See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/328018381

O viziune a celor mai bune practici pentru planificarea agregatelor în Europa

de Sud-Est

Book · January 2014

DOI: 10.5474/snapsee-WP5-RO

CITATIONS READS

0 198

4 authors, including:

George Tudor Octavian Coltoi

Geological Institute of Romania Ministry of Environment - Romania
18 PUBLICATIONS   25 CITATIONS    43 PUBLICATIONS   29 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Sustainable aggregates resources management - SARMa View project

Actualizarea și vectorizarea hărților geotematice naționale (PN 16 06 01 02) View project

All content following this page was uploaded by Octavian Coltoi on 02 October 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

O viziune a celor mai bune practici pentru planificarea agregatelor în

Europa de Sud-Est

Iunie 2014
 O viziune a celor mai bune practici pentru planificarea agregatelor în
Europa de Sud-Est

Bazată pe:

Munca și experiența partenerilor din cadrul Grupului de Lucru 5 al proiectului SNAP-

SEE “Sustainable Aggregates Planning in South East Europe” (SEE/D/0167/2.4/X)

Website: http://www.snapsee.eu

Rezultat al Activității 5.3: Materiale suport pentru planificarea agregatelor incluzând

analiza multi-sectorială, orientarea și o viziune comună pentru țările SEE

Informații privind publicarea

Editare & Layout: Foteini Stathogianni, Zoltán Horváth, Katalin Sári

Design copertă: Stelios Mavrigiannakis
Tipar versiune română: Institutul Geologic al României
Anul editării 2014
Traducere Institutul Geologic al României

Declarație

Această publicație SNAP-SEE reflectă doar punctele de vedere ale autorilor iar Autoritatea de Management a
Programului de Cooperare Transnațională Europa de Sud-Est și nu poate fi făcută responsabilă pentru orice
utilizare posibilă a informațiilor conținute mai jos. © proiect SNAP-SEE 2014
Autorii manualului

Horváth, Zoltán, MFGI, work package leader, Ungaria

Sári, Katalin, MFGI, Ungaria
Müller, Tamás, MFGI, Ungaria
Plank, Zsuzsanna, MFGI, Ungaria
Ujházi-Kerék, Barbara, MFGI, Ungaria
Miko, Slodoban, HGI, activity leader, Croația
Kruk, Boris, HGI Croația
Dedić, Željko, HGI, Croația
Kovačević Galović, Erli, HGI, Croația
Hasan, Ozren, HGI, Croația

Referenți
Nume Afiliere
Shields, Deborah J., Dr. Colorado State University, Statele Unite ale Americii
O’Brien, Jim Former President of the European Aggregates Association, Irlanda
Hamor, Tamas Dr. Hungarian Office for Mining and Geology, Ungaria

Mulțumiri
Partenerii proiectului SNAP-SEE aduc mulţumiri Comisiei Europene pentru finanțarea acestui proiect care a
permis o cooperare fructuoasă între parteneri, împărtășind probleme similare și o viziune comună, și a
permis alcătuirea acestui manual.
Autorii ar dori să recunoască contribuția tuturor partenerilor în dezvoltarea materialului prezentat în acest
manual

Digital Object Identifier (DOI)

10.5474/snapsee-WP5-RO

Citare
Acest manual trebuie citat în bibliografie cu folosirea DOI astfel: Horváth, Z., Miko, S., Sári, K. and Dedić, Ž.
(2014) A Vision of Best Practices for Aggregates Planning in South East Europe, SNAP-SEE Project,
www.snapsee.eu. doi: 10.5474/snapsee-WP5-EN.

2
 O viziune a celor mai bune practici pentru planificarea agregatelor în
Europa de Sud-Est

CUPRINS Pag.
Cuvânt înainte 5
1 Informații introductive 7
1.1 Importanța planificării agregatelor 8
1.2 Caracteristici speciale ale planificării agregatelor 9
1.3 Scopul manualului 9
1.4 Structura manualului 10
2 Analiza multisectorială a statutului planificării agregatelor 11
2.1 Introducere 12
2.2 Politici referitoare la planificarea agregatelor 13
2.3 Politica planificării agregatelor 15
2.3.1 Cadrul legal și de reglementare referitor la agregate 16
2.3.2 Bariere legale împotriva dezvoltării planificării agregatelor 18
2.4 Concluzii 19
3 Ghid privind aspectele care trebuie luate în considerare în planurile 21
pentru agregate
3.1 Introducere 22
3.2 Conținutul documentelor și a metodelor de planificare 23
3.2.1 De ce ar trebui autoritățile să planifice extracția de minerale? 24
3.2.2 Cum ar trebui autoritățile de planificare a agregatelor să planifice 25
extracția?
3.2.3 Geologia și potențialul agregatelor 27
3.2.4 Inventarul de minerale/agregate 29
3.2.5 Inventarul de agregate secundare 29
3.2.6 Economia agregatelor 31
3.2.7 Planificarea spațială și impacturile de mediu 32
3.2.8 Procedură metodologică- protecția/extracția agregatelor și 33
planificarea utilizării terenilor
3.2.9 Distanțele de separare/zone tampon 35
3.2.10 Analiza zonelor prioritare pentru agregate 36
3.2.11 Aspecte sociale 36

3
 3.2.12 Refacerea și beneficiile după utilizare 36
4 Viziune comună cu privire la conținuturile optime ale planurilor de 39
agregate
4.1 Introducere 40
4.2 Cadrul juridic-legislativ 41
4.2.1 Nivelul național 41
4.2.2 Nivelul regional și local 43
4.2.3 Probleme la nivel UE 43
4.3 Probleme de mediu 43
4.3.1 Poluarea aerului 44
4.3.2 Zgomot 44
4.3.3 Apă 44
4.3.4 Deșeuri miniere 44
4.3.5 Compensații pentru biodiversitate și ecologice 45
4.3.6 Refacerea 45
4.4 Probleme sociale 46
4.5 Probleme economice 46
4.5.1 Politică transfrontalieră SARM 46
4.5.2 Taxarea 47
4.6 Sarcini profesionale 47
4.6.1 Inventarul 47
4.6.2 Geologia și potențialul agregatelor 48
4.6.3 Protecția minerală 48
4.7 Tehnologie 48
4.7.1 Reciclare 49
4.7.2 Utilizarea explozivilor 49
4.7.3 Siguranță 49
4.8 Transport 50
5 Recomandări privind cele mai bune practici în planificarea 51
agregatelor
6 Referințe 53

4
Cuvânt înainte

Țările din Sud-Estul Europei (SEE) sunt bogate în agregate de

construcții, de ex. piatră spartă, pietriș, nisip sau alte materiale
granulare inerte utilizate în industria construcțiilor; cu toate
acestea, aceste resurse nu sunt distribuite uniform în întreaga
regiune rezultând o abundență în unele zone și un deficit în
altele. În plus, accesul la aceste resurse devine din ce în ce mai
dificil din cauza altor infrastructuri și de presiunile mediului.
Agregatele sunt grele și voluminoase, transportul este scump,
prin urmare, accesul la resursele locale pe piață este crucial.
Regiunea SEE va necesita, probabil, un consum de agregate cu peste 50% mai mare
până în 2020, pentru a acoperi necesităţile infrastructurii în dezvoltare.
Prin urmare, există o nevoie de trecere la o gestionare durabilă a resurselor de
agregate (SARM) și de a oferi o aprovizionare durabilă mixtă (SSM) cu agregate în
regiune pentru a spori eficiența utilizării resurselor și a sprijini dezvoltarea durabilă.
SARM presupune o gestionare eficientă, cu impact social și de mediu scăzute a
operaţiunilor extractive și utilizării deșeurilor, împreună cu angajarea pe scară largă a
părților interesate. SSM se referă la utilizarea agregatelor din surse multiple, inclusiv
din deșeuri reciclate din construcții și demolări și produse industriale (zgură), precum
și la materiile prime produse pe piața internă și din import, care împreună
maximizează beneficiile nete ale aprovizionării cu agregate.
Punerea în aplicare a SARM și SSM necesită un cadru de politici suport și de
planificare. Datorită diferențelor regionale și a dezvoltării istorice, abordările politicii
de agregate, planificarea și managementul diferă la diverse scări în cadrul SEE și între
țările SEE și, în câteva cazuri, sunt pe deplin cuprinzătoare. Provocările includ politici
și planuri de management referitoare la agregate și prevederi ce sunt cuprinse în mai
multe documente juridice diferite, ceea ce face coordonarea și înțelegerea globală
dificile. Există, de asemenea, o lipsă de coordonare în planificarea pentru
aprovizionarea cu agregate primare și secundare. SEE nu are suficiente date în
sprijinirea planificării agregatelor, nici capacitatea și competența adecvate în
abordarea planificării agregatelor primare și/sau secundare, pe lângă participarea
insuficientă a părților interesate în elaborarea planurilor de management. Proiectul
SNAP-SEE a abordat aceste deficienţe în scopul de a promova dezvoltarea unei
industrii de agregate responsabile și durabile în regiunea SEE.
Scopul specific al proiectului de planificare durabilă a agregatelor în Europa de Sud-
Est (SNAP-SEE) a fost de a crea și de a difuza un set de instrumente pentru
planificarea agregatelor pentru a ajuta guvernele și părțile interesate din SEE să
colaboreze pentru a spori planificarea și procesele de management. SNAP-SEE e

5
construit pe rezultatele proiectului Managementul Durabil al Resurselor de Agregate
(SARMa), proiect anterior de Cooperare Transnațională SEE (http://www.sarma.eu).
SNAP-SEE a fost finanțat de către UE prin Programul de Cooperare Transnațională
SEE (SNAP-SEE, SEE/D/0167/2.4/X) și a avut 27 de parteneri din 12 țări SEE și Turcia.
Universitatea din Leoben, Austria, a fost liderul de proiect. SNAP-SEE a fost un
proiect de doi ani care s-a încheiat în noiembrie 2014.
Setul de instrumente SNAP-SEE pentru planificarea agregatelor cuprinde 4 produse
care sunt interdependente și se sprijină reciproc.
O viziune a celor mai bune practici pentru planificarea agregatelor în SEE
Documentul "Cele mai bune practici" prezintă o viziune pentru tranziția la o
planificare integrată, cuprinzătoare, durabilă în SEE. El include discuții privind
problemele care trebuie abordate, etapele intermediare spre o planificare durabilă,
precum și trecerea în revistă a componentelor pe care un plan sustenabil trebuie să
le conțină.
Cum se construiește un plan durabil al agregatelor
Documentul „Cum se” reprezintă o foaie de parcurs pentru planificare, inclusiv
discuții ale procesului de planificare în sine și diferitele sale etape. Sunt furnizate
exemple de module de planificare bine scrise întruchipând principiile, abordările și
acțiunile necesare pentru a atinge obiectivele viziunii prevăzute în raportul de cele
mai bune practici.
Consultarea părților interesate atunci când aplicăm cele mai bune practici în
planificarea durabilă a a agregatelor
Documentul "Consultare" oferă un ghid pentru planificarea și desfășurarea
consultărilor cu părțile interesate, astfel încât industria, guvernul, ONG-urile și
societatea civilă să poată furniza informații și să participe în procesul de planificare.
Sunt furnizate și materiale privind creșterea competenţelor.
Date și analize în sprijinul celor mai bune practici pentru planificarea durabilă a
agregatelor
Acest document discută diferite tipuri de date ce furnizează informații de fond
esențiale pentru procesul de planificare. Sunt abordate definiții de date,
semnificația, disponibilitatea, structura și nevoile. Sunt prezentate metode pentru
validarea și analiza datelor, inclusiv abordări privind prognoza cererii.
Coordonator de proiect
Guenter Tiess

Montanuniversitaet Leoben
(Universitate Leoben - Austria)

6
1. Informații introductive

Un proces de planificare care servește în mod clar nevoilor

sociale într-un stat sau regiune este o instituție complexă și
esențială. Prin urmare, statul are nevoie de informații
adecvate cu privire la situația sectorului de planificat atât
pentru agregatele primare, cât și pentru cele secundare și de
cea mai bună metodologie de planificare și orientare cu pri-
vire la pașii care duc la managementul durabil al resurselor
de agregate/minerale. Pentru o planificare cuprinzătoare,
integrată, trebuie să fie determinată localizarea textelor re-
feritoare la planificarea agregatelor și domeniul lor de apli-
care, precum și modul în care fiecare dintre modulele de pla-
nificare interacționează și gradul în care întregul contribuie
la utilizarea eficientă a resurselor și la sustenabilitate.
Lacunele identificate în planificare, excelența în planificare,
suprapunerile sau neconcordanțele între sectoare, precum și
nevoile și preferințele pentru agregatele primare cât și pen-
tru cele secundare sunt aspecte importante în timpul analizei
ciclurilor de planificare în fiecare țară.
Pe baza prezentării stadiului planificării în țările partenere
din SEE, a celei mai bune orientări pentru o planificare dura-
bilă a agregatelor și viziunii comune, inclusiv principalele su-
biecte care ar trebui să fie dezvoltate în viitorul apropiat,
acest Manual contribuie la o planificare a resurselor de agre-
gate mai coerentă și integrată, la nivel național/regional.

7
1.1 Importanța planificării agregatelor
Agregatele primare sunt în principal nisip, pietriș, piatră concasată; agregatele
secundare pot fi deșeurile reciclate din construcții și demolări, agregate artificiale,
materiale excavate de la lucrări de construcții civile, etc (Glosar SARMa). Pe baza
datelor UEPG (Tiess 2010) asupra creșterii economice, în viitor vor fi necesare mai
multe agregate în SEE. Agregatele au o importanță esențială pentru creșterea
economică. Deși resursele de agregate par a fi nelimitate (cele mai multe depozite
sunt cunoscute), accesul la acestea devine din ce în ce mai dificil. Nu numai ariile
protejate (de ex., conservarea biodiversității și site-uri de patrimoniu cultural) și
opiniile sociale, dar și dezvoltarea clădirilor și a drumurilor obstrucționează accesul la
resursele de agregate prin ocuparea zonelor cu potențial de extracție. Prin urmare,
planificarea aprovizionării cu agregate este esențială.

Deși necesitățile societății pentru agregate sunt onorate de sectorul privat, statul
este responsabil pentru asigurarea bazei acestora prin planificarea agregatelor, care
se referă la o serie de politici publice menite să asigure siguranța aprovizionării cu
agregate necesare pentru tot ceea ce este construit într-o țară sau regiune, de la
clădiri la infrastructură. Statul are sau ar trebui să obțină toate informațiile necesare
asupra resurselor naționale de agregate primare și secundare și să gestioneze aceste
inventare. Legislația și stabilirea direcțiilor viitoare de dezvoltare se încadrează, de
asemenea, în cadrul competenței statului. Prin urmare, folosind toate aceste
informații, o planificare comprehensivă a agregatelor poate fi dezvoltată numai de
către stat și ar trebui armonizată la nivel statal, regional sau local.

