Curs Mec

CURS 1
MECANICA
Noţiuni introductive
• Obiectul şi principiile mecanicii clasice
• Scurt istoric privind apariţia şi dezvoltarea mecanicii
• Noţiuni fundamentale şi modele folosite în mecanică
Obiectul şi principiile mecanicii clasice
• Mecanica
 ramură a ştiinţelor naturii
 studiază cea mai simplă formă de mişcare a materiei - mişcarea mecanică.
definiție
Mişcarea mecanică modificarea relativă a poziţiei unui corp, sau a unei
părţi a acestuia, în raport cu un alt corp considerat ca sistem de referinţă.
Scurt istoric
• Aristotel, Arhimede, etc
• Bazele mecanicii - Isaac Newton (1642-1727
• defineşte principiile fundamentale ale mecanicii
• descoperă legea fundamentală a gravitaţiei.
• Stabilire sisteme de referinţă absolute
• Ptolemeu - Pământul este fix - sistemul geocentric
• Nicolaus Copernic (1473-1543) - Soarele este fix- sistemul
• Sistem format din 3 stele foarte îndepărtate, în raport cu care
legile lui Newton se verifică experimental.
Scurt istoric
• Mecanică Mecanica cuantică

Mecanică clasică/ Mecanica relativistă
Mecanică teoretică/ Mecanica ondulatorie
Mecanică newtoniană Mecanica analitică
Mecanica teoretică - corpurile nedeformabile (rigide)

Studiul corpurilor deformabile
- Mecanica mediului continuu,
- Rezistenţa materialelor,
- Mecanica fluidelor, etc.
Noţiuni fundamentale
Mecanica:
• Statica – studiază echilibrul corpurilor materiale, supuse acţiunii
sarcinilor exterioare (forţe şi momente);
• Cinematica – studiază mişcarea corpurilor fără a ţine seama de masa
corpurilor şi de forţele şi momentele care acţionează asupra acestora;
• Dinamica – studiază mişcarea corpurilor luând în considerare atât
masa corpurilor, cât şi forţele şi momentele care acţionează asupra
acestora.
Modele folosite în mecanică
Corpurile materiale – schematizate - simplificare studiu
• Punctul material (particula materială)
- punct geometric căruia i se asociază masă;
- se utilizează în cazul corpurilor de dimensiuni mici şi mari
Condiţie: toate forţele care acţionează asupra acestora să fie
concurente într-un singur punct.
• Sistemul de puncte materiale – mulţime finită de n puncte materiale
aflate în interacţiune mecanică.
• Solidul rigid (rigidul) – sistem alcătuit dintr-un număr infinit de puncte
materiale aflate în interacţiune mecanică, şi care ocupă acelaşi domeniu
ca şi corpul modelat.
Modele folosite în mecanică
• Linia materială
- linie geometrică cu masa distribuită de-a lungul ei;
- se utilizează în cazul corpurilor la care una dintre dimensiuni este
mult mai mare decât celelalte două.
Exemple: bare, grinzi, fire, etc.
• Suprafaţa materială
- suprafaţă geometrică cu masa distribuită;
- se utilizează în cazul corpurilor la care una dintre dimensiuni este
decât celelalte două.
Exemple: plăci, membrane, etc. mult mai mică
• Volumul material (blocul) - se utilizează în cazul corpurilor la care cele 3
dimensiuni sunt comparabile între ele ca mărime.
Principiile mecanicii clasice
Principii - legi (axiome) verificate din punct de vedere experimental, dar care
nu pot fi demonstrate teoretic.
Principiile din domeniul Mecanicii clasice, enunţate de Newton, sunt:
• Principiul inerţiei (legea I):
Un corp îşi păstrează starea de repaus, sau de mişcare rectilinie şi uniformă,
atâta timp cât asupra sa nu intervine o forţă care să-l scoată din această stare.
• Principiul acţiunii forţei (legea a II-a):
Variaţia mişcării unui corp este proporţională cu forţa care acţionează asupra
corpului, şi este dirijată după direcţia forţei.
𝒎∙𝒂=𝑭
Principiile mecanicii clasice
• Principiul acţiunii şi reacţiunii (legea a III-a):
La orice acţiune corespunde întotdeauna o reacţiune egală şi de sens
contrar;
• Principiul paralelogramului forţelor (legea a IV-a):
Acţiunea a două forţe asupra unui punct material este echivalentă cu
acţiunea unei forţe rezultante construită pe diagonala paralelipipedului,
având cele două forţe ca laturi.
Mărimi utilizate în mecanică
Spaţiul
– reflectă o formă fundamentală şi obiectivă de existenţă a materiei,
– caracterizează poziţia şi întinderea corpurilor,
– în Mecanică – tridimensional.
Proprietăţi:
- omogen - are aceleaşi proprietăţi în toate punctele
- izotrop - are aceleaşi proprietăţi pe toate direcţiile care pornesc dintr-un
punct
- continuu - trecerea de la un punct la altul se face printr-o infinitate de puncte
intermediare
- infinit –nelimitat.
Timpul
- reflectă o formă fundamentală şi obiectivă de existenţă a materiei
- caracterizează durata şi succesiunea fenomenelor şi proceselor materiale.
Proprietăţi:
- omogen,
- continuu,
- uniform crescător,
- Ireversibil,
- finit.
• Masa
– reflectă proprietăţile de inerţie şi de gravitaţie ale materiei.
Proprietăţi:
- masa se consideră constantă.
Mărimi fundamentale
Simbol
Mărime Simbol Denumire unitate de
măsură
Lungime l metru m
Masă m kilogram kg
Timp t secundă s
Temperatură termodinamică T kelvin K
Cantitate de substanță n mol mol
Intensitate luminoasă Iv candela cd
Intensitate curent electric I amper A

Mărimi derivate
Simbol
Mărime Simbol Denumire
dimensional
Arie A metru pătrat m2
Volum V metru cub m3
Viteză v metru pe secundă m s-1
metru pe secundă la
Accelerație a m s-2
pătrat
Masă volumică
ρ kilogram pe metru cub kg m-3
(Densitate)
Volum specific v metru cub pe kilogram m3 kg-1

Unități de măsură din SI derivate cu denumiri
speciale
• Newton – simbol N - unitatea de măsură pentru forță în Sistemul
Internațional de Unități de Măsură (SI).
• Un newton este forța necesară pentru a imprima o accelerație de 1
m/s² unui corp cu masa de 1kg.
Denumire Expresia în
Expresia în alte
Mărime unitate de unități SI
unități SI
măsură în SI fundamentale
Forță Newton– [N]SI N m kg s-2

speciale
• Joule - simbol: J - unitatea de măsură pentru energie în Sistemului
Internațional.
• Un joule este egal cu lucrul mecanic efectuat de o forță de 1 N care
își deplasează punctul de aplicație pe o distanță de un metru pe
direcția și în sensul forței.
• Joule a fost definit inițial ca unitate de măsură pentru lucrul mecanic
și pentru energia mecanică, fiind însă utilizat în prezent pentru
măsurarea tuturor formelor de transfer energetic și tuturor formelor
de energie. Denumire unitate de Expresia în unități SI
Mărime Expresia în alte unități SI
măsură în SI fundamentale
Energie, lucru mecanic,

Joule– [J]SI Nm kg m2 s-2
cantitate de căldură
speciale
• Watt – symbol W - unitatea de măsură pentru putere în Sistemul
internațional de unități.
• Watt - exprimă cantitatea de energie transferată (sau cantitatea de
lucru mecanic efectuat) în unitatea de timp
Denumire unitate de Expresia în alte unități Expresia în unități SI

Mărime
măsură în SI SI fundamentale
Putere, flux energetic Watt – [W]SI 1W=1J s-1 kg m2 s-3

Prefixe
Prefixele cu ajutorul cărora se formează multiplii și submultiplii unităților
de măsură din Sistemul international de unități (SI):
Nume yotta zetta exa peta tera giga mega kilo hecto deca
Simbol Y Z E P T G M k h da
Factor 1024 1021 1018 1015 1012 109 106 103 102 101
Nume deci centi mili micro nano pico femto atto zepto yokto
Simbol d c m µ n p f a z y
Factor 10−1 10−2 10−3 10−6 10−9 10−12 10−15 10−18 10−21 10−24
Intrebări
• Cum definiți mișcarea mecanică?
• Ce studiază statica?
• Ce studiază cinematica?
• Ce studiază dinamica?
• Care sunt modelele folosite în mecanică?
• Enunțați principiile mecanicii?
• Care sunt mărimile utilizate în mecanică?
CURS 2
MECANICA
2. STATICA
2.1 STATICA PUNCTULUI MATERIAL

2.1.1 STATICA PUNCTULUI MATERIAL LIBER
2.1.1.1 Compunerea forţelor concurente
2.1.1.2 Descompunerea unei forţe după direcţii concurente
2.1.1.3 Echilibrul punctului material liber
Compunerea forţelor concurente – metoda analitică
𝑛
z F2
Fi R 𝑅= 𝐹𝑖
𝑖=1
F1
M
k Fn
j
O
i y
x 𝑉 = 𝑝𝑟𝑥 𝑉 ∙ 𝑖 + 𝑝𝑟𝑦 𝑉 ∙ 𝑗 + 𝑝𝑟𝑧 𝑉 ∙ 𝑘
𝑉 = 𝑉𝑥 ∙ 𝑖 + 𝑉𝑦 ∙ 𝑗 + 𝑉𝑧 ∙ 𝑘
fiecare componentă a sistemului de forţe
𝑉 = 𝑉𝑥 ∙ 𝑖 + 𝑉𝑦 ∙ 𝑗 + 𝑉𝑧 ∙ 𝑘
𝐹1 = 𝐹1𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹1𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹1𝑧 ∙ 𝑘

𝐹2 = 𝐹2𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹2𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹2𝑧 ∙ 𝑘
…………………………………..
𝐹𝑛 = 𝐹𝑛𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹𝑛𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹𝑛𝑧 ∙ 𝑘
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
𝑅= 𝐹𝑖 𝑅= 𝐹𝑖 = 𝐹𝑖𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹𝑖𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹𝑖𝑧 ∙ 𝑘

𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1
𝑹𝒙 𝑹𝒚 𝑹𝒛
𝑛 𝑛 𝑛
𝐹𝑖𝑥 = 𝑅𝑥 ; 𝐹𝑖𝑦 = 𝑅𝑦 ; 𝐹𝑖𝑧 = 𝑅𝑧

𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1
Rezultanta sistemului de forţe concurente 𝑅 = 𝑅𝑥 ∙ 𝑖 + 𝑅𝑦 ∙ 𝑗 + 𝑅𝑧 ∙ 𝑘
Modulul forţei rezultante 𝑅 = 𝑅𝑥2 + 𝑅𝑦2 + 𝑅𝑧2
Direcţia se determină 𝑅𝑥 𝑅𝑦 𝑅𝑧
cu ajutorul cosinuşilor directori cos 𝛼 = ; cos 𝛽 = ; cos 𝛾 =
𝑅 𝑅 𝑅
Compunerea forţelor concurente – metoda geometrică
F1 R
Regula paralelogramului:
M F2
R
F1
Regula paralelipipedului
F3
F2 F3 M F2
F4
Regula poligonului F2
F1 R
F3
M
F4
Compunerea forţelor concurente
• Aplicaţia 1
Punct material M acţionat de un sistem de 4 forţe plane
dispuse în acelaşi plan y
Se cunosc:
F2
• 𝐹1 = 5 𝑁, F3
• 𝐹2 = 6 𝑁,
• 𝐹3 = 4 2 𝑁 60
45
• 𝐹4 = 2 𝑁 x
O  M
F1
Cerințe: F4
a. Să se calculeze rezultanta sistemului de forţe
b. Să se determine direcţia rezultantei
1. Se scrie fiecare forţă din sistem sub formă vectorială
𝐹1 = 5 𝑁 y
𝐹1 = 𝐹1𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹1𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹1𝑧 ∙ 𝑘 F2
F3
𝐹1 = 5𝑖 + +0 ∙ 𝑗 + 0 ∙ 𝑘 = 5𝑖
60
45
x
O  M
F1
F4
𝜶 0▫ 30▫ 45▫ 60▫ 90▫ 180▫ 270▫ 360▫
Compunerea forţelor concurente sin 𝛼
cos
0
1
1
2
3
2
2
2
2
1
3 1
0
0
-1
-1
0
0
1
𝛼 2 2 2
y
𝐹2𝑦 = 6 sin 60° ∙ 𝑗

F2
F3
𝐹2 = 6 𝑁
𝐹2 = 𝐹2𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹2𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹2𝑧 ∙ 𝑘
𝐹2 = 6 cos 60° ∙ 𝑖 + 6 sin 60° ∙ 𝑗 + +0 ∙ 𝑘 = 3𝑖 + 3 3𝑗 45

