TIMPUL DE PROTROMBINĂ (QUICK)

Furnizează informații despre complexul protrombinic (factorii II , V, VII și X ai

coagulării).

Timpul de protrombină (PT) evaluează activitatea factorilor implicati pe calea “extrinsecă” dar
si “comună” a coagulării : FVII-proconvertina, FX-factorul Stuart-Power, FV-proaccelerina, FII-
protrombina precum si FI-fibrinogenul.
Se folosește pentru:

- Diagnosticul unor deficiențe ale factorilor coagulării II , V, VII și X (tulburări de

coagulare);
- Monitorizarea pacienților aflați sub tratament cu anticoagulante (antivitamine K în
special);
- disfibrinogenemii;
- prezenta inhibitorilor față de factorii de coagulare;
- deficit de vitamina K;
- monitorizarea functiei de sinteza proteica a ficatului;
- screeningul preoperator al hemostazei.

Factorii coagularii II, VII, IX si X sunt sintetizati in ficat sub forma inactiva (PIVKA).
Aceste proteine au in comun reziduurile unice de acid γ-glutamil carboxilic (Gla) la capatul N-
terminal al moleculei, care necesita prezenta vitaminei K pentru sinteză si care sunt esentiale
pentru legarea calciului, servind ca punte pentru legarea proteinei la suprafata fosfolipidica,
respectiv pentru a fi functionale.

Ca urmare PT evalueaza atat activitatea factorilor de coagulare dependenti de vitamina K (mai

putin FIX), a factorului V si a fibrinogenului, cat si functia de sinteza proteica a ficatului, cu
implicatii diagnostice si terapeutice.

In vitro, PT masoara timpul scurs intre adaugarea unei mixturi standardizate de tromboplastină
tisulară si calciu la o plasmă anticoagulată cu citrat, săracă in trombocite si permite detectia
formarii cheagului, reprezentând polimerizarea fibrinei, rezultate in urma actiunii trombinei.
Tromboplastina tisulara este o mixtura de vezicule fosfolipidice si factor tisular. Factorul tisular
fiind absent din plasma normala, acesta trebuie furnizat dintr-o sursa externa si astfel cascada
reactiilor enzimatice declansate in PT este cunoscuta sub denumirea de “calea extrinseca”.

In mod traditional tromboplastina tisulara era obtinuta din extract de tesut animal (creier,
placenta, plaman), dar astazi sunt disponibile mixturi de factor tisular uman recombinant si
fosfolipide purificate, care permit prepararea de tromboplastine bine definite, prezentand
avantajul lipsei de contaminare cu factori de coagulare (care pot fi gasiti in factorul tisular extras
din alte surse), servind astfel cresterii sensibilitatii PT pentru deficientele factorilor de coagulare.

PRINCIPIUL METODEI: plasma normală (citratată) se coagulează foarte repede în prezența

tromboplastinei calcice (tromboplastină tisulară + CaCl2) ocolind prima fază a coagulării.

TEHNICA DE LUCRU (LP pg. 72)

1. Se pregătește plasma citratată (de la pacient)

9 părți sânge venos + 1 parte citrat de sodiu 3.8%, se centrifughează la 1200 rm, 5 min
Plasma se decantează și se păstrează în baie de apă la 370C, la fel ca toți reactivii;
Se pregătește și o probă martor de la o persoană sănătoasă;
2. Se pregătește tromboplastina calcică: tromboplastină tisulară (din creier de iepure) +
clorură de calciu;
3. Se adaugă tromboplastina calcică la plasma citratată (în baia de apă) și se pornește
cronometrul;
4. Se citește eprubeta la 5 secunde prin scoaterea tubului din apă rapid și înclinare la 450
astfel încât conținutul să se prelingă pe perete; citirile se repetă din 2 în 2 secunde până
când se observă coagularea; se oprește cronometrul;
Exprimarea rezultatelor

a. ca timp de protrombină (Quick) – in secunde ;

Timpul de protrombină în secunde măsoară timpul necesar formării cheagului prin

polimerizarea fibrinei (10-18 secunde, în medie 12 secunde)

b. ca procent (%) din activitatea normala = activitatea protrombinica (AP); domeniul

măsurabil = 10-100% (se exprimă față de proba martor). Normal 100% corespunde la un IP=12
sec, specific pentru plasma normal nediluată;

• Valori normale: 75-110%;

• Un procent mai crescut decât normalul reprezintă un timp mai scăzut necesar formării cheagului;
• Un procent mai scăzut decât normalul înseamnă un timp mai crescut necesar coagulării sângelui. Timp
de protrombină Quick mărit înseamnă o activitate protrombinică scăzută.

c. ca raport protrombinic sau indice de protrombină (PR=IP=PT pacient in sec /PT plasma
normala in sec);

d. ca INR (International Normalized Ratio), valori normale= 0,8-1,2

Numeroase studii internationale au aratat ca in faza stabilă a terapiei cu anticoagulante orale

(ACO) rezultatele pot varia semnificativ in functie de țesutul de origine a tromboplastinei cat si
de instrumentul folosit pentru determinarea acestora. Pentru a rezolva această problemă,
Organizatia Mondiala a Sanatatii a introdus din 1982 o procedura internationala standardizata de
validare a tromboplastinelor. Rezultatele obtinute prin aceasta procedura, in timpul unui
tratament anticoagulant stabilizat, nu depind de reactivul folosit. Astfel raportul protrombinic
este convertit in INR (International Normalized Ratio) conform formulei:

INR = (PTpacient/PTplasma normala martor)xISI

ISI = indice international de sensibilitate (International Sensitivity Index) a

tromboplastinei folosite, calculat in raport cu tromboplastina de referinta pentru care
ISI=1. Valorile ISI ale tromboplastinelor folosite in lume variaza intre 1 si 3 si sunt
stabilite de producatori pentru fiecare lot de reactivi. Cu cat valoarea ISI este mai
apropiata de 1, cu atat sensibilitatea reactivului la terapia cu ACO este mai mare.
 ! INR este util numai pentru pacientii cu terapie anticoagulantă orală stabilă si nu
are nici o valoare pentru diagnosticul sau tratamentul celor cu PT prelungit din alte
motive.

Valori de referinta
– normal, TP = 10-18 sec, activitate protrombinica >70% ; INR = 0,8-1,2
– interval terapeutic (tratament cu ACO):
INR=2.0–3.0 (2.5): pentru majoritatea situatiilor clinice

A. Valori crescute ale TP

Un timp de protrombină Quick mărit (alungit) se întâlnește în următoarele situații:
• deficit de factor VII sau II, V, VII, X (afecțiuni ereditare sau dobândite);
• folosirea de anticoagulante orale (eventual exces) mai ales anticoagulante cumarinice;
• coagularea diseminată intravasculară (CID);
• boli hepatice severe;
• deficit de vitamina K;
• transfuzii masive de sânge;
• politraumatisme;
• disfibrinogenemii (sub 0,8 g la mie);

Un INR crescut este asociat cu:

• folosirea medicamentelor anticoagulante;
• afecțiuni hepatice;
• deficit de vitamina K.
 B. Valori scăzute ale TP
- Supradozare terapeutică de vit K
- Stări trombofilice
- Fiziologic către sfârșitul sarcinei

Un INR scăzut poate fi întâlnit în:

• folosirea de suplimente alimentare ce conțin vitamina K;
• alimente ce conțin vitamina K: ficat, varză, broccoli, năut, ceai verde;
• medicamente ce conțin estrogeni;
• terapii de substituție hormonală.