„Ia în seamă orice simtom, prezintă-te la medic–eviți poate un AVC!!

”,

Dr. James Martin

MOTIVAŢIE

Fiind o boală foarte răspândită în lume Acidentul Vascular Cerebral,mi-a atras atenţia şi am fost
curioasă să aflu mai multe informaţii în privinţa aceasta.

Scopul lucrării este de a sublinia îngrijirile ce trebuie acordate bolnavului indiferent că aceasta
prezintă o boală somatică, sau, din cauza suferinţei sale, este afectată şi starea psihică, deoarece o
durere violentă într-un organ intern sau o cavitate naturală îl face pe pacient să se gândească doar
la propria suferinţă şi la nimic altceva iar aceasta duce la imposibilitatea individului de a se
odihni, de a se hrăni, de a-şi face toaleta, de a fi folositor semenilor.

Din lucrarea de faţă rezultă faptul că funcţia unică îndeplinită de asistentă este aceea de a ajuta
omul bolnav să-şi recapete sănătatea pierdută, să o păstreze în continuare după ce a câştigat-o,
să-i redea pacientului încrederea în propriie-i forţe fizice şi morale, să îi ajute în reinserţia lui în
familie şi la locul de muncă.

Sistemul nervos face legătura dintre organism şi mediul înconjurător; controlează şi reglează
activitatea tuturor ţesuturilor şi organelor. Sistemul nervos ne controlează activitatea de la o
mişcare la alta, totul fără excepţie; este cea mai complexă şi cea mai importantă reţea de control
şi distribuţie a informaţiilor.Fără sistemul nervos nu există auz şi vedere. Nu este durere şi
bucurie, dar nu sunt nici miscări coordonate; ar fi de neânchipuit reglarea unor funcţii fiziologice
ca digestia sau respiraţia fără să mai vorbim despre importanţa memoriei şi a luării de decizii,
despre sentimente, afectivitate, gândire şi vorbire.Deteriorarea celulei nervoase poate avea
consecinţe grave deoarece celulele distruse nu se refac niciodata.Pentru susţinerea activităţii
SNC este nevoie de mult oxigen şi substanţe nutritive, adică de o bogată circulaţie sanguină.La
baza tulburarilor vasculo-cerebrale stau perturbarea în concentraţia de oxigen şi întreruperea
circulaţiei prin anoxie. Astfel se produc grave suferinţe tisulare cu leziuni mari şi deficite
motorii.Acestea sunt tranzitorii când capacitatea de redresare hemodinamică a creierului se poate
restabili.Leziunile devin ireversibile atunci când aportul celular energetic pentru menţinerea
vieţii celulare devine insuficienta. Alaturi de tulburarile de motilitate apar şi alte tulburari : de
sensibilitate,sfincteriene, trofice, senzoriale.Factorii determinanţi sunt : HTA, ateroscleroza,
traume psiho-afective, stări de încordare,conflictuale şi de tensiune emotională, oboseală fizică,
excese alimentare şi/sau alcoolice, insolaţia,variaţiile bruşte de temperatură şi de presiune.

Rolul asistententului medical constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă prin îndeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.

Prin realizarea acestei lucrări de diplomă ca viitor asistent medical,sper să fiu pregatit şi să
recunosc simtomele pentru a putea interveni la timp.

Aceasta m-a determinat să aleg tema prezentei lucrări.

Capitolul I

Anatomia și fiziologia sistemului nervos

Noțiuni de anatomie și fiziologie

Funcționarea organismului depinde de funcțiile izolate ale diferitelor organe coordonate,

controlate și conduse de sistemul nervos. Acesta coordonează activitatea tuturor organelor,
precum și relațiilor organismului ca întreg, cu mediul înconjurător extern. Datorită coordonării și
reglării nervoase menționate, organismul se comportă ca o unitate funcțională. Proprietatea
sistemului nervos de a realiza această coordonare se numește funcție integrativă.

Integrarea este o proprietate a tuturor etajelor sistemului nervos, dar organul de integrare propriu-
zisă, care subordonează și funcțiile celorlalte etaje este scoarța cerebrală. La nivelul sistemului
nervos se deosebesc două sisteme: sistemul nervos vegetativ și sistemul nervos al vieții de
relație, alcătuit din sistemul nervos central și sistemul nervos periferic.

Sistemul nervos vegetativ nu este cum se credea în trecut, un sistem autonom independent, este o
componentă a sistemului nervos care își poate desfășura activitatea și independent de voință.

Activitatea sa este reglată de regimente superioare ale sistemului nervos central și, în mod
special, în scoarță.

Sistemul nervos vegetativ-coordonează activitatea organelor interne, bătăile inimii și presiunea

sanguină, distribuția sângelui, frecvența mișcărilor respiratorii, secreția, etc.

Cele două componente ale sistemului nervos vegetativ, simpaticul și parasimpaticul, exercită
asupra fiecărui organ, acțiuni antagoniste: unul stimulează, iar celalalt inhibă.

Exitația simpatică mărește metabolismul, deci crește căldura, glicemia, accelerează bătăile
inimii, diminuează circulația periferică și crește circulația cerebrală.

Parasimpaticul are acțiune antagonistă-el crește anabolismul.

Sistemul nervos este alcătuit din elemenete esențiale: neuronul-celula nervoasă propriu-zisă
( nevroglia).

Neuronul este unitatea anatomo-funcțională a sistemului nervos, care este alcătuit din corp
celular și prelungirile sale. Acestea sunt axonul- prelungire de obicei unică și lungă prin care
influxul nervos pleacă de la celulă; și dendrite-prelungiri scurte prin care influxul vine la celulă.
Fibra nervoasă este continuarea axonului și este contituită dintr-un fascicul de neurofibrite,
numite chidrax, invelite sau nu, de o teacă de mielină. Prin intermediul fibrelor nervoase se
realizează o legătură între doi neuroni, legătură care poată denumirea de sinapsă. Circulația
influxului nervos la nivelul sinaspei se face într-o singură direcție, de la chidrax la corpul celular.
Energia care circulă de-a lungul fibrei nervoase se numește impuls nervos.

După sensul impulsului nervos, se deosebesc un neuron aferent - care conduce impulsul la
periferie către centru ( calea senzitivă) și un neuron aferent care conduce influxul nervos de la
centru la periferie( calea motoare). Excitațiile mediului extern și excitațiile pornite de la mușchi,
tendoane, articulații, periost, se transmit prin intermediul sistemului nervos al vieții de relație. În
excitațiile plecate de la viscere se transmit pe calea sistemului nervos central vegetativ. Aceste
senzații sunt recepționate de organe specializate, numite receptori, care pot fi :

- extrareceptori, care culeg excitațiile pornite de la mediul extern;

- protoreceptori, care culeg informații de la mușchi, tendoane, articulații;

- interoreceptori, care culeg excitațiile viscelare.

Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali, motori și vegetativi.

Pe calea lor vin informații de la periferia corpului, sau din organele interne care vore merge, prin
intermediul neuronului senzitiv, spre centru, influxul nervos transmițându-se spre organele
efectuare, pe calea neuronului motor al nervilor motori. În general, nervii periferici sunt micsti,
leziunea lor provocând tulburări motorii și senzitive. Din nervii periferici fac parte nervii
cranieni, în număr de 12 perechi, și nervii rahidieni.

Sistemul Nervos Central este alcătuit din encefal care este format din două emisfere centrale,
alături de formațiunile de la baza craniului, trunchiul cerebral, cerebel și măduva spinării.
Emisferele cerebrale reprezintă cea mai dezvoltată parte a sistemului nervos. Fiecare emisferă
are fiecare câte patru lobi: frontal, parietal, temporal și occipital. Aceștia sunt despărțiți prin
șanțuri și circumvoluții.

Encefalul este format din substanța cenușie și substanța albă. Substanța cenușie este reprezentată
de numeroase celule, de diferite forme și dimensiuni, alcătuind la suprafață, scoarța cerebrală,
iar în profunzime nucleii cenușii centrali. În scoarța cerebrală se găsesc peste 14 miliarde de
celule. Substanța albă este formată din fibre nervoase care realizează legătura între diferite zone
corticale ( fibra de asociație), legătura între cele două emisfere ( fibre comisurale-corpul calos) și
legătura între diferite etaje ale sistemului nervos central ( fibre de protecție).

Coordonând funcționarea sistemului nervos, scoarța cerebrală controlează întreaga activitate a

organismului. Ea deține, în primul rând funcția de reprezentare și selecționare, de elaborare a
ideilor - gândirea ( raționamentul), denumită de Pavlov "activitate nervoasă superioară". Spre
deosebire de reflexele necondiționate, care sunt înnăscute, reflexele condiționate sunt dobândite,
apărând în cursul existenței individului, determinate de condiții diferite și variate ale mediului
extern.
La nivelul scoarței cerebrale se realizează integrarea superioară, cu alte cuvinte, adaptarea
organismului la schimbările de mediu extern, integrate cu finețe și precizie, precum legătura
dintre părți ale organismului.

Lobul frontal corespunde circumferinței centrale ascendent, este sediul neuronului motor central,
deci mediul mișcărilor voluntare. Leziunile lobului frontal se însoțesc de tulburări motorii
(paralizii), tulburări în articulația vorbirii ( disartrie sau anartrie), tulburări de comportament.

Lobul parietal este mediul cortical, al analizatorului sensibilității generale. La acest nivel se
realizează sinteza tipurilor de sensibilitate. Leziunile lobului parietal se vor însoți deci, de
tuburări privind aprecierea volumului și a formei obiectului ( stereagnezie), a grețurilor
( barestezie), privind discriminarea tactilă ( aprecierea distanței dintre două atingeri ale pielii).
Distrugerea totală duce la agnezie tactilă, adică la nerecunoașterea prin pipăit a obiectului
respectiv.

Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizatorului auditiv. Leziunea acestuia aduce
surditatea verbală ( bolnavul aude, dar nu înțelege), halicinații auditive, tulburări de echilibru,
imposibilitatea de a înțelege scrisul (cecitate verbală), incapacitate de utilizare a obiectelor și
efectuare a gesturilor obișnuite ( apraxie), uneori este pierdută înțelegerea semnificației
cuvântului vorbit sau scris ( afazie senzorială).

Lobul occipital este sediul capătului cortical al analizatorului vizual. Leziunea sa duce la
tulburări de orientare în spațiu, tulburară de vedere ( halucinații vizuale).

Formațiunile de la baza craniului sunt diencefalul și corpii striați.

Diencefalul este alcătuit, în principal din: talamus, stația cea mai importantă de releu pentru toate
fibrele senzitive, care merg spre scoarța cerebrală ( leziunile talamusului provocând grave
tulburări de sensibilitate ) și hipotalamus, coordonatorul sistemului vegetativ al sistemului
endocrin.

Corpii striați, formați dintr-un număr de nuclei de substanță cenușie, au un rol deosebit în
realizarea mișcărilor autonome și a tonusului muscular, fiind segmental, cel mai important
element al sistemului extrapiramidal. Leziunile acestora duc la apariția unor tulburări încadrate
în noțiunea generică de sindrom extrapiramidal.

Trunchiul cerebral este prima porțiune cuprinsă în cutia craniană, în prelungirea măduvei
spinării. Ținând seama de importanța centrilor nervoși ( respiratori, circulatori, de deglutiție), a
căilor și a conexiunilor de la nivelul trunchiului cerebral, leziunile acestora produc manifestări
complexe, grave, adesea mortale. De la acest nivel pornesc cele 12 perechi de nervi cranieni care
îndeplinesc funcții motorii și senzitive. În sfera mușchilor nervilor cranieni și ai centrilor
reflexelor vegetative, în trunchiul cerebral se găsesc o serie de mușchi nespecifici care alcătuiesc
o formațiune reticulară care are rol în transmiterea spre scoarța cerebrală a diferitelor stimulări
extero și interoceptive, contribuind la edificarea stării de veghe(de conștiință).

Cerebelul- așezat în fosa superioară a cutiei craniene, este alcătuit din două emisfere alterale, cu
rol în coordonarea motorie, și o regiune mediană, care contribuie în mod deosebit la menținerea
echilibrului, numit vermis. Este legat de neurax prin pediculii cerebeloși. Funcția sa principală
constă în reglarea tonusului muscular și coordonarea mișcărilor.

Măduva spinării- ultima porțiune a sistemului nervos, se prezintă sub forma unui cilindru de
substanță nervoasă care începe de la bulb și se termină la nivelul vertebrei L2. Este împărțită în
două jumătăți simetrice, fin formată din substanță cenușie. Substanța cenușie este situată central
și are aspectul literei H. Coarnele anterioare ale sustanței cenușii sunt motorii, cele posterioare
senzitive, iar cele laterale au funcții vegetative.

Substanța albă este lacătuită din căi motorii descendente și căi senzitive ascendente. În fiecare
jumătate de măduvă se disting trei coordonate de substanță albă, separate de emergentele
rădăcinilor anterioare ( motorii) și posterioare senzitive.

Cordonul anterior conține fascicolul piramidal direct.

Cordonul posterior conține fascicolele Goll și Burdanch, care conduce spre centrii superiori
sensibilitatea tactilă și profundă conștientă.

Cordonul lateral conține o serie de fascicole ascendente care conduc spre centrii superiori
informații legate de sensibilitatea termică, dureroasă și profund inconștientă. Tot la nivelul
cordonului lateral coboară fascicolul piramidal încrucișat și căile extrapiramidale spre celula
neuronului periferic, aflată în cordoanele anterioare, de unde pornește calea motorie finală.