60
x
O  M 𝑭𝟐𝒙 = 𝟔 𝒄𝒐𝒔 𝟔𝟎 ∙ 𝒊 °
F1
F4
𝜶 0▫ 30▫ 45▫ 60▫ 90▫ 180▫ 270▫ 360▫
Compunerea forţelor concurente sin 𝛼
cos
0
1
1
2
3
2
2
2
2
1
3 1
0
0
-1
-1
0
0
1
𝛼 2 2 2
y
F2
F3
𝐹3 = 4 2 𝑁 𝑭𝟑𝒚 = 𝟒 𝟐 𝒔𝒊𝒏 𝟒𝟓° ∙ 𝒋
𝐹3 = 𝐹3𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹3𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹3𝑧 ∙ 𝑘

60
𝐹3 = −4 2 cos 45° ∙ 𝑖 + 4 2 sin 45° ∙ 𝑗 = −4𝑖 + 4𝑗 45
x
O  M
𝑭𝟑𝒙 = −𝟒 𝟐 𝒄𝒐𝒔 𝟒𝟓° ∙ 𝒊
F1
F4
y
F2
F3
𝐹4 = 2 𝑁
𝐹4 = 𝐹4𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹4𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹4𝑧 ∙ 𝑘

60
45
𝐹4 = −2𝑗; x
O  M
F1
F4
4
𝑅𝑥 = 𝐹𝑖𝑥 = 4
Componentele rezultantei 𝑖=1
𝑅 = 𝑅𝑥 ∙ 𝑖 + 𝑅𝑦 ∙ 𝑗 = 4𝑖 + 2 + 3 3 𝑗
4
𝑅𝑦 = 𝐹𝑖𝑦 = 2 + 3 3
𝑖=1
2
Modulul rezultantei 𝑅 = 𝑅𝑥2 + 𝑅𝑦2 = 42 + 2+3 3 = 47 + 12 3 =8,23
𝑅𝑥 4
Direcţia rezultantei cos 𝛼 = = = 0,515≈59⁰
𝑅 47+12 3
Descompunerea unei forţe după direcţii concurente
• anumite aplicaţii - util - descompunerea unei forţe după anumite

direcţii.
• descompunerea - unică dacă se face după două, sau trei direcţii
concurente.
• descompunerea după două direcţii concurente - operaţiunea inversă
compunerii a două forţe concurente -regula paralelogramului
• descompunerea după trei direcţii concurente - operaţiunea inversă
compunerii a trei forţe concurente - regula paralelipipedului.
• Aplicaţia 2
- bara AB, articulată în capătul A C B
- manevrată în plan vertical cu 30
90
ajutorul firului CB, care se
consideră în poziţie orizontală
- în capătul B atârnă o sarcină de G
greutate G A
Cerințe:
- Să se calculeze forţele cu care
sunt solicitate bara şi firul
𝜶 0▫ 30▫ 45▫ 60▫ 90▫ 180▫ 270▫ 360▫
1 2 3
sin 𝛼 0 1 0 -1 0
2 2 2
cos 3 2 1
1 0 -1 0 1
𝛼 2 2 2
C B FBC Se descompune forţa 𝐺 după direcţia

90
30 30 barei, respectiv direcţia firului,
FBA
G
construind paralelogramul forţelor
A
Forţa cu care bara este comprimată:
°
𝐺 𝐺
sin 30 = ⇒ 𝐹𝐵𝐴 = °
= 2𝐺
𝐹𝐵𝐴 sin 30
Forţa cu care este întins firul:
°
𝐺 𝐺
tg 30 = ⇒ 𝐹𝐵𝐶 = °
= 3𝐺
𝐹𝐵𝐶 tg 30
;
;
Echilibrul punctului material liber
• Condiţia necesară şi suficientă ca un punct material liber, care se află
în repaus, sau în mişcare rectilinie şi uniformă, să rămână în
echilibru:
𝑅=0
n
 Fix  0
i 1
n
 Fiy  0
i 1
n
 Fiz  0
i 1
• Aplicaţia 3
Inelul O - acţionat de trei
greutăţi P, Q şi G prin intermediul
unor fire considerate
inextensibile şi perfect flexibile.  
Inelul şi greutăţile, sunt dispuse G
în acelaşi plan vertical P O
Cerințe:
De cere să se determine poziţia
Q
de echilibru a inelului.
y Condiţiile pentru echilibrul inelului
𝑷 ∙ 𝒄𝒐𝒔 𝜷 3
𝑮 ∙ 𝒄𝒐𝒔 𝜶
P G
  𝐹𝑖𝑥 = 𝐺 ∙ sin 𝛼 − 𝑃 ∙ sin 𝛽 = 0
𝑖=1
3
x
𝑷 ∙ 𝒔𝒊𝒏 𝜷 O 𝑮 ∙ 𝒔𝒊𝒏 𝜶 𝐹𝑖𝑦 = 𝐺 ∙ cos 𝛼 + 𝑃 ∙ cos 𝛽 − 𝑄 = 0
Q 𝑖=1
Poziţia de echilibru a inelului este dată de valorile unghiurilor 𝛼 şi 𝛽

𝐺 ∙ sin 𝛼 = 𝑃 ∙ sin 𝛽 Se ridică la pătrat
şi se adună
𝐺 ∙ cos 𝛼 = 𝑄 − 𝑃 ∙ cos 𝛽
𝐺 2 ∙ sin2 𝛼 + cos2 𝛼 = 𝑃2 ∙ sin2 𝛽 + 𝑄 − 𝑃 ∙ cos 𝛽 2
𝐺 2 = 𝑃2 ∙ sin2 𝛽 + 𝑃2 co𝑠 2 𝛽 + 𝑄2 − 2𝑄 ∙ 𝑃 ∙ cos 𝛽
𝑃2 + 𝑄 2 − 𝐺 2
cos 𝛽 =
2𝑃 ∙ 𝑄
𝐺 ∙ cos 𝛼 = 𝑄 − 𝑃 ∙ cos 𝛽
𝐺 2 + 𝑄 2 − 𝑃2
cos 𝛼 =
𝑃2 + 𝑄 2 − 𝐺 2 2𝐺 ∙ 𝑄
cos 𝛽 =
2𝑃 ∙ 𝑄
Unghiurile 𝛼 şi 𝛽 trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
𝜋 𝜋
𝛼 ϵ 0, ; 𝛽 ϵ 0,
2 2
adică se află în cadranul I al cercului trigonometric, în care funcţia
trigonometrică cosinus ia valori cuprinse între 0 şi 1
𝑃2 + 𝑄2 − 𝐺 2 se obţin condiţiile
0< <1 𝑃−𝑄 < 𝐺 ;
2𝑃 ∙ 𝑄 e echilibru
𝐺−𝑄 < 𝑃
𝐺 2 + 𝑄 2 − 𝑃2
0< <1
2𝐺 ∙ 𝑄
CURS 3
MECANICA
2. STATICA
2.1 STATICA PUNCTULUI MATERIAL

2.1.2 STATICA PUNCTULUI MATERIAL SUPUS LA LEGĂTURI
STATICA PUNCTULUI MATERIAL SUPUS LA LEGĂTURI
• restricţii geometrice (rezemare pe o curbă, sau pe o suprafaţă).

Din punctul de vedere a stării suprafeţei sau curbei de contact,
legăturile punctului material pot fi:
• cu frecare (aspre);
• fără frecare (lucii, ideale).
Din punctul de vedere a tipului de contact, legăturile punctului material
pot fi:
• rezemare pe o suprafaţă;
• rezemare pe o curbă în spaţiu;
• rezemare pe o curbă în plan;
• punct fix.
STATICA PUNCTULUI MATERIAL SUPUS LA
LEGĂTURI
Axioma legăturilor:
Orice legătură poate fi înlocuită cu elemente mecanice

corespunzătoare, numite forţe de legătură sau reacţiuni.
n 𝑅 = 𝑅𝑛 + 𝑅𝑡
R
t  𝑅΄ = 𝑁 + 𝑇
N
 M Condiţia necesară şi suficientă pentru ca un
R
S  t  T punct material supus la legături să fie în
echilibru
𝑅 + 𝑅΄ = 0
R Rn 𝑅𝑛 + 𝑁 = 0; 𝑅𝑡 + 𝑇 = 0
Rezemarea punctului material este fără frecare 𝑇 = 𝑅𝑡 = 0

𝑅 şi 𝑅΄ sunt orientate după direcţia normalei 𝑛 .
Condiţia de echilibru: 𝑅+𝑁 =0

Aplicaţia 1
Un punct material M de greutate G, este
menţinut în echilibru, pe planul înclinat
luciu de unghi 𝛼, cu ajutorul greutăţii F. y x
Firul care face legătura dintre punctul M şi
greutatea F - inextensibil şi perfect flexibil.  
N F
M O
Cerințe 
   F
Să se determine:  G R
a. greutatea F,
b. reacţiunea planului.
firul este inextensibil şi perfect

flexibil tensiunea din fir = greutatea
F. y x
Condiţiile de echilibru: 
N 
F
3
𝐹𝑖𝑥 = 𝐹 − 𝐺 ∙ sin 𝛼 = 0 𝐹 = 𝐺 ∙ sin 𝛼 M O

𝐺 ∙ sin 𝛼 
𝑖=1    F
3  G R =𝐺 ∙ cos 𝛼
𝐹𝑖𝑦 = 𝑁 − 𝐺 ∙ cos 𝛼 = 0 𝑁 = 𝐺 ∙ cos 𝛼

𝑖=1
Echilibrul punctului material obligat să rămână pe o suprafaţă ideală
• Ecuaţia suprafeţei 𝑆 : 𝑓 𝑥, 𝑦, 𝑧 = 0
• Reacţiunea normală: 𝑁 = 𝜆𝑛
unde:
𝜆 este un coeficient cu care se înmulţeşte versorul normalei pentru a se
obţine reacţiunea normală; λ - parametru scalar
𝑛 − vector normal în M la suprafaţă, care este gradientul funcţiei f(x,y,z).
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝑁=𝜆 ∙𝑖+ ∙𝑗+ ∙𝑘
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
Condiţia de echilibru: 𝑅+𝑁 =0
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝑅+𝜆 ∙𝑖+ ∙𝑗+ ∙𝑘 =0
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
𝜕𝑓
𝑅𝑥 + 𝜆 =0
𝜕𝑥
𝜕𝑓
𝑅𝑦 + 𝜆 =0
𝜕𝑦
𝜕𝑓
𝑅𝑧 + 𝜆 =0
𝜕𝑧
n
• Dacă suprafaţa 𝑺 este aspră - R
rezemarea punctului material
este cu frecare N t 
 M
𝑇 = 𝑅𝑡 ≠ 0 R  T
S  t
𝑅𝑛 + 𝑁 = 0; 𝑅𝑡 + 𝑇 = 0
R Rn

• Pentru a pune în evidenţă forţa de frecare 𝑇 - experiment N
– tribometru

• Corp - greutate 𝐺 - punct material, G
• Plan orizontal aspru - acţionat de o forţă orizontală 𝐹  
R'
• 𝐹 - tensiunea din firul care leagă corpul de un taler pe 
N

care pot fi aşezate diverse greutăţi F
T
a) nicio greutate pe taler 𝑵 = 𝑮  
G R
b) se aşează o greutate 𝐹 pe taler, astfel încât corpul să nu
se deplaseze 𝑻 = 𝒕𝒈 𝜶 ∙ 𝑵 
F
c) forţa orizontală - 𝐹𝑚𝑎𝑥 - peste această valoare corpul ar 
N
începe mişcarea R 'max Fm ax
𝛼𝑚𝑎𝑥 = 𝜑 T m ax  𝛼𝑚𝑎𝑥
G R m ax
𝑇𝑚𝑎𝑥 = tg 𝛼𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝑁 = tg 𝜑 ∙ 𝑁
tg 𝜑 = 𝜇 - coeficientul de frecare de alunecare 0≤𝑇 ≤𝜇∙𝑁 Fm ax

N
a) nicio greutate pe taler
- corpul se află în echilibru sub acţiunea forţei
de greutate şi a reacţiunii normale 
G
𝑵=𝑮
b) se aşează o greutate 𝐹 pe taler,  
astfel încât corpul să nu se deplaseze R' N
- forţe exterioare 𝐺 şi 𝐹 ⇒ rezultantă 
𝑅, - forţele de legătură date de plan:  F
𝑁 - recţiunea normală și 𝑇 - forţa de
T
frecare ⇒ rezultantă - reacţiunea 𝑅′΄
− 𝑅 şi 𝑅′΄ - unghiul 𝛼 cu normala la
 
plan G R
𝑻 = 𝒕𝒈 𝜶 ∙ 𝑵

F
c) forţa orizontală se mareste până la valoarea 𝐹𝑚𝑎𝑥 -
peste această valoare corpul ar începe mişcarea
𝛼𝑚𝑎𝑥 = 𝜑 
N
𝑇𝑚𝑎𝑥 = tg 𝛼𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝑁 = tg 𝜑 ∙ 𝑁 R 'max Fm ax
tg 𝜑 = 𝜇 - coeficientul de frecare de alunecare