Sistemul de planificare are un rol fundamental în asigurarea unui cadru în care pot fi
luate măsuri și decizii coerente cu privire la propunerile de dezvoltare minerală.
Planurile minerale, în special acolo unde sunt integrate în planurile spațiale de
utilizare a terenurilor, ajută industria și autoritățile relevante să stabilească un cadru
de planificare pentru extracția minerală pe termen lung. Ele sunt, de asemenea,
foarte eficiente pentru crearea unei strategii mai integrate de dezvoltare durabilă
care să țină cont de preocupările sociale mai largi, cum este conservarea naturii.
Astfel, autoritățile ar trebui să încerce, prin politicile și deciziile planului lor de
dezvoltare, să ia în considerare toate costurile și beneficiile asociate cu lucrările
minerale în acord cu principiile de dezvoltare durabilă. Principalele obiective care se
referă la planificarea minerală sunt următoarele:

 Progresul social care recunoaște necesitățile fiecăruia: pentru a oferi

beneficiile creșterii prosperității printr-o ofertă adecvată de minerale de
care societatea are nevoie acum și în viitor, împreună cu protecția și
îmbunătățirea confortului;

8
  Protecția eficientă a mediului: pentru a proteja lucrurile foarte prețuite
pentru calitățile lor intrinseci, cum ar fi animalele sălbatice, peisajele și
patrimoniul istoric; și pentru a proteja sănătatea și siguranța oamenilor prin
asigurarea că impactul de mediu cauzat de extracția de minerale și de
transport sunt în limite acceptabile; și pentru a asigura, fără compromis,
restaurarea care să asigure o utilizare post-închidere adecvată și benefică;
 Utilizarea prudentă a resurselor naturale: pentru conservarea resurselor
neregenerabile, prin utilizarea eficientă, reciclarea și reducerea la minimum
a deșeurilor; pentru a proteja resursele regenerabile de vătămare gravă sau
poluare; și pentru a promova utilizarea de materiale alternative adecvate; și
 Menținerea unui nivel ridicat și stabil de creștere economică: pentru a asi-
gura o aprovizionare adecvată cu minerale, la prețuri rezonabile; și pentru a
proteja resursele minerale pentru generațiile viitoare.

1.2 Caracteristicile speciale ale planificării agregatelor

Planificarea în furnizarea de minerale are o serie de caracteristici speciale care nu
sunt prezente în altă dezvoltare (http://planningguidance.planningportal.gov.uk):

 Mineralele pot fi produse (extrase) acolo unde acestea apar în mod natural
astfel încât opțiunile pentru extragerea acceptabilă economic și ecologic pot
fi limitate. Asta înseamnă că trebie să se ia în considerare protecţia
mineralelor faţă de dezvoltarea non-minerală ceea ce are implicații pentru
pregătirea planurilor minerale și aprobarea dezvoltării non-minerale în
zonele definite de protecţie a mineralelor;
 Extracția este o utilizare temporară a terenului deși ea are deseori loc o
lungă perioadă de timp;
 Producția poate avea efecte adverse și pozitive asupra mediului , dar unele
efecte adverse pot fi atenuate în mod eficient;
 Întrucât extracția de minerale este un proces continuu al dezvoltării, există
o cerință pentru monitorizarea de rutină și, dacă este necesar, întărirea
asigurării conformității cu condițiile care sunt necesare pentru a atenua
impactul operațiunilor producției de minerale; și
 Urmând producției, terenul ar trebui refăcut pentru a-l face potrivit utilizării
benefice post-închidere.

1.3 Scopul manualului

Politicile de planificare a agregatelor sunt declarate obiective guvernamentale în
domeniul agregatelor; planificarea este crearea de proceduri oficiale de urmat
pentru atingerea obiectivelor; și managementul este administrarea și implementarea
planurilor. Proiectul SNAP-SEE – Sustainable Aggregates Planning in South East

9
Europe (SEE) a invocat o întrebare cheie: cum pot țările și regiunile SEE să
perfecţioneze propriile procese de planificare, să integreze planificarea pentru
agregatele primare și cele secundare pentru a spori eficiența utilizării resurselor și să
crească interesul părților interesate, cum sunt autoritățile competente, industria și
societatea civilă, faţă de managementul, planificarea și furnizarea agregatelor.

Prin urmare, stadiul planificării, cele mai bune practici în planificare (consiliere) și
principalele subiecte care ar trebui incluse, de ex., viziunea comună, sunt
componente fundamentale pentru îmbunătățirea politicilor și a cadrului legal-
normativ, prin urmare, a planificării durabile a agregatelor.

1.4 Structura manualului

Manualul este organizat în felul următor. Capitolul 2 cuprinde rezultatele analizei
multisectoriale a stadiului planificării, întâi discutând politicile legate de aceasta, apoi
planificarea agregatelor, cadrul de reglementare și barierele legale.

Capitolul 3 este un Ghid ce arată cum se face mai bine planificarea. Acest capitol
oferă informații cu privire la planificarea minerală și la documente (baza de
cunoștințe, cererea pentru agregate, potențialul de agregate, impactele, analizele
ciclului de viață) și prezintă conținutul documentelor și metodelor de planificare
(autoritățile de planificare, potențialul de agregate, inventarul, economia
agregatelor, planificarea spațială, aspectele sociale, refacerea etc.)

Capitolul 4 conține o Viziune comună pentru SEE referitoare la planificarea

agregatelor. Este introdus un cadru de reglementare legal ideal la nivel
național/regional și la nivel UE. Apoi sunt discutate probleme legate de mediu
(poluarea aerului, zgomotul, apa, deșeurile miniere, biodiversitatea și refacerea),
probleme sociale, economice, politice (politică transfrontalieră SARM, fiscalitate), și
sarcini profesionale (de inventar, potențialul de agregate, de salvgardare minerală).
În cele din urmă sunt prezentate probleme legate de tehnologie (reciclare, utilizarea
explozivilor, de siguranță) și transport .

Capitolul 5 sumarizează cele mai importante recomandări referitoare la planificarea

agregatelor.

10
2. Analiza multisectorială a statutului planificării
agregatelor

Scopul analizei multisectoriale este de a determina modul în

care planificarea este realizată în țările partenere, inclusiv
stadiul în care se află fiecare țară parteneră în ciclul de pla-
nificare. Planificarea pentru aprovizionarea cu agregate este
o activitate guvernamentală, al cărei scop este de a determi-
na politicile, cadrul legal, acțiunile și informațiile care vor fi
necesare pentru a asigura disponibilitatea unor cantități
adecvate de agregate primare și secundare pentru
economiile naționale/regionale în viitorul apropiat, pe ter-
men mediu și lung. Planificarea presupune luarea în consid-
erare a cererilor așteptate, a surselor de aprovizionare și
constrângerilor, politicii actuale, cadrului legal și de regle-
mentare și eficienței lor și a multor alte variabile.

11
2.1 Introducere
Analiza multisectorială a managementului resurselor de agregate este necesară
datorită complexității practicilor de planificare ale diferitelor autorități. Ea este o
metodă pentru a constata unde și cum sunt menționate agregatele în documentele
legale reprezentând diferite sectoare care ar putea avea impact asupra furnizării de
agregate.

Sectoarele legate de agregate sunt:

 Management minier/de minerale
 Mediu, inclusiv managementul apei și conservarea naturii
 Achizițiile publice ecologice
 Managementul deșeurilor
 Reciclarea
 Planificarea terenurilor

Figure 2.1 Ilustrează sectoarele legate de politicile de planificare a agregatelor

Figure 2.1. Sectoare legate de politici de planificare a agregatelor

Aceste sectoare sunt acoperite prin reglementări și politici, cum sunt politica de
dezvoltare durabilă, minerală, de planificare a terenurilor, de management al

12
deșeurilor, de reciclare (care este deseori parte a altor deșeuri sau politici minerale)
și politica de mediu. Planificarea terenurilor și politica de dezvoltare durabilă acoperă
câteva sectoare. Politicile planificării durabile a agregatelor ar trebuie să ia în
considerare colectiv atât agregatele primare, cât și cele secundare (acestea din urmă
provenite din deșeuri, end-of-waste sau produse secundare).

2.2 Politici referitoare la planificarea agregatelor

Această analiză multisectorială din figura 2.2 prezintă stadiul planificării agregatelor
în Albania (AL), Austria (AT), Cantonul Herțegovia (Bosnia- Herțegovina; BA), Croația
(HR), Grecia (GR), Ungaria (HU), Regiunea Emilia-Romagna (IT-ER) și Provincia
autonomă Trento (IT-T) (Italia), Muntenegru (ME), România (RO), Serbia (RS),
Slovacia (SK), Slovenia (Sl) și Turcia (TR). Multe țări/regiuni SEE sunt bazate pe
dezvoltarea durabilă, incluzând politici minerale, cadrul de planificare a terenurilor,
managementul deșeurilor și politici de mediu. Cu toate acestea, numai câteva dintre
ele iau în considerare politici de planificare a agregatelor și reciclare.

Figura 2.2 Ilustrarea politicii de dezvoltare durabilă, politicii minerale, politicii de planificare a
terenurilor, politicii de management al deșeurilor, politicii de reciclare, politicii de mediu și
politicii de planificare a agregatelor în țările SEE. PA: agregate primare; SA: agregate secundare
Unsprezece țări sau regiuni au politici de dezvoltare durabilă. Șapte dintre ele se
referă la minerale, cu scopuri generale ca managementul rațional al mineralelor și
utilizarea eficientă a resurselor. Cinci parteneri se referă la politici legate de agregate
și 8 țări sau regiuni se referă la reciclare în politica lor de dezvoltare durabilă, în timp
ce numai 4 parteneri consideră achizițiile publice ecologice. Multe politici de
dezvoltare durabilă ale partenerilor menționează managementul rațional și durabil al
mineralelor în legătură cu toate tipurile de minerale, dar numai în termeni generali.

13
Nouă țări sau regiuni au un cadru de politică minerală; toţi partenerii fac referire la
agregate în politicile lor minerale (Figura 2.3). Nouă țări/regiuni partenere consideră
planificarea terenurilor. Grecia, Sovacia și Slovenia iau în considerare reciclarea;
Albania, Grecia și Slovacia iau în considerare managementul deșeurilor.

Figura 2.3. Politica minerală în Europa de Sud Est

Douăsprezece țări sau regiuni au politici de utilizare a terenurilor. Zece dintre ele
asigură accesibilitatea mineralelor, protecția lor și utilizarea durabilă. Opt dintre ele
se adresează în mod special la agregate. Patru țări menționează reciclarea în
politicile lor de utilizare a terenurilor. Numai Austria se ocupă de achizițiile publice
ecologice.

Toți parteneri cu excepția cantonului Herțegbosnia și regiunii Emilia Romagna (IT) au

politici de management al deșeurilor, deși politica de management a deșeurilor în
Emilia-Romagna (IT) este un proces în derulare. Zece parteneri se referă la reciclare.
Șapte țări sau regiuni iau în considerare mineralele și 5 parteneri se adresează
explicit la agregate. Cu toate acestea, politica de management al deșeurilor din
Ungaria și Muntenegru nu se adresează tuturor tipurilor de agregate, ci numai
C&DW. Patru parteneri menționează achizițiile publice ecologice în politicile lor de
management al deșeurilor. Numai Grecia se referă la zero deșeuri. Zece țări sau

14
regiuni au adoptat legislația CE, astfel că managementul deșeurilor include un plan
stimulativ pentru reciclare. Numai 4 țări au politici de reciclare separate de politica
de management al deșeurilor.

Toți partenerii cu excepția Muntenegru au politici de mediu. Șapte țări iau în

considerare mineralele și reciclarea în politica lor de mediu deși în politicile de mediu
maghiară și sârbă reciclarea este considerată independentă de agregate. Șase
parteneri se ocupă de agregate în politicile lor de mediu. Austria, Ungaria și Emilia-
Romagna (IT) menționează achizițiile publice ecologice.

Tratarea materiilor prime secundare potențiale (de ex., deșeuri miniere, deșeuri
C&D, zgură și cenușă de termocentrală, topitorii), nu este uniformă în regiunea
SEE. In Slovenia reciclarea este obligatorie. În Ungaria, reciclarea există, dar nu
este întotdeauna obligatorie; colectarea separată și eliminarea sunt de aseme-
nea, reglementate. În Muntenegru reciclarea nu este inclusă în lege, dar mana-
gementul deșeurilor miniere aparține activității miniere. În Serbia sunt depozitate
aproape toate tipurile de materii prime secundare. În practică, materiile prime
secundare sunt eliminate (Serbia), colectate separat și reutilizate (P.A. Trento (IT),
Slovenia, Austria) sau tratate combinat (Ungaria, Croația, Muntenegru, Albania)

2.3 Politica planificării agregatelor

Numai 3 parteneri ( Austria, Slovenia și Provincia autonomă Trento (IT)) au politici de
planificare a agregatelor care iau în considerare ambele tipuri de agregate. În alte 4
țări sau regiuni (Albania, Croația, Grecia și Regiunea Emilia-Romagna (IT)) politicile de
agregate iau în considerare numai agregatele primare (Figura 2.4).

Autoritățile responsabile în planificarea agregatelor sunt cele miniere, pentru

planificarea terenurilor și alte autorități de ex. cele economice, de dezvoltare
durabilă, de management al apelor și guverne regionale sau locale. În toate țările
unde există planificare (planuri) pentru agregate ea au fost creată prin implicarea
factorilor interesați (guverne locale, organisme publice sau private). Aceste
politici/planuri de agregate sunt revizuite regulat (în Provincia Trento (IT) la fiecare
10 ani, în Croația la 10-12 ani), în funcţie de necesități și tipul de document.

Austria, Croația, Slovenia și Provincia Autonomă Trento (IT) se invocă balanța cerere-
ofertă; cererea viitoare este în principal estimată pe baza producției recente de
agregate și a planurilor viitoare de dezvoltare a utilizării terenurilor.

În ceea ce privește evaluarea extracției de agregate și a altor solicitări de utilizare

sunt folosite în principal date GIS. De exemplu, sunt disponibile în format GIS date de

15
morfologie, infrastructură, locație carieră, riscuri hidrogeologice și de mediu, zone
protejate (naturale sau de patrimoniu). În P.A. Trento (IT), Croația și în unele regiuni
din Austria datele statistice (de ex., producție, consumu, tip, reciclare) sunt, de
asemenea, aplicate.