Leziunile măduvei provoacă grave leziuni senzitive, motorii și vegetative.

La nivelul dintre cele două rădăcini - anterioară ( motorie) și posterioară ( senzitivă)- se

formează nervii rahidieni. Pe traiectul rădăcinii posterioare există o umflătură, ganglionul spinal,
care conține corpul celular al primului neuron senzitiv periferic. Nervii rahidieni dau naștere
nervilor periferici.

Sistemul nervos central ( encefalul și măduva spinării ) este acoperit și protejat de cele trei foițe
meningiene:

DURAMATER - o membrană fibroasă în contact cu osul;

ARAHNOIDA - o foiță subțire care căptușește fața internă a duramaterului; PIAMATER - un

țesut celular bogat vascularizat care acoperă țesutul nervos. Pațiul subarahnoidan, cuprins între
piamater și arahnoida, conține lichidul cefalorahidian. Acesta este secretat în ventriculi de către
plexuri coroide și pătrunde în spațiile subarahnoide prin orificiul lui Magendie și Laschka.
În interiorul encefalului se află un sistem de cavități, sistemul ventricular, în care se formează și
circulă lichidul cefalorahidian. În emisferă se află ventriculii laterali I și II, și ventriculul III,
între protuberanță și cerebel se află ventriculul IV. Ventriculul III este legat de ventriculul IV
prin aspectul Sylvion. Ventriculul IV comunică cu spațiul arahnoidian prin orificiul Luschka și
Magendie. Lichidul cefalorahidian se resoarbe din spațiul subarahoidian, prin vilozitățile
arahnoidiene.

CĂILE MOTORII, SENZITIVE ȘI A REFLEXELOR

Căile motorii

Sistemul motor cuprinde trei elemente:

-Sistemul neuronal central

-Sistemul neuronal extrapiramidal

- Sistemul neuronal periferic

Neronul motor și neuronul extrapiramidal, reprezintă cele două căi motorii, care merg de la
encefal la măduva spinării. la nivelul acestuia, calea motorie este unică, fiind reprezentată de
neuronul periferic, numit de aceea și calea motorie finală comună. Prin intermediul acestuia se
transmit atât impulsuri venite pe calea neuronului central ( calea piramidală), cât și cele venite pe
căile extrapiramidale.

Neuronul motor central formează calea piramidală.

Fascicolul piramidal are zonele celulare situate pe scoarța circulvoluției frontale ascendente.
Axonii lor alcătuiesc calea piramidală și se termină în coarnele anterioare ale măduvei, unde fac
sinapsă cu neuronul motor periferic, cu excepția unor fibre scurte( fascicolul genicular), care se
termină în nucleii de origine ai nervilor cranieni, la nivelul trunchiului cerebral.

Fascicolul piramidal încrucișat care reprezintă cea mai mare parte a fascicolului piramidal, și ale
cărui fibre se încrucișează în partea superioară a bulbului, ajunge apoi în cordoanele medulare
laterală și cornele anterioare ale măduvei spinării. Datorită încrucișării laterale a acestor fibre, se
înțelege de ce o leziune encefalică antrenează paralizie pe partea superioară a corpului.

Fascicolul piramidal direct, este fascicolul subțire, contituit din câteva fibre care nu se
încrucișează la nivelul bulbului, ci cu mult mai jos, la nivelul măduvei spinării, cu câteva
segmente înainte de a se termina, tot în coarnele anterioare ale măduvei spinării. Fasciolul
piramidal este de origine filogenetică mai nouă. Prin intermediul lui se transmit impulsuri
motorii active ( pentru mișcările voluntare) și impulsuri modelatoare ale scoarței pentru
activitatea anatomoreflexă a măduvei.
Neuronii extrapiramidali formează calea extrapiramidală, care este o cale motorie directă.

Corpurile celulare își au originea în nucleii centrali ( reticular și caudat), nucleul roșu, locus
neger. Toți acești nuclei sunt legați prin fascicole scurte. Căile descendente se termină în
coarnele anterioare ale măduvei spinării prin diferite fascicole: Subo-spinal, Olivo-spinal, Tecto-
spinal, Vestibulo-spinal.

De reținut că scoarța cerebrală, la nivelul lobului frontal, are neuroni cu funcție extrapiramidală.

Sistemul extrapiramidal, de origine filogenetică mai veche, joacă un rol în mișcările automate și
în coordonarea și reglarea tonusului muscular.

Neuronul motor periferic este porțiunea terminală a căii motorii.

Corpurile celulare se găsesc în coarnele anterioare ale măduvei spinării, iar axonii trec în
rădăcina anterioară din nervii periferici, terminându-se în mușchi.

Legătura dintre nervi și mușchi se face la nivelul unei formațiuni de tip sinaptic, numită PLACA
MOTORIE. Transmiterea influxului la acest nivel se face cu ajutorul unui mediator chimic numit
acetilcolina. Nevul periferic primește excitații atât pe calea neuronului motor central, cât și a
neuronului extrapiramidal și a arcului reflex medular, de aceea se numește și calea finală
comună. În leziunile neuronului motor sunt pierdute toate categoriile de mișcări.

CALEA SENSIBILITĂȚII

Informarea sistemului nervos asupra variațiilor mediului extern și intern se realizează prin
existența la periferie a unor receptori specializați pentru toate tipurile de sensibilitate.

Se disting două forme de sensibilitate:

-Elementară

-Sistemică.

Sensibilitatea elementară cuprinde:

- sensibilitatea superficială sau cutanată pentru pipăit, călduă și durere ( termică, tactilă și
dureroasă);

- sensibilitatea profundă sau proprioceptivă, care provine din mușchi, tendoane, ligamente, oase
și articulații;

- sensibilitatea viscerală ( interoceptivă), sub controlul sistemului nervos vegetativ.

Sensibilitatea sistemică cuprinde:

- senzații complete rezultate din diferențierea și combinarea senzațiilor elementare.

Căile sensibilității, printr-o înlănțuire de trei neuroni, alcătuiesc calea sensibilității tumo-algice, a
sensibilității tactile-profund conștientă și profund inconștientă.

Căile senzitive cuprind trei neuroni.

Primul neuron se găsește pe traiectul rădăcinii posterioare ale nervului rahidian, în ganglionii
spinali, și în ganglionii anexați nervilor cranieni. Este o prelungire, cu rol de dendrite, care
alcătuiește fibra senzitivă a nervului periferic, și o prelungire cu rol de axon, care pătrunde în
măduvă. Acestă prelungire poate fi scurtă, pentru sensibilitatea superficială ( care se termină 2-3
segmente medulare mai sus ), și lungă pentru sensibilitatea profundă conștientă ( care se termină
în nucleul Goll și Burdach din bulb).

Al doilea neuron transmite excitația senzitivă pentru sensibilitatea superficială prin fascicolul
spino-thalamic posterior și pentru sensibilitatea tumo-algică, iar pentru sensibilitatea profundă,
fibrele care pornesc din nucleii Goll și Burdach, se învecinează în bulb, pe linia mediană. și se
termină în talamus.

Al treilea neuron este porțiunea căilor senzitive, între talamus și circumvoluția parietală.

CĂILE REFLEXELOR

Se înțelege prin reflex, un răspuns secretor sau vasomotor obișnuit prin intermediul sistemului
nervos. Pentru ca să se producă un reflex, este necesară continuitatea arcului reflex, între nervul
afectat și cel eferent, cu alte cuvinte, o suprafață receptoare ( piele, mușchi, tendoane), și un nerv
senzitiv, care constituie fibra aferentă, o celulă intermediară aferentă, situate în ganglionul spinal
posterior, o celulă motorie ( în cornul anterior al măduvei) și o teminație motorie în mușchi.

Se cunosc mai multe tipuri de reflexe.

Reflexele osteotendinoase sunt reflexe spinale, formate din doi neuroni, unul senzitiv care
recepționează excitația de la nivelul tendonului excitat prin întindere, și unul motor ( neuronul
motor periferic) care execută răspunsul motor. Impulsurile corticale prin calea piramidală, au
acțiuni inhibitoare asupra acestor reflexe.

Reflexele superficiale ( cutanate și mucoase) sunt fomate din înlănțuirea mai multor neuroni.

Reflexele de postură au tot un arc reflex alcătuit din doi neuroni, dar sunt reglate în special de
sistemul extrapiramidal, care exercită asupra lor o influență moderatoare. La subiectul normal,
modificarea pasivă a poziței unei articulații, determină o stare de contracție a mușchilor
interesați. La leziunile extrapiramidale aceste contracții sunt exagerate. În afara acestor reflexe,
pot apărea și alte reflexe patologice, care se ivesc numai în leziunile neuronului motor central
( calea piramidală).
În afara reflexelor somatice, măduva este și sediul unor reflexe vegetative.

Nervii cranieni sunt în număr de 12 perechi, cu excepția nervului olfactivI și optic II, care
aparține trunchiului cerebral.

La nivelul acestuia se află regiunea renală ( pentru fibrele motorii din nerviimicști și motorii),
nucleii terminali ( pentru fibrele senzitive), și originea aparentă ( la locul intrării și ieșirii
nervilor din neurax).

Nervii cranieni sunt motori, senzitivi și micști.

Nervii olfactivi-senzitivi- conduc impulsuri de miros la scoarța cerebrală.

Nervii optici- conduc impulsurile declanșate de stimuli luminoși la scoarța cerebrală.

Nervii oculomotori pun în acțiune, prin ramura somatică, o parte din mușchii globilor oculari
( dreptul superior, dreptul interior, oblicul inferior) și ridică pleoapa superioară. Prin ramura
vegetativă, inervează mușchii circulatori ai irisului și mușchii circulari ai corpului ciliar.

Nervii trohleari sunt nervi motori ai mușchiului oblic superior.

Nervii trigemeni sunt nervi micști, sunt formați din trei ramuri, oftalmică, maxilară și
mandibulară. Primele două ramuri sunt senzitive, iar a treia ramură este mixtă. Prin fibrele
senzitive inervează tegumentul și musculatura feței, iar prin fibrele motoare inervează mușchii
masticatori.

Nervii abduces sunt nervi motori ai mușchiului drept extern al globului ocular.

Nervii faciali -nervi micști- asigură sensibilitatea gustativă, intervenția musculaturii mimici,
secreția glandelor salivare, submaxilare și secreția glandelor lacrimare.

Nervii vestibulo-cohleari- nervi senzitivi- formați din două componente: cohleară ( acustică),
conduce impulsuri pentru auz de la urehea interna, impulsuri în legătură cu echilibrul.

Nervii glosofaringieni sunt nervi micști, asigură sensibilitatea gustativă.

Nervii vagi, sunt nervi micști, formați din fibre senzitive și motorii. Ei concentrează activitatea
mușchilor farigelui, laringelui și a majorității organelor interne ( inima, plămânii, organele
abdominale).

Nervii accesori, sunt nervi motori și inervează mușchii sternomastoidieni și trapezi.

Nervii hipogloși sunt nervi motori și inervează musculatura limbii.

Capitolul 2

NOŢIUNI GENERALE DESPRE BOALA

DEFINIŢIE

AVC sunt suferinţe grave ale sistemului nervos central,determinate de modificări circulatorii
cerebrale şi se caracterizează prin pierderea motilitaţii unei parţi din corp,asociată sau nu cu
tulburări de echilibru,tulburări sensitive,senzoriale sau de limbaj.

Acidentele vasculare cerebrale pot fi clasificate din punct de vedere al sindroamelor

anatomoclinice în:

A) Ischemie cerebrală în care sunt cuprinse:

Infarctul cerebral care poate fi dat de tromboza arterelor cerebrale şi embolia arterelor cerebrale

B)Hemoragie cerebrală

C)Hemoragia subarahnoidiană

D) Encefalopatia hipertensivă

2 Etiologie

AVC ischemic este cauzat de un cheag de sânge care blochează circulaţia sangvină a creierului.
Cheagul de sânge se poate dezvolta într-o arteră îngustată care irigă creierul sau poate ajunge în
arterele din circulaţia cerebrală dupa ce a migrat de la nivelul inimii sau din orice altă regiune a
organismului.

Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al altor defecte din organism care determină
afectarea circulaţiei sangvine normale, cum ar fi:

- rigidizarea pereţilor arterelor (ateroscleroza). Aceasta este cauzată de tensiunea arterială

crescută, de diabetul zaharat si de nivelul crescut al colesterolului sangvin

- fibrilatia atrială sau alte aritmii cardiace (ritmuri cardiace neregulate)

- anumite afecţiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valva cardiacă artificiala, o valva cardiacă
reparată, o boală cardiacă valvulară precum prolapsul de valvă mitrală sau stenoză (ingustarea)
orificiului valvular

- infecţia valvelor cardiace (endocardita)

- tulburari de coagulabilitate a sângelui

- inflamaţie a vaselor sangvine (vasculita)

- infarctul miocardic.

Deşi mai rar, tensiunea arterială scăzută (hipotensiunea) de asemenea poate să cauzeze un
accident vascular cerebral ischemic. Tensiunea arterială scăzută duce la scăderea circulaţiei
sangvine la nivelul creierului; ea poate fi determinată de o îngustare sau o afectare a arterelor, de
infarctul miocardic, de o pierdere masivă de sânge sau de o infecţie severă.