T m ax  𝛼𝑚𝑎𝑥

G R m ax
0≤𝑇 ≤𝜇∙𝑁 Fm ax
Dacă forţa orizontală depăşeşte valoarea 𝐹𝑚𝑎𝑥 ⇒ corpul începe să se

deplaseze, forţa de frecare nu mai creşte, ci rămâne egală cu valoarea 𝜇 ∙ 𝑁.
Experimentele efectuate de Coulomb au condus la formularea legilor

frecării uscate:
• mărimea forţei de frecare maximă este direct proporţională cu
mărimea recţiunii normale;
• mărimea forţei de frecare depinde de natura şi starea corpurilor
aflate în contact;
• mărimea forţei de frecare nu depinde de mărimea suprafeţelor în
contact şi nici de viteza relativă de deplasare dintre cele două
corpuri.
Condițiile de echilibru pentru punctul material supus la legături cu frecare:
R n + N =0
Rt + T = 0
𝑇 ≤𝜇∙𝑁
ţa r e x
Aplicaţia 2 y
e
T ep
i n
n d la s a
• punct material M - greutate G,  de 
d
F
• menţinut în echilibru, pe planul N O
înclinat aspru de unghi 𝛼, cu ajutorul
T
 
greutăţii F. 
 G
F
• firul care face legătura dintre punctul
M şi greutatea F - inextensibil şi a
y in ţ s a r e x
perfect flexibil n d
T e e p la
d
de
Cerințe 
N

O F
• Se cere să se determine greutatea F şi T
reacţiunea planului. 
   F
G
a) Tendinţa de mişcare a punctului material este în sus
y i n ţa r e x
4 n d la s a
e
T ep
𝐹𝑖𝑥 = 𝐹 − 𝐺 ∙ sin 𝛼 − 𝑇 = 0 de 
d

𝑖=1 N F
4 O
𝐹𝑖𝑦 = 𝑁 − 𝐺 ∙ cos 𝛼 = 0
T
 
𝑖=1 𝑮 ∙ 𝒔𝒊𝒏 𝜶 
𝑇 ≤𝜇∙𝑁  𝑮 ∙ 𝒄𝒐𝒔 𝜶 F
G
𝑇 = 𝐹 − 𝐺 ∙ sin 𝛼
𝐹 − 𝐺 ∙ sin 𝛼 ≤ 𝜇 ∙ 𝐺 ∙ cos 𝛼 𝐹 ≤ 𝐺 ∙ sin 𝛼 + 𝜇 ∙ 𝐺 ∙ cos 𝛼 = 𝐹𝑚𝑎𝑥
𝑁 = 𝐺 ∙ cos 𝛼
b)Tendinţa de mişcare a punctului material este în jos
y n ţa r e x
4 i
n d la s a
e
T ep
𝐹𝑖𝑥 = 𝐹 − 𝐺 ∙ sin 𝛼 + 𝑇 = 0 d e d
 
𝑖=1 N
4 O F
𝐹𝑖𝑦 = 𝑁 − 𝐺 ∙ cos 𝛼 = 0 T

 
𝑖=1
𝑇 ≤𝜇∙𝑁 F
 G
𝑇 = 𝐺 ∙ sin 𝛼 − 𝐹
𝐺 ∙ sin 𝛼 − 𝐹 ≤ 𝜇 ∙ 𝐺 ∙ cos 𝛼 𝐹 ≥ 𝐺 ∙ sin 𝛼 − 𝜇 ∙ 𝐺 ∙ cos 𝛼 = 𝐹𝑚𝑖𝑛
𝐺 ∙ sin 𝛼 + 𝜇 ∙ 𝐺 ∙ cos 𝛼 ≥ 𝐹 ≥ 𝐺 ∙ sin 𝛼 − 𝜇 ∙ 𝐺 ∙ cos 𝛼
𝑓 𝑥, 𝑦, 𝑧 = 0
𝛼 ≤ 𝜑 - unghiuri sunt în cadranul I în cercul trigonometric =>cos 𝛼 ≥ cos 𝜑
1 1
cos 𝜑 = =
1 + tg 2 𝜑 1 + 𝜇2 𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝑅∙𝑛 𝑅𝑥 ∙ + 𝑅𝑦 ∙ + 𝑅𝑧 ∙
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
𝑅 ∙ 𝑛 = cos 𝛼 𝑅 ∙ 𝑛 cos 𝛼 = =
𝑅 ∙ 𝑛 2 2 2
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝑅𝑥2 + 𝑅𝑦2 + 𝑅𝑧2 ∙ + +
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝑅𝑥 ∙ + 𝑅𝑦 ∙ + 𝑅𝑧 ∙ 1
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
≥
2 2 2 1 + 𝜇2
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝑅𝑥2 + 𝑅𝑦2 + 𝑅𝑧2 ∙ + +
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
Aplicaţia 3
Se cere să se determine poziţiile de echilibru pentru un
punct material de greutate G, aflat pe paraboloidul de z
revoluţie de ecuaţie:
𝑥 2 + 𝑦 2 − 2𝑎2 ∙ 𝑧 = 0
Coeficientul de frecare de alunecare este 𝜇.
𝑅 = −𝐺 ∙ 𝑘 M
z
𝜕𝑓
= 2𝑥;
𝜕𝑓
= 2𝑦;
𝜕𝑓
= −2𝑎2  y
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧 O G
−2𝑎2 ∙ 𝐺 1 x
≥
𝐺∙ 4𝑥 2 + 4𝑦 2 + 4𝑎4 1 + 𝜇2
1 1
≥
𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑎4 𝑎2 ∙ 1 + 𝜇2 z
𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑎4 ≤ 𝑎2 ∙ 1 + 𝜇2
𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 𝑎4 ∙ 𝜇2 𝑎2 ∙ 𝜇2
𝑧≤ M
𝑥2 + 𝑦2 = 2𝑎2 ∙𝑧 2
z
cota maximă până la  y
care punctului
O G
material rămâne în x
echilibru pe
paraboloid
CURS 4
MECANICA
2. STATICA
2.2 STATICA RIGIDULUI
2.2.1 CARACTERUL DE VECTOR ALUNECĂTOR AL FORŢEI CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA UNUI RIGID
2.2.2 MOMENTUL UNEI FORŢE ÎN RAPORT CU UN PUNCT
2.2.3 MOMENTUL UNEI FORŢE ÎN RAPORT CU O AXĂ
2.2.4 TEOREMA MOMENTELOR (VARIGNON)
2.2.5 SISTEME DE FORŢE ECHIVALENTE. OPERAŢII ELEMENTARE DE ECHIVALENŢĂ

2.2.6 CUPLURI DE FORŢE
2.2.7 REDUCEREA UNEI FORŢE APLICATĂ ÎNTR-UN PUNCT AL UNUI RIGID

2.2.8 REDUCEREA UNUI SISTEM DE FORŢE OARECARE APLICATE UNUI RIGID. INVARIANŢII OPERAŢIEI DE REDUCERE
2.2.9 TORSOR MINIMAL. AXA CENTRALĂ
2.2.10 CAZURILE DE REDUCERE ALE UNUI SISTEM DE FORŢE OARECARE
2.2.1 CARACTERUL DE VECTOR ALUNECĂTOR AL FORŢEI
CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA UNUI RIGID
 
F F
A A A

B F B F

F
O forţă care acţionează asupra unui rigid este un vector alunecător

- forţa poate să-şi schimbe punctul de aplicaţie de-a lungul său,
- efectul mecanic asupra rigidului - neschimbat.
Capacitatea forţei de a roti corpul asupra căruia este aplicată în jurul unui punct =
momentul forţei faţă de punctul respectiv. 
Momentul forţei 𝐹, calculat în raport cu punctul O: z F
𝑀𝑂 𝐹 = 𝑂𝐴 × 𝐹 
𝑀𝑂 𝐹 = 𝑟 × 𝐹
𝑂𝐴 - se notează 𝑟
  
MO
r A( x, y, z)
d
Modulul momentului forţei 𝐹, calculat în raport cu punctul O: y
O
𝑀𝑂 𝐹 = 𝑟 ∙ 𝐹 ∙ sin 𝛼 = 𝐹 ∙ 𝑑
x
d = braţul forţei
D - distanţa de la punctul O unde se calculează
momentul, la suportul forţei.
𝑖 𝑗 𝑘
𝑟 =𝑥∙𝑖+𝑦∙𝑗+𝑧∙𝑘 𝑀𝑂 𝐹 = 𝑟 × 𝐹 = 𝑥 𝑦 𝑧 =
𝐹𝑥 𝐹𝑦 𝐹𝑧
𝐹 = 𝐹𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹𝑧 ∙ 𝑘
= 𝑦 ∙ 𝐹𝑧 − 𝑧 ∙ 𝐹𝑦 ∙ 𝑖 + 𝑧 ∙ 𝐹𝑥 − 𝑥 ∙ 𝐹𝑧 ∙ 𝑗 + 𝑥 ∙ 𝐹𝑦 − 𝑦 ∙ 𝐹𝑥 ∙ 𝑘
Proprietăţi:
a) Momentul nu se modifică dacă forţa alunecă pe suportul ei de
acţiune
b) Momentul se modifică la schimbarea punctului faţă de care se face
calculul
c) Momentul este nul dacă 𝑟=0 sau este coliniar cu 𝐹, ceea ce exprimă
faptul că o forţă nu poate roti corpul în jurul punctului ei de aplicaţie
sau în jurul unui punct aflat pe direcţia ei de acţiune.
Momentul faţă de o axă = capacitatea   

forţei de a roti corpul în jurul axei MO2 (F)
F
respective. 2
Momentul faţă de o axă = proiecţia pe

direcţia axei a vectorului momentului forţei
O2 r2
calculat în raport cu un punct oarecare de 
pe axă.   1 
r1
A
MO1(F)

O1 
𝑀∆ 𝐹 = 𝑝𝑟∆ 𝑀𝑂1 𝐹 = 𝑀𝑂1 𝐹 ∙ 𝑢 = 𝑟1 × 𝐹 ∙ 𝑢 
u
𝑝𝑟∆ 𝑀𝑂2 𝐹 = 𝑀𝑂2 𝐹 ∙ 𝑢 = 𝑟2 × 𝐹 ∙ 𝑢 = 𝑂2 𝑂1 + 𝑟1 × 𝐹 ∙ 𝑢 = 𝑂2 𝑂1 × 𝐹 ∙ 𝑢 + 𝑟1 × 𝐹 ∙ 𝑢 = 𝑟1 × 𝐹 ∙ 𝑢 = 𝑀∆ 𝐹
2.2.4 TEOREMA MOMENTELOR (VARIGNON)
𝑅 = 𝐹1 + 𝐹2 + ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ + 𝐹𝑛 ×𝑟
𝑟 × 𝑅 = 𝑟 × 𝐹1 + 𝑟 × 𝐹2 + ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ + 𝑟 × 𝐹𝑛
Momentul Momentele componentelor sistemului de forţe,
forţei rezultante calculate faţă de punctul O
𝑀𝑂 𝑅 = 𝑀𝑂 𝐹1 + 𝑀𝑂 𝐹2 + ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ + 𝑀𝑂 𝐹𝑛 ∙𝑢
Teorema momentelor unui sistem de n forţe concurente

- teorema Varignon - faţă de un punct fix O
𝑀𝑂 𝑅 ∙ 𝑢 = 𝑀𝑂 𝐹1 ∙ 𝑢 + 𝑀𝑂 𝐹2 ∙ 𝑢 + ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ + 𝑀𝑂 𝐹𝑛 ∙ 𝑢
Momentul Momentele componentelor sistemului de forţe, calculate faţă de axa Δ

forţei rezultante
Teorema momentelor unui sistem de n forţe
𝑀∆ 𝑅 = 𝑀∆ 𝐹1 + 𝑀∆ 𝐹2 + ⋯ ⋯ ⋯ ⋯ + 𝑀∆ 𝐹𝑛 concurente - teorema Varignon - faţă de faţă de axa Δ
2.2.5 SISTEME DE FORŢE ECHIVALENTE. OPERAŢII
ELEMENTARE DE ECHIVALENŢĂ
Două sisteme de forţe acţionează asupra unui rigid sisteme de
produc acelaşi efect mecanic forţe echivalente
în orice punct al rigidului
Operaţiile elementare de echivalenţă prin care se obţin sisteme de forţe

echivalente:
• Orice forţă care acţionează asupra unui rigid poate fi deplasată de-a lungul
suportului său (are caracter de vector alunecător);
• Se pot suprima sau introduce două forţe egale şi direct opuse, din/în orice
punct al rigidului;
• Mai multe forţe concurente pot fi înlocuite prin rezultanta lor;
• O forţă poate fi înlocuită prin componentele sale.
2.2.6 CUPLURI DE FORŢE
• 2 forţe paralele şi de sens opus = cuplu de forţe

𝑀𝑂 = 𝑀𝑂 𝐹 + 𝑀𝑂 −𝐹 = 𝑂𝐵 × 𝐹 + 𝑂𝐴 × −𝐹 = 𝑂𝐵 − 𝑂𝐴 × 𝐹 = 𝐴𝐵 × 𝐹

𝑀𝑂 = 𝐴𝐵 ∙ 𝐹 ∙ sin 𝐴𝐵, 𝐹 = 𝐹 ∙ 𝑑 MO

B 
O  P B O  P
 F -𝐹
F A 𝐹 
d A
Efect: rotirea corpului asupra căruia acţionează în jurul unei axe oarecare,
perpendiculară pe planul format de cele două forţe.
2.2.7 REDUCEREA UNEI FORŢE APLICATĂ ÎNTR-UN PUNCT
AL UNUI RIGID
  