Figura 2.4. Politica de planificare a agregatelor în Europa de Sud-Est

Planurile de agregate integrate în planificarea utilizării terenurilor cuprind și alte

subiecte, de ex., conservarea naturii, impacturi sociale, contribuția economică,
transportul, utilizarea post-închidere, etc. În P.A. Trento (IT) și Regiunea Emilia-
Romagna (IT) protecția mediului este extrem de importantă. În Slovenia sunt, de
asemenea, incluse câteva subiecte ca vânătoarea, apicultura și educația. Politicile de
planificare a agregatelor se referă la alte legi de ex. planificarea utilizării terenurilor,
planul de deșeuri, politica de mediu și reglementările de transport.

2.3.1 Cadrul legislativ și de reglementare referitor la agregate

În armonie cu rezultatele raportului legal al proiectului SARMa (Hámor 2011),

proprietarul drepturilor de extracție de agregate (mineritul) este, în principal, statul;
în Austria, Grecia, Slovacia, regiunea Emilia-Romagna (IT) și Turcia, proprietarul
terenului este cel care are dreptul de extracție iar în P.A. Trento (IT) sunt ambele
situații (Figura 2.5).

16
 Figura 2.5. Proprietarul agregatelor primare în sud-estul Europei
Autoritatea minieră (și geologică) joacă un rol important în pașii de licențiere
referitori la planificarea agregatelor. În câteva țări, autoritatea de mediu,
administrația locală, autoritățile de planificare a terenurilor și alte autorități sunt de
asemenea responsabile pentru licențiere.

În toate țările partenere, problemele legate de protecția naturii sunt tratate și

incluse în licențierea de mediu cu privire la problemele legate de agregate. Cu
excepția României și a Turciei, în toate țările transpunerea acestei legislații conduce
la desemnarea ariilor interzise pentru extracția de agregate.

Participarea publică este asigurată în fazele de licențiere în toate țările; în Albania

prin audiere publică, în Italia și Turcia în formă scrisă, în timp ce în toate celelalte
state din SEE se utilizează ambele căi. Procedura de autorizare nu este uniformă în
toate țările SEE. Este aplicat în principal principiul one-stop-shop, dar sunt de
asemenea aplicate evaluarea paralelă sau modele mixte (Figura 2.6).

17
 Figura 2.6. Modelele de licențiere în sud-estul Europei

2.3.2 Bariere legale împotriva dezvoltării planificării agregatelor

În țările SEE există diferite bariere legale și de reglementare privind dezvoltarea

planificării agregatelor. Lipsa unor termeni uniformi armonizați cu sugestiile
proiectelor UE (de ex. glosarul SARMa) este o problemă în Ungaria și România. În
Provincia Autonomă Trento (IT) definiția legală a materialului (natural, deșeuri sau
produse) diferă puternic în procesul de producție; în acest mod există diferite tipuri
de proceduri pentru același material în funcție de forma legală. Astfel, agregatele
excavate într-o carieră diferă, din punct de vedere legal, de cele dintr-o lucrare civilă,
deși ambele sunt geologic identice. Aceasta implică proceduri birocratice, care sunt
foarte diferite, în ciuda faptului că agregatele au aceleași caracteristici tehnice și
geologice.

Extracția agregatelor de sub nivelul freatic este o problemă sensibilă în Austria; în

Croația numai carierele active sunt luate în considerare prin planul spațial și sunt
desemnate arii miniere; în Muntenegru există nepotriviri a planurilor spațiale ale
municipalităților cu planul spațial național. Ariile NATURA 2000 limitează parțial
exploatarea în carieră în câteva țări SEE ca Austria, Ungaria și Slovenia. În Regiunea
Emilia Romagna (IT) principala problemă este ierarhia puternică a planificării și

18
sistemul de autorizare care creează timpi foarte lungi de așteptare. În cantonul
Herțegbosnia și Serbia există o lipsă de reglementare în planificarea agregatelor.
Proprietarul terenului cauzează probleme în Albania și Slovacia. Problema în Slovenia
este lipsa de coordonare între instituțiile implicate și responsabile și investițiile mici
sau lipsă pentru cercetarea subsubsolului.

2.4 Concluzii
O politică-cadru privind planificarea agregatelor (bazată pe planificarea utilizării
terenurilor) există în Austria, Provincia Autonomă Trento (IT) și Slovenia. În alte țări
partenere cele mai importante documente privind politica de planificare a
agregatelor sunt actul sau planul minier/de extracție, legea concesiunii, actul de
mediu, strategia de dezvoltare durabilă, actul sau strategia privind deșeurile și actul
de planificare a terenurilor. Provincia Autonomă Trento (IT), Austria, Slovenia și
Albania au planuri minerale (planul de carieră și de resurse minerale, strategia de
minerit), în timp ce în alte țări SEE, Legea Minelor (Ungaria, România, Cantonul
Herțegbosnia, Croația, Muntenegru), și Legea cu privire la concesiuni (Cantonul
Herțegbosnia, Muntenegru) se referă la agregate.

În cele mai multe țări SEE agregatele primare și secundare sunt manageriate
separat, de ex. autoritățile responsabile sunt diferite; sau managementul agregatelor
nu a demarat încă (Cantonul Herțegbosnia, Ungaria, Muntenegru, România, Serbia,
Slovacia și Turcia). Agregatele secundare sunt luate în considerare în principal de
către politica de management a deșeurilor din fiecare țară sau regiune.
Managementul deșeurilor este în progres (la diferite nivele) și separat de
managementul resursei. Nu toate tipurile de agregate secundare sunt tratate; cea
mai mare parte din deșeurile din construcții și demolări și din deșeurile de carieră
sunt tratate prin cadrul de reglementare.

Susţinerea SARM (Sustainable Aggregates Resource Management - Mangementul

durabil al resurselor de agregate) și SSM (Sustainable Supply Mix - Aprovizionare
durabilă din surse mixte) este variabilă: în unele țări ele sunt sprijinite cel puțin în
teorie (Slovenia, Croația, Serbia și Muntenegru), în timp ce în alte țări nu sunt
cunoscute și nu sunt sprijinite (Ungaria, Cantonul Herțegbosnia).

Conflictele potențiale ale exploatărilor și ariilor naturale protejate nu sunt tratate

adecvat în toate țările partenere. Aceasta duce la desemnarea de arii absolut
interzise pentru extracția agregatelor în aproape fiecare țară parteneră (exceptând
România și Turcia), deși în acord cu documentul Ghid de Extracție a Mineralelor non-
energetice și Natura 2000 “Nu există eliminare automată a activităților NEEI
(industrie extractivă non-energetică) în și în jurul ariilor Natura 2000. În schimb,

19
activitățile extractive vor respecta dispozițiile menționate la Articolul 6 din Directiva
Habitate pentru a se asigura că aceste activități nu afectează în mod negativ
integritatea siturilor Natura 2000 (CE 2010a, p. 7). Desemnarea ariilor „interzise”
cauzează probleme serioase în multe țări SEE care ar putea fi rezolvate sau facilitate
prin consultarea celor mai importante părți interesate (de ex., autorităţi de
reglementare, autorități de mediu, industria extractivă).

În câteva țări partenere cadrul de politică a utilizării terenurilor conține informații

importante pentru planificarea agregatelor, de ex., arii naturale sau culturale
protejate - cu toate acestea, în ceea ce privește zonele desemnate pentru minerit
există o lipsă de informații pentru agregate.

20
3. Ghid privind aspectele care trebuie luate în considerare
în planurile pentru agregate

Scopul este determinarea modului de a face planificarea mai

bună în țările partenere. Partenerilor li s-a cerut să creeze un
document ghid care reflectă situația în fiecare țară și părerile
propriei rețele de părți interesate. Ei au trebuit de asemenea
să identifice aspectele de planificare care sunt aplicabile și
relevante în toate țările SEE, deoarece includerea lor în viziu-
nea comună SNAP-SEE și schema de planificare a agregatelor
ar crește coeziunea și armonizarea.

21
3.1 Introducere

Politica de planificare minerală este parte a cadrului național de politică minerală

(Tiess 2011a; CE 2010b). O politică națională de agregate poate fi definită ca
totalitatea operațiunilor unui stat pentru a influența cererea și oferta de resurse
minerale pe teritoriul său (Tiess 2011a). Ea implică protecția zăcămintelor de
agregate prin planificarea utilizării terenurilor (de ex., securizarea materiilor prime).
În contextul acestui cadru, o politică de planificare la nivel național a agregatelor
poate fi dezvoltată prin considerarea problemelor strategice care sunt apoi
interconectate cu planuri la nivel regional/local (operativ). Aceasta este, de
asemenea, un important principiu ierarhic: procesul de planificare începe, de ex., de
la scara 1:100000 și evoluează spre una detaliată (regională 1:25000, locală 1:5000).

Figura 3.1. Politica de planificare minerală națională (Tiess 2011a; CE 2010b).

„O Politică Minerală Națională trebuie mai întâi să furnizeze o ”Declarație minerală”.
În ceea ce privește agregatele, trebuie să fie incluse două aspecte cruciale: o Politică
Minerală Națională trebuie să fie convingătoare privitor la nevoile societății pentru
minerale, și în mod special pentru agregate, iar în cazul agregatelor la nevoia de
acces la resursele locale. A doua problemă, într-adevăr importantă, este că stabilește
că aprovizionarea cu minerale, în mod special cu agregate, este o sursă a beneficiului
societății și că formulează o abordare echilibrată în evaluarea explorării și dezvoltării
activităților extractive. Politica Minerală Națională ar trebui să ia în calcul cererea
preconizată pe termen mediu spre lung pentru agregate, asigurând că există un stoc

22
suficient de rezerve locale accesibile ceea ce este o parte inerentă a planificării
spaţiale locale” (Tiess, p. 15, 2010).

Pasul planificării regionale este important în special pentru reglementarea

problemelor materiilor prime. Prin enunţuri clare, planurile regionale (bazate pe
programe de dezvoltare mai ample, cum ar fi cele de la nivel național și super-
regional) determină obiectivele regionale ale planificării utilizării terenurilor pentru
dezvoltarea zonei. Un plan regional de utilizare a terenurilor proiectat pentru
extracția și protecția resurselor minerale trebuie să conțină o diagramă a fluxului de
planificare și o declarație textuală. Declarația textuală inclusă în plan trebuie să
definească “zonele prioritare cu agregate” care ar trebui salvgardate, luându-se în
considerare cu atenție cererile de resurse pe termen mediu și lung și disponibilitatea
limitată a depozitelor de resurse minerale.

Determinarea ”zonelor prioritare cu agregate” impietează asupra drepturilor de

proprietate și, prin urmare, necesită o înțelegere cu proprietarul terenului în cauză.
Ea trebuie să fie justificată prin interesul public, care este relevant și valid în cazul
extracției/furnizării de agregate deoarece acestea sunt necesare pentru dezvoltare
economică. Oricum, ar trebui să fie clare cantitatea, calitatea și aplicațiile pentru
care sunt necesare resursele pe termen mediu și lung. Pentru a justifica desemnarea
unui areal ca ”zonă prioritară cu resurse de agregate” este necesară o analiză a
structurii pieței de agregate și o analiză a fluxului de material.

Din punct de vedere metodologic, în planificarea terenurilor pot fi utilizate două

abordări diferite. Prima este să se limiteze planificarea prin excluderea de anumite
utilizări pentru o arie specifică. Această metodă are dezavantajul că o furnizare
durabilă de agregate, adică, securizarea sistematică prioritară a zonelor cu resurse de
agregate, nu este posibilă. Prin a doua abordare, zonele destinate altor utilizări
prioritare se extind în dauna resuselor greu exploatabile, în timp ce câmpurile
rămase devin zone prioritare cu resurse de agregate. Avantajul acestei abordări este
că autoritățile pot dezvolta o politică concretă a resurselor în ciuda faptului că poate
genera speculații de teren. Este necesar să se elaboreze planuri pe termen lung care
iau în considerare cererea pentru agregate, disponibilitatea acestora și impactul
prognozat pe parcursul întregului ciclu de viață al produselor (durabilitatea). Ținta
finală este să se asigure securizarea furnizării și eficiența resurselor.

3.2 Conținutul documentelor și a metodelor de planificare

Autoritățile responsabile pentru planificarea agregatelor sunt autoritățile miniere,
de planificare a terenurilor și alte autorități la nivel național și regional. Competența
lor (cu excepția Provinciei Autonome Trento (IT)) acoperă numai agregatele primare.

23
În 5 țări (Albania, cantonul Herțegbosnia, Croația, Slovenia și Provincia autonomă
Trento (IT)) documentele de planificare a agregatelor sunt predefinite printr-un Act
sau Ordonanță. Documentele de planificare pentru planificarea agregatelor sunt
Strategia minieră, Actul minier și Reglementările asupra procedurii pentru permisia
concesiunilor. În alte țări (Ungaria, România și Serbia) conținutul documentelor de
planificare nu este predefinit printr-un act sau ordonanță, de ex. în Austria unde
planul ”AUT MINPLAN” nu are caracter legal.

În cele mai multe țări SEE principala autoritate responsabilă (coordonatoare) pentru
dezvoltarea unui plan este Ministerul Economiei (departamentul de politică mine-
rală) în strâsă colaborare cu serviciul (institutul) geologic național, autoritățile de
planificare a utilizării terenurilor și alte ministere de ex., planificarea de mediu și de
utilizare a terenurilor.

Planurile de agregate în cele mai multe țări sunt actualizate la fiecare 5 până la 10
ani depinzând de necesitățile comunității sau societății, cu excepția Albaniei unde
strategia acoperă 15 ani și cele din cantonul Herțegbosnia, Serbia și România unde
legile asupra mineritului nu menţionează în mod special frecvența actualizării
planurilor de agregate.

În general un plan de agregate ar trebui să se bazeze pe planificarea utilizării

terenurilor. Planurile de agregate, integrate în planurile de utilizare a terenurilor,
sprijină industria și autoritățile relevante pentru a stabili un cadru de planificare
stabilă a agregatelor pe termen lung. Suprapunerea hărților de resurse minerale cu
ariile rezervate pentru alte utilizări ale terenurilor poate fi utilă pentru a se identifica
ariile potențiale de conflict astfel încât, dezvoltările viitoare pot fi plasate departe de
aceste zone, ori de câte ori este posibil.

3.2.1 De ce ar trebui autoritățile să planifice extracția de minerale?

Cel mai comprehensiv răspuns la întrebarea de mai sus poate fi citat din consultarea
partenerilor sloveni cu părțile interesate.

