Explorarea hemostazei secundare implică un mare număr de teste care se adresează

factorilor plasmatici ai coagulării, respectiv celor două mecanisme, intrinsec şi extrinsec, în care
aceştia sunt implicaţi.
Timpul de coagulare (TC) este un test de explorare globală a coagulabilităţii.
Metoda Bazarov Milian utilizată frecvent în practică, are o sensibilitate redusă, obţinerea unui
rezultat normal neexcluzând existenţa unui deficit al coagulării. Utilizând sânge capilar este utilă
în cazurile în care recoltarea venoasă este imposibilă (nou născut, copii, colaps venos).
Tehnică: pe o lamă de sticlă se pune o picătură de ser fiziologic. După puncţionarea pulpei
degetului se îndepărtează prima picătură iar a doua picătură, mare, este lăsată să cadă liberă peste
picătura de ser fiziologic moment în care se declanşează si cronometrul. Lama se păstrează într-o
cameră umedă (cutie Petrii cu pereţi tapetaţi cu hârtie de filtru umezită). Se urmăreşte momentul
instalării coagulării înclinând uşor lama din minut în minut.
Valorile normale sunt cuprinse între 6 – 10 minute. Alungirea timpului de coagulare indică o
hipocoagulabilitate sanguină globală.
Metoda Lee, White (Timpul de coagulare venoasă) are şi el o sensibilitate limitată.
Tehnică: Se recoltează sânge venos care se repartizează în două eprubete, câte 1 ml, plasându-le
imediat în baie de apă la 37ْ C, moment în care se porneşte şi cronometrul. Eprubeta numărul 1
este examinată din minut în minut înclinând-o la 45ْ. Dacă eprubeta poate fi complet răsturnată,
cu cheagul format, se citeşte valoarea timpului de coagulare venoasă. Sângele din a doua
eprubetă, rămasă nemişcată, coagulează mai târziu şi se consideră momentul în care în această
eprubetă apare cheagul difuz.
Valori normale:
6-10 minute în prima eprubetă
8-12 minute în a doua eprubetă
Timpul Howell (T.H.) reprezintă timpul de coagulare după recalcifierea unei plasme
citratate bogată în plachete fără adăugarea unui reactiv biologic. Acest test studiază factorii
plasmatici ai coagulării, cu excepţia factorului VII, şi factorii trombocitari, reprezentând şi testul
de elecţie utilizat în monitorizarea heparinoterapiei.
Testul poate fi efectuat manual dar în mod uzual se folosesc analizoare automate
 Tehnică. Sîngele recoltat pe anticoagulant (soluţie de citrat de sodiu 3,8%) în raport de
9:1 este centrifugat la 1000 de turaţii timp de 5 minute pentru obţinerea plasmei bogată în
plachete. În eprubete de hemoliză se pipetează 0.2 ml plasmă de cercetat şi se incubează la 37ْ C
(în baie de apă) 2 minute. Se adaugă 0,2 ml CaCl soluţie 0,025 molar, moment în care se
porneşte şi cronometrul. După 60 de secunde în care eprubeta rămâne nemişcată ea se
examinează prin înclinare uşoară din 10 în 10 secunde până la 80 de secunde şi apoi din 5 în 5
secunde până la apariţia coagulării (filamente dense de fibrină sau un cheag opalescent). Se
lucrează pe două eprubete şi se face media
Valorile normale sunt cuprinse între 60 şi 120 de secunde. O alungire a acestui timp este
semnificativă dacă depăşeşte 20 de secunde şi poate fi de natură plasmatică sau trombocitară.
Diferenţierea se poate face prin efectuarea timpului de tromboplastină parţial activat (APTT). Un
TH alungit cu APTT normal indică o deficienţă plachetară. Dacă ambele teste sunt alungite
deficienţa este de natură plasmatică.
Timpul de tromboplastină parţial activat (APTT) studiază coagulabilitatea plasmatică
intrinsecă cu excepţia factorilor VII şi XIII, fără a fi influenţat de factorii trombocitari.
Reprezintă timpul de coagulare al plasmei citratate, săracă în plachete, la adausul unei soluţii de
CaCl 0,025 molar şi a unui reactiv conţinând o cantitate standardizată de cefalină (fosfolipid
extras din placentă, ţesut cerebral, plante menit să substituie factorul 3 plachetar) şi un activator
de suprafaţă (caolinul, acidul elagic sau silica). Caolinul măreşte viteza activării de contact,
fosfolipidul furnizează suprafaţa pe care pot avea loc reacţiile între enzimele coagulării şi
substrat, iar calciul înlocuieşte calciul chelat de anticoagulant. Timpul de coagulare exprimat în
secunde se măsoară din momentul adăugării ionilor de calciu până în momentul formării
cheagului.