F F F
A A 
A A 
A 
F A  𝑟 F 𝑟 F 𝜏𝑂 (𝐹)
torsorul forţei 𝐅 în punctul O
O O O O O 
  MO
F F
𝐹
𝜏𝑂 =
𝑀𝑂 = 𝑟 × 𝐹 = 𝑂𝐴 × 𝐹
𝐹
punctul de reducere în 𝑂′ 𝜏𝑂 ′ =
𝑀𝑂′ = 𝑟′ × 𝐹 = (𝑟 − 𝑂𝑂′ ) × 𝐹 = 𝑟 × 𝐹 − 𝑂𝑂′ × 𝐹 = 𝑀𝑂 − 𝑂𝑂′ × 𝐹
2.2.8 REDUCEREA UNUI SISTEM DE FORŢE OARECARE
APLICATE UNUI RIGID
𝑛 
𝑅= 𝐹𝑖 F1
𝑖=1

𝜏𝑂 = 𝑛 𝑛 F2
A1 A1 A1
𝑀𝑂 = 𝑂𝐴𝑖 × 𝐹𝑖 = 𝑟𝑖 × 𝐹𝑖 A2 A2
 A2
𝑖=1 𝑖=1
F1
 An 
Dacă se calculează torsorul sistemului de An F2 An
forţe în alt punct 𝑂′ : O  M1O O O 
Fn   R
M2O Fn
𝜏𝑂 ′ =
𝑅  
𝑀𝑂′ = 𝑀𝑂 − 𝑂𝑂′ × 𝑅 MnO MO
Indiferent de punctul în care se calculează torsorul, rezultanta sistemului de forţe este o mărime invariantă
𝑅 ∙ 𝑀𝑂′ = 𝑅 ∙ 𝑀𝑂 − 𝑂𝑂′ × 𝑅 ∙ 𝑅 = 𝑅 ∙ 𝑀𝑂 produsul scalar dintre 𝑅 şi 𝑀𝑂 − invariant (nu depinde de punctul în
care se face reducerea sistemului de forţe)
2.2.8 REDUCEREA UNUI SISTEM DE FORŢE OARECARE
APLICATE UNUI RIGID
• Proiecţia vectorului moment 𝑀𝑂 pe direcţia rezultantei 𝑅:

 M O
𝑅 MON
𝑢𝑅 = A1 A1
𝑅
A2 A2

𝑀𝑂 ∙ 𝑅 
O M
R
𝑀𝑅 = 𝑀𝑂 ∙ cos 𝛼 = 𝑀𝑂 ∙ 𝑢𝑅 ∙ cos 𝛼 = 𝑀𝑂 ∙ 𝑢𝑅 = An
𝑅  R An
O
 R O
 MR
MON 
MO
𝑀𝑂𝑁 − variază - mărime, direcţie şi sens => P  x, y, z  => 𝑀𝑂𝑁 = 0
𝑅
P  x, y , z 
𝜏𝑃 = 𝜏𝑚𝑖𝑛 = Torsor minimal Axa
𝑀𝑃 = 𝑀𝑅 central
Există o infinitate de puncte a R P
𝑀𝑃′ = 𝑀𝑃 − 𝑃𝑃′ × 𝑅 = 𝑀𝑃 = 𝑀𝑅 dispuse pe o axă - axa MR R
centrală, în care, dacă se MR
face reducerea sistemului
de forţe, se obţine torsor
O
minimal. R
Determinarea ecuaţiei axei centrale
𝑖 𝑗 𝑘
MR
M ON
𝑀𝑃 = 𝑀𝑂 − 𝑂𝑃 × 𝑅 = 𝑀𝑂𝑥 ∙ 𝑖 + 𝑀𝑂𝑦 ∙ 𝑗 + 𝑀𝑂𝑧 ∙ 𝑘 − 𝑥 𝑦 𝑧
𝑅𝑥 𝑅𝑦 𝑅𝑧
MO
𝑀𝑃 = 𝑀𝑂𝑥 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑧 − 𝑧 ∙ 𝑅𝑦 ∙ 𝑖 + 𝑀𝑂𝑦 − 𝑧 ∙ 𝑅𝑥 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑧 ∙ 𝑗 + 𝑀𝑂𝑧 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑦 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑥 ∙𝑘

Condiţia de coliniaritate dintre cei doi vectori ai torsorului minimal: forţa rezultantă 𝑅 şi momentul 𝑀𝑃
𝑀𝑂𝑥 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑧 − 𝑧 ∙ 𝑅𝑦 𝑀𝑂𝑦 − 𝑧 ∙ 𝑅𝑥 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑧 𝑀𝑂𝑧 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑦 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑥
= =
Aplicaţia 1
𝐹1 = 𝐹1 = 3𝐹,
𝐹2 = 𝐹2 = 12𝐹,
𝐹3 = 𝐹3 = 10𝐹,
𝐹4 = 𝐹41 = 26𝐹
O𝐴 = 3𝑎
𝑂𝐶 = 4𝑎,
𝑂𝐸 = 12𝑎
Să se determine:
a. torsorul în punctul O
b. axa centrală şi torsorul minimal.
Etapa 1: Se scriu toate forţele din sistem sub formă vectorială
𝐹1 = 𝐹1 ∙ 𝑗 = 3𝐹 ∙ 𝑗
𝐹2 = −𝐹2 ∙ 𝑖 = −12𝐹 ∙ 𝑖
𝐹3 : Metoda geometrică
𝐹3 = 𝐹3𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹3𝑦 ∙ 𝑗 = 𝐹3 ∙ cos 𝛼 ∙ 𝑖 − 𝐹3 ∙ sin 𝛼 ∙ 𝑗

Din triunghiul dreptunghic DGF :
𝐹𝐺 4 𝐺𝐷 3
sin 𝛼 = = ; cos 𝛼 = =
𝐹𝐷 5 𝐹𝐷 5
3 4
𝐹3 = 10𝐹 ∙ 𝑖 − 10𝐹 ∙ 𝑗 = 6𝐹 ∙ 𝑖 − 8𝐹 ∙ 𝑗
5 5
𝐷𝐹 𝑥𝐹 − 𝑥𝐷 ∙ 𝑖 + 𝑦𝐹 − 𝑦𝐷 ∙ 𝑗 + 𝑧𝐹 − 𝑧𝐷 ∙ 𝑘
𝐹3 : Metoda analitică 𝐹3 = 𝐹3 ∙ 𝑢𝐷𝐹 = 𝐹3 ∙ = 𝐹3 ∙
𝐷𝐹 𝑥𝐹 − 𝑥𝐷 2 + 𝑦𝐹 − 𝑦𝐷 2 + 𝑧𝐹 − 𝑧𝐷 2
3𝑎 − 0 ∙ 𝑖 + 0 − 4𝑎 ∙ 𝑗 + 12𝑎 − 12𝑎 ∙ 𝑘 3𝑎 ∙ 𝑖 − 4𝑎 ∙ 𝑗
𝐹3 = 10𝐹 ∙ = 10𝐹 ∙ 𝐹3 = 6𝐹 ∙ 𝑖 − 8𝐹 ∙ 𝑗
3𝑎 − 0 2 + 0 − 4𝑎 2 + 12𝑎 − 12𝑎 2 5𝑎
𝐶𝐹 3𝑎 − 0 ∙ 𝑖 + 0 − 4𝑎 ∙ 𝑗 + 12𝑎 − 0 ∙ 𝑘
𝐹4 = 𝐹4 ∙ 𝑢𝐶𝐹 = 𝐹4 ∙ = 26𝐹 ∙
𝐶𝐹 3𝑎 − 0 2 + 0 − 4𝑎 2 + 12𝑎 − 0 2
3𝑎 ∙ 𝑖 − 4𝑎 ∙ 𝑗 + 12𝑎 ∙ 𝑘
𝐹4 = 26𝐹 ∙ = 6𝐹 ∙ 𝑖 − 8𝐹 ∙ 𝑗 + 24𝐹 ∙ 𝑘
13𝑎
Etapa 2: Se calculează forţa rezultantă a sistemului de forţe
𝑅= 𝐹𝑖 = −13𝐹 ∙ 𝑗 + 24𝐹 ∙ 𝑘
𝑖=1
Etapa 3: Se determina momentul rezultant al sistemului de forţe
𝑖 𝑗 𝑘
𝑀𝑂 𝐹1 = 𝑂𝐵 × 𝐹1 = 3𝑎 4𝑎 0 = 9𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑘
0 3𝐹 0
Forţa 𝐹1 intersectează axa Ox şi este paralelă cu axa Oy = > nu dă momente faţă de
aceste axe.
𝑖 𝑗 𝑘
𝑀𝑂 𝐹2 = 𝑂𝐴 × 𝐹2 = 3𝑎 0 0 =0
−12𝐹 0 0
Suportul forţei 𝐹2 trece chiar prin punctul O, prin urmare nu dă moment faţă de acest punct.
𝑖 𝑗 𝑘
𝑀𝑂 𝐹3 = 𝑂𝐷 × 𝐹3 = 0 4𝑎 12𝑎 = 96𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑖 + 72𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑗 − 24𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑘
6𝐹 −8𝐹 0
𝑖 𝑗 𝑘
𝑀𝑂 𝐹4 = 𝑂𝐶 × 𝐹4 = 0 4𝑎 0 = 96𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑖 − 24𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑘
6𝐹 −8𝐹 24𝐹
Forţa 𝐹4 intersectează axa Oy şi nu dă moment faţă de această axă.
Etapa 4: Se calculează momentul rezultant al sistemului de forţe
𝑀𝑂 = 𝑀𝑂 𝐹𝑖 = 192𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑖 + 72𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑗 − 39𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑘

𝑖=1
Etapa 5: Se determina torsorul sistemului de forţe în punctul O
𝑅 = −13𝐹 ∙ 𝑗 + 24𝐹 ∙ 𝑘
𝜏𝑂 =
𝑀𝑂 = 192𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑖 + 72𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑗 − 39𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑘
Etapa 6: Se determina ecuatiile axei centrale
Condiţia de coliniaritate dintre cei doi vectori ai torsorului minimal:

forţa rezultantă 𝑅 şi momentul 𝑀𝑃
𝑀𝑂𝑥 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑧 − 𝑧 ∙ 𝑅𝑦 𝑀𝑂𝑦 − 𝑧 ∙ 𝑅𝑥 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑧 𝑀𝑂𝑧 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑦 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑥

= =
192𝑎 ∙ 𝐹 − 𝑦 ∙ 24𝐹 − 𝑧 ∙ 13𝐹 72𝑎 ∙ 𝐹 − 𝑧 ∙ 0 − 𝑥 ∙ 24𝐹

= =
0 −13𝐹
−39𝑎 ∙ 𝐹 − −𝑥 ∙ 13𝐹 − 𝑦 ∙ 0
=
24𝐹
În toate situaţiile în care, la una din fracţiile ecuaţiilor axei centrale apare 0 la
numitor (componenta corespunzătoare a forţei rezultante este nulă), se pune
condiţia ca şi numărătorul să fie nul.
24𝑦 + 13𝑧 − 192𝑎 = 0 dreaptă din planul Oyz, paralelă cu forţa rezultantă
Etapa 7: Se determina torsorul minimal

𝑅 = −13𝐹 ∙ 𝑗 + 24𝐹 ∙ 𝑘
𝜏𝑃 = 𝜏𝑚𝑖𝑛 =
𝑀𝑅
𝑀𝑂 ∙ 𝑅 192𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 0 + 72𝑎 ∙ 𝐹 ∙ −13𝐹 + −39𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 24𝐹
𝑀𝑅 = =
𝑅 −13𝐹 2 + 24𝐹 2
−1680𝑎 ∙ 𝐹 2
𝑀𝑅 = = −61,55𝑎 ∙ 𝐹
745𝐹
Aplicaţia 2
cub de latură a
supus acţiunii unui sistem de 5 forţe
𝐹𝑖 = 𝐹𝑖 = 𝐹, 𝑖 = 1,5
Să se determine:
a. torsorul în punctul O
b. axa centrală şi torsorul minimal.
Etapa 1: Se determina componentele forţei rezultante si ale momentului rezultant:
Forţa 𝐹𝑖𝑥 𝐹𝑖𝑦 𝐹𝑖𝑧 𝑀𝑖𝑥 𝑀𝑖𝑦 𝑀𝑖𝑧