Rezultatele și discuțiile workshop-ului interactiv au sugerat multe căi posibile pentru

a îmbunătăți practicile și legislațiile spre o mai bună planificare a aprovizionării cu
agregate în Slovenia, incluzând necesitatea pentru planificarea spațială națională și
strategiile miniere, îmbunătățirea legislației reciclării deșeurilor din construcții,
sugestia pentru o mai bună implicare a diferitelor părți interesate în procesul plani-
ficării agregatelor, necesitatea pentru o distribuție mai bună a taxelor de concesiune
printre comunitățile locale/stat și importanța utilizării celor mai bune tehnologii
disponibile pentru exploatarea minieră și procesare.

24
3.2.2 Cum ar trebui autoritățile de planificare a agregatelor să planifice extracția?

Autoritățile de planificare trebuie să planifice furnizarea constantă și adecvată a

agregatelor în unul sau mai multe moduri, prin desemnarea (în ordinea priorității):

1. ariilor unde este cunoscut că există resurse viabile, proprietarii de teren

sunt susținători ai dezvoltării minerale și propunerea are șanse de a fi
acceptabilă în termenii planificării. Astfel de arii pot include, de asemenea,
operațiuni esențiale asociate cu extracția minerală;
2. ariilor cu resurse cunoscute unde autorizaţia planificată poate fi anticipată
rezonabil. Astfel de arii pot, de asemenea, să includă operațiuni esențiale
asociate cu extracția minerală; și/ sau
3. ariilor unde cunoașterea resurselor minerale poate fi mai puțin certă, dar în
interiorul căreia autorizaţia planificată poate fi atribuită, în special în cazul
în care există un deficit în aprovizionare.

Procesul de planificare–operare/autorizare cu cerințe SARM include necesitatea

adoptării unei planificări pe termen lung pentru a asigura un timp suficient realizării
profitului necesar pentru începerea unei noi activități extractive. În țările SEE
partenere, cel mai comprehensiv plan de resurse minerale realizat la nivel național
este Planul Austriac de Resurse Minerale (AMRP) (publicat în 2010). El a fost
dezvoltat în strânsă cooperare cu guvernele regionale. Planuri de resurse minerale a
țărilor precum Croația (County Minerals Plans), Slovenia (National Programme for
Mineral Resources Management–NPMRM) și Provincia Autonomă Trento (IT)
urmează principiile subliniate de Cibin et al, (2011):

1. Cererea de agregate și sursele de aprovizionare: se recomandă includerea

unei prognoze a cererii viitoare pentru agregate bazată pe analiza detaliată
a pieței și analizele fluxului de material. Dacă este posibil, astfel de analize
ar trebui să includă utilizarea finală intenționată a materialelor (diferite
tipuri de betoane, material pentru filler, drumuri, etc)
2. Disponibilitatea agregatelor: planul aprovizionării ar trebui să includă
localizarea agregatelor naturale și alternative. Acestea ar trebui să includă
toate sursele alternative posibile iar resursele ar trebui descrise în termenii
calității lor. Este recomandat să se evalueze epuizarea așteptată a resurselor
neregenerabile care vor trebui extrase pentru a satisface cererea așteptată.
Scopul este a se reduce această valoare la minimum.
3. Impacturi potențiale: este necesară cuantificarea tuturor impacturilor locale
(zgomot, aer, resurse de apă, biodiversitate etc.); ar trebui făcută o analiză a
rutelor comerciale principale care vor fi utilizate pentru a se asigura
aprovizionarea, incluzând impacturile aștepate asupra acestor rute.

25
 4. Analiza ciclului de viață: destinația agregatelor (reciclare/eliminare) la
sfârșitul ciclului lor de viață este importantă, la fel ca și toate modalitățile de
restaurare a tuturor zonelor de carieră epuizate.
5. Scenarii (cerere/ofertă): abordările alternative pentru satisfacerea cererii de
agregate trebuie luate în considerare.

După cum s-a menționat, depozitele de minerale pentru construcții, adică de

agregate, au trei caracteristici principale și anume: localizarea naturală, aplicația
regională și epuizarea. Datorită acestor caracteristici, existenţa depozitelor, ca și
extinderea și constituția lor necesită să fie determinate cât mai timpuriu posibil.
Dacă sau nu un depozit poate fi utilizat mai târziu depinde de planificarea utilizării
terenurilor, prin considerarea tuturor aspectelor relevante. Informațiile complete și
la timp asupra depozitelor ajută la îmbunătățirea definirii conflictelor potențiale în
planificarea utilizării terenurilor. Acestea reprezintă baza de cunoaștere pentru a
dezvolta un plan al aprovizionării cu agregate. Este cea mai eficientă și de dorit
colectarea acestor date la cel mai înalt nivel (regional până la național) și apoi
transmise nivelului local (autorităților competente). Acesta va fi crucial pentru
monitorizarea dezvoltării piețelor de agregate pe termen mediu și lung și pentru
reducerea diferenţelor dintre planurile referitoare la regiuni adiacente (Cibin et.al,
2011).

Exemplu: Conținutul unui plan mineral regional (Croația)

1. Hărți geologice cu potențialul de resurse minerale (scara 1:10 000 până
la 1:100 000)
2. Baze de date a situri-lor cu resurse minerale
3. Zone de exploatare
4. Date de producție și rezerve
5. Condiții și restricții de protecție a mediului
6. Necesități de piață și de dezvoltare
7. Recomandări de refacere
8. Zone delimitate ca cele mai favorabile pentru locaţii de exploatare (zone
cu comodități minerale fără conflict cu alte utilizări ale terenurilor)
9. Opinii ale părților interesate asupra politicilor minerale (autorități locale,
operatori, ONG-uri, oficiali municipali)

26
Exemplu: Planul Austriac de Resurse Minerale
Planul Austriac de Resurse Minerale (AMRP) indică zone cu agregate care sunt/ar
putea fi relevante pentru procesul regional de planificare: fiecare act de planificare a
utilizării terenurilor desemnează așa-numite zone prioritare cu agregate care ar
trebui să fie menținute libere de alte dezvoltări/utilizări. Astfel de zone sunt bazate
pe AMRP și vor fi incluse în planurile regionale de utilizare a terenului. Acele zone
prioritare cu agregate – acoperite de planurile regionale – trebuie acceptate de
guvernele locale (ierarhie de planificare). Dacă un operator dorește să extragă
agregate, el poate face referire la acele zone.
( A se vedea exemple în secțiunea 3.2.3)
3.2.3 Geologia şi potenţialul agregatelor
În documentele oficiale de planificare din ţările SEE, hărţile geologice există la variate
scări pornind de la 1:500000 la nivel naţional (Ungaria, România) cu detalii 1:50000
pentru cele mai interesate zone (România, Ungaria), iar în provincia autonomă Tren-
to (IT) hărţi geologice provinciale - scara 1:10000. Harta geologică a Albaniei e
prezentată în diferite scări de ex. 1:200000, 1:50000 şi 1:25000. Aproape 75% din
teritoriu este acoperit cu hărţi geologice la scara 1:10000. În Austria, date pentru
întreaga ţară sunt disponibile la scara 1:50000. În Croaţia există date geologice
sumare în harta privind utilizarea terenurilor care conţine planuri la scara 1:100000
(Planul regional privind utilizarea terenurilor). În Slovenia toate datele geologice sunt
elaborate de Serviciul Public Minier împreună cu Serviciul Geologic, oferind
comentarii, opinii şi orientare (bazate pe datele geologice disponibile, inclusiv baze
de date şi hărţi) pentru planificarea generală realizată de autorităţi. În Serbia există
hărţi cu datele geologice de bază şi hărţi pentru unele minerale, dar acestea nu sunt
incluse în planul spaţial. În majoritatea ţărilor datele sunt prezentate într-un sistem
GIS ce poate asigura, în mod automat, recalculări, recalibrări şi fine ajustări şi care
poate face ca plauzibilitatea rezultatelor să poată fi verificată în orice moment.

Mineralele pot fi extrase doar în locurile în care acestea apar în mod natural, astfel
că opţiunile pentru locaţii de exploatare a mineralelor, viabile economic şi
acceptabile ecologic, pot fi limitate. Aceasta înseamnă că este necesar să fie luate în
considerare toate informațiile geologice (hărţi, rapoarte, etc) privind apariția
agregatelor atât la scară naţională, cât şi regională. Principiile prezentate în Planul
Austriac de Resurse Minerale (AMRP) reprezintă un exemplu de urmat la pregătirea
cadrului geologic pentru un document de planificare pentru agregate. În geologie ca
şi în planificarea spaţială, evaluările se bazează pe harţi la scari care pot fi diferite de
la o ţară la alta în funcţie, în principal, de programele de cartografiere geologică. În
ţările SEE scara variază de la 1:10000 la 1:200000. Scara regională preferată variază
de la 1:25000 la 1:50000.

27
Exemplu: Hărți pentru nisip și pietriș
Evaluarea ocurențelor de nisip şi pietriş a fost bazată pe harta compilată a
sedimentelor neconsolidate paleogene, neogene şi cuaternare din Austria (AMRP) la
scara 1:50000. Această hartă arată atât extinderea, cât şi faciesul sedimentelor
neconsolidate, în timp ce oferă informaţii despre cele mai importante caracteristici
litologice ale materialului. O abordare similară apare de asemenea în Croaţia, caz în
care datele sunt disponibile la o scară de 1: 100 000.
Evaluarea ocurenţelor de nisip şi pietriş se bazează pe calitatea şi cantitatea de
materie primă și pe importanţa ivirilor pentru aprovizionarea locală sau regională.
Aceste trei criterii au fost combinate într-o matrice 3D pentru a putea realiza o
clasificare geologică pentru nisip şi pietriş utilizabilă GIS. Evaluarea calităţii
materiilor prime se bazează pe doi factori: (1) descrierea litologică a materialului şi
(2) utilizarea materiei prime.
Pentru a calcula potenţialul geologic al unui corp de sedimente, calitatea şi
cantitatea materialului au fost combinate într-o primă matrice. Matrici diferite au
fost folosite pentru a calcula potenţialul în forland şi în zonele muntoase astfel că
trăsăturile geologice regionale specifice ar putea fi luate în considerare, mai ales că şi
apariţii mici în văile alpine pot fi la fel de importante pentru livrările locale ca marile
ocurenţe din zonele apropiate de oraşele importante. Cuantificarea în cinci etape a
potenţialului descrie capacitatea relativă a corpurilor de sedimente pentru
aprovizionarea cu nisip si pietriş ca material de construcție.

Exemple: Hărţi pentru piatră sfărâmată /rocă naturală

Clasificarea geologică a ocurenţelor şi depozitelor a fost realizată pe baza hărţii
geologice a Austriei la scara 1:200000 sau, unde a fost disponibilă, la 1:50000. Sursa
pentru examinarea siturilor miniere a fost arhiva geologică a Serviciului Geologic
privind carierele, catalogul digital asociat şi sistemul de căutare, baza de date a
siturilor miniere, care este actualizată periodic.
În industria de construcţii şi inginerie civilă sunt utilizate produse de zdrobire (piatră
spartă, criblură, aşchii de înaltă calitate, nisip concasat), precum şi piatră
ornamentală (blocuri). Rocile au fost separate în roci magmatice (1), metamorfice (2)
şi sedimentare (3).
Pentru fiecare dintre ocurenţele de astfel de materii prime, există date privind
ocurenţele indicate sau explorate (zone cu materie primă în sens larg), ori utilizarea
prin extracţie (de obicei, cariere, rareori lucrări miniere subterane).

28
3.2.4 Inventarul de minerale/agregate

Inventare ale mineralelor/agregatelor există în majoritatea ţărilor SEE, cu excepţia

cazului Cantonului Herzegbosnia (Bosnia-Herţegovina) şi a Serbiei. În alte ţări din SEE
inventarele care există includ toate datele privind zona de exploatare, coordonatele
GIS, poziţia, dimensiunea zonei, tipul de minerale, forma de activitate (explorare sau
exploatare), tipul şi cantitatea de rezerve, date calitative pe minerale precum
procentul de minerale valoroase.
Datele privind resursele de agregate primare, rezervele şi producțiile introduse într-
un format GIS ar trebui să compună din:
1. Date spaţiale legate de dimensiunile și forma câmpului de exploatare
2. Rezervele dovedite
3. Tipul şi calitatea agregatelor
Accesul public la date este limitat în majoritatea ţărilor, datorită caracterului lor
confidențial; autorităţile miniere colectează datele, de obicei, anual.

3.2.5 Inventarul de agregate secundare

Cele mai multe dintre ţările partenere au evidenţe modeste ale agregatelor
secundare. Un minister naţional sau o agenţie mediu furnizează date privind
deșeurile (deşeuri C&D, deşeuri miniere, agregate secundare) în conformitate cu
Actul Deşeurilor sau a unor acte similare. Patru dintre ţările partenere nu au un
inventar al agregatelor secundare sau au unele date colectate pentru agregatele
secundare (Cantonul Herzegbosnia, Serbia, Albania şi Romania).

Exemplu: Provincia Autonomă Trento (IT)

Planul pentru deşeuri C&D are următoarele componente:
1. Un raport tehnic incluzând:
a. Tipurile şi cantităţile de reziduu gestionate;
b. Metode de tratament;
c. Dimensiunea bazei de utilizare;
d. Criterii de organizare şi management;
2. Localizarea uzinei de reciclare şi eliminare şi individualizarea unor arii
adecvate unde astfel de uzine pot fi plasate;
3. Identificarea unei arii corespunzătoare pentru localizarea uzinei de
eliminare şi reciclare în conformitate cu dispozițiile și prognozele plan-
ului urbanistic provincial şi alte planuri care sunt mai relevante în ier-
arhia de planificare;

29
 4. Criteriile şi normele tehnice pentru proiectarea, instalarea şi manage-
mentul uzinelor;
5. Identificarea căilor de acces la uzine;
6. Grafice la scară adecvată pentru a evidenţia conţinutul planului.
Serviciul minier al provinciei este responsabil pentru planul de extracție în carieră
pe care îl și întocmește. APPA este responsabilă pentru planul de deşeuri C&D şi
face, de asemenea, planul. În ambele cazuri, de obicei, se solicită ajutorul altor
servicii publice şi asociaţiilor părţilor interesate: ex. Serviciul geologic și Uniunea
de extracţie. Organizaţii externe, cum ar fi organizaţiile profesionale, pot fi
implicate în efectuarea planului prin intermediul unei achiziții publice: de ex.,
planul privind deşeurile C&D a fost făcut cu colaborarea unor experţi externi.
Planurile trebuie adoptate de guvernul provincial pentru a deveni obligatorii.

