Arta Cretano-Miceniana

Posa Rafael
 Arta cretană se desprinde de canoanele formale şi ideologice multilaterale ale
Egiptului.- care se evidenţiase prin forme stabile, precis conturate, rigide, exprimând
viaţă. În opoziţie cu aceasta, arta cretană se referea la tot ce e nestatornic, trecător,
schimbător în viaţă. Pentru prima dată în istoria artei, imaginile exprimă bucuria de a trăi
a unui popor liber, pleditudinea sentimentelor omeneşti de comuniune cu natura.
Frescele descoperite în palatul Cnossos, de exemplu, exprimă prin culorile vii, şi prin
unduirea graţioasă şi dansantă a desenului, un mod de viaţă şi totodată libertatea de a
gîndi fără precedent în antichitate. Această „reformă a artei” cum a numit-o Gombrich, a
avut un impact clar asupra solemnei şi rigidei arte egipene – dovadă pentru aceasta stă
basorelieful în calcar „Akhenaton şi Nefertiti împreună cu copii” din 1345 î. Cr., unde
faraonul este zugrăvit în toată fragilitatea sa umană precum şi pictura pe lemn „Faraonul
Tutankhamon şi soţia” (cca.1330î. Cr.), reprezentat printr-o „idilă domestică” asemănări
evidente cu arta din insula Creta, unde „trăia un popor înzestrat ai cărui artişti
reprezentau mişcarea”. Cr.). În toate aceste screne, figurile minoice sunt mult mai fluide,
liniile desenului sunt mult mai degajate, ele nu conturează neapărat obiectele, ci exprimă
prin mișcarea lor ondulată pulsația vieții; argumentând această afirmație, M. Alpatov
compară un fragment de frescă din Cnossos, reprezentând un ”profil de fată”, cu un
portret teban, din aceeași epocă; expresia vioaie și cochetă a fetei reprezintă pe fresca
din Cnossos, caligrafia degajată și strălucirea vibrantă a culorilor, contrastând cu
atitudinea hieratică a personajului teban.

După cum am menționat anterior, arta plastică parcurge în cultura cretană având o amplă
gamă tematică: procesiuni solemne cu femei elegante, luptători neînfricați care se avântă
împotriva unor tauri, oameni care adună flori parfumate de șofran, din lumea submarină:
palate subacvatice și pești înaripați, toate aceste exemple de picturi cretane
demonstrează orizontul larg și simțul pentru natură. Aceste lucruri îi fac sensibili și le
dau putința de a deosebi esențialul de întâmplător, ei nu păstrau memoria unor
evenimente întâmplate demult.
 Cultura miceniană apare şi se dezvoltă abia în perioada helladică tîrzie (1600-
1100î. Cr), regatul micenian fiind creat de tribul grecesc al aheilor, fiind cel dezvoltat
dintre triburile greceşti, principalul centru cultural fiind oraşul Mycene. Prin urmare,
cultura miceniană se derulează paralel cu cultura minoică tîrzie. Însă superioritatea
culturii cretane nu se bazează doar pe existenţa mai lungă în timp faţă de cea minoică, ci
în special pe realizările ei în domeniul artei. Realizările artistice ale celor două culturi
sunt expresia unor mentalităţi şi a unor societăţi total diferite una de cealaltă. În vreme
ce cretanii erau un popor paşnic de navigatori, care se ocupau mai ales cu comerţul,
micenienii erau un neam de războinici care îşi îndreptau eforturile spre izbânzile militare
şi cucerirea de noi teritorii.

Micenienii au construit cetăţi cu fortificaţii masive, complexe. Cetăţile lor erau

amplasate pe stînci abrupte pentru ca ele să fie inaccesibile fiind prevăzute cu ziduri
înalte. În contrast cu aceştia, cretanii trăiau în palate stat, palatele lor nu erau fortificate,
pentru că Marea Mediterană şi flota asigurau o forificaţie suficientă împotriva oricăror
eventuale invazii arhitectura era elaboraosă, construită în general în jurul unei curţi mari
de formă rectangulară; cetăţi cum ar fi: Cnossos, Phaistos, Malia, Gourina, remarcate
prin planuri foarte complicate, cu coridoare, încăperi cu conturi ciudate care dau
impresia unui „labirint”. Planul complicat al acestor palate era- se pare- „expresia vieţii
agitate a locuitorilor palatului, a căror nestatornicie justifica coridoarele şi trecerile
întortocheate, cu formele lor bizare”.