𝐹1 0 0 F 0 -Fa 0
𝐹2 0 0 F Fa -Fa 0
𝐹3 0 0 F Fa 0 0
𝐹4 F 0 0 0 Fa 0
𝐹5 -F 0 0 0 -Fa Fa
𝟓 0 0 3F 2Fa -2Fa Fa
𝒊=𝟏
Etapa 2: Se determina torsorul în punctul O
𝑅 = 3𝐹 ∙ 𝑘
𝜏𝑂 =
𝑀𝑂 = 2𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑖 − 2𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑗 + 𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑘
Etapa 3: Se determina ecuatiile axei centrale
2𝑎 − 3𝑦 −2𝑎 + 3𝑥 𝑎
= =
0 0 3
2𝑎 2𝑎 axa centrală este o dreaptă paralelă cu axa Oz, care înţeapă
𝑥 = ,𝑦 = 2𝑎 2𝑎
3 3
planul Oxy în punctul de coordonate 3 , 3
Etapa 4: Se determina torsorul minimal
𝑅 = 3𝐹 ∙ 𝑘
𝑅 𝜏𝑃 = 𝜏𝑚𝑖𝑛 =
𝜏𝑃 = 𝜏𝑚𝑖𝑛 = 𝑀𝑅 = 𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑘
𝑀𝑃 = 𝑀𝑅
𝑀𝑂 ∙ 𝑅 3𝑎 ∙ 𝐹 2
𝑀𝑅 = = =𝑎∙𝐹
𝑅 3𝐹
CURS 5
MECANICA
2. STATICA
STATICA RIGIDULUI
CAZURILE DE REDUCERE ALE UNUI SISTEM DE FORŢE OARECARE
REDUCEREA SISTEMULUI DE FORŢE PLANE CARE ACŢIONEAZĂ
ASUPRA UNUI RIGID
REDUCEREA SISTEMULUI DE FORŢE PARALELE CARE ACŢIONEAZĂ
ASUPRA UNUI RIGID
CENTRE DE GREUTATE (CENTRE DE MASĂ)
2.2.10 CAZURILE DE REDUCERE ALE UNUI SISTEM DE
FORŢE OARECARE
Cazul I: sistem echivalent cu zero (sistem în echilibru)
𝑅 = 0; 𝑀𝑂 = 0
Cazul II: sistem echivalent cu un cuplu de forţe
𝑅 = 0; 𝑀𝑂 ≠ 0
• Dacă se alege forţa 𝐹, se calculează distanţa d cu relaţia:

MO
𝑀𝑂
𝑑=  P  P
𝐹 O F F
• Dacă se alege distanţa d, se calculează forţa 𝐹 cu relaţia: d
𝑀𝑂
𝐹 =
𝑑
2.2.10 CAZURILE DE REDUCERE ALE UNUI SISTEM DE
FORŢE OARECARE
Cazul III sistem echivalent cu o forţă unică 𝐹 aplicată în O
𝑅 ≠ 0; 𝑀𝑂 = 0
MO
 P  P
Cazul IV 𝑅 ≠ 0; 𝑀𝑂 ≠ 0. R R
 d
𝝅
a) sistem echivalent cu o forţă unică 𝑅 aplicată pe axa central, 𝛼 = O O
la
centralaentra
𝟐
Axa Axa
c
𝑀𝑂
𝑑=
𝑅 R R
 P  P
b)sistem echivalent cu o forţă 𝑅 aplicată pe axa centrală şi un cuplu MO F
𝜋  F
de forţe dispus perpendicular pe axa central, 𝛼 ≠ 2 d
O
𝑀𝑅 𝑀𝑂 ∙ 𝑅
𝑑= =
𝐹 𝐹
2.2.11 REDUCEREA SISTEMULUI DE FORŢE PLANE CARE
ACŢIONEAZĂ ASUPRA UNUI RIGID
• n forţe plane (direcţiile situate în acelaşi plan Oxy) y 
 F2 
• momentul unei forţe faţă de un punct - F1 Fi
perpendicular pe planul determinat de direcţia
forţei respective şi vectorul său de poziţie
=>momentul întregului sistem de forţe plane se 
află pe direcţia axei Oz ri
Torsorul în punctul O: O x
𝑛
𝑅= 𝐹𝑖 = 𝑅𝑥 ∙ 𝑖 + 𝑅𝑦 ∙ 𝑗

Fn
𝑖=1
𝜏𝑂 = 𝑛
𝑀𝑂 = 𝑟𝑖 × 𝐹𝑖 = 𝑀𝑂𝑧 ∙ 𝑘
𝑖=1
• vectori – perpendiculari => în cazul sistemelor de forţe plane, torsorul minimal -
𝑛
determinat de o forţă rezultantă situată pe axa centrală. 𝑅= 𝐹𝑖 = 𝑅𝑥 ∙ 𝑖 + 𝑅𝑦 ∙ 𝑗
𝑖=1
𝜏𝑂 =
Ecuaţia generală a axei centrale: 𝑛
𝑀𝑂 = 𝑟𝑖 × 𝐹𝑖 = 𝑀𝑂𝑧 ∙ 𝑘
𝑀𝑂𝑥 − 𝑦∙𝑅𝑧 −𝑧∙𝑅𝑦 𝑀𝑂𝑦 − 𝑧∙𝑅𝑥 −𝑥∙𝑅𝑧 𝑀𝑂𝑧 − 𝑥∙𝑅𝑦 −𝑦∙𝑅𝑥 𝑖=1
= =
0 0 𝑀𝑂𝑧 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑦 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑥
= =
𝑅𝑥 𝑅𝑦 0
𝑀𝑂𝑧 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑦 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑥 = 0
𝑅𝑦 𝑀𝑂𝑧
𝑦= ∙𝑥−
𝑅𝑥 𝑅𝑥
• Cazul I: 𝑅 = 0; 𝑀𝑂 = 0 - sistem echivalent cu zero (sistem în echilibru)

• Cazul II: 𝑅 = 0; 𝑀𝑂 ≠ 0 - sistem echivalent cu un cuplu de forţe
• Cazul III: 𝑅 ≠ 0; 𝑀𝑂 = 0 - sistem echivalent cu o forţă unică 𝑅 aplicată în O
• Cazul IV: 𝑅 ≠ 0; 𝑀𝑂 ≠ 0, 𝑅 ∙ 𝑀𝑂 = 0 - sistem echivalent cu o forţă unică 𝑅
aplicată pe axa centrală.
Aplicaţia 1 y
• Stâlp
• greutate G 
• înălţime h  F
• fundaţie de beton de greutate Q, h

dimensiuni 𝒂 × 𝒃, plan Oxy G
a) Care este valoarea maximă a
modulului forţei 𝐹, astfel încât b D x
construcţia să nu se răstoarne O

în jurul punctului D? Q
a
Unghiul 𝛼 dintre direcţia forţei 𝐹 -
cunoscut.
• sistem de trei forţe plane. y
𝑭 ∙ 𝒔𝒊𝒏 𝜶
Torsorul în punctul O: 
𝑭 ∙ 𝒄𝒐𝒔 𝜶  F
h
3 
G
𝑅= 𝐹𝑖 = 𝐹 ∙ sin 𝛼 ∙ 𝑖 − 𝐹 ∙ cos 𝛼 + 𝐺 + 𝑄 ∙ 𝑗
𝜏𝑂 = 𝑖=1
3
b O D x

𝑀𝑂 = 𝑟𝑖 × 𝐹𝑖 = − 𝐹 ∙ sin 𝛼 ∙ ℎ + 𝑏 ∙ 𝑘 Q
a
𝑖=1
Ecuaţia generală a axei centrale: y
𝑅𝑦 𝑀𝑂𝑧 − 𝐹 ∙ cos 𝛼 + 𝐺 + 𝑄 
𝑦= ∙𝑥− = ∙𝑥+ℎ+𝑏  F
𝑅𝑥 𝑅𝑥 𝐹 ∙ sin 𝛼 h

Pentru ca întreaga construcţie să nu se G
răstoarne în raport cu o axă care trece
prin D=> condiţia: axa centrală să b O D x
𝑎 𝑎 𝒂  𝒂
intersecteze axa Ox în intervalul 𝑥 ϵ − , −
𝟐 Q 𝟐
𝑎
2 2 a
La limită 𝑥 = , 𝑦=0
2
− 𝐹∙cos 𝛼+𝐺+𝑄 𝑎 𝑎∙ 𝐺+𝑄
∙ + ℎ + 𝑏=0=> 𝐹𝑚𝑎𝑥 =
𝐹∙sin 𝛼 2 2 sin 𝛼 ∙ ℎ + 𝑏 − 𝑎 ∙ cos 𝛼
2.2.12 REDUCEREA SISTEMULUI DE FORŢE
PARALELE CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA UNUI RIGID
Forţa rezultantă:
𝑛 𝑛 𝑛
z  
𝑅= 𝐹𝑖 = 𝐹𝑖 ∙ 𝑢 = 𝑢 ∙ 𝐹𝑖
F2 Fi
𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1
 
Momentul rezultant F1 
𝑛 𝑛 𝑛
u ri
𝑀𝑂 = 𝑟𝑖 × 𝐹𝑖 = 𝑟𝑖 × 𝐹𝑖 ∙ 𝑢 = 𝐹𝑖 ∙ 𝑟𝑖 ×𝑢
𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1 O y

𝑛 𝑛 x Fn
𝑅 ∙ 𝑀𝑂 = 𝑢 ∙ 𝐹𝑖 ∙ 𝐹𝑖 ∙ 𝑟𝑖 × 𝑢 = 0 vectorii sunt perpendiculari
𝑖=1 𝑖=1 𝑴𝑹 = 𝟎
2.2.12 REDUCEREA SISTEMULUI DE FORŢE PARALELE
• Ecuaţia axei centrale
𝑀𝑃 = 𝑀𝑂 − 𝑂𝑃 × 𝑅 = 0 z 
u C ( xc , y c , z c )
𝑛 𝑛 P
 
𝐹𝑖 ∙ 𝑟𝑖 ×𝑢−𝑟× 𝑢∙ 𝐹𝑖 = 0 rc
𝑖=1 𝑖=1 r
𝑛 𝑛 
𝐹𝑖 ∙ 𝑟𝑖 ×𝑢− 𝑟∙ 𝐹𝑖 × 𝑢 = 0 O u y
𝑖=1 𝑖=1
𝑛 𝑛 x
𝐹𝑖 ∙ 𝑟𝑖 −𝑟∙ 𝐹𝑖 ×𝑢 =0
𝑖=1 𝑖=1
Coliniar cu 𝑢
𝑛 𝑛
𝐹𝑖 ∙ 𝑟𝑖 −𝑟∙ 𝐹𝑖 = 𝜆1 ∙ 𝑢
z 
𝑖=1 𝑖=1
u C ( xc , y c , z c )
𝑛
𝑖=1 𝐹𝑖 ∙ 𝑟𝑖 𝜆1 P
𝑟= 𝑛 − 𝑛 ∙𝑢  
𝑖=1 𝐹𝑖 𝑖=1 𝐹𝑖 rc
r
𝜆1
𝑛 =𝜆 
𝑖=1 𝐹𝑖 u
O y
𝑛
𝑖=1 𝐹𝑖 ∙ 𝑟𝑖
𝑟= 𝑛 − 𝜆 ∙ 𝑢 forma vectorială a ecuaţiei x
𝑖=1 𝐹𝑖 axei centrale, la reducerea
unui sistem de forţe paralele
𝑛
𝑖=1 𝐹𝑖 ∙ 𝑟𝑖
𝑛 = 𝑟𝐶 𝑟 = 𝑟𝐶 − 𝜆 ∙ 𝑢
𝑖=1 𝐹𝑖
𝑛 𝑛 𝑛
𝑖=1 𝐹𝑖 ∙ 𝑥𝑖 𝑖=1 𝐹𝑖 ∙ 𝑦𝑖 𝑖=1 𝐹𝑖 ∙ 𝑧𝑖
𝑥𝐶 = ; 𝑦𝐶 = ; 𝑧𝐶 =
𝑛
𝑖=1 𝐹𝑖
𝑛
𝑖=1 𝐹𝑖
𝑛
𝑖=1 𝐹𝑖 z 
u C ( xc , y c , z c )
Centrul de greutate al sistemului de forţe paralele prezintă
următoarele proprietăţi: P
 
1. Se poate schimba direcţia tuturor forţelor 𝐹𝑖 cu acelaşi rc
unghi, iar axa centrală trece tot prin C; r
2. Se pot multiplica toate forţele cu acelaşi număr 𝑘 şi centrul
de greutate nu-şi schimbă poziţia: 
𝑛 O u y
𝑖=1 𝑘 ∙ 𝐹𝑖 ∙ 𝑟𝑖
𝑟𝐶1 = 𝑛 = 𝑟𝐶
𝑖=1 𝑘 ∙ 𝐹𝑖
x
3. Poziţia lui C nu depinde de originea sistemului de axe O.
PARALELE CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA UNUI RIGID
Aplicaţia 2
- placă plană, dreptunghiulară
- dimensiuni: 2𝑎 × 𝑎
- 𝐹1 = 𝐹1 = 3𝐹,
- 𝐹2 = 𝐹2 = 4𝐹,
- 𝐹3 = 𝐹3 = 2𝐹,
- 𝐹4 = 𝐹4 = 𝐹
Se cere să se facă reducerea
sistemului de forţe.
PARALELE CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA UNUI RIGID
F2 R
y y
C(0, a)
4