Exemplu: Metodologii pentru urmărirea reciclării agregatelor (Ontario, Canada)

Pe baza rezultatelor studiului agenţiilor publice şi pe o analiză a sistemelor inter-

nationale similare, ceea ce urmează reprezintă metoda recomandată pentru
urmărirea agregatelor reciclate în Ontario:

1. Liniile directoare despre cum și ce materiale să fie urmărite trebuie ela-

borate pentru a standardiza datele de intrare în sistem pentru întreaga
provincie.
2. Ar trebui dezvoltată o bază de date online pentru a oferi un mijloc
agenţiilor publice de a înregistra informaţiile lor despre utilizarea agre-
gatelor reciclate.
3. Vor fi prevăzute fonduri suplimentare în agenţiile publice în scopul de a
putea face faţă acestor lucrări suplimentare de înregistrare a datelor.
4. Pentru responsabilizarea agenţiilor publice pentru această muncă
suplimentară, fondurile suplimentare ar trebui să fie legate de
înregistrarea corectă a datelor.
5. Pentru a promova beneficiile sociale ale reciclării, ar trebui alcătuite
rapoarte anuale, subliniind astfel succesele şi oportunităţile de
îmbunătăţire a utilizării agregatelor reciclate în întreaga provincie.

Sursa: Ministerul Resurselor Naturale din Ontario

30
3.2.6 Economia agregatelor
Cele mai multe din ţările partenere SEE nu colectează date statistice, modele sau
prognoze despre evoluţia consumului de agregate şi tendinţa productiei de agregate.
Doar provincia autonomă Trento (IT) are date despre volumul de construcţie, dar un
model nu este implementat în prezent.
Evaluarea economică globală ar trebui să se bazeaze pe conceptul de aprovizionare
durabilă mixtă (SSM). SSM foloseşte mai multe surse care împreună maximizează
beneficiile nete de aprovizionare cu agregate pe mai multe generaţii (Shilds et al.,
2006). Planificarea SSM este în legătură cu procesul de planificare/dezvoltare de
părţile interesate /autorităţile respective, folosind aceste multiple surse, pentru o
aprovizionare sigură, durabilă cu agregate. Toate părţile interesate implicate, de ex.,
cei responsabili pentru planificarea utilizării terenurilor sau pentru reglementarea
procesului de planificare a agregatelor reciclate şi utilizarea durabilă a resurselor
naturale, ar trebui să acţioneze în strânsă cooperare. Cadrul planificării SSM oferă
regulile operaţiunilor de bază pentru industria agregatelor primare şi secundare.
Industria de agregate în sine este responsabilă pentru întregul ciclu de viaţă al
carierei incluzând explorare, exploatare, procesare şi reabilitarea sitului, şi de aceea,
planul afacerii ar trebui să fie alcătuit în consecinţă. Se pune o întrebare (o problemă
socială) la care nivel operatorii şi comunele afectate ar trebui să fie implicate în
procesul de planificare SSM. De exemplu, adesea operatorii nu sunt satisfăcuţi, prin
prisma priorităţilor tehnice, de alegerea zonelor prioritare cu agregate, sau de
preţurile terenurilor.

Exemplu: Piaţa agregatelor minerale

Piaţa agregatelor minerale din estul SUA este modelată cantitativ iar interacţiunea
dintre componentele sale măsurată. Studiul sistematic al cererii, ofertei, preţului,
caracteristicilor de transport ale agregatelor sunt parametrii relevanți în modelare.
Modelul de aprovizionare se bazează pe date de producţie. Cererea estimează
consumul global pe baza producţiei pe cap de locuitor şi pe ratele dobânzilor. Preţul
depinde în principal de disponibilitatea geologică și dimensiunea pieţei, capacitatea
de producţie şi venitul mediu anual pe cap de locuitor. Distribuţia impune un
echilibru între producţie şi consum, având în vedere constrângerile datorate
costurilor de transport.
Deşi preţurile variază de la ţară la ţară, agregatele sunt produse de valoare relativ
scăzută. Marjele de profit industrial sunt, de obicei, mici iar sectorul de agregate este
adesea foarte sensibil la orice factori externi, direcţi sau indirecţi, care pot influenţa
preţurile. Agregatele sunt foarte voluminoase si, de obicei, sunt consumate de
pieţele din aproierea punctului de extracţie. Transportul este un element cheie al
procesului de aprovizionare şi o mare parte din preţul de livrare. Costul încărcăturii

31
de agregate a unui camion se dubleaza mutând-o cu 40 de km. Conceptele de
aprovizionare şi management trebuie să se bazeze pe analize detaliate ale pieţei de
agregate, fluxul de materiale, analize si simulari de tendinţă. În aceste privinţe, este
important să se distingă între consum şi producţie, precum şi între ofertele de
agregate interne (locale/regionale) și externe (inter-regionale, trans-regionale). O
politică-cadru SSM ar trebui să asigure industriei de agregate sprijinul necesar pentru
acces la teren și informaţii relevante precum logistica de transpot.
Sursa: Poulin și Bilodeau (1993)

3.2.7 Planificarea spațială şi impacturile de mediu

Cele mai multe dintre ţările SEE partenere au câteva proceduri şi criterii de
identificare a câmpurilor de exploatare. Unele ţări au foarte bine definite condiţiile.
Cadrul de planificare şi utilizare a terenurilor în Austria este foarte complex şi
complicat, în timp ce în provincia autonomă Trento (IT) sunt două instrumente de
evaluare: comitetul interdisciplinar şi EIA. O EIA este obligatorie pentru toate
activitățile miniere şi toate intervenţiile în domeniul mediului în majoritatea ţărilor.
În unele ţări nu există o suficientă cooperare între autorităţi pentru a stabili criterii
de mediu, zone tampon şi transport.

Principalele aspecte legate de planificarea agregatelor pe care autorităţile ar trebui

să le includă în documentele de planificare, ţinând cont că nu toate problemele sunt
relevante în aceeaşi măsură pentru fiecare locaţie, se referă la:
 zgomot (asociat cu exploatarea);
 praf;
 calitatea aerului;
 iluminatul;
 impactul vizual asupra peisajului local şi extins;
 caracterele peisajului;
 caracteristici arheologice şi de patrimoniu;
 trafic;
 riscul de contaminare a terenurilor;
 resurse de sol;
 structura geologică;
 impactul pe cel mai bun şi mai versatil teren agricol;
 vibraţii datorate exploziilor;
 riscul de inundaţii;
 stabilitatea /subsidenţa terenului;
 zone de protecţie a vieţii sălbatice la nivel internaţional, naţional sau local
 habitate şi specii, reţele ecologice;

32
  impactul asupra peisajelor protejate la nivel naţional (parcuri naţionale);
 situri geologice şi geo-morfologice protejate la nivel naţional;
 restaurarea sitului și întreţinerea ulterioară;
 probleme ale apelor de suprafaţa şi, în unele cazuri, ale celor subterane;
 desecări.

Exemplu: Problemele privind transportul şi impactul asupra mediului

În Faza 2 a Planului Austriac de Resurse Minerale, zonele cu materie primă
identificate şi cartate în faza 1 au fost reunite digital cu acele planuri de dezvoltare
regională care interzic sau îngreunează extragerea de materii prime (eliminarea
conflictului). În cazul materiile prime de suprafaţă, zonele au fost alese în funcţie de
nevoi. Un efort a fost făcut pentru a minimiza distanţa de la producător la
consumator. Reducerea distantelor de transport cu o medie de 10% ar putea reduce
emisiile anuale de CO2 cu mai mult de 1 milion de tone. Transportul cauzează vibratii,
zgomot si praf, care adesea nu pot fi evitate. Operatorii încearcă să găsească căile
adecvate pentru a minimiza numărul de vecinătăţi afectate. Acest lucru duce adesea
la creşterea distantelor de transport.

3.2.8 Procedură metodologică – protejarea/extracţia de agregate şi planificarea

utilizării terenurilor

Joanneum Research a dezvoltat o metodologie eficientă pentru evaluarea

conflictelelor care ar putea apărea prin extracţia minerală şi a fost inclusă în cadrul
planului austriac pentru resurse minerale (Figura 3.2). Esenţa acestei proceduri este
utilizarea de diverse hărţi tematice, aşa-zise hărţi de potenţial natural, în care au fost
intenţionat selectate şi suprapuse anumite informaţii cu privire la extracţia de
materii prime şi care servesc interesele acesteia. Suprapunerea tematică a diferitelor
forme de utilizare identifică anumite conflicte, care sunt ierarhizate în funcţie de
prioritatea lor şi apoi rezolvate.
Procedura de evaluare include următorii paşi:
 Toate structurile de utilizare relevante
 Situaţia hidrogeologică
 Depozitele minerale din apropierea suprafeţei

S-a obţinut astfel un set de hărţi tematice care conţine informaţii importante şi pa-
rametri de planificare. Pe baza acestora, au fost identificate aşa-numitele “areale
pozitive şi negative” pentru extragerea materiei prime şi s-a constituit suportul pen-
tru factorii de decizie. Conceptul şi metoda utilizată pentru pregătirea hărţilor au fost
guvernate de două mari deziderate: primul, de a dezvolta un sistem pentru planifica-

33
tori care să fie transparent şi flexibil şi care să permită introducerea de informaţii noi
şi, prin urmare, pentru a identifica noi produse, iar al doilea, de a oferi o bază altor
planificari pentru a face sistemul de hărţi cât mai versatil posibil.

Figura 3.2. Metoda de planificare aplicată potrivit cadrului de lucru din Planul Austriac pentru
Resurse Minerale (nivelele naţional şi regional sunt luate în considerare)

Analiza şi determinarea definiţiei spaţiale a zonelor prioritare pentru materii prime

se bazează pe următoarele etape:

1. Excluderea zonelor prohibite pentru minerit în acord cu prevederile legii

miniere (articolul 82): zone de locuințe și adiacente cu o extindere de 300
m, terenuri construibile în viitor, zone de protecţie a apelor şi zone
protejate;
2. Soluţionarea conflictului cu alte pretenţii relevante ca zonele prioritare pen-
tru agricultură, zonele verzi și cu restricţiile legate de alte legi (corpuri de
apă, zone forestiere);
3. Soluţionarea conflictului cu planurile locale de utilizare a terenurilor, zonele
inundabile şi planificarea proiectelor pentru transportul rutier.

34
Hărţile cu zone favorabile alcătuite cu metodele geoştiinţelorau fost suprapuse
digital datelor digitale ale planificarii regionale puse la dispoziţie de guvernele
provinciale. Specificațiile de planificare regională corespunzătoare au fost separate în
aşa-numitele zone interzise şi de conflict. Zonele interzise sunt acelea în care extra-
gerea de materii prime minerale este interzisă prin legea federală sau a provinciei.
Zonele de conflict sunt definite ca acele zone în care există obstacole pentru ex-
tracţie. Acestea includ, de exemplu, zone Natura 2000, unde materiile prime pot fi
extrase doar dacă a existat o analiză pozitivă de compatibilitate cu natura. Diferitele
provincii definesc zonele de conflict foarte diferit, atât în termeni de conţinut cât şi
scop.

Rezultatele suprapunerii hărţilor cu zone favorabile cu zonele interzise au fost

denumite scenariul 1. Ulterior, zonele de conflict au fost eliminate iar zonele rămase
(reprezentarea reziduală) sunt descrise ca scenariul 2. Aceste zone reziduale sunt
practic zonele cu materii prime unde conflictele au fost eliminate, dar care încă
necesită revizuirea detaliată, în special pentru că un număr de zone reziduale sunt fie
prea mici pentru a permite o extracţie rentabilă, fie există alte motive care pledează
împotriva unei extracţii viitoare (ex. parcuri eoliene, linii de energie electrică,
conducte de gaz etc.).

3.2.9 Distanțele de separare/zone tampon

Distanțele de separare/zonele tampon pot fi adecvate în anumite circumstanțe în

cazul în care este clar că, pe baza evaluărilor specifice ale sitului şi altor forme ale
măsurilor de atenuare (precum schema de lucru şi sistematizarea), o anumită
distanţă între zona de extracţie minerală şi zona proprietăţilor rezidenţiale este
necesară. Orice distanţa de separare propusă ar trebui să fie stabilită pe baze
specifice locaţiei şi ar trebui să fie eficientă, justificată în mod corespunzător şi
rezonabilă. Ar trebui să se ia în considerare:

 Natura activităţii de extracţie minerală;

 Nevoia de a evita degradarea nejustificată a resurselor minerale;
 Topografia şi locaţia;
 Caracteristici ale diferitelor efecte de mediu ce pot apare; şi
 Diferite măsuri de atenuare care pot fi aplicate.

Odată ce zonele reziduale potrivit ambelor scenarii au fost consolidate în acest

proces de reglaj fin, a fost efectuată o analiză volumetrică.

Planul Austriac de Resurse Minerale (AMRP) – menţionat mai sus – este în

intercorelare cu planurile regionale de utilizare a terenurilor. Planurile regionale se

35
bazează pe legile planificării utilizării terenurilor şi pe programul de dezvoltare (la
nivel regional) şi trebuie să se reflecte în planurile utilizate la nivel local. Un plan
regional de utilizare a terenurilor proiectat pentru extracţia şi protecţia resurselor
minerale trebuie să conţină o decriere precisă a planificării şi un text declarativ.
Textul declarativ inclus în plan vine să definească termenul de “zone prioritare
pentru materii prime” în sensul că aceste arii corespund a fi destinate extracţiei în
diverse părţi ale ariei planificate, în care extragerea de minerale poate fi garantată,
concomitent cu considerarea atentă a cererilor pe termen mediu şi lung de resurse
minerale şi a disponibilităţii limitate a depozitului mineral.

3.2.10 Analiza zonelor prioritare pentru agregate

În Austria, analiza zonelor prioritare pentru agregate este bazată pe:

1. Excluderea zonelor prohibite pentru minerit în acord cu prevederile legii

miniere (articolul 82): zone de locuințe și adiacente cu o extindere de 300
m, terenuri construibile în viitor, zone de protecţie a apelor şi zone
protejate;
2. Soluţionarea conflictului cu alte pretenţii relevante ca zonele prioritare pen-
tru agricultură, zonele verzi și cu restricţiile legate de alte legi (corpuri de
apă, zone forestiere);
3. Soluţionarea conflictului cu planurile locale de utilizare a terenurilor, zonele
inundabile şi planificarea proiectelor pentru transportul rutier.

3.2.11 Aspecte sociale

Cele mai multe din ţările partenere SEE au obligatoriu audieri publice în timpul
procesului de licenţiere şi, în acest mod, părţile interesate sunt implicate în procesul
de planificare. În unele ţări, aspectele sociale sunt tratate ca opinii de expert în ra-
portul geologic, în planurile şi documentele minier (Serbia, România şi Slovenia). Dar
producţia de agregate nu este evaluată prin metode bazate pe analize polivalente
utilizând ratingul şi preferinţele membrilor părţilor interesate.

