TEHICA EXPERIMENTALA - PDF - Facultatea de Horticultura

Prof. univ. dr. ing.
DUMITRU – ILIE SĂNDOIU
TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ
EDITURA CERES
BUCUREŞTI 2012
1
ISBN
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României
SĂNDOIU, DUMITRU-ILIE
Tehnică experimentală/ Dumitru Ilie Săndoiu, Editura Ceres, 2012
Curs pentru ÎnvăŃământ la DistanŃă–Facultatea de Horticultură U.Ş.A.M.V. BUCUREŞTI
ISBN
© Copyright 2012 Dumitru Ilie Săndoiu

Reproducerea integrală sau parŃială a textului sau a ilustraŃiilor din această carte, prin orice mijloace,
este posibilă numai cu acordul scris al autorului. Toate drepturile rezervate.
© Copyright 2012 Dumitru Ilie Săndoiu All right reservad. This book is protected by copyright. No
part of this book may be reproduced in any form or by any means, including photocopying or utilised
any information storage and retrieval system without written permision from the copiright owner.
Redactor de carte: Dumitru-Ilie Săndoiu
Tehnoredactarea: Dumitru-Ilie Săndoiu
Grafica: Cezar Melamedman
Editura CERES, Bucureşti, 2012

Editură recunoscută de Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior din cadrul
Ministerului EducaŃiei şi Cercetării pentru editare de carte ştiinŃifică
2
TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ
CUPRINS
Pag.
1 Unitatea de învăŃare nr. 1
INTRODUCERE 5
1.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 1 5
1.2 Obiectul de studiu al tehnicii experimentale 5
1.3 Metoda de cercetare 8
1.4 Legăturile cu alte discipline 9
1.4 ImportanŃa tehnicii experimentale 11
1.6 Comentarii şi răspunsuri la teste 13
1.7 Lucrarea de verificare nr. 1 14
1.8 Bibliografie minimală 14
Unitatea de învăŃare nr. 2

2 EXPERIENłA DE CÂMP 15
2.2 DefiniŃia experienŃei 15
2.3 Elementele de bază ale unei experienŃe 16
2.4 Parcela experimentală 18
2.5 RepetiŃia 22
2.6 Clasificarea experienelor 25

3 CARACTERISTICILE TEHNICII EXPERIMENTALE 30
3.2 Scopul experimentării şi caracteristicile metodicii experimentale 30
3.3 Randomizarea 31
3.4 Controlul influenŃei fertilităŃi solului prin adoptarea unor metode de aşezare 32
ale experienŃelor corespunzătoare
3.5 Studiul mai multor factori în aceiaşi experienŃă 34
3.6 Compararea directă a numeroase variante 36
3.7 Organizarea fluxului informaŃional de date potrivit scopului experienŃei 37
3.8 Posibilitatea de transgresare a datelor experimentale 38
3.9 Valorizarea acŃiunii factorilor experimentaŃi 39

4 FACTORII DEFORMATORI AI PRODUCłIEI PARCELELOR EXPERIMENTALE 42
4.2 CondiŃia de producŃie exactă şi reală 42
4.3 InfluenŃa marginilor asupra producŃiei parcelelor experimentale 44
4.4 InfluenŃa vecinilor asupra producŃiei parcelelor experimentale 46
4.5 Factorii de influenŃă asupra marginilor parcelelor experimentale şi a vecinilor 47
4.6 InfluenŃa golurilor asupra producŃiei parcelelor experimentale 49
4.7 Factorii care influenŃează frecvenŃa golurilor 51
3

METODELE DE AŞEZARE ALE EXPERIENłELOR 55
5.2 Scopul metodelor de aşezare ale experienŃelor 55
5.3 Metodele de aşezare pentru experienŃele monofactoriale 57
5.4 Metodele de aşezare pentru experienŃele polifactoriale 63
5.5 ExperienŃele polifactoriale fracŃionate 72
5.6 Criteriile folosite în alegerea metodei de aşezare a experienŃelor 73

MĂSURI GENERALE DE ORGANIZARE A EXPERIMENTĂRII 77
6.2 Etapele de lucru în organizarea experienŃelor 77
6.3 Proiectarea experienŃelor 78
6.4 Asigurarea condiŃiilor de experimentare 80
6.5 Aşezarea în teren a experienŃei 88
6.6 Realizarea lucrărilor experimentale (pregătitoare, de înfiinŃare, de îngrijire, de observare şi de 90
recoltare)
6.7 Recoltarea probelor 95
6.8 Pregătirea, înregistrarea şi valorificarea datelor 97

EXECUTAREA EXPERIENłELOR CU SOIURI 101
7.2 GeneralităŃi privind experienŃele cu soiuri 101
7.3 Executarea experienŃelor cu soiuri la plantele agricole – cereale păioase 107
7.4 Executarea experienŃelor cu soiuri la plantele legumicole 119
7.5 Executarea experienŃelor cu soiuri în pomicultură 122
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 130
ANEXA I – TABELE CU RECALCULAREA UMIDITĂłII LA UMIDITATEA 131

STANDARD
4
UNITATEA DE ÎNVĂłARE NR. 1
OBIECTUL, OBIECTIVELE ŞI METODA DE CERCETARE
ÎN TEHNICA EXPERIMENTALĂ
Cuprins
Pagina
1.2 Obiectul de studiu al tehnicii experimentale 5
1.3 Metoda de cercetare 8
1.4 Legăturile tehnicii experimentale cu alte discipline 9
1.5 ImportanŃa tehnicii experimentale 11
1.6 Răspunsuri şi comentarii la teste 13
1.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 1
• Prezentarea obiectului de studiu al disciplinei.

• Prezentarea metodei ce cercetare.
• Prezentarea legăturilor tehnicii experimentale cu alte discipline
• EnunŃarea obiectivelor generale ale tehnicii experimentale
• Sublinierea motivaŃiei elementelor de importanŃă a disciplinei
pentru însuşirea principiilor de acŃiune de natură agrotehnică
generate de necesitatea corelării cerinŃelor plantelor cu
diversitatea condiŃiilor de cultură.
1.2 Obiectul de studiu al tehnicii experimentale
Tehnica experimentală este un ansamblu structurat de metode şi procedee tehnice, constituite

într-un algoritm, proiectat în vederea cunoaşterii acŃiunii legilor ce guvernează evoluŃia factorilor
implicaŃi în procesele şi fenomenele care determină în plan cantitativ şi calitativ producŃia horticolă şi
relaŃiile acesteia cu mediul înconjurător.
Obiectivul de bază al tehnicii experimentale este descoperirea de elemente tehnologice noi sau
perfecŃionarea celor existente, în scopul creşterii cantitative şi/sau calitative a producŃiei în cadrul unor
sisteme integrate, cu o valorificare optimă a resurselor.
Obiectivul secundar, dar nu mai puŃin important este perfecŃionarea metodelor şi
instrumentelor de investigare pentru a se putea realiza o cunoaştere mai profundă a legilor şi proceselor
ce guvernează producŃia horticolă.
Principiile care stau la baza tehnicii experimentale sunt cele ale similitudinii, acŃiunii
ierarhizate şi al optimizării sistemului prin iteraŃii succesive. Punerea în practică a acestor principii se
realizează prin metoda comparaŃiei.
Potrivit diferitelor scopuri, în abordarea realităŃii, tehnica experimentală se adaptează
domeniului specific exprimat prin zona de cultură şi veriga sau verigile tehnologice care fac obiectul
5
cercetării. La baza acestei adaptări, principiul similitudinii se aşează ca unul principiile de bază.
Potrivit acestui principiu, încercările trebuie să se realizeze în condiŃii cât mai apropiate, dacă se poate
identice, cu cele în care se va promova elementul tehnologic studiat. Această ştiinŃă are rolul de a
anticipa - pentru fundamentarea recomandărilor pentru producŃie, - comportarea produsului în condiŃii
cât mai asemănătoare cu cele în care s-a experimentat.
Tehnica experimentală exprimă cadrul de acŃiune a mijloacelor prin care cercetarea agricolă îşi
asumă realizarea sarcinilor de ridicare cantitativă şi calitativă a producŃiei horticole în armonizare cu
asigurarea protecŃiei mediului înconjurător.
Tehnica experimentală acŃionează ierarhizat, pe nivele de rezolvare a problemelor supuse
cercetării. Tehnica experimentală, prin mijloace specifice geneticii şi ameliorării plantelor determină
într-o primă etapă, crearea unor produse noi, cum ar fi soiurile şi hibrizii. Cercetări avansate din aria
chimiei conduc la noile tipuri de îngrăşăminte, pesticide şi stimulatori de creştere, cele din zona
biologiei la noi tulpini bacteriene iar cele din domeniul mecanicii la realizarea de diferite organe
active, agregate sau maşini agricole.
Într-o a doua etapă, se aşează aceste elemente noi în condiŃii de competiŃie, în culturi de concurs
şi în culturi comparative, în vederea selectării celor mai productive pe baza unor indicatori de
performanŃă. În alte etape, se studiază în cadrul unor experienŃe polifactoriale de agrotehnică şi
fitotehnie integrarea elementelor noi cu factorii de producŃie. Aici prin aplicarea principiului
optimizărilor succesive se urmăreşte stabilirea constelaŃiei optime a factorilor potrivit unor condiŃii de
promovare caracterizate printr-o eficienŃă superioară într-o anumită zonă pedoclimatică dată.
Folosirea în aceste condiŃii a legităŃilor acŃiunii factorilor de vegetaŃie Ńine cont de faptul că
aceasta operează în principal prin factori dinamici şi prin factorii de stare ai formării producŃiei.
Factorii dinamici sunt reprezentaŃi în principal, de soiuri sau hibrizi, îngrăşăminte,
amendamente, stimulatori de creştere, apă de irigaŃie, densitatea culturii, diferitele epoci de semănat,
elemente de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, aceştia având un rol marcant în creşterea
producŃiei agricole.
Factorii de stare exprimă o acŃiune generală concretizată prin definirea cadrului în care se
desfăşoară experienŃa. Aceştia sunt reprezentaŃi prin sol sub raportul texturii, al aprovizionării în NPK
şi microelemente, prin condiŃiile climatice, epoca de semănat (aceiaşi pentru toate variantele), starea de
afânare a solului, determinată de mijloacele mecanice folosite în lucrările de bază, de pregătire a
patului germinativ şi de întreŃinere aplicate solului, de condiŃiile fitosanitare, densitatea culturii, etc.,
Rolul factorilor de stare este de a crea condiŃii de exprimare a factorilor dinamici. Sunt situaŃii în care
factorii de stare devin factori dinamici şi invers. Spre exemplu, apa prin excelenŃă un factor dinamic în
experienŃele de regim de irigare, poate deveni într-o experienŃă în condiŃii de irigare, factor de stare.
Lucrările solului obişnuit factor de stare, devine factor dinamic prin diferenŃiere pe variante de
adâncime, tehnică de lucru sau moment de execuŃie în cadrul unor experienŃe specifice.
Studiul acŃiunii factorilor dinamici şi a factorilor de stare creează premizele optimizării unor
verigi tehnologice şi prin aceasta, a tehnologiilor diferitelor culturi.
Optimizarea succesivă se realizează prin acŃiunea succesivă a factorilor pe verigile
tehnologice (pe elemente). Optimizarea verigilor, conduce la un optim tehnic pe ansamblul structurat al
tehnologiilor. Aceasta permite în final realizarea reoptimizării structurilor de culturi, ceea ce în cadrul
unor sisteme integrate de producŃie, conduce, potrivit obiectivului de bază la o valorificare eficientă a
resurselor. Optimizarea structurii culturilor şi chiar a tehnologiei unei culturi, în scopul realizării
parametrilor ceruŃi se face în faza proiectării prin mai multe iteraŃii. Nu este lipsită de interes
posibilitatea evidenŃierii, în virtutea metodei comparaŃiei, a unor alternative tehnologice pe secvenŃe,
pentru realizarea aceluiaşi nivel de producŃie sau de calitate a acesteia. Această mod de lucru permite
abordarea unor probleme de eficienŃă, pornind de la principiul echivalenŃei producŃiilor sau al
sporurilor de producŃie sau de la elementele de calitate realizate prin aplicarea diferitelor verigi
tehnologice. Cunoaşterea alternativelor pe verigi tehnologice şi uneori chiar pe pachete de secvenŃe
6
tehnologice, permite o conducere eficientă a implementării tehnologiei valorificându-se potenŃialul
factorilor tehnici în actul managerial.
Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de
spaŃiul avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la
următoarele întrebări:
a) Care este obiectivul de bază al tehnicii experimentale ?
b) Care sunt principiile care stau la baza tehnicii experimentale ?
c) Ce tipuri de factori sunt luaŃi în studiu ?
d) Ce metodă este folosită în cercetare pentru punerea în valoare a

principiilor pe care se bazează tehnica experimentală ?
Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de

învăŃare
După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reŃineŃi:
Tehnica experimentală este un ansamblu structurat de metode şi
procedee tehnice, constituite într-un algoritm, proiectat în vederea
cunoaşterii acŃiunii legilor ce guvernează evoluŃia factorilor esenŃiali
în procesele şi fenomenele care determină în plan cantitativ şi calitativ
producŃia horticolă şi relaŃiile acesteia cu mediul înconjurător.
Obiectivul de bază al tehnicii experimentale, este descoperirea
de elemente tehnologice noi sau de a le perfecŃiona pe cele existente,
în scopul creşterii cantitative şi/sau calitative a producŃiei în cadrul
unor sisteme integrate, cu o valorificare optimă a resurselor.
Obiectivul secundar, dar nu mai puŃin important este perfecŃionarea
metodelor şi instrumentelor de investigare pentru a se putea realiza o
cunoaştere mai profundă a legilor şi proceselor ce guvernează
horticultura.
Principiile care stau la baza tehnicii experimentale sunt cele ale
similitudinii, acŃiunii ierarhizate şi a optimizării sistemului prin iteraŃii
succesive. La punerea în practică a acestor principii acŃionează
metoda comparaŃiei.
Factorii dinamici sunt reprezentaŃi în principal de soiuri sau
hibrizi, îngrăşăminte, amendamente, stimulatori de creştere, apă de
irigaŃie, densitatea culturii, diferitele epoci de semănat, elementele de
combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, aceştia având un rol
marcant în creşterea producŃiei agricole.
Factorii de stare exprimă o acŃiune generală concretizată prin
definirea cadrului în care se desfăşoară experienŃa.
7
1.3 Metoda de cercetare
Metoda de cercetare este materialistă, având la bază verificarea ipotezelor prin experiment
ştiinŃific.
Cercetarea agricolă foloseşte, pe lângă principiile ce derivă din obiectivul general al tehnicii
experimentale, principiile inductiv-deductiv şi pe cel al analizei sistemice, paralel cu aplicarea
metodelor modelării, informatizării, analizei statistice, alături de instrumentele sale specifice.
Principiul inductiv-deductiv operează cu noŃiuni, legi, fenomene şi procese care nu aparŃin

strict tehnicilor agricole, dar care sunt folosite de către acestea în scopul identificării de noi căi de
influenŃare a producŃiei agricole.
Pe baza principiului analizei sistemice, cercetarea agricolă studiază atent componentele

sistemului, structura acestuia, procesele precum şi conexiunile interne şi externe ale acestora. Bazată pe
principii împrumutate din cibernetică şi din teoria sistemelor cercetarea agricolă stabileşte corelaŃii
între diferitele părŃi ale întregului, cu scopul de a realiza modele care să permită predicŃia
comportamentului plantelor în anumite procese. Modelarea apare astfel ca o metodă folosită din ce
în ce mai mult în ultimul timp.
Metodele de cercetare sunt reprezentate în funcŃie de complexitate, prin observaŃie,

cercetarea în câmp, cercetarea în vase de vegetaŃie, cercetarea în fitotron, cercetarea în
laborator, cercetarea asistată de calculator şi informatizarea.
ObservaŃia, practicată în toate tipurile de cercetări are tendinŃa de a deveni din ce în ce mai
complexă fiind reprezentată prin diferite forme: observaŃiile propriuzise (fenofaza, forma, culoarea),
măsurătorile (talie, masa, etc.), numărătorile (număr de plante/mp, număr de buruieni/mp, număr de
plante bolnave/parcelă, număr de celule/mm2, număr de picături/cm2, etc.), determinările de laborator
(având ca rezultat indicatori cum sunt conŃinutul în umiditate, proteină, zaharuri, taninuri, vitamine,
MMB, MH, etc.).
Cercetarea în câmp este în foarte multe cazuri metoda de referinŃă, criteriul de discriminare şi
de validare a elementelor de progres ştiinŃific şi tehnic, pe verigile de tehnologie ale culturilor agricole
şi horticole. Ea va fi tratată pe larg în capitolul „ExperienŃa de câmp”, precum şi ca element tehnic de
cercetare avansată pentru experienŃele în sere şi solarii.
Cercetarea în vase de vegetaŃie, cercetarea în fitotron, cercetarea în laborator şi
cercetarea asistată de calculator sunt metode de cercetare avansate.
Informatizarea este o metodă care aplicată în cercetare, permite astăzi realizarea de structuri de
baze de date, ceea ce face informaŃia mai uşor accesibilă şi mai lesne de tratat matematic, pe măsura
acumulării ei.
Cercetarea foloseşte metodele şi tehnicile statistice de prelucrare şi de tratare a informaŃiei

ştiinŃifice. Aceasta permite departajarea acŃiunii elementelor importante, asigurate statistic de
elementele fără semnificaŃie practică.
Instrumentele cercetării ştiinŃifice sunt foarte diferite, pornind de la câmpul de experienŃă,

coloanele de sol, lizimetrele, vasele de vegetaŃie, camerele de creştere, serele, solariile, fitotronul,
laboratoarele speciale, până la integrarea acestora în complexe de cercetare interdisciplinară de tipul
Biosfera 1.
8
a) Care sunt principiile care Ńin de metodologia organizării cercetării ?
b) Care sunt metodele de cercetare pe care se bazează tehnica

experimentală ?
c) Care sunt instrumentele cercetării ştiinŃifice ?

învăŃare
Cercetarea agricolă foloseşte, pe lângă principiile ce derivă din
obiectivul general al tehnicii experimentale, principiile inductiv-
deductiv şi cel al analizei sistemice paralel cu aplicarea metodelor
modelării, informatizării, şi analizei statistice alături de
instrumentele sale specifice.
Metodele de cercetare sunt reprezentate în funcŃie de complexitate,
prin observaŃie, cercetarea în câmp, cercetarea în vase de vegetaŃie,
cercetarea în fitotron, cercetarea în laborator, cercetarea asistată de
calculator şi informatizarea.
Instrumentele cercetării ştiinŃifice sunt câmpul de experienŃă,
coloanele de sol, lizimetrele, vasele de vegetaŃie, camerele de creştere,
serele, solariile, fitotronul şi laboratoarele speciale,
1.4 Legăturile tehnicii experimentale cu alte discipline
Tehnica experimentală are la bază ştiinŃele fundamentale biologia, fizica, chimia,

matematica şi logica care definesc prin instrumentele specifice fenomene, procese şi legi generale care
operează în câmpul disciplinelor agronomice. In centrul acestora stau biologia sistemelor vegetale şi
legăturile acesteia cu diferitele discipline care sunt determinate de acŃiunea factorilor de viaŃă asupra
acestora.
Matematica şi logica ca ştiinŃe fundamentale stau la baza tratării statistice a datelor
experimentale.
Legăturile strânse ale tehnicii experimentale cu logica formală, cu statistica matematică, cu
discipline mai noi cum sunt teoria sistemelor, teoria funcŃiilor, calculul diferenŃial şi integral
obiectivizează informaŃia. Toate aceste discipline îşi găsesc aplicaŃii deosebite în diferitele domenii ale
tehnicii experimentale.
Legăturile tehnicii experimentale cu fizica şi biofizica privesc o mare parte a proceselor ce
privesc factorii de producŃie şi mediul de viaŃă al plantelor, mijloacele de intervenŃie prezentând formal
o tratare fizică şi biofizică a informaŃiei. O bună parte din aparatura de intervenŃie, măsurare şi analiză
este de asemenea, construită pe baze fizice.
9
Tehnica experimentală face apel la elemente de chimie analitică şi biologică, pornind în
explicarea comportării organismelor vegetale de la elemente chimice obişnuite, până la tratări
complexe
şi aplicaŃii de genul electroforezei sau al analizei spectrale.
Tehnica experimentală este ancorată în terenul fertil al disciplinelor fundamentale agronomice
cum sunt botanica, genetica, ameliorarea plantelor, pedologia, fiziologia vegetală, ecologia,
biologia solului, agrometeorologia, etc., asumându-şi de la acestea resursele, terenul şi factorii ce
acŃionează asupra producŃiei, prin identificarea proceselor fundamentale şi a posibilităŃilor de
maximizare a randamentului de acumulare a substanŃelor nutritive.
Tehnica experimentală pornind de la aceste discipline şi-a conturat algoritmul tratării verigilor
tehnologice, al acŃiunii factorilor pe perioada de vegetaŃie a diferitelor plante. Genetica, cu ingineria
genetică şi biotehnologiile dezvoltate puternic în ultimul timp (în care Ńări precum China sau India
investesc peste 1 miliard de dolari anual), ameliorarea plantelor, constituie în ansamblul lor elementul
generator de noi soiuri şi hibrizi, pe care se grefează apoi cercetările tehnologice, fiziologice şi de altă
natură. Fiziologia vegetală aduce prin ultimele teorii consolidarea fundamentului cercetărilor ce
explică acŃiunea factorilor de vegetaŃie, punând temelie alături de genetică bazelor unor fenomene şi
instrumente ce măsoară şi determină calitatea tehnologiilor agricole. O înŃelegere superioară a
funcŃiilor vitale ale plantei conduce la o mai corectă înŃelegere a posibilităŃilor de acŃiune a factorilor de
producŃie. Metodele fiziologice de esenŃă integratoare, prin sensibilitatea lor, permit discriminarea unor
acŃiuni şi interacŃiuni ale factorilor tehnologici în viaŃa plantelor care altfel sunt imposibil de înŃeles în
cadrul complex al acŃiunii factoriale. Discipline ca pedologia, agrotehnica, agrochimia,
legumicultura, viticultura, pomicultura sau floricultura determină centrarea elementelor de
studiu pe verigile tehnologice care intră în operă în final prin intermediul mecanizării.
Tehnica experimentală are o dependenŃă permanentă de aceste discipline, care îi oferă obiect de
acŃiune fundamentându-i posibilităŃile de intervenŃie, dar şi o relativă independenŃă, în sensul tratării
legăturilor sale. Folosirea logicii formale în desprinderea adevărului ştiinŃific prin tratare matematică,
statistică, îi obiectivizează răspunsurile la problemele puse de practică şi duce la dezvoltarea ştiinŃei la
un moment dat. Tehnica experimentală dobândeşte prin această relativă independenŃă un caracter
creator contribuind la lărgirea orizontului cunoaşterii în ştiinŃele agricole.
a) Care sunt disciplinele fundamentale pentru tehnica experimentală şi
care este semnificaŃia lor ?
b) Care sunt disciplinele fundamentale agronomice pentru tehnica

experimentală ?
c) Care sunt disciplinele pe care sunt centrate elementelor de studiu ?

învăŃare
10
Tehnica experimentală are la bază ştiinŃele fundamentale biologia,
fizica, chimia, matematica şi logica care definesc prin instrumentele
specifice fenomene, procese şi legi generale care operează în câmpul
disciplinelor agronomice. In centrul acestora stau biologia sistemelor
vegetale şi legăturile acesteia cu diferitele discipline care sunt
determinate de acŃiunea factorilor de viaŃă asupra acestora.
Tehnica experimentală este ancorată în terenul fertil al disciplinelor
fundamentale agronomice cum sunt botanica, genetica şi ameliorarea
plantelor, pedologia, fiziologia vegetală, ecologia, biologia solului,
agrometeorologia, etc., asumându-şi de la acestea resursele, terenul şi
factorii ce acŃionează asupra producŃiei, prin identificarea proceselor
fundamentale şi a posibilităŃilor de maximizare a randamentului de
acumulare a substanŃelor nutritive.
Discipline ca pedologia, agrotehnica, agrochimia, legumicultura,
viticultura, pomicultura sau floricultura determină centrarea
elementelor de studiu pe verigile tehnologice care intră în operă în
final prin intermediul mecanizării.
Tehnica experimentală are o dependenŃă permanentă de aceste
discipline care îi oferă obiect de acŃiune fundamentându-i posibilităŃile
de intervenŃie dar şi o relativă independenŃă, în sensul tratării
legăturilor sale. Folosirea logicii formale în desprinderea adevărului
ştiinŃific prin tratare matematică, statistică, îi obiectivizează
răspunsurile la problemele puse de practică şi duce la dezvoltarea
ştiinŃei la un moment dat. Tehnica experimentală dobândeşte prin
această relativă independenŃă un caracter creator contribuind la
lărgirea orizontului cunoaşterii în ştiinŃele agricole.
1.5. ImportanŃa tehnicii experimentale
N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu (1967), au identificat câteva funcŃiuni ale experienŃelor de câmp
care reprezintă totodată caracteristici ale tehnicii experimentale, care reflectă importanŃa acesteia, după
cum urmează:
-„instrument esenŃial de cercetare ştiinŃifică,
- mijloc de orientare
- obiect de demonstraŃie şi propagandă
- mijloc de educaŃie”.
Alături de aceste funcŃiuni apreciem că astăzi se adaugă alte 2 noi atribute:
- element generator de progres în plan naŃional şi internaŃional şi de
- instrument de potenŃare a resurselor în plan naŃional şi regional.
Ca instrument esenŃial de cercetare ştiinŃifică, tehnica experimentală prin experienŃele de
câmp, lucrând în condiŃii foarte apropiate de cele din producŃie, permite studiul fenomenelor şi
proceselor ce determină realizarea recoltelor, contribuind în plan teoretic la lărgirea orizontului
cunoaşterii prin noi cunoştinŃe de specialitate, aşezând-o astfel la temelia progresului ştiinŃelor agricole.
Ca mijloc de orientare, tehnica experimentală sugerează specialiştilor, şansele de aplicabilitate
a rezultatelor unor experienŃe simple, la zone cu condiŃii identice şi/sau apropiate celor din aria
pedoclimatică a zonei unde s-au realizat.
11
Ca obiect de demonstraŃie şi propagandă, tehnica experimentală orientează concret
specialiştii din teren, care vizitează experienŃele polifactoriale din staŃiuni experimentale, asupra
speciilor de plante, a soiurilor noi, a combinaŃiilor de îngrăşăminte potrivite, a densităŃilor, tehnicilor de
irigare, a erbicidelor, fungicidelor, insecticidelor eficiente, etc. Aceasta duce în păturile largi ale
cultivatorilor la o propagare a cunoştinŃelor noi. Acest lucru presupune o largă reŃea de cercetare, în
care fermierii să-şi regăsească cât mai multe din situaŃiile din teren.
Tehnica experimentală, prin câmpul de experienŃă se constituie totodată ca obiect de demonstraŃie,
convingând prin acurateŃea şi precizia mijloacelor specifice, specialiştii şi cultivatorii asupra
oportunităŃii preluării diferitelor elemente de tehnologie. Numai în acest fel se poate realiza dezvoltarea
fiecărei zone pedoclimatice în parte.
Ca element de progres în plan naŃional şi internaŃional soiurile noi, secvenŃele tehnologice
sau maşinile noi, au calitatea ca prin sporurile de producŃie sau de calitate realizate, să determine o
creştere a productivităŃii paralel cu o rentabilitate ridicată, atât în plan local cât şi internaŃional prin
redevenŃe.
În acest sens, tehnica experimentală potenŃează resursele printr-un efect de multiplicare a
rezultatelor, atât în sens spaŃial, cât şi în planul calităŃii, determinând reflex totodată creşterea
nivelului de calificare al forŃei de muncă.
ExperienŃele horticole şi agricole au o importanŃa permanentă, soiurile şi hibrizii noi sau
produsele noi, impunând reluarea ciclurilor experimentale pentru fixarea parametrilor tehnologici
eficienŃi.
ExperienŃele horticole prin tehnica lor de execuŃie, au un rol educativ, deprinzând experimentatorul cu
observaŃia exactă, cu înŃelegerea că rezultatele valoroase apar după o muncă îndelungată, de mai mulŃi
ani, acestea necesitând confirmări repetate.
a) Care sunt funcŃiunile experienŃelor de câmp ?
b) ExplicaŃi rolul educativ al experienŃelor ?

învăŃare
FuncŃiunile experienŃelor de câmp care reprezintă totodată
caracteristici ale tehnicii experimentale sunt:
- mijloc de orientare,
- element generator de progres în plan naŃional şi internaŃional şi
de
12
1.6 Comentarii şi răspunsuri la teste
Întrebarea 1
a) Obiectivul de bază al tehnicii experimentale este descoperirea de elemente
tehnologice noi sau perfecŃionarea celor existente, în scopul creşterii
cantitative şi/sau calitative a producŃiei în cadrul unor sisteme integrate, cu o
valorificare optimă a resurselor.
b) Principiile care stau la baza tehnicii experimentale sunt cele ale
similitudinii, acŃiunii ierarhizate a factorilor şi al optimizării sistemului prin
iteraŃii succesive.
c) Factorii luaŃi în studiu sunt factorii dinamici şi factorii de stare.
d) Metoda folosită în cercetare pentru punerea în valoare a principiilor pe
care se bazează tehnica experimentală, este metoda comparaŃiei.
Întrebarea 2
a) Alături de principiile ce derivă din obiectivul general al tehnicii
experimentale, metoda de cercetare are la bază principiile inductiv-deductiv şi
cel al analizei sistemice, paralel cu aplicarea metodelor modelării,
informatizării şi analizei statistice.
b) Metodele de cercetare sunt reprezentate în funcŃie de complexitate prin
observaŃie, cercetarea în câmp, cercetarea în vase de vegetaŃie, cercetarea în
fitotron, cercetarea în laborator, cercetarea asistată de calculator şi
informatizarea.
c) Instrumentele cercetării ştiinŃifice sunt foarte diferite, pornind de la câmpul
de experienŃă, coloanele de sol, lizimetrele, vasele de vegetaŃie, camerele de
creştere, serele, solariile, fitotronul, laboratoarele speciale.
Întrebarea 3
a) Biologia, fizica, chimia, matematica şi logica care definesc prin
instrumentele specifice fenomene, procese şi legi generale care operează în
câmpul disciplinelor agronomice.
b) Disciplinele fundamentale agronomice sunt botanica, genetica,
ameliorarea plantelor, pedologia, fiziologia vegetală, ecologia, biologia
solului, agrometeorologia, etc., de la care tehnica experimentală îşi asumă
resursele, terenul şi factorii ce acŃionează asupra producŃiei prin identificarea
proceselor fundamentale şi a posibilităŃilor de maximizare a randamentului de
acumulare a substanŃelor nutritive
c) Elementele pe care sunt centrate studiile sunt pedologia, agrotehnica,
agrochimia, fitotehnia, legumicultura, viticultura, pomicultura sau
floricultura. Acestea au în vedere verigile tehnologice care intră în operă în
final prin intermediul mecanizării.
Întrebarea 4
a) FuncŃiunile experienŃelor de câmp sunt:
- mijloc de orientare
13
- element generator de progres în plan naŃional şi internaŃional şi de
1.7 Lucrare de verificare nr. 1
INSTRUCłIUNI
Lucrarea de verificare solicitată implică activităŃi care necesită cunoaşterea
UnităŃii de învăŃare nr. 1.
Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii,
corectare şi evaluare.
Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele:
Titulatura acestui curs (TEHNICA EXPERIMENTALĂ), numărul lucrării de
verificare, numele şi prenumele studentului sau studentei.
Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate
de pagină. Punctajul aferent este menŃionat pentru fiecare întrebare.
Întrebările la care trebuie să răspundeŃi sunt următoarele:
1. Care sunt principiile care stau la baza tehnicii experimentale ? (3

p)
2. Care sunt metodele experimentale ? (2 p)
3. Care sunt instrumentele de cercetare (3 p)
4. EnumeraŃi funcŃiunile experienŃelor de câmp? (2 p)
1.8 Bibliografie minimală
1. Săulescu N.N. şi N.A. Săulescu, 1967 – Cîmpul de esperienŃă, Editura Ceres, Bucureşti
2. Săndoiu D.C., C. Caramete, Aurica Caramete, 1970 – Cercetarea în casa de vegetaŃie şi fitotron,
CIDAS (Centru de InformaŃie şi Documentare pentru Agricultură şi Silvicultură), ASAS
3. Săndoiu D.I., 1991, Tehnica experimentală, Note de curs,
14
EXPERIENłA DE CÂMP
Cuprins
Pagina
2.2 DefiniŃia experienŃei 15
2.3 Elementele de bază ale unei experienŃe 16
2.4 Parcela experimentală 18
2.5 RepetiŃia 22
2.6 Clasificarea experienelor 25
• Definirea experienŃei
• Prezentarea elementelor de bază ale experienŃei de câmp
• Prezentarea noŃiunilor de bază privind parcela experimentală
• ÎnŃelegerea necesităŃii repetiŃiilor şi tipurile de repetiŃii
• Cunoaşterea sistemului de clasificare a experienŃelor
2.2 DefiniŃia experienŃei
ExperienŃa constă în organizarea unui sistem specific de montare urmărire, înregistrare şi

valorificare a variaŃiilor simultane şi/sau individuale a una sau mai multe variabile factoriale cu
graduări determinate, reprezentând elemente de cercetare fundamentală sau aplicativă. Prezenta
lucrare îşi propune în principal prezentarea sistemelor de experimentare consacrate: experienŃa de
câmp, experienŃa în vase de vegetaŃie, experimentul în fitotron, sere, solar, lizimetre sau laborator.
Din considerente legate de specificul experienŃelor, vom prezenta experienŃa de câmp. Anumite
principii legate de concepŃia experimentală şi valorificarea statistică a rezultatelor sunt aplicabile şi
celorlalte sisteme de experimentare.
ExperienŃa de câmp, foarte răspândită în România şi în lume, este „o cultură comparativă
executată după anumite reguli, pe parcele egale ca mărime, de aceiaşi formă, grupate strâns pe teren,
aşezate în condiŃii naturale identice celor din cultura mare şi planificate în scopul de a afla soiul
(hibridul), tratamentul, metoda culturală, care reuşeşte să realizeze producŃiile cele mai mari,
superioare calitativ, la costurile cele mai scăzute" (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967) şi în armonie
cu cerinŃele de protecŃie a mediului înconjurător.
Scopul principal al experienŃei dincolo de compararea variantelor, este crearea unui produs nou
(soiul, hibridul, clona sau alt material biologic), sau aflarea unei informaŃii ştiinŃifice, care, bine
fundamentată, este sursa noutăŃii care la baza noii tehnologii exprimată în caietul de sarcini.
15
a) DefiniŃi experienŃa de câmp.
b) Care este scopul principal al experienŃei de câmp ?

învăŃare
ExperienŃa de câmp este „o cultură comparativă executată după
anumite reguli, pe parcele egale ca mărime, de aceiaşi formă, grupate
strâns pe teren, aşezate în condiŃii naturale identice celor din cultura
mare şi planificate în scopul de a afla soiul (hibridul), tratamentul,
metoda culturală, care reuşeşte să realizeze producŃiile cele mai mari,
superioare calitativ, la costurile cele mai scăzute" (N.A. Săulescu şi
N.N. Săulescu, 1967) şi în armonie cu cerinŃele de protecŃie a
mediului înconjurător.
Scopul principal al experienŃei este crearea unui produs nou (soiul,
hibridul, clona sau alt material biologic) sau aflarea unei informaŃii
ştiinŃifice, care, bine fundamentată, este sursa noutăŃii care la baza noii
tehnologii exprimată în caietul de sarcini.
2.3. Elementele de bază ale unei experienŃe
ExperienŃa este compusă din parcele experimentale care fie conŃin în culturi comparative în
esenŃă, fie soiul, fie elementul de tehnologie. Pe parcelele din experienŃă care sunt egale (egal
măsurate) cum am arătat, se implementează variantele care se observă, se îngrijesc şi se recoltează
separat. Parcelele experimentale sunt sursa informaŃiei ştiinŃifice, marcând un salt calitativ enorm faŃă
de observaŃiile simple. Experimentarea presupune ca un element al rigorii o terminologie specifică.
ExperienŃa de câmp simplă cuprinde ca elemente de bază: varianta, repetiŃia, blocul, coloana,
perdeaua de protecŃie, banda de protecŃie, drumul de acces, cărarea şi /sau poteca (fig. 2.3.1).
Varianta experimentală este reprezentată de graduările factorului care se studiază şi care sunt
supuse operaŃiunii de comparare. Factorii studiaŃi pot fi de obicei soiuri, hibrizi, doze sau tipuri de
îngrăşăminte, erbicide, metode culturale etc. Variantele experimentale sunt entităŃi diferite ale
factorului experimental, amplasate pe parcelele experimentale, în mod obişnuit diferite de la o parcelă
la alta, putând fi aşezate pe aceiaşi linie sau pe aceiaşi coloană.
RepetiŃia constă în apariŃia o singură dată a seriei întregi de variante diferite ale factorului
studiat. Grupa de parcele, constituind o serie completă de variante ale factorului studiat, dispuse una
după alta pe aceiaşi linie pe direcŃie orizontală constituie un bloc.
16
Bandă de protecŃie
Drum
Perdea V1 V2 V3 V4 V5 V6 Perdea de
protecŃie
de
protecŃie
Drum
Perdea de V6 V4 V1 V3 V2 V5 Perdea de
protecŃie protecŃie
Drum
Perdea de V4 V5 V2 V6 V3 V1 Perdea de
protecŃie protecŃie
Drum
Bandă de protecŃie
Fig. 2.3.1 SchiŃa experienŃei de câmp
Când această înşiruire a variantelor are loc pe verticală, grupa de variante diferite aparŃinând
factorului studiat se numeşte coloană. Atunci când datorită unei condiŃii speciale de uniformitate sau
unui număr foarte mare de variante o repetiŃie (linie) se fragmentează într-un număr egal de blocuri
incomplete şi coloane incomplete avem de a face cu grilaje.
Perdelele de protecŃie sunt parcele situate la marginea grupului de variante din bloc care nu
sunt ocupate de variantele din experienŃă şi care au funcŃia de a proteja pe laturi parcelele
experimentale de influenŃe marginale ale drumurilor din capătul blocurilor. Actualmente, perdelele de
protecŃie sunt de lăŃimea unei semănători. Ele se reprezintă grafic prin haşuri sau printr-o culoare (fig.
2.3.1).
Benzile de protecŃie au rolul de a proteja blocurile marginale pe lungul experienŃei de acŃiunea
dăunătorilor, animalelor sau a răufăcătorilor. Benzile de protecŃie se reprezintă în planul experimental
prin haşuri sau culori de acelaşi tip ca şi perdelele de protecŃie (fig. 2.3.1). În afară de rolul de protecŃie,
benzile de protecŃie ca şi perdelele de protecŃie au rolul de a feri parcelele experimentale de „efectul de
oază” contribuind la situarea experienŃei în condiŃii foarte apropiate de cele din cultura mare.
Banda de protecŃie, are în funcŃie de tipul experienŃei, lăŃimi variabile. La experienŃele din
câmpurile de experienŃă, cu culturi semănate în rânduri dese, banda de protecŃie are o lăŃime de cel
puŃin o maşină de semănat, iar la experienŃele cu culturi semănate în rânduri depărtate, este de 6-12
rânduri. În câmpurile de experienŃă unde sunt mai multe experienŃe cu aceiaşi plantă ocupând o zonă
compactă, banda de protecŃie poate lipsi, atmosfera de cultură mare fiind realizată de poziŃia de
ansamblu a tuturor experienŃelor. Dacă experienŃa este în cultura mare, într-o unitate nespecializată
pentru cercetare, banda de protecŃie poate avea de la 2 la 20 de lăŃimi de maşini de semănat pentru
plantele semănate în rânduri rare.
RepetiŃiile se separă de benzile de protecŃie şi între ele prin drumuri, a căror lăŃime depinde de
tipul experienŃei şi de modalitatea de executarea anumitor lucrări cum este semănatul sau lucrările de
întreŃinere, în experienŃele randomizate. La lucrările de semănat executate mecanizat, lăŃimea drumului
17
este condiŃionată de raza de întoarcere a agregatului de semănat sau de prăşit. Obişnuit la sistema
românească de maşini este de 5m. La lucrările executate manual drumul este obişnuit de 1-2 m lăŃime.
Potecile sau cărările sunt delimitări create între variantele experimentale pe lungimea acestora.
Ele sunt necesare în experienŃele de ameliorare pentru a permite realizarea lucrărilor specifice. In
experienŃe de concurs, unde suprafaŃa parcelei este foarte mică se practică cărări la marginile frontale
ale parcelelor.
Pentru realizarea obiectivelor de a crea fie noi produse, fie noi elemente de tehnologie sau
pentru a le îmbunătăŃi pe cele existente, scopul experienŃelor de câmp s-a concentrat către crearea
unor condiŃii obiective pentru compararea variantelor experimentale în vederea evidenŃierii diferenŃelor
de producŃie care au probabilitatea de a se repeta. Pe siguranŃa acestor diferenŃe de producŃie se
bazează recomandările practice.
Scopul principal nu este deci determinarea producŃiei absolute la hectar, pentru un soi sau la
aplicarea unei măsuri tehnologice, ci asigurarea comparabilităŃii datelor în condiŃii corecte de
tehnologie. Pentru a fi îndeplinit acest deziderat, parcela experimentală, varianta experimentală,
repetiŃia, banda de protecŃie şi perdeaua de protecŃie trebuie să îndeplinească anumite condiŃii potrivit
unor situaŃii diferite.
a) Care sunt elementele componente ale experienŃei de câmp ?