Unele intervenţii chirurgicale (precum endarterectomia) sau alte procedee (cum ar fi

angioplastia) folosite pentru tratamentul arterelor carotide îngustate, pot duce la formarea unui
cheag sangvin la locul unde s-a intervenit, cauzând ulterior un accident vascular cerebral.

Cauzele accidentului vascular cerebral hemoragic

Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sângerare în interiorul creierului (numita
hemoragie intracerebrala) sau in spatiul din jurul creierului (numita hemoragie subarahnoidiana).
Sângerarea in interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori crescute pe un timp îndelungat a
tensiunii arteriale. Sângerarea în spatiul din jurul creierului poate fi cauzată de ruperea unui
anevrism sau de tensiunea arterială crescută care nu a fost ţinuta sub control.

Alte cauze de AVC hemoragic, mai putin frecvente, sunt:

- inflamaţia vaselor sangvine, care poate aparea in sifilis sau tuberculoză

- tulburari de coagulabilitate ale sângelui, precum hemofilia

- leziuni ale capului sau gâtului care afectează vasele sangvine din aceste regiuni

- iradierea terapeutică pentru cancere ale gatului sau creierului

- angiopatia amiloidică cerebrală (o tulburare degenerativa a vaselor sangvine).

3 Patogenie

Sursele accidentului vascular cerebral pot fi:

-HTA

-stări de hipercoagulabilitate

-colesterolemie

4Factori de risc

Factorii de risc pentru un accident vascular cerebral pot fi modificaţi sau nu.
Anumite afecţiuni pot creşte riscul de AVC. În cazul în care aceste afecţiuni pot fi ţinute sub
control, riscul de AVC poate scadea.

Factorii de risc care pot fi controlaţi sunt:

- tensiunea arterială crescută (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca importanţa după
varstă

- diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedează prin AVC. Prezenta
diabetului creşte de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza afectarii circulaţiei care
apare în aceasta boala.

- nivelul crescut de colesterol din sânge poate duce la afecţiuni ale arterelor coronare şi la infarct
miocardic, care la rândul lor determină lezarea musculaturii inimii (miocardului), iar aceasta la
rândul ei poate determina creşterea riscului de AVC - afecţiuni ale arterelor coronare, care pot
determina apariţia unui infarct miocardic si a unui accident vascular cerebral

- alte afecţiuni cardiace, precum fibrilaţia atrială, endocardita, afecţiuni ale valvelor cardiace

- fumatul, inclusiv fumatul pasiv

- lipsa activitaţii fizice

- obezitatea

- folosirea unor medicamente, cum sunt anticoncepţionalele orale - în special la femeile care
fumează sau care au avut până în prezent tulburări de coagulare - şi anticoagulantele sau
corticosteroizii. Se pare că la femeile aflate în menopauză, terapia de înlocuire hormonală are un
risc mic de accident vascular cerebral

- consumul crescut de alcool. Persoanele care consumă excesiv alcool, în special cele care au
întoxicaţii acute cu alcool (betii) au un risc mare de AVC. Beţia alcoolică se defineşte prin
consumul a mai mult de 5 pahare de alcool într-o perioadă scurtă de timp

- folosirea de cocaină sau de alte droguri ilegale.

Factorii de risc care nu pot fi modificaţi sunt:

- vârsta. Riscul de accident vascular cerebral creşte cu varsta. Riscul se dublează cu fiecare
decadă după 55 ani. Cel puţin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au vârsta de 65 de ani
sau mai mult.

- rasa. Americanii negri si hispanici au un risc mai mare decât persoanele de alte rase. În
comparaţie cu albii, americanii negri tineri, atât femeile cât şi bărbaţii, au un risc de 2 -3 ori mai
mare de a face un AVC ischemic si de a deceda din această cauză
- sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbaţi decât la femei până la vârsta de
75 ani, dar după această vârstă femeile sunt mai afectate. La toate vârstele, mai multe femei
decât barbaţi decedează din cauza unui AVC

- istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare dacă un părinte, un frate sau o sora a avut un
accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor

5Evolutie

Evoluţia accidentelor vascular cerebrale este cronocă şi imprevizibilă mergând de la o evoluţie

favorabilă cu recuperare definitivă şi fără sechele,până la o evoluţie nefavorabilă cu deces.

6 Complicaţii

Complicaţiile pe termen lung în urma unui AVC sunt :

-depresia şi pneumonia ele se pot dezvolta imediat sau după o perioadă de timp

AVC este cea mai fregventă cauză de dezabilitate fizică.

În urma unui AVC mai pot apărea:

-modificăr iînrapiditatea cu care sunt făcute activităţile

-modificări ale judecăţii, raţiunii

-modificări ale emoţiilor

-modificări ale percepţiilor

-tulburări de memorie

Vindecarea depinde de localizarea şi de extinderea leziunii din creier şi de capacitatea altor

regiuni sănătoase din creier de a prelua funcţionarea

regiunii afectate.

Unele complicaţii pot fi tratate la domiciliu.

7 Prognosti
Prognosticul este dezastruos, atât prin mortalitatea ridicată, cât şi prin sechelele grave la cazurile
care supravieţuiesc. Mortalitatea este estimată la 60-80% din cazuri; din ansamblu cazurilor
letale 65%mor in primele treizile, 90% in prima săptămână, iar restul peste pana la 4 săptămâni.

Hemoragiile cerebrale (HC) au o evoluţie mai defavorabilă decât infarctelecerebrale (IC):

mortalitatea acestora la o lună este de 27,5% faţă de 11,5% încazul IC şiaproape 30% din
pacienţisuntindependenţidupă un an, faţă de 50% încazul IC . Cea mai mare parte a deceselor
care survin în cursul primelor zile sunt consecinţa leziunii neurologice sau a complicaţiilor
neurologice cum este edemul şi creşterea presiunii intracraniene. Decesele ulterioare sunt date de
complicaţii generale (infecţii, infarct de miocard, emboliepulmonară etc.).

8 Metode de investigatii

-anamneză

Investigatii de laborator

-hemoleucogramacompletă

-timpul de protrombină

-proteina C reactivă

-VSH

Ivestigatii radiologice

-computer tomograf

-electroencefalograma

-examenulfundului de ochi

-angiografia

-funcţia de echilibru

9.Diagnostic pozitivşi diferenţial

Diagnostic pozitiv

Deobicei diagnosticul pozitiv se stabileşte pe baza anamnezei,examinari clinice şi paraclinice.

Prin anamneza se stabileşte în general relaţia dintre manifestările prodromale şi rolul factorilo
retiopatogeni declanşanţi.

Pentru diagnostic sunt luate în calcul 6 elemente şi anume:

-HTA-debut brusc

-hemiplegie sau alte semen focale încâteva minute

-instalarea ictusului in condiţii de stress pshic

-durere de cap violentă

-depistarea daca pierderea memoriei este fulgerătoare

-LCR

În cazul formelor acute şi subacute,îndoielile asupra diagnosticului pot persista câtevazile, fiind
necesare o serie de examene paraclinice ca:

-explorări hematologige

-electrocardiografia

-scintigrafie

-tomografiecompiuterizată

-oftalmodinamometrie

Diagnostic diferenţial

Diagnosticul diferenţial al AVC are învedere excluderea unor manifestări ce nu sunt determinate
de o ischemie cerebral tranzitorie.

-vertijul labirintic ce se manifestă izolat sau însotit uneori de fenomene cohleare şi vegetative

-unele tumori cerebrale, care debuteaza şi evoluează lent, progresiv şi de care se diferenţieaza
prin electoencefalogramă şi scintigrafie cerebrală

-hipogligemia la diabetic poate provoca manifestari senzitive şi motorii

În general pentru a diferenţia cele doua tipuri de ictus utilizam o constelaţie simptomatică clinic
şi paraclinică în care elementele de luat în considerare sunt:

-vârsta

-valorile tensionale

Tratamentul profilactic

În cazul profilaxiei se urmăreşte controlul tensiunii arteriale,scaderea nivelului de colesterol din

sânge,controlul fibrilaţiei atriale sau a diabetului.
In cadrul profilaxiei AVC ischemic se folosesc,la indicaţia medicului agenţi antiagreganţi
plachetari ca aspirina si triclopidina.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este format din vasodilatatoare, anticoagulante şi anticonvulsivante.

Din grupa vasodilatatoare fac parte:

Vitamina PP –sub forma de comprimate sau sub forma de fiole a 2ml solutie injectabila

Sermion –exercita la nivel cerebral reducerea rezistenţei vasculare ,prin creşterea fluxului arterial
şi consumul de oxygen şi glucoză,

Din grupa anticoagulantelor fac parte:

Heparina-sub forma de fiole de 1ml soluţie conţinând heparină sodică 5000UI

Trombostop-sub formă de comprimate conţinând acecumazol 2mg

Anticonvulsivante sulfat de magneziu 25%

Tratament dietetic

Tratamentul AVC-ului impune o dietă saracă în grăsimi saturate şi bogata în fructe şi legume
proaspete şi o hidratare corespunzătoare.

Tratament chirurgical

În cazul în care se ia în considerare o intervenţie chirurgicala după un accident vascular cerebral,

factorii majori de decizie sunt vârsta, starea de sanătate generală de dinainte de eveniment şi
starea de sanatate actuala. Chirurgia nu este recomandată ca parte a tratamentului iniţial sau a
celui de urgenţă a unui AVC.Persoanele cu anevrism cerebral au nevoie de o evaluare completă a
tuturor simptomelor pentru a se determina dacă este indicată o operaţie. Embolizarea
endovasculară este tratamentul preferat la aceşti pacienţi. De asemenea, mai este recomandat la
cei care au un risc crescut de a face complicaţii după o operaţie de reparare a anevrismului
cerebral.

Capitolul 3
 ROLUL ASISTENTENTULUI MEDICAL ÎN EFECTUAREA
EXPLORARILOR CLINICE ŞI PARACLINICE

Deşi explorarea clinica rămâne în continuare primordială, explorarea paraclinică reprezintă o

partea importantă a examinarii bolnavului, fară aportul ei neputându-se realiza un diagnostic de
certitudine absolut necesar executării unei intervenţii chirurgicale în condiţii optime.Din acest
motiv, explorarea paraclinică trebuie temeinic cunoscută atat de medic, cât mai ales de asistentul
medical.Pe parcursul explorarii paraclinice între cadrele medicale particiante trebuie să existe o
colaborare profesională permanentă care sa se desfaşoare într- o atmosferă de stimă si respect.

Rolul propriu şi delegat al asistententului medical se evidenţiază prin participarea acesteia la

urmatoarele explorari :

-puncţia venoasă

- puncţia rahidiană,

- efectuarea electroencefalogramei.

-tomografia compiuterizată

-examenul fundului de ochi

-examenul functiei de echilibru

PUNCŢIA VENOASĂ

Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui
ac de puncţie.

Scop:

-explorator-recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice, hematologice,

serologice şi bacteriologice

-terapeutic administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase

-recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale

-executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui

Locul puncţiei:

-venele de la plica coltului (bazilică şi cefalică) unde se formează un „M” venos prin
anastomozarea lor

-venele antebraţului
-venele de pe faţa dorsală a mâinii

-venele subclaviculare

-venele femurale

-venele maleolare interne

-venele jugulare şi epicraniene – mai ales la sugar şi copil mic

Pregătirea puncţiei:

Materiale necesare :

-de protecţie, pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză

-pentru dezinfecţia tegumentului tip I

-instrumentar şi materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm – în funcţie
de scop, seringi de capacitate – în funcţie de scop, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane

-alte materiale – garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate şi etichetate, cilindru gradat, fiole cu
soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală .

Pregătirea psihică – se informează asupra scopului puncţiei

Pregătirea fizică – pentru puncţia la venele braţului, antebraţului:

-se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care execută
puncţia (decubit dorsal)

-se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de
întoarcere la nivelul braţului

-se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă

-se dezinfectează tegumentele

-se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât să
oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera

-se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente

Execuţia puncţiei:

Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşeză vis-a-vis de bolnav.

-se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară
compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine

-se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între
police şi restul degetelor;

-se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30 grade),
apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează în gol;

-se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;

-se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa

-se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea
sângelui, perfuzie

-în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se introduce în
vasul colector, garoul rămânând legat de braţ

-se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului

-se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage
brusc acul.

-se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală.

Accidente şi incidente

-leşin, stare de greaţă sau vomă

-anxietate

-hematom

-extravazarea sângelui în ţesuturile din jur

RECOLTAREA SANGELUI PENTRU V.S.H.

Asistentul medical pregăteşte materialele necesare:

-seringă de 2ml de unică folosinţă;

-ace sterile de unică folosinţă;

-soluţie de Citrat de Na 3,8%;

- musama, eprubete, taviţe renale, garou, vată, alcool 70o.

Se pregăteşte pacientul psihic, explicându-i cu 24h înainte necesitatea efectuării examinarii. Se

pregateşte pacientul fizic. Se anunţă să nu manânce şi să păstreze repaos fizic.

