Paul Cézanne

Posa Rafael
Clasa a VII-a
Paul Cézanne a fost un pictor francez, considerat în prezent cel mai mare
înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea. Reducerea perspectivei la
valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au
făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la
impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind
numită de către unii teoreticieni ai artei, "faza cézanniană". Opera lui
Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță
evoluția artei moderne, al cărei limbaj o revoluționează în direcția unor
experiențe neașteptate.
Greu de spus cum a ales acest subiect un artist atât de sensibil, care va
lucra obsesiv la temele sale majore precum natura moartă cu fructe, femei la
scăldat, portrete şi peisaje.
Cézanne participă în 1874 la prima expoziţie a impresioniştilor, unde prezintă
trei tablouri, printre care şi „O Olympia modernă”,replică a unei cunoscute
picturi aparţinând lui Édouard Manet.

Operele sale sunt considerate ridicole de către critică. Detractorii săi, nu

puţini la număr, îi ridiculizau până şi numele de familie, a cărei pronunţie în
franceză însemna şi „16 măgari”. De fapt, numele familiei avea rădăcini
italiene, fiind originari din Cesana Torinese, Piemont. În 1877, expune 16
tablouri la o nouă expoziţie a impresioniştilor. Pe tot parcursul anului 1882
lucrează la Estaque, unde vine şi pictorul Auguste Renoir.
„Intervalul negru” al artistului se încheie odată cu dragostea uriaşă pentru
Hortense, femeia care-i va fi amantă fidelă aproape două decenii şi care abia
în 1886 îi va deveni soţie. O altă temă preferată sunt naturile moarte cu
fructe, care revin ca un leitmotiv în creaţia lui Cézanne. În tabloul „Natură
moartă cu mere şi portocale” (1899) reliefurile realizate amintesc
sculpturalitatea câtorva pânze care reprezintă muntele Sainte-Victoire.
Tablourile pictate cu acest subiect reprezintă cele mai mari capodopere ale lui
Cézanne.