învăŃare
Elementele de bază ale experienŃei de câmp sunt: varianta, repetiŃia,
blocul, coloana, perdeaua de protecŃie, banda de protecŃie, drumul de
acces, cărarea şi /sau poteca.
2.4. Parcela experimentală
Parcela experimentală este elementul de bază şi totodată unitatea elementară a experienŃei de

câmp, aceasta deoarece semănatul, îngrijirea, recoltarea şi toate informaŃiile legate de realizarea
acesteia cum ar fi măsurătorile biometrice, observaŃiile şi analizele de sol sau de recoltă sunt cantonate
la nivelul acesta.
Pentru a corespunde scopului experienŃei, asigurării condiŃiei de comparabilitate a variantelor,
parcelele experimentale trebuie să satisfacă după N.N. Săulescu şi N.A. Săulescu, 1967) următoarele
cerinŃe:
- „să fie egal măsurate”, având o formă şi dimensiuni care să înlăture influenŃa factorilor
deformatori ai capacităŃii reale de producŃie cum sunt marginile şi vecinii
18
- „să fie semănate uniform pe toată suprafaŃa”, în sensul acoperirii complete a suprafeŃei parcelei şi
a respectării aceleiaşi adâncimi de semănat
- să aibă integritate în sensul realizării până la recoltă a unei acoperiri vegetale uniforme a parcelei
recoltabile fără goluri sau plante vătămate, cu înlăturarea influenŃei marginii, vecinilor şi a
golurilor
- „să prezinte calitatea de masiv de plante,” (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967) acesta
exprimând acea productivitate de care ar dispune dacă ar fi desprinse la recoltare dintr-o solă din
cultura mare. Această calitate apare atunci când parcela conŃine un asemenea număr de plante
recoltabile suficiente cât să elimine influenŃa individualităŃii plantelor experimentate. Această
cerinŃă presupune o suprafaŃă minimă a parcelei experimentale.
Forma parcelei experimentale. Forma parcelelor experimentale este dreptunghiulară realizată

prin parcele lungi şi înguste cu raportul 3/1până la10/1 între lungime şi lăŃime. Această formă prezintă
avantaje în condiŃii de relativă neuniformitate a terenului (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967)
deoarece:
- cuprind în acelaşi mod variaŃiile de uniformitate ale suprafeŃei câmpului experimental cu condiŃia
plasării lungimii parcelei perpendicular pe direcŃia celei mai mari variaŃii a terenului (Fig.2.4.1).
------ ---- ---- ----- ---- ---- ----- ------ -7 ppm-

Perdea V1 V2 V3 V4 V5 V6 Perdea 7ppm
de ------- ------- -------- ------- ------- ------ -8 ppm-
protecŃie 8ppm
----- ----- ----- ---- ----- -----
de -- -9 ppm
-9ppm
--
protecŃie
------
- - - - - izoliniile cu P2O5
Fig. 2.4.1 Amplasarea parcelelor experimentale în condiŃii de relativă
neuniformitate în aprovizionarea cu fosfor mobil în plan vertical.
- „uşurează execuŃia pe teren şi observaŃiile în perioada de vegetaŃie, favorizând lucrările de

întreŃinere şi recoltatul”. Măsurătorile la pichetare se fac mai uşor pe lungimi mai mici ale experienŃei,
la observaŃii cercetătorul are în câmpul vizual parcela de observaŃie şi încă 2-3 variante ceea ce îi
uşurează munca şi îi măreşte exactitatea, iar pe lungimi mai mari la lucrările de întreŃinere se câştigă în
uniformitatea lucrărilor la prăşit, erbicidat sau la aplicarea tratamentelor contra bolilor şi dăunătorilor
- se grupează mai bine în teren parcelele, ceea ce face ca „fluctuaŃia recoltelor determinată de
relativa neuniformitate a solului să fie mai mică”
- se foloseşte mai raŃional terenul experimental, drumurile dintre repetiŃii fiind mai scurte iar fâşiile
determinate de eliminările frontale vor fi mai înguste.
Alegerea concretă a unei anumite forme a parcelei experimentale este în funcŃie de:
- lăŃimea maşinii de semănat şi a maşinii de recoltat, atunci când aceste lucrări se fac mecanizat
- lăŃimea maşinii de recoltat va trebui să fie mai mare decât lăŃimea recoltabilă a parcelei
- forma şi mărimea suprafeŃei de experimentare disponibilă
- metoda de aşezare corespunzătoare tipului de experienŃă
- asigurarea condiŃiei de masiv de plante la recoltare, în sensul că trebuie ca după eliminările
longitudinale care cresc cu lungimea parcelei trebuie să rămână suficiente rânduri cu producŃie
19
uniformă în parcela recoltabilă pentru ca aceasta să exprime în mod real capacitatea de producŃie a
variantei experimentale
- în experienŃele de ameliorare, de necesitatea reducerii încrucişărilor spontane. Datorită acestui fapt
în ameliorare raportul lungime/lăŃimea parcelei este mai mic, parcelele fiind mai apropiate de forma
pătrată decât în restul experienŃelor.
Elementul important al execuŃiei experienŃelor în ultimi 30 de ani, şi anume trecerea treptată la
mecanizarea lucrărilor experimentale, a impus relativ la forma parcelelor experimentale, lăŃimi ale
parcelelor semănate identice, sau apropiate în cazul plantelor prăsitoare de cele ale maşinilor construite
pentru cultura mare (cu excepŃia cazului experienŃelor din domeniul ameliorării plantelor în anumite
etape). Acest fapt a însemnat un salt mare în creşterea productivităŃii muncii în executarea
experienŃelor de câmp.
Mărimea parcelei experimentale. Mărimea parcelelor experimentale determină exactitatea

rezultatelor experimentale, în sensul că, o creştere suprafeŃei parcelei experimentale determină scăderea
erorii experimentale.
Scăderea erorii experimentale depinde de uniformitatea solului şi de dimensiunea prin care se
măreşte parcela experimentală. Urmărind influenŃa creşterii suprafeŃei experimentale prin mărirea
lungimii acesteia asupra erorii experimentale, cercetările lui Isenbeck (1941), citat de N.A. Săulescu şi
N.N. Săulescu (1967) arată că eroarea experimentală scade cu 49,9% prin creşterea parcelei prin
lungime decât prin creşterea dimensiunilor acesteia prin lăŃime (tabelul 2.4.1), la care scăderile în
eroarea experimentală au fost de cel mult 18,4 % la parcele de 6,7x3 mp.
Tabelul 2.4.1
Descreşterea erorii experimentale în funcŃie de dimensiunile parcelei experimentale
(după Isenbeck, 1941 citat de N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967)
LăŃimea parcelei La o lungime a parcelei în m:
(m) 6,7 13,5 20,0 40,0
Eroarea experimentală în % este:
1 100 78,2 68,1 50,1
2 81,8 75,7 70,4 61,2
3 81,6 70,5 63,2 58,3
Tehnica experimentală actuală dispune şi de un alt mijloc de scădere a erorii experimentale,

reprezentat de creşterea numărului de repetiŃii. Astfel cu parcele mici în mai multe repetiŃii se vor
obŃine rezultate mai exacte decât de pe parcele mari dar executate într-un număr mic de repetiŃii.
N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu (1967) apreciază că parcelele mici aduc avantaje în următoarele
direcŃii:
- uşurează găsirea unor zone cu uniformitate mai ridicată pentru amplasarea experienŃelor, fiind
nevoie de suprafeŃe mai mici. In consecinŃă solicită suprafeŃe mai mici pentru câmpurile experimentale,
ceea ce face cercetarea mai competitivă economic
- fac posibilă creşterea numărului de repetiŃii ceea ce duce la creşterea exactităŃii experienŃelor.
- determină raŃionalizarea lucrărilor de înfiinŃare, îngrijire şi recoltare a experienŃelor permiŃând
mutarea accentului de pe latura cantitativă pe cea calitativă legată de culegerea şi valorificarea
informaŃiilor din experienŃă determinând creşterea productivităŃii muncii de cercetare pe ansamblu
- solicită cheltuieli materiale mai mici ceea ce într-o anumită măsură poate permite deplasarea unei
părŃi din cheltuieli către dotarea cu aparatură deficitară încă
- realizează o reducere a volumului de muncă brută, permiŃând o executare mai atentă a experienŃelor
şi în consecinŃă obŃinerea de rezultate mai reale şi mai exacte
20
- în experienŃele cu soiuri şi hibrizi solicită cantităŃi mai mici de seminŃe, ceea ce permite studiul mai
rapid cu 1-2 ani al capacităŃii de producŃie a numeroase soiuri şi linii şi introducerea acestora în verigile
de experimentare cu elementele de tehnologie sau în anumite condiŃii chiar direct în producŃie. EsenŃial
în stabilirea mărimii parcelei experimentale (N.A. Săulescu şi N. N. Săulescu -1967), este faptul că
„aceasta trebuie să fie aşa de mare, încât toate lucrările care se realizează pentru înfiinŃarea, îngrijirea şi
recoltarea culturilor din experienŃă să fie executate în aceleaşi condiŃii ca în producŃie (în sensul
parametrilor fizici, chimici şi biologici ai solului-nn) iar numărul de plante să fie suficient de mare
încât să realizeze condiŃia de masiv de plante”.
Factorii care determină mărimea parcelei experimentale. Mărimea parcelei experimentale

variază foarte mult în funcŃie de o serie de factori determinanŃi cum sunt tehnica de lucru, felul
experienŃei, felul plantei, neuniformitatea solului, etapa de experimentare şi adresabilitatea experienŃei.
Tehnica de lucru. In funcŃie de tipul maşinilor, mărimea parcelelor variază de la 10-12 mp la
câteva sute de mp în cadrul cărora se individualizează suprafeŃe recoltabile de 15-25 mp până la 50 mp.
Există în ameliorare şi parcele care se seamănă cu mâna, (microculturi) care pot avea suprafeŃe de la 1
la 5 mp la culturile semănate în rânduri dese şi de 6 mp la plante prăşitoare.
Felul experienŃei exprimă domeniul de activitate. In ameliorare după N.A. Săulescu şi N. N.
Săulescu (1967) „la experienŃele de orientare cu soiuri, mărimea parcelei variază între 10 şi 30 mp
suprafaŃă recoltabilă pentru plantele care se seamănă în rânduri apropiate (cereale păioase, in, plante de
nutreŃ) şi mijlociu depărtate (nn. fasole, rapiŃă, soia, sfeclă de zahăr) şi de 30-100 plante recoltabile
pentru plantele prăşitoare. In experienŃele cu îngrăşăminte, erbicide, fungicide, rotaŃii, lucrări ale
solului gen prăşit, executate cu sistema de maşini adecvată se recomandă aceleaşi dimensiuni ca mai
sus la aceleaşi tipuri de plante. Mai nou, pentru experienŃele semănate în rânduri dese, spre exemplu la
rapiŃă, suprafaŃa totală a parcelei este de 24 mp iar cea recoltabila de 16 mp.
Felul plantei. SuprafaŃa parcelelor experimentale diferă în funcŃie de tipul culturii semănate în
rânduri dese sau plante prăşitoare şi în cadrul acesta în funcŃie de densitatea culturii. In culturile de
plante semănate în rânduri dese, cum sunt cerealele păioase, sunt indicate în general parcele de 20 mp
suprafaŃă recoltabilă. Pe soluri foarte uniforme şi în condiŃiile unor echipamente perfecŃionate se poate
coborî suprafaŃa parcelei la 7-10 mp. Pentru plantele prăşitoare cum este cazul hibrizilor de porumb,
după N.A. Săulescu şi N. N. Săulescu (1967) sunt suficiente 60-80 plante recoltabile, la cartof 60 de
plante iar la sfeclă, la care se recomandă o densitate de 100000 plante /ha, cea 100-200 plante
recoltabile.
In ultimul timp în activitatea amelioratorilor au apărut experienŃe la care la plantele semănate
în rânduri distanŃate cum este porumbul, suprafaŃa parcelei recoltabile este de 10,05 mp (3 rânduri a 4,4
m lungime).
Uniformitatea solului impune în principiu, pe solurile uniforme, parcele mai mari şi repetiŃii
puŃine în timp ce pe solurile neuniforme, sunt recomandate parcele mai mici în mai multe repetiŃii.
Etapa de experimentare în ameliorarea plantelor impune după N.A. Săulescu şi N. N. Săulescu (1967)
folosirea la culturile semănate în rânduri dese (cereale păioase) parcele de 10 mp în culturile de
orientare şi 20 mp în culturile de concurs, iar la porumb parcele de 30-40 de plante în culturile de
orientare şi 60-80 de plante în culturile de concurs.
Adresabilitatea experienŃei se referă la publicul căruia îi este destinată experienŃa. Din acest
punct de vedere avem experienŃe riguroase, loturi demonstrative, loturi de verificare în producŃie şi
expoziŃii experimentale.
ExperienŃele riguroase sunt organizate în câmpurile experimentale ale staŃiunilor experimentale
ale institutelor de cercetări, sau ale universităŃilor de ştiinŃe agronomice. Aceste experienŃe au
suprafeŃele parcelelor diferite în funcŃie de felul experienŃei.
Loturile demonstrative, se organizează în unităŃi de producŃie şi ele vizează în general colecŃii
de soiuri sau de hibrizi sub forma unor fâşii de 1-3 lăŃimi de maşini de semănat, la care suprafaŃa
21
parcelei experimentale este de 100-200 mp.
Loturile de verificare se organizează în unităŃile de producŃie şi urmăresc promovarea a 2-5
variante experimentale rezultate din experienŃele riguroase. Aceste verificări se fac pe suprafeŃe de
minimum 0,5 ha până la 10 ha.
ExpoziŃiile experimentale grupează în câmpuri experimentale colecŃii de soiuri din majoritatea
culturilor zonei, microexperienŃe cu erbicide, fungicide, insecticide, acaricide. SuprafaŃa parcelei
experimentale variază de la 25 mp până la 100 mp. Ceea ce este esenŃial la expoziŃiile experimentale
care se Ńin în cadrul aşa numitelor „zile ale câmpului” (Field Days în S.U.A. sau Feld Tagen în
Germania) este că pe o suprafaŃă experimentală foarte mică se concentrează o masă informaŃionala vie
(colecŃii de plante). Aici sunt prezentate şi diferite tipuri de maşini agricole şi agregate agricole, ceea ce
face pentru fermieri această participare benefică. În România au existat „zilele câmpului” organizate de
Departamentul Agriculturii de Stat în anii 1990-1991 la IAS AfumaŃi la Ferma Moara Domnească de
către Dr. Al. Tianu în colaborare cu Institutele de Cercetări ale A.S.A.S. şi firme producătoare de
pesticide.
a) Ce reprezintă calitatea de masiv de plante ?
b) Care este raportul dintre lungimea şi lăŃimea parcelei

experimentale ?
c) Care sunt factorii care influenŃează mărimea parcelei

experimentale ?

învăŃare

Calitatea de masiv de plante apare atunci când parcela conŃine un
asemenea număr de plante recoltabile suficiente cât să se elimine
influenŃa individualităŃii plantelor experimentate. Această cerinŃă
presupune o suprafaŃă minimă a parcelei experimentale.
Raportul între lungimea şi lăŃimea parcelei experimentate variază între
3/1 şi 10/1.
Mărimea parcelei experimentale variază foarte mult în funcŃie de o
serie de factori determinanŃi cum sunt tehnica de lucru, felul
experienŃei, felul plantei, neuniformitatea solului, etapa de
experimentare şi adresabilitatea experienŃei.
2.5. RepetiŃia
Necesitatea lucrului în repetiŃii. ExistenŃa unor surse de variaŃie pentru erorile sistematice şi
întâmplătoare acestea din urmă determinate de relativa uniformitate a solului şi a materialului de
semănat sau plantat şi respectiv de condiŃiile de realizare a experienŃei face ca, chiar pe soluri foarte
22
omogene, la repetarea aceleiaşi variante să existe diferenŃe de producŃie. Aceasta se explică prin faptul
că producŃia ca indicator sintetic concentrează influenŃele tuturor factorilor ce participă la determinarea
ei, nu numai a factorului luat în experimentare. ToŃi aceştia, - cum sunt solul, expoziŃia, microrelieful
parcelei, materialul semincer, diferenŃele care apar din semănat, din executarea lucrărilor de îngrijire
(prăşit, combaterea bolilor, buruienilor, dăunătorilor), din recoltare, ca şi diferenŃele rezultate din
efectele inegale ale unor atacuri de boli sau dăunători puŃin semnificative - vor determina în cadrul
existenŃei repetiŃiilor variaŃii întâmplătoare, „plusuri şi minusuri care se vor compensa exprimând o
medie mai aproape de capacitatea de producŃie a parcelei experimentale decât în situaŃia unei singure
parcele experimentale” (N.N. Săulescu, N.A. Săulescu, 1967) conform legii numerelor mari.
Stabilirea numărului de repetiŃii. Ideal este ca experienŃa să cuprindă o suprafaŃă

experimentală mai redusă pentru a se reduce erorile ce provin din relativa neuniformitate a solului.
Acest lucru este posibil în condiŃiile în care numărul repetiŃiilor este suficient de mare încât să
determine reducerea erorii experimentale. Teoretic pentru a se aplica statistica ce decurge din legea
repartiŃiei normale care astăzi stă la baza analizei varianŃei, ar trebui ca numărul repetiŃiilor să fie 25-
30. Din punct de vedere al costului cercetărilor, acest lucru nu este posibil, convenindu-se ca numărul
repetiŃiilor să fie mult mai mic, motivat de faptul că parcelele experimentale reprezentând un masiv de
plante, vin în fond cu o populaŃie aproximată sau posibil de aproximat printr-o medie sau printr-o
sumă care exprimă în mod real producŃia. Sigur, astăzi s-ar putea lucra şi cu producŃia individuală a
plantelor, sau pe grupe mai mici de plante, (pe suprafeŃe mai mici), tehnica modernă de calcul neavând
la acest nivel limite de capacitate în prelucrarea datelor. Deocamdată un asemenea tip de cercetări pe
un număr mare de repetiŃii nu s-au făcut în ultimul timp. N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu (1967) au
arătat că creşterea numărului de repetiŃii, determină odată cu creşterea suprafeŃei experienŃei şi
creşterea neuniformităŃii solului din planul experienŃei. Acest fapt duce la creşterea erorii
experimentale. În asemenea situaŃii pentru scăderea erorii se pot folosi metode speciale de aşezare a
experienŃelor şi implicit de calcul al erorii în care sunt supuse comparaŃiei numai variantele aşezate
foarte aproape pe teren.
Tipurile de repetiŃii. NeuniformităŃi ale solului transmise treptat de la un loc la altul în recoltă,
au determinat în scopul micşorării erorilor sistematice, gruparea variantelor. Erorile sistematice sunt cu
atât mai mici, cu cât această grupare este mai strânsă, cu cât variantele sunt mai apropiate. In funcŃie de
modul cum se realizează această grupare a variantelor se pot forma ca tipuri de repetiŃii distincte
blocurile, coloanele şi grilajele.
Blocul este un tip de repetiŃie caracterizat prin gruparea variantelor în linie. Blocurile pot fi
complete când pe o linie se regăsesc toate variantele (fig. 2.5.1 a) sau incomplete (fig. 2.5.1 b). Este
dificil de a preciza numărul de variante posibil de cuprins într-un bloc deoarece acesta este în funcŃie
de variaŃia uniformităŃii solului. Blocurile complete sunt folosite când neuniformitatea solului pe linie
nu este foarte mare şi când numărul variantelor este relativ redus (obişnuit 15-20). Obişnuit în condiŃii
de uniformitate a solului şi cu o sistemă de maşini adaptată tehnicii de lucru pe parcelele experimentale
în sensul micşorării lăŃimii semănate a parcelei numărul de variante poate atinge 30-35. În condiŃii de
neuniformitate a solului acest număr poate fi de maxim 10-12.
Aşezările în blocuri complete sunt folosite în sistem randomizat la experienŃele monofactoriale şi
polifactoriale la metodele pătratului latin, a dreptunghiului latin ca şi la metoda parcelelor subdivizate.
Coloana. Când aşezarea variantelor dintr-o repetiŃie se realizează în plan vertical avem de a
face cu coloane. Acest mod de aşezare este caracteristic metodei de aşezare în pătrat latin. Atunci când
numărul variantelor este mai mare se formează subcoloane, caracteristică aparŃinând metodei
dreptunghiului latin.
Principiul care trebuie respectat este ca uniformitatea solului să fie aceiaşi atât în cadrul parcelei
(variantei experimentale) cât şi în cadrul blocului sau al coloanei. Cea mai mare uniformitate se
23
realizează în jurul unui punct, pătratul fiind forma geometrică cea mai apropiată care să valorifice
această stare.
In situaŃia în care condiŃiile de neuniformitate a terenului pe o linie sunt foarte mari, se recurge la
V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9
a) bloc complet
V1 V2 V3
V4 V5 V6
V7 V8 V9
b) blocuri incomplete (totalitatea lor formează grilajul)
Fig. 2.5.1 Tipuri de blocuri
gruparea variantelor pe lini scurte suprapuse, formându-se astfel blocuri incomplete, conŃinând un
număr incomplet de variante aşezare cunoscută sub numele de grilaj. Atunci când numărul variantelor
este impar, pentru realizarea unei forme regulate de aşezare a blocurilor incomplete se pot introduce în
plus variante sau se poate repeta în blocul incomplet oricare altă variantă. Acest tip de repetiŃii se
folosesc în experienŃele de ameliorare la experienŃele aşezate după metoda grilajelor în condiŃiile în
care numărul de variante este sau nu un pătrat perfect.
In acest pătrat trebuiesc repartizate blocuri incomplete pe un număr de rânduri pentru a forma o
repetiŃie. Se pune accentul pe realizarea uniformităŃii în cadrul unui bloc pentru ca eroarea
experimentală determinată de neuniformitatea terenului să fie cât mai mică. DiferenŃele de la un bloc la
altul marcând neuniformităŃi de teren între blocuri se prind în calcule în suma pătratelor repetiŃiilor şi
se elimină din calculul erorilor ce Ńin de acŃiunea factorilor studiaŃi.
a) Care sunt tipurile de repetiŃii ?

învăŃare
24
Eroarea experimentală scade cu creşterea numărului de repetiŃii.

Tipurile de repetiŃii sunt blocul coloana şi grilajul. DiferenŃele de la
un bloc la altul, de la o coloană la alta, sau de la un grilaj la altul,
marcând neuniformităŃi de teren între blocuri, coloane sau grilaje se
prind în calcule în suma pătratelor repetiŃiilor şi se elimină din
calculul erorilor ce Ńin de acŃiunea factorilor studiaŃi.
2.6 Clasificarea experienŃelor
Ansamblul activităŃilor de cercetare agricolă poate fi descris în plan general prin criteriile de
clasificare ale experienŃelor reprezentate prin, specificul activităŃii de cercetare, felul experienŃei,
plantele cu care se experimentează, factorii care influenŃează producŃia, complexitatea experienŃei şi
tipul factorilor luaŃi în experimentare, mărimea suprafeŃei parcelelor experimentale şi repetarea
experienŃelor în timp şi în spaŃiu.
Specificul activităŃii de cercetare are în vedere:

- experienŃe cu aspecte de cercetare fundamentală în care urmărim dezvoltarea cunoaşterii
privitoare la legi, fenomene şi procese
- cercetarea precompetitivă în care se lucrează la nivel de prototipuri
- cercetarea aplicativă care grupează majoritatea experienŃelor din câmpurile de experienŃe şi ale
căror rezultate vor fi aplicate în practică
Felul experienŃei, se referă la sistemul de experimentare şi cuprinde: experienŃele de câmp,

experienŃele în vase de vegetaŃie, experienŃele pe coloane de sol, experienŃele în lizimetre, experienŃele
în sere, solarii, fitotron, în camere de creştere şi în laborator. Adoptarea unuia sau altuia dintre
sistemele de anumit fel de astfel de experienŃă este în funcŃie de scopul cercetării. Astfel în experienŃele
în vase de vegetaŃie, se studiază procesele de nutriŃie ale plantelor, toleranŃa culturilor şi a soiurilor sau
a hibrizilor la secetă sau la diferite concentraŃii de pesticide, ca şi aspecte specifice de ameliorare, de
agrotehnică şi de fiziologie vegetală. In experienŃele cu coloane de sol şi în lizimetre se pot studia
probleme de levigare a substanŃelor nutritive prin metoda bilanŃului, probleme ale mişcării apei şi
uneori chiar probleme de fiziologie a plantelor pe lizimetrele cu cântărire automată. In fitotron, seră,
solarii şi în camerele de creştere se pot testa probleme privitoare la mecanismele rezistenŃei la boli,
dăunători, erbicide, sau probleme ca rezistenŃa la ger la cerealele de toamnă, sau elemente pentru
codificarea fazelor de vegetaŃie. Prin aceste cercetări se pot câştiga ani de zile, comparativ cu
experienŃele în câmp, fie un ciclu experimental cum este cazul cercetărilor de ameliorare a florii
soarelui, porumbului etc. La grâu si la orz sunt obligatorii pentru soiurile de toamnă create în România
testarea la -20°C, fiind promovate în verigile următoare numai materialele biologice cu o astfel de
rezistenŃă. Riscul promovării unor soiuri cu rezistenŃă slabă la ger ar putea costa Ńara valori
incalculabile.
Criteriul plantelor cu care se experimentează, conduce la gruparea pe categorii de experienŃe

cum sunt cele cu plante agricole (cereale, leguminoase, plante tehnice, cartof, sfecla de zahăr, orez,
etc.), cu plante furajere, cu plante medicinale, cu plante horticole (legume, viŃă de vie, pomi, arbuşti
25
fructiferi, flori, plante ornamentale), experienŃe pe păşuni şi fâneŃe, experienŃe de creştere a
animalelor.
In funcŃie de factorii care influenŃează producŃia, experienŃele de câmp pot fi organizate cu

soiuri (hibrizi sau clone), epoci de semănat, densităŃi, îngrăşăminte, metode şi tehnici de irigare,
drenare, combaterea eroziunii solului, cu lucrări ale solului (lucrări de bază, de pregătire a patului
germinativ, de întreŃinere), cu pesticide (erbicide, fungicide, insecticide, fito-regulatori, acaricide,
rodenticide), cu tipuri de maşini şi agregate agricole, etc. Unele experienŃe de această factură au un
caracter interdisciplinar cum sunt experienŃele pentru valorificarea pajiştilor prin exploatarea
animalelor în diferite sisteme de creştere (Gh. Motcă, Şt. Dumitru, 1993), sau experienŃele cu erbicide
în care se urmăresc efectele în lanŃul trofic imediat (C. Pintilie, I. Dinu, Şt. ŞuŃeanu, D.I. Săndoiu,
1985) sau cu plante transgenice în lanŃ trofic (D.I. Săndoiu, Elena Popescu Micoşan, I. Sabău, V.
Crivineanu, Aneta Pop, 2000).
După complexitatea experienŃelor, experienŃele pot fi monofactoriale, când se studiază

influenŃa unui factor şi polifactoriale când se studiază mai mulŃi factori. Sunt de preferat experienŃele
polifactoriale care permit (cu creşteri relativ mici ale suprafeŃei experimentale) o cunoaştere mai
profundă atât a acŃiunii fiecărui factor luat în parte, cât şi a interacŃiunilor dintre ei. Se creează astfel
prin acŃiunea mai multor factori, situaŃii mai complexe, mai apropiate de cele din producŃie.
După mărimea suprafeŃei recoltabile a parcelelor experimentale, avem după N.A. Săulescu
şi N.N. Săulescu, (1967): „microculturi, folosite în laboratoarele de genetică şi ameliorare din staŃiunile
experimentale (cu suprafaŃa parcelei experimentale de 0,3-3,0 mp), experienŃe de orientare (cu parcele
cu suprafaŃa recoltabilă de 10-50 mp), experienŃe de concurs (cu suprafeŃe de 20-100 mp)”, experienŃe
de testare a pesticidelor (cu suprafaŃa de 10-25 mp), experienŃe în condiŃii de producŃie (cu suprafeŃe
de la 0,2 la 0,5 ha) şi loturi demonstrative (cu suprafaŃa parcelei recoltabile de 100-200 mp).
După repetarea în timp, sunt „experienŃe de unul sau de mai mulŃi ani” şi după repetarea în
spaŃiu şi „experienŃe izolate executate într-un singur staŃionar, sau experienŃe organizate în serie”
organizate mai mulŃi ani şi în mai multe locuri în staŃiunile experimentale consacrate testării soiurilor,
pesticidelor etc.
După repetarea în timp, experienŃele pot fi de un ciclu experimental, de scurtă, medie sau de
lungă durată. ExperienŃele de un ciclu experimental se realizează în cadrul unor operaŃiuni de
verificare, cum sunt loturile demonstrative sau experienŃe riguroase de triere a materialului de
ameliorare. ExperienŃele de scurtă durată au un ciclu de 2-3 ani şi cuprind experienŃe cu soiuri,
hibrizi, testările de pesticide, experienŃele de irigare şi drenaje, experienŃele cu metode culturale la care
se urmăreşte stabilirea unor verigi tehnologice, cum sunt reŃetele de îngrăşăminte, erbicide la diferite
soiuri, noi tipuri de agregate de lucrat solul, etc. La aceste experienŃe intervalul de ani x tratament sunt
destul de mici şi nu este considerat elementul cel mai important al cercetării. Uneori ele pot apărea şi
interacŃiuni mari în cazul unor ani foarte deosebiŃi din punct de vedere climatic.
Posibilitatea de a lucra pe serii de experienŃe aduce un plus de informaŃie în asemenea tipuri de
experienŃe, în sensul că oferă o diversitate mai largă de condiŃii de acŃiune a factorilor meteorologici
într-un singur an calendaristic. Aceste informaŃi se îmbogăŃesc în 2-3 ani calendaristici.
O situaŃie specială este cea a experienŃelor cu soiuri şi hibrizi cu perioade de vegetaŃie lungă
care cer o perioadă de testare mai îndelungată pentru a cuprinde o varietate mai mare de condiŃii în
perioada de creştere în care să se poată sublinia corect interacŃiunile soi sau hibrid x ani (condiŃii
climatice). Aceasta duce la o precizare corectă a zonării soiului ca şi a tehnologiei pe ansamblu.
ExperienŃele de durată medie se întind pe o perioadă de 3-6 ani. Acestea cuprind, experienŃe
cu îngrăşăminte, cu metode culturale la plante anuale sau perene (pomi, viŃă de vie). La asemenea
tipuri de experienŃe se apreciază că există suficient timp pentru a se obŃine confirmări şi a se exprima
26
modificările calitative ale organismelor şi tendinŃa de cumulare a lor în recoltă şi mediu. În aceste
situaŃii sunt foarte relevante interacŃiunile ani x tratamente ilustrându-se influenŃa condiŃiilor climatice
prin repetarea anilor de experimentare.
ExperienŃele de lungă durată sunt apreciate astfel, la peste 20 de ani vechime. Sunt deja
celebre experienŃele de la Rothamstedt de peste 160 de ani cu îngrăşăminte minerale şi organice, cele
cu îngrăşăminte şi rotaŃii de peste 110 ani de la Halle din Germania, experienŃele cu soiuri de cartof,
lucrări ale solului şi îngrăşăminte de la Puch de lângă München de peste 60 de ani, în Rusia la St.
Petersburg de peste 100 de ani.
România ocupă din acest punct de vedere o poziŃie aparte navând experienŃe măcar de nivelul a
80 de ani vechime. Privind retrospectiv, apreciem că deşi existau experienŃe comparabile cu cele din
Europa care astăzi ar fi putut apropia 80 de ani, lipsa nu numai a simŃului perspectivei ci şi a
scopurilor profunde ale acestor experienŃe, fiind în esenŃă dincolo de răutate o dovadă de prostie au
privat Ńara de elemente ale dinamicii fertilităŃii solului care să fundamenteze măsuri strategice în
alocarea resurselor. ExperienŃele cu rotaŃii organizate de Ghe. Ionescu Şişeşti în perimetrul UŞAMV
Bucureşti în zona grădinii botanice au fost distruse din dispoziŃia Acad. D. Davidescu iar experienŃele
înfiinŃate de Şerbănescu la ICCPT-Fundulea s-au distrus la construcŃia sistemului de irigaŃie Mostiştea.
În România, sunt cunoscute ca experienŃe de lungă durată cele cu îngrăşăminte din reŃeaua
ICDA-Fundulea înfiinŃate acum 48 de ani de Cr. Hera, cele de peste 31 de ani cu rotaŃii şi îngrăşăminte
cu azot de la Moara Domnească, de la UŞAMV Bucureşti înfiinŃate de C. Pintilie, D.I. Săndoiu şi Gh.
Ştefan. Sunt cunoscute de asemenea experienŃele cu asolamente de la UŞAMV a Banatului Timişoara.
Acestea sunt relevante pentru problemele de bază ale fertilităŃii solului. Sunt cunoscute de asemenea
experienŃele IOSDV (Internationaler Stikstofsdőngung Dauer Versuchs- DD.I. Săndoiu) şi StaŃionarele
cu lucrări ale solului din Moara Domnească (D.I. Marin şi D.D. Săndoiu). Acumularea unor date de
producŃie, de analize fizice, chimice şi biologice mai ales la sol permit fundamentarea unor concluzii
care să stea la baza tehnologiilor viitoare, rămânând valabile numai cele bazate pe acele principii care
rezistă probei timpului.
Aceste date permit, alături de noile posibilităŃi de investigare pe care le oferă analiza spectrală
în IR şi RMN verificarea diferitelor principii de lucru, cu validarea acelora care rezistă probei
timpului. În centrul acestora stau aprecierea tehnologiei după sensul şi dinamica cantităŃii şi calităŃii
materiei organice acumulate în timp.
După repetarea în spaŃiu, experienŃele se împart în experienŃe executate într-un singur loc,
concepute pentru lămurirea unor probleme de interes local şi serii de experienŃe, organizate în reŃea în
mai multe locaŃii şi destinate să răspundă unei necesităŃi generale.
ExperienŃele izolate (într-un singur loc), în funcŃie de importanŃa lor, pot fi experienŃe efectuate
în 1-2 ani cum sunt experienŃele cu soiuri, sau experienŃele cu o durată mai mare de ani cum sunt
experienŃele cu îngrăşăminte.
Seriile de experienŃe care sunt realizate cu aceleaşi variante randomizate de la o locaŃie la alta în
cadrul unui plan general permit acŃiuni largi, coordonate de culegere a informaŃiilor tehnologice.
Acestea conduc la crearea unor structuri de baze de date ce asigură testarea unor modele de formare a
producŃiei agricole. Astfel de modele odată validate pot da predicŃii ale mărimii recoltei în condiŃii şi
conjuncturi de factori similare celor în care au fost create.
După tipul factorilor, Cocs (1964) citat de N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu (1967) arată că
factorii pot fi cantitativi şi calitativi existând şi factori calitativi reprezentând probe din populaŃii.
Factorii cantitativi sunt socotiŃi cei la a căror descriere le corespund variante experimentale
sau rezultate ale acestora exprimate prin valori numerice. Spre exemplu astfel de valori pot fi: dozele
de îngrăşăminte, pesticide, numărul de plante/mp în experienŃe cu doze de îngrăşăminte, pesticide şi
respectiv densităŃi.
27
Factorii calitativi sunt cei cărora nu le pot fi atribuite entităŃi numerice cum sunt soiurile de
grâu într-o experienŃă cu soiuri de grâu.
Factorii calitativi reprezentând probe din populaŃii, apar în seriile mari de experienŃe pe mai
mulŃi ani în care se apreciază că localităŃile şi anii pot constitui probe dintr-o populaŃie de ani şi staŃiuni
experimentale.
a) Care sunt criteriile de clasificare a experienŃelor ?

învăŃare
Criteriile de clasificare ale experienŃelor sunt reprezentate prin,
specificul activităŃii de cercetare, felul experienŃei, plantele cu care se
experimentează, factorii care influenŃează producŃia, complexitatea
experienŃei, tipul factorilor luaŃi în experimentare, mărimea suprafeŃei
parcelelor experimentale, repetarea experienŃelor în timp şi în spaŃiu.
Întrebarea 1
a) „o cultură comparativă executată după anumite reguli, pe parcele egale ca
mărime, de aceiaşi formă, grupate strâns pe teren, aşezate în condiŃii naturale
identice celor din cultura mare şi planificate în scopul de a afla soiul (hibridul),
tratamentul, metoda culturală, care reuşeşte să realizeze producŃiile cele mai
mari, superioare calitativ, la costurile cele mai scăzute" (N.A. Săulescu şi N.N.
Săulescu, 1967) şi în armonie cu cerinŃele de protecŃie a mediului înconjurător.
b) Scopul principal al experienŃei dincolo de compararea variantelor, este
crearea unui produs nou (soiul, hibridul, clona sau alt material biologic) sau
aflarea unei informaŃii ştiinŃifice, care, bine fundamentată, este sursa noutăŃii
care va sta la baza noii tehnologii.
Întrebarea 2
a) Elementele de bază ale experienŃei de câmp sunt: varianta, repetiŃia, blocul,
coloana, perdeaua de protecŃie, banda de protecŃie, drumul de acces, cărarea şi
/sau potecă.
Întrebarea 3
a) Această calitate apare atunci când parcela conŃine un asemenea număr de
plante recoltabile suficiente cât să elimine influenŃa individualităŃii plantelor
experimentate. Această cerinŃă presupune o suprafaŃă minimă a parcelei
experimentale.
b) Raportul dintre lungime şi lăŃimea parcelei experimentale variază între 3/1 şi
10/1.
28
c) Mărimea parcelei experimentale variază foarte mult în funcŃie de o serie de
factori determinanŃi cum sunt tehnica de lucru, felul experienŃei, felul plantei,
neuniformitatea solului, etapa de experimentare şi adresabilitatea experienŃei.
Întrebarea 4
a) Tipurile de repetiŃii sunt blocul, coloana şi grilajul.
Întrebarea 5
Criteriile de clasificare ale experienŃelor sunt reprezentate prin, specificul
activităŃii de cercetare, felul experienŃei, plantele cu care se experimentează,
factorii care influenŃează producŃia, complexitatea experienŃei, tipul factorilor
luaŃi în experimentare, mărimea suprafeŃei parcelelor experimentale, repetarea
experienŃelor în timp şi în spaŃiu.
INSTRUCłIUNI
Titulatura acestui curs (TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ), numărul lucrării de
5. Cum definiŃi experienŃa de câmp ? (3 p)

6. Care sunt elementele de bază ale unei experienŃe ? (2 p)
7. Care sunt tipurile de repetiŃii ? (2 p)
8. Care sunt criteriile de clasificare ale experienŃelor ? (3 p)
5. Săndoiu D.C., C. Caramete, Aurica Caramete, 1970 – Cercetarea în casa de vegetaŃie şi fitotron,
CIDAS (Centru de InformaŃie şi Documentare pentru Agricultură şi Silvicultură), ASAS
29
CARACTERISTICILE TEHNICII EXPERIMENTALE
Cuprins
Pagina
3.2 Scopul experimentării şi caracteristicile metodicii experimentale 30
3.3 Randomizarea 31
3.4 Controlul influenŃei fertilităŃi solului prin adoptarea unor metode de aşezare 32
3.5 Studiul mai multor factori în aceiaşi experienŃă 34
3.6 Compararea directă a numeroase variante 36
3.7 Organizarea fluxului informaŃional de date potrivit scopului experienŃei 37
3.8 Posibilitatea de transgresare a datelor experimentale 38
3.9 Valorizarea acŃiunii factorilor experimentaŃi 39
• Precizarea scopului experimentării

• Prezentarea aşezării randomizate a variantelor experimentale
în cadrul repetiŃiilor experienŃei
• Explicarea controlul influenŃei fertilităŃi solului prin adoptarea
unor metode de aşezare ale experienŃelor corespunzătoare
• Explicarea necesităŃii studiului mai multor factori în aceiaşi
experienŃă
• ÎnŃelegerea necesităŃii comparării directe a numeroase variante
• Organizarea fluxului informaŃional de date potrivit scopului
experienŃei
• ÎnŃelegerea condiŃiilor de transgresare a datelor experimentale
• ÎnŃelegerea necesităŃii valorizării acŃiunii factorilor
experimentaŃi
3.2 Scopul experimentării şi caracteristicile tehnicii experimentale
Scopul unei cercetări competitive este să ofere răspunsuri reale şi în timp scurt la acŃiuni
complexe ale factorilor luaŃi în experimentare, cu un aparat experimental suficient de sensibil, pentru a
surprinde prin semnificaŃia diferenŃelor mici de producŃie, acŃiunile directe ca şi interacŃiunile
factorilor.
Pentru a face faŃă acestor cerinŃe, experienŃele de câmp au dobândit în timp după N.A.Săulescu
şi N.N. Săulescu (1967) patru caracteristici esenŃiale:
30
„1. Randomizarea,
2. Controlul influenŃei fertilităŃi solului prin adoptarea unor metode de aşezare ale experienŃelor
corespunzătoare
3. Studiul mai multor factori în aceiaşi experienŃă
4. Compararea directă a numeroase variante.”
La aceste caracteristici putem adaugă astăzi în conformitate cu dezvoltarea tehnicii
experimentale:
5. Organizarea fluxului informaŃional de date potrivit scopului experienŃei
6. Posibilitatea de transgresare a datelor experimentale şi
7. Valorizarea acŃiunii factorilor experimentaŃi.
a) Care este scopul cercetării competitive ?
b) EnumeraŃi caracteristicile esenŃiale ale cercetării.

învăŃare
Scopul unei cercetări competitive este să ofere răspunsuri reale şi în
timp scurt la acŃiunile complexe ale factorilor luaŃi în experimentare,
cu un aparat experimental suficient de sensibil pentru a surprinde, prin
semnificaŃia diferenŃelor mici de producŃie, acŃiunile directe ca şi
interacŃiunile factorilor.
Caracteristicile esenŃiale ale metodicii experimentale sunt:
randomizarea, controlul influenŃei fertilităŃi solului prin adoptarea
unor metode de aşezare ale experienŃelor corespunzătoare studiul mai
multor factori în aceiaşi experienŃă, compararea directă a numeroase
variante, organizarea fluxului informaŃional de date potrivit scopului
experienŃei, posibilitatea de transgresare a datelor experimentale şi
valorizarea acŃiunii factorilor experimentaŃi.
3.3 Randomizarea
De-a lungul timpului, s-au folosit două tipuri deosebite de aşezare a experienŃelor, aşezarea
sistematică şi aşezarea randomizată. La aşezarea sistematică, variantele erau aşezate pe teren în aceiaşi
ordine în toate repetiŃiile. La aşezarea randomizată, în timpuri mai apropiate, dispunerea variantelor în
cadrul repetiŃiilor este întâmplătoare, ceea ce permite folosirea statisticii generate de teoria
probabilităŃilor pentru analiza rezultatelor experimentale.
31
Comparând cele două sisteme de aşezare între ele, rezultă că în cadrul aşezării sistematice,
factorul sol, cu neuniformitatea lui masca în acelaşi fel diferenŃele dintre variante. DiferenŃele dintre
două variante alăturate erau afectate mai puŃin de erorile sistematice determinate de neuniformitatea
solului decât diferenŃele dintre variantele extreme, ceea ce poate duce la denaturarea rezultatului
comparaŃiei pe ansamblu, întrucât în toate repetiŃiile situaŃia este aceiaşi.
In experienŃele cu soiuri, aşezarea sistematică făcea ca 2 soiuri să fie mereu în aceiaşi
vecinătate în toate repetiŃiile ceea ce poate introduce o eroare sistematică. Apar astfel situaŃii de
dezavantajare determinate de fertilitatea solului care conduc la denaturarea rezultatului comparaŃiei
directe.
Metoda randomizării a fost introdusă acum cca. 80 de ani de Fischer. Prin aşezarea
întâmplătoare a tuturor variantelor se oferă aceleaşi şanse tuturor în repartizarea neuniformităŃii solului,
ceea ce conduce la o estimare obiectivă a erorii determinând rezultate reale şi mai exacte, mai
apropiate de capacitatea de producŃie a variantelor. Sistemul aşezării la întâmplare a variantelor în
planul experienŃei conferă datelor experimentale proprietăŃi probabilistice, permiŃând folosirea
calculului erorii.
Sistemul randomizării are avantajul că în experienŃele cu soiuri şi hibrizi, variantele având în
fiecare repetiŃie alŃi vecini, oferă avantajul unei comparaŃii directe, conferind în plus şi avantajul uni
secret al numelui pentru obiectivizarea înregistrării informaŃiei. Precizăm că există şi dezavantaje în
sensul că apar aceleaşi perechi de variante învecinate în condiŃiile unui număr mic de variante.
a) Ce este randomizarea ?

învăŃare
La aşezarea randomizată, în timpuri mai apropiate, dispunerea
variantelor în cadrul repetiŃiilor este întâmplătoare, ceea ce permite
folosirea statisticii generate de teoria probabilităŃilor pentru analiza
rezultatelor experimentale.
Sistemul randomizării are avantajul că în experienŃele cu soiuri şi
hibrizi, variantele având în fiecare repetiŃie alŃi vecini, oferă avantajul
unei comparaŃii directe, conferind în plus şi avantajul uni secret al
numelui pentru obiectivizarea înregistrării informaŃiei. Precizăm că
există şi dezavantaje în sensul că apar aceleaşi perechi de variante
învecinate în condiŃiile unui număr mic de variante.
3.4 Controlul influenŃei fertilităŃi solului prin adoptarea unor metode de aşezare
Arătam că variaŃiile producŃiei sunt o expresie sintetică, concentratoare al influenŃei unui

ansamblu de factori controlabili sau necontrolabili.
Variantele experimentale expresie a unuia sau a mai multor factori controlabili determină
modificări a căror cauză este cunoscută reprezentând, în esenŃă scopul experienŃei. Ceea ce nu este
32
ştiut este dimensionarea reacŃiei plantelor şi a interacŃiunilor cu ceilalŃi factori şi cu condiŃiile
pedoclimatice. AcŃiunea acestor factori controlabili se desfăşoară pe "zgomotul de fond" al erorilor
experimentale a căror sursă este reprezentată de cauze cum sunt neuniformitatea solului şi a
materialului semincer sau de unele erori accidentale, întâmplătoare.
InteracŃiunea factorului sau a factorilor studiaŃi cu aceste cauze potenŃează eroarea totală aşa
încât în analiza statistică, extragem eroarea separată a factorilor, eroare care este încărcată de erori ale
căror cauze le-am precizat mai sus.
Fiecare din aceste cauze care contribuie la formarea erorii experimentale caută să îngusteze
câmpul de acŃiune al factorului experimentat. Pentru limitarea cauzelor accidentale se foloseşte
personal calificat sub control permanent al activităŃii, pentru a cunoaşte eventualele surse de erori
accidentale. Cu cât eroarea determinată de cauze accidentale va fi mai mică, cu atât exactitatea
experienŃei va fi mai mare.
Pentru erorile sistematice determinate de neuniformităŃi cauzate de materialul semincer se va
căuta procurarea din timp a unui material supus unui control biologic de calitate.
Pentru diminuarea erorilor sistematice determinate de neuniformitatea solului se urmăreşte
găsirea de teren cât mai uniform în interiorul repetiŃiei. Acest fapt este posibil prin folosirea unor
metode potrivite de aşezare. Spre exemplu, aşezarea în blocuri randomizate, permite un control simplu
al fertilităŃi solului pe o singură direcŃie, în plan vertical (fig. 3.4.1 a) şi orizontal (fig. 3.4.1 b) în timp
ce pătratul latin sau dreptunghiul latin, permit controlul fertilităŃi solului pe două direcŃii
perpendiculare (fig. 3.4.2 ), corespunzător blocurilor (pe orizontală) şi coloanelor (pe verticală).
a) neuniformitatea solului se manifestă pe o singură direcŃie, pe verticală
b) neuniformitatea solului se manifestă pe o

singură direcŃie, pe orizontală
Fig. 3.3.1 Aşezări în funcŃie de neuniformitatea solului în plan orizontal şi vertical
33
In munca de ameliorare este foarte necesară minimizarea erorilor pentru a surprinde diferenŃe
mici între soiuri.
c) neuniformitatea solului se manifestă pe

două direcŃii
Fig. 3.4.2 ModalităŃi de aşezare în funcŃie de neuniformitatea solului pe două direcŃii în plan
orizontal
Se practică în acest scop scheme de aşezare în care variantele dintr-o repetiŃie se grupează cât mai
strâns în jurul unui punct. Sub acest aspect, folosirea metodei de aşezare în grilaje simple şi în grilaj
pătrat balansat permite minimizarea erorilor experimentale sistematice datorate neuniformităŃii solului.
a) Ce sisteme de aşezare a experienŃelor cunoaşteŃi ?