𝑅= 𝐹𝑖 = 4𝐹 ∙ 𝑗 a F1
𝑖=1
x O x
O  
a F3
a F4
4
𝑖=1 𝐹𝑖 ∙ 𝑥𝑖 3𝐹 ∙ 0 + 4𝐹 ∙ 𝑎 + −2𝐹 ∙ 𝑎 + −𝐹 ∙ 2𝑎
𝑥𝐶 = 4 = =0
𝑖=1 𝐹𝑖 3𝐹 + 4𝐹 − 2𝐹 − 𝐹
4
𝑖=1 𝐹𝑖 ∙ 𝑦𝑖 3𝐹 ∙ 0 + 4𝐹 ∙ 𝑎 + −2𝐹 ∙ 0 + −𝐹 ∙ 0
𝑦𝐶 = 4 = =𝑎
𝑖=1 𝐹𝑖 3𝐹 + 4𝐹 − 2𝐹 − 𝐹
CURS 6
MECANICA
STATICA
CENTRE DE GREUTATE (CENTRE DE MASĂ)
Sisteme de puncte materiale
Corpuri
ECHILIBRUL RIGIDULUI LIBER
Forţele de greutate z A1 A2
𝐺𝑖 = −𝑚𝑖 ∙ 𝑔 ∙ 𝑘, 𝑖 = 1, 𝑛  G2 A
Vectorul de poziţie al centrului de greutate (masă) al sistemului de forţe G1 i
 
𝑛
𝑖=1 𝐺𝑖 ∙ 𝑟𝑖
𝑛
𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑔 ∙ 𝑟𝑖
𝑛
𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑟𝑖
ri An
𝑟𝐶 = 𝑛 = 𝑛 = 𝑛
Gi
𝑖=1 𝐺𝑖 𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑔 𝑖=1 𝑚𝑖
O  y
Coordonatele centrului de greutate (masă) Gn
x
𝑛 𝑛 𝑛
𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑥𝑖 𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑦𝑖 𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑧𝑖
𝑥𝐶 = 𝑛 ; 𝑦𝐶 = 𝑛 ; 𝑧𝐶 = 𝑛
𝑖=1 𝑚𝑖 𝑖=1 𝑚𝑖 𝑖=1 𝑚𝑖
Momentele statice al sistemului de puncte materiale,

calculate faţă de planele Oyz, respectiv Oxz şi Oxy
𝑛
Momentul static al sistemului de puncte materiale, calculat faţă de punctul O = 𝑚𝑖 ∙ 𝑟𝑖

𝑖=1
𝑛
Masa sistemului de puncte materiale 𝑀 = 𝑚𝑖

𝑖=1
𝑛 Teorema momentului static al

𝑛
𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑟𝑖 𝑚𝑖 ∙ 𝑟𝑖 = 𝑀 ∙ 𝑟𝐶 sistemului de puncte materiale
𝑟𝐶 = 𝑛 ⇒
𝑖=1 𝑚𝑖 𝑖=1 faţă de punctul O
𝑛 𝑛 𝑛 Teoremele momentelor statice al

𝑚𝑖 ∙ 𝑥𝑖 = 𝑀 ∙ 𝑥𝐶 ; 𝑚𝑖 ∙ 𝑦𝑖 = 𝑀 ∙ 𝑦𝐶 ; 𝑚𝑖 ∙ 𝑧𝑖 = 𝑀 ∙ 𝑧𝐶 sistemului de puncte materiale
𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1 faţă de planele corespunzătoare
Corpuri
Se consideră un corp alcătuit din n puncte materiale de mase ∆𝑚𝑖 , 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑖 = 1, 𝑛.
Vectorul de poziţie al centrului de greutate al corpului:
𝑛 𝑛 𝑟 ∙ 𝑑𝑚 𝑟 ∙ 𝑑𝑚
𝑖=1 𝑟𝑖 ∙ ∆𝑚𝑖 𝑖=1 𝑟𝑖 ∙ ∆𝑚𝑖
𝑟𝐶 = 𝑛 = 𝑟𝐶 = =
𝑖=1 ∆𝑚𝑖 𝑀 𝑑𝑚 𝑀
∆𝑚𝑖 = 𝑑𝑚 → 0
𝑥 ∙ 𝑑𝑚 𝑦 ∙ 𝑑𝑚 𝑧 ∙ 𝑑𝑚
𝑥𝐶 = ; 𝑦𝐶 = ; 𝑧𝐶 =
𝑑𝑚 𝑑𝑚 𝑑𝑚
𝑟 ∙ 𝑑𝑚,
Momentele statice ale corpului, calculate în raport cu un punct,
𝑥 ∙ 𝑑𝑚,
respectiv cu planele sistemului de axe.
𝑦 ∙ 𝑑𝑚,
𝑧 ∙ 𝑑𝑚
Corpuri
𝑟 ∙ 𝑑𝑚 = 𝑀 ∙ 𝑟𝐶 ; 𝑥 ∙ 𝑑𝑚 = 𝑀 ∙ 𝑥𝐶 ; 𝑦 ∙ 𝑑𝑚 = 𝑀 ∙ 𝑦𝐶 ; 𝑧 ∙ 𝑑𝑚 = 𝑀 ∙ 𝑧𝐶
Teoremele momentelor statice ale corpului, faţă de un punct,

respectiv planele sistemului de axe
Densitate Coordonatele centrului de greutate al corpurilor omogene
𝑥 ∙ 𝑑𝑠 𝑦 ∙ 𝑑𝑠 𝑧 ∙ 𝑑𝑠
𝑑𝑚 𝑥𝐶 = ; 𝑦𝐶 = ; 𝑧𝐶 =
Bare: 𝜌= Bare omogene: 𝑑𝑠 𝑑𝑠 𝑑𝑠
𝑑𝑠
𝑑𝑚 𝑥 ∙ 𝑑𝐴 𝑦 ∙ 𝑑𝐴 𝑧 ∙ 𝑑𝐴
Plăci: Plăci omogene: 𝑥𝐶 = ; 𝑦𝐶 = ; 𝑧𝐶 =
𝜌= 𝑑𝐴 𝑑𝐴 𝑑𝐴
𝑑𝐴
𝑑𝑚 𝑥 ∙ 𝑑𝑉 𝑦 ∙ 𝑑𝑉 𝑧 ∙ 𝑑𝑉
Blocuri: 𝜌= Blocuri omogene: 𝑥 = ; 𝑦𝐶 = ; 𝑧𝐶 =
𝑑𝑉 𝐶
𝑑𝑉 𝑑𝑉 𝑑𝑉
𝑥 ∙ 𝜌 ∙ 𝑑𝑠
Corpuri neomogene: 𝜌 = 𝜌 𝑥, 𝑦, 𝑧 𝑥𝐶 =
𝜌 ∙ 𝑑𝑠
Corpuri
Corpul admite plan, axă, sau punct de simetrie => centrul de greutate
se află în planul, axa, sau punctul de simetrie.
Centre de greutate la corpuri uzuale omogene

• Bara dreaptă - mijlocul barei;
• Placă dreptunghiulară - intersecţia diagonalelor; y
• Arcul de cerc - axa de simetrie d

R
yc  0 C
ds
𝛼
O  x

𝑥 ∙ 𝑑𝑠 −𝛼
𝑅 ∙ 𝑑𝛼 ∙ 𝑅 ∙ cos 𝛼 sin 𝛼
𝑥𝐶 = = 𝛼 =𝑅∙
𝑑𝑠 𝑅 ∙ 𝑑𝛼 𝛼
−𝛼
Corpuri
y
• Sectorul de cerc – Ox – axa de simetrie R d
+𝛼 2 1 ds
𝑅 ∙ cos 𝛼 ∙ 2𝑅 ∙ 𝑅
𝑥 ∙ 𝑑𝐴 ∙ 𝑑𝛼 2 𝑅 ∙ sin 𝛼 C
𝑥𝐶 = =
−𝛼 3
= ∙
O  x
+𝛼 1 
𝑑𝐴 𝑅 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝛼 3 𝛼
−𝛼 2
• Volumul conic - – Oz – axa de simetrie - centrul de greutate se află pe axa de simetrie
𝑑𝑉 = 𝜋 ∙ 𝑟 2 ∙ 𝑑𝑧 z
R
𝑟 𝑧 𝑅
dz
= ⇒ 𝑟=
∙𝑧 r
𝑅 ℎ ℎ h
𝜋 ∙ 𝑅2 ∙ 𝑧 2
z
ℎ ℎ 3
𝑧 ∙ 𝑑𝑉 𝑧∙ 2 ∙ 𝑑𝑧 𝑧 ∙ 𝑑𝑧 3
𝑧𝐶 = =
0 ℎ = 0
= ℎ O
y
𝑑𝑉 ℎ 𝜋 ∙ 𝑅2 ∙ 𝑧 2 ℎ 2
𝑧 ∙ 𝑑𝑧 4 x
∙ 𝑑𝑧 0
0 ℎ2
Corpuri
• Centre de greutate la corpuri omogene compuse
corp omogen - descompus în n corpuri omogene simple având masele 𝑚1 , 𝑚2 , … … … , 𝑚𝑛
𝑚1 ,𝑚2 ,…,𝑚𝑛
𝑟 ∙ 𝑑𝑚 𝑚1
𝑟 ∙ 𝑑𝑚 + 𝑚2
𝑟 ∙ 𝑑𝑚 … … … 𝑚𝑛
𝑟 ∙ 𝑑𝑚
𝑟𝐶 = =
𝑚1 ,𝑚2 ,…,𝑚𝑛
𝑑𝑚 𝑚1
𝑑𝑚 + 𝑚2
𝑑𝑚 … … … 𝑚𝑛
𝑑𝑚
𝑛
𝑚1 ∙ 𝑟𝐶1 + 𝑚2 ∙ 𝑟𝐶2 + ⋯ ⋯ ⋯ + 𝑚𝑛 ∙ 𝑟𝐶𝑛 𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑟𝐶𝑖
𝑟𝐶 = = 𝑛
𝑚1 + 𝑚2 + ⋯ ⋯ ⋯ + 𝑚𝑛 𝑖=1 𝑚𝑖
𝑛 𝑛 𝑛
𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑥𝐶𝑖 𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑦𝐶𝑖 𝑖=1 𝑚𝑖 ∙ 𝑧𝐶𝑖
𝑥𝐶 = 𝑛 , 𝑦𝐶 = 𝑛 , 𝑧𝐶 = 𝑛
𝑖=1 𝑚𝑖 𝑖=1 𝑚𝑖 𝑖=1 𝑚𝑖
Corpuri
𝑛 𝑛 𝑛
𝑖=1 𝑙𝑖 ∙ 𝑥𝐶𝑖 𝑖=1 𝑙𝑖 ∙ 𝑦𝐶𝑖 𝑖=1 𝑙𝑖 ∙ 𝑧𝐶𝑖
Bare compuse omogene: 𝑥𝐶 = 𝑛 , 𝑦𝐶 = 𝑛 , 𝑧𝐶 = 𝑛
𝑖=1 𝑙𝑖 𝑖=1 𝑙𝑖 𝑖=1 𝑙𝑖
𝑛 𝑛 𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖 ∙ 𝑥𝐶𝑖 𝑖=1 𝐴𝑖 ∙ 𝑦𝐶𝑖 𝑖=1 𝐴𝑖 ∙ 𝑧𝐶𝑖
Plăci compuse omogene: 𝑥𝐶 = 𝑛 , 𝑦𝐶 = 𝑛 , 𝑧𝐶 = 𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖 𝑖=1 𝐴𝑖 𝑖=1 𝐴𝑖
𝑛 𝑛 𝑛
𝑖=1 𝑉𝑖 ∙ 𝑥𝐶𝑖 𝑖=1 𝑉𝑖 ∙ 𝑦𝐶𝑖 𝑖=1 𝑉𝑖 ∙ 𝑧𝐶𝑖
Blocuri compuse omogene: 𝑥𝐶 = 𝑛 , 𝑦𝐶 = 𝑛 , 𝑧𝐶 = 𝑛
𝑖=1 𝑉𝑖 𝑖=1 𝑉𝑖 𝑖=1 𝑉𝑖
Aplicaţia 1
Se consideră o bară compusă, omogenă şi cu secţiune transversală constantă.
Se cere să se calculeze coordonatele centrului de greutate al barei.