3.2.12 Refacerea şi beneficiile după utilizare

În cele mai multe din ţările partenere SEE, companiile care execută cariere au o
conditie obligatorie la obţinerea licenţei, aceea de a elabora un plan de refacere.
Aceasta este prevăzută în Actul Minier, Planul General al Programului Naţional de
Management al Resurselor Minerale care conţine linii directoare generale pentru
refacere sau în Programul Regional de Dezvoltare. Problema care rămâne e aceea a
carierelor inactive (abandonate). În Provincia Autonomă Trento (IT), o carieră

36
abandonată nerestaurată nu reflectă practica legală deoarece în acel caz
municipalitatea este abilitată să o refacă folosindu-se chiar şi de amenzi: compania
extractivă trebuie să returneze municipalităţii toate costurile de refacere, iar în
situaţia în care compania este în faliment pierde depozitul în favoarea
municipalității.

Autoritatea minieră (inspectorate) verifică dacă producţia este aceeaşi cu aceea

raportată de antreprenor. Autoritatea minieră monitorizează selectând aleatoriu
carierele sau pe bază de notificări. Responsabilitatea pentru restaurare şi îngrijirea
sitului mineral, incluzând responsabilităţi financiare, aparţine operatorului minier
sau, în absenţă, proprietarului.

Cea mai adecvată formă de restaurare a sitului în ideea de a facilita diferitele

reutilizări potenţiale după exploatare trebuie să fie abordată atât de planurile
minerale locale, care includ politicile de a asigura recuperarea cât mai grabnică a
terenului, restaurarea de înaltă calitate şi îngrijirea fiecărui site în parte, cât și pe
baza discuţiilor dintre operatorul de minerale si autoritatea de planificare minerală.

Nivelul de detaliere cerut de restaurare şi îngrijire va depinde de circumstanţele

specifice fiecărui site incluzând durata estimativă a operaţiunilor per site. Trebuie să
fie suficient de clar demonstrat că obiectivele generale ale schemei sunt realizabile
practic, acestea în mod normal incluzând:

 O strategie generală de restaurare, identificarea de propuneri post-

exploatare pentru site;
 Informaţii vizând resursele de sol şi hidrogeologie, şi cum sunt manipulate
solul fertil, subsolul, descoperta în timp ce extracţia are loc;
 În cazul în care terenul este agricol, o evaluare a gradului de clasificare a
terenului agricol; şi
 Strategia de peisaj.

În cazul în care exploatarea se propune pe cele mai bune şi mai versatile terenuri
agricole, strategia conturată ar trebui să evidenţieze, în măsura în care este posibil,
cum metodele utilizate în restaurare şi îngrijire permit terenului să-și păstreze
capabilitatea pe termen mai lung, chiar dacă folosirea ulterioară nu e întotdeauna
pentru agricultură.

Există numeroase utilizări posibile ale terenurilor după ce extracţia minerală este
completă iar restaurarea şi îngrijiriea terenului este, de asemenea, completă. Aces-
tea includ:

37
 Dezvoltarea de noi habitate și a biodiversității;
 Agricultură;
 Silvicultură;
 Activităţi recreaţionale;
 Managementul deşeurilor, incluzând stocarea de deşeuri; şi
 Zonă de construcţii, de tip rezidential, industrial şi pentru comerţ atunci
când este cazul.

38
4. Viziune comună cu privire la conţinuturile optime ale
planurilor de agregate

Asigurarea fiabilă şi fără distorsiuni a accesului la materiile

prime este un factor tot mai important pentru
competitivitatea economică a EU. Unul din pilonii Iniţiativei
Materiilor Prime (adoptată de Comisia Europeană în nov.
2008) stabileşte condiţii cadru corecte în interiorul UE pentru
a stimula o aprovizionare durabilă din surse europene (EC
Guidance 2010).
Cel mai important aspect al planificării (în afara regiunii SEE:
ex. planificarea britanică, în interiorul regiunii SEE ex. Austria)
este să fie echilibrată şi de a avea politici durabile de resurse
minerale. Două lucruri trebuie funcţioneze armonios. In
primul rând împlinirea dorinţelor societăţii și apoi ca
bunăstarea ei să nu fie compromisă.
Aceasta este o importantă provocare pentru cele 13 state SEE
pentru care este esenţială utilizarea mai eficientă a materiilor
prime secundare. Această viziune comună este necesară
pentru ca strategiile de dezvoltare naţională, transnaţională
şi a UE să poată funcţiona bine.

39
4.1 Introducere
Viziunea comună a fost construită pe baza analizei multisectoriale, a orientărilor
pentru planificarea agregatelor, a experienţei consultărilor cu părţile interesate, ana-
lizei SWOT (principala sursă Serviciul Geologic Britanic), recomandărilor SARMa
(Managementul durabil al Agregatelor), şi altor aspecte (ex. SIP EIP RM 2013) (Figura
4.1).

Figura 4.1. Sursa datelor pentru viziunea comună SEE

Viziunea comună privind planificarea agregatelor în ţările sud-est europene este
organizată după următoarele subiecte: cadrul juridic-legislativ (nivel naţional,
planificarea agregatelor, alte conexiuni politice, proceduri de autorizare, implicarea
părţilor interesate, planificare locală, autorităţi, probleme UE), probleme de mediu
(poluarea aerului, zgomot, apă, praf de carieră şi deşeuri), probleme sociale
(sporirea conştientizării şi cunoaşterii), probleme economice (politica
transfrontalieră SARMa, taxarea), sarcini profesionale (inventar, protejarea
resurselor), tehnologie (reciclare, explozii, restaurare, siguranţă) şi generale
(transport).

Textul este scris în propoziţii declarative, indicând speranţa că sarcinile vor fi în mare
parte finalizate în toate țările SEE cu aproximaţie până în 2020. După această dată
planificarea durabilă a agregatelor va depinde de schimbările din legislaţia UE şi
naţională.

40
4.2 Cadrul juridic-legislativ
4.2.1 Nivelul național

Planificarea agregatelor

Planificarea agregatelor se face la nivel de stat, regional şi local iar aceste niveluri
sunt armonizate. Planificarea naţională reprezintă o abordare generală, în timp ce
planurile locale sunt mai detaliate şi au o mai mare rezoluţie. Politica de planificare a
agregatelor este bazată pe politica de planificare a utilizării terenului integrând şi
alte politici (planificarea minerală, mediul, dezvoltarea durabilă, managementul
deşeurilor şi politicile de reciclare). În planificarea agregatelor, agregatele primare şi
secundare sunt gestionate împreună în ideea de a proteja resursele de agregate
primare şi a preveni acumularea de deşeuri. Contribuţia materialelor secundare este
luată în considerare înainte de a intenţiona extragerea materiilor primare.
Planificarea este gestionată de autorităţile de planificare în cooperare cu diferite
sectoare (autoritatea de planificare, autorităţile minieră şi geologică, industria
agregatelor, departamentele guvernamentale, organizaţiile naţionale de mediu şi de
patrimoniu). În timpul dezbaterii politicii de planificare a agregatelor, părţile
interesate sunt implicate astfel că politica trece printr-o consultare publică. Din
cauza creşterii dificultăţilor de acces la resurse, planificarea agregatelor trebuie să
privească o perioadă de cel puţin 20 de ani fiind adaptat regulat, de ex., la fiecare 5-
10 ani în funcţie de nevoile comunităţii sau societăţii. Prognoza cererii este estimată
pe 10-15 ani înainte şi revizuită anual pe baza mediei datelor de vânzare în 10 ani
consecutivi şi altor informaţii relevante şi pe o evaluare a tuturor opţiunilor de
aprovizionare (incluzând şi sursele secundare). Planul agregatelor este alcătuit
pentru a satisface aceste nevoi. Rezervele aprobate vor satisface nevoile timp de cel
puţin 5-10 ani. Planificarea agregatelor ia în considerare optimizarea rutelor
comerciale/de transport şi analiza ciclului de viaţă al agregatelor. Agregatele sunt
extrase mai ales din afara Parcurilor Naţionale, siturilor din Patrimoniul Mondial sau
a altor arii protejate. Activităţile ilegale de extracţie sunt preîntâmpinate prin
sisteme de monitorizare eficiente, penalităţi mari şi certificate de origine a
agregatelor vândute. Zonele de salvgardare a agregatelor sunt definite pentru ca
locaţiile cunoscute de resurse minerale specifice, cu importanţă locală şi naţională,
să nu fie în mod inutil compromise de o dezvoltare non-minerală, fără să se creeze
prezumţia că resursele respective vor fi şi extrase. În aceste zone alte propuneri de
dezvoltare, în mod normal, nu ar fi premise. Terenul afectat va fi remediat cu prima
ocazie, cu respectarea standardelor înalte de mediu. Planificarea agregatelor
dirijează și finanţarea restaurării. Împlementarea politicilor de planificare a
agregatelor este monitorizată continuu.

41
Alte politici conexe

Toate ţările SEE au toate politicile legate de agregate (politica de dezvoltare

durabilă, politica de mediu, politica de minerale, politica de gestionare a deşeurilor,
politica de reciclare şi cea de planificare a utilizării terenului) la un nivel similar de
dezvoltare. Resursele de agregate minerale sunt considerate echivalente cu toate
celelalte georesurse naturale. Limitările utilizarii terenurilor sunt uşor comparabile
la nivelul anului 2014. Planurile de utilizare a terenurilor sunt realizate la nivel
național, regional și local. Ele conţin zonele desemnate pentru protecția şi extracţia
resurselor minerale, astfel că, planificarea minerală este o parte din planificarea
utilizării terenurilor. Evaluarea durabilităţii este obligatorie. Evaluarea strategică a
impactului de mediu (SEIA) este aplicată ca un exerciţiu colateral precedând
planificarea minerală. Extracţiile din ariile de conservare a naturii sunt reglementate
pe baza documentului de ghidare al Comisiei Europene din 2010. Acest document
prezintă cum extracţia agregatelor şi menţinerea biodiversităţii pot fi gestionate
împreună. Suprafeţele de teren unde există resursele de agregate sunt menţionate
în planul de utilizare a terenurilor pentru a fi luate în consideraţie pentru o extracţie
viitoare de agregate şi în ideea de a evita compromiterea resurselor. Politicile de
gestionare a deşeurilor implică o reciclare ca agregate a reziduului minier, deşeurilor
din construcţii și demolări, solurilor şi rocilor excavate din lucrări civile şi industriale.
Nu există nici un obstacol birocratic la reciclare. Transformarea deşeurilor în materii
prime secundare este încurajată; deșeul din construcţii şi demolări ajunge a fi
reciclat până la cel puţin 70%.

Procedura de autorizare

Procesul de autorizare al agregatelor primare este simplu, rapid şi eficient, condus

de către un organism central de reglementare. Autorităţile implicate coopereză
eficient. Modelul ‘one-stop-shop’ (formalităţi minime) este aplicat, fiind cea mai
prietenoasă soluţie pentru client. Sistemul de autorizare eficientă oferă acces la
resursele de materii prime apropiate de pieţele majore optimizând astfel eficienţa
transporturilor, împreună cu minimalizarea supracomenzilor și cu scheme reale de
utilizare finală care elimină total pierderile. Termenele de procesare sunt
reglementate în mod clar atât pentru autorităţi, cât şi clienti. Părţile interesate
interveniente sunt implicate în proces. E-guvernarea (incluzând e-formulare,
monitorizare automată a termenului, documentaţia digitală) este folosită în timpul
procesului. Din cauza investiţiilor majore implicate, permisele de exploatare trebuie
să fie de obicei pe 10-20 de ani pentru cariere de nisip şi pietriş, şi de obicei de 20-
50 de ani pentru cariere de piatră, depinzând în ambele cazuri şi de scară. Utilizarea
instrumentelor de reglare financiară progresivă (de ex., taxe pentru utilizarea
pământului) apără împotriva ocupaţiei speculative a terenurilor.

42
Implicarea părților interesate

Conflictul dintre utilizările diferite ale terenului (de ex., exploatare şi arie proteiată) e
soluţionat prin consultări cu co-autorităţi, ONG-uri, comunităţi locale şi industrie.
Părţile interesate sunt implicate în procesul planificării. Sectorul exploatare
cooperează cu autorităţile din agricultură şi de mediu. Comunităţile locale
beneficiază de venituri din redevenţe miniere astfel încât acestea sunt interesate de
exploatare.

4.2.2 Nivel regional și local

Autorităţile locale şi regionale de planificare participă, deasemenea, la planificare

prin pregătirea planurilor regionale şi locale bazate pe cererea regională şi locală.
Pentru realizarea planului local se pregătesc studii de evaluare peisajului local şi ale
impactului asupra mediului. O strategie şi planuri de restaurare a peisajului se
dezvoltă de la început considerând o utilizare post închidere a sitului. Autorităţile
locale stabilesc criteriile de mediu pentru a se asigura că operaţiunile autorizate nu
au un impact inacceptabil asupra mediului natural şi istoric ori asupra sănătăţii.

4.2.3 Probleme la nivel UE

O politică UE coerentă este dezvoltată păstrând un echilibru între considerentele

economice, de mediu şi aspectele sociale în vederea asigurării unor practici
durabilităţi ale industriei agregatelor (Hámor et al. 2011). Terminologia juridică
actualizată pentru agregate (primare și secundare) este adoptată şi folosită de
statele membre. Sunt dezvoltate ghiduri tehnice cu măsuri despre cum
managementul deşeurilor miniere este asemănător resurselor de agregate. Reţeaua
Natura 2000 este implementată omogen în diferitele state membre în ideea de a
evita distorsionarea condiţiilor de piaţă şi a exportării impacturilor asupra mediului.

4.3 Probleme de mediu

Achiziţiile publice sunt, mai ales, verzi, implicând agregate reciclate. Industria agre-
gatelor abordează managementul apelor, a sistematizării teritoriului şi a solului în
timpul extracţiei de agregate prin cele mai bune tehnologii și schimbul de bune prac-
tici. Carierele şi balastierele părăsite sunt restaurate sau convertite în alte utilizări
benefice pentru comunitate. Reţeaua de situri pentru agregate contribuie la
dezvoltarea infrastructurii verzi creând puncte nodale pentru biodiversitate.
Evaluările de impact asupra mediului (EIA): Procedurile sunt simplificate,
funcţionează ca o procedură de “ghişeu unic”. Coordonarea dintre EIA şi alte

43
directive şi politici ale UE, în particular cu SEA (Strategic Environmental Impact
Assessments)) şi AA (Appropriate Assessments) funcţionează bine.