Tehnică. Se recoltează sânge pe anticoagulant (citrat de sodiu în raport 9:1) din care se separă
plasma săracă în plachete (prin centrifugarea probei de sânge timp de 15 minute la 2500g) Într-o
eprubetă de hemoliză aflată în baie de apă la 37ْ C se pipetează 0,1 ml plasmă de investigat, 0,1
ml reactiv APTT şi 0,1 ml soluţie de CaCl 0,025 molar moment în care se porneşte şi
cronometrul. Şe agită uşor, se ţine în baie de apă şi se exanimează prin înclinarea uşoară a
eprubetei pentru a observa momentul formării cheagului.
Valoarile normale sunt cuprinse între 28 şi 40 de secunde.
 Timpul de protrombină (P.T.) sau timpul Quick (T.Q.) explorează factorii plasmatici ai
coagulării implicaţi în mecanismul extrinsec (factorii VII, X, V, II care alcătuiesc complexul
protrombinic). Reprezintă timpul de coagulare al plasmei oxalatate sau citratate la adaos de
soluţie de clorură de calciu şi de tromboplastină tisulară.Se lucrează pe plasmă săracă în plachete
obţinută prin centrifugarea probei de sănge recoltată pe soluţie de citrat ca anticoagulant în raport
9:1 sau a plasmei bogate în plachete la 5000 de turaţii timp de 5 minute. Testul poate fi efectuat
manual dar în mod uzual se folosesc analizoare automate care pipoetează reactivii, incubează şi
citesc momentul apariţiei cheagului.
Tehnică. Recoltarea sângelui în vederea efectuării testelor de hemostază nu trebuie
precedată de o altă recoltare deoarece poate induce o hipercoagulare reactivă. Aplicarea garoului
trebuie să producă o stază venoasă moderată şi să lase liber fluxul arterial. Staza venoasă
excesivă, prelungită, dă naştere la o activitate fibrinolitică locală care poate interfera cu celelalte
determinări.
Venopuncţia practicată în vena antecubitală trebuie să fie îndemânatică şi fermă pentru a
evita cea mai mică contaminare cu tromboplastina tisulară. Sângele se recoltează pe
anticoagulant (o parte anticoagulant şi nouă părţi sânge) şi este centrifugat în vederea obţinerii
plasmei. TP necesitând plasmă săracă în plachete şi de aceea sângele se centrifughează 10
minute la 5000 turaţii/minut.
Într-o eprubetă de hemoliză 10/100 aflată în baie de apă la 37ْ C se pipetează 0,1 ml
plasmă de cercetat, se adăugă 0,1 ml tromboplastină tisulară şi apoi 0,1 ml soluţie CaCl 2 0,025M
(toate preîncălzite 5 minute la 37ْ C) moment în care se declanşează cronometrul. După agitarea
conţinutului, eprubeta se lasă liniştită 10 secunde. apoi se scoate din baia de apă şi înclinând-o
uşor, din secundă în secundă, se urmareşte momentul formării cheagului când se va opri
cronometrul. Proba se lucrează în dublu şi rezultatul este dat de media valorilor obţinute.
Valorile normale sunt cuprinse între 11-13 secunde.
Prin raportarea valorilor obţinute (TQ bolnav) la o plasmă de martor normal (TQ martor
normal), se obţine exprimarea procentuală a rezultatului cu valori normale între 70-100%, aşa
numita activitate de protrombină.
Exprimarea în secunde a TQ a fost completată cu cea dată de rezultatul raportului dintre
TQ bolnav / TQ martor normal care nu mai este afectată de variaţiile tehnice ale testului. Această
modalitate de exprimare a rezultatului menţine însă variaţii sistematice determinate de folosirea
de tromboplastine cu sensibilităţi diferite pentru defectele de hemostază ceea ce a făcut necesară
calibrarea tromboplastinei prin determinarea TQ a mai multor martori normali şi calcularea
mediei lor geomatrice. Se exprimă într-un sistem de coordonate relaţia dintre TQ pacienţi şi
media log TQ a normalului rezultând o linie dreaptă a cărei pantă este denumită Index
internaţional de sensibilitate (ISI). Aceasta reflectă sensibilitatea tromboplastinei folosite şi poate
varia între 1 şi 3. Cunoscând ISI poate fi calculată Rata Internaţională Normalizată (INR) care
furnizează o scală internaţională comună şi eficientă pentru evaluarea gradului de anticoagulare.
TQ(bo ln av )
INR= (Ratio T.Q.)ISI = antilog (log Ratio T.Q. x ISI) ; Ratio TQ = TQ(normal )

Valoarea ISI se obţine prin folosirea rezultatelor unui număr mare de laboratoare care aplică
aceleaşi recomandări metodologice de calibrare. Tromboplastinele cu sensibilitate mare au ISI
mic iar cele insensibile au ISI mare.