EFECTUAREA TEHNICII

-asistententul medical se spală pe mâini cu apa şi săpun;

-îmbracă mănuşile sterile;

-aspiră în seringă 0,4ml Citrat de Na 3,8%;

-aplică garoul pacientului pentru a pune în evidenţă vena;

-puncţioneazǎ vena şi desface garoul;

-aspiră sânge pana la 2ml (1,6ml);

-retrage acul şi aplică un tampon cu alcool;

-scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent;

-aşează eprubeta în stativ;

-îngrijeşte pacientul după puncţie;

-pregăteşte produsul pentru laborator, completând buletinul;

-etichetează produsul şi-l trimite la laborotor;

-reorganizează locul de muncă.

Recoltarea hemoleucogramei

HLG se recoltează dimineaţa pe nemâncate,prin puncţie venoasă,prin stază pe anticoagulant

EDTA în tuburi vacutainer.

Interpretarea rezultatului.

Prin hemuleucograma se poate determina:

-seria roşie

-seria albă

-formula leucocitară
Seria roşie

-Hematii =4.500.000-5.000.000/mm

-Hemoglobina =12g%-14g%

-Hematocrit =42%-44%

-Trombocite =150.000-300.000/mm

Seria alba

-Leucocite = 6.000-8.000/mm

-Formula leucocitară-neutrofile segmentare =50-70%

-Neutrofile nesegmentare =0-5%

-Bazofile =0-1%Monocite=2-4%

-Limfocite = 25-40%

-Plasmocite=absenţa în mod normal

Recoltarea ionogramei sanguine

Ionograma sanguină se va recolta dimineaţa pe nemâncate prin puncţie venoasă cu stază , pe

anticoagulant – heparina , prin metoda vacutainer.

Se vor extrage cca 3-4 cm sânge simplu, amestecându-se cu heparină până la omogenizare într-o
sticluţă(metoda clasica)

Interpretarea rezultatului

Se vor determina:

1.sodiul ionic (NaF+)135-150mg/g

2.potasiu(k+)=3.5-5m eq/l

3.calciu(C+)=4.5-5.5 eq/l

4.clorul (cl-) =96.5-109.5m eq/l

Recoltarea glicemiei

Glicemia se va recolta dimineaţa , pe nemâncate , prin puncţie venoasă , cu stază , sânge simplu.

Recoltarea timpului Quick, timpul Harvel, INR,TQ, TH se vor recolta dimineaţa pe nemâncate.
Interpretarea rezultatului.

TQ = 12-14

IP=85-100%

TIMP DESANGERARE =2-4 MINUTE

TIMP DECOAGULARE= 4-8 MINUTE

TH =60-130

Recoltarea colesterolului.

Se va face recoltarea diminaţa, pe nemâncate, prin puncţie venoasâ, fără anticoagulant.

Colesterol = 160-240mg%

Rolul asistententului medical în efectuarea puncţiei rahidiene.

Puncţia rahidiană reprezintă tehnica de patrundere printre vertebre în spatiul subarahnoidian cu

ajutorul unui ac cu mandren.

Scop :

- explorator pentru masurarea lichidului cefalorahidian,pentru recoltare de lichid cefalorahidian

şi pentru injectare de substanţe radioopace în spaţiul subarahnoidian pentru examene radiologice,

-terapeutic pentru introducerea de substanţe medicamentoase ca -antibiotice,semiimune

;-anestezic pentru rahianestezii.

Contraindicaţii : infecţii ale tegumentelor,când se face tratament cu anticoagulante şi există

hipertensiune intracraniană,de aceea înainte se face obligatoriu oftalmoscopie care evidenţiază
edemul papilar ce indica hipertensiune intracraniană

Pregatirea materialelor şi instrumentelor necesare :

- ace pentru puncţia rahidiană sterile(8-1O cm.)cu mandren ;

- seringi de 2-5-1O cm.sterile ;

- materiale pentru dezinfecţia regiunii :tampoane şi soluţii dezinfectante ;

- taviţa renală,pense sterile,manuşi sterile de cauciuc ;

- 2 eprubete sterile,manometru Claude pentru măsurarea tensiunii lichidului cefalorahidian ;

- substanţe analeptice şi tonicardiace în cazul unor accidente puncţionale

Pregatirea bolnavului :

Asistentul medical va explica bolnavului necesitatea efectuarii tehnicii şi importanţa menţinerii

poziţiei corecte care va fi aleasa de medic.El va încuraja şi susţine moral pacientul.Puncţia se
execută în sala de tratament,dar în cazurile mai grave se face în salon la patul bolnavului care
trebuie izolat cu un parvan.Se vor asigura condiţiile de mediu : luminozitate,aerisire,temperatură
optimă.

În poziţia sezând bolnavul este adus la marginea patului,cu spatele catre asistent şi picioarele pe
pat,mainile vor fi încrucişate pe piet,iar capul aplecat înainte şi spatele încovoiat în formă de
arc(pozitia’’spate de pisica’’)

În poziţia culcat bolnavul este aşezat în decubit lateral pe marginea patului cu coapsele flectate
pe abdomen şi cu capul aplecat înainte,pentru a încovoia spatele sub forma de arc.

Locul puncţiei va fi ales de către medic :puncţia lombara se execută între vertebrele D12-L1sau
L4-L5.

Rolul asistententului în timpul tehnicii

Puncţia se efectuează de către medic ajutat de doua asistente.Prima asistentă va efectua asepsia
mâinilor şi va îmbraca manuşi sterile de cauciuc pentru a servi medicul cu manuşi şi instrumente
medicale,a doua asistenta va menţine poziţia bolnavului şi va supraveghea starea lui
generală.Iniţial i se serveşte medicului cu ajutorul unei pense sterile acul de puncţie.După
introducerea acului i se va înmâna manometru Claude pentru a masura tensiunea lichidului
cefalorahidian,a cărui valoare normală este de 2O-3Ocmm apa în poziţia şezând,în regiunea
lombara scăzând treptat spre regiunea craniană.După masurarea tensiunii se recoltează lichid
cefalorahidian pentru examinările de laborator în eprubete sterile.După ce medicul scoate
acul,asistenta medicală badijonează locul puncţiei cu iod şi aplică un pansament steril pe care îl
fixează.

Pregatirea lichidului cefalorahidian pentru examinările de laborator :

Asistentul medical etichetează recipientele cu lichid recoltat,completează biletele de trimitere şi

le duce la laborator.Se notează data puncţiei şi cantitatea de lichid extrasă în foaia de
observaţie.Lichidul cefalorahidian recoltat pentru examinari bacteriologice pe medii de cultură se
plasează imediat în termostat sau la temperatura corporală(37 C) şi se transportă la laborator.

Rolul asistententului medical în efectuarea electroencefalogramei

EEG este o metodă de explorare a activitaţii bioelectrice a creierului

Scop:diagnostic.
Pregatirea pacientului:

Psihică:

- se înlatură factorii emoţionali;

- se lamureşte asupra inofensivitaţii tehnicii(nu e dureros,dureaza aproximativ o ora);

- se asigură odihna necesară şi liniştea(inclusiv in timpul examinarii).

Fizică:

- cu 3 zile înainte se întrerupe medicaţia;

- poziţie decubit dorsal pe pat sau într-un fotoliu prevăzut cu rezemătoare pentru cap,

- parul să fie spălat proaspăt sau se degresează cu un amestec de alcool-eter-acetona

,- în timpul tehinicii va sta cu ochii închisi,nemişcat,pentru evitarea înregistrării biocurenţilor din

timpul contracţiilor musculare şi al interpretării eronate a E.E.G

Efectuarea tehnicii:

- se efectuează cu ajutorul electroencefalografului,care culege,filtrează,amplifică şi înregistrează

biocurenţii rezultaţi în urma proceselor metabolice cerebrale, se aplică pasta de contact, se
repartizează electrozii pe toata suprafata craniului şi se fixează cu o bandă de cauciuc, se evită
orice mişcare în timpul înregistrării biocurenţilor. Înregistrarea se face cu o viteza de 15cm./min.

- se pot înregistra în paralel şi T.A.,pulsul,respiraţia şi fonocardiografia,

- se pot face înregistrări şi în hiperpnee voluntara(2O-25 respiratii/min.)-3 min.,în timpul

somnului,cu ajutorul stimulării luminoase(stroboscop-2O-3O stimuli/min.)sau după activare
medicamentoasă.

Îngrijirea pacientului după tehnică:

- se îndepartează electrozii şi se şterge părul cu prosop curat,

- este aşezat într-o poziţie confortabilă.

Reorganizarea locului de munca:

-curelele se spală la fel şi electrozii care apoi se aşează în soluţie salină.

Tomografia computerizata.

Această tehnică a fost introdusă la noi din 1972.Tomografia este selectivă şi super
localizată.Sistemul tomografic se deplasează din dreapta de cât un grad , efectuează o rotaţie de
180grade obţinând măsurători densiometrice.Durata unei examinări este de cca.30
minute.Iradierea pacientului este minima.Se poate efectua cu sau fără substanţă de contrast

Modificări patologice

.-AVC

-abcese cerebrale

-sindrom de hipertensiune intracraniană

-traumatisme craniocerebrale

-tumori cerebrale

-neuroinfecţii

-parazitoze

EXAMENUL FUNDULUI DE OCHI ( OFTALMOSCOPIA )

Examinarea se face într –o cameră obscură cu ajutorul oftalmoscopului care mareşte elementele
de 15– 20 ori . Prin oftalmoscopie directă se examinează : corpul vitros , retina , papila nervului
optic ( pata oarba ), macula ( pata galbena ), vasele retiniene Pregatirea bolnavului :

-pentru examinarea fundului de ochi ( F.O.) este necesar ca pupila sa fie dilatata .În acest scop
asistenta medicală va instila 1-2 picaturi de homatropina 1% sau mydrium în sacul conjunctival ,
cu 30 minute înainte de examinare.

-pacientul stă confortabil într – un scaun sau este culcat pe pat , cu ochii închişi , nemişcat ,
pentru că biocurenţii produsi de contracţile musculare modifică rezultatul .

ANGIOGRAFIA CEREBRALA

Arteriografia cerebrală :- este indicată pentru vizualizarea radiologică a sistemului arterial

cerebral ; usual , vasele folosite pentru introducerea cateterului sunt : carotida , vasele cerebrale
sau femurale ; substanţa de contrast se injectează atunci când se fac filmele .

Pregatirea pacientului :

-sedare , evaluarea funcţiilor vitale , testarea la iod , explicarea procedurii ; durata 2– 3 ore

-anestezia locală la locul puncţiei.

Dupa extragerea cateterului se aplică presiune la locul puncţiei cel puţin 5 minute . Se verifică
frecvent locul puncţiei pentu prezenţa unui eventual hematom . În cazul folosirii carotidei , se
verifică eventual apariţie a dificultaţii respiraţiei sau a deglutiţiei . Substanţa folosită poate creşte
presiunea intracraniana .

EXAMENUL FUNCŢIEI DE ECHILIBRU

Funcţia de echilibru se controlează prin semne spontane vestibulare şi probe provocate.

Semne spontane

- Nistagmusul spontan (miscarea ritmica a globilor oculari, care poate fi orizontala, pe verticala
sau rotatorie)

-Proba braţelor întinse (persoana examinată trebuie să ţină braţele întinse, în poziţie fixă, timp de
2minute, cu ochii închisi). În cazul unei alterari funcţionale braţele deviază pe partea labirintului
în hipofuncţie.

-Proba Romberg (cînd bolnavul stă în poziţie verticală, cu braţele lipite de corp şi picioarele
apropiate, cu ochii închişi). Există trei posibilităţi : poziţia capului nu deviază (normal), deviază
în dreapta sau deviază în stânga.

-Proba mersului în stea (Weil-Babinsky) : bolnavul legat la ochi şi supravegheat de un ajutor

face 5 paşi înainte şi 5 paşi înapoi într-o direcţie indicată. Daca există o leziune labirintică,
bolnavul,în loc să urmeze o linie dreaptă, va devia progresiv spre labirintul în hipofuncţie

Semne provocate

-Proba calorică -irigaţia timpanului cu apa calda 40ºC şi apă rece 25ºC; se urmaresc nistagmusul
şi celelalte reacţii vestibulare

-Proba rotatorie bolnavul este aşezat pe un scaun rotator care se învarteşte cu 10 turaţii în
20secunde, apoi se opreşte brusc; se masoară durata nistagmusului, care în mod normal este de
10-20 secunde

-Proba pneumatică cercetează nistagmusul prin compresiunea şi decompresiunea cu un duş de

aer cu pară Politzer a labirintului membranos, în cazul unei fistule labirintice.

-Proba electrică se face cu un curent continuu de intensitate mica. Doi electrozi înveliţi în tifon
se aplică, unul pe un trăguş şi al doilea pe celalalt trăguş. La trecerea curentului electric, de la un
pol la altul, la un individ normal se constată deviatia capului întodeauna spre polul pozitiv.
Capitolul 4

Îngrijiri specifice acordate pacienţilor cu AVC

Internarea şi primirea bolnavului în spital

Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului ,el se desparte de

mediul sau obişnuit şi în stare de infirmitate sau semiinfirmitate ,este nevoit să recurgă la ajutorul
oamenilor străini .Aceată situaţie,împreună cu boala îi creează anumite stări emotive,de care
personalul care primeşte bolnavul în spital trebuie să ţină seama ,menajându-lcât mai mult.

Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul.Acest prim contact este hotărâtor pentru
câştigarea încrederii lui,factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere între
bolnav şi personalul de îngrijire,în vederea recâştigării sănătăţii celui internat.Greşelile facute cu
ocazia internării ,greu de reparat mai târziu ,provoacă îngrijorarea şi neîncrederea bolnavului
,ceea ce va dăuna procesului de vindecare.Din acest motiv,este important ca personalul
serviciului de primire să dovedească de la început cea mai mare atenţie şi preocupare faţă de
bolnavul nou sosit.

Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă.În acest scop,acesta va culege datele
anamnezice de la bolnav sau însoţitor,date care le va trece imediat în foaia de observaţie a
bolnavului.Bolnavul va fi condus sau transportat apoi în salon unde va primi patul lui.

În condiţiile spitalizarii,patul reprezinta pentru fiecare bolnav,spaţiul în care-si petrece

majoritatea timpului şi locul unde i se va asigura ingrijirea.

Asistentul medical va pregăti patul pacientului

Materiale necesare:- una-două perne, patură, lenjerie de pat, muşama sau aleză sac de rufe
murdare.

Supravegherea bolnavilor si monitorizarea functiilor vitale

Odata terminat examenul clinic din ziua internării,bolnavul nu iese din sfera urmăririi
medicale,acest examen clinic trebuiind sa fie repetat zilnic, surprinzându-se şi notându-se toate
modificarile care survin.

Rolul asistentului medical in activitatea de supraveghere a bolnavilor este deosebit.

Asistentul medical trebuie să urmarească aparitia de:

-noi semne patologice, care pot preciza sau infirma diagnosticul bănuit în prima zi

-complicaţii ale bolii in curs

-complicaţii datorate tratamentului, accidente ca urmare a injecţiilor subcutanate sau
intramusculare

-complicaţii datorate repausului prelungit la pat ca:

-procese tromboembolice în venele periferice.

Supraveghere şi observarea continuă a bolnavului constituie o datorie de bază a asistentului

medical.Acesta având un contact direct si continuu cu bolnavul,trebuie să sesizeze şi să înteleagă
toate modificarile care pot apărea în evoluţia bolnavului,în ceea ce priveşte aspectul
general,starea de constienta, dispneea, erupţiile, edemele,agitaţia,pulsul,T.A,diureza,vărsăturile.

Observarea şi măsurarea respiraţiei.

Are ca scop: de a da un indiciu al evoluţiei bolii şi de a observa dacă apar anumite complicaţii:

-Tipul respiraţei

-Amplitudinea miscărilor respiratorii

-Ritmul şi frecvenţa.

Materiale necesare:

-Ceas cu secundar

-Foaie de observaţie

-Creion sau pix de culoare verde

Intervenţiile asistentei:

-Aşezăm pacientul în decubit dorsal (pe spate) şi nu-i explicăm tehnica ce urmează s-o efectuăm.

-Plasăm mâna cu faţa palmară pe torace şi numărăm inspiraţiile timp de un minut: ritmul,
aplitudinea. Se notează cu pix verde. Cum se notează pe foaia de temperatură: valoarea este
înscrisă pe fiecare linie orizontală.

Măsurarea pulsului.

Ne interesează ritmul pulsului sau elemente de apreciat: ritm, frecvenţe şi amplitudine. Locurile
unde se măsoară pulsul: la orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan
osos. De obicei se foloseşte artera radială, femurală.

Materiale necesare:

-Ceas cu secundar
-Creion sau pix cu mină roşie.

Intervenţiile asistentei la măsurarea pulsului.

-Pregătirea pshihică a pacientului:

-asigură repaos fizic şi psihic 10 – 15 minute.

-Se spală pe mâini

-Reperarea arterei

-Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei.

-Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor.

-Numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut.

-Consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură ţinând cont că fiecare linie
orizontală a foii de temperatură reprezintă 4 pulsaţii. Unirea valorii prezente cu cea anterioară cu
o linie pentru obţinerea curbei.

-Consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului.

Măsurarea tensiunii arteriale.

Evaluarea funcţiei cardio-vasculare ne dă informaţii asupra forţei de contracţie asupra inimii şi

rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor.

Elemente de evaluat:

-Tensiunea arterială sistolică (cea maximă)

-Tensiunea arterială diastolică ( cea minimă).

Materiale necesare:

-Aparat pt măsurarea tensiunii arteriale: cel cu mercur, cel cu manometru, oscilometru PACHON

-Stetoscop biauricular

-Tampon de vată

-Alcool

-Creion sau pix cu mină roşie.

Metodă de determinare:
-Palpatorie şi auscultatorie.

Intervenţiile asistententului pentru metoda auscultatorie:

-Pregatirea psihică a pacientului.

-Asigurarea repaosului psihic şi fizic timp de 15 minute

-Spălarea pe mâini

-Se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului. Braţul trebuie să fie fixat şi întins (în
extensie).

-Se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei.

-Se introduc olivele stetoscopului în urechi.

-Se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia
zgomotelor pulsative.

-Se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se percepe
primul zgomot arterial, aceasta reprezentând valoarea tensiunii arteriale maxime.

-Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau a manometrului pentru a fi consemnată.

-Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice.

-Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului. În momentul în care
zgomotele dispar, această valoare reprezentând tensiunea arterială minimă.

-Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie.
Considerăm pentru fiecare linie a foii de temperatură o unitate a coloanei de mercur. Se unesc
liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat. În alte documente medicale
se înregistrează cifric.

-Se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana de alcool.

Pentru metoda palpatorie:

-Determinarea se face prin palparea arterei radiale.

-Nu se foloseşte stetoscopul

-Etapele sunt identice, urmărim pulsul.

-Dezavantajul: obţinerea unei valori mai mici decât realitatea, palparea pulsului periferic fiind
posibilă numai după reducerea accentuată a compresiunii exterioare.
De reţinut:

- manşeta va fi bine fixată pe braţul pacientului

-Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea.

-Măsurarea va fi precedată de liniştirea pacientului.

-În caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a scoate manşeta de pe braţul pacientului.

-Se pot face măsurători comparative la ambele braţe.

3. Măsurarea şi notarea Temperaturii (T):

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.

Locul de măsurat:

- cavităţi semiînchise:

-axila,

-plica inghinală,

-cavitatea bucală;

- cavităţi închise:

-rect,

-vagin.

Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism,generatoarede caldura prin

dezintegrarea alimentelor energetice.

Materiale necesare:

-termometru maximal,

-casoleta cu tampoane de vată şi comprese sterile,

-recipient cu soluţie dezinfectantă (cloramină 1-5 %),

-tăviţa renală,

-flacon cu alcool medicinal,

-ceas,
-foaie de observaţie,

-pix de culoare Albastra,

-carnetel individual.

Intervenţiile asistentei:

- Pregătirea materialelor lângă bolnav.

- Pregătirea psihică a bolnavului.

- Spălarea pe mâini.

- Se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu o compresă prin

tamponare, se scutură.

- Se verifică dacă este în rezervor mercur.

A) Pentru măsurarea în Axilă:

- Se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă.

- Se ridică braţul bolnavului.

- Se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului.

- Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralelcu toracele.

- Se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară atoracelui.

- La pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut înaceastă poziţie de către
asistentă.

- Termometrul se menţine timp de 10 min.

B) Pentru măsurarea în Cavitatea bucală

- Se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare.

- Pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas.

- Se menţine termometrul timp de 5 min.

C) Pentru măsurarea Rectală:

- Se lubrefiază termometrul.
 -Se aşează pacientul în decubit lateral,cu membrele inferioare în semiflexie, asigurandu-i
intimitatea.

- Se introduce tubul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înainte.

- Termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării

- Se menţine termometrul timp de trei minute.

- După terminarea timpului de menţinere, se scoate şi se şterge cu o compresă.

- Se spală termometrul, se scutură.

- Se introduce în recipientul cu soluţia dezinfectantă.

- Se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură.

- Notarea unui punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei, scoţând pentru fiecare
linie orizontală, două diviziuni de grad.

- Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbeitermice.

- În alte documente medicale se notează cifric.

Interpretarea rezultatelor:

Temperatura Normală (fiziologică) = 36-37° C => Afebril

Valori patologice:

a) Hipertermie 37-38° C

Subfebrilitate 38-39° C

Febră Moderată 39-40° C

Febră Ridicată 40-41° C

Hperpirexie >41° C

b) Hipotermie < 36° C

MASURAREA Diurezei

Diureza = procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de24 ore.
Mictiune = actul fiziologic,constient de eliminare a urinei.

Scop:

- obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a apartului renal;

- cunoaşterea volumului diurezei;

- urmărirea bilanţului circulaţiei lichidelor în organism = Bilanţul Lichidian.

Colectarea urinei pe 24 ore:

- se pregătesc recipiente - vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă distilată şi
acoperite;

- colectarea începe dimineaţa la o anumită oră şi se termină în ziua următoare la aceeaşi oră;

- se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeului;

- pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă, această cantitate de urină, de la prima emisie se
aruncă;

- se colectează, apoi, toate urinele emise în 24 ore se vor păstra până a douazi la aceeaşi oră,
păstrându-se şi urina de la ultima emisie;

- recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr de salon, se ţine la răcoare,
pentru a preveni descompunerea urinei.

Cantitatea de urină eliminată în mod normal pe 24 ore este de aproximativ 1500 ml.

Notarea grafica:

- pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc 100 ml urina

- se noteaza grafic cu pix albastru sub forma unei coloane ce are hasurata numai partea
superioara ce corespunde cantitatii de urina a zilei respective.

Asigurarea condiţiilor de microclimat

-saloanele să fie încălzite moderat ,eventual cu 1-2oC mai scăzut de temperatura optimală a
saloanelor ,adică 18-19oC.

-asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuă,dacă temperatura aerului o permite,sau

împrospătează aerul de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor,bolnavii vor fi bine
înveliţi pentru a nu răci

Asigurarea igienei
Asigurarea igienei personale ,corporale şi vestimentare a bolnavului

Îngrijirea cavităţii bucale:

-în funcţie de starea bolnavului ,îngrijirea cavităţii bucale se va face în poziţie şezândă

Materiale necesare:

-peria şi pasta de dinţi

-două pahare sau ceşti cu cioc pentru apă şi soluţie de galgară

-o tăviţă renală de preferinţă din porţelan deosebită de restul tăviţelor de pe secţie

-un prosop

-o muşama

Baia generală

-bolnavii internaţi în spital sunt îmbăiaţi de obicei de două ori săptămânal

-în afară de aceasta,bolnavii se mai îmbăiază în preajma intervenţiilor chirurgicale

-baia generală se efectuează dimineaţa sau seara,cât mai departe de orele digestiei

Materiale necesare:

-un paravan

-un termometru de baie

-săpun neutru în săpunieră

-două mănuşi de baie

-perie pentru unghii

-cearşaf de baie

-prosoape curate

-lenjerie curată

-un halat de molton şi papuci

Pregătirea camerei de baie:

-se va verifica temperatura din cameră ,care trebuie să fie de 21-22oC,curăţenia generală,starea
grătarelor precum şi vana

-aceasta înainte şi după utilizare trebuie spălată şi dezinfectetă cu o tensidă de sinteză

Îngrijirea unghiilor

-tăierea unghiilor se va face întotdeauna după baia generală ,căci în apă caldă ele se înmoaie şi se
taie mai uşor

Materiale necesare:

-o foarfecă sau ghilotină pentru unghii

-o pilă de unghii

-un prosop

Instrumentul de tăiat fiind un mijloc de transmitere a unor infecţii ,în special a infecţiei cu HIV,
HBV şi a altor agenţi transmisibili ,va fi utilizat de la un bolnav la celălalt numai după sterilizare.

Îngrijirea ochilor

-prevenire infecţiilor oculare

-îndepărtarea secretiilor

Materiale necesare:

-apă

-prosop

-tampoane de tifon

-comprese

-mănuşi de baie

Îngrijirea se face în cadrul toaletei zilnice.

Îngrijirea urechilor

-menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern

-îndepărtarea depozitelor naturale cerumen sau a celor patologice

Materiale necesare:
-tampoane sterile ,montate pe beţişoare

-tăviţă renală

-apă

-săpun

-mănuşi de baie

-prosop

Alimentaţie şi regim

Alimentaţia este una dintre cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavului.

Prin alimentaţie urmareşte:

-să favorizeze procesul de vindecare,protejând organele îmbolnăvite şi asigurând aportul de

substanţe necesare organismului.

Regimul dietetic trebuie constituit încât să satisfacă necesităţile calitative şi cantitative ale
organismului.

În legatură cu servirea mesei asistentul medical va ţine seama de: orarul şi repartizarea
meselor,pregatirea servirii meselor-hrănirea pacientului nu trebuie întreruptă de activitatea
secţiei,servirea esteticăşi curată a meselor contribuie la înbunătaţirea poftei de mâncare.

Materiale necesare:

-tavă

-tacâmuri

-farfurii

-şerveţele

-cană pentru supă

-pahar de apă

-feţe de masă

-coşuleţ de pâine
Înainte de servirea mesei pentru bolnav,asistenta îmbracă halatul de protecţie ,îşi prinde părul
sub bonetă să nu se atingă de alimente,se spală pe mâini.Asistentul medical va încuraja pacientul
să consume alimentele purtând cu el o discuţie agreabilă.

Pacienţii cu AVC trebuie să consume alimente cu un conţinut scazut în grasimi şi trebuie să evite
alcoolul, cafeaua ,tutunul ,sarea.