4.3.1 Poluarea aerului

Păstrarea poluării aerului sub norme: sunt luate măsuri pentru a reduce praful şi
emisiile de gaze (prin sisteme des-prăfuire și colectarea resturilor de materiale fine,
utilizând sisteme de colectare a prafului la mori, acoperind sistemele transportoare/
de concasoare şi vehiculele; păstrând umezite drumurile şi balastierele). Praful şi
emisiile de gaze sunt monitorizate sistematic.

4.3.2 Zgomotul
Păstratrea zgomotului sub norme: zgomotul inutil este eliminat iar emisia de zgo-
mote este redusă (de ex.: prin utilizarea sistemelor de suprimare a zgomotului, opri-
rea echipamentelor atunci când nu sunt utilizate, evitarea turării inutile a mo-
toarelor; cu ajutorul garniturilor de cauciuc în jgheaburi, vagoneţi, camioane, puncte
de transfer; folosind tehnica și materialul exploziv adecvate; construirea de noi dru-
muri pentru a ocoli zonele rezidențiale). Se aplică o monitorizare regulată a
zgomotului, iar rezultatele sunt comparate cu limitele legale și termenii de mediu
specifici sitului.

4.3.3 Apa
Pentru îmbunătățirea calității apei subterane: gestionarea responsabilă și durabilă a
apei e asigurată prin mai multe mijloace, de ex., planul de gospodărire și reciclare a
apelor (de suprafață și subterane) și de control al oricărei deversări de la site. Sunt
utilizate structuri de protecție a calităţii apei (de ex., geotextile impermeabile
pentru a acoperi zona de întreținere a echipamentelor, canale de drenaj) pentru a
evita o eventuală contaminare a apelor subterane. Calitatea atât a apelor de
suprafață cât și subterane este monitorizată. Sunt efectuate studii hidrogeologice
pentru a urmări schimbările în calitatea apei. În timpul procesului de reabilitare sunt
create lacuri şi zone umede, care oferă servicii de ecosistem ca oaze de
biodiversitate, gestionare a inundațiilor și de purificare a apei.

4.3.4 Deșeuri miniere

Managementul deșeurilor produse se practică pe toată durata de viață a carierei.
Deșeul minier este folosit ca agregat secundar sau pentru amenajarea terenului,
remediere sau ca material de rambleu. În cazul în care recuperarea nu este posibilă,
sunt amenajate halde de steril acoperite cu vegetație cât mai curând posibil. Ges-
tionarea deșeurilor funcționează în conformitate cu ierarhia stabilită de directiva-

44
cadru privind deșeurile: prevenirea creării de deșeuri, pregătirea pentru reutilizare,
reciclare, recuperare și depozitarea/eliminarea ca o ultimă soluție.

4.3.5 Compensări de biodiversitate și ecologice

Potrivit European Commission Guidance Document on NEEI și Natura 2000 (EC

2010a, p.74) compensările de biodiversitate reprezintă "rezultatele de conservare
măsurabile survenite prin acțiunile menite să compenseze impactul rezidual
semnificativ contra biodiversității generat de dezvoltarea proiectului, după ce au fost
luate măsurile de prevenire și de atenuare adecvate. Scopul compensărilor de
biodiversitate este de a nu se realiza nici o pierdere netă și, de preferință, nici un
câștig net de biodiversitate pe teren cu privire la compoziția speciilor, structura
habitatului, funcția ecosistemului, utilizare umană și valorile culturale asociate cu
biodiversitatea". Activitățile de exploatare au întotdeauna un impact asupra
mediului/peisajului care nu poate fi recuperat. Dar, în ciuda compensaţiilor
financiare sau impozitelor, pentru industria de agregate, restaurarea este cea mai
bună metodologie de dezvoltare a unei noi biodiversității într-o zonă exploatată.
Restaurarea unei zone se realizează prin acțiuni de atenuare și restaurare progresivă
în timpul operaţiunilor și prin restaurare finală. Restaurarea trebuie să fie
întotdeauna modul preferat de a stopa pierderea biodiversității, compensările fiind
o ultimă soluție pentru a contrabalansa impactul rezidual inevitabil. Restaurarea este
implementată în contextul peisajului, luând în considerare valorile biologice, sociale
și culturale.

4.3.6 Refacerea

Înainte de refacere este realizată o strategie globală de refacere, de identificare a

propunerilor pentru utilizarea sitlui. Aceasta conține informații despre resursele de
sol și hidrologie, și cum trebuie manipulate solul vegetal sau descoperta în timpul
extracției, o evaluare a clasificării terenurilor agricole, şi strategia de peisaj.
Refacerea începe de la debutul unei operații, iar acest proces continuu trebuie să
fie în conformitate cu planul final de refacere, ceea ce face procesul mai ușor și mai
eficient. O abordare echilibrată este adoptată între conservarea naturii și activitățile
de extracție. Planurile de refacere sunt discutate înainte de punere în aplicare cu cei
interesați pe plan local. Planul de refacere este ajustat în avans în funcție de
potențialul de utilizare ulterioară a amplasamentului carierei după închidere (dacă se
specifică în planurile de dezvoltare locală). Când planul de refacere implică
schimbarea utilizării terenurilor, sunt create noi facilități, cum ar fi lacuri în cazul
unor cariere adânci cu talpă impermeabilă sau facilități sportive ori parcuri de
agrement, zone umede. Caracteristicile naturale (ex. cursurile de apă) sunt
restaurate și sunt dezvoltate pepiniere, în timpul vieții carierei, pentru a facilita

45
restaurarea cu specii locale. Terenul degradat este refăcut prin utilizarea fie a solului
vegetal îndepărtat și depozitat în timpul dezvoltării inițiale a carierei, sau chiar a
solului vegetal din alte zone. Contaminarea reziduală este împiedicată.

4.4 Probleme sociale

O implicare sporită a societăţii locale este asigurată în țările SEE de către stat sau de
către companiile de agregate. În acest fel acceptarea socială a extracţiei agregatelor
este asigurată din faza de planificare. Actorii locali sunt informați și educați în mod
obiectiv cu privire la agregatele primare și secundare, prin întâlniri, workshop-uri,
sesiuni de comunicare, hărți de utilizare a terenurilor, buletine informative, pliante și
postere. Nevoile comunităților locale sunt luate în considerare și respectate atât de
autoritățile de planificare regională cât și de companiile de agregate. Comunitățile
locale sunt înștiințate cu privire la planurile minerale locale și disponibilitatea și
cererea de resurse minerale. Companiile de agregate angajează localnici.

4.5 Probleme economice

Dependența de import a fost redusă în țările SEE datorită politicii minerale com-
prehensive pentru materii prime, atât la energie, cât și la mineralele non-energetice,
inclusiv la ambele tipuri de agregate. În plus, producția și exportul de agregate sunt
promovate prin îmbunătățirea condițiilor de aprovizionare din UE, prin diversifi-
carea furnizării de materii prime și îmbunătățirea eficienței resurselor (inclusiv re-
ciclarea) și găsirea de materii prime alternative. Evaluarea economiei agregatelor se
bazează pe conceptul de aprovizionare durabilă mixtă (SSM). Întreagul ciclu de
viață al carierei, incluzând explorarea, exploatarea, prelucrarea și reabilitarea
siturilor este planificat în mod cuprinzător.

4.5.1 Politica transfrontalieră SARM

Analiza structurilor de piaţă transfrontalieră pentru agregate este regularizată.
Cererea și oferta (sursele) sunt bine cunoscute și publicate, precum și scenariile
cererii pe termen mediu și lung și posibilele opțiuni de aprovizionare. Cererea și
oferta de agregate pot fi influențate de politica SARM transfrontalieră care, la rândul
ei trebuie să se bazeze pe o analiză de piață. Cadrul de politică transfrontalieră
SARM este implementat în țările SEE în scopul de a satisface cererea tot mai mare
de agregate, mai ales în orașele mari aflate în zonele de frontieră. În cadrul
propunerilor internaționale privind construcția de drumuri și de căi ferate
(transfrontaliere) este clar definit necesarul de agregate și de logistică de transport.
Cele mai multe instrumente financiare ţin de domeniul suveranității naționale.
Diferențe semnificative în instrumentele financiare pot conduce la denaturarea
concurenței în regiunile transfrontaliere. Instrumentele financiare sunt armonizate

46
în țările SEE. Este îmbunătăţit schimbul de date și cunoștinţe între părţile interesate
ţinând seama de politica transnaţională. Consultările cu părțile interesate sunt
regulate, având loc cel puțin discuții anuale. Cadrul politicii SARM este pus în
aplicare în rețeaua europeană de transport transnațional: relația dintre "agregate și
construcții" la nivel transnațional este respectată fiind inclusă în obiectivele și
strategiile ERDF.

4.5.2 Taxarea
Impozitul pe eliminarea C&DW promovează trecerea de la consumul de agregate
primare la cele secundare. Măsurile financiare sunt instituite în scopul de a sprijinii
reciclarea deşeurilor din C&D. Taxarea gropilor de gunoi promovează diminuarea
deșeurilor şi reciclarea. Scopul taxei este de a încuraja întreprinderile şi consumatorii
de a produce mai puține deșeuri, de a descuraja depozitele de deşeuri şi de a
încuraja reducerea la minimum a deşeurilor şi de a promova investiţii în alte forme
de reciclare a materialelor şi/sau de recuperare a resurselor. Taxa pe agregate:
pentru a proteja competitivitatea internaţională impozitul este perceput asupra
importurilor, dar exporturile sunt scutite. Scopul ei e de a aborda costurile de mediu
asociate cu exploatarea (zgomot, praf, aspect vizual, pierdere de agrement și
biodiversitate), conform cu declarația intenției guvernului privitor la taxele de mediu.
Obiectivul este reducerea cererii de agregate primare şi încurajarea utilizării de
materiale reciclate şi secundare: deşeuri argiloase, șistoase, cărbunoase care sunt
scutite. Deoarece impozitul pe extracţia de materiale primare sau utilizarea
resurselor nu este un instrument adecvat pentru a creşte eficienţa utilizării
resurselor, stimulentele pozitive ajută foarte mult industria de agregate.

4.6 Sarcini profesionale

4.6.1 Inventarul
Inventare comprehensive ale agregatelor primare şi secondare sunt alcătuite în
ţările SEE, incluzând deşeuri inerte din minerit şi din construcţii şi demolări. Inventa-
rul complet al datelor privind resursele de agregate primare, rezervelor producţia
constă din date spaţiale referitoare la dimensiunile şi forma domeniului de exploat-
are, rezervele dovedite, tipul şi calitatea agregatelor. Inventarul de agregate
secundare conţine informaţii cu privire la caracteristicile tehnice (tip, cantitate, me-
todă de tratament, etc.), localizare, instalaţiile de reciclare, standarde tehnice etc.
Inventarul necesită fonduri suplimentare pentru personal şi instruire. Se înregis-
trază cunoştinţe relevante cu privire la materiile prime din Europa şi toate părţile
interesate, autorităţile relevante, industria de materii prime şi prelucrătoare, comu-
nităţi de cercetare şi societăţi, muncesc pentru aceleaşi obiective. Noi baze de date
fiabile (legate de potenţialul mineral UE) sunt construite în scopul de a alimenta baza

47
de cunoştinţe a UE privind materiile prime primare şi secundare într-un mod
armonizat şi standardizat. Scopul este de a consolida baza de cunoştinţe a UE, în
vederea îmbunătăţirii furnizării durabile şi sigure de materiale pentru economia şi
societatea UE, care include: (a) crearea unei baze de cunoştinţe inovatoare a
resurselor UE primare și secundare și (b) îmbunătăţirea cantităţii şi calităţii expertizei
în legătură cu cercetarea şi afacerile în UE pentru întregul lanţ valoric al materiilor
prime. Sistemul de modelare dinamică pentru materii prime primare şi secundare
este dezvoltat şi frecvent utilizat în planificarea agregatelor. Inventarele: servicii On-
line, usor accesibile (eventual la dispoziţia publicului), furnizând informaţii pentru
oferta şi cererea de agregate primare şi secundare, sunt necesare în toate ţările. Prin
competenţă şi profesionalism bazele de date existente sunt utilizate de serviciile
geologice şi autorităţile miniere care operează un astfel de sistem. Datorită altor
tradiții, în anumite țări, există o bună cooperare între serviciile geologice, autoritățile
miniere, de planificare regională și organismele de stat pentru mediu. Ministerele
recunosc importanța de a deţine statistici mai fiabile și complete pentru agregate.

4.6.2 Geologia şi potențialul agregatelor

Evaluarea ocurențelor de nisip și pietriș se bazează pe harta compilată a
sedimentelor neconsolidate. Aceasta arată atât distribuția regională a unităților
geologice de sedimente neconsolidate și faciesul lor, cât şi informații despre cele mai
importante caracteristici litologice ale materialului. Clasificarea geologică a
ocurenţelor și depozitelor de piatră spartă se efectuează pe baza hărților geologice.
Sunt luate în consideraţie calitatea și cantitatea de materii prime și importanța
ocurenţei pentru aprovizionarea locală şi regională. Toate aceste date sunt
gestionate printr-un inventar bazat pe GIS, cu acces on-line pentru toată lumea.

4.6.3 Protecţia minerală

Conceptul de arie minerală protejată (MSA) este larg cunoscut și aplicat. ”Prezența
unui MSA nu exclude ca dezvoltarea sub alte forme să fie permisă, nici nu exprimă
presupunerea că mineralul se va exploata. MSA oferă pur și simplu un instrument
politic de atenţionare precum că mineralele pot fi compromise printr-o propunere de
dezvoltare non-minerală și că aceasta ar trebui să fie luată în considerare de către
procesul de planificare... "(Wrighton et al. P. 1, 2011).

4.7 Tehnologie
Industria agregatelor folosește cele mai bune tehnologii disponibile pentru a asigura
cea mai eficientă extracţie și tehnologie verde în cel mai înalt grad posibil,
minimizând amprenta sa în teren, minimizând impactul asupra mediului, inclusiv

48
consumul de apă, conservarea și promovarea biodiversității, atât în cariere și
balastiere active cât și restaurate.