învăŃare
Sistemele de aşezare sunt aşezarea sistematică şi aşezarea

randomizată.
3.5 Studiul mai multor factori în aceiaşi experienŃă
Rezolvarea problemelor ce decurg din perfecŃionarea tehnologiilor plantelor de cultură, după

crearea unui soi şi/sau după crearea unor progrese semnificative cum ar fi crearea de noi maşini
agricole, a unor noi tipuri de îngrăşăminte, erbicide, fungicide etc., presupun testarea în etape
succesive, în experienŃe separate a noilor soiuri, a noilor îngrăşăminte, a densităŃilor optime în raport cu
34
arhitectura noilor soiuri şi cu capacitatea lor de extracŃie, a toleranŃei la erbicide, a tehnicilor de irigare
şi a regimului de irigare potrivit cerinŃelor noii plante. Parcurgerea în cicluri de cercetare separate de
minimum 2 ani, a fiecărei etape de cercetare ar însemna un timp de stabilire a noii tehnologii de cca 10
ani, durată ce coincide de regulă cu perioada de epuizare a efectului de heterozis al organismului nou
creat, ceea ce ar reduce în mod semnificativ aportul cercetării ştiinŃifice pentru producŃie. In plus un
asemenea sistem de cercetare nu aduce o cunoaştere a interacŃiunilor între factorii de producŃie ceea ce
poate conduce la irosirea în practică nu numai de timp preŃios, ci şi de resurse materiale şi de valori
materiale într-o cercetare care nu se finalizează.
Acest sistem era posibil în condiŃiile de acum 40 de ani sau 35 de ani în care un soi de grâu ca
A-15 sau Bezostaia au durat în producŃie 30 şi respectiv 25 de ani.
Dinamica activităŃi de ameliorare din zilele noastre la culturile de importanŃă strategică cum
sunt grâul, orzul, porumbul, floarea soarelui, soia, cartoful, sfecla de zahăr a făcut ca frecvenŃa
înregistrării şi omologării noilor soiuri să impună o scurtare a ciclului de cercetare consacrat stabilirii
verigilor tehnologice pe ansamblu.
Acest lucru este posibil numai în condiŃiile în care se cercetează simultan acŃiunea mai multor
factori. Numai un asemenea tip de cercetare poate face posibilă evidenŃierea acŃiunilor reciproce între
factori, a interacŃiunilor. InteracŃiunile pot fi negative sau pozitive. InteracŃiunea negativă se realizează
atunci când prezenŃa simultană a unor factori care fiziologic determină o acŃiune contrară în condiŃiile
prezenŃei lor simultane, determină ca efect diminuarea acŃiunii unuia dintre ei. Sporul realizat în
această situaŃie este mai mic decât suma sporurilor determinate de acŃiunea separată a factorilor.
In cazul efectelor sinergice, are loc amplificarea acŃiunilor separate ale factorilor sporul realizat
fiind superior sumei sporurilor determinate de acŃiunea individuală a fiecărui factor în parte.
Amplificarea acŃiunii factorilor determină efecte economice care altfel nu pot fi evidenŃiate. Folosirea
acŃiunii mai multor factori în aceiaşi experienŃă determină un caracter mai real, mai apropiat de
condiŃiile materiale ale producŃiei şi de posibilităŃile de influenŃare practică a acesteia.
Sporul de producŃie realizat în aceste condiŃii de prezenŃa simultană a factorilor, nu este egal cu
suma aritmetică a sporurilor specifice fiecărui factor datorită interacŃiunilor pozitive sau negative pe
care prezenŃa simultană a acestora le generează în realizarea sporului pe ansamblu. Rezultă clar, că în
principiu, în producŃie trebuie să fie propagate rezultate care să încorporeze un număr cât mai mare de
factori cunoscuŃi şi testaŃi pentru relevanŃa lor în realizarea producŃiei. Există însă riscul ca în condiŃiile
testării unui număr mare de factori, să fie diminuată acŃiunea lor directă, separată, datorită multiplelor
interacŃiuni care apar. In aceste condiŃii importanŃa diminuării erorilor experimentale sistematice este
cu atât mai mare.
De regulă în experimentare se testează verigi condiŃionate de acŃiunea factorilor dinamici cum
sunt folosirea densităŃii, a îngrăşămintelor cu azot, a regimului de irigare. Sunt situaŃii în care se pune
problema cercetării unor parametri de calitate în care se urmăreşte acŃiunea îngrăşămintelor cu azot,
fosfor si densitate sau acŃiunile unor factori cum sunt fertilizarea cu azot şi a măsurilor de combatere a
buruienilor sau în cadrul combaterii integrate a buruienilor la care se pot cerceta la plantele prăşitoare
secvenŃe de rotaŃii, erbicide, praşile mecanice şi eventual praşile manuale.
Testarea acŃiunii mai multor factori în experienŃe polifactoriale impusă de necesităŃi de ordinul
apropierii de condiŃiile producŃiei au următoarele avantaje:
- determină rezultate mai reale
- permit evaluarea acŃiunii directe şi a interacŃiunilor factorilor, ceea ce duce la o cunoaştere mai
profundă a proceselor formării producŃiei
- determină rezultate mai exacte datorită precizărilor ce le aduc în determinarea acŃiunii şi a
interacŃiunilor factorilor
- cresc productivitatea muncii de cercetare maximizând fondul de informaŃii pe unitatea de resursă
cheltuită
35
- aduc economie de timp şi de bani deoarece la parcele experimentale mai puŃine dau rezultate mai
precise şi mai rapide
- scurtează ciclul experimental până la intrarea în producŃie a rezultatelor.
ExperienŃele polifactoriale prezintă dezavantajul că solicită personal foarte bine instruit în toate
etapele executării şi exploatării lor.
Intr-o nouă şi contemporană accepŃiune, experienŃele polifactoriale dublate de atente înregistrări
la paşii de timp bine aleşi, pot contribui la noi deschideri în înŃelegerea proceselor ce guvernează
bioacumularea materiei organice. ExperienŃe special proiectate se pot circumscrie pentru verificarea
unor modele deja existente sau chiar a unora noi foarte utile, care stau la baza prognozei recoltei şi a
unor principii de valorificare raŃională a resurselor.
a) Cum se justifică studiul mai multor factori în aceiaşi experienŃă ?

învăŃare
Studiul mai multor factori în aceiaşi experienŃă (2 sau 3) aduce

economie de timp şi cunoaşterea interacŃiunilor dintre aceştia.
3.6 Compararea directă a numeroase variante
Asigurarea comparabilităŃii directe a variantelor experimentale este un deziderat al realizării

unor informaŃii corecte directe. ExperienŃele de ameliorare reclamă direct acest lucru pentru asigurarea
unei ierarhizări corecte a soiurilor sau hibrizilor, dar compararea directă asigură o decizie corectă şi în
experienŃele cu metode culturale unde numărul variantelor nu este atât de mare ca în ameliorare. Până
recent şi chiar în zilele noastre se organizează experienŃe la care se planifică folosirea aceluiaşi martor
pentru a putea face comparaŃii între experienŃe cu variante mai puŃine atunci când nu este posibilă
realizarea unui număr foarte mare de variante în acelaşi loc. ComparaŃia indirectă prin intermediul
martorului poate fi sursa unor erori determinate de faptul că pe de o parte, martorul poate fi încărcat de
erori şi pe de altă parte, de faptul că el însuşi este o mărime variabilă influenŃată de condiŃiile de
mediu. Pentru acest motiv în experienŃele de ameliorare se folosesc în comparaŃii 2 martori, un soi sau
un hibrid recunoscut ca martor la un moment dat şi media variantelor. Din acest motiv, s-a renunŃat la
aşezarea în fâşii (metoda Zade).
Pentru realizarea corectă a comparaŃiilor directe, toate variantele care se compară trebuie să aparŃină
aceleiaşi experienŃe. Metoda grilajelor răspunde acestei necesităŃi.
36
a) Ce metoda asigură realizarea comparaŃiei directe a variantelor ?

învăŃare
ComparaŃia indirectă prin intermediul martorului poate fi sursa unor

erori determinate de faptul că pe de o parte, martorul poate fi încărcat
de erori şi pe de altă parte de faptul că el însuşi este o mărime
variabilă influenŃată de condiŃiile de mediu. Pentru acest motiv în
experienŃele de ameliorare se folosesc în comparaŃii 2 martori, un soi
sau un hibrid recunoscut ca martor la un moment dat şi media
variantelor. Pentru realizarea corectă a comparaŃiilor directe, toate
variantele care se compară trebuie să aparŃină aceleiaşi experienŃe.
Metoda grilajelor răspunde acestei necesităŃi.
3.7 Organizarea fluxului informaŃional de date potrivit scopului experienŃei
Metodele actuale de prelucrare a informaŃiei experimentale permit pe baza teoriei sistemelor o

explorare mai adâncă a datelor. Acest lucru este posibil în condiŃiile unei proiectări corecte a sistemului
de culegere a datelor prin asigurarea unor informaŃii şi prelucrări în timp real pe parcursul experienŃei.
Acest lucru poate permite la un moment dat executarea unor experienŃe în sens conversaŃional pe baza
unor scheme logice anterior proiectate, care să conducă la o dirijare a experienŃei corespunzător
răspunsurilor şi scopurilor experimentatorului. Un asemenea tip de experimentare solicită imaginarea
unui model de experimentare cu corectarea traiectoriei variantelor în funcŃie de scop. Acest fapt solicită
din partea experimentatorului cunoştinŃe agronomice, biologice, de teoria sistemelor, de modelare, fler
şi capacitate de decizie cu raportarea permanentă la resursele materiale disponibile pentru a face
modelul viabil.
a) Ce tip de cunoştinŃe sunt necesare realizării fluxului informaŃional ?

învăŃare
37
Metodele actuale de prelucrare a informaŃiei experimentale permit pe

baza teoriei sistemelor o explorare mai adâncă a datelor. Acest lucru
este posibil în condiŃiile unei proiectări corecte a sistemului de
culegere a datelor cu asigurarea unor informaŃii şi prelucrări în timp
real pe parcursul experienŃei. Acest fapt solicită din partea
experimentatorului cunoştinŃe agronomice, biologice, de teoria
sistemelor, de modelare, fler şi capacitate de decizie cu raportarea
permanentă la resursele materiale disponibile pentru a face modelul
viabil.
3.8 Posibilitatea de transgresare a datelor experimentale
Implementarea concluziilor rezultatelor experimentale se realizează prin promovarea soiurilor,

hibrizilor şi a caietelor de sarcini (fişelor tehnologice) ale tehnologiilor elaborate. Variabilitatea
condiŃiilor de microrelief, sol, climă deşi în limite apropiate, asemănătoare cu cele în care s-a
experimentat, face totuşi ca parametrii la care se realizează în producŃia agricolă cu elementele noi
promovate prin experienŃe să nu se facă la niveluri identice cu cele ale parametrilor cercetaŃi, dar să fie
foarte apropiate de aceştia. Sunt cunoscute şi elemente ca acŃiunea pesticidelor, mecanismele de
rezistenŃă ale acestora, unde calibrarea efectelor lor la condiŃiile de climă sunt perfect redundante.
Este recunoscută în activitatea de cercetare agricolă o marje de „nerealizare” a parametrilor de
vârf de cca. 30 %. (± 15 %), datorată variabilităŃii condiŃiilor climatice. Acest fapt conduce la ideea de
a pilota formarea producŃiei etapă cu etapă. Alocarea resurselor pe fiecare etapă trebuie judecată în
raport de valorizarea sporului de producŃie obŃinut, a cărui valorificare să ducă la recuperarea
cheltuielilor directe cu obŃinerea lui, dar şi să asigure recuperarea cheltuielilor pe ansamblul
tehnologiei. La judecarea capacităŃii de recuperare trebuie să se ia în considerare plaja de valori viitoare
posibile, situate între zona pesimistă şi zona medie de la nivelul momentului deciziei.
a) Ce reprezintă transgresarea datelor experimentale la nivelul
rezultatelor de producŃie ?

învăŃare
Alocarea resurselor pe fiecare etapă trebuie judecată în raport de

valorizarea sporului de producŃie obŃinut, a cărui valorificare să ducă
la recuperarea cheltuielilor directe cu obŃinerea lui, dar şi să asigure
recuperarea cheltuielilor pe ansamblul tehnologiei. La judecarea
capacităŃii de recuperare trebuie să se ia în considerare plaja de valori
viitoare posibile, situate între zona pesimistă şi zona medie de la
nivelul momentului deciziei.
38
3.9 Valorizarea acŃiunii factorilor experimentaŃi
Acceptarea unui proiect experimental este primul pas, odată cu acesta, experienŃa este verificată
pe parcursul execuŃiei, iar în final rezultatele sunt validate în măsura în care sunt reale şi exacte. In
cercetare chiar un rezultat negativ care ar infirma o ipoteză, obŃinut în condiŃii de probitate, este un
rezultat care trebuie acceptat ca atare, lărgind graniŃa cunoaşterii.
Pentru asigurarea unor date valabile, capabile de a fi generalizate pentru practică sunt necesare:
- o corectă stabilire a obiectivelor experienŃei în raport cu priorităŃile zonei şi cu disponibilul de
resurse băneşti
- organizarea bazei tehnico-materiale şi umane de execuŃie
- proiectarea experienŃei în detaliu pentru cunoaşterea fluxurilor de culegere şi prelucrare a datelor de
experimentator
- asigurarea pe cât posibil a repetabilităŃii rezultatelor în condiŃiile date
- asigurarea criteriului economic.
a)Care sunt elementele care asigură valorizarea factorilor
experimentaŃi ?

învăŃare
Pentru asigurarea unor date valabile, capabile de a fi generalizate
pentru practică sunt necesare:
- o corectă stabilire a obiectivelor experienŃei în raport cu priorităŃile
zonei şi cu disponibilul de resurse băneşti
- proiectarea experienŃei în detaliu pentru cunoaşterea fluxurilor de
culegere şi prelucrare a datelor de experimentator
- asigurarea pe cât posibil a repetabilităŃii rezultatelor în condiŃiile
date
Întrebarea 1
a) să ofere răspunsuri reale şi în timp scurt, la acŃiuni complexe ale factorilor
luaŃi în experimentare cu un aparat experimental suficient de sensibil, pentru a
surprinde prin semnificaŃia diferenŃelor mici de producŃie, acŃiunile directe ca
şi interacŃiunile factorilor.
b) Caracteristicile esenŃiale ale metodicii experimentale sunt: randomizarea,
controlul influenŃei fertilităŃi solului prin adoptarea unor metode de aşezare
ale experienŃelor corespunzătoare studiul mai multor factori în aceiaşi
experienŃă, compararea directă a numeroase variante, organizarea fluxului
39
experienŃă, compararea directă a numeroase variante, organizarea fluxului
informaŃional de date potrivit scopului experienŃei, posibilitatea de
transgresare a datelor experimentale şi valorizarea acŃiunii factorilor
experimentaŃi.
Întrebarea 2
a)Randomizarea reprezintă aşezarea întâmplătoare a variantelor în cadrul
repetiŃiilor experienŃei.
Întrebarea 3
a) Sistemele de aşezare sunt aşezarea sistematică şi aşezarea randomizată.
Randomizarea se poate organiza prin metoda blocurilor aşezate în linie pentru
neuniformităŃi pe verticală, prin metoda blocurilor etajate pentru
neuniformităŃi pe verticală, şi prin metoda pătratului latin şi a grilajelor pentru
neuniformităŃi exprimată pe două direcŃii.
Întrebarea 4
a)Parcurgerea în cicluri de cercetare separate de minimum 2 ani, a fiecărei
etape de cercetare ar însemna un timp de stabilire a noii tehnologii de cca 10
ani, durată ce coincide de regulă cu perioada de epuizare a efectului de
heterozis al organismului nou creat, ceea ce ar reduce în mod semnificativ
aportul cercetării ştiinŃifice pentru producŃie. In plus un asemenea sistem de
cercetare nu aduce o cunoaştere a interacŃiunilor între factorii de producŃie
ceea ce poate conduce la irosirea în practică nu numai de timp preŃios, ci şi de
resurse materiale şi de valori materiale într-o cercetare care nu se finalizează.
Întrebarea 5
a) Metoda grilajelor.
Întrebarea 6
a) Se solicită din partea experimentatorului cunoştinŃe agronomice, biologice,

de teoria sistemelor, de modelare, fler şi capacitate de decizie cu raportarea
permanentă la resursele materiale disponibile pentru a face modelul viabil.
Întrebarea 7
a) Pentru asigurarea unor date valabile, capabile de a fi generalizate pentru

practică sunt necesare:
- o corectă stabilire a obiectivelor experienŃei în raport cu priorităŃile zonei şi
cu disponibilul de resurse băneşti
- proiectarea experienŃei în detaliu pentru cunoaşterea fluxurilor de culegere
şi prelucrare a datelor de experimentator
- asigurarea pe cât posibil a repetabilităŃii rezultatelor în condiŃiile date
40
INSTRUCłIUNI
9. Care sunt caracteristicile esenŃiale ale tehnicii experimentale ? (3

p)
10. Ce este randomizarea? (2 p)
11. Ce metoda de aşezare asigură compararea directă a variantelor
experimentale? (2 p)
12. Ce presupune asigurarea unor date experimentale valabile ? (3 p)
41
FACTORII DEFORMATORI AI PRODUCłIEI PARCELELOR
EXPERIMENTALE
Cuprins
Pagina
4.2 CondiŃia de producŃie exactă şi reală 42
4.3 InfluenŃa marginilor asupra producŃiei parcelelor experimentale 44
4.4 InfluenŃa vecinilor asupra producŃiei parcelelor experimentale 46
4.5 Factorii de influenŃă asupra marginilor şi a vecinilor 47
4.6 InfluenŃa golurilor asupra producŃiei parcelelor experimentale 49
4.7 Factorii de influenŃă asupra frecvenŃei golurilor 51
• Explicarea condiŃiei de producŃie exactă şi reală

• ÎnŃelegerea influenŃei marginilor asupra producŃiei parcelelor
experimentale
• ÎnŃelegerea influenŃei vecinilor asupra producŃiei parcelelor
experimentale
• ÎnŃelegerea acŃiunii factorilor de influenŃă asupra marginilor şi
a vecinilor
• Explicarea influenŃei golurilor asupra producŃiei parcelelor
experimentale
• ÎnŃelegerea modului de acŃiune al factorilor de influenŃă asupra
golurilor
4.2 CondiŃia de producŃie exactă şi reală

Exprimarea corectă, prin producŃia obŃinută din parcela experimentală recoltabilă a
potenŃialului variantelor în condiŃiile pedoclimatice şi tehnice date, impun precizarea că pentru a le face
comparabile şi în special pentru a le putea extinde în producŃie, trebuie ca lucrările aplicate să fie
executate în aceleaşi condiŃii ca în producŃie, ca în cultura mare. Parcelele experimentale trebuie
ferite de acŃiunea unor factori deformatori ai producŃiei, factori care deşi nu au relevanŃă pentru solele
de zeci sau sute de ha, prezintă datorită efectului de oază, relevanŃă la nivelul suprafeŃelor mici. Astfel,
producŃiile medii ale parcelelor experimentale care descriu efectul generic al variantei experimentale
trebuie să îndeplinească condiŃia de a fi exacte şi reale.
Exactitatea se referă la modul de calculare a producŃiilor medii ca rezultat al raportării corecte
din punct de vedere aritmetic a sumei producŃiilor provenite din parcelele repetiŃii la numărul acestora.
Exactitatea priveşte deci înlăturarea erorilor de prelucrare a datelor.
42
CondiŃia de producŃie reală, se referă la asigurarea valorificării capacităŃii reale de producŃie a
variantelor. CondiŃia de producŃie reală se realizează printr-o serie de măsuri care privesc:
- alegerea corectă a locului de amplasare a experienŃei
- asigurarea unor condiŃii corespunzătoare de înfiinŃare, pornind de la pregătirea terenului la
calitatea materialului de semănat şi la executarea semănatului
- realizarea unor lucrări de întreŃinere corespunzătoare sub raportul momentului aplicării şi al
calităŃii lucrărilor
- înlăturarea efectului perturbator al marginilor parcelei experimentale sau al prezenŃei golurilor în
parcela recoltabilă
- înlăturarea unor erori potenŃiale, sistematice sau grosolane (la cântărire).
Cea mai mare parte a acestor condiŃii ale asigurării unei producŃii reale, pot fi îndeplinite cu un
personal calificat, cu o dotare corespunzătoare şi cu un atent control al calităŃii execuŃiei lucrărilor în
experienŃă.
Rămân însă de actualitate pentru majoritatea experienŃelor înlăturarea influenŃei unor factori
deformatori ai producŃiilor, care acŃionează aproape permanent cum sunt influenŃele marginilor parcelei
experimentale, influenŃele vecinilor şi ale golurilor.
a) La ce se referă termenul de producŃie exactă ?
b) La ce se referă termenul de producŃie reală ?

învăŃare
CondiŃia de producŃie exactă se referă la modul de calculare a
producŃiilor medii ca rezultat al raportării corecte din punct de vedere
aritmetic a sumei producŃiilor provenite din parcelele repetiŃii la
numărul acestora. Exactitatea priveşte deci înlăturarea erorilor de
prelucrare a datelor.
CondiŃia de producŃie reală se referă la asigurarea valorificării
manifestării capacităŃii reale de producŃie a variantelor. CondiŃia de
producŃie reală se realizează printr-o serie de măsuri care privesc:
- alegerea corectă a locului de amplasare a experienŃei
- asigurarea unor condiŃii corespunzătoare de înfiinŃare, pornind
de la pregătirea terenului la calitatea materialului de semănat şi
la executarea semănatului
- realizarea unor lucrări de întreŃinere corespunzătoare sub
raportul momentului aplicării şi al calităŃii lucrărilor
- înlăturarea efectului perturbator al marginilor parcelei
experimentale sau al prezenŃei golurilor în parcela recoltabilă
- înlăturarea unor erori potenŃiale, sistematice sau grosolane (la
cântărire).
43
4.3 InfluenŃa marginilor asupra producŃiei parcelelor experimentale
Eliminarea influenŃei marginilor frontale şi longitudinale (fig. 4.3.1, 4.3.2) se face în scopul
eliminării unor erori sistematice, determinate de reacŃia plantelor în zone în care acŃionează mai intens
factorul edafic, decât în masivul de plante. Înlăturarea acestor influenŃe determină un rezultat mai
apropiat de realitate, exprimându-se mai bine capacitatea de producŃie a variantelor experimentale.
longitudinală
longitudinală
longitudinală
V1 V2
Eliminare
Eliminare
Eliminare
Fig. 4.3.1 InfluenŃa marginilor longitudinale asupra producŃiei parcelei experimentale
Eliminare Eliminare
frontală frontală
V1 V2
Eliminare Eliminare
frontală frontală
Fig. 4.3.2 InfluenŃa marginilor frontale asupra producŃiei parcelei experimentale
InfluenŃa marginii se manifestă frontal, la capetele parcelelor experimentale şi longitudinal, de-a

lungul acestora.
InfluenŃa marginii frontale, poate acŃiona în majoritatea cazurilor în sensul creşterii producŃiei,
foarte rar în sensul diminuării acestora. Ca urmare se realizează un spor de producŃie (mai rar o
scădere) în zona marginii parcelei experimentale datorită valorificării de către plante a aprovizionării
suplimentare cu lumină, apă şi substanŃe nutritive în vecinătatea drumurilor, la capetele parcelelor
experimentale. Această influenŃă se localizează pe o distanŃă măsurată de la marginea frontală către
interiorul parcelei care variază de la 0,25 m la cca. 0,75-1,00 m în funcŃie de plantă şi de
aprovizionarea solului în substanŃe nutritive şi apă. Plantele din această zonă sunt mai dezvoltate şi
implicit, producŃia lor este mai ridicată decât în interiorul parcelei. N.A. Săulescu, T. Popa şi Aurora
Rădoi (1960), au arătat că la porumbul cultivat la 70 cm între rânduri, plantele marginale au o
producŃie individuală cu 37,0% mai ridicată, pe când cea de a doua plantă pe rând, numai cu 7 %. S-a
remarcat că aceste influenŃe sunt mai evidente în anii secetoşi decât în anii ploioşi sau normali. În
aceleaşi condiŃii de aprovizionare cu apă, diferenŃele sunt mai mari pe solurile slab aprovizionate în
substanŃe nutritive.
44
Eventuala scădere a producŃiei îşi poate datora existenŃa unor atacuri de dăunători sau boli care
pătrund în principal prin marginea experienŃei, sau unei tasări suplimentare în zona de margine ca
urmare a unui exces de lucrări mecanice de-a lungul anilor. Asemenea situaŃii sunt foarte rare în
câmpurile experimentale, dar sunt vizibile în ultimii 10-15 ani la marginea solelor din cultura mare
impunând benzi de protecŃie mai mari la alegerea de perimetre experimentale. Aceste influenŃe se
elimină prin practicarea eliminărilor frontale (fig. 4.3.3), pe adâncimea pe care se manifestă efectul
perturbator.
În trecut aceste eliminări frontale se realizau pe 1,00 m adâncime la ambele capete, astăzi în
majoritatea cazurilor ele se practică pe o adâncime de 0,5 m atât la cereale cât şi la plante prăşitoare. În
situaŃia când influenŃa marginii frontale este mai mare, se va adopta o eliminare pe o distanŃă
corespunzătoare acestei influenŃe.
InfluenŃa marginii longitudinale are drept cauză în principal prezenŃa vecinilor localizaŃi pe
laturile lungi ale parcelelor experimentale şi îşi datorează existenŃa fie cărărilor separatoare cu lăŃime
de 20-40 cm dintre parcele în cazul unor experienŃe de ameliorare, fie influenŃei vecinilor determinate
de capacitatea de competiŃie exprimată vizual prin talia diferită a plantelor între două variante vecine.
LăŃimea recoltabilă
Eliminare frontală
Eliminare longitudinală
Eliminare longitudinală
Parcela recoltabilă
Eliminare frontală
LăŃimea semănată
Fig. 2.3.3 Elementele parcelei experimentale
ExperienŃele mai vechi ale lui Arny citat de N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu la culturi semănate
în rânduri dese la ovăz indică (tabelul 4.3.1) indică influenŃe până la o distanŃă de 45 cm în interiorul
parcelei.
Tabelul 4.3.1
InfluenŃa marginii longitudinale (%) faŃă de producŃia medie a rândului interior la culturile
semănate în rânduri dese
PoziŃia rândurilor DistanŃa de la marginea Ovăz Grâu Orz
longitudinală
Interior 45 100 100 100
Secund faŃă de 2 rânduri marginale 30 124 152 150
Primul interval de la margine 15 186 204 228
45
a) Cum acŃionează influenŃa marginilor frontale şi a marginilor
longitudinale?

învăŃare
Eliminarea influenŃei marginilor frontale şi longitudinale se face în
scopul eliminării unor erori sistematice, determinate de reacŃia
plantelor în zone în care acŃionează mai intens factorul edafic, decât în
masivul de plante. Înlăturarea acestor influenŃe determină un rezultat
mai apropiat de realitate, exprimându-se mai bine capacitatea de
producŃie a variantelor experimentale.
InfluenŃa marginii se manifestă frontal, la capetele parcelelor
experimentale şi longitudinal, de-a lungul acestora.
InfluenŃa marginii frontale, poate acŃiona în majoritatea cazurilor
în sensul creşterii producŃiei, foarte rar în sensul diminuării acestora.
InfluenŃa marginii longitudinale are drept cauză în principal
prezenŃa vecinilor localizaŃi pe laturile lungi ale parcelelor
experimentale şi îşi datorează existenŃa fie cărărilor separatoare cu
lăŃime de 20-40 cm dintre parcele în cazul unor experienŃe de
ameliorare, fie influenŃei vecinilor, determinate de capacitatea de
competiŃie exprimată vizual prin talia diferită a plantelor, între două
variante vecine.
4.4 InfluenŃa vecinilor asupra producŃiei parcelelor experimentale
InfluenŃa vecinilor se manifestă acolo unde nu există cărări separatoare, sau acestea sunt foarte
înguste, de 15-20 cm.
Această influenŃă este datorată vigorii diferite a plantelor, arhitecturii diferite a sistemului
radicular, ritmului diferit de creştere şi taliei diferite între două variante vecine. Ritmul mai puternic de
creştere al plantelor dintr-o variantă, face ca aceasta să exploreze mai rapid şi mai bine solul în zona de
interferenŃă, extrăgând cantităŃi mai mari de apă în detrimentul variantei vecine, caracterizate printr-un
ritm mai lent de creştere. Talia mai înaltă o avantajează printr-o suprafaŃă mai mare de asimilaŃie şi prin
exercitarea unui efect de umbrire asupra celeilalte.
Această prezenŃă la limita marginilor parcelelor a unor talii deosebite a plantelor poate avea
diferite cauze, fie genetice, ce Ńin de materialul biologic diferit al plantelor fie legate de tehnica de
cultură.
In principiu, constituŃia genetică, a unor plante de talii diferite, cu diferite ritmuri de dezvoltare
şi creştere, la soiurile timpurii faŃă de cele tardive, le avantajează pe cele din urmă. Privitor la tehnica
de cultură, aceasta se referă la experienŃele cu densităŃi sau epoci, la experienŃele cu îngrăşăminte,
46
regim de irigare, ca şi la experienŃe cu diferite tratamente culturale cum sunt praşilele, erbicidele,
fungicidele, stimulatorii de creştere. Variantele avantajate de tehnologia aplicată (fig. 4.4.1 ) dobândesc
o capacitate competitivă superioară şi pe zona din vecinătatea marginilor parcelei, extrag suplimentar
apă, substanŃe nutritive şi se bucură datorită creşterilor mai intense de un plus de vigoare care
determină o activitate fotosintetică superioară.
O situaŃie specială se manifestă în condiŃii de irigare. Aici plantele din parcelele neirigate
plasate în vecinătatea celor irigate, întrec în zona de margine talia plantelor neirigate din parcela
neirigată, datorită aportului suplimentar de apă sau substanŃe nutritive extras din zona de interferenŃă
dintre cele două variante.
Fig. 4.4.1 InfluenŃa vecinilor în plan longitudinal
În această situaŃie, plantele din variantele mai bine aprovizionate, suportă o anumită concurenŃă
din partea variantelor neirigate sau neîngrăşate.
a) Cum se explică influenŃa vecinilor asupra producŃiei parcelelor
experimentale?

învăŃare
InfluenŃa vecinilor se manifestă acolo unde nu există cărări
separatoare, sau acestea sunt foarte înguste, de 15-20 cm. Această
influenŃă este datorată vigorii diferite a plantelor, arhitecturii diferite a
sistemului radicular, ritmului diferit de creştere şi taliei diferite între
două variante vecine.
4.5 Factorii de influenŃă asupra marginii longitudinale şi a vecinilor
Zona de influenŃă a marginii longitudinale ca şi a vecinilor, depinde de următorii factori: tipul

culturii, felul factorului, felul experienŃei, impactul gradientului tehnologic şi forma parcelei
experimentale.
Tipul culturii se exprimă diferit în funcŃie de distanŃa dintre rânduri la care sunt semănate sau
amplasate culturile. La culturile semănate în rânduri dese, la 6,25-12,5 cm sau 15 cm între rânduri,
această influenŃă se resimte la al doilea şi la al treilea rând de plante, pe o distanŃă ce variază în funcŃie
de diferenŃa de înălŃime a plantelor de la 0,25 până la 0,5 m. La plantele păşitoare, după cercetările lui
47
N.A. Săulescu, T. Popa şi Aurora Rădoi (1960) atunci când acestea sunt semănate la distanŃe mari, de
exemplu la porumb de 0,9 m între rânduri, nu se resimte o influenŃă a vecinilor, chiar la hibrizi foarte
deosebiŃi.
La plantele semănate în rânduri apropiate cum este sfecla de zahăr, fasolea sau soia, efectul se
resimte până la 0,5 m distanŃă (D.I. Săndoiu, 1997). La cartof, se recomandă o eliminare longitudinală
de 0,5 m la plantarea manuală şi 0,7 m la plantarea mecanizată. Ca atare între cultivarele din aceiaşi
grupă de precocitate, cu talii ale plantelor foarte apropiate, putem fi în situaŃia de a nu practica
eliminări longitudinale, ceea ce aduce economie de suprafaŃă, în timp ce între culturile semănate în
rânduri apropiate este necesară o eliminare longitudinală de 0,5 m iar la cerealele păioase o eliminare
de 0,25 m până la 0,5 m în funcŃie de situaŃia concretă.
La experienŃele în plantaŃii pomicole, părerile sunt împărŃite, unii cercetători recomandă parcele
de 2-3 pomi în cadrul sistemelor semiintensive de plantare, alŃi autori, în sistemele extensive de
plantare socotesc pomul cu spaŃiul de nutriŃie aferent ca o entitate, ca o parcelă experimentală
elementară. Sistemele superintensive se apropie de sistemul culturilor prăşitoare din culturile de câmp.
Felul factorului experimentat. La experienŃele la care factorii luaŃi în considerare exprimaŃi
prin variantele de experimentare au un efect puternic asupra producŃiei, cum sunt cele cu îngrăşăminte,
apă de irigaŃie, erbicide, posibilitatea rădăcinilor din zona de margine de a beneficia aşa cum arătam, de
efectul factorilor din parcela vecină care nu le sunt destinaŃi, indică o influenŃă mai evidentă a marginii
parcelei. Aceasta poate impune practicarea unor eliminări longitudinale în concordanŃă cu influenŃa
manifestată. Aceasta se exprimă de regulă în distanŃe de 0,5-1,00 m la cerealele păioase şi la plantele
semănate în rânduri intermediare şi de până la 1 rând, mai rar două rânduri de eliminare din fiecare
parcelă la plantele prăşitoare cum este porumbul sau cartoful, atunci când se amplifică efectul
îngrăşămintelor de exemplu cu cel al apei de irigaŃie.
Impactul gradientului tehnologic. Cu cât creşte deosebirea dintre variante, cu atât efectul
influenŃei vecinilor este mai mare. Aceasta impune gruparea în experienŃe a variantelor foarte
deosebite, cum sunt de exemplu hibrizii dintr-o anumită clasă de precocitate sau variantele irigate la
un regim de irigare apropiat, sau variantele care primesc doze mari de îngrăşăminte sau chiar variantele
care primesc doze mai mari de erbicide, comparativ cu cele care primesc doze mai mici. Se
procedează la aceste grupări pentru a apropia condiŃiile de concurenŃă ale variantelor competitive şi
pentru a limita pe cât posibil numărul zonelor de influenŃă marcantă a marginii în aceiaşi experienŃă. Se
merge până acolo, încât pentru hibrizi sau soiuri din aceiaşi clasă de precocitate se organizează
experienŃe separate.
Forma parcelelor experimentale. Parcelele lungi şi înguste suportă o influenŃă a vecinilor mai
mare (N.A. Săulescu şi N. N. Săulescu, 1967). Aceasta impune ca la stabilirea lăŃimii parcelei
experimentale să existe după practicarea eliminărilor longitudinale suficiente rânduri normale care să
confere parcelei recoltabile însuşirea de masiv de plante.
În ameliorarea plantelor, parcelele foarte înguste de 1-3 rânduri pot fi folosite fără practicarea
eliminărilor longitudinale numai în condiŃiile în care variantele sunt puŃin deosebite ca talie şi ritm de
creştere. La experienŃele cu soiuri sau metode culturale la plantele prăşitoare, dacă la alegerea soiurilor,
hibrizilor sau a tratamentelor, acestea nu determină diferenŃe mari de talie, există posibilitatea să nu fie
practicate eliminări longitudinale. Practic, în afară de amelioratori, ceilalŃi cercetători uzează rar de
aceste posibilităŃi.
La experienŃele cu îngrăşăminte şi erbicide, fungicide, substanŃe regulatoare se recomandă la
recoltare o eliminare longitudinală de 0,5 m determinată nu atât de diferenŃele între plantele din
parcelele vecine cât de riscul împrăştierii substanŃelor chimice în imediata vecinătate a parcelei.
La experienŃele cu plante prevăzute cu cârcei, cum este mazărea, se recomandă între parcele
rânduri separatoare dintr-o specie rezistentă la cădere cum este ovăzul sau bobul (N.A. Săulescu şi N.
N. Săulescu, 1967). În practică, în asemenea situaŃii se fac eliminări de 0,5 m lăŃime. Soiurile din
varietatea afila de astăzi nu mai pun această problemă.
48
a) Care sunt factorii care acŃionează asupra influenŃei marginilor şi a
vecinilor ?

învăŃare
Zona de influenŃă a marginii longitudinale ca şi a vecinilor, depinde

de următorii factori: tipul culturii, felul factorului, felul experienŃei,
impactul gradientului tehnologic şi forma parcelei experimentale.
4.6 InfluenŃa golurilor asupra producŃiei parcelelor experimentale
InfluenŃa golurilor se exprimă prin aceea că plantele din vecinătatea golurilor, se dezvoltă mai bine
beneficiind de un aport suplimentar de apă, substanŃe nutritive, lumină, căldură în condiŃiile unui
schimb mai activ de gaze (O2 şi CO2). În general golurile deformează producŃia parcelei experimentale
dacă depăşesc o anumită limită, motiv pentru care ele se iau în calcul numai când depăşesc această
limită.
PrezenŃa golurilor se exprimă în rezultatele de producŃie diferite, în funcŃie de elemente cum sunt
tipul culturii, planta, frecvenŃa golurilor şi de faptul dacă sunt sistematice sau nu.
Tipul culturii şi felul plantei. La culturile semănate în rânduri dese, golurile pot fi datorate unor
cauze diferite, cu caracter accidental, cum sunt atacurile de dăunători, ca viermele sârmă, de boli cum
este tăciunele sau piticirea plantelor, sau unor factori necontrolaŃi etc. Golurile la culturile semănate în
rânduri dese se iau în considerare când depăşesc o proporŃie de 10%, fără a ocupa zone compacte. Până
la această limită plantele vecine golurilor exercită un efect de compensare a producŃiei.
La plantele semănate în rânduri apropiate la 45-50 cm, cercetările de această factură lipsesc. Există
tendinŃa ca situaŃiile de existenŃă a golurilor la aceste culturi să fie asimilate celor de la cerealele
păioase.
La culturile semănate în rânduri distanŃate cum este porumbul şi cartoful, plantele vecine golurilor
sunt influenŃate pozitiv de goluri şi dau producŃii cu 10-20 % mai mari decât plantele din restul
parcelei în funcŃie de condiŃiile climatice. Cu creşterea frecvenŃei golurilor producŃia este mai puternic
afectată. Pentru aceasta se face o corecŃie pentru eliminarea golurilor. In jurul golurilor, lucrările mai
vechi, scrise când se lucra cu densităŃi mai mici la ha şi la 0,9 m între rândurile de plante recomandau
eliminarea plantelor din vecinătatea golului cu reducerea corespunzătoare a suprafeŃei parcelei,
producŃia realizată după eliminarea golurilor raportându-se la suprafaŃa acoperită efectiv de plante. Mai
nou, în condiŃiile în care se lucrează cu densităŃi mai mari, la distanŃe între rândurile de plante de 0,7 m,
(fig. 4.6.1 a-1) s-a observat că în absenŃa unei plante pe o zonă a rândului completă, plantele din
49
vecinătatea celei lipsă acoperă această lipsă prin creşterea individuală de producŃie a celor din
vecinătate, datorită unei mai bune explorări a spaŃiului de nutriŃie.
Pentru o asemenea situaŃie, nu se face compensarea golului. Atunci când accidental, lipsesc mai
multe plante la rând (fig. 4.6.1 a-2) se socoteşte că plantele lipsă din preajma golului vor compensa
lipsa unei singure plante, restul socotindu-se gol efectiv cu care se va diminua producŃia parcelei
experimentale, producŃia raportându-se la restul suprafeŃei efectiv acoperită cu plante.
La sfecla de zahăr, semănată în rânduri apropiate, eliminarea golurilor se face în cruce pentru o
plantă lipsă eliminându-se 4 plante (fig. 4.6.1 b). Se scade din suprafaŃa recoltabilă a parcelei, suprafaŃa
ocupată de goluri. O situaŃie specială o prezintă experienŃele cu pesticide, (erbicide, insecticide şi
fungicide) la care nu se fac corecŃii pentru goluri atunci când acestea au ca sursă substanŃele de
combatere, socotindu-se că eventualele plante lipsă Ńin de condiŃiile de eficacitate ale tratamentului
aplicat.
a -1 a-2 b
a) la plante semănate în rânduri distanŃate (porumb) b) la sfecla de zahăr
a – 1: în cazul unei a – 2: în cazul a mai multe
singure plante lipsă plante lipsă pe rând
Legenda: o - plante normale; x – goluri accidentale; ħ – plante vecine golurilor care se îndepărtează;
* - gol datorat lipsei de germinare a materialului biologic
Fig. 4.6.1 ModalităŃi de eliminare a golurilor
Evident, dacă într-o experienŃă cu erbicide, fungicide sau acaricide vom avea un atac de dăunător care
nu intră în tematica experienŃei, atunci în această situaŃie se vor face corecŃii de goluri, deducându-se
suprafaŃa atacată cu o zonă de 0,25 m jur împrejur din suprafaŃa recoltabilă planificară a parcelei. La
porumb se socoteşte admisibil un procent de 10 % goluri când acestea sunt repartizate uniform pe toată
suprafaŃa.
Frecventa golurilor depinde de natura acestora, de cauza care le-a provocat şi de modul ei de
acŃiune. Din acest punct de vedere se deosebesc goluri sistematice şi goluri accidentale, întâmplătoare.
Golurile sistematice, apar în aceiaşi proporŃie în toate repetiŃiile variantei. Golurile sistematice pot
avea cauze diferite cum sunt lipsa de rezistenŃă la ger a anumitor soiuri de cereale păioase, lipsa de
rezistenŃă la atacul unor dăunători, boli criptogamice sau la acŃiunea unui erbicid în cazul existenŃei în
experienŃă a unor plante rezistente. InfluenŃa acestor goluri sistematice nu se înlătură nici la recoltare şi
nici la valorificarea rezultatelor deoarece este un element ce defineşte o caracteristică importantă a
organismelor lipsite de tipul respectiv de rezistenŃă, caracteristică care se exprimă prin producŃie ca
element de sinteză al acŃiunii tuturor factorilor. Pentru a se cunoaşte acest lucru se fac observaŃii foarte
atente de la răsărirea plantelor şi se notează separat acest tip de goluri.
50
Golurile accidentale sau întâmplătoare nu apar la fel în toate repetiŃiile aceleiaşi variante. Aceste
goluri au drept cauză, greşeli umane în execuŃia unor lucrări sau tratamente cum sunt semănatul
incomplet al unei parcele, un număr de plante distruse la mutarea echipamentului de udare sau un atac
unilateral al unui dăunător, etc.
Golurile accidentale participă la realizarea erorii experimentale. InfluenŃa acestor goluri se
concretizează în analiza varianŃei ca parte a erorii totale. Eroarea totală are 3 surse: neuniformitatea
solului, neuniformitatea materialului biologic şi erorile întâmplătoare. Golurile sunt parte a erorilor
întâmplătoare.
1. Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de spaŃiul
avut la dispoziŃie, vă rugăm să comentaŃi sau să răspundeŃi la următoarele
întrebări:
a) Cum acŃionează influenŃa golurilor ?
Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de învăŃare

InfluenŃa golurilor se exprimă prin aceea că plantele din vecinătatea
golurilor se dezvoltă mai bine beneficiind de un aport suplimentar de apă,
substanŃe nutritive, lumină, căldură în condiŃiile unui schimb mai activ de
gaze (O2 şi CO2). În general golurile deformează producŃia parcelei
experimentale dacă depăşesc o anumită limită, motiv pentru care ele se iau
în calcul numai când depăşesc această limită.
PrezenŃa golurilor se exprimă în rezultatele de producŃie diferit, în funcŃie
de elemente cum sunt tipul culturii, planta, frecvenŃa golurilor şi de faptul
dacă sunt sistematice sau nu.
4.7 Factorii care influenŃează frecvenŃa golurilor
FrecvenŃa golurilor întâmplătoare şi influenŃa acestora, depinde de specia cultivată,

condiŃiile meteorologice ale anului, de faza în care pier plantele, de lucrările de înfiinŃare
(semănat, plantat) de îngrijire şi de densitatea culturii.
Specia cultivată, influenŃează în sensul că sunt culturi mai pretenŃioase la răsărire cum este
sfecla de zahăr, la care apar mai multe goluri decât la porumb, floarea soarelui sau cartof. Se remarcă
de asemenea mai multe goluri la soiurile de plante semănate toamna, la cereale (grâu, orz), rapiŃă,
decât la cele semănate primăvara.
ImportanŃa acestor goluri în determinarea producŃiei parcelei este diferită. La plantele la care se
calculează producŃia după suprafaŃa recoltabilă a parcelei cum sunt culturile semănate în rânduri dese,
se obŃin producŃii mai mici la plantele cu goluri mai multe împrăştiate uniform în suprafaŃa parcelei. La
plantele prăşitoare, la parcelele cu goluri mai multe se înregistrează producŃii mai mari deoarece la
calculul producŃiei medii a parcelei se pleacă de la producŃia medie pe plantă. Dacă nu se înlătură
producŃia plantei vecine golurilor există şansa ca la producŃia medie a plantei să se obŃină valori mai
ridicate, deoarece acestea se includ din greşeală în producŃia medie a plantei cu care se recompune
producŃia parcelei pe baza numărului de plante planificate pe parcela recoltabilă.
51
CondiŃiile meteorologice ale anului determină în anii secetoşi goluri mai frecvente decât în anii
ploioşi. AlternanŃa umezeală-uscăciune determinată primăvara de ploi cu uscăciune vara după
semănatul culturilor cu seminŃe mici cu putere redusă de străbatere determină formarea crustei pe
solurile cu conŃinut ridicat de argilă sau cu structură degradată datorită compactării secundare.
Fenomenul este accentuat în condiŃiile unor adâncimi neuniforme de semănat.
Faza în care pier plantele, determină influenŃe cu atât mai puternice asupra producŃiei, cu cât
acestea se produc mai devreme.
Lucrările de înfiinŃare şi de îngrijire, pot determina prin lipsa de atenŃie sau de

profesionalism formarea unor goluri accidentale.
Densitatea culturii. Golurile au o influenŃă mai mare (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967)
în cadrul unor densităŃi mari în cadrul unor distanŃe mai mici între rânduri şi între plante pe rând,
influenŃa acestora transmiŃându-se în această situaŃie şi la rândurile învecinate.
Golurile întâmplătoare indiferent de cauza care le-a determinat apariŃia, trebuiesc cunoscute şi
eliminată influenŃa lor prin refacerea parcelei recoltabile, numai cu acel masiv de plante capabil să
exprime capacitatea de producŃie a variantei, producŃia variantei realizându-se în funcŃie de suprafaŃa
exactă recoltabilă. Numai în acest fel se pot realiza producŃii reale, cu un grad ridicat de exactitate în
parcelele experimentale. Un mijloc tehnic sigur de reducere a golurilor este de a se lucra cu o sistemă
adecvată de maşini la momentul optim, conform cerinŃelor tehnologice ale speciei ce se
experimentează, folosindu-se sămânŃă cu certificat de calitate, tratată cu insecticide şi fungicide, cu
practicarea unui nivel profesional ridicat recunoscut prin calitatea cercetătorilor şi a tehnicienilor, cu
realizarea unui sistem de întreŃinere corespunzător.
a) Care sunt factorii care influenŃează frecvenŃa golurilor ?