Hidratarea

Hidratarea pacientilor cu AVC se realizează cu:

- soluţie izotonicăNaCL9%-500ml administrat I.V

-soluţie Ringer -500ml administrat I.V

-glucoză hipertonică 10%-500ml administrat I.V

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ADMINISTRAREA INJECŢIEI

INTRAMUSCULARE

Materiale necesare:

medicaţia prescrisă de medic si comparată cu cea ridicată de la farmacie

manuşi

seringă

ac

paduri alcoolizate

comprese

Pregătirea echipamentului:

-verificarea medicaţiei si dozelor prescrise

se testează pacientul să nu fie alergic la substanţă, in special înainte administrării primei doze

-se spală mainile

-se inspectează medicaţia să nu aibă un aspect tulbure sau anormal

-se alege locul de injectare

-se verifică încă o dată medicaţia

-dacă medicaţia este în fiolă se dezinfectează aceasta, se sparge şi se trage doza indicată, scoţând
aerul din seringă.

-daca medicamentul este în flacon sub forma de pudră, se dezinfectează capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul, se trage doza indicată, se scoate aerul si se schimba acul.

Tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea:

-se dezinfectează capacul flaconului

-se introduce acul,

-seringa se umple cu aer, trăgând de piston, acea cantitate echivalentă cu doza care trebuie
extrasă din flacon,

-se ataşează apoi la acul din flacon şi se introduce aerul,

-se întoarce flaconul si seringa se va umple singură cu cantitatea necesară.

Administrare:

-se confirmă identitatea pacientului

-se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa şi pentru a-i reduce
anxietatea

-se asigură intimitate

-se selectează un loc pentru injectare

-se pun manusile

-se sterge locul ales pentru injectare cu un tampon alcoolizat începând din centrul zonei alese
spre exterior prin miscari circulare

-se lasă alcoolul să se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in
timpul injecţiei, ceea ce produce o senzaţie de usturime pacientului

-se indeparteaza capacul acului de la seingă

-se întinde pielea,între policele şi indexul mâini nedominante

-se atenţionează pacientul că va simţi o întepătură

-se va introduce acul repede, printr-o singură mişcare, la un unghi de 90 de grade

-se aspiră pentru a vedea daca suntem într-un vas de sânge

-dacă apare sânge la aspiraţie se va arunca seringa şi se va începe tehnica de la început

-se injectează substanţa scoţându-se apoi blând dar repede acul, printr-o singură mişcare, sub
acelaşi unghi sub care a fost introdus

-se acoperă locul injectării cu o compresă

-se îndepărtează compresa şi se verifică locul pentru a depista eventualele sângerari sau
echimoze.

Accidente şi incidente în efectuarea tehnicii

-acul înteapă un vas de sânge

-zona devine roşie şi dureroasă după injectare

-ruperea acului

Rolul asistentului medical în administrarea perfuziei

Perfuzia - introducere pe cale parenterală , picătură cu picătură, a soluţiilor medicamentoase

pentru reechilibrarea hidroionică si volemică a organismului.

Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct în venă, prin canule de
material plastic ce se introduc transcutanat prin lumenul acelor sau chirurgical, prin evidentierea
venei în care se fixează o canulă de plastic ce se menţine chiar câteva săptamâni .

Scop : hidratarea şi mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la care se

urmareşte un efect prelungit; depurativ - diluând si favorizând excreţia din organism a produşilor
toxici: completarea proteinelor sau altor componente sangvine, alimentaţie pe cale parenterală.

Pregatirea materialelor necesare:

- tavă medicală acoperit cu un câmp steril;

- trusă pentru perfuzat soluţii ambalată steril;

- soluţii hidrante in sticle R.C.T. închise cu dop de cauciuc si armătură metalică sau în pungi
originale de material plastic, riguros sterilizate şi încalzite la temperatura corpului;

- garou de cauciuc;

- taviţa renală;

- stativ prevăzut cu braţari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;

- 1 - 2 seringi Luer de 5 - 10 cm cu ace pentru injecţii intravenoase si intramusculare sterilizate;

- o perna muşama;

- 1- 2 pense sterile;

- o pensă hemostatică;

- casoleta cu campuri sterile;

- casolete cu comprese sterile;

- substante dezinfectante;

- alcool;

- tinctura de iod;

- romplast;

- foarfece;

- vată.

Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare.

Se scoate tifonul sau celofanul steril de pe flacon, se desprinde sau se topeşte la flacară parafina
de pe suprafaţa dopului, care se dezinfectează cu alcool.

Se desface aparatul de perfuzie şi se închide prestubul.

Se îndepartează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu el prin dopul flaconului.

Se închide cu pensa hemostatic, imediat sub ac tubul de aer, se îndepartează teaca protectoare de
pe ac si se patrunde cu acesta in flacon, prin dopul de cauciuc, fară sa se atingă trocarul.

Se suspendă flaconul pe suport.

Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o banda de romplast, având grijă să depaşească
nivelul soluţiei sau al substanţei medicamentoase.

Se îndepartează pensa hemostatică, deschizând drumul aerului în flacon.

Se îndepartează teaca protectoare de pe capatul portac al tubului, se ridică deasupra nivelului

substanăei medicamentoase din flacon şi se deschide uşor prestubul, lasând să curgă lichidul în
dispozitivul de perfuzie, fară ca picurătorul să se umple cu lichid.

Se coboară progresiv portacul, până când tubul se umple cu lichid, fiind eliminate complet bulele
de aer.
Se ridică picurătorul în poziţie verticală şi se închide prestubul, aparatul rămânând atârnat pe
stativ.

Pregatirea psihică şi fizică a bolnavului.

I se explică bolnavului necesitatea tehnicii.

Se aşează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul în extensie si pronaţie.

Se asează sub braţul ales o pernă tare, acoperită cu muşama si câmp steril.

Efectuarea perfuziei

Spalarea pe maini cu apa si sapun. Se examineaza calitatea sistarea venelor.

Se aplică garoul de cauciuc la nivelul braţului.

Se dezinfectează plica cotului cu alcool.

Se cere bolnavului să inchidă pumnul şi se efectuează puncţia venei alese.

Se verifică poziţia acului în venă, se îndepartează garoul şi se adaptează amboul aparatului de

perfuzie la ac.

Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se reglează viteza de

scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie de necesitate.

Se fixează cu leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat acestuia, de piele

bolnavului

Se supraveghează permanent starea bolnavului si funcţionarea aparatului.

Dacă este necesar se pregăteşte cel de-al II-lea flacon cu substanţă medicamentoasă, încalzindu-l
la temperatura corpului.

Înainte ca flaconul să se golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica patrunderea

aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon.

Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operaţia de schimbare trebuia să se

petreacă cât mai repede, pentru a nu se coagula sangele refulat din ac şi se reglează din nou
viteză de perfuzat a lichidului de perfuzat.

Înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o presiune asupra venei puncţionate
cu un tampon îmbibat in soluţie dezinfectantă şi printr-o mişcare bruscă, in direcţia axului
vasului, se extrage axul din venă.
Se dezinfectează locul puncţiei cu tinctură de iod, se aplică un pansament steril şi se fixează cu
romplast.

ASIGURAREA REGIMULUI IGIENODIETETIC

Regimul de viată implică:

-hipolipidic

-hidratare 2litri llichide zilnic

-expunerea la temperaturi extreme şi intemperii

- renunţarea la fumat;

-renunţarea la alcool în primele 8 luni după accident;

-evitarea sedentarismului prin mişcare de o ora pe zi / de 4 ori pe săptămână;

-se va menţine tensiunea la valori normale ( sub 14 cu 9 cm .coloana de mercur prin medicatie si
regim hiposodat – sub 6 grame);

-menţinerea glicemiei la nivel sub 128mg%

-tratament permanent cu antitrombotice, tratamentul dislipidemiei cu sinvastatin şi regim

hipocaloric, tratamentul bolilor de inima ca şi al hipercoagularii sângelui întâlnite la unii
pacienţi, aducerea pacientului la greutate normală prin măsuri dietetice.

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ– PLANURI DE ÎNGRIJIRE

CAZ 1:
DATE RELATIV STABILE

Nume : R

Prenume : M

Varsta : 79 ani

Sex : Feminin

Religie : Ortodoxă

Nationalitatea: Română

Starea civila : Vaduvă

Ocupatia : Pensionară

DATE VARIABILE

Domiciliul : Rural

Condiţii de viaţă şi muncă : Locuieşte singură într-o casă cu trei camere şi dependinţe, încălzire
cu lemne, condiţii relativ igienice; munceşte în gospodărie şi agricultură

Mod de petrecere a timpului liber: Tricotaj, emisiuni tv.

DATE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ

Date antropometrice

Greutatea : 59 kg

Înaltimea: 1,58 m

Grup sanguin : B IIIRH+

Limite senzoriale

Alergii: nu prezintă

Proteze : nu prezintă

Acuitatea vizuală şi auditivă: relativ diminuată

Somn : peturbat

Mobilitate: diminuarea forţei musculare

Alimentaţie : necorespunzătoare

Eliminari : inadecvate

Antecedente heredo-colaterale

Neagă luesul, TBC-ul în familie, infecţia HIV.

Antecedente personale

Fiziologice :

-Menarhă la 14 ani;

-Menopauză la 50 ani;

-Sarcini 2: naşteri 1; avort spontan 1;

Patologice :

-Bolile copilariei fără a preciza care anume.

INFORMAŢII LEGATE DE BOALA

Motivele internarii

-Deficit motor al membrelor de parte dreaptă.

Istoricul bolii

Pacienta R.M., în vârstă de 79 ani, prezintă în cursul dimineţii deficit de forţă la membrele de
parte dreaptă, se internează de urgenţa pentru tartament şi examene de specialitate.

Diagnostic la internare

AVC cardioembolic carotidian stâng; hemipareză dreaptă.

Data internarii

26.10.2012, ora 10:00

Examen clinic pe aparate

Stare generală: alterată

Stare de nutriţie: bună

Stare de conştienţă: constientă

Facies: asimetric

Tegumente: palide, normal colorate

Mucoase: normal colorate

Sistem ganglionar: ganglioni superficiali nepalpabili

Sistem muscular: normal reprezentat

Sistem osteo-articular: integru, mobil

Aparat respirator: torace mobil, murmur vezicular prezent bilateral

Aparat cardiovascular: TA=180/100 mmHg, AV= 105/min

Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, ficat, cai biliare, splina: nepalpabile

Aparat urogenital: rinichi nepalpabil, glob vezical

Sistem nervos, endocrin, organe de simţ: Babinski pozitiv dreaptş, ROT dr<st, fără tulburari de
limbaj.

PROBLEME DE DEPENDENŢĂ

Probleme actuale

-Alterarea respiraţiei şi circulaţiei

-Eliminari inadecvate

-Dificultate de a se alimenta

-Dificultate de a se deplasa

-Lipsa autonomiei în îngrijirile personale

-Dificultate de a se îmbraca şi dezbraca

-Atingerea integritatii corporale

-Comunicare ieficientă la nivel motor

-Anxietate

-Somn peturbat

-Incapacitatea de a recrea
-Devolarizare

-Deficit de cunoştiinţe

Nr Nevoia fundamentală Manifestări de dependenţă Sursa de dificultate

Crt.
1 - nevoia de a respire şi de a
avea o bună circulaţie
2 - nevoia de a bea şi de a lipsa poftei demâncare, -dificultate în a se
mânca dificultate la înghiţire alimenta din cauza
afecţiunii neurologige
3 nevoia de a elimina - incontinenţă urinară -perturbare
sfincteriană
4 - nevoia de a mişca şi de a lipsa coordonării şi - alterarea - hemiplegie pe partea
avea o bună postură mobilităţii ,prin diminuarea forţei dreaptă
musculare
5 - nevoia de a dormi şi a se -nelinişte -anxietate
odihni

6 Nevoia de a se îmbraca -dificultate de a se îmbrăca şi -hemiplegie

dezbrăca
7 Nevoia de a menţine - -
temperatura corpului în
limite normale
8 - nevoia de a fi curat, - incapacitatea de a se spăla - perturbarea imaginii
îngrijit, de a proteja de sine
tegumentele şi mucoasele
9 - nevoia de a evita - creşterea sau micşorarea - dificultatea de a se
pericolele ritmului respirator adapta la o boală
10 nevoia de a comunica - dificultate de a-şi exprima - neadaptarea la o
părerile situaţie
11 - nevoia de a acţiona - imposibilitatea de a-şi practica -neacceptarea bolii
conform propriilor religia datorită condiţiilor de
convingeri şi valori de a spital manifestată prin închiderea
practica religia în sine
12 - nevoia de a fi preocupat în -sentiment de eşec -stare depresivă
vederea realizării
13 - nevoia de a se recrea - dimensiunea mijloacelor de - afazie şi hemiplegie
interes
14 - nevoia de a învăţa cum să- - cunoştinţe insuficiente asupra credinţe culturale
 ţi păstrezi sănătatea bolii diferite referitoare la
sănătate