4.7.1 Reciclarea
Materiile prime secundare, ca deşeurile miniere, cele din construcţii și demolări,
solurile și rocile excavate de la lucrări de construcții civile și deșeurile industriale sunt
folosite ca agregate. Deșeurile C&D sunt reciclate în proporţie de cel puțin 70% cum
este prevăzut de Directiva 2008/98/CE. Aceasta oferă oportunități importante: (i)
reducerea necesarului de terenuri pentru eliminare; (ii) evitarea consumului excesiv
de resurse de agregate naturale non-regenerabile, prin introducerea de materiale
alternative și suplimentare pe piața de agregate; (iii) crearea de noi oportunități de
afaceri prin reciclarea deșeurilor. Deşeurile C&D sunt pre-sortate la sursă în
segmente omogene. Demolarea selectivă reduce costurile de reciclare sau eliminare
și asigură o mai bună calitate a produselor reciclate. Agregatele reciclate sunt
utilizate pe scară largă în formă necimentată pentru lucrări de infrastructura
(fundatii rutiere și feroviare), pentru reabilitarea mediului și pentru pregătirea de
amestecuri pentru betoane cu rezistență scăzută. Alegerea agregatelor pentru o
aplicație specifică depinde numai de caracteristicile materialului și nu de originea
sa. Normele tehnice europene de utilizare disting agregatele în funcție de
caracteristicile lor. Agregatele reciclate care îndeplinesc normele și specificațiile
europene curente și sunt marcate CE pot concura cu agregatele convenționale.
Utilizarea integrată a agregatelor naturale și reciclate, în afară de o economie
considerabilă de resurse naturale, permite o mai bună exploatare a resurselor
disponibile în funcție de diferitele utilizări.

4.7.2 Utilizarea explozivilor

Industria agregatelor utilizează explozii secvențiale și o tehnologie modernă pentru a

reduce vibrațiile și zgomotul care sunt monitorizate. În cazul în care circumstanțele
naturale permit metode de extracție alternative, pușcarea este evitată.

4.7.3 Siguranța

Companiile de agregate acordă atenție sănătăţii și siguranței concentrându-se pe

zero evenimente prin prevenirea deceselor, vatămării si îmbolnăvirii la locul de
muncă. Aceasta necesită asigurarea nu numai a unei forțe de muncă competente,
dar și că toate elementele lanțului de aprovizionare lucrează în armonie oferind an-
gajatorilor instalaţii și echipamente sigure.

49
4.8 Transport
Eficienţa maximă a transportului se realizează printr-o planificare strategică a rețe-
lelor de cale ferată și de apă astfel încât mai multe agregate să fie transportate pe
aceste rute. Politicile naţionale de planificare a agregatelor sunt integrate cu strate-
giile de dezvoltare a transportului pe calea ferată și pe apă, pentru a asigura furni-
zarea optimă de agregate și soluții de transport pentru guverne, industria de agre-
gate, operatorii din transporturi și societate. Transportul rutier este optimizat prin
îmbunătățirea accesului la resurse cât mai apropiate de piețele majore. Distanțele
de transport sunt reduse prin utilizarea resurselor locale. Acest lucru minimalizează
emisiile asociate de CO2 și consumul de energie, precum și reducerea impactului
asupra mediului și a blocajelor de trafic. Utilizarea de camioane cu sarcină utilă mai
mare reduce și mai mult numărul de deplasări ale camioanelor, consumul de com-
bustibil și emisiile de CO2. Costul transportului de nisip și pietriș la distanțe mai mari
de 30 km depăşeşte valoarea materiei prime, astfel încât eficiența costurilor trans-
portului se realizează prin utilizarea resurselor de agregate locale.

Figura 4.2. Subiectele abordate privind viziunea comună

50
5. Recomandări privind cele mai bune practici în
planificarea agregatelor

Ca un rezumat, recomandările sunt colectate din capitole.

Ele oferă cele mai importante aserţiuni care trebuie luate
în considerare atunci când se începe sau se realizează o
planificare cuprinzătoare și integrată pentru agregate.
Recomandările se bazează pe rezultatele analizei
multisectoriale, unele bune practici de planificare pentru
agregate și pe experiențele partenerilor de proiect SNAP-
SEE, inclusiv consultările care au avut loc. Încurajăm
cititorii să distribuie acest manual, să îl ia în considerare și
să urmeze pașii sugeraţi spre stabilirea planului durabil
pentru agregate în Europa de Sud-Est.

51
Planificarea agregatelor
 Politica de planificare a agregatelor este necesară pentru a asigura
aprovizionarea durabilă cu agregate. În politica de planificare, agregatele
primare și secundare ar trebui să fie gestionate împreună, în scopul de a
proteja resursele primare și pentru a reduce volumul de deşeuri minere,
C&D și produse secundare industriale. Pentru a asigura accesul la resursele
de agregate, planurile pentru agregate trebuie să se facă pe cel puțin 20 de
ani și ar trebui să fie actualizate cel puțin la fiecare 5-10 ani.
 Planificare agregatelor ar trebui să fie pusă în aplicare la nivel național,
regional și local. Planificarea națională este o abordare generală, iar cele
regionale și locale sunt detalieri.
 În timpul dezvoltării politicii de planificare pentru agregate, ar trebui să se
implice părțile interesate; astfel, politica trece printr-o procedură de
consultare publică.
Procedura de autorizare
 Procesul autorizării extracţiei de agregate primare ar trebui să fie simplu,
rapid și eficient, condus de un organism de reglementare major. Modelul
"birou unic" pare a fi soluția cea mai prietenoasă pentru client și poate fi
cea mai eficientă în administrație. Datorită investițiilor majore implicate,
permisele de extracție trebuie să fie de obicei pe 10-20 de ani pentru
cariere de nisip și pietriș și de 20-50 de ani pentru cariere de piatră.
Probleme sociale
 O implicare sporită și complexă a societății locale ar trebui să fie asigurată în
țările SEE de către stat sau de către companiile de agregate pe bază de
voluntariat.
 Conflictele privind diferitele utilizări ale terenului ar trebui să fie rezolvate
prin consultări ale părților interesate relevante (de ex, factori de decizie,
autorități de mediu, industria extractivă, ONG-uri).
Probleme de mediu
 Cadrul Natura 2000 ar trebui pus în aplicare în mod omogen în diferitele
state membre pentru a evita denaturarea condițiilor de piață şi exportul
transfrontalier al impactului asupra mediului.
 Industria agregatelor ar trebui să abordeze managementul apei, amenajarea
teritoriului și gestionarea solului în timpul extracției de agregate prin cele
mai bune tehnologii disponibile și schimbul de bune practice.

52
6. References

Bressi Giorgio, Volpe Gianpaolo, Pavesi Elisabetta (2011). The production of recycled
aggregates. SARMa Manual.
Chalkiopoulou, Fotini, Hatzilazaridou, Kiki (2011). How to Achieve Aggregates
Resource Efficiency in Local Communities. SARMa Manual.
Chalkiopoulou, F.; Hatzilazaridou, K. (2013). How is Planning currently being carried
out in Greece? SNAP-SEE project (WP5.1) www.snapsee.com
Cibin et al. (2011). Providing a Sustainable Supply Mix of Aggregates: State-of-the-art
in South-East Europe.
Department for Communities and Local Government (2014). ‘Planning Practice
Guidance’ (http://planningguidance.planningportal.gov.uk).
Department for Communities and Local Government (2012). ‘National Planning
Policy Framework’ (www.communities.gov.uk).
European Commission (2010a). EC Guidance on undertaking new non‐energy
extractive activities in accordance with Natura 2000 requirements
European Commission (EC), DG Enterprise and Industry (2010b): Abridged report of
the ad-hoc Working Group on Exchanging Best Practice on Land Use Planning,
Permitting and Geological Knowledge Sharing
Hámor T. (2004). Sustainable mining in the European Union: The legislative aspect –
Environmental Management, Vol. 33., pp. 252-261.
Hámor, T. (2011). Synthesis report on legislation and regulatory framework related
to sustainable aggregate resources management in selected South East
European Countries – SARMA project, Budapest, 156 p.
Hámor, T.; Tiess, G.; Kager, J.; Heimburg, J. (2011). European Community law
relevant to aggregates - SARMA project, Budapest, 46 p.
Hicks, Lester (2008). Aggregates supply in England. Issues for planning. – British
Geological Survey Open Report, OR/08/059. 24 pp.
Horváth, Z.; Sári, K. (2013). How is Planning currently being carried out in Hungary?
SNAP-SEE project (WP5.1) www.snapsee.com
Horváth, Zoltán, Sári, Katalin (2014a). Multi-sectoral Analysis of State of Planning
Aggregates. SNAP-SEE project (WP5.1).

53
Horváth, Zoltán, Sári, Katalin, (2014b). Guidance for Aggregates Planning
Questionnaire for Hungary, SNAP-SEE project (WP5.2)
Janova, V.; Fabian, M.; Mesarcik, I. (2013). How is Planning currently being carried
out in Slovakia? SNAP-SEE project (WP5.1) www.snapsee.com
Maruntiu, M.; Coltoi, O.; Marica, S. (2013). How is Planning currently being carried
out in Romania? SNAP-SEE project (WP5.1) www.snapsee.com
Maruntiu, Marcel, Marica, Silviana, Coltoi, Octavian, (2014). Guidance for Aggregates
Planning Questionnaire for Romania, SNAP-SEE project (WP5.2)
Mati, S.; Moisiu, L.; Avxhi, A. SH.GJ.SH (2013). How is Planning currently being carried
out in Albania? SNAP-SEE project (WP5.1) www.snapsee.com
Miko, S.; Kruk, B.; Dedić, Ž.; Kovačević Galović, E.; Hasan, O. (2013). How is Planning
currently being carried out in Croatia? SNAP-SEE project (WP5.1)
www.snapsee.com
Miko, Slobodan; Kruk, Boris; Dedić, Željko; Kovačević Galović, Erli; Hasan, Ozren
(2014). Guidance on Aggregates Planning in South East Europe. SNAP-SEE project
(WP5.2).
Miko, Slobodan, Kruk, Boris; Dedić, Željko; Kovačević Galović, Erli; Hasan, Ozren,
(2014). Guidance for Aggregates Planning Questionnaire for Croatia, SNAP-SEE
project (WP5.2)
Miletić, S.; Žibret, G.; Burger, A. (2013). How is Planning currently being carried out in
Slovenia? SNAP-SEE project (WP5.1) www.snapsee.com
Miletić, Snježana, Žibret, Gorazd, Senegačnik, Andreja, Rokavec, Duška, (2014).
Guidance for Aggregates Planning Questionnaire for Slovenia, SNAP-SEE project
(WP5.2)
Moisiu, Lavdie; Mati, Sokol (2014). Guidance for Aggregates Planning Questionnaire
for Albania, SNAP-SEE project (WP5.2)
Moltrer, A.; Valbusa, M. (2013). How is Planning currently being carried out in
Autonomous Province of Trento (Italy)? SNAP-SEE project (WP5.1)
www.snapsee.com
Moltrer, Alessandro, Valbusa, Michele, (2014). Guidance for Aggregates Planning
Questionnaire for Trento – Italy, SNAP-SEE project (WP5.2)
Ontario Ministry of Natural Resources (2010). The State of the Aggregate Resource in
Ontario Study. Consolidated Report
(http://www.mnr.gov.on.ca/stdprodconsume/groups/lr/@mnr/@aggregates/do
cuments/document/286996.pdf)

54
Poulin, R., Bilodeau, M.L. (1993). A model of a mineral aggregate market: The
Eastern Coastal USA. Resources Policy, Volume 19, Issue 2.
Radusinovic, S.; Čović, R.; Asanović, D. (2013). How is Planning currently being
carried out in Montenegro? SNAP-SEE project (WP5.1) www.snapsee.com
Rizzati, Annarita; Romagnoli, Massimo; Marasmi, Christian (2013). How is Planning
currently being carried out in Emilia-Romagna Region? SNAP-SEE project (WP5.1)
www.snapsee.com
SARMa Glossary, http://www.sarmaproject.eu/index.php?id=1904
Shields, D.J., Solar, S.V. (2006). The nature and evolution of mineral supply choices.
In: Cardu, M., Ciccu, R., Lovera, E. and Michelotti E. Proceedings of the 15th
International Symposium on Mine Planning and Equipment Selection, September
20-22, 2006, Torino, IT. Galliate, IT: FIORDO, pp. 902-907.
Shields, Deborah, Dr. (2013). Planning for Aggregates in the United Kingdom and
Canada: strengths and weaknesses. SNAP-SEE project (WP6.1).
Simić V.; Životić D.; Andrić N.; Miladinović Z. (2013). How is Planning currently being
carried out in Serbia? SNAP-SEE project (WP5.1) www.snapsee.com
Simić, Vladimir, Životić, Dragana, Andrić, Nevena, Miladinović, Zoran, (2014).
Guidance for Aggregates Planning Questionnaire for Serbia, SNAP-SEE project
(WP5.2)
Strategic Implementation Plan For The European Innovation Partnership On Raw
Materials (2013).
Susa, I.; Broceta, V. (2013). How is Planning currently being carried out in
Herzegbosnian Canton (Bosnia and Herzegovina)? SNAP-SEE project (WP5.1)
www.snapsee.com
Suša, Ivana, Broćeta, Vasilija, Kaselj, Robert, (2014). Guidance for Aggregates
Planning Questionnaire for Herzegbosnian Canton (Bosnia and Herzegovina),
SNAP-SEE project (WP5.2)
Tiess, Günter (2010): Planning Policies and Permitting Procedures to Ensure the
Sustainable Supply of Aggregates in Europe, Final Report, Leoben, 53. p.
Tiess, Günter (2011a): General and International Mineral Policy, Springer ISBN 978-3-
211-89004-2, 630 p.
Tiess, Günter, Chalkiopoulou, Fotini (2011b). Sustainable Aggregates Resource
Management and Sustainable Supply Mix at the Regional, National and
Transnational Level. SARMa Manual. 61 p.

55
Tiess, Günter (2013). How is Planning currently being carried out in Austria? SNAP-
SEE project (WP5.1) www.snapsee.com
Tiess, Günter (2014). Guidance for Aggregates Planning Questionnaire for Austria;
SNAP-SEE project (WP5.2)
UEPG Key Messages on the EU Roadmap: Towards a resource-efficient Europe. –
UEPG Position Paper.
UEPG Sustainable Transport Policy – UEPG Position Paper.
Safer by Design – UEPG Position Paper.
Land Use and the Aggregates Industry – UEPG Position Paper.
UEPG Position on Resource Taxation – UEPG Position Paper.
UEPG Position Paper on Ecological Offsets – UEPG Position Paper.
Water Management in the Aggregates Industry – UEPG Position Paper.
Wrighton, C.E., McEvoy, F.M. and R. Bust (2011). Mineral Safeguarding in England:
good practices advice. British Geological Survey Open Report OR/11/046. 53p.

56
Planificarea durabilă a agregatelor în Europa de Sud-Est (SNAP-SEE)

http://www.snapsee.eu

View publication stats