învăŃare
FrecvenŃa golurilor întâmplătoare şi influenŃa acestora, depinde de
specia cultivată, condiŃiile meteorologice ale anului, faza în care pier
plantele, lucrările de înfiinŃare (semănat, plantat), de îngrijire, şi de
densitatea culturii.
Golurile întâmplătoare indiferent de cauza care le-a determinat

apariŃia, trebuiesc cunoscute şi eliminată influenŃa lor prin refacerea
parcelei recoltabile numai cu acel masiv de plante capabil să exprime
capacitatea de producŃie a variantei, producŃia variantei realizându-se
în funcŃie de suprafaŃa exactă recoltabilă.
52
Întrebarea 1
a) CondiŃia de producŃie reală se referă la modul de calculare a producŃiilor
medii ca rezultat al raportării corecte din punct de vedere aritmetic a sumei
producŃiilor provenite din parcelele repetiŃii la numărul acestora. Exactitatea
priveşte deci înlăturarea erorilor de prelucrare a datelor.
b) CondiŃia de producŃie reală se referă la asigurarea valorificării manifestării
capacităŃii reale de producŃie a variantelor.
Întrebarea 2
a) InfluenŃa marginii frontale, poate acŃiona în majoritatea cazurilor în sensul
creşterii producŃiei, foarte rar în sensul diminuării acestora.
InfluenŃa marginii longitudinale are drept cauză în principal prezenŃa
vecinilor localizaŃi pe laturile lungi ale parcelelor experimentale. Aceasta îşi
datorează existenŃa fie cărărilor separatoare cu lăŃime de 20-40 cm dintre
parcele în cazul unor experienŃe de ameliorare, fie influenŃei vecinilor
determinate de capacitatea de competiŃie exprimată vizual prin talia diferită a
plantelor între două variante vecine.
Întrebarea 3
a) InfluenŃa vecinilor este datorată vigorii diferite a plantelor, arhitecturii
diferite a sistemului radicular, ritmului diferit de creştere şi taliei diferite între
două variante vecine.
Întrebarea 4
a) Zona de influenŃă a marginii longitudinale ca şi a vecinilor, depinde de
următorii factori: tipul culturii, felul factorului, felul experienŃei, impactul
gradientului tehnologic şi forma parcelei experimentale.
Întrebarea 5
a) InfluenŃa golurilor se exprimă prin aceea că plantele din vecinătatea
golurilor se dezvoltă mai bine beneficiind de un aport suplimentar de apă,
substanŃe nutritive, lumină, căldură în condiŃiile unui schimb mai activ de
gaze (O2 şi CO2).
Întrebarea 6
a) FrecvenŃa golurilor întâmplătoare şi influenŃa acestora, depinde de specia
cultivată, condiŃiile meteorologice ale anului, faza în care pier plantele,
lucrările de înfiinŃare (semănat, plantat) de îngrijire şi de densitatea culturii.
INSTRUCłIUNI
53
13. Care sunt factorii deformatori ai producŃiei parcelelor

experimentale? (2 p)
14. Care sunt influenŃele marginii frontale şi longitudinale asupra
producŃiei parcelelor experimentale ? (2 p)
15. Care sunt factorii de influenŃă ai marginilor şi vecinilor
parcelelor experimentale? (2 p)
16. Care este influenŃa golurilor asupra producŃiei parcelelor
experimentale ? (2 p)
17. Care sunt factorii care influenŃează frecvenŃa golurilor în
parcelele experimentale ? (2 p)
54
METODELE DE AŞEZARE ALE EXPERIENłELOR
Cuprins
Pagina
5.2 Scopul metodelor de aşezare ale experienŃelor 55
5.3 Metodele de aşezare pentru experienŃele monofactoriale 57
5.4 Metodele de aşezare pentru experienŃele polifactoriale 63
5.5 ExperienŃele polifactoriale fracŃionate 72
5.6 Criteriile folosite în alegerea metodei de aşezare a experienŃelor 73
• Prezentarea scopului metodelor de aşezare ale experienŃelor

• Prezentarea metodelor de aşezare pentru experienŃele
monofactoriale
• Prezentarea metodelor de aşezare pentru experienŃele
polifactoriale
• ÎnŃelegerea experienŃelor polifactoriale fracŃionate
• ÎnŃelegerea criteriilor care determină alegerea metodei de aşezare
5.2 Scopul metodelor de aşezare ale experienŃelor
Metodele de aşezare ale experienŃelor constau în sisteme de grupare a variantelor experimentale

pe suprafaŃa de teren destinată experienŃei, cu respectarea restricŃiilor convenite în cadrul regulilor de
asociere, în scopul minimizării acelei părŃi a erorii experimentale sistematice care provine din
neuniformitatea solului.
Minimizarea acestei părŃi a erorii experimentale determină creşterea preciziei în măsurarea
diferenŃelor dintre variantele experimentale.
Creşterea numărului de variante ca urmare a complexităŃii cercetării pe de o parte, faptul că
aşezarea randomizată a câştigat din ce în ce mai mult teren, a generat sisteme de grupare în care
parcelele cu suprafeŃe mai mici şi mai înguste (a căror mărime a rezultat după cum am văzut dintr-un
calcul al erorilor) să se grupeze în cadrul unor blocuri randomizate care cuprindeau o singură dată
fiecare variantă. Aceste sisteme răspund bine unei variaŃii unidirecŃionale a fertilităŃi solului (fig. 5.2.1).
In cadrul unei variaŃii bidimensionale a fertilităŃi solului, dacă raportul lungime/lăŃime a
parcelei nu este prea mare, s-a imaginat un sistem de aşezare a parcelelor care realizează o dublă
grupare a variantelor experimentale, acestea intrând odată pe orizontală şi altă dată în plan vertical.
Armonizarea contradicŃiei legate de creşterea numărului de variante si neuniformitatea
terenului a fost rezolvată cu ajutorul aşezărilor în blocuri incomplete.
55
Fig. 5.2.1 Alegerea metodei de aşezare în funcŃie de direcŃia neuniformităŃilor terenului
EvoluŃia modului de grupare a variantelor în cadrul experienŃelor a generat următoarele metode
de aşezare în evoluŃie istorică:
1. Aşezarea sistematică (cu varianta ei în benzi)
2. Aşezarea în blocuri randomizate
3. Aşezarea în pătrat latin
4. Aşezarea în dreptunghi latin
5. Aşezarea în grilaje.
Aceste metode de aşezare sunt recomandate pentru experienŃele monofactoriale şi
polifactoriale (mai frecvent bifactoriale). ExperienŃelor polifactoriale le este proprie o metodă
superioară de grupare, cea a parcelelor subdivizate, cu varianta ei în benzi.
Metodele de aşezare au fiecare caracteristici, avantaje şi dezavantaje, limite astfel încât fiecare
experimentator îşi alege metoda în conformitate cu obiectivele experienŃei, metoda având numai rolul
de a minimiza erorile sistematice.
a) Ce sunt metodele de aşezare ?
b) Ce metode de aşezare cunoaşteŃi ?

învăŃare
56
Metodele de aşezare ale experienŃelor constau în sisteme de grupare a
variantelor experimentale pe suprafaŃa de teren destinată experienŃei,
cu respectarea restricŃiilor convenite în cadrul regulilor de asociere, în
scopul minimizării acelei părŃi a erorii experimentale sistematice care
provine din neuniformitatea solului.
Minimizarea acestei părŃi a erorii experimentale determină creşterea
preciziei în măsurarea diferenŃelor dintre variantele experimentale.
Metodele de aşezare cunoscute pentru experienŃele de câmp sunt
aşezarea sistematică (cu varianta ei în benzi), aşezarea în blocuri
randomizate, aşezarea în pătrat latin, aşezarea în dreptunghi latin,
aşezarea în grilaje.
5.3 Metodele de aşezare pentru experienŃele monofactoriale
Metoda blocurilor randomizate. Simplitatea metodei blocurilor randomizate şi adaptabilitatea

ei la diferite situaŃii a făcut ca aceasta să fie foarte frecvent folosită. In funcŃie de situaŃia din teren sunt
cunoscute 3 variante ale acestei metode:
- metoda blocurilor randomizate aşezate liniar

- metoda blocurilor randomizate aşezate etajat
- metoda blocurilor randomizate aşezate dispersat.
Metoda blocurilor randomizate aşezate liniar (fig. 5.3.1 a) se caracterizează prin aşezarea
blocurilor pe o singură linie. Această aşezare se foloseşte în cazul neuniformităŃilor solului reprezentate
pe verticală. Metoda este foarte frecvent folosită în cadrul loturilor demonstrative şi a experienŃelor de
producŃie datorită comodităŃii în execuŃie, toate variantele chiar dacă sunt randomizate fiind aşezate pe
un singur rând.
Metoda locurilor randomizate aşezate etajat pe 2, 3, 4 sau 5 rânduri este foarte frecvent
utilizată (fig. 5.3.1. b). Această metodă este foarte folosită în condiŃiile unor soluri relativ uniforme sau
în condiŃiile în care se realizează prin aplicarea îngrăşămintelor la un nivel superior optimului un grad
foarte ridicat de uniformitate în privinŃa factorului chimic, fără a exista neuniformitate evidentă în
privinŃa factorilor fizici ai solului cum sunt textura şi densitatea aparentă sau adâncimea franjului
capilar. Această metodă este frecvent folosită la culturile comparative cu soiuri, erbicide, fungicide,
densităŃi, epoci, tehnică de udare, consum de apă.
Metoda blocurilor randomizate aşezate dispersat (fig. 5.3.1. c), este folosită atunci când nu
dispunem de o suprafaŃă cu grad ridicat de uniformitate suficientă într-un singur loc. Spre exemplu în
experienŃele din zonele cu pajişti montane sau în regiuni de deal, sau în experienŃele de desecare a
crovurilor. Aici, realizarea repetiŃiilor pune probleme datorită neîntrunirii în cadrul acestora a unor
condiŃii de comparabilitate. In experienŃele cu crovuri, crovul este repetiŃia, variantele experimentale în
cadrul unui crov fiind randomizate de la un crov la altul. Se vor căuta crovuri de aceiaşi deschidere,
adâncime cu acelaşi tip de profil de sol.
O situaŃie similară apare la experienŃele de combatere chimică a vegetaŃiei lemnoase de pe pajişti,
unde pentru găsirea aceleiaşi specii se caută suprafeŃe reprezentative în diferite zone ale pajiştii.
57
V5 V4 V2 V1 V3
V1 V2 V3 V4 V5
V3 V1 V5 V2 V4
a) blocuri randomizate aşezate liniar
V3 V4 V2 V5 V1 R-3
V5 V3 V1 V2 V4 R-2
V1 V2 V3 V4 V5 R-1
b) blocuri randomizate aşezate etajat
R-1 V1 V2 V3 V4 V5
R-2 V3 V4 V2 V5 V1
R-3 V5 V3 V1 V2 V4
c) blocuri randomizate aşezate dispersat
Fig. 5.3.1 Scheme de aşezare pentru metoda blocurilor randomizate
Caracteristicile metodei blocurilor sunt:

- blocul este o repetiŃie completă care cuprinde toate variantele
- numărul blocurilor (repetiŃiilor) este condiŃionat de neuniformitatea terenului de experimentare şi de
precizia urmărită în obŃinerea rezultatelor, crescând cu aceste necesităŃi impuse de cerinŃele de
uniformitate. Obişnuit numărul blocurilor variază între 3 şi 6 fiind mai frecvent 4, fără însă a fi fix
- aşezarea variantelor în interiorul blocului este randomizată cu excepŃia primei repetiŃii unde este
sistematică când experienŃa este organizată într-un singur loc
- numărul variantelor experimentale recomandat (N.A.Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967) în cadrul
metodei este de până la 12. Atunci însă când gradul de uniformitate al terenului este ridicat şi
58
ansamblul general al fertilizării este de asemenea ridicat şi dispunem de o dotare modernă, cu lăŃimi
mai mii ale parcelelor, numărul variantelor experimentale poate creşte la cca. 20, atingând în rare
cazuri 30. Testul de uniformitate a solului exprimat prin recolta unei plante sensibile la neuniformitatea
solului cum este ovăzul sau rapiŃa, este singurul care poate delimita lungimea admisibilă a blocului
- cum blocurile experimentale sunt unităŃi independente, metoda se pretează cum am văzut, la
valorificarea unor diferite posibilităŃi de găsire a suprafeŃelor de experimentare
- metoda permite ca prin calculul statistic să se elimine numai erorile sistematice dintre blocuri, de
aceea este foarte important ca în interiorul blocurilor uniformitatea să fie ridicată.
Avantajele metodei blocurilor randomizate sunt:

- permite găsirea mai uşor a unor suprafeŃe experimentale;
- permite o precizie ridicată la un număr redus de variante pe terenuri nu foarte uniforme şi a unui
număr suficient de ridicat pe terenuri uniforme.
Dezavantajele metodei blocurilor randomizate sunt:

- cere o uniformitate foarte ridicată a terenului în interiorul blocurilor, ceea ce impune în
prealabil determinarea acesteia;
- permit în condiŃii de relativă neuniformitate folosirea unui număr relativ redus de variante.
Metoda pătratului latin. Aşezarea în pătrat latin, presupune realizarea în planul experimental a
grupării parcelelor pe două direcŃii prin crearea unor repetiŃii complete atât în plan orizontal (blocuri)
cât şi în plan vertical, pe coloană (fig. 5.3.2).
V6 V7 V2 V5 V3 V1 V4 R-7
V4 V5 V6 V3 V1 V7 V2 R-6
V3 V6 V7 V2 V4 V5 V1 R-5
V2 V1 V4 V6 V7 V3 V5 R-4
V5 V4 V1 V7 V6 V2 V3 R-3
V7 V3 V5 V1 V2 V4 V6 R-2
V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 R-1
Fig. 5.3.2 Metoda de aşezare în pătrat latin
Fiecare variantă apare deci în plan orizontal o dată pe linie şi o dată în plan vertical pe coloană.
Blocul şi coloana reprezintă repetiŃii complete. Acest tip de aşezare dă rezultate şi pe soluri
59
neuniforme permiŃând o reducere a erorii comparativ cu metoda blocurilor randomizate.
Caracteristicile metodei pătratului latin sunt:

- numărul variantelor este egal cu numărul repetiŃiilor ceea ce înseamnă că numărul de parcele este un
pătrat al numărului de repetiŃii: N = V2 = n2
- randomizarea se face pentru blocurile şi coloanele planului de bază
- creşterea numărului de variante este dificilă datorită creşterii în acelaşi timp a numărului de repetiŃii
- exactitatea experienŃei scade cu creşterea numărului de variante datorită creşterii erorilor sistematice
de experimentare datorită neuniformităŃii solului. Numărul maxim de variante este de 12, obişnuit
folosindu-se 6-8 variante.
Avantajele metodei pătratului latin
- permite experimentarea pe terenuri la care neuniformităŃile variază în 2 direcŃii
- permite aflarea diferenŃelor mici între variante puŃine, cu deosebire în sere şi solarii unde sunt variaŃii
legate de temperatură, luminozitate, curenŃi de aer şi uniformitatea udării (N.A. Săulescu şi N.N.
Săulescu, 1967)
- eficacitatea maximă în reducerea erorii se realizează la parcelele pătrate, dar metoda dă rezultate
bune şi la folosirea parcelelor dreptunghiulare.
Dezavantajele metodei pătratului latin
- nu permite decât folosirea unui număr relativ mic de variante
- este foarte scumpă în experimentare, costul unor astfel de experienŃe în câmp fiind de 2-3 ori mai
mare decât la metoda blocurilor la un număr de 6-12 variante.
Metoda dreptunghiului latin. Metoda dreptunghiului latin se foloseşte ca şi pătratul latin la

experienŃe aşezate pe terenuri cu variaŃii bidirecŃionale ale uniformităŃii solului.
Mudra (1952) a folosit principiul de grupare a parcelelor pe două direcŃii de la pătratul latin
utilizând însă un număr mai mic de repetiŃii.
Dreptunghiul latin (fig. 5.3.3.), la fel ca pătratul latin prezintă blocuri (repetiŃii) complete şi
coloane tot ca repetiŃii complete, cu deosebirea că acestea nu sunt aşezate pe un singur rând ci sunt
fragmentate în subcoloane, totalitatea acestora formând o coloană completă.
Aceasta face ca numărul repetiŃiilor să fie de 2-4 ori mai mic decât în cazul pătratului latin. La fel ca la
pătratul latin, o variantă este prezentă atât în cadrul blocului cât şi în cadrul coloanei.
Caracteristicile metodei dreptunghiului latin:
- numărul variantelor trebuie să fie divizibil atât cu numărul repetiŃiilor, cât şi cu numărul
subcoloanelor, spre exemplu 8 este divizibil cu numărul repetiŃiilor de 4 şi cu numărul coloanelor de 4.
Atunci când numărul variantelor nu este divizibil cu numărul repetiŃiilor, se repetă una sau două din
variante, pentru a se realiza un număr divizibil cu numărul de repetiŃii, coloane şi subcoloane;
- numărul coloanelor este egal cu numărul blocurilor (repetiŃiilor)
- randomizarea se face prin randomizarea separată a blocurilor şi coloanelor din planul de bază
- exactitatea este mai mică ca în cazul pătratului latin deoarece cu creşterea numărului de variante
creşte numărul de subcoloane ceea ce va face ca în interiorul coloanelor să nu se mai realizeze condiŃii
suficient de uniforme, fapt ce reduce din eficienŃa acestui tip de grupare
- numărul maxim de variante recomandat este de 15-20.
Avantaje. Face posibil lucrul cu un număr sporit de variante experimentale, permiŃând la
acelaşi număr de variante, ca la neuniformitatea ce variază pe două direcŃii să avem o precizie
satisfăcătoare.
Dezavantaje. Creşterea numărului de variante afectează precizia, ceea ce o poate face de
nerecomandat pentru anumite tipuri de experienŃe care urmăresc realizarea unor erori mici, absolut
necesare pentru aprecierea diferenŃelor mici de producŃie între variante, cum sunt uneori la soiuri,
hibrizi, tulpini bacteriene, etc.
60
Subcoloana
1 2
R-1 V5 V6 V7 V8 V1 V2 V3 V4
R-3 V7 V8 V1 V2 V3 V4 V5 V6
R-2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V1 V2
R-1 V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8
Coloana 1 Coloana 2 Coloana 3 Coloana 4
Fig. 5.3.3 SchiŃa unei experienŃe cu 8 variante aşezată în dreptunghi latin
Metoda grilajelor. Grilajele sunt aşezări rezultate din fragmentarea blocurilor şi suprapunerea
blocurilor incomplete, cu o concentrare în forme simetrice (fig. 5.3.4).
1 2 3 9 4 7
4 5 6 2 1 8
7 8 9 3 6 5
RepetiŃia 1 RepetiŃia 2
8 5 9 6 1 8
2 6 7 2 4 9
3 4 1 3 5 7
RepetiŃia 3 RepetiŃia 4
Fig. 5.3.4 Prezentarea experienŃei în cadrul metodei grilajului pătrat când k=3
61
Aceste sisteme de aşezare au fost determinate de considerente legate de creşterea
neuniformităŃii solului pe aceiaşi direcŃie cu creşterea numărului de variante. PrezenŃa acestor
neuniformităŃi desfăşurate pe lungimea blocului complet determină creşterea erorilor sistematice.
Gruparea strânsă în teren, apropiată de forma pătrată în jurul unui punct ipotetic prin aşezarea
suprapusă a blocurilor incomplete oferă într-o zonă compactă un sol mult mai uniform ceea ce conduce
la scăderea erorii experimentale în interiorul repetiŃiei. Pe de altă parte acest sistem cu aşezare pe două
direcŃii permite un control al uniformităŃii solului pe 2 direcŃii sporind exactitatea experienŃei.
Caracteristicile metodei grilajului:

- permite prin aşezarea spaŃială compararea directă a variantelor, excluzând compararea indirectă prin
intermediul martorului;
- două variante vecine dintr-un bloc incomplet sunt mai precis comparate decât 2 variante din blocuri
incomplete diferite. Creşterea exactităŃii experienŃelor a impus aceiaşi premiză pentru toate variantele
experimentale prin „apariŃia fiecărei perechi de variante în acelaşi bloc incomplet de un număr egal de
ori, operaŃie numită balansare”(N.A. Săulescu, N.N. Săulescu, 1967). Mai jos, fiecare variantă luată în
parte se află o singură dată în acelaşi bloc incomplet cu fiecare din celelalte variante.
Balansarea impune un număr anumit de repetiŃii pentru ca fiecare varianta să întâlnească pe
fiecare din celelalte în acelaşi bloc.
Avantaje:
- creşte precizia experimentării la un număr mai mare de variante fără să crească exagerat numărul
de repetiŃii.
Dezavantaje:
- este o metodă complicată care cere personal foarte calificat la execuŃie;
- analiza statistică este mai complicată însă mijloacele actuale de calcul permit surmontarea acestei
probleme;
numărul rigid al variantelor care se pot experimenta trebuie să îndeplinească condiŃia de a fi un pătrat
perfect.
a) Care este numărul de variante cu care se poate lucra după metoda
blocurilor ?
b) Care este numărul de variante cu care se poate lucra după metoda

pătratului latin ?
c) Care este numărul de variante cu care se poate lucra după metoda

dreptunghiului latin ?

învăŃare
62
Numărul variantelor experimentale recomandat (N.A.Săulescu şi N.N.
Săulescu, 1967) în cadrul metodei blocurilor este de până la 12.
Atunci însă când gradul de uniformitate al terenului este ridicat şi
ansamblul general al fertilizării este de asemenea ridicat şi dispunem
de o dotare modernă, numărul variantelor experimentale poate creşte
la cca. 20, atingând în rare cazuri 30. Testul de uniformitate a solului
exprimat prin recolta unei plante sensibile la neuniformitatea solului
cum este ovăzul sau rapiŃa, este singurul element care poate delimita
lungimea blocului.
Numărul variantelor experimentale recomandat (N.A.Săulescu şi N.N.
Săulescu, 1967) în cadrul metodei pătratului latin variază între 6 şi 12.
Numărul maxim de variante recomandat la metoda dreptunghiului
latin este de 15-20.
La grilajul pătrat, gruparea strânsă în teren, apropiată de forma pătrată
în jurul unui punct ipotetic, prin aşezarea suprapusă a blocurilor
incomplete, oferă într-o zonă compactă un sol mult mai uniform ceea
ce conduce la scăderea erorii experimentale în interiorul repetiŃiei. Pe
de altă parte acest sistem cu aşezare pe două direcŃii permite un
control al uniformităŃii solului pe 2 direcŃii sporind exactitatea
experienŃei.
5.4 Metodele de aşezare pentru experienŃele polifactoriale
Caracteristici comune ale metodelor de aşezare polifactoriale privind nominalizarea

factorilor, experienŃelor şi a variantelor experimentale:
- factorii experimentali se notează cu litere mari A, B, C, etc.;
- după numărul factorilor luaŃi în experimentare cu graduările specifice, experienŃele
polifactoriale se exprimă de forma unui produs al numărului maxim de graduări. De exemplu,
experienŃele cu 2 factori factorul A - soiuri şi Factorul B - erbicide la care numărul de graduări
al primului factor de experimentare este de 3, iar la cel de al doilea factor, numărul de graduări
este de 4, experienŃa va fi prezentată ca fiind de tipul 3 x 4.
- graduările factorilor se notează cu litere mici şi indici (a1, b2);
- variantele experimentale la experienŃele polifactoriale sunt constituite prin particularizarea
combinaŃiilor (graduărilor) factorilor experimentali (exemplu a1b1, a3b4c1, etc.). Aceste
combinaŃii ale factorilor sunt aşezate corespunzător schemei experimentale proprii fiecărei
metode de aşezare;
- pe schemele experimentale se trece din considerente impuse de simplificarea notaŃiei numai
combinaŃia cifrelor cu punct între ele pentru a marca sfârşitul graduării unui factor şi începutul
altui factor (1.2);
- primul bloc (repetiŃia 1), cuprinde obişnuit (în experienŃele aşezate într-un singur loc)
variantele în ordine sistematică, în celelalte blocuri fiind realizată randomizarea care asigură
proprietăŃile probabilistice rezultatelor de producŃie.
Metoda blocurilor randomizate pentru experienŃele polifactoriale. Modul de dispunere în
plan al experienŃelor polifactoriale aşezate după metoda blocurilor, este impus de condiŃiile de
uniformitate ale terenului.
Blocurile se pot prezenta astfel:
63
a) cu o aşezare în linie la o variaŃie pe verticală a neuniformităŃilor solului. Fie o experienŃă de tipul
3x3 cu hibrizi de porumb (factorul A) şi densităŃi (factorul B) în 4 repetiŃii, (fig. 5.4.1), cu
graduările:
Exemplul nr. 1
a1b1 -Fundulea 376, 30.000 plante/ha;
a1b2 -Fundulea 376, 50.000 plante/ha,
a1b3 -Fundulea 376, 70.000 plante/ha.
a2b1 -Şoim, 30.000 plante/ha;
a2b2 -Şoim, 50.000 plante/ha,
a2b3 -Şoim, 70.000 plante/ha.
a3b1 -Cocor 30.000 plante/ha;
a3b2 -Cocor 50.000 plante/ha;
a3b3 -Cocor 70.000 plante/ha.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -12 ppm P2O5
a1b1 a1b2 a1b3 a2b1 a2b2 a2b3 a3b1 a3b2 a3b3 a2 b 1 a3 b 1 a1 b 1 a2 b 2 a3 b 2 a1 b 2 a2 b 3 a3 b 3 a1 b 3 a3b2 a2b3 a2b1 a3b3 a3b1 a2b2 a1b2 a1b3 a1b1
RepetiŃia 1 RepetiŃia 1 RepetiŃia 1
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -14 ppm
P2O5
Fig. 5.4.1 Metoda blocurilor aşezate în linie pentru o experienŃă bifactorială de tipul 3 x 3
b) cu o aşezare etajată pe 3 etaje sau pe 4 etaje în cadrul unei neuniformităŃi mai mult sau mai puŃin
accentuate în plan orizontal.
Exemplul 3: fie o experienŃă de tipul 3 x 3 în 3 repetiŃii (fig. 5.4.2), cu fertilizare cu azot (factorul A) şi
fosfor (factorul B) la grâul de toamnă cu următoarele combinaŃii de factori în cadrul variantelor
experimentale:
a1b1 –N0 P0 a2b1 –N70 P0 a3b1 –N140 P0
a1b2 –N0 P70 a2b2 –N70 P70 a3b2 –N140 P70
a1b3 –N0 P140 a2b3 –N70 P140 a3b3 –N140 P140
a1b1 a1b2 a1b3 a2b1 a2b2 a2b3 a3b1 a3b2 a3b3
Fig. 5.4.2 Aşezare după metoda blocurilor etajate pentru o experienŃă bifactorială
64
c) cu o aşezare dispersată, fie în cadrul rezolvării unor probleme speciale, fie legate de
imposibilitatea găsirii unei suprafeŃe compacte de teren într-un singur perimetru.
Exemplul 5: Fie o experienŃă (fig.5.4.3) de tipul 3 x 3 în 3 repetiŃii cu metode de eliminare a excesului
de umiditate şi plante agricole în crovuri cu variantele:
a1 b1 -neamenajat, grâu;
a1 b2 -neamenajat, Festuca arundinaceea;
a1 b3 -neamenajat, Trifolium pratense;
a2 b1 -drenaj orizontal cu drenuri absorbante la 15 m distanŃă, grâu;
a2 b2 -drenaj orizontal cu drenuri absorbante la 15 m distanŃă, Festuca arundinaceea;
a2 b3 -drenaj orizontal cu drenuri absorbante la 15 m distanŃă, Trifolium pratense;
a3 b1 -drenaj orizontal cu drenuri absorbante la 30 m distanŃă, grâu;
a3 b2 -drenaj orizontal cu drenuri absorbante la 30 m distanŃă, Festuca arundinacea;
a3 b3 -drenaj orizontal cu drenuri absorbante la 30 m distanŃă, Trifolium pratense.
RepetiŃia 1
RepetiŃia 2
RepetiŃia 3
Fig. 5.4.3 Aşezarea după metoda blocurilor dispersate pentru o experienŃă

bifactorială de tipul 3 x 3
Metoda blocurilor randomizate la experienŃele polifactoriale prezintă interes pentru combinaŃii

de factori care nu conduc la un număr mare de variante. Creşterea numărului de variante în cadrul
acestei metode determină scăderea preciziei prin creşterea erorilor sistematice. O soluŃie pentru
65
creşterea numărului de variante este perfecŃionarea mijloacelor mecanice pentru a putea diminua
dimensiunea parcelelor recoltabile prin scăderea lăŃimii lor. Apreciem că aceasta este posibilă
actualmente până la 1,5 m la culturile semănate în rânduri dese, şi 2,5 m şi 2,8 m la prăşitoarele
semănate la 0,5 m şi respectiv la 0,7 m distanŃă între rânduri.
Aşezarea în pătrat latin pentru experienŃele polifactoriale. Ca şi la experienŃele

monofactoriale efectuate după metoda pătratului latin şi pentru experienŃele polifactoriale prezintă
avantajul controlului erorilor sistematice atât în plan orizontal şi în plan vertical. O experienŃă de tipul
2 x 3 cu soiuri de grâu şi erbicide, cu graduările şi variantele de mai jos aşezată după metoda pătratului
latin se poate prezenta ca în fig. 5.4.4.
a1 b1 -Alex , netratat;
a1 b2 -Alex, Granstar 75% DF, 25 g/ha;
a1 b3 -Alex, Grodyl 75% WG, 30 g/ha;
a2 b1 -Dropia, netratat;
a2 b2 -Dropia, Granstar 75% DF, 25 g/ha;
a2 b3 -Dropia, Grodyl 75% WG, 30 g/ha.
R1 a1 b1 a1 b2 a1 b3 a2 b1 a2 b2 a2 b3
R2 a1 b2 a1 b3 a2 b1 a2 b2 a2 b3 a1 b1
R3 a2 b1 a2 b2 a2 b3 a1 b1 a1b2
a1 b3
R4 a2 b1 a2 b2 a2 b3 a1 b1 a1b2 a1b3
R5 a2 b2 a2 b3 a1 b1 a1b2 a1b3 a2 b1
R6 a2 b3 a1 b1 a1b2 a1b3 a2 b1 a2 b2
Fig. 5.4.4. Aşezarea în pătrat latin a unei experienŃe de tipul 2 x 3
Dezavantajul metodei pătratului latin este determinat de imposibilitatea realizării unui număr
ridicat de variante rezultând din combinaŃiile factorilor, datorită creşterii erorilor experimentale
sistematice determinate de neuniformitatea terenului.
Aşezarea în dreptunghi latin pentru experienŃele polifactoriale. Acest tip de aşezare permite
creşterea numărului de variante în condiŃiile realizării unui nivel scăzut al erorii experimentale prin
avantajul controlului erorilor sistematice în plan orizontal şi în plan vertical. Nu este posibilă nici în
cazul metodei dreptunghiului latin experimentarea unui număr foarte ridicat de variante, datorită
66
riscului scăderii preciziei experienŃelor, determinate de creşterea erorilor determinate de creşteri în
neuniformitate ale solului, ca urmare a creşterii dimensiunilor experienŃelor.
Fie o experienŃă de tipul 3 x 4 cu erbicide aplicate la sol (factorul A) şi pe vegetaŃie la porumb
(factorul B), gândită ca prin intersectarea celor două categorii de tratamente să se asigure o protecŃie
eficientă contra buruienilor monocotiledonate anuale şi perene dominante într-o anumită zonă. Din
combinarea graduărilor celor doi factori (fig. 5.4.5) au rezultat 12 variante de combatere chimică, după
cum urmează:
a1 b1 -Callisto 480 SC 0,3 l/ha l/ha pre, netratat pe vegetaŃie;
a1 b2 -Callisto 480 SC 0,3 l/ha l/ha pre, Tell 25 % WG 50 g/ha;
a1 b3 -Callisto 480 SC 0,3 l/ha l/ha pre, Titus 25 % WG 25 g/ha;
a1 b4 -Callisto 480 SC 0,3 l/ha l/ha pre, Ring 25 % WG 20 g/ha;
a2 b1 -Guardian 820 EC 1,5 l/ha ppi, netratat pe vegetaŃie;
a2 b2 -Guardian 820 EC 1,5 l/ha ppi, Tell 25 % WG 50 g/ha;
a2 b3 -Guardian 820 EC 1,5 l/ha ppi, Titus 25 % WG 25 g/ha;
a2 b4 -Guardian 820 EC 1,5 l/ha ppi, Ring 25 % WG 20 g/ha;
a3 b1 -Frontier 900 EC 1,5 l/ha ppi, netratat pe vegetaŃie;
a3 b2 -Frontier 900 EC 1,5 l/ha ppi, Tell 25 % WG 5O g/ha;
a3 b3 -Frontier 900 EC 1,5 l/ha ppi, Titus 25 % WG 25 g/ha;
a3 b4 -Frontier 900 EC 1,5l/ha ppi, Ring 25 % WG 20 g/ha.
a1 b 1
a1 b 2
a1 b 3
a1 b 4
a2 b 1
a2 b 2
a2 b 3
a2 b 4
a3 b 1
a3 b 2
a3 b 3
a3 b 4
a1 b 4
a2 b 3
a2 b 4
a3 b 1
a3 b 2
a3 b 4
a1 b 2
a1 b 1
a3 b 3
a1 b 3
a2 b 1
a2 b 2
a2 b 2
a2 b 1
a3 b 1
a3 b 3
a2 b 4
a2 b 3
a3 b 4
a3 b 2
a1 b 3
a1 b 1
a1 b 2
a1 b 4
a3 b 2
a3 b 4
a3 b 3
a1 b 2
a1 b 3
a1 b 1
a2 b 1
a2 b 2
a1 b 4
a2 b 3
a2 b 4
a3 b 1
Subcoloane
Coloana 1 Coloana 2 Coloana 3 Coloana 4
Fig. 5.4.5 SchiŃa unei experienŃe de tipul 3 x 4 aşezată după metoda dreptunghiului latin
Metoda parcelelor subdivizate. La metoda parcelelor subdivizate combinaŃiile factorilor

constituiŃi în variantele experimentale sunt grupate la fel după unul din factori în toate repetiŃiile,
randomizându-se liber numai unul dintre factori. Acest sistem oferă avantajul depăşirii unor dificultăŃi
legate de executarea lucrărilor pe scheme randomizate liber în toate repetiŃiile.
Caracteristici. EsenŃa acestui mod de aşezare constă în divizarea succesivă a parcelelor
experimentale corespunzătoare graduărilor diferiŃilor factori în nivele diferite de ierarhizare (fig. 5.4.6).
Astfel, repetiŃia este divizată în numărul de graduări ai factorului A, în parcele mari; parcelele
67
mari reprezentând graduările factorului A sunt împărŃite în numărul de graduări ale factorului B,
constituind parcelele mijlocii, iar acestea la rândul lor sunt subîmpărŃite în numărul de graduări ai
factorului de rang C, realizându-se parcelele mici.
a1 (parcela mare) a2
R b1 (parcela b2 b1 b2
mijlocie)
c1 c2 c1 c2 c1 c2 c3 c4 c1 c2 c3 c4 c1 c2 c3 c4
Parcele mici
Fig. 5.4.6 Parcele mari, mijlocii şi mici la o experienŃă de tipul 2x2x4 organizata după
metoda parcelelor subdivizate
Rezultă că variantele primului factor, apar în numărul de repetiŃii stabilite pentru experienŃă,
graduările celui de al doilea factor apar multiplicate prin numărul de repetiŃii şi prin numărul de
graduări ale factorului A, graduările factorului de rang trei apar multiplicate prin numărul de repetiŃii
multiplicat prin numărul de graduări ale factorilor A şi B.
Aceasta face ca factorul de rang trei (C), având un număr mare de apariŃii să fie foarte bine
studiat, factorul de rang doi (B), să fie bine studiat şi factorului A să i se confere o cunoaştere mai
slabă. Acest fapt face ca în momentul proiectării unei experienŃe organizate după această metodă, la
nivelul factorului A- parcela mare să se prevadă un factor care conduce la diferenŃe mari de producŃie,
cum sunt îngrăşămintele sau apa de irigaŃie, la nivelul factorului B- parcele mijlocii un factor care
conduce la diferenŃe de producŃie mai mici decât cele de la nivelul factorului A, cum ar fi acŃiunea
erbicidelor sau a praşilelor mecanice şi la nivelul factorului C-parcela mică, elementul pe care dorim
să-l studiem cel mai bine, care poate conduce la diferenŃe mai mici de producŃie între variante, cum
sunt soiurile. Cu alte cuvinte, de la factorul A la C sau chiar D, gradul de cunoaştere al factorului
creşte, cel mai temeinic fiind cunoscuŃi factorii aşezaŃi pe parcelele ce reprezintă divizări de ordinul 3
şi 4.
Fie o experienŃă bifactorială, la sfecla de zahăr cu regim de irigare de tipul 3 x 3 în 4 repetiŃii,

(fig. 5.4.7) cu factorul A - plafon minim de umiditate şi cu factorul B - adâncime de umezire cu
combinaŃiile:
a1 b1 - neirigat, 0,50 m;
a1 b2 - neirigat ,75 m;
a1 b3 - neirigat, 1,25 m;
a2 b1 - irigat la 50 % iua, 0,50 m;
68
a1 a2 a3
R1
b1 b2 b3 b1 b2 b3 b1 b2 b3
a3 a1 a2
R2
b3 b1 b2 b3 b1 b2 b3 b1 b2
a2 a3 a1
R3
b2 b3 b1 b2 b3 b1 b2 b3 b1
a1 a2 a3
R4
b1 b2 b3 b1 b2 b3 b1 b2 b3
Fig. 5.4.7 SchiŃa unei experienŃe bifactoriale de tipul 3 x 3 aşezate după metoda
parcelelor subdivizate
Aşezarea în parcele subdivizate în benzi pentru experienŃele polifactoriale. Metoda se
aplică pentru experienŃe bifactoriale şi trifactoriale care au ca specific anumite dificultăŃi legate de
executarea lucrărilor de înfiinŃare în condiŃii obişnuite de randomizare după metoda blocurilor.
Executarea unei randomizări complete nu ar fi posibilă decât prin majorarea suprafeŃelor experimentale
ceea ce ar duce la creşterea erorilor sistematice determinate de neuniformitatea solului. Raportul dintre
informaŃie şi perturbaŃie ar suferi distorsionări care ar face rezultatele greu comparabile. Cercetările din
domeniul agrotehnicii cu lucrări de bază ale solului (factor A) şi de pregătire a patului germinativ
(factor B) realizate cu diferite agregate presupun şi determinări privitoare la consumul de combustibil,
rezistenŃa solului, gradul de patinare, gradul de bolovănire, uniformitatea suprafeŃei solului, etc., ceea
ce conduce la lungimi de parcele de minim 25 m cu drumuri de 7 m pentru intrarea în regim normal de
lucru. Aceste necesităŃi impun o aşezare în benzi pentru parcelele subdivizate.
Exemplu 1: Să se proiecteze o experienŃă bifactorială de tipul 4 x 3 în 3 repetiŃii (fig. 5.4.8), cu

factorul A – lucrări de bază ale solului şi factorul B – lucrări de pregătire a patului germinativ la
porumb cu următoarele variante:
a1b1 – arat la 20 cm + lucrat cu grapa cu discuri la 8 cm în 2 treceri
a1b2 – arat la 20 cm + lucrat cu combinatorul la 8 cm în 2 treceri
a1b3 – arat la 20 cm + lucrat cu grapa rotativă la 8 cm cu o trecere
a2b1 – cizel la 20 cm + lucrat cu grapa cu discuri la 8 cm în 2 treceri
a2b2 – cizel la 20 cm + lucrat cu combinatorul la 8 cm în 2 treceri
69
a2b3 – cizel la 20 cm + lucrat cu grapa rotativă la 8 cm cu o trecere
a3b1 – PFRB la 20 cm + lucrat cu grapa cu discuri la 8 cm în 2 treceri
a3b2 – PFRB la 20 cm + lucrat cu combinatorul la 8 cm în 2 treceri
a3b3 – PFRB la 20 cm + lucrat cu grapa rotativă la 8 cm cu o trecere
a4b1 – Disc GD 6,4 la 18 cm + lucrat cu grapa cu discuri la 8 cm în 2 treceri
a4b2 - Disc GD 6,4 la 18 cm + lucrat cu combinatorul la 8 cm în 2 treceri
a4b3 - Disc GD 6,4 la 18 cm + lucrat cu grapa rotativă la 8 cm cu o trecere
a1 a2 a3 a4
R1 b1 b2 b3 b1 b2 b3 b1 b2 b3 b1 b2 b3
a2 a3 a4 a1
R2 b1 b2 b3 b1 b2 b3 b1 b2 b3 b1 b2 b3
a3 a4 a1 a2
R3 b1 b2 b3 b1 b2 b3 b1 b2 b3 b1 b2 b3
Fig. 5.4.8 Schema unei experienŃe bifactoriale de tipul 4 x 3 aşezată în parcele subdivizate în acelaşi
sens în benzi
O altă modalitate de aşezare atunci când nu se fac măsurători de combustibil la lucrările de

pregătire a patului germinativ este cea privind executarea lucrărilor pe două direcŃii perpendiculare (fig.
5.4.9).
b1 a1 a2 a3 a4
R1 b2
b3
b2 a3 a4 a1 a2
R2 b3
b1
b3 a4 a1 a2 a3
R3 b1
b2
Fig. 5.4.9 Schema unei experienŃe bifactoriale de tipul 4 x 3 aşezată în parcele subdivizate pe două
direcŃii perpendiculare în benzi
Avantaje. PrezenŃa benzilor permite o execuŃie mai corectă a graduărilor unor factori cum ar fi
lucrările de bază ale solului, praşilele, tratamentele cu pesticide, etc. Un alt avantaj decurge din
calculele statistice care aduc o precizie superioară pentru interacŃiunea dinte factori, precizie ce se
obŃine pe contul micşorării preciziei la acŃiunea separată a factorilor.
70
Dezavantaje. Precizie inegală în calculul erorilor.
a) EnumeraŃi caracteristicile comune ale metodelor de aşezare
polifactoriale privind nominalizarea factorilor, experienŃelor şi a
variantelor experimentale ?
b) Care este principiul de subdivizare de la metoda parcelelor

subdivizate şi care este consecinŃa practică ?

învăŃare
Caracteristicile comune ale metodelor de aşezare polifactoriale
privind nominalizarea factorilor, experienŃelor şi a variantelor
experimentale sunt:
- factorii experimentali se notează cu litere mari A, B, C, etc.
- după numărul factorilor luaŃi în experimentare cu graduările
specifice, experienŃele polifactoriale se exprimă de forma unui produs
al numărului maxim de graduări. De exemplu, experienŃele cu 2
factori, factorul A - soiuri şi Factorul B – erbicide, la care numărul de
graduări al primului factor de experimentare este de 3, iar la cel de al
doilea factor, numărul de graduări este de 4, experienŃa va fi
prezentată ca fiind de tipul 3 x 4.
- graduările factorilor se notează cu litere mici şi indici (a1, b2, etc.);
- variantele experimentale la experienŃele polifactoriale sunt
constituite prin particularizarea combinaŃiilor (graduărilor), factorilor
experimentali (exemplu a1b1, a3b4c1, etc.). Aceste combinaŃii ale
factorilor sunt aşezate corespunzător schemei experimentale proprii
fiecărei metode de aşezare;
- pe schemele experimentale se trece din considerente impuse de
simplificarea notaŃiei numai combinaŃia cifrelor cu punct între ele
pentru a marca sfârşitul graduării unui factor şi începutul altui factor
(1.2);
- primul bloc (repetiŃia 1), cuprinde obişnuit (în experienŃele aşezate
într-un singur loc), variantele în ordine sistematică, în celelalte blocuri
fiind realizată randomizarea care asigură proprietăŃile probabilistice
rezultatelor de producŃie.
71
5.5. ExperienŃele polifactoriale fracŃionate
ExperienŃele obişnuite urmăresc stabilirea cantitativă şi calitativă a alocării unor factori pentru
perfecŃionarea tehnologiilor în condiŃii de folosire raŃională, economică şi ecologică a lor pentru
asigurarea protecŃiei mediului înconjurător.
ExperienŃele fracŃionate, spre deosebire de cele arătate mai sus, urmăresc cunoaşterea
superioară a unui interval de acŃiune al unor factori dincolo de zonele recomandate ca raŃionale,
optime, anume acolo unde sunt puncte albe în cunoaşterea acŃiunii lor, în special sub raportul influenŃei
asupra calităŃii producŃiei sau a mediului. Alegerea judicioasă a variantelor la factori cu acŃiune
cantitativ cumulativă permit o cunoaştere bună a factorilor din minimum 4 variante.
Asemenea probleme pot apărea atunci când se urmăreşte modelarea unor procese, spre exemplu
ale celor de poluare cu nitraŃi sau cu pesticide urmărindu-se stabilirea ratei lor de degradare prin
procese biologice de depoluare. Curba de răspuns a conŃinutului de poluanŃi în plante (Fig.5.5.1)
permite să identificăm condiŃiile în care în mod natural se produce acest fenomen şi căile de
bioremediere prin folosirea unei anumite plante cu capacitate mare de extracŃie.
Fig. 5.5.1 Curba de răspuns a conŃinutului de nitraŃi în plante şi variantele

experimentale fracŃionate
Ulterior, se stabileşte zona practică de interes într-un al doilea ciclu experimental promovând
variante de densităŃi ale plantelor sau de agrotehnică pentru a stabili concret condiŃiile de depoluare.
Eventual în această a doua etapă se poate angaja cu succes o experienŃă oarecum clasică cu 2-3 specii
de plante, densităŃi, lucrări ale solului şi/sau îngrăşăminte organice sau minerale. Concluzia unui
asemenea tip de cercetare este stabilirea condiŃiilor de depoluare biologică cu realizarea unor soluŃii
tehnologice de folosire a recoltei, în care concentraŃia de poluant să se afle sub limita maximă
admisibilă. Sunt de referinŃă în acest sens cercetările Institutului NaŃional de Cercetări pentru Pedologie
Agrochimie şi ProtecŃia Mediului – ICPA Bucureşti (M. Dumitru şi M. Toti – 2002).
ExperienŃe polifactoriale fracŃionate se pot de asemenea organiza pentru stabilirea de limite

maxime admisibile pentru unele produse pesticide noi.
72
a) Ce scop au experienŃele polifactoriale fracŃionate ?