Probleme de Obiective Intervenţii proprii şi Evaluare

dependenţă delegate
- pastrarea unei bune - să asigure o poziţie - pacientul respiră
respiraţii şi circulaţii corespunzătoare care bine
să permită o respiraţie
cât mai uşoară
Urmăresc functiile
vitale şi vegetative
- alimentaţie şi - să se asigure calorii, - se va asigura aportul bolnavul reuşeşte să
hidratare inadecvată minerale, vitamine de de lichide prin fructe, se alimenteze şi să se
prin deficit şi surplus care pacientul are lapte, ceaiuri, hidrateze
 nevoie prin alimentele compoturi şi sucuri
adecvate - bolnavul va mânca
sau va fi ajutat de
nursă să mănâce
- emisie involuntară - pacientul să explic pacientului - după scoaterea
de urină redobândească partial necesitatea sondajului sondei episoadele de
continenţa vezical incontinenţă urinară
-urmăresc diureza sunt mai rare
- imobilitate - diminuarea durerii se vor administra - durerea se calmează
antialgice - pacientul se ridică la
- algocalmin 1f/12h marginea patului
I.M. -se deplasează singur
- ser glucozat la toaletă
5%1fl/zi I.V.
învaţ pacientul să-si
mobilizeze mâna
dreaptă cu ce stângă
ajut pacientul să se
ridice progresiv la
marginea patului
- dificultate de a se - pacientul să discută cu pacientul pacientul a avut un
odihnii beneficieze de un pentru a identifica somn liniştit şi se
somn corespunzător cauzele disconfortului simte adihnit
cantitativ şi calitativ - observă dacă
perioadele de odihnă
corespund
necesităţilor
organismului
- diazepam 1tab/seara

- incapacitate în a se - pacientul să se - educă pacientul pacientul se îmbracă

îmbrăca şi dezbrăca îmbrace şi să se privind importanţa conform vârstei,
dezbrace singur vestimentaţiei în anotimpului şi
identificarea activităţii efectuate
personalităţii -pacientul foloseşte
-învaţ pacientul modul mâna stângă pentru a
de înbracare şi se îmbraca
dezbrăcare,întâi
membrul afectat şi
apoi cel sănatos
- hipertermie - pacientul să-şi - să se schimbe pacientului îi este
menţină temperatura pacientul ori de câte menţinută temperatura
corpului în limite ori este nevoie corpului în limite
fiziologice - se va asigura un normale
microclimat adecvat
dezinteres faţă de pacientul să prezinte - să asigure igiena şi - pacientul este curat
măsurile de igienă tegumente şi mucoase lenjeria şi îngrijit
curate corespunzătoare
- să se explice
pacientului
necesitatea îngrijirilor
de igienă
anxietate, durere - să se asigure liniştea se va explica - pacientul este mai
pacientului pacientului că nu este liniştit, mai puţin
- calmarea durerilor în pericol , anxios şi durerile au
administrare de cedat
medicamente
- O2 6l/min pe mască
- algocalmin 1f/12h
I.M.
- ampicilină 6gr/zi în
perfuzie cu ser
fiziologic 9%
- aspirină 2cp/zi
- comunicare - asistenta va sta de - pacientul se simte
ineficace la nivel vorbă cu pacienul, bine din punct de
intelectual psihoterapie vedere psihic
- pacientul se simte - pacientul să-şi - facilitează accesul - pacientul îşi practică
bine din punct de practice religia preotului la patul religia
vedere psihic bolnavului pentru
împăcarea cu sine,

- sentiment de pacientul să-şi -ascultă activ - pacientul întreabă

neputinţă recapete încrederea şi pacientul pentru a-i despre tratament,
stima de sine permite să-şi exprime modalităţi de
sentimentele privind recuperare a sănătăţii
dificultatea de a se
realiza
-dificultate, - pacientul să prezinte - învaţă pacientul - stare de relaxare,
incapacitate în a stare de bună tehnici de relaxare, sentiment de
îndeplini activităţi dispoziţie planifică activităţi mulţumire
recreative recreative împreună
cu pacientul
- dificultate de a - pacientul să - stimulează dorinţa - pacientul respect
învăţa acumuleze noi de cunoaştere, principiile educative
cunoştinţe corectează
deprinderile
dăunătoare sănătăţii
Externarea pacientei

Data externarii: 04.11.2012

Starea la externare: ameliorată

- Pacienta a fost internată cu manifestari de deficit motor al membrelor de parte dreaptă ,semnul
Babinski prezent, fără tulburari de limbaj. Pe parcursul internării s-au efectuat investigaţii
confirmându-se diagnosticul de avc ischemic .,în urma tomografiei . I s-au administrat
medicamente anticoagulante, diuretice , hipotensoare . Starea generală a pacientei s-a îmbunataţit
răspunzând pozitiv la tratamentul administrat. Este externată în stare ameliorată , urmând
tratament în ambulatoriu.

Bilanţul autonomiei

Evaluarea funcţiilor vitale:

Respiraţie liberă cu frecvenţă în limite fiziologice r=18r/min

TA în limite fiziologice TA=120/70mmhg

Puls în limite fiziologice p=80/min

Recomandări la externare:

-regim alimentar hiposodat, sărac în grasimi animale

;-control medical după o lună de la externare;

-control transaminaze;

-evitarea situaţiilor ca risc (inaltime, foc, tensiune electrica);

Renunţarea la cafea,alcool, cola

CAZ 2

.1.CULEGEREA DATELOR

1.Surse de date:
-Directe: pacienta

-Indirecete : dosarul medical actual, echipa de ingrijire, familia2.

Metode de culegere a datelor:

-Interviul

-Observatia

-Studiul documentelor medicale

-Colaborarea cu echipa de ingrijire

.DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTEI

Date relative stabile

Nume: S

Prenume: I

Varsta: 55 ani

Sex: feminin

Religie ortodoxă

Nationalitate: română

Stare civilă: căsătorită

Ocupaţie: casnică

Date variabile

Domiciliul: mediul rural

Condiţii de viaţă şi muncă:locuieşte împreună cu soţul şi cei doi copii ;ea şi soţul dispun de doua
camere , dotate confortabil , încălzire cu lemne, condiţii relative igienice. Munceşte în
gospodărie şi agricultură.

Mod de petrecere a timpului liber: emisiuni TV,tricotaj

DATE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ

Date antropometrice

Greutate:60kg
Talie:1,60m

Grup sanguin:A IIRh:+

Limite senzoriale

Alergii: nu prezintă

Proteze: nu prezintă

Acuitate vizuală şi auditivă: relativ normale

Somn: agitat

Mobilitate: diminuată

Alimentaţie: desodata, fără grăsimi

Eliminari: în limite fiziologice

Antecedente heredo-colaterale-neaga luesul , TBC-ul, infecţiaHIV în familie-sora, cancer mamar

Antecedente personale

-FIZIOLOGICE:

-menarhă-la 14 ani;

-menopauză–la 52 ani;

-sarcini:2;nasteri :2

PATOLOGICE:-bolile copilariei fără să poată preciza care anume;

-HTA depistata la 50 ani

;-neoplasm col neoperat– cu chimioterapie-2006

INFORMAŢII LEGATE DE BOALĂ

Motivele internarii

-cefale-ameteli

-deviere spre stânga

-pierderea stării de conştienţă

Istoricul bolii
 Pacienta S I , în vârstă de 55 ani care prezintă în ziua precedentă vertij, cădere spre stanga
urmata de pierderea conştiintei

Diagnostic la internare-AVC ischemic în teritoriul vertebro bazilar

Data internarii

27.10.2012 ora 13:50

Nr. Nevoia fundamentală Manifestări de dependenţă Sursa de dificultate

Crt
1 Nevoia de a respira şi a -respiraţie dificilă HTA
avea o bună circulaţie
2 Nevoia de a bea şi a -deshidratare -deshidratare prin
mânca aport hidric
insuficient
3 Nevoia de a elimina -eliminare inadecvată oligurie
4 Nevoia de a dormi şi -insomnie Dispnee
odihni
5 Nevoia de a se mişca şi -deficit total al mobilităţii -hemiplegie
a-şi menţine o bună
postură
6 Nevoia de a comunica -afazie -depresie
- neadaptarea la
situaţie
7 Nevoia de a se îmbrăca -deficit total de autoîngrijire -diminuarea
şi dezbrăca mobilităţii
8 Nevoia de a-şi menţine -incapacitate în a se spăla -pacienta nu este
tegumentele integre şi capabilă să-si
curate efectueze igiena

9 Nevoia de a-şi menţine -la momentul intermării nevoia nu -

temperatura în limite este afectată
normale
10 Nevoia de a evita -depresie - dificultatea de a se
pericolele adapta la o boală
11 Nevoia de a-şi respecta -frustrare din cauza hemiplegiei -lipsa de cunoaştere a
religia atitudinii celorlalţi
12 Nevoia de a fi util a se -sentiment de neputinţă -alterarea imaginii de
realiza sine din cauza afaziei
şi hemiplegiei
13 Nevoia dea se recrea -tristeţe,anxietate -din cauza bolii
14 Nevoia de a învăţa cum - cunoştinţe insuficiente asupra - credinţe culturale
să-şi păstreze sănătatea bolii diferite referitoare la
sănătate
 Probleme Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
de
dependenţă
alterarea Pacienta să masor funcţiile vitale şi le notez în 28.10.2012
circulaţiei prezinte TAîn foaia de temperature TA=200/80mmHg
limite normale -recoltez sânge pentru AV=88/min
În 3 zile hematocrit,hemoglobină,glicemie,tim 30.10.2012
p de protrombină TA=170/90mmHg
-administrez medicaţia prescrisă 31.10.2012
TA=160/70mmHg
Alimentaţie în Pacienta să fie conştientizez bolnava de importanţa şi - pacienta se
deficit alimentată necesitatea respectării regimului conformează şi
conform alimentar -după prânz îi recomand ore respectă regimul
nevoilor de odihna deoarece în această alimentar. Zilnic
organismului perioadă procesul de digestie mesele au fost
blochează energia organismului prin echilibrate
angajarea unei mari cantităţi de sînge nutritional cu o
la nivelul organelor cantitate de
alimente necesare
nevoilor sale
energetice.

deshidratare Pacienta să fie Măsor functiile vitale Pacienta are un

echilibrată Hidratare parenterală aport hidric
hidroelectrolitic Nacl 9% satisfăcător

insomnie Pacienta să aibă Asigur un microclimat liniştit Pacienta a avut un

un somn linistit somn liniştit
Diminuarea Pacienta să -asigur o poziti fiziologigă membrului Pacienta se ridică
forţei efectueze afectat în poziţie
musculare mişcări active Mobilzez pasiv pacienta la pat semişezândă
cu membrul
afectat
Incapacitate de Pacienta să-şi Formulez întrebări scurte la care Pacienta utilizează
a comunica poată folosi pacienta să răspundă cu DA şi NU comunicarea non-
mâinile verbală
utilizând
comunicare
non-verbală
Deficit motor - Pacienta sa se - redau încrederea pacientei că starea Pacienta încearca
poata deplasa de pierdere a echilibrului , este să se descurce
singură trecatoare singură
 Incapacitatea Pacienta să se După fiecare toaletă,efectuez fricţiuni Pacienta foloseşte
de a se spăla spele singură şi masaj mîna stângă pentru
a se spăla pe faţa
şi dinţi
- Menţinera Asigur condiţii de microclimat Pacienta prezintă
independenţei temperatura în
limite normală
Vulnerabilitate anxietate Identific cauza anxietăţii Pacienta
faţă de pericole beneficiază de un
mediu protector
- nelinişte faţă - pacientul să-şi - facilitează accesul preotului la patul pacientul îşi
de semnificaţia practice religia bolnavului pentru împăcarea cu sine, i practică religia
propriei se acordă împărtăşanie
existenţe
- sentiment de - pacientul să-şi ascultă active pacientul pentru a-i - pacientul
neputinţă recapete permite să-şi exprime sentimentele întreabă despre
încrederea şi privind dificultatea de a se realiza tratament,
stima de sine modalităţi de
recuperare a
sănătăţii
- dificultate, - pacientul să - învaţă pacientul tehnici de relaxare, - stare de relaxare,
incapacitate în prezinte stare de planifică activităţi recreative împreună sentiment de
a îndeplini bună dispoziţie cu pacientul mulţumire
activităţi
recreative

- dificultate de - pacientul să - stimulează dorinţa de cunoaştere, - pacientul respect

a învăţa acumuleze noi corectează deprinderile dăunătoare principiile
cunoştinţe sănătăţii educative

Externarea pacientei

Data externării: 18.10.2008

Starea la externare: sub tratament evoluţia a fost favorabilă

- Pacienta cu antecedente de HTA, neoplasm col neoperat, prezintă în ziua precedentă cefalee
ameteli, devieri spre stânga urmată de pierderea cunoştinţei. Este dusă la spitalul din Bârlad
secţia neurologie.La prezentare probe de pareză membre, ROT de flexie bilateral coordonare
normală, Romberg pozitiv,cu deviere spre stânga, plajă linguală.
Examenul CT reactive a fost normal. Sub tratament evolutia a fost favorabila

Bilantul autonomiei:

Evaluarea functiilor vitale:

Respiraţie liberă cu frecvenţă în limite fiziologice r=18r/minTa în limite fiziologice

TA=140/80mmhg

Puls în limite fiziologice p=80/min

Recomandări la externare:

-regim alimentar hiposodat, sarac în grasimi animale;

-control medical după o lună de la externare

;-control transaminaze;

-evitarea situatiilor ca risc (inaltime, foc, tensiune electrica);

CAZ3

DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTEI

Date relative stabile

Nume: P

Prenume: V

Vârsta: 74 ani

Sex: masculin

Religie ortodoxă
Naţionalitate: română

Stare civilâ: vaduv

Ocupaţie: pensionar

Date variabile

Domiciliul: mediul urban

Condiţii de viaţă şi muncă:locuieşte împreună cu fiul ;înt-o casă cu patru camera şi dependinţe,
condiţii relative igienice.

