mai ales n justiie).
Darea de mit constituie coruperea prin promisiunea, oferirea sau darea unor foloase
materiale n modurile i scopurile artate n articolul 254 din Codul penal , i anume:
oferirea de foloase care nu i se cuvin unui funcionar n vederea ndeplinirii sau
ntrzierea ndeplinirii unor acte privitoare la ndeplinirea actelor de serviciu.