învăŃare
ExperienŃele fracŃionate, urmăresc cunoaşterea superioară a unui
interval de acŃiune al unor factori dincolo de zonele recomandate ca
raŃionale, optime, anume acolo unde sunt puncte albe în cunoaşterea
acŃiunii lor, în special sub raportul influenŃei asupra calităŃii producŃiei
sau a mediului. Alegerea judicioasă a variantelor la factori cu acŃiune
cantitativ cumulativă permit o cunoaştere bună a factorilor din
minimum 4 variante.
5.6 Criteriile folosite în alegerea metodei de aşezare a experienŃelor
Alegerea metodei de aşezare depinde de uniformitatea solului, de forma terenului, de numărul

de variante, de cantitatea de sămânŃă, de precizia şi de scopul experienŃei.
Uniformitatea solului are importanŃă în alegerea suprafeŃei de experimentare, fiind esenŃială în
cazul folosirii metodei blocurilor. Variantele de aşezare în pătrat şi în dreptunghi latin ridică nivelul
preciziei experimentării chiar la experienŃele amplasate în relative condiŃii de neuniformitate a solului
în plan orizontal şi în plan vertical.
Numărul variantelor experimentale determină alegerea metodei de aşezare. Astfel la un număr
mic de variante se va alege metoda blocurilor. La neuniformităŃi mici unidirecŃionale ale solului se va
alege metoda blocurilor aşezate în linie sau etajat după cum neuniformitatea este în plan vertical sau
respectiv orizontal, în timp ce la neuniformităŃi mari şi număr mare de variante se va alege metoda
dreptunghiului latin sau a pătratului latin la un număr mai restrâns de variante. Pentru un număr mare
de variante se foloseşte metoda grilajelor.
Forma terenului poate impune în funcŃie de tipul experienŃei, în anumite condiŃii de
neuniformitate, aşezarea lineară, etajată sau dispersată a blocurilor.
Cantitatea de sămânŃă impune realizarea de experienŃe pe microparcele şi metode de aşezare
cum este grilajul balansat în condiŃiile unui număr mare de variante.
Precizia experienŃei, cum este cazul la experienŃele cu soiuri impune forme de aşezare cum
este grilajul pătrat balansat pentru a elimina multiplele surse de variaŃie, pentru a şti factorul pe a cărui
acŃiune se poate conta.
Scopul şi adresabilitatea experienŃei determină o varietate mare de experienŃe de câmp de la
cele pe microparcele în grilaje caracteristice amelioratorilor şi uneori erozioniştilor şi mai recent
cercetătorilor din domeniile poluării sau al biologiei solului (care lucrează în blocuri mici destinate
modelării unor procese), până la cele pe suprafeŃe întinse destinate probelor de lucru pentru agregate şi
maşini agricole sau pentru extensiune.
73
Fiecare experienŃă impune o bună cercetare a terenului de experimentare şi construirea unei
scheme proprii de aşezare corespunzătoare scopului experienŃei şi necesităŃii de diminuare a acŃiunii
erorilor sistematice determinate de neuniformităŃile solului.
a) Care sunt factorii de care depinde alegerea metodei de aşezare ?

învăŃare
Alegerea metodei de aşezare depinde de uniformitatea solului, forma
terenului, numărul de variante, cantitatea de sămânŃă, precizia şi
scopul experienŃei.
Întrebarea 1
a) Metodele de aşezare ale experienŃelor constau în sisteme de grupare a
variantelor experimentale pe suprafaŃa de teren destinată experienŃei, cu
respectarea restricŃiilor convenite în cadrul regulilor de asociere, în scopul
minimizării acelei părŃi a erorii experimentale sistematice care provine din
neuniformitatea solului.
b) Metodele de aşezare cunoscute pentru experienŃele de câmp sunt aşezarea
sistematică (cu varianta ei în benzi), aşezarea în blocuri randomizate, aşezarea
în pătrat latin, aşezarea în dreptunghi latin, aşezarea în grilaje.
Întrebarea 2
a) Numărul variantelor experimentale recomandat (N.A.Săulescu şi N.N.
Săulescu, 1967) în cadrul metodei blocurilor este de până la 12. Atunci însă
când gradul de uniformitate al terenului este ridicat şi ansamblul general al
fertilizării este de asemenea ridicat şi dispunem de o dotare modernă, numărul
variantelor experimentale poate creşte la cca. 20, atingând în rare cazuri 30.
Testul de uniformitate a solului, exprimat prin recolta unei plante sensibile la
neuniformitatea solului, cum este ovăzul sau rapiŃa, este singurul care poate
stabili limita admisibilă a lungimii blocului.
b) Numărul variantelor experimentale recomandat (N.A.Săulescu şi N.N.
Săulescu, 1967) în cadrul metodei pătratului latin variază între 6 şi 12.
c) Numărul maxim de variante recomandat la metoda dreptunghiului latin este
de 15-20.
74
Întrebarea 3
a) Caracteristicile comune ale metodelor de aşezare polifactoriale privind
nominalizarea factorilor, experienŃelor şi a variantelor experimentale sunt:
- factorii experimentali se notează cu litere mari A, B, C, etc.
- după numărul factorilor luaŃi în experimentare cu graduările specifice,
experienŃele polifactoriale se exprimă de forma unui produs al
numărului maxim de graduări. De exemplu, experienŃele cu 2 factori,
factorul A - soiuri şi Factorul B – erbicide, la care numărul de
graduări al primului factor de experimentare este de 3 iar la cel de al
doilea factor, numărul de graduări este de 4, experienŃa va fi
prezentată ca fiind de tipul 3 x 4.
- graduările factorilor se notează cu litere mici şi indici (a1, b2)
- variantele experimentale la experienŃele polifactoriale sunt constituite
prin particularizarea combinaŃiilor (graduărilor) factorilor
experimentali (exemplu a1b1, a3b4c1, etc.). Aceste combinaŃii ale
factorilor sunt aşezate corespunzător schemei experimentale proprii
fiecărei metode de aşezare
- pe schemele experimentale se trece din considerente impuse de
simplificarea notaŃiei, numai combinaŃia cifrelor cu punct între ele
pentru a marca sfârşitul graduării unui factor şi începutul altui factor
(1.2)
- primul bloc (repetiŃia 1), cuprinde obişnuit (în experienŃele aşezate
într-un singur loc), variantele în ordine sistematică, în celelalte
blocuri fiind realizată randomizarea, care asigură proprietăŃile
probabilistice rezultatelor de producŃie.
b) EsenŃa acestui mod de aşezare constă în divizarea succesivă a parcelelor
experimentale corespunzătoare graduărilor diferiŃilor factori în nivele diferite
de ierarhizare. Astfel, repetiŃia este divizată în numărul de graduări ai
factorului A, în parcele mari; parcelele mari reprezentând graduările
factorului A sunt împărŃite în numărul de graduări ale factorului B,
constituind parcelele mijlocii, iar acestea la rândul lor sunt subîmpărŃite în
numărul de graduări ai factorului de rang C, realizându-se parcelele mici.
Rezultă că variantele primului factor, apar în numărul de repetiŃii stabilite
pentru experienŃă, graduările celui de al doilea factor, apar multiplicate prin
numărul de repetiŃii şi prin numărul de graduări ale factorului A, graduările
factorului de rang trei, apar multiplicate prin numărul de repetiŃii multiplicat
prin numărul de graduări ale factorilor A şi B.
Întrebarea 4
ExperienŃele fracŃionate, urmăresc cunoaşterea superioară a unui interval de
acŃiune al unor factori dincolo de zonele recomandate ca raŃionale, optime,
anume acolo unde sunt puncte albe în cunoaşterea acŃiunii lor, în special sub
raportul influenŃei asupra calităŃii producŃiei sau a mediului.
Întrebarea 5
a) Alegerea metodei de aşezare depinde de uniformitatea solului, forma
terenului, numărul de variante, cantitatea de sămânŃă, de precizia şi de scopul
experienŃei.
75
INSTRUCłIUNI
18. Care sunt metodele de aşezare ale experienŃelor ? (2 p)

19. Care este numărul de variante pentru metodele de aşezare ale
experienŃelor monofactoriale ? (2 p)
20. Care este modalitatea de lucru la proiectarea parcelelor
subdivizate ? (2 p)
21. Ce este o experienŃă polifactorială fracŃionată ? (2 p)
22. Care sunt elementele de care depinde alegerea metodei de aşezare
pentru experienŃe ? (2 p)
76
MĂSURI GENERALE DE ORGANIZARE A EXPERIMENTĂRII
Cuprins
Pagina
6.2 Etapele de lucru în organizarea experienŃelor 77
6.3 Proiectarea experienŃelor 78
6.4 Asigurarea condiŃiilor de experimentare 80
6.5 Aşezarea în teren a experienŃei 88
6.6 Realizarea lucrărilor experimentale (pregătitoare, de înfiinŃare, de îngrijire, 90
de observare şi de recoltare)
6.7 Recoltarea probelor 95
6.8 Pregătirea, înregistrarea şi valorificarea datelor 97
• Prezentarea etapelor de lucru în organizarea experienŃelor

• Familiarizarea cu elementele de proiectare a experienŃelor
• Asigurarea condiŃiilor de experimentare
• ÎnŃelegerea modului de aşezare pe teren a experienŃei
• Prezentarea modului de realizare a lucrărilor experimentale
• Familiarizarea cu tehnica de recoltare a probelor
• ÎnŃelegerea modului de pregătire, înregistrare şi valorificare a
datelor
6.2 Etapele de lucru în organizarea experienŃelor
Organizarea experienŃelor presupune realizarea următoarelor etape:

- proiectarea experienŃelor
- asigurarea condiŃiilor de experimentare (teren de experimentare, asolament experimental, baza
experimentală, inventar experimental, seminŃe şi material de plantat, pregătirea terenului)
- aşezarea în teren a experienŃei (pichetarea şi etichetarea experienŃei)
- realizarea lucrărilor experimentale (pregătitoare, de înfiinŃare şi de îngrijire, de observare şi de
recoltare)
- recoltarea probelor
- pregătirea datelor, înregistrarea şi valorificarea lor.
Organizarea raŃională a experienŃelor conduce la înlăturarea erorilor sistematice provenite din
neuniformitatea solului fie, prin randomizare, fie printr-o o justă aşezare sistematică cu repetarea
variantelor de control, care să obiectivizeze informaŃia experimentală. Aşezarea pe fondul condiŃiilor
uniforme de relief şi de sol duce la realizarea de condiŃii de evitare a unor erori sistematice mari.
77
Dacă tema a fost formulată în conformitate cu realitatea, dacă organizarea generală a
experienŃei este corectă, în mod firesc ne putem aştepta la rezultate în practică, desigur dacă
experimentul le-a fixat în datele acumulate.
a) Care sunt etapele care trebuie parcurse în organizarea experienŃelor ?

învăŃare
Organizarea experienŃelor presupune realizarea următoarelor etape:
- asigurarea condiŃiilor de experimentare (teren de experimentare,
asolament experimental, baza experimentală, inventar experimental,
seminŃe şi material de plantat, pregătirea terenului)
- realizarea lucrărilor experimentale (pregătitoare, de înfiinŃare şi de
îngrijire, de observare şi de recoltare)
6.3 Proiectarea experienŃelor
Asigurarea competitivităŃii în experimentare, în sensul obŃinerii unor date noi, reale, exacte şi
folositoare pentru producŃie, sau pentru dezvoltarea ştiinŃelor agricole, presupune o gândire anticipativă
a scopurilor experienŃei, a modului de măsurare, investigare şi de valorificare a datelor.
O proiectare corespunzătoare aduce reducerea erorilor întâmplătoare prin concentrarea atenŃiei
pe un număr mai redus de variante folosite în metode raŃionale de aşezare în cadrul experienŃelor
polifactoriale.
Fixarea scopurilor (a obiectivelor) experienŃei. Cunoaşterea problemelor agriculturii din zonă

şi cum arătam, documentarea atentă în domeniu la zi, calificarea şi experienŃa cercetătorului precum şi
conlucrarea cu specialiştii din producŃie, determină o identificare clară a problemelor ce se regăsesc în
temele programului de cercetare, ce trebuie rezolvate în zonă. In cadrul temelor de cercetare al căror
ansamblu defineşte strategia cercetării în zonă, sunt precizate în cadrul experienŃei scopurile imediate
reprezentate prin obiectivele experienŃei.
Scopurile experienŃei trebuiesc formulate precis, clar, pornind concret de la ceea ce se aşteaptă
să se rezolve prin experienŃă.
78
În cazul experienŃelor de producŃie ponderea cade pe alegerea variantelor experimentale,
asigurarea observaŃiilor în vegetaŃie, la recoltare şi pe valorificarea datelor de la recoltare.
In condiŃiile unui cadru organizat de cercetare, în institute de cercetare, universităŃi, staŃiuni
experimentale, reprezentând o zonă cu un anumit specific, se concretizează obiective mai ample, în
care alături de scopul principal reprezentând graduările factorilor luaŃi în studiu, cu indicativul sintetic
care este recolta şi observaŃiile de vegetaŃie, sunt nominalizate în cadrul unor experienŃe complexe,
obiective conexe care privesc verigi importante ale tehnologiei culturii fundamentate cu elemente de
bilanŃ al apei în sol, bilanŃ al elementelor nutritive sau al altor factori.
Graduările factorilor luaŃi în experimentare reprezentate prin variantele propuse, trebuie să aibă
o bună justificare în problematica zonei pentru a fi introduse şi menŃinute în experienŃă. Pentru
probleme de importanŃă naŃională, sau regională, cum sunt crearea unor soiuri sau a unor hibrizi de
porumb sau generalizarea unui anumit sistem de lucrare a solului (ex.: lucrări minime) care afectează
zone mai largi, cu diferite tipuri de sol, este necesară organizarea unei serii de experienŃe corespunzător
tipurilor zonale principale de sol.
Modul de măsurare şi investigare. Scopul principal şi obiectivele conexe ale experienŃei

reprezentate prin factorii experimentali se realizează prin cuantificarea unor indicatori fixaŃi clar pentru
fiecare experienŃă şi adaptaŃi scopului acesteia. Indicatorii experimentali principali sunt: variantele
experimentale şi numărul lor, metoda de aşezare, numărul repetiŃiilor, mărimea parcelei experimentale,
distanŃa între rânduri şi între plante pe rând, lucrările de îngrijire şi tratamentele aplicate, principalele
observaŃii, măsurătorile, analizele, determinările ce trebuiesc făcute şi modul de recoltare.
Aceşti indicatori experimentali trebuie stabiliŃi astfel încât, datele experimentale să fie grevate de
cât mai puŃine erori sistematice şi/sau întâmplătoare.
Obligatoriu între aceste variante trebuie prezentată varianta martor reprezentativă pentru zonă
pentru a crea o bază de comparaŃie corectă cu celelalte variante experimentale.
N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu (1967) arată că stabilirea indicatorilor experimentali se face în
acord cu „principiile fundamentele ale metodicii experimentale: randomizarea, experienŃe
polifactoriale, aşezări adecvate ale variantelor, un număr suficient de mare de repetiŃii”.
In stabilirea graduărilor factorilor care se concretizează în variantele experimentale se procedează
diferit în funcŃie de faptul dacă factorul considerat acŃionează cantitativ sau calitativ.
Pentru un factor ce acŃionează cantitativ (îngrăşămintele, apa de irigaŃie, dozele de pesticide sau
densităŃile), se vor lua în considerare cel puŃin 3 (cel mai bine 4) variante experimentale, astfel încât în
afară de martor să se obŃină un maxim prin acŃiunea factorilor şi un exces, elemente care să ne permită
optimizarea acŃiunii factorului.
La factori calitativi (soiuri, erbicide, fungicide etc.,) în experienŃele polifactoriale, pentru stabilirea
numărului de variante, se vor selecŃiona aceia care apreciem că prezintă interes, nefiind indicat însă un
număr foarte mare, care poate prin mărirea dimensiunilor experienŃei afecta precizia acesteia. Pentru
experienŃe speciale cu soiuri sau hibrizi, la care scopul este identificarea acestora, se organizează
experienŃe speciale cu număr mare de variante pe baza metodei grilajelor.
O atenŃie deosebită se dă gradului de siguranŃă al experienŃei, exprimat prin mărimea varianŃei
erorii experimentale, la care putem interveni prin numărul de repetiŃii, corespunzător metodei de
aşezare a parcelelor.
Metoda de calcul şi de valorificare a datelor experimentale. Metoda de calcul decurge din

metoda de aşezare a datelor experimentale. Alături de setul de tabele ce decurge din metodele de
calcul, este necesară fixarea setului de fotografii, reprezentări grafice ale datelor, corelaŃii simple,
multiple, etc., ce vor însoŃi prezentarea datelor pentru a se putea calcula volumul de muncă necesar
pentru întocmirea devizelor experienŃelor.
79
Valorificarea datelor experimentale presupune ca acestea să ajungă la cultivatori, la fermieri şi la
factorii cu rol de decizie asupra resurselor. Această valorificare se face pe calea dărilor de seamă
ştiinŃifice pentru factorii de decizie şi pe calea publicării lor în reviste şi broşuri atunci când s-a
acumulat suficient material faptic confirmat.
a) Ce presupune proiectarea experimentală ?
b) Care sunt indicatorii experimentali principali ?

învăŃare
Proiectarea experimentală presupune o gândire anticipativă a
scopurilor experienŃei, a modului de măsurare, investigare şi
valorificare a datelor.
Indicatorii experimentali principali sunt: variantele experimentale şi
numărul lor, metoda de aşezare, numărul repetiŃiilor, mărimea parcelei
experimentale, distanŃa între rânduri şi între plante pe rând, lucrările
de îngrijire şi tratamentele aplicate, principalele observaŃii,
măsurătorile, analizele, determinările ce trebuiesc făcute şi modul de
recoltare.
6.4 Asigurarea condiŃiilor de experimentare
Asigurarea condiŃiilor de experimentare. Realizarea corectă a experienŃelor, presupune

asigurarea următoarelor condiŃii de bază:
- stabilirea terenului destinat câmpului experimental
- stabilirea asolamentului în câmpul experimental
- asigurarea unei baze experimentale moderne
- asigurarea materialului semincer şi a diverselor materiale
- pregătirea terenului pentru experimentare
- existenŃa unui personal calificat pentru cercetare.
Stabilirea terenului pentru câmpul experimental. Această acŃiune necesită respectarea

simultană a condiŃiilor de reprezentativitate, specificitate şi de uniformitate.
CondiŃia de reprezentativitate se referă la amplasarea acestuia în clima, unitatea
geomorfologică şi tipul de sol caracteristice zonei în care rezultatele experienŃei urmează a fi aplicate
(N.A. Săulescu, N.N. Săulescu, 1967). CondiŃia de microclimat se realizează în cadrul staŃiunilor
experimentale prin plasarea într-un masiv de experienŃe şi înmulŃiri din aceiaşi specie, iar într-o unitate
de producŃie prin plasarea experienŃei într-o solă cultivată cu aceiaşi plantă caracteristică zonei în
cultura mare.
Stabilirea unităŃii geomorfologice a microreliefului, se referă la plasarea experienŃelor pe forma cea
80
mai răspândită de relief, din cadrul zonei şi care are ponderea cea mai mare în cadrul unităŃii pentru
care se face experienŃa. Dacă unitatea are cea mai mare parte a terenului într-o zonă plană de câmpie,
experienŃa se va amplasa pe teren plan, dimpotrivă dacă ponderea suprafeŃei este într-o zonă colinară,
experienŃa se va amplasa în condiŃiile generale de pantă ale zonei, pentru culturile cu pondere în zonă.
Acelaşi raŃionament priveşte stabilirea tipului de sol pe care se plasează experienŃa. Dacă în
zonă este dominant cernoziomul cambic, experienŃa se va amplasa pe acest tip de sol.
Macrorelieful şi tipul de sol sunt importante şi prin aceea că determină un anumit microclimat
general al zonei pentru care se vor face recomandările. Planicitatea terenului determină un alt regim
termic, o altă circulaŃie a aerului şi a apei decât cea de pe terenurile în pantă, ca şi un alt regim al apelor
freatice.
CondiŃia de specificitate, stabileşte că tipul de sol trebuie să fie specific culturii care se
experimentează, în principal sub raportul texturii apoi al grosimii orizonturilor, adâncimii apei freatice
etc.. Astfel, experienŃele cu cartof şi secară se vor amplasa pe terenuri uşoare, cele cu bob pe terenuri
grele, la lucernă se vor alege terenuri profunde cu pH neutru către uşor alcalin, în timp ce trifoiul se va
plasa în experienŃe pe terenuri acide.
Pentru respectarea condiŃiilor de specificitate se vor consulta hărŃi ale solurilor, se vor deschide
profile de sol şi se vor executa analize, pentru a cunoaşte bine în ce măsură însuşirile solului corespund
cerinŃelor plantelor care se experimentează.
CondiŃia de uniformitate se referă la microrelief sub raportul omogenităŃii constituŃiei fizice,
şi chimice, atât la suprafaŃă, cât şi în profilul de sol. N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu au tratat pe larg
această problemă în lucrarea Câmpul de experienŃă (1967). Pe baza consideraŃiilor deosebit de
importante din această lucrare care pentru experimentare constituie condiŃii sine qua non s-a plecat la
formularea elementelor de mai jos. De la omogenitatea însuşirilor fizice, derivă uniformitatea
aprovizionării cu apă şi substanŃe nutritive a plantelor, apoi cu lumină şi căldură.
SuprafeŃele plane îndeplinesc mai uşor condiŃia de uniformitate. Se vor evita zonele cu
ridicături sau mici depresiuni.
Pe terenurile înclinate, se vor amplasa experienŃe pe versanŃii uniformi, în care lungimea
parcelelor trebuie să fie paralelă cu linia de cea mai mare pantă, (fig. 6.4.1), pentru a cuprinde în mod
egal neuniformităŃile pantei în fiecare parcelă.
Fig. 6.4.1. Amplasarea experienŃei într-o zonă colinară
In zonele de deal se vor prefera terenurile cu înclinare uşoară, deoarece sunt mai bine drenate,
pantele mari putând provoca eroziune.
Uniformitatea pe profil, se referă la evitarea zonelor de chişai, cu nisip sau pietriş, zone în care
circulaŃia apei şi aprovizionarea cu substanŃe chimice este alta decât pe solurile normale. Practicarea
sistemelor de agricultură în zonă impune o serie întreagă de condiŃii suplimentare pentru asigurarea
uniformităŃii, care privesc obligativitatea perioadei de uniformizare.
81
Aceasta constă în aplicarea pe toată suprafaŃa ce va deveni câmp experimental, în ultimii 3-4 ani
a unui sistem de ocupare a terenului cu aceiaşi plantă, la care s-au aplicat aceleaşi doze de
îngrăşăminte, erbicide, fungicide şi insecticide, acelaşi sistem de lucrări ale solului, în condiŃiile unor
recoltări uniforme, fără o încorporare diferită a resturilor producŃiei secundare.
De regulă, cu excepŃia lucernei sau a trifoiului, care creează diferenŃe de producŃie pentru circa
3 ani, neuniformităŃile determinate de alte plante se uniformizează după un an de cultură. Cel mai mult
neuniformizează solul terenurile în care anterior s-au executat experienŃe. Cele mai mari neuniformităŃi
le realizează experienŃele de drenaj, cele de irigaŃii şi cele cu îngrăşăminte, fiind necesare după acestea
perioade de cca. 6 ani pentru uniformizare.
După experienŃele cu lucrări de bază (arături) ale solului, sunt necesare perioade de uniformizare de
cca. 5 ani, experienŃele cu epoci de semănat, densităŃi, soiuri necesitând 2-3 ani de uniformizare.
ExperienŃele cu pesticide, în principal cu erbicide necesită minim 3 ani de uniformizare în funcŃie de
doza folosită, natura chimică a substanŃei active şi de perioada de înjumătăŃire a acesteia.
Perioada de uniformizare depinde de planta cultivată în sensul că dacă aceasta este supusă unui
regim intens de fertilizare şi are capacitate de extracŃie mare, este nevoie de un număr mai mic de ani
pentru uniformizare. Tot legat de asigurarea uniformităŃii terenului mai avem următoarele cerinŃe:
- este interzisă folosirea în experimentare a terenurilor care au primit în anii anteriori cantităŃi masive
de gunoi de grajd, îngrăşăminte minerale sau pesticide cu acŃiune remanentă
- se va evita includerea în experienŃă a terenurilor care au fost anterior drumuri, arii, şire de paie, târle
de oi, platforme de gunoaie, deoarece neuniformităŃile cauzate de acestea se întind pe mai mulŃi ani
- se va evita plasarea câmpurilor experimentale în apropiere de râuri, şanŃuri, gropi, vecinătăŃi care
determină neuniformităŃi în drenajul apei. FaŃă de acestea trebuie stabilite distanŃe de cel puŃin 100 m,
ca şi faŃă de păduri, clădiri înalte, faŃă de care se vor păstra distanŃe de 50-200 m (de cca 10-15 ori
înălŃimea obstacolului)
- experienŃele se vor feri de agenŃii păgubitori cum sunt animalele slobode şi păsările, ferindu-ne de
imediata apropiere a pădurilor, şoselelor cu pomi sau arbori, gospodăriilor populaŃiei şi a perdelelor de
protecŃie
- se va evita plasarea câmpurilor de experienŃă în zonele cu atac de pir, în zonele cu atac de vierme
sârmă sau de focare ale altor dăunători. ExcepŃie de la această situaŃie, fac experienŃele în care se caută
mijloace de combaterea pirului sau a dăunătorilor. Pentru combaterea acestora, se vor căuta zone
compacte care să îndeplinească condiŃiile de infestare cerute.
CerinŃa de uniformitate nu poate fi perfectă deoarece în regim natural sunt destul de mulŃi
factori de neuniformitate. Problema este de a găsi acele condiŃii în care neuniformităŃile să fie cât mai
mici, cunoscute şi dacă se poate controlabile.
Anumite plante cum sunt cânepa, muştarul, rapiŃa şi ovăzul, reacŃionează bine la
neuniformităŃile solului fiind folosite ca plante indicatoare. Plante ca sfecla şi şofranul sunt pentru
aceleaşi zone mai bune indicatoare decât porumbul şi cartoful fără a se ridica la nivelul ovăzului.
Anii de secetă evidenŃiază mult mai bine starea de neuniformitate a solului decât anii normali
sau decât cei bogaŃi în precipitaŃii.
Uniformitatea terenului se determină prin executarea de "experienŃe în gol" care constau în
cultura unei plante indicatoare în anul premergător experimentării pe toată suprafaŃa, aplicându-se o
tehnologie uniformă de cultură, urmând ca la recoltare să se împartă în parcele egale de 30-50 mp la
care se determină producŃia. FluctuaŃiile în nivelul producŃiei vor avea drept cauză neuniformitatea
solului. Abaterile de la medie ale producŃiei se înscriu pe o hartă cu + şi - corespunzător plusului sau
minusului de recoltă. Prin această metodă se pot identifica şi defalca suprafeŃe foarte uniforme privind
fertilitatea solului, care se pretează la organizarea de experienŃe. Indicii obŃinuŃi în experimentele în gol
nu se folosesc la corectarea rezultatelor experimentale deoarece neuniformităŃile solului se
exteriorizează diferit de la un an la altul, fiind mai mari în anii secetoşi.
82
Înlăturarea neuniformităŃii terenului sau a efectelor lor în zona câmpului experimental se
realizează prin:
- fie evitarea neuniformităŃilor prin izolarea acestor suprafeŃe, fie prin încorporarea acestora în mod
egal în toate parcelele experimentale recoltând numai zonele uniforme pentru calculul rezultatelor
experimentale
- folosirea blocurilor mici, pătrate sau izolate pentru a se evita neuniformităŃile terenului (N.A.
Săulescu, N.N. Săulescu, 1967)
- marcarea drumurilor, sau crearea în zonele neuniforme ca depresiuni, etc, a unor parcele oarbe care
nu se iau în considerare la recoltare
Pe terenurile argiloase impermeabile se vor căuta suprafeŃe cu o uşoară înclinarea terenului
pentru a se putea evita băltirea apei în perioadele de precipitaŃii abundente în microdepresiuni.
Lucrările agricole trebuie să asigure acest lucru iar numărul de variante trebuie limitat la suprafaŃa pe
care se pot face corect experienŃe.
Stabilirea asolamentului pentru câmpul experimental. Câmpul experimental poate fi fix sau
mobil.
Câmpul experimental fix presupune găsirea unei suprafeŃe destinate permanent experimentării,
fie pentru staŃionarele cu asolamente (S.D. Moara Domnească din 1981-Câmpul experimental de
Agrotehnică - Prof. dr. C. Pintilie, Prof. dr. D.D.I. Săndoiu, Dr. Gh. Ştefan, Prof. dr. C. Ciontu (fig.
6.4.2 ), lucrările solului (INCDA Fundulea-Câmpul de agrofitotehnie neirigată-Prof. dr Gh. Sin şi la
S.D. Moara Domnească-Ilfov - D.I. Săndoiu, M. Doru, Mihaela Obrişcă, L. Dincă), fertilizare de lungă
durată (INCDA Fundulea şi StaŃiunile ASAS -Cr. Hera), asolament ecologic (INCDA Fundulea - I.
Toncea), experienŃa IOSDV (Internationaler Stickstoffdőngung Dauer Versuchs-colaborare cu Justus
Liebig Universität - D.I. Săndoiu) pe probleme de fertilitate a solului, fie cel mai adesea, pentru
experimentare ca atare în cadrul unui asolament al întregului câmp experimental.
El prezintă avantajul că permite o execuŃie mai corectă a experienŃelor, o rapiditate mai mare
în realizarea lucrărilor şi observaŃiilor. El permite de asemenea o protecŃie mai bună. Câmpul fix are
dezavantajul că strică structura solului, dezavantaj care poate fi eliminat prin realizarea în câmp a
aceloraşi lucrări ca în cultura mare. Un alt dezavantaj este în crearea unui microclimat uşor deosebit de
cel al lanurilor aceloraşi plante din cultura mare. Acest dezavantaj se poate elimina prin reducerea
suprafeŃelor drumurilor şi prin introducerea în câmp a unor suprafeŃe pentru loturi semincere şi mărirea
suprafeŃelor benzilor de protecŃie.
Drum
Mazăre Grâu de Sfecla Porumb Soia Grâu de Porumb Grâu de

toamnă de zahăr boabe toamnă boabe toamnă
RotaŃie de 4 ani RotaŃia de 3 ani (Monocultură)
Drum
Floarea Grâu de Porumb Porumb Lucernă Grâu de Porumb Porumb

soarelui toamnă boabe I boabe II (3 ani) toamnă Boabe
RotaŃie de 4 ani cu solă săritoare RotaŃia de 2 ani (Monocultură)
Drum
Fig. 6.4.2 Câmp experimental fix cu asolamentele de la Moara Domnească –Ilfov UŞAMV Bucureşti
Pentru câmpuri de experienŃă mici, mobile se recomandă plasarea lor în una din solele cu
83
aceiaşi plantă din cultura mare. Pentru staŃiuni experimentale se prevăd asolamente speciale realizate
astfel:
- sola se împarte în atâtea suprafeŃe egale câŃi ani are asolamentul stabilit. In cazul unui asolament de 4
ani deci, se va împărŃi suprafaŃa terenului destinată experimentării în 4 sole.
- fiecare din cele 4 sole se împarte în atâtea parcele câŃi ani de cultură de uniformizare s-a hotărât să
urmeze după anul de experimentare plus unu (fig. 6.4.3). Dacă avem 4 ani pentru uniformizare vom
avea 4+1 parcele. În aceste parcele se amplasează experienŃele anului corespunzător fiecărei culturi.
Asolamentul trebuie să fie cât mai apropiat de cel folosit în regiune. Acest sistem este valabil pentru
situaŃia că se fac experienŃe cu toate plantele.
Anul 2012 Legenda

„” „” „” „” „” „ „” „” „” „” „” „ „” „” „” „” „” „ „” „” „” „” „” „ Câmp experimental
Soia
Grâu
Sfeclă
Porumb
Anul 2013
„” „” „” „” „” „” „” „” „” „” „” „” „ „” „” „” „” „” „ „” „” „” „” „” „ Câmp experimental
Anul 2014
„” „” „” „” „” „ „” „” „” „” „” „ „” „” „” „” „” „ „” „” „” „” „” „ Câmp experimental
Anul 2015
Anul 2016
Fig.6.4.3. Câmp experimental fixl cu o suprafaŃă restrânsă într-o rotaŃie de 4 ani, cu o

perioadă de uniformizare de 4 ani.
Pentru refacerea fertilităŃii solului sunt recomandate pe solurile cernoziomice rotaŃii cu grâu,
orz, porumb şi lucernă, solă săritoare, iar pentru zona solurilor acide rotaŃia grâu + trifoi, trifoi,
experienŃe cu porumb, plantele intrând în sistemele de rotaŃie practicate in zonă.
Dacă însă în zonă se lucrează numai cu 1-2 plante se concentrează toate experienŃele într-o tarla
în timp ce în celelalte se realizează culturi de uniformizare. Spre exemplu, (fig. 6.4.4), avem rotaŃia
soia-grâu porumb pe 3 tarlale iar cea de a 4-a este destinată experienŃelor cu grâu de toamnă şi porumb.
Perioada de uniformizare este de 3 ani.
84
Anul 2012
Câmp experimental
Anul 2013
Câmp experimental
Anul 2014
Câmp experimental
Anul 2015
Câmp experimental
Fig.6. 4.4 Amplasarea în asolament de 4 ani a unui câmp experimental fix
Câmpul experimental mobil este realizat de obicei pentru loturile demonstrative pe marginea
solelor mărginite de şosele plasându-se şi ele de regulă în cadrul asolamentelor de fermă dar
rezervându-se o bună premergătoare. Schema de amplasare este asemănătoare cu cea din fig.6.4.5 sola
având dimensiuni mari (de obicei peste 50 ha). Fie rotaŃia soia-grâu-porumb (câmp experimental)-orz,
în care lotul demonstrativ de porumb poate ocupa zone diferite cu vedere la şosea.
Soia Grâu Grâu …Porumb (Câmp

experimental)…
Şosea Şosea
Şosea
Şosea
Orz ..Porumb (Câmp Soia Orz
experimental)…
Anul 2012 Anul 2013
..Porumb (Câmp Orz Orz Soia

experimental)…
Şosea Şosea
Şosea
Şosea
Grâu Soia ..Porumb (Câmp Grâu

experimental)…
Anul 2014 Anul 2015
Fig.6.4.5 Amplasarea în asolament de 4 ani a unui câmp experimental mobil
Asigurarea unei baze experimentale moderne. Experimentarea modernă presupune existenŃa

unei baze experimentale moderne, constituită din remiza de maşini şi agregate situată în apropierea
câmpului experimental, un cuprinzător inventar primar pentru experimentare, laboratoare bine
echipate, magazii pentru probe, seminŃe îngrăşăminte şi pesticide.
Remiza de maşini cu platforma de probe trebuie să cuprindă tractoare de medie putere (U
650M), de mică putere (U 300-445), precum şi agregatele aflate în exploatare în fermă ca, pluguri de
diferite tipuri, grape cu lăŃime mare de lucru, echipament complet de erbicidat tip EEP 3x300 sau EE
500, cultivator CPU 4,2 si cultivator CPGS 6, combină experimentală (ex. Hege 80). Alături de acestea
trebuie să existe maşini specifice experimentării pe suprafeŃe mici, cu lăŃimi mici de lucru cum sunt
grapele cu colŃi şi cu discuri GD 1, GD 3, combinatoare C 3, maşini de semănat cu 1-2 m lăŃime de
lucru, semănători polivalente, semănători SUP 21, SPC 8, vânturători, maşini şi aparate de tratat cu
85
lăŃime mică de lucru, remorci de diferite tipuri (RB 4, R 1,5) şi motocultor echipat cu freză, prăşitoare
şi cositoare.
Inventarul primar pentru câmpul experimental cuprinde:
- inventar pentru pichetare: jaloane, echer cu pinule sau cu prisme, nivelă sau teodolit, Ńăruşi, sfori,
rulete, ciocane, fişe, borne, coşuri de nuiele, etichete
- inventar pentru operaŃiuni de cântărire: balanŃe cu precizie de o,1 g, cântar cu precizie de 1 g, cântar
cu precizie de 20 g până la 10 kg, cântar cu precizie de 0,1 kg până la 150 kg
- inventar pentru recoltarea probelor: pungi de diferite dimensiuni din hârtie şi din material plastic,
etichete, sfori, sonde de diferite tipuri (pentru umiditate – ICAR, agrochimice, Nekrasov, Mitscherlich
etc), prelate, cutii pentru transportul şi păstrarea probelor în vederea analizelor
- aparatură meteorologică: pluviometre IMC, barometru metalic, termometru obişnuit, de maximă şi
de minimă, termometre de sol pentru adâncimile de 5, 10, 15, şi 20 cm, psichrometru, evaporimetre tip
BAC Clasa A sau Piche
Aparatura de laborator cuprinde: umidometre pentru seminŃe, etuve cu termoreglare, frigider şi
congelator pentru păstrarea probelor, balanŃe automate cu precizie de 2 zecimale, mori de pământ,
aparatură de analize chimice, spectrofotometru, flamfotometru, sticlărie, aparat pentru analize fizice la
sol, cilindri, stative, aparat pentru determinarea structurii solului, mori mici pentru analiza organelor de
plante, calculator pentru prelucrarea datelor experimentale.
Magaziile pentru probe sunt necesar a fi compartimentate pentru păstrarea probelor de sol şi a
probelor de plante până la analiză. Pentru acestea sunt necesare sertare şi cutii metalice, dispozitive de
suspendare pentru păstrarea maŃetelor, etc.
Magaziile pentru unelte agricole şi piese de schimb conŃin un compartiment cu inventar agricol
mărunt (sape, seceri, coase, greble, furci pentru sfeclă, târnăcop, cozi de unelte agricole) şi un
compartiment cu piese de schimb cu uzură rapidă sau de strictă necesitate pentru tractoarele şi maşinile
agricole.
Magaziile de îngrăşăminte vizează păstrarea stocului de siguranŃă pentru îngrăşămintele cu
azot, fosfor şi potasiu.
Magaziile de pesticide sunt necesare pentru păstrarea în siguranŃă conform Legii 85 şi a
OrdonanŃei 4/1995, a stocurilor de erbicide, insecticide, acaricide, fungicide sau regulatori de creştere
folosiŃi în experimentare. In aceste magazii nu se admite decât accesul persoanelor autorizate pentru a
folosi pesticidele.
Asigurarea materialului semincer şi a diferitelor materiale experimentale. Pentru toate

experienŃele seminŃele se procură din vreme, cu certificate de calitate roşii, spre a putea executa toate
determinările de calitate ce sunt necesare pentru calculul normei de sămânŃă la semănat.
Materialul semincer trebuie să fie din etapele superioare de înmulŃire, prebază, bază, C 1, C 2.
La plantele care se seamănă cu maşina se vor comanda cantităŃi cu cca. 500-2000 g mai mari decât
necesarul strict de semănat, în funcŃie de maşina de semănat, pentru a rămâne o rezervă necesară
asigurării calităŃi lucrării în buncărul maşinii de semănat.
Pregătirea terenului pentru experimentare. Scopul lucrărilor de pregătire a terenului este de

a se realiza condiŃii optime, uniforme de germinare seminŃelor şi ulterior de creştere şi dezvoltare a
plantelor. Se exceptează de aici experienŃele cu diferite agregate pentru pregătirea terenului la care se
urmăresc metodele de pregătire ca atare pentru a fi promovate cele care sunt mai bune.
Lucrările de bază sunt indicate a se executa cu pluguri reversibile, deoarece nu produc
denivelări, ca in condiŃii de producŃie. Se cere ca aratul să se facă cu cel puŃin 2-3 săptămâni înainte de
semănat pentru a fi suficient timp să se aşeze solul.
86
Lucrările de pregătire a patului germinativ cu grapa cu discuri sau cu combinatorul se vor face
perpendicular pe direcŃia arăturii sau uşor oblic. Patul germinativ se va pregăti conform cerinŃelor
fiecărei plante principial la o adâncime de 10 ori dimensiunea maximă a seminŃei. Adâncimea patului
germinativ nu trebuie să depăşească lungimea hipocotilului la plantele la care acesta este mai scurt
decât multiplul de 10 al dimensiunii maxime a seminŃei. Este cazul soiurilor noi de grâu create la
INCDA Fundulea care au o foarte bună energie germinativă.
Se va avea grijă ca întoarcerea agregatelor să se facă în zonele de drumuri, benzi sau perdele de
protecŃie.
Pe terenurile situate pe soluri argiloase podzolite cu orizont Bt, pe terenurile plane unde nu se
scurge apa în mod natural, se va utiliza sistemul arăturilor la cormană, direcŃia brazdelor fiind orientată
către sensul ce asigură scurgerea apei în exces. O astfel de arătură se va face într-un an la mijloc pentru
cultura grâului, iar în alt an la margine pentru cultura porumbului pentru a nu se modela terenul.
Parcelele se ară 2 câte 2 pe loturi de 10 m urmând ca jumătatea din stânga să fie ocupată de o variantă
iar jumătatea din dreapta de altă variantă. Pentru a se elimina influenŃa marginilor în această situaŃie se
fac eliminări longitudinale de 0,5 m la cereale şi de 0,70 m la prăşitoare pe fiecare parcelă.
Pentru experienŃele cu soiuri cu cantităŃi mici de seminŃe, se practică parcele de 2 sau 2,5 m
lăŃime. Astfel de experienŃe se aşează pe terenuri cu înclinare naturală mică.
Pe terenurile în pantă se proiectează experienŃe speciale, culturile realizându-se pe fâşii sau în
benzi pe platforma teraselor amenajate prin lucrări de îmbunătăŃiri funciare sau agrotehnice de realizare
a teraselor în timp. Aici parcelele au lungimea orientată perpendicular pe curbele de nivel pentru a
cuprinde egal neuniformităŃile de fertilitate a solului.
ExistenŃa unui personal calificat pentru cercetare. Specificul activităŃii de cercetare agricolă
pornind de la proiectarea experimentării, până la valorificarea experienŃei, presupun existenŃa unei
echipe cu personal calificat cuprinzând muncitori, laborant, tehnician cu aptitudini pentru
experimentare. În acest sens sunt necesare pentru muncitor, laborant şi tehnician, deprinderea tehnicilor
de pichetare, fertilizare, lucrări ale solului, semănat, tratamente, recoltare (inclusiv recoltare de
eşantioane) şi prelucrare primară a datelor. Personalul cu studii superioare cuprinde inginer cu
aptitudini pentru cercetare experimentală, chimist pentru analize de sol şi plantă, o bună cunoaştere a
tehnicilor de lucru pe computer şi a cel puŃin două limbi străine pentru documentare permanentă.
PerfecŃionarea calificării personalului de cercetare rămâne o problemă permanentă datorită evoluŃiei
tehnicii (a maşinilor şi a aparaturii de cercetare) precum şi a programelor de calcul. De înŃelegerea
acestor cerinŃe, paralel cu necesara motivare financiară, depind nu numai productivitatea muncii în
cercetare dependentă de calificare şi activitatea depusă cu punerea în valoare a rezultatelor efectiv
obŃinute.
a) Care sunt condiŃiile de bază pentru realizarea experienŃelor ?
b) Ce condiŃii trebuie să îndeplinească terenul destinat experimentării ?