Mod de petrecere a timpului liber: , lecturarea unei carţi, emisiuni TV

DATE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ

Date antropometrice

Greutate:60kg

Talie:1,60m

Grup sanguine:A IIRh:+

Limite senzoriale

Alergii: nu prezintă

Proteze: nu prezintă

Acuitate vizuală şi auditivă: relativ diminuate

Somn: linistit

Mobilitate: diminuată

Alimentaţie:în deficit

Eliminări: incontinenţă urinară

Antecedente heredo-colaterale-neaga luesul , TBC-ul, infecţiaHIV în familie

Antecedente personale

PATOLOGICE:

-bolile copilăriei –rubeolă,oreion şi rujeolă

INFORMATII LEGATE DE BOALĂ

Motivele internării

-deficit motor hemicorp stâng

Istoricu bolii

Pacientul P V , în vârstă de 74 ani care prezintă în cursul dimineţii de azi deficit motor total la
nivelul hemicorpului stâng se internează de urgenţă pentru investigaţii şi tratament de
specialitate.

Diagnostic la internare accident vascular ischemic tranzitoriu hemiplegie stanga , HTA

Data interarii

26.10.2008 ora 14:15

EXAMEN CLINIC PE APARATE

Stare generală: mediocră

Stare de nutriţie: bună

Facies: asimetric

Tegumente: normale

Mucoase: normale

Sistem ganglionar: nu se palpează

Sistem muscular: normal reprezentat

Sistem osteo-articular: integru, mobil

Aparat respirator: torace mobil , fără raluri

Aparat cardiovascular: zgomote cardiace crescute , TA=200/100 mmHg, P=74/min

Aparat digestiv : abdomen suplu ,Ficat,căi biliare,splină: relative normale

Aparat uro-genital:rinichi neplpabili , urini normo- crome

Sistem nervos, endocrin,organe de simţ: fără semne meningiene, hemiplegie stângă , pareză
facială central stângă, Babinski pozitiv-membru stâng.
Nr Nevoi fundamentale Manifestări de dependenţă Sursa de dificultate
Crt.
1 - nevoia de a respira şi -dificultate în a respira -diminuarea
de a avea o bună mobilităţii
circulaţie
2 - nevoia de a bea şi de a -refuz de a se alimenta şi hidrata -stare depresivă
mânca
3 - nevoia de a elimina -incontinenţă urinară -lipsa controlului
sfincterian
4 - nevoia de a mişca şi -incapacitate în a se mişca -hemiplegie stângă
de a avea o bună
postură
5 - nevoia de a dormi şi a -insomnie -stare depresivă
se odihni
6 - nevoia de a se îmbrăca -incapacitate în a se îmbrăca şi a se -diminuarea
dezbrăca mobilităţii
7 - nevoia de a menţine - -
temperature corpului în
limite normale
8 - nevoia de a fi curat, -dezinteres faţă de măsurile de igienă -stare depresivă
îngrijit, de a proteja
tegumentele şi
mucoasele
9 - nevoia de a evita -stare depresivă -pierderea imaginii de
pericolele sine
10 - nevoia de a comunica -agresivitate -diminuarea stimei de
sine

11 - nevoia de a acţiona -nelinişte -neacceptarea bolii

conform propriilor
convingeri şi valori de a
practica religia
12 - nevoia de a fi -sentiment de neputinţă -incapacitatea de a se
preocupat în vederea adapta la boală
realizării
13 - nevoia de a se recrea -dezinteres în a îndeplini activităţi -stare depresivă
recreative
14 - nevoia de a învăţa -refuzul de a învăţa -neacceptarea bolii
cum să-ţi păstrezi
sănătatea
Probleme de Obiective Intervenţii autonome şi delegate Evaluare
dependenţă
-alterarea -pacientul să -masor funcţiile vitale TA în limite
circulaţiei prezinte TA în -administrez medicaţia normale
limite normale -captopril 2cp/zi
-alimentaţie în -pacientul să fie -alimentez pacientul parenteral -pacientul se
deficit echilibrat hidro- -glugoză10% conformează cu
electrolitic -ringer5% alimentarea
parenterală
-incontinenţă -pacientul să nu -recoltez urina pentru examene -pacientul se
urinară prezinte chimice deplasează însoţit
complicaţii -ajut pacientul să urineze în la baie
urinar
-alterarea -pacientul să -planific un program de exerciţii -pacientul
centrilor nervoşi recapete tonusul -masez regiunile predispuse la cooperează
muscular şi forţa escare
musculară
-nelinişte -pacientul să -identific nivelul şi cauza -pacientul a avut
beneficieze de neliniştii un somn odihnitor
somn -administrez
corespunzător -diazepam 1tab/seara
cantitativ şi -observ efectul acesteia asupra
calitativ organismului
-diminuarea -pacientul să se -ajut pacientul în -pacientul se
motricităţii poată îmbrăca şi alegerea.vestimentaţiei foloseşte de
membrelor stângi dezbrăca singur -încurajez pacientul membrul drept
pentru a se îmbrăca
-nevoia nu a fost -pacientul să-şi - -
afectată la menţină
momentul temperatura în
intermării limite normale
-stare depresivă -pacientul să-şi -ajut pacientul să-şi schimbe -pacientul este
redobândească atitudinea faţă de aspectul său curat şi îngrijit
stima de sine
-stare depresivă -pacientul să -asigur condiţii de mediu -pacientul este mai
beneficieze de un adecvate liniştit
mediu de siguranţă -amplasez pacientul în salon în
funcţie de starea sa
-agresivitate -pacientul să se -învăţ pacientul tehnici de -pacientul
poată afirma,să afirmare,comunicare şi relaxare stabileşte legături
aibă percepţie cu semenii
pozitivă de sine
-frica de moarte -pacientul să-şi -- facilitează accesul preotului la - pacientul îşi
recapete increderea patul bolnavului pentru practică religia
în sine împăcarea cu sine, i se acordă
împărtăşanie
- sentiment de - pacientul să-şi - ascultă active pacientul pentru - pacientul întreabă
neputinţă recapete încrederea a-i permite să-şi exprime despre tratament,
şi stima de sine sentimentele privind dificultateamodalităţi de
de a se realiza recuperare a
sănătăţii
-dificultate, pacientul să - învaţă pacientul tehnici de stare de relaxare,
incapacitate în a prezinte stare de relaxare, planifică activităţi sentiment de
îndeplini bună dispoziţie recreative împreună cu pacientul mulţumire
activităţi
recreative
- dificultate de a - pacientul să - stimulează dorinţa de - pacientul respect
învăţa acumuleze noi cunoaştere, corectează principiile
cunoştinţe deprinderile dăunătoare sănătăţii educative
Externarea pacientei

Data externarii: 06.11.2012

Starea la externare: ameliorată

Pacienta a fost internată cu manifestari de deficit motor al membrelor de partea stanga, pareză
facială stângă, semnul Babinski prezent, fără tulburari de limbaj, cu tulburari de deglutitie. Pe
parcursul internarii s-au facut investigaţii confirmându-se diagnosticul de AVC ischemic, în
urma tomografiei.Starea generala s-a imbunatati raspunzand pozitiv la tratamentul administrat.

Este externată în stare ameliorată urmând tratament în ambulator.

BILANTUL AUTONOMIEI:

Evaluarea functiilor vitale:R espiratie libera cu frecventa in limite fiziologice r=18r/minTa in

limite fiziologice ta=120/60mmhgPuls in limite fiziologice AV=80/min

Se poate deplasa susţinută.

Se alimentează singură.

Prezintă cunostinţe suficiente despre boală şi tratament.

Recomandari la externare:

-regim alimentar hiposodat, sarac în grasimi animale;

-control medical dupa o luna de la externare;

-evitarea situaţiilor ca risc (inaltime, foc, tensiune electrica);-

-renuntarea la cafea, alcool, cola

.-control periodic la medicul de familie

CAPITOLUL VI

EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

Educaţia sanitară constituie o parte integrantă a complexului de masuri de ordin curativ şi

profilactic fiind menită să contribuie la creşterea eficienţei tratamentului, la scurtarea duratei
acestuia, la prevenirea complicaţiilor şi recidivelor.Controale medicale regulate. Ţinerea sub
control a tensiunii arteriale crescute.Acest lucru este important mai ales la persoanele care au
diabet zaharat.Viaţă mai activa. Noile studii, ample, arată că activitatea fizică scade semnificativ
riscul de AVC, în parte datorită reducerii a doi dintre cei mai mari factori de risc pentruAVC:
tensiunea arterială crescută şi afecţiunile cardiace.

Exerciţiile fizice pot ajuta de asemenea la cresterea nivelului de hdl colesterol (colesterolul
protector) din organism, care duce şi ea la rândul ei la scaderea riscului de AVC.

Consumul zilnic de ţigari creşte riscul de AVC de doua ori şi jumatate.Administrarea de

medicamente pentru scaderea colesterolului, numite statine, la persoanele cu niveluri mari de
colesterol sau la cele care au avut un infarct miocardic, un AIT sau un AVC.

Prin educarea bolnavului se realizează prevenirea complicaţiilor şi a recidivelor în cursul bolilor,

precum şi profilaxia incapacităţii de munca. Prin educarea familiei bolnavului se asigură
îngrijirea completa a acestuia.

Asistentul are sarcina ca prin activitatea de educaţie sanitară să contribuie la marirea eficienţei
măsurilor terapeutice şi la vindecarea bolnavilor. Utilizând corect mijloacele de educaţie sanitară
el trebuie să îndrume organizarea regimului igieno-dietetic, să-l ajute pe bolnav pentru a deveni
un factor activ în propria vindecare prin îndeplinirea constientă şi corectă a recomandarilor.

Bolnavului i se aduc la cunoştinţă bolile cu risc în apariţia accidentului vascular cerebral -

fibrilaţia atrială, traumatismele craniene, malformaţiile vasculare, diabetul,sindromul
hemoragipar.Totodată bolnavului i se aduce la cunoştinţă tratamentul recomandat de medic şi i
se explică efectele fiecarui medicament, modul de administrare cu scopul convingerii bolnavului
asupra necesitătii respectării orarului de administrare şi a dozelor prescrise de medic.

Rolul esenţial al asistententului medical constă în a ajuta persoana bolnavă să-şi menţină sau
să-şi recâstige sănătatea sau să-l asiste în ultimele clipe ale vieţii prin îndeplinirea sarcinilor pe
care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut voinţa sau cunoştintele necesare şi să îndeplinească
aceste funcţii pentru a-şi recăpăta independenţa cât mai repede posibil.Bolnavii cu AVC sunt
mobilizaţi la pat; ei îşi pun întrega lor nădejde în asistentul medical care are sarcina de a-i îngriji.
In aceste cazuri asistentul creează condiţii optime de confort, efectuează igiena generală şi
corporală, asigură alimentarea la pat activ sau pasiv, supraveghează starea generală,mijloacele de
prevenire a escarelor , previne complicaţiile, desfăşoară activitatea de educaţie pentru săn

CONCLUZII

AVC-ul este una din leziunile primitive ale creierului; cel mai adesea apare brusc , frecvent se
constată existenţa unui deficit motor .Indiferent de formă : ischemic, hemoragic, encefalopatie
hipertensiva, AVC este o boala gravă, cu urmarile anterior enumerate, asupra unei functionari a
organismului; este o boala chiar cauzatoare de moarte.

Pentru întocmirea acestei lucrări am luat în studiu 3 cazuri cu AVC la 3 persoane diferite.

Îngrijirile nursing sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane,subliniate
în Conceptul Virginiei Henderson,care permit abordarea celor 5 dimensiuni bio-fizico-psiho-
socio-culturale şi spirituale pentru fiecare nevoie afectată.

R.M. în vârstă de 79 ani, a prezentat la internare deficit motor al membrelor de parte dreaptă; a
fost diagnosticată cu AVC cardioembolic cardiogen stâng, hemipareză dreaptă. După 10 zile de
spitalizare, în timpul cărora a beneficiat de tratament şi investigaţii de specialitate, starea
pacientei s-a îmbunătaţit răspunzând pozitiv la tratamentul administrat şi se externează cu stare
ameliorată urmând tratament ambulator.

S.I. în vârstă de 55 ani, a fost internată cu diagnosticul de AVC ischemic VB; la internare
prezenta cefalee, ameteli, deviere spre stânga, pierderea starii de constienţă. Pe parcursul
spitalizării a beneficiat de tratament şi investigaţii de specialitate iar evoluţia stării sale de
sanatate a fost favorabilă.

P.V. în vârstă de 74 ani a fost internat cu diagnosticul de AVC ischemic, hemiplegie

stânga,HTA. Pe parcursul spitalizării i s-au efectuat investigaţii de specialitate şi i-au fost
administrate medicamente antiedematoase, diuretice, hipotensoare. Starea generală s-a
îmbunătaţit,răspunzând pozitiv la tratamentul administrat. La externare, starea lui de sănătate
este ameliorată şi va urma tratament ambulator.

,,Sanatatea nu e totul, dar fara sanatate, totul e ...... nimic.