Aplicaţia 1
1. Se alege sistemul de referinţă Oxy y
2. Se descompune bara compusă în trei bare simple C1 a
3. Se precizaza poziţiile centrelor de greutate
Centrul de greutate al barei 1 - pe axa sa de simetrie

Distanţa dintre centrul cercului din care provine bara 1 şi centrul său de greutate C2 6a
𝜋
sin 2 2𝑎
O x
sin 𝛼
𝑂1 𝐶1 = 𝑅 ∙ =𝑎∙ 𝜋 = 2a
𝛼 𝜋 45
2
C3
Distanţa dintre centrul cercului din care provine bara 3 şi centrul său de greutate
𝜋
sin 𝛼 sin 4 2𝑎
𝑂𝐶3 = 𝑅 ∙ = 2𝑎 ∙ 𝜋 4 =
𝛼 𝜋
4
𝜋 4 2𝑎 2 4𝑎 𝜋 4 2𝑎 2 4𝑎
Coordonatele lui 𝐶3 𝑥𝐶3 = −𝑂𝐶3 ∙ sin = − ∙ =− 𝑦𝐶3 = −𝑂𝐶3 ∙ cos = − ∙ = −
4 𝜋 2 𝜋 4 𝜋 2 𝜋
Aplicaţia 1
y
C1 a
Bara 𝑙𝑖 𝑥𝐶𝑖 𝑦𝐶𝑖 𝑙𝑖 ∙ 𝑥𝐶𝑖 𝑙𝑖 ∙ 𝑦𝐶𝑖
2𝑎
1.  𝜋∙𝑎 𝑎 4𝑎 + 𝜋 ∙ 𝑎2 4𝜋 ∙ 𝑎2 + 2𝑎2 6a
𝜋 C2
2.  6𝑎 0 𝑎 0 6𝑎2 O x
4𝑎 4𝑎 2a
3. 𝜋∙𝑎 −4𝑎2 −4𝑎2 45
 − −
𝜋 𝜋 C3
Σ 2∙ 𝜋+3 − − 𝑎2 ∙ 𝜋 − 4 4𝑎 2 ∙ 𝜋 + 1
3
𝑖=1 𝑙𝑖 ∙ 𝑥𝐶𝑖 𝑎∙ 𝜋−4
𝑥𝐶 = 3 =
𝑖=1 𝑙𝑖 2 𝜋+3
3
𝑖=1 𝑙𝑖 ∙ 𝑦𝐶𝑖 2𝑎 ∙ 𝜋 + 1
𝑦𝐶 = 3 =
𝑖=1 𝑙𝑖 𝜋+3
Aplicaţia 2
y
• Se consideră o placă plană 4a
2
compusă, omogenă şi de
grosime constantă. 1
C2
• Se cere să se calculeze 3a
coordonatele centrului de a C1
greutate al plăcii. C3 x
7a
Aplicaţia 2
y
Placa 𝐴𝑖 𝑥𝐶𝑖 𝑦𝐶𝑖 𝐴𝑖 ∙ 𝑥𝐶𝑖 𝐴𝑖 ∙ 𝑦𝐶𝑖 4a
9 2 45 3 9 3 2
1. ∙𝑎 5𝑎 𝑎 ∙𝑎 ∙𝑎
2 2 2
3 1
2. 12𝑎2 2𝑎 ∙𝑎 24𝑎3 18𝑎3
2 C2
3. −
𝜋∙ 𝑎2 4𝑎 4𝑎
−
𝑎3
−
𝑎3 3a
4
66 − 𝜋 2
3𝜋 3𝜋 3
277 3
3
133 3 a C1
Σ
4
𝑎 − −
6
𝑎
6
𝑎 C3 x
2 sin 𝛼 2 sin
𝜋
4 2𝑎 7a
𝑂𝐶3 = 𝑅 ∙ = 𝑎 ∙ 𝜋4 =
3 𝛼 3 3𝜋 3
𝐴𝑖 ∙ 𝑥𝐶𝑖 554𝑎
4 𝑥𝐶 =
𝑖=1
=
𝜋 4 2𝑎 2 4𝑎 3 3 66 − 𝜋
𝑥𝐶3 = 𝑂𝐶3 ∙ cos = ∙ = 𝑖=1 𝐴𝑖
4 3𝜋 2 3𝜋
3
𝑖=1 𝐴𝑖 ∙ 𝑦𝐶𝑖 266𝑎
𝜋 4 2𝑎 2 4𝑎 𝑦𝐶 = =
𝑦𝐶3 = 𝑂𝐶3 ∙ sin = ∙ = 3 3 66 − 𝜋
4 3𝜋 2 3𝜋 𝑖=1 𝐴𝑖
Teoremele Pappus-Guldin
• Teorema I:
Aria laterală a unui corp de revoluţie obţinut prin rotirea unei curbe
plane în jurul axei Ox, este egală cu lungimea curbei înmulţită cu
lungimea cercului descris de centrul de greutate al curbei.
𝑑𝐴𝑙 = 2𝜋𝑦 ∙ 𝑑𝑠
y ds l B
C
𝐴𝑙 = 2𝜋 𝑦 ∙ 𝑑𝑠 = 2𝜋𝑦𝐶 ∙ 𝑙 A yC
y
Observaţie: O
Dacă se cunoaşte aria laterală a corpului de revoluţie se poate x
determina lungimea curbei generatoare l, sau ordonata
centrului de greutate al curbei 𝑦𝐶
Aplicaţia 3
Să se calculeze aria laterală a conului de rază R şi înălţime h.
Generatoarea conului - dreaptă care trece prin origine, de ecuaţie:
𝑦 =𝑎∙𝑥
y
𝑅
𝑎=
ℎ
𝑥 = ℎ, 𝑦=𝑅 C
R
yC
𝑅
𝑦 = ∙𝑥 O x
ℎ h
𝑅
𝑅 𝐴𝑙𝑐 = 2𝜋 ∙ 𝑅2 + ℎ2 = 𝜋𝑅 ∙ 𝑅2 + ℎ2 = 𝜋𝑅 ∙ 𝐺
𝑦𝐶 = 2
2
𝑙= 𝑅 2 + ℎ2
Aplicaţia 4
• Să se determine poziţia centrului de greutate a unui arc de cerc
semicircular, de rază R, dacă prin rotire în jurul axei Ox acesta
generează o sferă.
𝐴𝑠 = 4𝜋𝑅2
y
𝐴𝑙 = 2𝜋 𝑦 ∙ 𝑑𝑠 = 2𝜋𝑦𝐶 ∙ 𝑙
𝐴𝑠 = 2𝜋𝑦𝐶 ∙ 𝑙 = 2𝜋𝑦𝐶 ∙ 𝜋𝑅 = 2𝜋 2 𝑦𝐶 ∙ 𝑅 C
R
A O B x
2𝑅
𝑦𝐶 =
𝜋
Teoremele Pappus-Guldin
• Teorema II:
Volumul unui corp de revoluţie obţinut prin rotirea unei suprafeţe plane
în jurul axei Ox, este egal cu aria suprafeţei generatoare înmulţită cu
lungimea cercului descris de centrul de greutate al suprafeţei.
y A
𝑑𝑉 = 2𝜋𝑦 ∙ 𝑑𝐴 dA
C
𝑉 = 2𝜋 𝑦 ∙ 𝑑𝐴 = 2𝜋𝑦𝐶 ∙ 𝐴 yC
O y
x
Aplicaţia 5
Să se calculeze volumul torului circular obţinut prin rotirea unui cerc de
rază r, în jurul axei Ox, distanţa de la centrul cercului la axa Ox fiind R
y
𝑉 = 2𝜋𝑦𝐶 ∙ 𝐴 = 2𝜋𝑅 ∙ 𝜋𝑟 2 = 2𝜋 2 𝑟 2 ∙ 𝑅
r
R
O x
CURS 7
MECANICA
Problemele de echilibru ale rigidului liber:
• Se cunosc forţele care acţionează asupra rigidului - se cere poziţia sa
de echilibru;
• Se cunoaşte poziţia de echilibru a rigidului - se cere să se determine
forţele care să asigure poziţia de echilibru.
Rigidul liber - rigidul căruia nu i se impune nicio restricţie geometrică,
poziţia sa în spaţiu depinzând doar de sarcinile (forţele şi momentele)
care acţionează asupra sa.
Problemele de echilibru ale rigidului liber:

• Se cunosc forţele care acţionează asupra rigidului - se cere poziţia sa
de echilibru;
• Se cunoaşte poziţia de echilibru a rigidului - se cere să se determine
forţele care să asigure poziţia de echilibru.
• Condiţia necesară şi suficientă pentru ca un rigid liber să fie în
echilibru - torsorul de reducere a forţelor în orice punct să fie nul:
𝑅 = 0, 𝑀𝑂 = 0
𝑛 𝑛 𝑛
𝐹𝑖𝑥 = 0, 𝐹𝑖𝑦 = 0, 𝐹𝑖𝑧 = 0

𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1
Rigid în spațiu 𝑛 𝑛 𝑛
𝑀𝑖𝑥 = 0, 𝑀𝑖𝑦 = 0, 𝑀𝑖𝑧 = 0

𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1
𝑛 𝑛 𝑛
𝐹𝑖𝑥 = 0, 𝐹𝑖𝑦 = 0, 𝑀𝑖𝑧 = 0

Rigid în plan 𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1
• solid rigid liber - 6 grade de libertate z
(mobilitate)
• trei translații în lungul axelor de
coordonate
• trei rotații în jurul acestor direcții
y
O
• corp obligat să se afle tot timpul într-
un plan - 3 grade de libertate x
• două translații în lungul axelor din plan y
• o rotație în jurul unei axe perpendiculare

pe plan
O x
ECHILIBRUL RIGIDULUI SUPUS LA LEGĂTURI FĂRĂ FRECARE
• restricţie geometrică
• un punct - obligat să rămână pe o curbă, pe o suprafaţă, sau într-un punct fix.
Axioma legăturilor (curs 3):

Orice legătură poate fi înlocuită prin forțe și momente de legătură
(reacțiuni) corespunzătoare gradelor de libertate suprimate.
• Legăturile rigidului:
• reazemul simplu,
• articulaţia,
• încastrarea,
• prinderea cu fire.
Torsorul forţelor exterioare
𝑅 𝑅 + 𝑅′ = 0
𝜏𝑂 = 𝜏𝑂 + 𝜏′𝑂 = 0 sau:
𝑀𝑂 𝑀𝑂 + 𝑀′𝑂 = 0
n C 
1
Torsorul forţelor de legătură 
M '0
𝑅′ 
𝜏′𝑂 = R
𝑀′𝑂
O C2

R

M0
z
Reazemul simplu
- legătura rigidului prin care un punct al său

este obligat să rămână permanent pe o curbă,
sau pe o suprafaţă O
y
- nu poate efectua translaţie pe direcţia

x
normalei.
- rigidul are cinci grade de libertate în spaţiu.

𝑅 = 𝑅𝑛
Torsorul forţelor exterioare 𝜏𝑂 =
𝑀𝑂 = 0
Torsorul forţelor de legătură 𝑅′ = N - reacţiunea normală

𝜏′𝑂 =
𝑀′𝑂 = 0
 
 
N N
Simbolurile reazemului simplu
y 
NA 
A NC A
  C
NB NB
 
G   G
F F B
O B
x
Bare supuse la legături de rezemare simplă
Articulaţia
- legătura rigidului prin care un punct al său este obligat să

rămână permanent într-un punct fix.
- permite doar mişcări de rotaţie
- rigidul - acţionat de un sistem de forţe în spaţiu - articulaţia -

sferică (spaţială),
- 3 grade de libertate
- dacă - acţionat de un sistem de forţe plane - articulaţia -

cilindrică (plană).
- un grad de libertate
https://sites.google.com/site/mecanica1statica/
𝑅 = 𝑅𝑛 + 𝑅𝑡
𝑀𝑂 = 0
Torsorul forţelor de legătură 𝜏′𝑂 = 𝑅′ = N + 𝑅′𝑡

𝑀′𝑂 = 0
𝑅′ = 𝑅′𝑥 + 𝑅′𝑦 + 𝑅′𝑧
𝑅′ = 𝑅′𝑥 + 𝑅′𝑦 sau 𝑅′ = 𝑉 + 𝐻

Simbolurile utilizate pentru

articulații:
a) articulația sferică fixă,
b) articulația sferică mobilă,
c) articulația cilindrică fixă,
d) articulația cilindrică mobilă;
e), f) - reprezentări simplificate ale
articulației cilindrice.  
H

V
• Aplicaţia 1
Să se calculeze reacțiunile
pentru grinda din figură.
- pentru ecuaţia de
y 2kN/ m
8 kN
momente se alege sensul 10 kN
trigonometric ca sens
29kN  m
A C B
pozitiv. 4kN   x
D
.   HB
VC VB
2m 3m 4m
𝑛 𝑛 𝑛
4 − 𝐻𝐵 = 0 𝐻𝐵 = 4 𝑘𝑁
𝐹𝑖𝑥 = 0 ; 𝐹𝑖𝑦 = 0 ; 𝑀𝑖 =0 −10 + 𝑉𝐶 − 2 ∙ 4 + 𝑉𝐵 = 0 𝑉𝐵 = 7 𝑘𝑁
𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1 𝐶 10 ∙ 2 − 29 − 2 ∙ 4 ∙ 5 + 𝑉𝐵 ∙ 7 = 0 𝑉𝐶 = 11 𝑘𝑁.
Verificare
𝑛
𝑀𝑖 = 10 ∙ 9 − 11 ∙ 7 − 29 + 2 ∙ 4 ∙ 2 = 0
y 2kN/ m
8 kN
𝑖=1 10 kN
29kN  m
𝐵
A C B
4kN   x
D
  HB
VC VB
2m 3m 4m
Încastrarea
- legătura prin care un corp este fixat rigid

într-un alt corp, astfel încât să nu permită
nicio deplasare.
 