învăŃare
87
Realizarea corectă a experienŃelor, presupune asigurarea următoarelor
condiŃii de bază:
Terenul destinat experienŃelor trebuie să respecte simultan condiŃiile de
reprezentativitate, specificitate şi de uniformitate.
6.5 Aşezarea în teren a experienŃei (pichetarea şi etichetarea experienŃei)
Stabilirea planului general al câmpului experimental în cadrul asolamentului presupune

realizarea în prealabil a unor schiŃe individuale, amănunŃite pentru fiecare experienŃă. In cadrul schiŃei
individuale a experienŃei sunt precizate dimensiunile parcelei elementare, ale perdelelor şi benzilor de
protecŃie, precum şi ale drumurilor.
Planul general al Câmpului experimental indică la scara 1:500 numai poziŃia experienŃelor unele
faŃă de altele, fără a preciza detalii ale fiecărei experienŃe în parte. Pe acest plan se înseamnă nordul ca
pe orice hartă. Pe baza planului general se amplasează experienŃele în câmp după materializarea liniei
de bază pe teren prin Ńăruşi.
Materializarea liniei de bază în teren este o operaŃiune, strict necesară permite ulterior
efectuarea de lucrări simultane la mai multe experienŃe cu echipe diferite, câştigându-se timp preŃios
prin încadrarea în epocă a semănatului sau a altor lucrări importante. Linia de bază lasă în spate banda
de protecŃie şi primul drum.
De la linia de bază se ridică o perpendiculară şi se pichetează primul etaj de experienŃe
măsurând apoi fiecare lăŃime de parcelă experimentală cu materializarea variantelor experimentale una
după alta pe teren. Pichetajul liniei întâi începe şi se termină cu perdeaua de protecŃie.
Pe perpendicularele ce marchează verticalele experienŃei se măsoară în acelaşi sens, succesiv,
distanŃele corespunzătoare lăŃimii blocurilor, (lungimii parcelei experimentale), drumurilor şi în final a
benzii de protecŃie. Acestea reprezintă punctele de reper pentru jalonarea lungimilor fiecărui bloc în
parte, jalonare urmată obligatoriu de aşezarea sforilor pe care se măsoară, rând după rând în acelaşi
sens ca la linia de bază, dimensiunilor primei perdele de protecŃie, lăŃimile parcelelor experimentale si
lăŃimea celei de a II-a perdele de protecŃie.
Pentru asigurarea corectitudinii măsurătorilor este necesar să se aibă în vedere următoarele
reguli:
- înainte de măsurare, între capetele blocului (punctele marginale) se întinde foarte bine o sfoară, iar
măsurătorile se fac aşezând Ńăruşi de secŃiune pătrată pe partea drumului, adică exteriori parcelei
experimentale. Forma Ńăruşului poate fi diferită mergând la cea uşor dreptunghiulară sau chiar rotundă
(Germania) sau la fişe de oŃel. EsenŃial este ca aşezarea lui să fie făcută cu axul sagital în dreptul
reperului de pe panglică;
- distanŃele se măsoară pe panglica bine întinsă, în acelaşi sens de fiecare dată, individualizând
consecutiv parcelă cu parcelă până la epuizarea lungimii panglicii. Suntem feriŃi astfel de erori
determinate de schimbarea poziŃiei de zero a panglicii de la un Ńăruş la altul;
- sunt de preferat panglicile din oŃel lungi de 50 m ruletelor de 10, 15 sau 25 m construite din material
plastic;
- se recomandă ca prin pichetare, lungimea parcelelor să fie aşezată perpendicular pe direcŃia arăturii
pentru a cuprinde cât mai mult din neuniformitatea solului (N.A. Săulescu, N.N. Săulescu, 1967).
88
ExcepŃie fac experienŃele aşezate pe solurile argiloiluviale, experienŃele cu arături şi cele cu asolamente
la care semănatul de face paralel cu lucrările efectuate. Pentru aceasta este necesar ca în experienŃe să
se folosească pluguri reversibile.
Etichetarea experienŃelor este necesară pentru uşurarea efectuării lucrărilor de îngrijire, a
tratamentelor, a observaŃiilor, a organizării recoltării şi a prelevării probelor de sol şi plante. Etichetarea se
realizează prin etichete mari care definesc obiectivul principal al experienŃei şi prin etichete mici
corespunzătoare variantelor experimentale.
Etichetele mari se confecŃionează din tablă cu dimensiunile 70/50 cm. Aşezarea etichetelor mari
se face în faŃa perdelei de protecŃie din repetiŃia I pe primul drum de vizită.
Etichetele mici sunt realizate în funcŃie de tipul experienŃei şi anume:
- în experienŃele de ameliorare sunt din lemn sau din material plastic cu dimensiunile 30 x 8 (10)
x 1 cm;
- în experienŃele de agrofitotehnie, protecŃia plantelor, îmbunătăŃiri funciare din tablă de 0,5 mm
cu suprafeŃe de dimensiunile de 20x15cm sudate pe un segment de fier beton cu diametrul de
0,7 cm.
În Germania şi FranŃa se folosesc Ńăruşi din plastic de 30 cm cu vârf rotund ascuŃit şi cu cap cu profil
de şurubelniŃă în cruce în care intră etichete din hârtie cerată de 7 x 12 cm pe care sunt tipărite numele
variantelor experimentale. După fiecare ploaie mai importantă se schimbă etichetele stropite de noroi
cu unele noi.
Aşezarea etichetelor mici se face pe Ńăruşul din stânga, parcela fiind plasată în dreapta.
ExcepŃie fac câmpurile didactice şi loturile demonstrative la care eticheta este plasată la mijlocul
lăŃimii parcelei pentru uşurarea aprecierii culturii de către un public în formare.
În ultimul timp în loturile demonstrative ale firmelor străine se observă etichete mari de cca.
35/35 cm de forme dreptunghiulare, pentagonale, hexagonale, etc., care conŃin sigla firmei şi numele
variantei (obişnuit soiuri sau hibrizi), montate pe suporŃi de o,8-1,2 m înălŃime pentru a fi foarte
vizibile.
Momentul aşezării etichetelor este pentru culturile semănate în toamnă, primăvara foarte
devreme iar pentru culturile de primăvară, imediat după semănat. Etichetele din tablă se vopsesc în alb
se scriu în laborator şi se curăŃă după ploile mari.
a) Ce se regăseşte în cadrul schiŃei experienŃei ?

învăŃare
In cadrul schiŃei individuale a experienŃei sunt precizate dimensiunile
parcelei elementare, ale perdelelor şi benzilor de protecŃie, precum şi
ale drumurilor.
89
6.6 Realizarea lucrărilor experimentale
Executarea experienŃelor presupune lucrări de pregătire, de înfiinŃare, îngrijire, observare şi de

recoltare în condiŃii de uniformitate maximă.
Lucrările pregătitoare. Lucrările pregătitoare se referă la lucrările de bază, lucrările de

pregătire a patului germinativ, aplicarea îngrăşămintelor şi erbicidelor în preemergenŃă, lucrări care în
mod obişnuit premerg semănatului.
Lucrările de bază şi cele de pregătire a patului germinativ au fost tratate în cadrul lucrărilor
pentru pregătirea terenului pentru experimentare, la definirea cadrului general al experimentării.
Aplicarea îngrăşămintelor se face fie pentru crearea unui agrofond uniform destinat realizării
unei nutriŃii corespunzătoare a culturii experimentate, fie pentru realizarea unor variante experimentale
diferenŃiate în cadrul experienŃelor cu tipuri şi/sau doze de îngrăşăminte.
Aplicarea îngrăşămintelor este precedată de executarea unor analize chimice privind conŃinutul
în substanŃă activă, de prelevări de probe de sol pentru cunoaşterea gradului de aprovizionare a solului
în substanŃe nutritive, de calcule privind doza de îngrăşăminte chimice, sau organice. Aplicarea
propriuzisă a dozei de îngrăşăminte pe toată suprafaŃa experimentală pentru aprovizionarea solului cu
substanŃe nutritive se poate face pe cale mecanică sau manual.
La aplicarea mecanică, doza stabilită se aplică integral, folosindu-se maşini cu distribuŃia
îngrăşămintelor pe rânduri (fig. 6.6.1). Aceste maşini provin din transformarea unor semănători vechi
tip SUP 29 sau SUP 21 cărora li s-au suspendat brăzdarele (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967).
Proba semănătorii se face cu îngrăşăminte bine granulate.
Fig.6.6.1 Aplicarea îngrăşămintelor

chimice uniform pe toată suprafaŃa
experienŃei
Aplicarea manuală este folosită atât pentru crearea de fonduri uniforme cât şi pentru
experienŃele cu doze de îngrăşăminte. Aplicarea manuală se face separat pe fiecare parcelă prin
împărŃirea cantităŃii de îngrăşăminte în 2 părŃi egale, administrate apoi succesiv pe 2 direcŃii
perpendiculare (fig. 6.6.2). Se recomandă ca aplicarea îngrăşămintelor chimice să se facă în zile fără
vânt, deoarece îngrăşăminte ca superfosfatul pot fi luate de vânt, de la o parcelă la alta, în momentul
aplicării.
Aplicarea fazială a îngrăşămintelor minerale în perioada de vegetaŃie se face separat pe fiecare
parcelă experimentală pe baza aceluiaşi procedeu. Îngrăşămintele trebuie să fie foarte bine mărunŃite.
Aplicarea gunoiului de grajd în experienŃe presupune folosirea de gunoi de la o singură specie
de animale, cu realizarea unui amestec fermentat, cel mai bine compostat omogen.
90
Fig. 6.6.2 Aplicarea îngrăşămintelor chimice într-o parcelă experimentală
Pentru crearea de agrofonduri generale organice se foloseşte metoda caroiajelor (fig. 6.6.3),
cântărind pentru fiecare careu cantitatea stabilită în coşuri de nuiele, urmând ca în cadrul careului să se
facă aplicarea cu furca în mod uniform.
Fig. 6.6.3 Aplicarea gunoiului de grajd după metoda caroiajelor

În experienŃe cu îngrăşăminte organice, pentru aplicarea unor doze diferite în parcelele
experimentale se cântăresc cantităŃile corespunzător suprafeŃei parcelelor şi dozelor stabilite şi se aplică
cu furca în fiecare parcelă în parte.
După aplicarea îngrăşămintelor acestea se încorporează în sol fie prin arătură (în cazul
gunoiului de grajd, a resturilor organice, a superfosfatului, amendamentelor şi a sării potasice), fie prin
discuire înainte de semănat, în aceiaşi zi în cazul azotatului de amoniu, sulfatului de amoniu sau a
ureei.
Aplicarea erbicidelor se face fie cu tehnica actuală din producŃie pe toată suprafaŃa
experimentală pe lăŃimea de lucru stabilită, fie cu instalaŃii speciale folosite în experimentare. În toate
cazurile este absolut necesară efectuarea unei probe a maşinii pentru stabilirea parametrilor de lucru.
De regulă se lucrează în experienŃă cu norme de amestec de erbicide de 400-600 l/ha la tratamentele la
sol, la presiunea de 2,5 at, cu duze de tip 11004 Teejet sau P 2, în timp ce pentru aplicarea pe vegetaŃie
se folosesc 200-300 l/ha cu duze 11003 Teejet la o presiune de 2- 2,5 at.
Aplicarea erbicidelor în parcelele experimentale se face de regulă cu aparatură specială gen
Agrotop echipat cu lance şi rampă de 2 ml lăŃime de lucru, fixată pe un cadru de bicicletă, pe
motocultor sau chiar purtată manual. În toate cazurile este necesară proba de debit în regim de lucru şi
proba de uniformitate pe rampa cu apă, pentru a face o dozare cât mai exactă a substanŃei active.
Când cantităŃile de produse nu se pot cântări la nivelul unei suprafeŃe de 100 mp se preferă
cântărirea unor cantităŃi mai mari, la limita preciziei aparaturii de control, restul substanŃei folosindu-se
la producŃie sau în zone de producŃie.
Aplicarea erbicidelor se va face numai în condiŃii de calm, existenŃa diferitelor culturi şi
variante apropiate impunând o rigurozitate specială.
91
Semănatul şi plantatul în experienŃe. Semănatul şi plantatul sunt lucrări care vor configura
prin asigurarea condiŃiilor de germinare, răsărire şi creştere în primele faze de dezvoltare condiŃia de
masiv uniform de plante normale. Pentru a îndeplini aceste exigenŃe, semănatul va avea în vedere:
- condiŃia de bază, este un teren pregătit corespunzător şi uniform pe adâncimea de semănat
corespunzător plantelor care se seamănă, cu semănători performante
- ca timp, semănatul se încheie într-o singură zi pentru toate variantele în toate repetiŃiile
inclusiv benzile şi perdelele de protecŃie. ExcepŃie fac experienŃele cu epoci de semănat.
Stabilirea momentului semănatului se face astfel încât să nu existe pericol de ploaie care să
întrerupă această lucrare
- respectarea condiŃiei de uniformitate la nivelul suprafeŃei de semănat realizându-se acelaşi
număr de seminŃe/mp. Un rol important îl are reglarea maşinii de semănat, a fundurilor mobile
şi a deschiderii şubărelor la maşinile de semănat în rânduri dese şi a răzuitorilor, orificiilor de
absorbŃie şi aspiraŃie la cele pneumatice. Un rol important îl are poziŃionarea la distanŃe egale a
brăzdarelor pe linia de acŃiune pe sol.
- condiŃia de uniformitate a adâncimii de semănat prin folosirea de semănători de precizie pe un
teren cum arătam foarte bine pregătit - cu respectarea adâncimii de semănat corespunzător
speciei, - cu aşezarea de limitatori pentru adâncimea de semănat sau cu lestări în situaŃia
necesităŃii realizării unor adâncimi mai mari decât cele socotite corespunzătoare;
- nivelarea bună a suprafeŃei solului după semănat cu îngroparea corectă a seminŃelor în spatele
roŃilor tractorului, la semănătorile de culturi semănate în rânduri dese şi cu reglarea secŃiilor la
cele de plante prăşitoare încât să nu se calce pe această urmă;
- la plantare pentru succesul operaŃiunii este necesară asigurarea apei şi în zilele următoare.
Respectarea acestor condiŃii este necesară în totalitate.
Lucrările de îngrijire. Aceste lucrări au ca scop păstrarea integrităŃii culturii respective şi

asigurarea condiŃiilor de creştere şi dezvoltare. Ele se referă la distrugerea crustei, a buruienilor (plivit,
grăpat, prăşit), a bolilor şi dăunătorilor şi la irigarea culturii. Aceste lucrări trebuie să se supună
următoarelor cerinŃe:
- să asigure integritatea culturii („să nu determine goluri în cultură” N.A. Săulescu şi N.N.
Săulescu, 1967)
- să se „facă în aceiaşi zi” (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967), în mod uniform - în planul
suprafeŃei şi al adâncimii execuŃiei în toată experienŃa -, dacă tematica experienŃei nu prevede
altfel
- erbicidele, insecticidele, fungicidele, acaricidele, stimulatorii de creştere se folosesc în dozele
autorizate pentru producŃie, cu excepŃia cazului când această problemă face ea însăşi obiectul
tematicii experimentale
- se va avea în vedere ca prin execuŃia lucrărilor de îngrijire, terenul să nu fie călcat după
executarea lucrării pe sol (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967)
- se va acorda atenŃie combaterii păsărilor care pot distruge recolta prin înconjurarea experienŃei
cu o bandă de protecŃie cu lăŃime mai mare (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967), sau prin
acoperire cu o plasă din material plastic cu ochiuri mici
- pentru zonele experimentale expuse atacului animalelor se iau măsuri corespunzătoare de
izolare înconjurând experienŃele cu garduri metalice îngropate în sol 25-30 cm iar pentru atacul
de iepuri experienŃele se înconjoară cu benzi de coriandru, iar la pomi tulpina se protejează cu
un manşon perforat din material plastic rezistent.
InformaŃiile despre experienŃă. InformaŃiile complexe, culese în timp real corespunzător
92
fiecărei fenofaze a plantelor codificate în sistem zecimal, (după BBCH, 1999), constituie suportul
viitoarelor conexiuni ce decurg din experiment. Acestea ajută la înŃelegerea şi explicarea proceselor ce
acŃionează pentru formarea producŃiei masivului de plante din parcela experimentală. Culegerea
informaŃiilor se realizează prin complectarea portofoliului de date generale cu întocmirea calendarului
de lucrări de efectuat, prin înregistrarea datelor meteorologice şi cu realizarea observaŃiilor de
vegetaŃie.
ObservaŃiile generale privind vegetaŃia culturilor în experienŃe. Realizarea observaŃiilor de

vegetaŃie Ńine de specificul experienŃei şi la fel ca datele din calendarul agricol, se trec în carnetul
fiecărei experienŃe.
ObservaŃiile de vegetaŃie se realizează de către personalul competent şi se fac pe fiecare
repetiŃie din experienŃă, „permanent, de către aceiaşi persoană folosindu-se de notări şi măsurători
directe” (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967). Măsurătorile directe au rolul de a reduce
subiectivitatea unor notaŃii care nu oferă suficientă certitudine.
Notele sunt reprezentate prin cifre întregi. Notele se atribuie în sistemul de la 0 la 9, sau de la 1
la 9, unde 0 sau 1 înseamnă foarte bine, iar 9 foarte slab. Se foloseşte nota 0, în cazurile când nu se
poate face o apreciere (de exemplu pentru selectivitate, când în urma erbicidelor triazinice la porumb
toleranŃa a fost perfectă). Incertitudinile în stabilirea notei se tranşează prin atribuirea notei celei mai
mici (mai defavorizante).
Notarea se face sub raport absolut, nu relativ. De exemplu dacă privitor la rezistenŃa la ger nici
o variantă nu este de nota 0, se atribuie celei mai bune nota 1 pentru a se putea marca astfel realitatea
răspunsului plantei. Dacă situaŃia nu corespunde notei 1 în raport de cultura agronomică a
observatorului se va atribui strict nota pe care acesta o consideră.
Notarea se face precizând data efectuării, având în vedere necesitatea exactităŃii înregistrării în
fiecare parcelă, cu marcarea apariŃiei diferitelor goluri „printr-o numărătoare precisă” (N.A. Săulescu şi
N.N. Săulescu, 1967) .
Principalele observaŃii prezintă următorul sistem de notare comun pentru diferitele specii:
- data răsăririi plantelor, se notează când 75% din plante au străbătut suprafaŃa solului cu
cotiledoanele sau cu apexul în condiŃiile în care rândurile sunt vizibile
- aprecierea răsăritului, se face la cca. 10 zile de la răsărirea ultimului soi cu note de la 1 la 9 în
funcŃie de proporŃia plantelor răsărite. Se atribuie nota 1 dacă răsăritul ar fi fost fără goluri, 5 la
50% răsărire şi 9 în absenŃa răsăririi
- starea culturii înainte de intrarea în iarnă, se notează înainte de intrarea în iarnă prin aprecierea
densităŃii (nr. de plante/mp) şi a dezvoltării culturii, cu note de la 1 la 9
- starea culturii la ieşirea din iarnă, se apreciază în mod obişnuit la ieşirea din iarnă dar se
impun mai multe observaŃii repetate după perioade de îngheŃuri şi dezgheŃuri repetate,
apreciindu-se prin note de la 1 la 9
- pagubele în timpul iernii, se notează în situaŃia existenŃei unor pagube apreciindu-se cu nota 1
în parcelele în care sunt inexistente, cu 5 pentru 50% plante distruse din totalul plantelor şi cu 9
atunci când cultura a fost compromisă în timpul iernii
- starea culturii în diferite faze de dezvoltare, se apreciază de 3-4 ori „prin ritmul de dezvoltare,
înălŃime, vigoare” (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967) cu note de la 1 la 9
- începutul apariŃiei inflorescenŃelor (înspicat, înmătăsit), se notează prin data la care primele
inflorescenŃe apar iar în cazul plantelor dioice notarea se face pentru ambele inflorescenŃe
- data înfloririi (înspicării, înmătăsirii), se notează când peste 50% din plante au înflorit (în
obişnuinŃă se ia ca proporŃie 75%)
- înălŃimea plantelor, (cm), se notează luându-se în considerare înălŃimea medie din mijlocul
lanului, prin măsurarea distanŃei de la suprafaŃa solului la vârful aristelor la încetarea creşterii în
93
înălŃime. Uneori această observaŃie se face şi pe parcursul fazei de dezvoltare pentru
principalele fenofaze
- densitatea culturii, se evaluează cu note de la 1 la 9 la înspicare pe acelaşi rând în cadrul
parcelei pornind pe lungime de 1 m de la aceiaşi margine la toate variantele (N.A. Săulescu şi
N.N. Săulescu, 1967)
- numărul de plante cu copili la porumb, se evaluează procentual prin luarea în considerare a
unui număr de 25 de plante succesive
- uniformitatea culturii, se notează cu note de la 1 la 9 luându-se în considerare însuşiri
morfologice caracteristice soiului sau hibridului cum sunt culoarea şi poziŃia frunzelor,
inflorescenŃelor, florilor, înălŃimea plantelor în masiv, etc.
- atacul de boli şi dăunători, se face cu note de la 0 la 9. Astfel când atacul sau boala nu a apărut
în experienŃă se notează cu 0, când acesta lipseşte în parcelă se notează cu 1, când este mijlocie
cu 5 şi când este foarte puternic cu 9
- gradul de îmburuienare, se apreciază prin note EWRS pe scara de la 1 la 9. De regulă notările
se fac când fiecare variantă ajunge în aceiaşi fază de dezvoltare,
- pagubele determinate de grindină, furtuni, vânturi puternice, se evaluează cu note de la 1 la 9.
ObservaŃia se face imediat ce se poate ieşi în câmp.
Dacă situaŃia o impune în condiŃii de ger, secetă, atacuri de insecte, se vor face schiŃe
suplimentare ale experienŃei cu marcarea zonelor afectate pentru realizarea de eliminări ale golurilor la
recoltare, ca şi pentru explicarea nivelului producŃiilor realizate.
Efectuarea observaŃiilor se face prin 2 tururi ale experienŃei. Primul tur este necesar pentru
familiarizarea cu situaŃia generală, urmând ca la turul 2 să se facă atribuirea notelor. Se procedează
astfel deoarece capetele experienŃelor pot induce în eroare, fiind primul contact cu agentul patogen sau
cu dăunătorul.
ObservaŃiile sunt însoŃite şi completate de schiŃe, fotografii şi filme. Este absolut necesară
păstrarea în ordine a etichetelor şi a unor repere (mire, jaloane), pentru a putea avea în dinamică
evoluŃia experienŃei în cadrul imaginii. ObservaŃiile de mai sus sunt generale, fiind necesar a fi
efectuate la o gamă largă de culturi, cu perioade de semănat toamna, primăvara sau vara (culturi în
mirişte sau succesive). În afară de aceste observaŃii generale, la partea specială, vom avea observaŃii
specifice ce Ńin de specia sau problema studiată ca atare.
Recoltarea experienŃelor este alături de semănat, cel mai important moment al experimentării
deoarece recolta este expresia sintetică a „productivităŃii variantelor experimentale. PrezenŃa
cercetătorului la recoltare este obligatorie” (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967). Recoltarea este
pregătită printr-o serie de operaŃii care vizează aprovizionarea cu pungi, etichete pentru probe, saci,
coşuri, sfori de legat şi saci pentru depozitarea probelor şi instruirea personalului angajat şi a celui
suplimentar inclusiv pentru folosirea uneltelor specifice tipului de recoltare.
Recoltarea se poate face manual sau mecanizat în funcŃie de dotarea unităŃii, de plantă şi de tipul
experienŃei. Reuşita recoltării este asigurată de respectarea următoarelor condiŃii:
- înainte de recoltarea parcelelor, se realizează ultimele observaŃii legate de densitatea plantelor
în parcelele experimentale, se evaluează situaŃia golurilor, la porumb se notează numărul de
plante cu 1 şi 2 ştiuleŃi precum şi gradul de atac cu boli şi/sau dăunători (plantele tăciunate) şi
sterile
- recoltarea începe cu eliminările frontale şi cu perdelele de protecŃie, după care se recoltează
marginile longitudinale şi golurile. Recolta se depozitează în saci, în remorci, pe drumuri sau la
capete pe zona perdelelor de protecŃie
- experienŃele „se recoltează de regulă într-o zi” (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967),
maximum în 2 zile la cele mai dificile, cum sunt cele cu sfeclă de zahăr. „ExcepŃie fac
experienŃele cu soiuri, la care se decalează cu mai mult de 5 zile epoca optimă de recoltare,
94
precum şi experienŃe cu plantele de nutreŃ, la care variantele pot ajunge la momente diferite la
maturitate” (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967)
- „recoltarea se face uniform la aceiaşi înălŃime a miriştii şi fără pierderi” (N.A. Săulescu şi N.N.
Săulescu, 1967) pe fiecare parcelă experimentală în cadrul experienŃei. Fiecare probă se
etichetează cu grijă. „Unde se folosesc saci, se pun 2 etichete, una în interiorul sacului, a doua
la legătură”
- este preferabil ca la „leguminoasele pentru boabe unde există pericolul de scuturare a recoltei,
recoltarea să se facă mai devreme decât mai târziu” (N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967)
- recoltarea se face de preferinŃă pe timp senin, evitând vremea ploioasă „pentru a nu se deprecia
recolta prin operaŃii suplimentare de manipulare, întoarcere a brazdelor de nutreŃ, etc., sau
pentru ca producŃia de rădăcinoase, tuberculifere sau alune de pământ să se cureŃe uşor de sol”
(N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu, 1967)
- se va acorda o atenŃie deosebită cântăririi producŃiei parcelelor „cu 3 cifre”, având grijă
permanentă ca rezultatul cântăririi să nu fie influenŃat de vânt prin construirea de paravane
speciale. Sunt de preferat cântarele automate, electronice.
a) Ce grupe mari de lucrări se realizează în experienŃe ?

învăŃare
Lucrările din experienŃe cuprind lucrări de pregătire, de înfiinŃare, de
îngrijire, de observare şi de recoltare în condiŃii de uniformitate
maximă.
6.7 Recoltarea probelor;
Recoltarea probelor este o operaŃiune ce se face conform protocolului experienŃei, în funcŃie de

caracterul acestora, ori de câte ori este nevoie în raport cu scopul experienŃei. Recoltarea probelor se
referă la probe de sol, probe de plante pe parcursul perioadei de vegetaŃie şi la probele de recoltă.
Recoltarea probelor de sol. Probele de sol se recoltează la experienŃele cu tehnologii (lucrări,

soiuri sau cu îngrăşăminte ce necesită o mare rigurozitate), aşa numitele probe înainte de înfiinŃare
pentru caracterizarea uniformităŃii terenului destinat experienŃei din fiecare parcelă experimentală. De
regulă se recoltează probe pentru analize chimice, în principal conŃinutul în NPK şi metale grele la
experienŃele pentru depoluare.
Probele de sol pe parcursul vegetaŃiei sau la recoltarea culturii se iau din fiecare variantă
experimentală. Probele se recoltează cu sonda agrochimică din cca. 25 de puncte din parcela
experimentală pentru a realiza proba medie. Probele destinate stabilirii conŃinutului în azot se trec în
95
pungi de plastic şi apoi în genŃi frigorifice, de unde se transferă în congelatoare, unde se păstrează până
în preziua analizei când se trec pentru o decongelare treptată în frigidere. Nu se decongelează decât
atâtea probe câte se pot analiza într-o zi de lucru în laborator.
Probele de sol pentru analize de reziduuri de pesticide comportă un sistem special de lucru, cu
un număr mare de determinări la parcelă 25-30, recoltarea efectuându-se cu preducele de 15-20 mm
diametru. Probele se introduc în pungi din plastic, în genŃi frigorifice şi apoi la sosirea la laborator
pungile cu probele de sol se transferă rapid în congelatoare unde se păstrează la frig până la efectuarea
analizelor la gazcromatograf sau la lichid cromatograf.
Recoltarea probelor de plante. Probele de plante se recoltează pentru stabilirea ritmului de

acumulare a biomasei, a substanŃelor nutritive sau pentru măsurători biometrice foarte diverse. Se
înregistrează masa verde, apoi pentru substanŃă uscată se toacă separat pe organe, cântărindu-se separat
organele plantei în stare verde. După uscare la aer şi apoi la etuvă la 65 °C, se determină substanŃa
uscată pe organe (elemente ale structurii biomasei), în vederea calculării mediei ponderate a substanŃei
uscate pe plantă.
La plantele furajere, se recoltează producŃia din care se alege o probă medie de 1 kg la care se
face compoziŃia botanică şi apoi substanŃa uscată. Din acestea, se fac probe medii pentru analize
chimice la recoltă (SEN, grăsimi, proteină, aminoacizi, etc.).
La probele la care se determină azotul în plante, proba de 1 kg se păstrează în pungi de plastic,
care se trec în genŃi frigorifice, de aici în congelatoare până la analiză. Pentru analiză, se decongelează
în frigidere şi se trec apoi pe fluxul analizelor chimice specifice.
La legumele frunzoase (salată, spanac, leuştean, etc.), se ia o probă medie de 1 Kg la care se
determină substanŃa uscată şi compoziŃia chimică.
Probele de rădăcini de sfeclă, cca. 20-25 de bucăŃi pe parcelă se curăŃă de sol, se spală, se pun
într-un sac şi se trimit la laboratorul de analize, de unde se iau din pulpa sfeclei probe cu o freză
specială. Probele de pulpă se trec în pungi de plastic bine închise care se păstrează până la momentul
analizei în congelator.
Probele de rădăcini la soia, la care se urmăreşte bacterizarea, se recoltează dintr-o zonă
suplimentar semănată la capătul parcelei experimentale recoltabile, reprezentând o suprafaŃă de cca. 5
mp. Din această zonă se iau în dinamică 5-10 plante la care se determină numărul şi volumul
nodozităŃilor. În paralel se fac determinări privind structura biomasei plantelor sacrificate.
La recoltarea experienŃelor de cereale, se iau probe de pe suprafaŃa de 1 mp de unde se preiau
25 de plante pentru analiza componentelor de producŃie, iar de la recolta de pe parcelă probe de 1 kg
pentru analize de umiditate, masă hectolitrică, probe de panificaŃie şi de chimism al recoltei.
La porumb se iau probe de 10 plante pe parcelă pentru determinări biometrice, ştiuleŃii fiind
destinaŃi unor analize de randament, de umiditate, masă hectolitrică, de chimism sau de prelucrare
industrială.
La leguminoase se recoltează probe de 25 de plante pentru determinări biometrice, iar la
batozare se opresc probe de 1 kg pentru analize chimice, biologice şi tehnologice.
La pomi şi la arbuşti fructiferi se iau probe de fructe de cca. 1,5-2 kg pentru măsurători
biometrice şi analize biochimice.
Analizele speciale presupun programe speciale de recoltare a probelor de plante.

Actualmente, perfecŃionarea aparaturii, creşterea productivităŃii muncii la analize, a impus
diminuarea mărimii probelor pentru analize de la 250 g la 100-150 g, element care permite creşterea
preciziei analizelor prin mărirea numărului de repetiŃii.
96
a) Ce tipuri de probe se recoltează din experienŃe ?

învăŃare
Recoltarea probelor este o operaŃiune ce se face conform protocolului
experienŃei, în funcŃie de caracterul acestora ori de câte ori este nevoie
în raport cu scopul experienŃei. Recoltarea probelor se referă la probe
de sol, probe de plante pe parcursul perioadei de vegetaŃie şi la probele
de recoltă.
6.8 Pregătirea, înregistrarea şi valorificarea datelor
Actualmente, fluxul înregistrării datelor se realizează cu derularea experienŃei, în carnetele de

experimentare, de unde se transpun pe suporturi informaŃionale diferite cum sunt dischetele, CD-urile,
benzile magnetice sau magnetooptice.
Datele experimentale provenite din recoltarea parcelelor experimentale, din efectuarea de
măsurători biometrice, din analize fizice şi chimice sau din alt gen de observaŃii sau înregistrări sunt
relevante în măsura în care diferenŃele dintre variante depăşesc eroarea experimentală.
Pregătirea datelor experimentale de producŃie pentru calcule statistice şi reprezentări

grafice.
Necesitatea pregătirii datelor experimentale pentru calcul. Calculul statistic al erorilor sau
calculul analizei varianŃei aplicate frecvent, permit departajarea rezultatelor, fie pe baza unui interval
de încredere, fie pe baza stabilirii diferenŃelor limită. Rezultatele acestor calcule sunt valabile numai
prin asigurarea reprezentativităŃii şi comparabilităŃii datelor experimentale.
CondiŃia de reprezentativitate a datelor experimentale este determinată de asigurarea

valabilităŃii datelor primare prin o corectă amplasare a experienŃei, o desfăşurare impecabilă a lucrărilor
de înfiinŃare, îngrijire şi recoltare şi prin realizarea cu corectitudine a tuturor înregistrărilor adiacente
recoltării şi a analizelor planificate.
CondiŃia de comparabilitate a datelor este dată de îndeplinirea criteriului de omogenitate. La

datele de la recoltare, în mod obişnuit, asigurarea criteriului de omogenitate presupune aducerea lor la
umiditatea standard şi la condiŃii de omogenitate, prin luarea în considerare a randamentului.
La datele de la recoltare, în mod obişnuit, criteriul de omogenitate aplicat producŃiei utile

obŃinute, rezultată din parcela experimentală (fără corpuri străine), presupune operaŃiunile:
- aplicarea unei corecŃii de suprafaŃă pentru trecerea de la producŃia în kg/parcelă la producŃia în
q/ha sau în t/ha
- aducerea datelor de producŃie la umiditatea standard, pe baza alicării corecŃiei de umiditate
(tabelele anexăl I, II şi III);
97
- aplicarea unor corecŃii de randament pentru recolte la care producŃia recoltată comportă
prelucrări pentru a fi utilizată. De exemplu, la recolta de porumb aceasta este prelucrată obişnuit
în boabe. ProducŃia se va exprima în q/ha boabe la umiditatea standard, luând în considerare
randamentul rezultat din raportul boabe/ştiuleŃi, în timp ce la o altă plantă, sfecla de zahăr la
care produsul final al prelucrării este zahărul, recolta se va exprima în t zahăr/ha luând în
considerare randamentul în zahăr.
ExperienŃa cercetătorilor a consacrat că la culturile la care recolta în boabe ajunge maxim până
la cca. 20.000 kg/ha, exprimarea rezultatelor se face în q/ha cu o zecimală după virgulă, ceea de a doua
zecimală neavând semnificaŃie practică. La culturile la care producŃiile trec obişnuit de 15.000 kg/ha,
cum este cazul la legume (roşii, vinete, varză, cartof, etc.) sfeclă de zahăr, plante furajere, producŃia se
exprimă în t/ha cu o zecimală după virgulă.
a) Care sunt condiŃiile ce trebuie îndeplinite de datele experimentale
pentru prelucrare ?
b) Ce corecŃii se folosesc pentru aducerea recoltelor la condiŃii de

comparabilitate ?

învăŃare
Calculul statistic al erorilor sau calculul analizei varianŃei, aplicate
frecvent, permit departajarea rezultatelor fie pe baza unui interval de
încredere, fie pe baza stabilirii diferenŃelor limită. Rezultatele acestor
calcule sunt valabile numai prin asigurarea reprezentativităŃii şi
comparabilităŃii datelor experimentale.
CondiŃia de reprezentativitate a datelor experimentale este

determinată de asigurarea valabilităŃii datelor primare printr-o o
corectă amplasare a experienŃei, o desfăşurare impecabilă a lucrărilor
de înfiinŃare, îngrijire şi recoltare şi prin realizarea cu corectitudine a
tuturor înregistrărilor adiacente recoltării şi a analizelor planificate.
CondiŃia de comparabilitate a datelor este dată de îndeplinirea

criteriului de omogenitate. La datele de la recoltare, în mod obişnuit,
asigurarea criteriului de omogenitate presupune aducerea lor la
umiditatea standard şi la condiŃii de omogenitate, prin luarea în
considerare a randamentului.
98
Întrebarea 1
a) Etapele în organizarea experienŃelor sunt:
- asigurarea condiŃiilor de experimentare (teren de experimentare, asolament
experimental, baza experimentală, inventar experimental, seminŃe şi material
de plantat, pregătirea terenului)
- realizarea lucrărilor experimentale (pregătitoare, de înfiinŃare şi de
îngrijire, observare şi recoltare)
Întrebarea 2
a) Proiectarea experimentală presupune o gândire anticipativă a scopurilor
experienŃei, a modului de măsurare, investigare şi valorificare a datelor.
b) Indicatorii experimentali principali sunt: variantele experimentale şi
numărul lor, metoda de aşezare, numărul repetiŃiilor, mărimea parcelei
experimentale, distanŃa între rânduri şi între plante pe rând, lucrările de
îngrijire şi tratamentele aplicate, principalele observaŃii, măsurătorile,
analizele, determinările ce trebuiesc făcute şi modul de recoltare.
Întrebarea 3
a) Realizarea corectă a experienŃelor, presupune asigurarea următoarelor
condiŃii de bază:
b) Terenul destinat experienŃelor trebuie să respecte simultan a condiŃiile de
reprezentativitate, specificitate şi de uniformitate.
Întrebarea 4
a) In cadrul schiŃei individuale a experienŃei sunt precizate dimensiunile
parcelei elementare, ale perdelelor şi benzilor de protecŃie, precum şi ale
drumurilor.
Întrebarea 5
a)Lucrările din experienŃe cuprind lucrări de pregătire, de înfiinŃare, îngrijire,
observare şi de recoltare în condiŃii de uniformitate maximă.
Întrebarea 6
a) Recoltarea probelor se referă la probe de sol, probe de plante pe parcursul
perioadei de vegetaŃie şi la probele de recoltă.
99
Întrebarea 7
a)CondiŃiile ce trebuie îndeplinite, de datele experimentale sunt cele de
reprezentativitate, comparabilitate şi omogenitate.
b)CorecŃii de suprafaŃă, umiditate şi randament.
INSTRUCłIUNI
23. Care sunt etapele de organizare a experienŃelor ? (2 p)

24. În ce constă proiectarea experienŃelor ? (3 p)
25. Care sunt cerinŃele privind semănatul experienŃelor ? (2 p)
26. Care sunt cerinŃele privind recoltatul experienŃelor? (2 p)
27. Care sunt condiŃiile care trebuie îndeplinite de datele
experimentale pentru a fi prelucrate statistic ? (1 p)
3. Uwe Meier and all., 1997 - Grouth stages of mono and dicotyledonous plants – BBCH Stages,
Blackell Wissenschafts-Verlag, Berlin
100
EXECUTAREA EXPERIENłELOR
Cuprins
Pagina
7.2 GeneralităŃi privind experienŃele cu soiuri 101
7.3 Executarea experienŃelor cu soiuri la plantele agricole – cereale păioase 107
7.4 Executarea experienŃelor cu soiuri la plantele legumicole 119
7.5 Executarea experienŃelor cu soiuri în pomicultură 122
7.6 Răspunsuri şi comentarii la teste 127
• ÎnŃelegerea elementelor de bază privind experienŃele cu soiuri