- rigidul nu are niciun grad de libertate. M
H


V
Rigidul - acţionat de un sistem de forţe în spaţiu
𝑅′ = 𝑅𝑥 + 𝑅𝑦 + 𝑅𝑧

torsorul forţelor de legătură 𝜏′𝑂 =
𝑀𝑂 = 𝑀𝑥 + 𝑀𝑦 + 𝑀𝑧
Rigidul - acţionat de un sistem de forţe plane
𝑅′ = 𝑅𝑥 + 𝑅𝑦 = 𝑉 + 𝐻
torsorul forţelor de legătură 𝜏′𝑂 =
𝑀𝑂 = 𝑀𝑧
Prinderea cu fire
- legătura rigidului echivalentă cu o rezemare unilaterală, pe

o sferă cu raza egală cu lungimea firului.
- prinderea cu fire se înlocuieşte cu o forţă având direcţia

pe direcţia firului.
ECHILIBRUL RIGIDULUI SUPUS LA LEGĂTURI CU FRECARE
(n)
C1
- corpurile - deformabile 

- contactul dintre ele - suprafaţă de contact. N R
- modificare a distribuţiei forţelor normale şi 
tangenţiale de legătură => condiţii M '0  P 
[P]  Mp
suplimentare de echilibru. 
Mr
- 𝑡1 dreapta situată în planul tangent [P], - (t1)
  T
intersecţia [P] cu planul determinat de Rt  Mt
Mn
direcţia rezultantei forţelor exterioare şi 
normala n,  
M0 (t2)
- 𝑡2 - dreapta rezultată din intersecţia planului R Rn
C2
tangent cu planul determinat de direcţia
momentului rezultant al forţelor exterioare şi
normala n
(n)
C1
Ecuaţiile de echilibru pentru rigidul  

supus la legături cu frecare N R

𝑅𝑛 + 𝑁 = 0 M '0  P 
 Mp
𝑅𝑡 + 𝑇 = 0 Mr 
(t1)
𝑀𝑛 + 𝑀𝑝 = 0   T
Rt  Mt
Mn
𝑀𝑡 + 𝑀𝑟 = 0 
 
M0 (t2)
𝑀𝑝 - momentul de frecare de pivotare R Rn
C2
𝑀𝑟 - momentul de frecare de rostogolire
Frecarea de alunecare
- apare la mişcarea de translaţie, sau tendinţa de

mişcare a unui corp faţă de alt corp
- depinde de gradul de prelucrare a suprafeţelor în

contact, precum şi de componenta normală a
rezultantei forţelor exterioare.
𝑀𝑂 = 0
𝑅′ = N + 𝑇
Torsorul forţelor de legătură 𝜏′𝑂 =
𝑀′𝑂 = 0
𝑇 ≤ 𝜇 ∙ 𝑁 , 𝜇 - coeficientul de frecare de
alunecare
Condiţiile de echilibru 𝑅𝑛 + 𝑁 = 0
pentru rigidul supus la 𝑅𝑡 + 𝑇 = 0
legătură de frecare 𝑇 ≤𝜇∙ 𝑁
Frecarea de rostogolire
- apare la mişcarea, sau tendinţa de mişcare a corpurilor rotunde (role,

bare rotunde, roţi, discuri, bile de rulment, etc.).
𝑀𝑂 = 𝑀𝑡
𝑅′ = 𝑁 + 𝑇
Torsorul forţelor de legătură 𝜏′𝑂 = 𝑀′ = 𝑀
𝑂 𝑟
Roata trasă pe planul orizontal

Forţa de tracţiune - nulă => calea de rulare reacţionează cu forţele
normale 𝑛𝑖 distribuite simetric faţă de verticala care trece prin
punctul teoretic de contact O
 
G G
 O 
ni
N
N= 𝑛𝑖
Roata trasă pe planul orizontal
Forţa de tracţiune F - roata nu se mişca
Calea de rulare reacţionează cu forţele normale 𝑛𝑖 , (nu mai sunt distribuite simetric faţă de vertical) precum şi cu
forţe tangenţiale 𝑡𝑖 distribuite pe suprafaţa de contact
  
F F F
  
𝑇= 𝑡𝑖 G G G
  
ti
O T Mr 
O a  O
T

b

ni
N N
𝑅′ = 𝑁 + 𝑇
Torsorul forţelor de legătură 𝜏′𝑂 =
𝑀′𝑂 = 𝑀𝑟
𝑀𝑟 = 𝑎 ∙ 𝑁 𝑀𝑟 momentul de frecare de rostogolire
Cazul la limită
- asupra roţii acţionează 𝐹𝑚𝑎𝑥 - roata încă mai rămâne în echilibru
𝑎𝑚𝑎𝑥 = 𝑠   
Fmax Fmax Fmax
𝑀𝑟𝑚𝑎𝑥 = 𝑠 ∙ 𝑁   
G  G   G 
𝑀𝑟 ≤ 𝑠 ∙ 𝑁 ti
O
Tmax Mr max
Tmax
O s 
b
O
 
ni N N
s - coeficientul de frecare de rostogolire
- mărime cu dimensiunea unei lungimi
- depinde de raza roţii şi natura materialelor în contact
Caz particular - frecarea uscată (fără lubrifianţi), în articulaţii şi lagăre
Cazul lagărului cu joc - contactul dintre lagăr şi arbore are loc, teoretic,
într-un punct
y 
r MO x
 
   N T
G G 
O O Mr
 a) b)
N
𝐹𝑖𝑥 = 0
𝑇 − 𝐺 ∙ sin 𝛼 = 0
𝐹𝑖𝑦 = 0
𝑁 − 𝐺 ∙ cos 𝛼 = 0
𝑀𝑟 − 𝑀𝑂 + 𝐺 ∙ 𝑟 ∙ sin 𝛼 = 0
𝑀𝑖 =0 𝑇 ≤𝜇∙𝑁
𝑀𝑟 ≤ 𝑠 ∙ 𝑁
𝐴
𝑇 ≤𝜇∙𝑁
𝑀𝑟 ≤ 𝑠 ∙ 𝑁
Condiţia ca arborele să nu alunece tg 𝛼 ≤ 𝜇
𝑠
Condiţia ca arborele să nu se rostogolească 𝑀𝑂 ≤ 𝐺 ∙ 𝑟 ∙ sin 𝛼 + ∙ cos 𝛼
𝑟
• buna funcţionare a maşinilor - coeficientul de frecare de alunecare să

fie cât mai mic.
cos 𝛼 ≅ 1, sin 𝛼 ≅ 𝜇
𝑠
𝑀𝑂 ≤ 𝐺 ∙ 𝑟 ∙ 𝜇 +
𝑟
sau:
𝑀𝑂 ≤ 𝜇 ∙ 𝐺 ∙ 𝑟
se face notaţia:
𝑠
𝜇 + = 𝜇
𝑟
𝜇 - coeficientul de frecare în lagăr

Curs Mec

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Mec

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS 1

• Mecanică Mecanica cuantică

Mecanica teoretică - corpurile nedeformabile (rigide)

Temperatură termodinamică T kelvin K

Cantitate de substanță n mol mol

Intensitate luminoasă Iv candela cd

Intensitate curent electric I amper A

Volum specific v metru cub pe kilogram m3 kg-1

Forță Newton– [N]SI N m kg s-2

Energie, lucru mecanic,

Denumire unitate de Expresia în alte unități Expresia în unități SI

Putere, flux energetic Watt – [W]SI 1W=1J s-1 kg m2 s-3

2.1 STATICA PUNCTULUI MATERIAL

𝐹1 = 𝐹1𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹1𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹1𝑧 ∙ 𝑘

𝑅= 𝐹𝑖 𝑅= 𝐹𝑖 = 𝐹𝑖𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹𝑖𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹𝑖𝑧 ∙ 𝑘

𝐹𝑖𝑥 = 𝑅𝑥 ; 𝐹𝑖𝑦 = 𝑅𝑦 ; 𝐹𝑖𝑧 = 𝑅𝑧

Rezultanta sistemului de forţe concurente 𝑅 = 𝑅𝑥 ∙ 𝑖 + 𝑅𝑦 ∙ 𝑗 + 𝑅𝑧 ∙ 𝑘

Modulul forţei rezultante 𝑅 = 𝑅𝑥2 + 𝑅𝑦2 + 𝑅𝑧2

Compunerea forţelor concurente sin 𝛼

𝐹2𝑦 = 6 sin 60° ∙ 𝑗

𝐹2 = 𝐹2𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹2𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹2𝑧 ∙ 𝑘

𝐹2 = 6 cos 60° ∙ 𝑖 + 6 sin 60° ∙ 𝑗 + +0 ∙ 𝑘 = 3𝑖 + 3 3𝑗 45

Compunerea forţelor concurente sin 𝛼

𝐹3 = 𝐹3𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹3𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹3𝑧 ∙ 𝑘

𝐹4 = 𝐹4𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹4𝑦 ∙ 𝑗 + 𝐹4𝑧 ∙ 𝑘

• anumite aplicaţii - util - descompunerea unei forţe după anumite

Descompunerea unei forţe după direcţii concurente

C B FBC Se descompune forţa 𝐺 după direcţia

Poziţia de echilibru a inelului este dată de valorile unghiurilor 𝛼 şi 𝛽

𝐺 2 ∙ sin2 𝛼 + cos2 𝛼 = 𝑃2 ∙ sin2 𝛽 + 𝑄 − 𝑃 ∙ cos 𝛽 2

𝐺 2 = 𝑃2 ∙ sin2 𝛽 + 𝑃2 co𝑠 2 𝛽 + 𝑄2 − 2𝑄 ∙ 𝑃 ∙ cos 𝛽

2.1 STATICA PUNCTULUI MATERIAL

• restricţii geometrice (rezemare pe o curbă, sau pe o suprafaţă).

Orice legătură poate fi înlocuită cu elemente mecanice

Rezemarea punctului material este fără frecare 𝑇 = 𝑅𝑡 = 0

Condiţia de echilibru: 𝑅+𝑁 =0

firul este inextensibil şi perfect

𝐹𝑖𝑥 = 𝐹 − 𝐺 ∙ sin 𝛼 = 0 𝐹 = 𝐺 ∙ sin 𝛼 M O

𝐹𝑖𝑦 = 𝑁 − 𝐺 ∙ cos 𝛼 = 0 𝑁 = 𝐺 ∙ cos 𝛼

tg 𝜑 = 𝜇 - coeficientul de frecare de alunecare

Dacă forţa orizontală depăşeşte valoarea 𝐹𝑚𝑎𝑥 ⇒ corpul începe să se

Experimentele efectuate de Coulomb au condus la formularea legilor

Condițiile de echilibru pentru punctul material supus la legături cu frecare:

2.2 STATICA RIGIDULUI

2.2.4 TEOREMA MOMENTELOR (VARIGNON)

2.2.5 SISTEME DE FORŢE ECHIVALENTE. OPERAŢII ELEMENTARE DE ECHIVALENŢĂ

2.2.7 REDUCEREA UNEI FORŢE APLICATĂ ÎNTR-UN PUNCT AL UNUI RIGID

O forţă care acţionează asupra unui rigid este un vector alunecător

Teorema momentelor unui sistem de n forţe concurente

Momentul Momentele componentelor sistemului de forţe, calculate faţă de axa Δ

Operaţiile elementare de echivalenţă prin care se obţin sisteme de forţe

• 2 forţe paralele şi de sens opus = cuplu de forţe

𝑀𝑃 = 𝑀𝑂𝑥 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑧 − 𝑧 ∙ 𝑅𝑦 ∙ 𝑖 + 𝑀𝑂𝑦 − 𝑧 ∙ 𝑅𝑥 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑧 ∙ 𝑗 + 𝑀𝑂𝑧 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑦 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑥 ∙𝑘

𝐹3 = 𝐹3𝑥 ∙ 𝑖 + 𝐹3𝑦 ∙ 𝑗 = 𝐹3 ∙ cos 𝛼 ∙ 𝑖 − 𝐹3 ∙ sin 𝛼 ∙ 𝑗

Etapa 2: Se calculează forţa rezultantă a sistemului de forţe

Etapa 4: Se calculează momentul rezultant al sistemului de forţe

𝑀𝑂 = 𝑀𝑂 𝐹𝑖 = 192𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑖 + 72𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑗 − 39𝑎 ∙ 𝐹 ∙ 𝑘

Etapa 5: Se determina torsorul sistemului de forţe în punctul O

Etapa 6: Se determina ecuatiile axei centrale

Condiţia de coliniaritate dintre cei doi vectori ai torsorului minimal:

𝑀𝑂𝑥 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑧 − 𝑧 ∙ 𝑅𝑦 𝑀𝑂𝑦 − 𝑧 ∙ 𝑅𝑥 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑧 𝑀𝑂𝑧 − 𝑥 ∙ 𝑅𝑦 − 𝑦 ∙ 𝑅𝑥

192𝑎 ∙ 𝐹 − 𝑦 ∙ 24𝐹 − 𝑧 ∙ 13𝐹 72𝑎 ∙ 𝐹 − 𝑧 ∙ 0 − 𝑥 ∙ 24𝐹

Etapa 7: Se determina torsorul minimal