• Familiarizarea cu modul de executare al experienŃelor cu
soiuri la plantele agricole
soiuri la plantele legumicole
soiuri la plantele pomicole
7.2 GeneralităŃi privind experienŃele cu soiuri
GeneralităŃi. ContribuŃia soiurilor şi a hibrizilor noi la creşterea producŃiei agricole este

recunoscută ca un element motor. Numărul soiurilor şi al hibrizilor creaŃi, punerea la punct a unui
sistem naŃional de producere al seminŃelor, având ca nucleu activitatea colectivelor de cercetare pentru
ameliorarea plantelor din institutele de cercetări şi din staŃiunile experimentale agricole (amintim aici
contribuŃiile remarcabile ale ICCPT Fundulea, ICPCVLF Vidra, ICPCVC Braşov, ICPCISZSD
Fundulea etc.) şi din universităŃile cu profil agricol din Ńară, prezenŃa şi activitatea unor firme străine cu
pondere în producerea de seminŃe cum sunt Pioneer, Monsanto, Causade, Roman-Verneuille, Union
Saaten şi altele este o dovadă în acest sens. In Ńările cu agricultură avansată ca şi în agricultura
românească de până în anul 1991, în unităŃile avansate de astăzi au fost şi sunt folosite numai seminŃe
certificate din categorii biologice superioare bază, C 1 şi C 2.
Interesul recunoscut pentru soiurile şi hibrizii noi este datorat particularităŃilor biologice, după
cum urmează:
- efectul de heterozis se epuizează în cca. 10 ani de la crearea soiurilor
- faptului că diferenŃelor relativ mici de preŃ de la un soi sau hibrid (cu deosebire de provenienŃă
românească) la un altul, le corespund în cazul unei bune adaptări ale acestora la condiŃiile locale,
sporuri mari şi uneori foarte mari de producŃie. Aceasta face ca la o cheltuială suplimentară
101
nesemnificativă de producŃie, informaŃia ştiinŃifică să producă cu un grad înalt de certitudine efecte
economice semnificative;
- necesitatea de a cultiva 4-5 soiuri cu genotipuri adaptate diferitelor condiŃii climatice în cadrul
aceleiaşi ferme, pentru a tampona impactul asupra producŃiei a diferitelor condiŃii climatice, variabile
de la un an la altul. De aici apare imperativul înlocuirii soiurilor depăşite din punct de vedere al
rezistenŃei la boli şi la stresul indus de diferite condiŃii climatice;
- apariŃia în ultimul timp, ca urmare a amplificării cercetărilor în domeniu, a unui număr mare de
soiuri sau hibrizi care potenŃial valorifică mai bine diferitele condiŃii locale;
- deschiderea pieŃei româneşti pentru soiuri şi hibrizi de provenienŃă străină, nou omologate, pentru
care psihologic există tentaŃia de a le adopta în producŃie, datorită unei foarte bune propagande cât şi a
unor însuşiri superioare cum ar fi rezistenŃa la cădere, secetă sau la anumite boli criptogamice alături de
care nu arareori apare o slabă adaptare a acestora la condiŃiile locale, cum ar fi nivelul scăzut de
aprovizionare în substanŃe nutritive.
- existenŃa unei competiŃii între adaptarea biologică spontană a raselor de boli şi crearea noilor soiuri
şi hibrizi cu rezistenŃă genetică la acestea, ca element “post factum“ care transformă soiul sau hibridul
din acest punct de vedere în element înnoitor.
Aceste consideraŃii fac ca soiul sau hibridul să constituie în planul cercetării ştiinŃifice
elementul motor al tehnologiei. Deşi este cunoscut în general rolul îngrăşămintelor, al lucrărilor
solului, al irigaŃiei, al produselor de protecŃia plantelor, apariŃia unor noi soiuri cu un genotip diferit de
cel al celor anterioare, cu o arhitectură proprie a aparatului foliar şi a sistemului radicular, cu o
capacitate specifică de valorificare a apei şi a substanŃelor nutritive, cu rezistenŃă specifică la boli,
impune stabilirea noilor elemente de tehnologie cum sunt densitatea în cultură, aprovizionarea cu
principalele elemente nutritive şi cu apă, sistemul de combatere a bolilor şi a dăunătorilor.
Numărul relativ mare de soiuri impun desfăşurarea cercetărilor în 2 etape:
a) identificarea celor mai productive soiuri şi a celor mai productivi şi mai adaptaŃi hibrizi în raport
de condiŃiile locale şi cu cerinŃele producătorului agricol în cadrul unui anumit sistem de producŃie
pentru ale cărui obiective acesta a optat;
b) stabilirea pentru soiurile sau hibrizii aleşi, a elementelor de tehnologie, constituite în sistemul de
fertilizare, densitatea, epoca de semănat, sistemul de combatere a dăunătorilor, buruienilor şi a bolilor,
regimul de irigare (dacă este cazul), comportarea la sistemele de lucrări ale solului toate în vederea
identificării constelaŃiei optime tehnic, pentru a putea stabili ulterior optimul economic pentru o
valorificare eficientă a resurselor unităŃii.
Abordarea problemei în acest fel, permite ca în prima etapă să se constituie datele necesare
zonării soiurilor si hibrizilor, iar în cea de a doua să se realizeze particularizarea elementelor necesare
folosirii eficiente a resurselor în cadrul diferitelor zone şi microzone de producŃie. Pentru a putea face
faŃă acestor cerinŃe procesul, de experimentare în creaŃia soiurilor şi a hibrizilor trebuie să fie foarte
complex, cuprinzând ca obiectiv principal adaptarea însuşirilor acestora la condiŃiile pedoclimatice şi
trofice diferite, ca şi la cerinŃele de calitate şi productivitate ale beneficiarilor. ExperienŃele cu soiuri şi
hibrizi trebuie să se conformeze cerinŃelor de mai sus, exprimate diferenŃiat astfel:
a) să furnizeze pe cât posibil informaŃii complecte şi complexe cu privire la comportamentul
soiurilor şi al hibrizilor. Pentru aceasta experienŃele trebuie fie să cuprindă, fie un număr mare de
variante şi să se desfăşoare pe un număr mare de ani în aceiaşi localitate sau zonă, fie să se desfăşoare
într-un număr mare de localităŃi un număr redus de ani care să ofere condiŃii pedoclimatice diferite
b) să aducă cât mai multe informaŃii asupra însuşirilor soiurilor studiate cum ar fi lungimea
perioadei de vegetaŃie, lungimea fenofazelor, momentele caracteristice în ontogenie, capacitatea de
valorificare a apei şi a îngrăşămintelor, rezistenŃa la boli, secetă, dăunători, etc.
c) să fie foarte exacte în sensul furnizării unor date în care diferenŃele între repetiŃii să fie suficient
de mici încât precizia experimentului să fie suficient de ridicată pentru a surprinde diferenŃe mici între
variantele experimentate
102
d) să se execute permanent, îmbogăŃindu-se cu recentele creaŃii în materie de soiuri şi hibrizi;
e) să se execute cel puŃin 2-3 ani cu acelaşi sortiment pentru a se putea calcula influenŃa anuală
datorată climei, deoarece s-a constatat că există o reacŃie specifică a soiurilor şi a hibrizilor la condiŃiile
de climă. Eroarea se poate calcula păstrând condiŃii identice de experimentare de la un an la altul în
ceea ce priveşte epoca de semănat, densitatea, fertilizarea şi lucrările de îngrijire
f) să se experimenteze cât de timpuriu elementele de productivitate ale soiului sau ale hibridului pe
parcele mici care necesită cantităŃi mici de sămânŃă pentru a se câştiga timp în evaluarea acestora
g) sămânŃa să aibă autenticitate, distinctibilitate şi constanŃă a caracteristicilor
h) în culturile comparative destinate examinării productivităŃii să se trateze soiurile şi hibrizii contra
bolilor şi a dăunătorilor. Fără tratamente, soiurile şi hibrizii ar fi expuse atacului diferenŃiat al
dăunătorilor şi al bolilor care pot deforma rezultatele de productivitate. Pentru testarea rezistenŃei la
diferiŃi agenŃi patogeni se pot organiza experienŃe separate cu infecŃii artificiale
i) când se lucrează cu un număr mare de variante cu o anumită heterogenitate bine exprimată cum ar
fi diferenŃierea prin lungimea perioadei de vegetaŃie întâlnită în mod curent la hibrizi, cum sunt cei de
porumb, la soiurile de cartof, de sfeclă de zahăr, de grâu, etc., se recomandă gruparea acestora pe clase
cu precocitate apropiată, în vederea comparaŃiei în cadrul unor intervale de variaŃie mai restrânse.
Elementele agrofitotehnice ale experienŃelor cum ar fi rotaŃia, lucrările solului, fertilizarea,
densitatea, epoca de semănat ca şi elementele corespunzătoare planului experienŃei comportă aspecte
generale valabile pentru toate experienŃele cu soiuri sau hibrizi, cât şi elemente specifice diferitelor
specii în conformitate cu particularităŃile lor biologice şi tehnologice esenŃiale.
Elementele generale agrofitotehnice ale experienŃelor. RotaŃia adoptată în cadrul

experienŃelor cu soiuri va fi una caracteristică zonei, cu ocuparea de către cultura comparativă a locului
corespunzător speciei căreia îi aparŃine. Spre exemplu pentru rotaŃia soia - grâu - porumb, experienŃele
cu soiuri de grâu se vor amplasa după soia în cadrul acestei rotaŃii.
Lucrările solului vor fi cele indicate pentru specia, solul şi clima în care se experimentează, cu
grija respectării uniformităŃii şi a momentului optim. Agregatele vor fi întoarse numai în zona
drumurilor pentru a nu neuniformiza terenul din interiorul parcelelor experimentale. Ultima lucrare
înainte de semănat se va face în ziua semănatului sau foarte aproape ca timp de această zi, executându-
se cu grapa cu discuri, combinatorul sau cu o altă grapă în funcŃie de starea culturală a terenului, la
adâncimea de semănat cerută de specia respectivă.
Îngrăşămintele se vor aplica în cantităŃile ce vor fi folosite în viitor pentru specia la care se
administrează, fără însă a limita elementele de productivitate ale acesteia. Spre exemplu, pentru grâu,
azotul se va aplica pe etape în cantitate de N100-120 la neirigat şi de N150-160 la irigat, iar pentru soia în
doză de N30-40 având grijă ca acest element să fie în echilibru cu celelalte macroelemente.
Aplicarea îngrăşămintelor se va face uniform pe toată suprafaŃa cu o semănătoare de cereale păioase
dezafectată, sau manual cu fracŃionarea în 2 jumătăŃi a cantităŃii aplicate în parcela experimentală pe 2
direcŃii perpendiculare.
Cercetarea corelaŃiei soi-îngrăşământ se va face în experienŃe complexe polifactoriale, aşezate după
metoda parcelelor subdivizate cu îngrăşămintele pe post de factor primar sau secundar (B) şi soiurile
sau hibrizii pe rang terŃiar (C), etc.
Epoca de semănat poate fi privită ca o cerinŃă generală dar şi ca factor de experimentare. Ca
cerinŃă generală, epoca de semănat se diferenŃiază în funcŃie de semănatul culturilor de toamnă şi de
primăvară. Pentru culturile semănate toamna, cum sunt grâul, orzul, secara, cele mai bune rezultate se
obŃin când acestea sunt semănate în a doua jumătate a perioadei optime, către sfârşitul acesteia, în timp
ce pentru culturile de primăvară, cele mai ridicate producŃii se obŃin la semănatul la începutul perioadei
optime.
103
Ca factor de experimentare, epoca de semănat se regăseşte în experienŃele bifactoriale ca variantă
repetată pe rang de factor A, sortimentul de soiuri sau de hibrizi fiind cu rang de factor B. Graduările a
factorului A - epocă de semănat, sunt reprezentate printr-un număr fix de zile sau de grade de
temperatură în cazuri mai speciale rezultatele ilustrând răspunsuri privind sensibilitatea la căldură şi la
lungimea zilei a diferitelor soiuri. Acest tip de experienŃe are un caracter intensiv, furnizând date
suplimentare globale şi particulare pentru o cunoaştere mai rapidă a comportamentului soiurilor şi al
hibrizilor.
Densitatea - numărul de plante la unitatea de suprafaŃă - este un element în egală măsură general al
fiecărei specii de plante, care însă comportă şi aspecte specifice ale întegrării în cultură a altor factori
cum sunt îngrăşămintele, irigaŃia, competitivitatea cu buruienile, etc.
Ca element general al fiecărui soi sau hibrid el decurge din arhitectura părŃii aeriene şi radiculare a
speciei. Se ştie că hibrizii de porumb mai timpurii se seamănă la o densitate mai mare decât cei tardivi.
Pentru stabilirea densităŃii optime în cadrul experienŃelor cu soiuri se are în vedere o curbă de răspuns
în cadrul căreia la imputuri egal distanŃate ale normei de sămânŃă, s-au evidenŃiat sporuri diferite de
producŃie descrescătoare datorate factorului densitate în cadrul cărora pentru o eroare de + 5% rezultă
corelativ diferenŃe de producŃie din ce în ce mai mici. In zona de maxim a producŃiei diferenŃele de
producŃie aferente unei erori a densităŃii stabilite pe abscisă sunt practic nule (fig. 7.2.1), evidenŃiind
zona care indică densitatea optimă. Salmon şi colab. (1964) citat de N.A. Săulescu şi N.N. Săulescu
(1967) recomandă semănarea în experienŃe a unor densităŃi uşor superioare zonei de optim.
Fig. 7.2.1. Reprezentarea diagramatică a erorii în experienŃele cu soiuri datorită

diferenŃei în cantităŃile de sămânŃă (după Salmon citat de N.A. Săulescu
şi N.N. Săulescu, 1967)
Ca element specific, constelaŃii diferite ale factorilor în cadrul unor experienŃe polifactoriale impun
pentru densitate o abordare diferenŃiată a situaŃiilor. Este necesar ca de la un caz la altul să se
stabilească zona densităŃii optime corespunzător acŃiunilor specifice ale fiecărei constelaŃii factoriale în
parte.
Elemente specifice agrofitotehnice ale experienŃelor. Tehnologia impune aspecte specifice ce
Ńin de tipul culturilor, de specie, de intensitatea exploatării, ca şi de cadrul general al zonei.
Tipul culturii se referă la distanŃa dintre rândurile de plante. Din acest punct de vedere,
culturile se diferenŃiază în culturi semănate în rânduri dese la 6,25 cm 12,5 cm şi 15,0 cm (cerealele
păioase, rapiŃa, ceapă, salată, spanac, etc.), intermediare la 45-50 cm (soia, fasolea, sfecla de zahăr) şi
în rânduri distanŃate la 70-100 cm distanŃă între rânduri (porumb, floarea soarelui, tomate, vinete,
ardei, cartof).
104
Specia plantei experimentate, exprimă cerinŃe specifice privind particularităŃile de nutriŃie,
irigaŃie, etc. cu accente diferite legate de combaterea bolilor, dăunătorilor, a tehnicii de irigaŃie,
corespunzător influenŃei principalelor elemente de tehnologie în organogeneză şi în formarea recoltei.
Spre exemplu cerealele solicită în jur de 100-120 kg/ha azot, în timp ce leguminoasele simbiotice
numai 30-40 kg/ha.
Intensitatea exploatării, se referă la disponibilitatea alocării unor factori învestiŃionari cum
sunt cei ce Ńin de irigaŃie, desecare, drenaj, combaterea eroziunii solului, cadru în care posibilităŃile de a
dirija factorul apă la soiurile de plante ridică nivelul general al exploatării permiŃând valorificarea
aportului sporit de îngrăşăminte minerale şi organice, dar solicită şi o intensificare a combaterii bolilor
foliare. Aceasta impune recomandarea unor elemente cum este densitatea, ca factor în sine, dar şi sub
aspectul reconsiderării elementelor ei definitorii, distanŃa între rânduri şi între plante pe rând ca
element corelativ al arhitecturii plantei.
Cadrul general al zonei impune referitor la soiuri şi hibrizi căutarea unor varietăŃi şi soiuri în
cadrul speciilor adaptate condiŃiilor diferite cum ar fi solurile grele, nisipoase sau sărăturate. Numărul
mare de specii impune tratarea diferenŃiată a problemelor experimentării cu soiuri şi hibrizi de la o
specie la alta, uneori de la o grupă la alta, cu accente diferite legate de problemele specifice agriculturii
şi horticulturii zonei.
Cercetarea în domeniul ameliorării comportă două aspecte specifice, crearea de soiuri şi de hibrizi
şi testarea acestora în vederea omologării pentru încorporarea lor în viitoarele tehnologii.
Crearea de soiuri şi de hibrizi se face în cadrul unor programe ample de ameliorare care îşi justifică
cheltuielile numai în situaŃia unor suprafeŃe semnificative pentru aplicarea rezultatelor, care în cadrul
cerealelor trec de ordinul a 1 milion de ha, în cadrul plantelor uleioase ca floarea soarelui de ordinul a
500.000-700.000 ha şi în cadrul sfeclei de zahăr, al soiei, de ordinul a 300.000 ha. Programe pe arii
mai restrânse de cultură, se pot justifica pentru culturi cu importanŃă mare economică generală, sau
locală (programe speciale de creare de soiuri sau de hibrizi de plante pentru fixarea şi ameliorarea
nisipurilor, acestea ocupând cca. 500.000 ha în România).
Testările de soiuri şi hibrizi în cadrul culturilor comparative ocupă în cadrul staŃiunilor
experimentale şi didactice, ca şi în diferite întreprinderi plasate pe diferite tipuri de sol o foarte largă
răspândire, rezultatele acestora constituindu-se într-un real element de progres tehnic de-a lungul
timpului. Necesitatea cultivării în fiecare unitate a 3-5 soiuri sau chiar hibrizi impune testarea
permanentă a unei liste lungi de variante de soiuri sau de hibrizi.
Proiectarea unei experienŃe cu soiuri şi cu hibrizi, impune abordarea următorilor parametri: numele
soiului (hibridului) ca variante, numărul repetiŃiilor, metoda de aşezare, suprafaŃa semănată şi suprafaŃa
recoltată a parcelei elementare, distanŃa între rânduri (şi la plantele prăşitoare între plante pe rând),
lungimea şi lăŃimea recoltabilă a parcelei, lăŃimea drumurilor, a benzilor şi a perdelelor de protecŃie.
a) Cum se explică interesul permanent al cultivatorilor faŃă de
experienŃele cu cultivare ?
105
b) Cum sunt organizate cercetările pentru a răspunde cerinŃelor
producŃiei ?

învăŃare
Interesul recunoscut pentru soiurile şi hibrizii noi este datorat
particularităŃilor lor biologice, după cum urmează:
- efectul de heterozis se epuizează în cca. 10 ani de la crearea
soiurilor
- faptului că diferenŃelor relativ mici de preŃ de la un soi sau hibrid
(cu deosebire de provenienŃă românească) la un altul, le corespund în
cazul unei bune adaptări ale acestora la condiŃiile locale, sporuri mari şi
uneori foarte mari de producŃie. Aceasta face ca la cheltuială
suplimentară nesemnificativă de producŃie, informaŃia ştiinŃifică să
producă cu un grad înalt de certitudine efecte economice semnificative
- necesitatea de a cultiva 4-5 soiuri cu genotipuri adaptate diferitelor
condiŃii climatice în cadrul aceleiaşi ferme, pentru a tampona impactul
asupra producŃiei a diferitelor condiŃii climatice, variabile de la un an la
altul. De aici apare imperativul înlocuirii soiurilor depăşite din punct de
vedere al rezistenŃei la boli şi la stresul indus de diferite condiŃii
climatice
- apariŃia în ultimul timp ca urmare a amplificării cercetărilor în
domeniu a unor număr mare de soiuri sau hibrizi care potenŃial
valorifică mai bine diferitele condiŃii locale
- deschiderea pieŃei româneşti pentru soiuri şi hibrizi de provenienŃă
străină, nou omologate, pentru care psihologic există tentaŃia de a le
adopta în producŃie datorită unei foarte bune propagande cât şi a unor
însuşiri superioare cum ar fi rezistenŃa la cădere, secetă sau la anumite
boli criptogamice alături de care nu arareori apare o slabă adaptare a
acestora la condiŃiile locale, cum ar fi nivelul scăzut de aprovizionare în
substanŃe nutritive.
- existenŃa unei competiŃii între adaptarea biologică spontană a
raselor de boli şi crearea noilor soiuri şi hibrizi cu rezistenŃă genetică la
acestea, ca element “post factum“ care transformă soiul sau hibridul din
acest punct de vedere în element înnoitor.
Aceste consideraŃii fac ca soiul sau hibridul să constituie în planul
cercetării ştiinŃifice elementul motor al tehnologiei.
Numărul relativ mare de soiuri impun desfăşurarea cercetărilor în 2
etape:
106
a) identificarea celor mai productive soiuri şi a celor mai productivi
şi mai adaptaŃi hibrizi în raport de condiŃiile locale şi cu cerinŃele
producătorului agricol, în cadrul unui anumit sistem de producŃie pentru
ale cărui obiective acesta a optat;
b) stabilirea pentru soiurile sau hibrizii aleşi, a elementelor de
tehnologie constituite din sistemul de fertilizare, densitate, epocă de
semănat, sistem de combatere a dăunătorilor, buruienilor şi a bolilor,
regim de irigare (dacă este cazul), comportare la sistemele de lucrări ale
solului, toate în vederea identificării constelaŃiei optime tehnic, pentru a
putea stabili ulterior optimul economic pentru o valorificare eficientă a
resurselor unităŃii.
Abordarea problemei în acest fel permite ca în prima etapă, să se
constituie datele necesare zonării soiurilor si hibrizilor, iar în cea de a
doua să se realizeze particularizarea elementelor necesare folosirii
eficiente a resurselor, în cadrul diferitelor zone şi microzone de
producŃie.
7.3 Executarea experienŃelor cu soiuri la plantele agricole - cu exemplificare

la cereale păioase
ÎnfiinŃarea culturilor comparative cu soiuri de cereale păioase presupune rezolvarea următoarelor etape
de lucru:
1. Proiectarea experienŃei
2. Stabilirea lucrărilor pregătitoare pentru înfiinŃarea experienŃei în câmp
3. Semănatul experienŃei
4. Stabilirea lucrărilor de îngrijire ale experienŃei
5. Stabilirea planului observaŃiilor de vegetaŃie
6. Recoltarea experienŃei
7. Valorificarea experienŃei.
Proiectarea experienŃei. Proiectarea experienŃei este socotită realizată în momentul în care este
întocmit planul experienŃei, cu înscrierea dimensiunilor. Tema experienŃei, datele generale ale zonei,
variantele experimentale prezentate pe prima pagină, constituie principalele date de identificare. SchiŃa
experienŃei constituie pagina a doua a caietului de experienŃă. În pagina a 3-a sunt precizate
principalele observaŃii, momentul realizării lor şi unităŃile de măsură.
Exemplu: fie o experienŃă monofactorială cu soiuri de grâu aşezată după metoda blocurilor etajate
(fig. 7.3.1), în 3 repetiŃii la care se cunosc următoarele date:
- Variantele experimentale:
V1- Flamura 85
V2- Dropia
V3- Trivale
V4- Albota
V5- Alex
V6- Turda
- DistanŃa între rânduri la semănat 12,5 cm

- LăŃimea maşinii de semănat SUP 29: 3,625m
107
- LăŃimea drumului: 5 m
- LăŃimea perdelei de protecŃie 3,625 m
- LăŃimea benzii de protecŃie 3,625 m
- SuprafaŃa parcelei recoltabile: 20 mp
- LăŃimea eliminărilor frontale şi longitudinale 0,5 m
3,625 26,60
5 3,625 3,625 3,625 3,625 3,625 3,625 3,625 3,625
V1 V2 V3 V4 V5 V6
8,62
V6 V4 V1 V3 V2 V5
8,62 53,11
V4 V5 V2 V6 V3 V1
8,62
5
3,625
Fig. 7.3.1 SchiŃa experienŃei
Etapele de calcul:
1. Determinarea dimensiunilor şi a suprafeŃei parcelei experimentale semănate (fig. 7.3.2);

2. Determinarea dimensiunilor şi a suprafeŃei blocului (repetiŃiei)
3. Determinarea dimensiunilor şi a suprafeŃei drumului
4. Determinarea suprafeŃei ocupată de toate drumurile
5. Determinarea dimensiunilor şi a suprafeŃei benzii de protecŃie
6. Determinarea suprafeŃei ocupată de benzile de protecŃie
7. Determinarea lăŃimii experienŃei
8. Determinarea suprafeŃei totale a experienŃei
9. Determinarea suprafeŃei efectiv experimentală
10. Determinarea randamentului suprafeŃei experimentale
1. Determinarea dimensiunilor şi a suprafeŃei parcelei experimentale semănate

Determinarea lăŃimii semănate - ls a parcelei experimentale recoltabile
lpr = ls – 2 . el = 3,625 – 2 . 0,50 = 2,625 m
Determinarea lungimii parcelei experimentale recoltabile - Lpr
S pr 20mp
L pr = = = 7,619m = 7,62m
l pr 2,625m
108
Eliminare frontală
0,50 m
Eliminare longitudinală 0,50 m

Eliminare longitudinală 0,50 m
SuprafaŃa parcelei
recoltabile 20 mp
LăŃimea parcelei
semănate 2,625 m
Eliminare frontală
0,50 m
LăŃimea parcelei semănate 3,625
Fig.7.3.2 SchiŃa parcelei experimentale
Determinarea lungimii parcelei experimentale semănate - Lps

Lps = Lpr + 2 . ef = 7,62 m + 2 . 0,50 m = 8,62 m
Determinarea suprafeŃei parcelei experimentale semănate - Sps
Sps = Lps . lps = 8,62 . 3,625 = 31,247 mp = 31,25 mp
2. Determinarea dimensiunilor şi a suprafeŃei blocului (repetiŃiei)
Determinarea lungimii blocului (repetiŃiei) - Lb
Lb = v . lps + 2 lps = lps (v + 2 ) = 3,625 ( 6 + 2 ) = 26,60 m
LăŃimea blocului (lb) = lungimea parcelei experimentale semănate (Lps) = 8,62 m
Determinarea suprafeŃei blocului (repetiŃiei) - Sb
Sb = Lb . lb = 26,60 . 8,62 = 229,29 mp
3. Determinarea dimensiunilor şi a suprafeŃei drumului
Lungimea drumului (Ld) este Lungimea blocului Lb în acest tip de experienŃă = 26,60 m
LăŃimea drumului - ld = 5m din datele problemei
SuprafaŃa drumului - Sd = Ld . ld = 26,60 m . 5 m = 133 mp
4. Determinarea suprafeŃei ocupată de drumuri - Std
Std = (n + 1) . Sd = (3 +1) . 133 mp = 532 mp
5. Determinarea dimensiunilor şi a suprafeŃei benzii de protecŃie;
Lungimea benzii de protecŃie - Lbp este egală cu lungimea blocului (Lb) = 133 m
LăŃimea benzii de protecŃie - lbp = 3,625 m
109
SuprafaŃa benzii de protecŃie - Sbp
Sbp = Lbp . lbp = 133 m . 3,625 m = 482,125 mp
6. Determinarea suprafeŃei ocupată de benzile de protecŃie - Stbp
Stbp = 2 . Sbp = 2 . 482,125 mp = 964,25 mp
7. Determinarea lăŃimii experienŃei - lE
LE = n . Lps + (n + 1) ld + 2 . lbp
= 3 . 8,62 + (3 + 1) 5 + 2 . 3,625 = 25,86 + 20 + 7,25 = 53,11 m
8. Determinarea suprafeŃei totale a experienŃei - ST
ST = n . Sb + Std + Stbp = 3 . 229,29 mp + 532 mp + 964,25 mp = 2184,12 mp
9. Determinarea suprafeŃei efectiv experimentală - Sefe
Sefe = v .n . Sps = 6 .4 . 31,25 mp = 750 mp
10. Determinarea randamentului suprafeŃei experimentale - ηse
S efe 750 mp
η se = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 34,338%
ST 2184,12 mp
Lucrările de pregătire necesare înfiinŃării experienŃei. Aceste lucrări au ca scop crearea

condiŃiilor practice pentru efectuarea experienŃei şi ele privesc calculul necesarului de seminŃe,
substanŃe de tratare (fungicide, insecticide, erbicide), materialele necesare (îngrăşăminte, motorină,
etichete, Ńăruşi, sfoară, etc.), procurarea lor, efectuarea probei maşinii de semănat, tratarea seminŃelor şi
pichetarea câmpului experimental pentru administrarea îngrăşămintelor.
Calcularea necesarului de sămânŃă se face separat pe soiuri în funcŃie de MMB, germinaŃie şi
puritate.
Puritatea (P în %) se determină în 3 repetiŃii pe probe de 50 g, considerându-se seminŃe pure,
seminŃele care pot da naştere la germeni normali.
MMB (în g) se determină cântărind de 2 ori câte 500 de boabe ce îndeplinesc condiŃia de puritate
cu o balanŃă cu precizia de o zecimală.
GerminaŃia (G în%) se determină pe 4 probe a 100 de boabe ce îndeplinesc condiŃia de puritate, în
germinator la 20 °C, pe hârtie de filtru sau de sugativă, în tăvi sau pe nisip umed la întuneric
numărându-se seminŃele încolŃite după 7zile.
Calculul normei de sămânŃă (kg/ha) se face plecând de la densitatea socotită ca optimă pentru specie,
chiar pentru soiuri sau hibrizi la un moment dat, plecând de la relaŃia cunoscută:
D ·MMB ·100
N= în care : (1)
P ·G
N reprezintă Norma de sămânŃă, în kg/ha;
D - densitatea boabelor, în nr. seminŃe/mp;
MMB - masa a 1000 de boabe, în g corespunzător soiului;
P - puritatea seminŃelor, în %;
G - germinaŃia seminŃelor, în %;
110
Pornind de la norma de sămânŃă se calculează necesarul corespunzător suprafeŃei de
experimentare a variantelor cu un coeficient de siguranŃă dictat de necesitatea de a rămâne în cutia
maşinilor de semănat o cantitate minimă. In anumite situaŃii se are în vedere complectarea golurilor sau
chiar resemănarea variantei.
Necesarul de substanŃe de tratare se calculează pornind de la potenŃialul de infestare şi de
infecŃie al zonei cu alegerea unui produs recomandat de cercetări anterioare de fitopatologie,
herbologie şi entomologie, pe baza cărora s-au adoptat dozele prezentate în Codexul produselor
fitosanitare avizate în România (ultima ediŃie şi ultimele puneri pe internet pe site-ul MADR).
Exprimarea dozelor se va face diferenŃiat în funcŃie de substanŃe, în l sau kg/t de sămânŃă pentru
fungicide şi insecticide şi în l, kg sau g/ha pentru erbicide, insecticide şi fungicide.
Necesarul de îngrăşăminte în experienŃele cu soiuri şi hibrizi porneşte de la principiul că
agrofondul creat trebuie să fie uşor peste optim în raport cu condiŃiile de climă pentru ca acestea să nu
se constituie în factor limită. La stabilirea acestor doze se au în vedere aprovizionarea solului în humus,
NPK, valorile pH, producŃia scontată a se obŃine de la soi sau de la hibrid, cantităŃile de îngrăşăminte
aplicate în anul anterior şi tipul acestuia, cantitatea de resturi vegetale rămase de la planta
premergătoare, caracterul climatic al anului (secetos sau ploios) şi asolamentul în care se încadrează.
Procurarea seminŃelor se face direct din staŃiunile experimentale cu coeficientul de siguranŃă
determinat de tipul semănătorii.
Procurarea materialelor (în principal îngrăşăminte, insecticide, erbicide, fungicide) se face de
la surse autorizate cu certificate de calitate care să le ateste conŃinutul în substanŃă activă pentru a nu
exista ulterior dubii asupra comportamentului materialului de ameliorare legate de probleme de
nutriŃie, patologie sau sensibilitate la boli şi la dăunători.
Proba maşinii de semănat va avea în vedere următoarele:
- cantităŃile de seminŃe folosite la probă, trebuie să fie de aceiaşi provenienŃă şi de acelaşi ordin de
mărime cu cele ce vor fi folosite la semănat
- înainte de probă, semănătoarea se pregăteşte diferenŃiat:
- cele de tip SUP 21, SUP 29, Saxonia 8 cu distribuitori cu caneluri, prin poziŃionarea manetelor
cutiei de viteze, a poziŃiei şubărelor şi a fundurilor mobile, după verificarea poziŃiei brăzdarelor pe bara
de montare în concordanŃă cu distanŃa între rânduri stabilită şi materializată în poziŃia lor pe sol;
- cele de precizie de tipul SPC 6, SPC 8, SPC 9, SPC 12 sau adaptări de tipul SPC 7 se pregătesc
prin montarea pinioanelor roŃilor de tasare şi de distribuŃie, prin alegerea discurilor cu numărul de
orificii şi diametrul acestora, necesare realizării densităŃii (cu corecŃia pentru patinare) corespunzătoare
raporturilor de transmisie alese, cu reglarea distanŃei între secŃii pe bara de montare în conformitate cu
poziŃia acestora pe sol în condiŃiile asigurării paralelismului cu direcŃia de înaintare. Se au de
asemenea în vedere poziŃionarea poziŃiei răzuitorilor faŃă de zona orificiilor de pe disc, verificarea
sucŃiunii pentru fiecare secŃie în parte, prin punerea în funcŃiune a exhaustorului la turaŃia nominală şi
verificarea poziŃiei marcatoarelor dacă este cazul (adică nu se seamănă pe buşon aşa cum se
recomandă, ci pe urma roŃii);
- proba se face în mod obişnuit pentru o suprafaŃă de 100 mp, luând la început în considerare tabelul
fixat pe semănătoare în cazul celor de tip SUP 21, SUP 29, sau după diagrame în cazul semănătorilor
de precizie în care sunt precizate densităŃile în funcŃie de raporturile de transmisie de la roata de tasare
la roata de distribuŃie, de numărul de orificii de pe discuri şi de distanŃele stabilite între secŃii. Proba se
face prin determinări succesive până se ajunge la densitatea stabilită pentru fiecare soi în parte;
- înainte de semănat se face o probă “la cald“ pe o lungime de 30-40 m de teren pentru a verifica
adâncimea de semănat în funcŃie de textura, umiditatea terenului şi adâncimea patului germinativ. Se
verifică de asemenea şi distanŃa între brăzdare în lucru. In cazul semănătorilor de precizie se verifică
însăşi densitatea efectivă stabilind după dezgropare pe rândul de plante numărul de seminŃe pe distanŃa
de 1,43 m pentru distanŃa de 0,7 m între rânduri sau de 2,0 m pentru distanŃa între secŃii de 0,5 m.
Numărul de seminŃe reprezintă însăşi numărul de plante/mp.
111
Procurarea materialelor necesare înfiinŃării (pichetării), ruletă, sfoară, picheŃi, etichete,
jaloane, asigură condiŃiile necesare materializării schiŃei experienŃei pe teren. La numărul de Ńăruşi se
va avea în vedere un plus de 4 Ńăruşi pentru capetele fiecărei repetiŃii a experienŃei.
Pichetarea câmpului experimental pentru administrarea îngrăşămintelor transpune în
suprafaŃă experienŃa pentru cazul aplicării manuale a îngrăşămintelor în fiecare parcelă. In cazul
folosirii unei semănători SUP 29 dezafectate, se pot aplica îngrăşăminte pe toată suprafaŃa experienŃei
după o probă prealabilă a maşinii, cu condiŃia existenŃei unor îngrăşăminte granulate, bine păstrate nu
sub formă de pulbere. După încorporarea îngrăşămintelor (cu azot), pichetajul experienŃei se va reface
cu pichetarea suplimentară a mijloacelor parcelelor pentru semănat, în afara liniilor de intrare şi de
ieşire din parcelă pentru cazul semănatului pe buşon, singurul pe care îl recomandăm în cazul soiurilor.
Semănatul. SuprafaŃa semănată a parcelei experimentale este de 10 mp (1m x 10 m) din care se

recoltează 5 mp. Semănatul se face după următoarele reguli:
- semănatul se face perpendicular pe direcŃia arăturii şi a ultimului agregat de pregătire a patului
germinativ
- adâncimea de semănat este caracteristică speciei şi chiar soiului (soiurile moderne de grâu cu o
foarte bună energie germinativă având hipocotilul scurt necesită adâncimi mai mici de semănat de
numai 4-5 cm) în comparaŃie cu soiurile de acum 20-30 de ani, când reglajul se făcea şi prin lestarea
brăzdarelor semănătorii. Astăzi semănatul se face după pregătirea patului germinativ şi având în vedere
tensionarea arcurilor brăzdarelor semănătorilor SUP 21, SUP 29, SUP 8, sau prin reglaje specifice la
semănatul de precizie. Se verifică brăzdarele pentru a avea toate aceiaşi adâncime de semănat, condiŃie
care alături de uniformitatea privind valoarea culturală a seminŃei asigură uniformitatea de răsărire.
- pentru semănat se aşează etichete vizibile cu numărul variantelor şi se are grijă să existe o
formaŃie complectă de 4 oameni pentru execuŃie: tractoristul, supraveghetorul semănătorii şi cei 2
jalonieri
- în blocul 1 (repetiŃia 1) se aşează în faŃa fiecărei variante săculeŃii cu sămânŃă;
- semănatul se începe cu semănarea benzii de protecŃie şi a perdelei de protecŃie după care se
seamănă soiurile în ordinea stabilită.
- pentru a exista garanŃia integrităŃii parcelei semănate, având în vedere inerŃia mecanismelor de
transmisie, semănatul soiului pe parcelă cu semănători gen SUP 21 se începe mai devreme cu cca. 1,0-
1,5 m. La semănătorile de precizie – pneumatice - gen SPC 8 se ridică secŃiile şi se învârtesc roŃile
secŃiilor până cad seminŃe. Semănatul se continuă după încheierea parcelei încă cu 0,5-1,0 m
- se seamănă fiecare soi, în fiecare repetiŃie după care se goleşte semănătoarea şi se colectează restul
de sămânŃă punându-se la loc în sac trecându-se la următorul soi. Dacă este cazul unor schimbări de
normă se fac noile reglaje. Apar asemenea situaŃii, când unul din soiuri are caracteristici morfologice
net diferite (MMB), sau caracteristici biologice legate de germinaŃie.
Lucrările de îngrijire în perioada de vegetaŃie. Lucrările de îngrijire au rolul de a asigura de

la răsărit la recoltare integritatea experienŃei, şi condiŃii normale de manifestare a potenŃialului de
producŃie al soiurilor sau al hibrizilor. În realizarea portofoliului de observaŃii, (conform proiectului de
experimentare), informaŃiile culese privind lucrările de îngrijire au rolul de a obiectiviza. Regulile după
care se execută lucrările de îngrijire sunt:
- se admit ca lucrări de îngrijire, lucrări care în mod obişnuit se aplică în producŃie culturii
respective
- lucrările de îngrijire se execută atent, uniform şi în aceiaşi zi în toate variantele şi repetiŃiile
experienŃei
- scopul lucrărilor de îngrijire cere ca:
- aplicarea îngrăşămintelor în vegetaŃie să se facă pe fiecare parcelă experimentală
112
- dacă în mod excepŃional se execută după semănat lucrări de grăpare sau tăvălugire acestea se
execută pe direcŃia rândurilor cu grija întoarcerii agregatului numai în zona drumului
- delimitarea drumurilor sau a cazurilor se face după răsăritul culturii
- erbicidarea şi tratarea contra bolilor şi a dăunătorilor se face fără călcarea parcelei
experimentale, echipamentele de stropire fiind manevrate numai pe zona drumurilor, perpendicular pe
blocuri cu grija de a nu crea suprapuneri de urme în interiorul parcelelor
- rebornarea experienŃei se face în ziua execuŃiei
- aşezarea etichetelor se face de regulă primăvara.
Stabilirea planului observaŃiilor de vegetaŃie. Starea culturilor se evaluează periodic de 2-3

ori pe săptămână de către cercetător din punct de vedere al vegetaŃiei după una din scările de evaluare a
dezvoltării vegetative caracteristice monocoltiledonatelor (fig. 7.3.3) şi dicotiledonatelor anuale (fig.
7.3.4).
Fig. 7.3.3 Fenofazele la monocotiledonate anuale
ObservaŃiile de vegetaŃie aparŃin la 3 categorii:

a) observaŃii reprezentând diferite date calendaristice cum sunt data semănatului, data răsăritului,
datele diferitelor fenofaze la care a ajuns planta (înfrăŃit, tufă, împăiere, buton floral, înflorit, mătăsit,
coacere în lapte, lapte ceară, coacere în pârgă, maturitate deplină, tehnologică, recoltare, etc.;
b) observaŃii ce Ńin de evaluarea unei stări în conformitate cu un sistem de raportare în care aprecierii
pozitive îi este atribuită nota 1 (absenŃa cu nota 0), celei extrem negative 9 iar celei medii nota 5. În
acest sens, sunt avute în vedere aprecierea răsăritului, rezistenŃa la ger sau la frigul din primăvară,
rezistenŃa la dezrădăcinare, la boli şi dăunători, la cădere, scuturare, secetă, inundaŃii, la pagubele ce
Ńin de frigul iernii, secetă, atacul de boli sau dăunători, starea culturii la diferite momente (intrarea în
iarnă, ieşirea din iarnă, desprimăvărare, după înspicare, etc.,), uniformitatea culturii la diferite
momente (după răsărire, înainte de înflorire, după înflorire, înainte de recoltare etc.,);
113
Fig. 7.3.4 Fenofazele la dicotiledonate anuale
c) măsurători privind în principal înălŃimea plantelor (cm) la diferite momente, la înflorire, la

recoltare, la inserŃia ştiuleŃilor de porumb, proporŃia golurilor (%), masa producŃiei(kg) (principale şi
secundare pe parcelă), umiditatea (%) (seminŃelor, a masei vegetale), sau a structurii biomasei.
d) observaŃii specifice, proprii numai unei anumite culturi cum sunt forma tufei, poziŃia calatidiului la
floarea soarelui, etc.
Lista principalelor observaŃii la diferite plante este prezentată în tabelul 7.3.1, la care concret sunt
prezentate observaŃiile din tabelul 7.3.2.
Recoltarea. Înainte de recoltare se face o trecere în revistă a câmpului în care se evaluează pe

baza observaŃiilor de vegetaŃie, starea fiecărei variante, apreciindu-se pe baza integrităŃii parcelelor şi a
dezvoltării plantelor, şansa unei informaŃii obiective asupra potenŃialului de producŃie prin recoltare.
Dacă se constată că unele parcele repetiŃii, sau chiar unele variante, sau chiar în extremis, experienŃe,
nu merită să fie valorificate prin recoltare datorită lipsei de integritate cauzată de atacuri de boli sau
dăunători, sau pur şi simplu a unor greşeli de execuŃie, ele nu se recoltează.
După stabilirea integrităŃii experienŃelor, variantelor şi repetiŃiilor, recoltarea propriuzisă este
precedată de recoltarea probelor de plante cu păstăi, bace, spice sau de ştiuleŃi, plante cu păstăi, etc de
pe 1 mp din fiecare repetiŃie pentru a fi analizate în laborator componentele de producŃie: numărul de
spice/mp, numărul de spiculeŃe/spic numărul de păstăi/plante, boabe/păstaie, boabe/mp, spice/mp, nr.
de spiculeŃe în spic, număr de boabe în spice, MMB, umiditatea.
114
Tabelul 7.3.1
Lista observaŃiilor pentru diferite plante
SpecificaŃia
Sfeclă de zahăr
Inul de fuior şi
de
Măzărichea de
Porumbul masă
Tomate, ardei,
Floarea soarelui
Cânepa de fuior
Cereale păioase
Porumbul siloz
RapiŃă, muştar
Iarba de sudan
Porumb boabe
pentru boabe
Leguminoase
Leguminoase
Măzăricela
Frunzoase
primăvară
Vărzoase
Bulboase
de nutreŃ
%, note
toamnă
Vinete
Cartof
verde
Pomi
ulei
etc
Data semănatului * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
/plantatului
Vârsta pomilor *
Norma de * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
sămânŃă/plantare
Data răsăritului 75% * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Aprecierea 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
răsăritului
Goluri după răsărit % * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Data răritului * * * * * *
ÎnfrăŃitul 1-9 * *
Starea culturii la 1-9 * * * *
intrarea în iarnă
Starea culturii la 1-9 * * * *
ieşirea din iarnă
RezistenŃa la ger 1-9 * * * *
RezistenŃa la 1-9 * * *
dezrădăcinare
Pagubele în timpul 1-9 * * * *
iernii
Forma tufei * * * * * * * * * * * * *
RezistenŃa la frigul 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * *
din primăvară
Starea culturii n 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
diferite faze de
dezvoltare
Ramificarea 1-9 * * * * * * * * * * *
Goluri datorate % * * * * * * * * * *
lucrărilor de
îngrijire
PrezenŃa copililor 1-9 * * * * *
/lăstari anticipaŃi
Data apariŃiei * * * * *
butonului floral
Data începutului 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
înfloririi(înspicării)
Uniformitatea la 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
începutul înfloririi
Data înfloririi 75% * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Culoarea florilor * * * * * *
Data mătăsitului 75% * * *
Data sfârşitului * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
înfloririi
Uniformitatea la 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
sfârşitul înfloririi
ÎnălŃimea plantelor cm * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
ÎnălŃimea înserŃiei cm * * *
ştiuleŃilor
Lungimea tehnică cm * *
Puritatea culturii 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Densitatea culturii 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
RezistenŃa la boli 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
„ – „ mană 1-9 * * *
„ – „ viroze 1-9 * * *
RezistenŃa la * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
dăunători
RezistenŃa la 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
secetă
Starea culturii 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
după înflorire
RezistenŃa la 1-9 * * * * * * * * * * * * * * *
cădere
Nr. seminceri * * *
timpurii
RezistenŃa la 1-9 * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
inundare
Data mat. în lapte * * * * * * * * * * * * * *
Data mat. l-ceară * * * * * * * * * * * * *
Data mat. în pârgă * * * * * * * *
115
Data mat. galbene * * *
timpurii
Data mat. galbene * * * * * *
Data veştejirii tufei * * *
Data maturităŃii * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
depline
RezistenŃa la * * * * * * * * * *
scuturare
Gradul de maturare *
a tufelor
Durata perioadei Zile * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
de vegetaŃie
Data recoltării * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
Lungimea medie a *
sfeclei
Diametrul sfeclei * * * * *
Culoarea cojii, * * * * *
tulpinii
Culoarea pulpei * * * * * *
Masa medie a * *
tuberculilor,
fructelor
Stadiul de * * * * *
dezvoltare la coasă
Culoarea tulpinilor * *
la smuls
Stadiul de dezvol- * *
tare la ultima coasă
Puterea de otăvire 1-9 * *
PoziŃia ştiuleŃilor * * *
la recoltare
Modul aşezării pă- * * *
nuşilor pe ştiulete
Nr. de rânduri de * * *
boabe
Culoarea * * * * * * * * * * * * * * * *
seminŃelor
Lungimea pedun- * * *
culului ştiuletelui
Culoarea rahisului *
Culoarea frunzelor * * * * * * *
la recoltare
RezistenŃa la scu- 1-9 * * * * * * * * *
turare a frunzelor
RezistenŃa la frân- * * * *
gere a tulpinilor
Nr. ideal de plante * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
la recoltare
Densitatea la Nr/mp * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
recoltare
Nr. golurilor dato- * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
rate soiului/hibri-
dului la recoltă
Nr.golurilor întâm- * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
plătoare la recoltă
Masa recoltei/ Kg * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
parcelă
Nr. * * *
ştiuleŃilor/parcelă
Masa probei ştiu- * * *
leŃilor/parcelă
Masa seminŃelor * * * * * * * * * * * * *
din probă
Randamentul în * * *
boabe
Umiditatea recoltei * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
ProducŃia kg/ha * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
MMB * * * * * * * * * * * * * * * * *
MH * * * * * * * * * * * * * * * * *
Recoltarea experienŃei se face după următoarele reguli:

- se recoltează întâi benzile şi perdelele de protecŃie
- se fac eliminările frontale, longitudinale şi dacă este cazul se procedează la eliminarea golurilor;
- recoltarea se face în mod uniform (la aceiaşi înălŃime) pe toate parcelele experimentale
- recoltarea se încheie în aceiaşi zi. Dacă se recoltează manual, legatul snopilor se face cu sfoară,
iar ultimul snop se leagă până nu s-a greblat parcela pentru ca paiele căzute să fie legate în ultimul snop
116
Varianta
Data semănatului
Data răsăririi
Uniformitatea răsăririi
(nr.pl/mp)
Data înfrăŃitului
Nr. de fraŃi
Starea culturii la intrarea în

iarnă
Pagube în timpul iernii
Starea culturii la ieşirea din

iarnă
Data apariŃiei la al 3-lea
internod
Lista observaŃiilor pentru cereale păioase
Data apariŃiei burdufului
Data înspicării
Începutul înfloririi
Data Înfloririi
Data coacerii în lapte
Data coacerii în lapte ceară
Data maturităŃii
117
Durata perioadei de vegetaŃie
ÎnălŃimea plantelor (cm)
RezistenŃa la cădere
Nr. spice/mp
Nr. plante/mp
Rugină
boli
Tăciune
Cladosporiu
mm
Grad de atac pentru
Alte boli
Masa paielor/mp
Raport boabe/paie
ProducŃia pe parcelă
Umiditate (%)
CorecŃia de umiditate
ProducŃia Kg/ha, q/ha
MMB
MH
Tabelul 7.3.2
- în zonele cu vânturi mari (pe nisipuri) snopii se leagă cu Ńăruş la parcelă
- snopii şi probele se etichetează şi se cântăresc pe rând pe parcele şi repetiŃii. In staŃiunile
experimentale mari, snopii se treieră cu batoze speciale la câmp sau direct cu combina. Unde nu avem
aceste condiŃii snopii se introduc în saci mari de pânză de 1,7/2,1 ml de dimensiuni corespunzătoare,
având grijă ca la început să intre spicele. Sacii poartă 2 etichete (una în sac şi una la gura sacului).
- înainte de introducerea în sac se notează gradul de rezistenŃă la scuturare şi la frângere al spicelor
- dacă soiurile încercate sunt surse de seminŃe pentru alte culturi comparative, se curăŃă foarte bine
maşinile pentru a nu avea impurităŃi de la un soi la altul
- se notează în continuare uşurinŃa la treierare, la fiecare soi după numărul de boabe rămase în spic,
numărul de boabe sparte, numărul de spice rupte şi rezistenŃa rahisului. Este cunoscut că la noi vechiul
soi de grâu Iulia era foarte dificil de batozare
- boabele treierate, după o curăŃire de pleve se cântăresc imediat înainte de introducerea în saci
unde se lasă mai mult timp.
- din saci se iau probe pentru umiditatea seminŃelor la recoltare pentru a se putea recalcula
producŃia la umiditatea standard şi a putea aplica corecŃiile necesare exprimării producŃiei în q/ha sau
kg/ha
- pe baza probelor de plante se evaluează producŃia secundară, prin separarea şi cântărirea separată
a elementelor structurii biomasei.
Valorificarea experienŃei se face prin asigurarea comparabilităŃii datelor în vederea folosirii

lor pentru calculul prin metoda analizei varianŃei. Comparabilitatea se asigură prin pregătirea acestora
prin calcularea producŃiei la parametrii standard pentru fiecare variantă şi parcelă repetiŃie. Spre
exemplu la cereale aceasta se face pe baza cantităŃilor de cereale producŃie principală şi secundară
cântărite la recoltare, a umidităŃii recoltei şi a corecŃiilor de umiditate (tabelele anexă 1-3) şi a corecŃiei
de suprafaŃă pentru producŃia principală şi producŃia secundară.
Datele producŃiei principale şi secundare astfel pregătite se introduc în modelul de calcul pentru
analiza varianŃei, din care, după o prelucrare pe un PC, se obŃin tabelul de analiza a varianŃei, valorile
Dl pentru probabilităŃi de 5, 1 şi 0,1% şi mediile pe variante cu ajutorul cărora s-e întocmesc tabelele
de influenŃă a factorilor, în cazul nostru a soiurilor. Aceste aspecte vor fi tratate cu exemple de calcul
în secŃiunea seminar a Tehnicii experimentale consacrată calculării şi interpretării rezultatelor.
In tablele cu analiza rezultatelor experimentale la experienŃele cu soiuri, se stabileşte influenŃa
acestora asupra a două categorii de martori: media soiurilor luate în experimentare şi martorul local,
reprezentat de soiul aflat actualmente în cultură pe suprafeŃe mari. In raport cu cei doi martori se
evaluează productivitatea variantelor superioare şi se atribuie semnificaŃii. Se caută să se stabilească pe
baza datelor experimentale acumulate şi a observaŃiilor de vegetaŃie, corelaŃii între producŃie ca
indicator sintetic şi rezistenŃa la boli, secetă, etc., argumentând statistic comportarea bună a soiurilor
celor mai productive. Rezultatele obŃinute se prezintă în tabelul (tab3lul 7.3.3).
Tabelul 7.3.3
InfluenŃa soiului asupra producŃiei de grâu pe preluvosolul roşcat
(Moara Domnească-Ilfov, 2009)
Variantele ProducŃia DiferenŃa SemnificaŃia
(q/ha) (%) (q/ha) (%)
V1 – Flamura 85 17,1 100,00 Mt -
V2 – Dropia 30,5 178,36 13,4 78,36 ***
V3 – Boema 40,7 238,01 23,6 138,01 ***
V4 – Alex 47,5 277,77 30,4 177,77 ***
Dl5% = 1,69 q/ha; Dl1% = 2,44 q/ha; Dl0,1% = 3,58 q/ha
118
a) Care sunt etapele de lucru pentru executarea experienŃelor cu plante
semănate în rânduri apropiate ?
b) Ce scop au lucrările pregătitoare ?

învăŃare
Etapele de lucru pentru înfiinŃarea culturilor comparative sunt:
1.Proiectarea experienŃei
2. Stabilirea lucrărilor pregătitoare pentru înfiinŃarea experienŃei în
câmp
Lucrările pregătitoare au ca scop crearea condiŃiilor practice pentru
efectuarea experienŃei şi ele privesc calculul necesarului de seminŃe,
substanŃe de tratare (fungicide, insecticide, erbicide), materialele
necesare (îngrăşăminte, motorină, etichete, Ńăruşi, sfoară, etc.),
procurarea lor, efectuarea probei maşinii de semănat, tratarea
seminŃelor şi pichetarea câmpului experimental pentru administrarea
îngrăşămintelor.
7.4 Executarea experienŃelor cu soiuri la plantele legumicole cu exemplificare

la varză (semănată) direct în câmp
Elementele experienŃelor cu soiuri şi hibrizi de varză şi conopidă
Lungimea parcelei semănate …………………...………9,90 m
LăŃimea parcelei semănate ……………………………..3,5 m
Numărul de rânduri semănate ………………………... ..5
SuprafaŃa semănată …………………………………… 34,65 mp
Lungimea recoltabilă …………………………………. . 8,7m
LăŃimea recoltabilă ……………………………………...2,1 m
Numărul de rânduri recoltate ……………………………3
Densitatea …………………………… ….……………...47619 plante/ha
119
SuprafaŃa recoltabilă ……………………………….…..18,27 mp
DistanŃa între rânduri ………………………………….. 70 cm
DistanŃa între plante pe rând …………………………. ..30 cm
LăŃimea drumului ……………………………………….5 m
Numărul de repetiŃii ………………………………….…5
CondiŃiile de climă şi sol. Varza permite culturi timpurii, de vară şi de câmp, şi în spaŃii
protejate, toate având cerinŃe foarte ridicate pentru umiditate şi relativ scăzute pentru factorul termic.
Temperatura minimă pentru germinaŃie este 4ºC, optima fiind de 18ºC cu optimul pentru perioada de
vegetaŃie de 20ºC. Umiditatea optimă este de 70% din capacitatea pentru apă în câmp în perioada de
vegetaŃie şi de 80% la formarea căpăŃânii. Solurile recomandate sunt cele cu textură lutoasă, nisipo-
lutoasă fertile, cu valori ale pH-lui mai mari de 6,5 până la 7,8, solurile acide provocând hernia verzei.
Agrotehnica aplicată. RotaŃia recomandată este fie după o leguminoasă anuală, fie după
culturi folosite ca masă verde ca borceag de toamnă şi secară masă verde, cereale păioase sau chiar
porumb care însă să lase un teren curat de buruieni. Nu este recomandat să revină pe acelaşi teren decât
după 3-4 ani.
Lucrările solului constau fie dintr-o arătură de toamnă la 25 cm, fie dintr-o lucrare cu cizelul
precedate de subsolaj, urmate de o lucrare cu grapa cu discuri şi în primăvară de modelare (bilonare).
Pregătirea patului germinativ se face la 4-5 cm adâncime.
Fertilizarea de bază, se face fie organic fie mineral. Fertilizarea organică se face la planta
premergătoare cu 30 t/ha gunoi de grajd, fie cu mraniŃă înainte de arat sau de modelare complectat cu
fertilizare minerală în vegetaŃie. Fertilizarea minerală se face cu P70K40 sub arătura de bază
complectată cu N200 în 2-3 etape după care se prăşeşte şi se irigă.
Semănatul se face mecanic la 70 cm între rânduri şi la 30 cm între plante pe rând pentru

sămânŃă la realizarea pragului termic se 4°C pentru a feri cultura de îngheŃurile târzii de primăvară.
Lucrările de îngrijire privesc prăşitul pe biloane, fertilizarea fazială, muşuroitul, irigarea cu

norme mici de udare de 10-15 ori, combaterea buruienilor, dăunătorilor, a bolilor şi fertilizarea
suplimentară.
Prăşitul se face de 2 ori, complectat cu muşuroit de 2 ori. La irigare numărul udărilor prin
brazdele dintre biloane se practică în funcŃie de regimul precipitaŃiilor căzute. Fertilizarea fazială se
face la 4 săptămâni de la plantare cu N60P40K40. Combaterea buruienilor se realizează cu graminicide
aplicate în preemergenŃă sau pe vegetaŃie cu produse fenoxipropionice. Dăunătorii potenŃiali ai verzei
sunt coropişniŃa (gryllotalpa gryllotalpa), gărgăriŃa albastră (Baris chlorizans), gărgăriŃa galicolă
(Ceuthorhynchus pleurostigma), musca verzei (Corthophila brassicae), păduchele cenuşiu
(Brevicoryne brassicae), ploşniŃa roşie (Eurydema ornata), purecii de pământ (Phyllotreta atra,
nemorum), buha verzei (Mamestra brassicae), fluturele alb (Pieris brassicae), gîndacul lucios al rapiŃei
(Melighethes aeneus) şi gărgăriŃa semincerilor de varză (Ceuthorrhynchus asimilis) la care se vor
aplica măsuri preventive şi curative. Bolile sunt reprezentate de mana verzei (Peronospora brassicae),
înegrirea şi putrezirea plăntuŃelor de varză (Olpidium brasicae), putregaiul uscat al verzei (Phoma
lingam) albumeala (Cystopus candidus), bacterioza (Xanthomonas campestris) şi hernia verzei
(Plasmodiophora brasicae).
ObservaŃiile şi determinările în perioada de vegetaŃie sunt prezentate în tabelul 7.4.1.
120
Tabelul 7.4.1
Lista observaŃiilor pentru varză şi conopidă plantată (semănată) direct în câmp
semănatului
Formarea de lăstari
la
Densitatea la recoltare
ProducŃia kg/ parcelă

Ritmul de dezvoltare
Aprecierea răsăririi
Formarea căpăŃânii
% goluri la răsărire
RezistenŃa la boli
Starea culturii III
Starea culturii II
Starea culturii I
ProducŃia t/ha
Data răsăririi
RezistenŃa
(plantării)
dăunători
anticipaŃi
Varianta
Data
Recoltarea se face la momentul maturităŃii tehnice pentru cultura cu destinaŃia consum şi la

maturitate pentru producŃia de sămânŃă.
Recoltarea producŃiei cu destinaŃia consum se face cu cuŃite bine ascuŃite, în saci de
polipropilenă cântărindu-se fiecare sac în kg cu precizie de o zecimală. După cântărire se ia o probă de
3 căpăŃâni pentru determinarea structurii biomasei şi a umidităŃi pe componentele structurii biomasei
pentru calcularea umidităŃii probei ca medie ponderată. Pe baza producŃiei şi a umidităŃii medii
ponderate, a coeficientului de corecŃie pentru suprafaŃă şi eventual a golurilor se calculează producŃia
de substanŃă uscată în t/ha. Se mai recoltează o probă de 2 kg pentru analize de laborator privind
determinarea conŃinutului în SEN, proteină, grăsimi, vitamine etc.
Recoltarea producŃiei cu destinaŃia sămânŃă se face la umidităŃi ale seminŃelor de 16-18%
cu combina după care seminŃele se cântăresc şi se iau probe pentru umiditate. Pe baza producŃiei
parcelei, a coeficienŃilor de corecŃie pentru suprafaŃă, umiditate şi dacă este cazul pentru goluri, se
calculează producŃia exprimându-se în kg/ha sau în q/ha. Se cântăresc de asemenea resturile vegetale
de la treierat şi se iau probe pentru determinarea umidităŃii, la fel ca la recoltarea pentru masă verde
pentru a se realiza aceleaşi analize complectând tabloul cunoaşterii capacităŃii de producŃie, a soiului
sau a hibridului.
a) În ce constau lucrările de îngrijire ?

învăŃare
Lucrările de îngrijire privesc prăşitul pe biloane, fertilizarea fazială,

muşuroitul, irigarea cu norme mici de udare de 10-15 ori combaterea
buruienilor, dăunătorilor, a bolilor şi fertilizarea suplimentară.
121
7.5 Executarea experienŃelor cu soiuri în pomicultură
Obiectivul general strategic al cercetărilor în pomicultură. Obiectivul general, strategic în

cercetările din pomicultură este apropiat ca sens de cel din agricultură şi legumicultură vizând creşterea
producŃiei, ameliorarea calităŃii acesteia, reducerea costurilor de producŃie paralel cu realizarea
cerinŃelor de protecŃie a mediului. Pentru realizarea acestora s-au dezvoltat metode generale şi specifice
adaptate particularităŃilor biologice ale speciilor pomicole.
ParticularităŃile biologice ale speciilor pomicole şi viticole imprimă trăsături specifice
acestor experienŃe:
- durata ciclului experimental este mai lungă decât la experienŃele cu plante anuale, variind de la
3-5 ani în medie 8-9 ani, necesitând 3 ani după intrarea pe rod a plantaŃiei în experienŃele
tehnologice şi până la 15-20 de ani în experienŃele de ameliorare datorită ciclului ontogenetic
- volumul edafic generic pentru o plantă este mai mare decât la plantele agricole şi legumicole
ceea ce determină suprafeŃe mai mari alocate unei experienŃe decât la experienŃele cu plante
anuale ceea ce conduce la poligoane experimentale de peste 30-50 ha
- dificultatea datorată complexităŃii determinate de biodiversitate, care este funcŃie de numărul
genurilor, speciilor şi soiurilor (la măr sunt peste 10000, la piersic cca. 5000, la prun cca. 300
etc), diversităŃii habitatelor ecologice şi tehnologiilor de cultură
- faptul că problemele de calitate impun o cunoaştere iniŃială a proceselor fiziologice, biochimice
ca bază de pornire pentru definirea etapelor de lucru referitoare la aprofundarea problemei
studiate, planificarea metodelor de analiză, executarea experimentului, verificarea şi
confirmarea rezultatelor
- complexitatea echipei de cercetare, care reclamă în cadrul unui program de cercetare
pomicultori, geneticieni, biotehnologi şi amelioratori, biochimişti, protecŃionişti, pedologi,
pomicultori tehnologi, ecologi, meteorologi, informaticieni sau horticultori specializaŃi pe
domeniile amintite
- varietatea şi dinamica sistemelor de exploatare
- costurile ridicate necesare înfiinŃării plantaŃiilor experimentale, întreŃinerii laboratoarelor şi
aducerii la zi a acestora cu dotarea cerută de perfecŃionarea tehnicilor de analize, specializările
personalului de cercetare şi acreditarea laboratoarelor de analize.
Obiectivele de cercetare generale, esenŃiale şi specifice. Obiectivele de cercetare generale

se desfăşoară la scară mare fiind menŃinute pe termene lungi, medii şi scurte. După I. Botu şi M. Botu
(1997), ele vizează:
1. „dezvoltarea capacităŃii de asigurare a valorii productive şi a celei economice la nivelul
cerinŃelor societăŃii
2. îmbunătăŃirea continuă a genotipului folosit în pomicultură
3. realizarea de elemente tehnologice noi pentru punerea în evidenŃă a caracteristicilor la
plantele pomicole
4. menŃinerea unui echilibru ecologic optim în zonele ocupate de plantaŃiile pomicole
5. stabilirea de relaŃii optime genotip mediu în vederea evidenŃierii depline a fenotipului”.
Obiectivele de cercetare esenŃiale. Aceste obiective au caracter de prioritate referindu-se la

fiecare specie pomicolă de interes (I. Botu şi M. Botu, 1997), fiind comune pentru toate speciile:
1. „colectarea studierea şi conservarea resurselor genetice, în acest sens fiind organizate bănci
de gene pomicole (ex. Bordeaux – FranŃa, Davis – California, Alnarp – Suedia) sau în
colecŃii pomologice (Piteşti, Vâlcea)
2. creşterea variabilităŃii genetice la speciile pomicole”
3. folosirea biotehnologiei în accelerarea procesului de ameliorare genetică
122
4. realizarea pe baza cunoaşterii relaŃiei genotip-mediu, a unei bune valorificări a câştigului
genetic
5. îmbunătăŃirea condiŃiilor de mediu prin dezvoltarea tehnologiilor concretizate în realizarea
de sisteme de conducere, fertilizare, irigare şi combatere a bolilor, buruienilor şi a
dăunătorilor.
Obiectivele de cercetare specifice se regăsesc la nivelul speciei situându-se pe acelaşi nivel al

importanŃei cu cele esenŃiale. Centrate pe specie, ele particularizează obiectivele generale şi esenŃiale,
astfel:
1. creşterea biosintezei şi/sau a productivităŃii prin componentele de producŃie (număr de
fructe/plantă, greutatea fructelor pe plantă, densitatea plantelor)
2. creşterea calităŃii producŃiei prin potenŃarea factorilor care contribuie la determinarea
acesteia.
3. creşterea rezistenŃei la boli şi la dăunători
4. creşterea biosintezei, prin modificarea arhitecturii plantelor sub raportul vigorii, portului, şi
tipului de fructificare.
Metodele de cercetare folosite în pomicultură. Pomicultura ca şi viticultura folosesc dat fiind
specificul biologic, dincolo de metodele generale de cercetare particularizări ale acestora cum sunt
observaŃiile, precum şi metode specifice reprezentate de anchete, metode biologice de cercetare şi
metode staŃionare de cercetare.
ObservaŃia este folosită ca metodă descriptivă urmărind caracteristici botanice morfologice
cum sunt talia şi vigoarea, forma coroanei, caracteristicile trunchiului, ramurilor, frunzelor, florilor,
fructelor. I. Botu şi M. Botu (1997), arată că metoda are numai o valoare orientativă deoarece nu aduce
informaŃii despre particularităŃi esenŃiale cum sunt creşterea şi fructificarea, durata de viaŃă sau
rezistenŃa la boli şi dăunători. Metoda are utilitate în evaluarea efectelor măsurilor tehnologice, în
fundamentarea oportunităŃilor evaluărilor în studiile ecologice, precum şi la colectarea, identificarea şi
evaluarea de resurse genetice.
Metoda anchetelor, caracteristică cercetării fără intervenŃie, este folosită pentru aprecierea
intensităŃii de manifestare a unor fenomene, pentru fundamentarea unor studii de fezabilitate în cadrul
unor proiecte pe baza datelor cunoscute privind comportamentul speciilor, soiurilor şi nivelului de
producŃie realizate anterior. Anchetele se fac pe baza unor fişe în care se regăsesc subiectul, lista de
întrebări, sau de elemente de colectat, momentul şi timpul de realizare, categoriile de subiecŃi anchetate
şi numărul acestora. Personalul care efectuează anchetele trebuie în prealabil instruit cu exemple pe
studii de caz pentru a interoga, înregistra şi colecta corect datele. Fişele incorect complectate se
elimină. Organizarea anchetelor se proiectează pe baza cunoştinŃelor de teoria sondajului (Gh. Mihoc şi
V. Ursianu, 1977). Metoda trebuie însoŃită şi complectată de elemente furnizate de metodele
descriptivă şi de cea biologică.
Metoda biologică de cercetare, elaborată de P.G. Sitt urmăreşte, obŃinerea de informaŃii
privind caracteristicile biologice principale (creşterea, fructificarea, producŃiile realizate) şi
comportarea în condiŃiile climatice şi edafice a speciilor şi soiurilor pe locaŃii, bazine pomicole şi
plantaŃii, Ńinând cont de elemente ca forma coroanei şi vârsta acestora pe plante tipice. Pentru o bună
fundamentare, cu confirmarea datelor anilor anteriori, este nevoie de o perioadă de 3-5 ani.
ObservaŃiile, determinările şi măsurătorile privesc (după I. Botu şi M. Botu, 1997), următoarele
elemente:
- „vârsta calendaristică a pomilor
- perioada de vârstă în care se află pomul
- suprafaŃa secŃiunii trunchiului determinată la ½ din înălŃime
- înălŃimea pomului
- diametrul coroanei
123
- forma coroanei
- numărul ramurilor de schelet şi mărimea unghiurilor
- numărul etajelor din coroană şi numărul ramurilor din etaj
- numărul creşterilor anuale şi lungimea lor
- uscarea ramurilor de schelet şi a ramurilor fructifere
- efectul temperaturilor scăzute asupra diferitelor organe
- efectul bolilor şi al dăunătorilor asupra diferitelor organe şi asupra plantei
- productivitatea plantelor şi constanŃa la rodire
- calitatea recoltei pe anii de studiu”.
Mai detaliat anumite aspecte se pot urmări datele din tabelul 7.5.1.
Tabelul 7.5.1
Stadiile reper la măr şi păr
Fenofazele după Fleckinger şi Gautier, 1978 Fazele după BBCH
Specifi- Fenofaza Caracteristica fenofazei Specificarea
carea
A Mugur de iarnă Repaus al mugurelui complet dezvoltat 00
B Umflarea Desfacerea solzilor la vârf cu apariŃia de zone 01/51-07/53
mugurilor mai deschise la culoare
C1 –C3 ApariŃia foliolelor Are loc evoluŃia desfacerii solzilor până la 10/54
apariŃia clară a frunzuliŃelor
D1 – D3 Degajarea EvoluŃia apariŃiei grupului compact al florilor în 57
inflorescenŃelor inflorescenŃă
E1 – E2 Degajarea Butonii florali se individualizează dar rămân 59
butonilor florali lipiŃi la bază
F1 – F3 ÎnălŃarea butonilor Butonii florali se individualizează, corala se 61
până la începutul umflă, prima floare desface petalele (centrală la
înfloritului măr, periferică la păr
G Înflorirea Toate florile sunt înflorite
H Scuturarea Brunificare parŃială a petalelor urmată de cădere,
petalelor staminele se răsucesc şi devin brune
I Legarea fructelor Stamine uscate, ovarul începe să crească,
sepalele sunt evidente
J Fruct tânăr Apare deosebirea dintre fructele fecundate care 71
se menŃin la atingere cu mâna şi cele nefecundate
care cad
K Fruct matur Fruct cu mărimea, forma, culoarea, aroma şi 75-100
gustul caracteristic soiului
Ca avantaj al metodei avem faptul că se lucrează pe plantaŃii existente iar ca dezavantaj faptul
că este legată de materialul biologic existent, reducând aria de cunoaştere.
Metoda staŃionară de cercetare se aseamănă cu experienŃele din agricultură şi legumicultură
în sensul că plantaŃia se înfiinŃează corespunzător obiectivelor experimentului pe o perioadă lungă de
timp. Parametrii urmăriŃi vor surprinde influenŃa factorilor de producŃie luaŃi în considerare în
condiŃiile ecologice considerate. Metoda staŃionară se bazează pe o descriere a terenurilor sub raportul
indicatorilor pedologici, agrochimici, agrotehnici într-un singur staŃionar sau în mai multe la
experienŃele în reŃea şi are în vedere lista observaŃiilor menŃionate mai sus la plantaŃii tinere sau pe rod.
Metoda este complexă, făcând apel parŃial la metoda biologică precum şi la tehnici specifice cum sunt
tehnica de identificare a accesiunilor (formelor) şi descriptorilor specifici plantelor de cultură, la
tehnici de citologie şi biologie moleculară, la metode şi tehnici pentru determinarea fazelor de creştere
şi fructificare sau pentru determinarea creşterii.
Accesiunea este definită cu paşaportul de date, care priveşte un număr de elemente (I. Botu şi
M. Botu, 1997) ca: „denumirea complectă a accesiunii, Ńara, locaŃia (Institutul), specia, tipul de cultură,
124
numărul de inventar (din colecŃie), sinonimiile, provenienŃa şi originea accesiunii (Ńara, instituŃia),
modul de folosire a plantei, starea fitosanitară şi protecŃia”.
Metodele şi tehnicile în citologie şi biologie moleculară, se referă la tehnicile de observare şi
măsurare cu ajutorul microscopului, tehnica culturii de celule „in vitro”, obŃinerea vitroplantelor,
separarea proteinelor prin cromatografie, electroforeza pe gel, analiza restricŃionării polimorfice a
lungimii fragmentelor, etc.
La acestea se adaugă ca mijloace specifice tehnicile de determinare a fazelor de creştere şi
fructificare, metodele şi tehnicile pentru determinarea creşterii, metodele şi tehnicile pentru
examinarea producŃiei.
Tehnicile de determinare a fazelor de creştere şi fructificare. Parcurgerea fenofazelor
plantelor depinde de genomul plantei, de condiŃiile de mediu şi de tehnologie. Cunoaşterea evoluŃiei
fenofazelor creşterii şi fructificării este importantă pentru optimizarea intervenŃiilor tehnologice. Lista
observaŃiilor şi tehnica efectuării acestora, este specifică fiecărei specii pomicole.
Principalele fenofaze vegetative (ale creşterii) după I. Botu şi M. Botu (1997) sunt:
1. „dezmuguritul mugurilor vegetativi
2. începutul creşterii lăstarilor
3. creşterea intensă a lăstarilor
4. încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor
5. maturarea Ńesuturilor şi pregătirea lor pentru iernare.
Principalele fenofaze ale fructificării sunt:
1. diferenŃierea mugurilor floriferi
2. înflorirea şi fecundarea florilor
3. creşterea fructelor
4. maturarea fructelor”.
Fleckinger şi Gautier, (1978) citaŃi de I. Botu şi M. Botu (1997) în încercarea de a simplifica
metodologia de observare propun tehnica stadiilor reper diferenŃiate pe seminŃoase şi sâmburoase.
Comparativ cu metodologia BBCH (fig. 7.5.1), metodologia simplificată este mai aplicată familiilor de
specii.
Fig. 8.1 Fenofazele la măr

(după BBCH, 2003)
125
1.Având în vedere cele învăŃate în acest subcapitol şi Ńinând cont de

a) Ce metode de cercetare se folosesc în pomicultură ?
b) Ce elemente privesc observaŃiile determinările şi măsurătorile la

metoda biologică de cercetare ?

învăŃare
Pomicultura ca şi viticultura folosesc dat fiind specificul biologic,
dincolo de metodele generale de cercetare particularizări ale acestora
cum sunt observaŃiile, precum şi metode specifice reprezentate de
anchete, metode biologice de cercetare şi metode staŃionare de
cercetare.
ObservaŃiile, determinările şi măsurătorile privesc (după I. Botu şi M.

Botu, 1997), următoarele elemente:
- suprafaŃa secŃiunii trunchiului determinată la ½ din înălŃime;
- forma coroanei
- efectul bolilor şi al dăunătorilor asupra diferitelor organe şi
asupra plantei
126
Întrebarea 1
a) Interesul recunoscut pentru cultivarele noi este datorat particularităŃilor
biologice ale acestora, după cum urmează:
- efectul de heterozis se epuizează în cca. 10 ani de la crearea soiurilor;
- faptului că diferenŃelor relativ mici de preŃ, de la un soi sau hibrid (cu
deosebire de provenienŃă românească) la un altul, le corespund în cazul unei
bune adaptări ale acestora la condiŃiile locale, sporuri mari şi uneori foarte mari
de producŃie, ceea ce face ca la o cheltuială suplimentară nesemnificativă de
producŃie informaŃia ştiinŃifică să producă cu un grad înalt de certitudine efecte
economice semnificative
- necesitatea de a cultiva 4-5 soiuri cu genotipuri adaptate diferitelor condiŃii
climatice în cadrul aceleiaşi ferme, pentru a tampona impactul asupra
producŃiei, a diferitelor condiŃii climatice, variabile de la un an la altul. De aici
apare imperativul înlocuirii soiurilor depăşite din punct de vedere al rezistenŃei
la boli şi la stresul indus de diferite condiŃii climatice
- apariŃia în ultimul timp ca urmare a amplificării cercetărilor în domeniu a
unui număr mare de soiuri sau hibrizi care potenŃial valorifică mai bine
diferitele condiŃii locale
- deschiderea pieŃei româneşti pentru soiuri şi hibrizi de provenienŃă străină
nou omologate, pentru care psihologic există tentaŃia de a le adopta în producŃie
atât datorită unei foarte bune propagande, cât şi a unor însuşiri superioare cum
ar fi rezistenŃa la cădere, secetă sau la anumite boli criptogamice, alături de care
nu arareori, apare o slabă adaptare a acestora la condiŃiile locale, cum ar fi
nivelul scăzut de aprovizionare în substanŃe nutritive.
- existenŃa unei competiŃii între adaptarea biologică spontană a raselor de
boli şi crearea noilor soiuri şi hibrizi cu rezistenŃă genetică la acestea, ca
element “post factum“, care transformă soiul sau hibridul din acest punct de
vedere în element înnoitor.
Aceste consideraŃii fac ca soiul sau hibridul să constituie în planul cercetării
ştiinŃifice elementul motor al tehnologiei.
Numărul relativ mare de soiuri impun desfăşurarea cercetărilor în 2 etape:
a) identificarea celor mai productive soiuri şi a celor mai productivi şi mai
adaptaŃi hibrizi, în raport de condiŃiile locale şi cu cerinŃele producătorului
agricol, în cadrul unui anumit sistem de producŃie, pentru ale cărui obiective
acesta a optat;
b) stabilirea pentru soiurile sau hibrizii aleşi a elementelor de tehnologie

constituite în sistemul de fertilizare, densitatea, epoca de semănat, sistemul de
combatere a dăunătorilor, buruienilor şi a bolilor, regimul de irigare (dacă este
cazul), comportarea la sistemele de lucrări ale solului. Acestea toate au în
vedere identificarea constelaŃiei optime tehnic, pentru a putea stabili ulterior
optimul economic, pentru o valorificare eficientă a resurselor unităŃii.
Abordarea problemei în acest fel, permite ca în prima etapă, să se constituie
datele necesare zonării soiurilor si hibrizilor, iar în cea de a doua, să se
realizeze particularizarea elementelor necesare folosirii eficiente a resurselor în
cadrul diferitelor zone şi microzone de producŃie.
127
Întrebarea 2
a) Etapele de lucru pentru înfiinŃarea culturilor comparative sunt:
1.Proiectarea experienŃei
2. Stabilirea lucrărilor pregătitoare pentru înfiinŃarea experienŃei în câmp
b) Lucrările pregătitoare au ca scop, crearea condiŃiilor practice pentru
efectuarea experienŃei şi ele privesc calculul necesarului de seminŃe, substanŃe
de tratare (fungicide, insecticide, erbicide), materialele necesare (îngrăşăminte,
motorină, etichete, Ńăruşi, sfoară, etc.), procurarea lor, efectuarea probei maşinii
de semănat, tratarea seminŃelor şi pichetarea câmpului experimental pentru
administrarea îngrăşămintelor.
Întrebarea 3
a) Lucrările de îngrijire privesc prăşitul pe biloane, fertilizarea fazială,

muşuroitul, irigarea cu norme mici de udare de 10-15 ori, combaterea
buruienilor, dăunătorilor, a bolilor şi fertilizarea suplimentară.
Întrebarea 4
a) Pomicultura ca şi viticultura folosesc dat fiind specificul biologic, dincolo de
metodele generale de cercetare, particularizări ale acestora cum sunt
observaŃiile, precum şi metode specifice, reprezentate de anchete, metode
biologice de cercetare şi metode staŃionare de cercetare.
b) ObservaŃiile, determinările şi măsurătorile privesc (după I. Botu şi M. Botu,

1997), următoarele elemente:

- suprafaŃa secŃiunii trunchiului determinată la ½ din înălŃime
- forma coroanei
- efectul bolilor şi al dăunătorilor asupra diferitelor organe şi asupra
plantei
128
INSTRUCłIUNI
Răspunsurile la întrebări vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare
şi evaluare.
Titulatura acestui curs (TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ), numărul lucrării de
Fiecare răspuns va trebui să fie clar exprimat şi să nu depăşească o jumătate de
pagină. Punctajul aferent este menŃionat pentru fiecare întrebare.
1. Cum se explică interesul permanent al cultivatorilor faŃă de

experienŃele cu cultivare ? (2 p)
2. Care sunt etapele de lucru la experienŃele cu plante agricole ? (3 p)
3. În ce constau lucrările de îngrijire la experienŃele din legumicultură
? (2 p)
4. Ce elemente privesc observaŃiile, determinările şi măsurătorile în
pomicultură ? (3 p)
1. Berca M. (1972) – Tehnică experimentală, AMD (Atelierele de Material Didactic), Institutul Agronomic N. Bălcescu,
Bucureşti
2. Botu I., Botu M., (1977) - Metode şi tehnici de cercetare în pomicultură, Editura Conphys
3. Budoi Gh., Şchiopu D., Budoi Ionica, Laza Steriana, Săndoiu D.I. (1981) - Lucrări practice de
Tehnică experimentală, AMD (Atelierele de Material Didactic), Institutul Agronomic N. Bălcescu,
Bucureşti
4. Mihoc Gh., V. Ursianu, 1977 – Sondaje şi estimaŃii statistice – teorie şi aplicaŃii, Editura Tehnică,
Bucureşti
5.Săndoiu D.I., 1991, Tehnica experimentală, Note de curs,
6.Săulescu N.N. şi N.A. Săulescu, 1967 – Cîmpul de esperienŃă, Editura Ceres, Bucureşti
129
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Berca M. (1972) – Tehnică experimentală, AMD (Atelierele de Material Didactic), Institutul

Agronomic N. Bălcescu, Bucureşti
2. Botu I., Botu M., (1977) - Metode şi tehnici de cercetare în pomicultură, Editura Conphys
3. Budoi Gh., Şchiopu D., Budoi Ionica, Laza Steriana, Săndoiu D.I. (1981) - Lucrări practice de
Tehnică experimentală, AMD (Atelierele de Material Didactic), Institutul Agronomic N. Bălcescu,
Bucureşti
4.Săndoiu D.I., 1991, Tehnica experimentală, Note de curs,
5.Săulescu N.N. şi N.A. Săulescu, 1967 – Cîmpul de esperienŃă, Editura Ceres, Bucureşti
6. Uwe Meier and all., 1997 - Grouth stages of mono and dicotyledonous plants – BBCH Stages,
Blackell Wissenschafts-Verlag, Berlin
130
Tabelul anexă 1
COEFICIENłII PENTRU RECALCULAREA PRODUCłIEI LA 91% SUBSTANłĂ USCATĂ ÎN FUNCłIE DE UMIDITATEA
ACTUALĂ A PROBEI
U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu
6,1 1,032 9,1 0,999 12,1 0,966 15,1 0,933 18,1 0,900 21,1 0,867 24,1 0,834 27,1 0,801
6,2 1,031 9,2 0,998 12,2 0,965 15,2 0,932 18,2 0,899 21,2 0,866 24,2 0,833 27,2 0.800
6,3 1,030 9,3 0,997 12,3 0,964 15,3 0,931 18,3 0,898 21,3 0,865 24,3 0,832 27,3 0,799
6,4 1,028 9,4 0,995 12,4 0,963 15,4 0,930 18,4 0,897 21,4 0,864 24,4 0,831 27,4 0,798
6,5 1,027 9,5 0,994 12,5 0,961 15,5 0,929 18,5 0,896 21,5 0,863 24,5 0,830 27,5 0,797
6,6 1,026 9,6 0,993 12,6 0,960 15,6 0,927 18,6 0,894 21,6 0,862 24,6 0,829 27,6 0.796
6,7 1,025 9,7 0,992 12,7 0,959 15,7 0,926 18,7 0,893 21,7 0,860 24,7 0,826 27,7 0,794
6,8 1,024 9,8 0,991 12,8 0,958 15,8 0,925 18,8 0,892 21,8 0,859 24,8 0,826 27,8 0,793
6,9 1,023 9,9 0,990 12,9 0,957 15,9 0,924 18,9 0,891 21,9 0,858 24,9 0,825 27,9 0,792
7,00 1,022 10,00 0,989 13,00 0,956 16,00 0,923 19,00 0,890 22,00 0,857 25,0 0,824 28,0 0,791
7,1 1,021 10,1 0,988 13,1 0,955 16,1 0,922 19,1 0,889 22,1 0,856 25,1 0,823 28,1 0,790
7,2 1,019 10,2 0,987 13,2 0,954 16,2 0,921 19,2 0,888 22,2 0,855 25,2 0,822 28,2 0,789
7,3 1,018 10,3 0,986 13,3 0.953 16,3 0,920 19,3 0,887 22,3 0,854 25,3 0,821 28,3 0,788
7,4 1,017 10,4 0,985 13,4 0,952 16,4 0,919 19,4 0,886 22,4 0,853 25,4 0,820 28,4 0.787
7,5 1,016 10,5 0,983 13,5 0,950 16,5 0,918 19,5 0,885 22,5 0,852 25,5 0,819 28,5 0,786
7,6 1,015 10,6 0,982 13,6 0,949 16,6 0,916 19,6 0,884 22,6 0,850 25,6 0,818 28,6 0.785
7,7 1,014 10,7 0,981 13,7 0,948 16,7 0,915 19,7 0,882 22,7 0,849 25,7 0,816 28,7 0,784
7,8 1,013 10,8 0,980 13,8 0,947 16,8 0,914 19,8 0,881 22,8 0,848 25,8 0,815 28,8 0,782
7,9 1,012 10,9 0,979 13,9 0,946 16,9 0,913 19,9 0,880 22,9 0,847 25,9 0,814 28,9 0,781
8,00 1,011 11,00 0,978 14,00 0,945 17,00 0,912 20,00 0,879 23,0 0,846 26,0 0,813 29,0 0,780
8,1 1,010 11,1 0,977 14,1 0,944 17,1 0,911 20,1 0,878 23,1 0,845 26,1 0,812 29,1 0,779
8,2 1,005 11,2 0,976 14,2 0,943 17,2 0,910 20,2 0,877 23,2 0,844 26,2 0,811 29,2 0,778
8,3 1,008 11,3 0,975 14,3 0,942 17,3 0,909 20,3 0,876 23,3 0,843 26,3 0,810 29,3 0,777
8,4 1,006 11,4 0,974 14,4 0,941 17,4 0,908 20,4 0,875 23,4 0,842 26,4 0,809 29,4 0,776
8,5 1,005 11,5 0,972 14,5 0,939 17,5 0,907 20,5 0,874 23,5 0,841 26,5 0,808 29,5 0,775
8,6 1,004 11,6 0,971 14,6 0,938 17,6 0,905 20,6 0,872 23,6 0,840 26,6 0,807 29,6 0,774
8,7 1,003 11,7 0,970 14,7 0,937 17,7 0,904 20,7 0,871 23,7 0,838 26,7 0,805 29,7 0,772
8,8 1,002 11,8 0,969 14,8 0,936 17,8 0,903 20,8 0,870 23,8 0,837 26,8 0,804 29,8 0,771
8,9 1,001 11,9 0,968 14,9 0,935 17,9 0,902 20,9 0,869 23,9 0,836 26,9 0,803 29,9 0,770
9,00 1,000 12,00 0,967 15,00 0,934 18,00 0,901 21,00 0,868 24,0 0,835 27,0 0,802 30,0 0,769
131
Tabelul anexă 2
COEFICIENłII PENTRU RECALCULAREA PRODUCłIEI LA 86% SUBSTANłĂ USCATĂ ÎN FUNCłIE DE UMIDITATEA
ACTUALĂ A PROBEI
U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu
6,1 1,092 9,1 1,057 12,1 1,022 15,1 0,987 18,1 0,952 21,1 0,917 24,1 0,883 27,1 0,848
6,2 1,091 9,2 1,056 12,2 1,021 15,2 0,986 18,2 0,951 21,2 0,916 24,2 0,881 27,2 0,847
6,3 1,090 9,3 1,055 12,3 1,020 15,3 0,985 18,3 9,950 21,3 0,915 24,3 0,880 27,3 0,845
6,4 1,088 9,4 1,053 12,4 1,019 15,4 0,984 18,4 0,949 21,4 0,914 24,4 0,879 27,4 0,844
6,5 1,087 9,5 1,052 12,5 1,017 15,5 0,983 18,5 0,948 21,5 0,913 24,5 0,878 27,5 0,843
6,6 1,086 9,6 1,051 12,6 1,016 15,6 0,981 18,6 0,947 21,6 0,912 24,6 0,877 27,6 0,842
6,7 1,085 9,7 1,050 12,7 1,015 15,7 0,980 18,7 0,945 21,7 0,910 24,7 0,876 27,7 0,841
6,8 1,084 9,8 1,049 12,8 1,014 15,8 0,979 18,8 0,944 21,8 0,909 24,8 0,874 27,8 0,840
6,9 1,083 9,9 1,048 12,9 1,013 15,9 0,978 18,9 0,943 21,9 0,908 24,9 0,873 27,9 0,838
7,00 1,081 10,00 1,047 13,00 1,012 16,00 0,977 19,00 0,942 22,00 0,907 25,0 0,872 28,0 0,837
7,1 1,080 10,1 1,045 13,1 1,010 16,1 0,976 19,1 0,941 22,1 0,906 25,1 0,871 28,1 0,836
7,2 1,079 10,2 1,044 13,2 1,009 16,2 0,974 19,2 0,940 22,2 0,905 25,2 0,870 28,2 0,835
7,3 1,078 10,3 1,043 13,3 1,008 16,3 0,973 19,3 0,938 22,3 0,903 25,3 0,869 28,3 0,834
7,4 1,077 10,4 1,042 13,4 1,007 16,4 0,972 19,4 0,937 22,4 0,902 25,4 0,867 28,4 0,833
7,5 1,076 10,5 1,041 13,5 1,006 16,5 0,971 19,5 0,936 22,5 0,901 25,5 0,866 28,5 0,831
7,6 1,074 10,6 1,040 13,6 1,005 16,6 0,970 19,6 0,935 22,6 0,900 25,6 0,865 28,6 0,830
7,7 1,073 10,7 1,038 13,7 1,003 16,7 0,969 19,7 0,934 22,7 0,899 25,7 0,864 28,7 0,829
7,8 1,072 10,8 1,037 13,8 1,002 16,8 0,967 19,8 0,933 22,8 0,898 25,8 0.863 28,8 8,828
7,9 1,071 10,9 1,036 13,9 1,001 16,9 0,966 19,9 0,931 22,9 0,897 25,9 0,862 28,9 0,827
8,00 1,070 11,00 1,035 14,00 1,000 17,00 0,965 20,00 0,930 23,0 0,895 26,0 0,860 29,0 0,826
8,1 1,069 11,1 1,034 14,1 0,999 17,1 0,964 20,1 0,929 23,1 0,894 26,1 0,859 29,1 0,824
8,2 1,067 11,2 1,033 14,2 0,998 17,2 0,963 20,2 0,928 23,2 0,893 26,2 0,858 29,2 0,823
8,3 1,066 11,3 1,031 14,3 0,997 17,3 0,962 20,3 0,927 23,3 0,892 26,3 0,857 29,3 0,822
8,4 1,065 11,4 1,030 14,4 0,995 17,4 0,960 20,4 0,926 23,4 0,891 26,4 0,856 29,4 0,821
8,5 1,064 11,5 1,029 14,5 0,994 17,5 0,959 20,5 0,924 23,5 0,890 26,5 0,855 29,5 0,820
8,6 1,063 11,6 1,028 14,6 0,993 17,6 0,958 20,6 0,923 23,6 0,888 26,6 0,853 29,6 0,819
8,7 1,062 11,7 1,027 14,7 0,992 17,7 0,957 20,7 0,922 23,7 0,887 26,7 0,852 29,7 0,817
8,8 1,060 11,8 1,026 14,8 0,991 17,8 0,956 20,8 0,921 23,8 0,886 26,8 0,851 29,8 0,816
8,9 1,059 11,9 1,024 14,9 0,990 17,9 0,955 20,9 0,920 23,9 0,885 26,9 0,850 29,9 0,815
9,00 1,058 12,00 1,023 15,00 0,988 18,00 0,953 21,00 0,919 24,0 0,884 27,0 0,849 30,0 0,814
132
Tabelul anexă 3
COEFICIENłII PENTRU RECALCULAREA PRODUCłIEI LA 85 % SUBSTANłĂ USCATĂ ÎN FUNCłIE DE UMIDITATEA
ACTUALĂ A PROBEI (după D.I. Săndoiu)
U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U(%) cu U% cu U% cu
6,1 1,105 9,1 1,069 12,1 1,034 15,1 0,999 18,1 0,963 21,1 0,928 24,1 0,893 27,1 0,858 30,1 0,822 33,1 0,787 36,1 0,752
6,2 1,103 9,2 1,068 12,2 1,033 15,2 0,998 18,2 0,962 21,2 0,927 24,2 0,892 27,2 0,856 30,2 0,821 33.2 0,786 36,2 0,751
6,3 1,102 9,3 1,067 12,3 1,032 15,3 0,996 18,3 0,961 21,3 0,926 24,3 0,891 27,3 0,855 30,3 0,820 33.3 0,785 36,3 0,749
6,4 1,101 9,4 1,066 12,4 1,031 15,4 0,995 18,4 0,960 21,4 0,925 24,4 0,889 27,4 0,854 30,4 0,819 33,4 0,784 36,4 0,748
6,5 1,100 9,5 1,065 12,5 1,029 15,5 0,994 18,5 0,959 21,5 0,924 24,5 0,888 27,5 0,853 30,5 0,818 33,5 0,782 36,5 0,747
6,6 1,099 9,6 1,064 12,6 1,028 15,6 0,993 18,6 0,958 21,6 0,922 24,6 0,887 27,6 0,852 30,6 0,816 33,6 0,781 36,6 0,746
6,7 1,098 9,7 1,062 12,7 1,027 15,7 0,992 18,7 0,956 21,7 0,921 24,7 0,886 27,7 0,851 30,7 0,815 33,7 0,780 36,7 0,745
6,8 1,096 9,8 1,061 12,8 1,026 15,8 0,991 18,8 0,955 21,8 0,920 24,8 0,885 27,8 0,849 30,8 0,814 33,8 0,779 36,8 0,744
6,9 1,095 9,9 1,060 12,9 1,025 15,9 0,989 18,9 0,954 21,9 0,919 24,9 0,884 27,9 0,848 30,9 0,813 33,9 0,778 36,9 0,742
7,00 1,094 10,00 1,059 13,00 1,024 16,00 0,988 19,00 0,953 22,00 0,918 25,0 0,882 28,0 0,847 31,0 0,812 34,0 0,776 37,0 0,741
7,1 1,093 10,1 1,058 13,1 1,022 16,1 0,987 19,1 0,952 22,1 0,916 25,1 0,881 28,1 0,846 31,1 0,811 34,1 0,775 37,1 0,740
7,2 1,092 10,2 1,056 13,2 1,021 16,2 0,986 19,2 0,951 22,2 0,915 25,2 0,880 28,2 0,845 31,2 0,809 34.2 0,774 37,2 0,739
7,3 1,091 10,3 1,055 13,3 1,020 16,3 0,985 19,3 0,949 22,3 0,914 25,3 0,879 28,3 0,844 31,3 0,808 34,3 0,773 37,3 0,738
7,4 1,089 10,4 1,054 13,4 1,019 16,4 0,984 19,4 0,948 22,4 0,913 25,4 0,878 28,4 0,842 31,4 0,807 34,4 0,772 37,4 0,736
7,5 1,088 10,5 1,053 13,5 1,018 16,5 0,982 19,5 0,947 22,5 0,912 25,5 0,876 28,5 0,841 31,5 0,806 34,5 0,771 37,5 0,735
7,6 1,087 10,6 1,052 13,6 1,016 16,6 0,981 19,6 0,946 22,6 0,911 25,6 0,875 28,6 0,840 31,6 0,805 34,6 0,769 37,6 0,734
7,7 1,086 10,7 1,051 13,7 1,015 16,7 0,980 19,7 0,945 22,7 0,909 25,7 0,874 28,7 0,839 31,7 0,804 34,7 0,768 37,7 0,733
7,8 1,085 10,8 1,049 13,8 1,014 16,8 0,979 19,8 0,944 22,8 0,908 25,8 0,873 28,8 0,838 31,8 0,802 34,8 0,767 37,8 0,732
7,9 1,084 10,9 1,048 13,9 1,013 16,9 0,978 19,9 0,942 22,9 0,907 25,9 0,872 28,9 0,836 31,9 0,801 34,9 0,766 37,9 0,731
8,00 1,082 11,00 1,047 14,00 1,012 17,00 0,976 20,00 0,941 23,0 0,906 26,0 0,871 29,0 0,835 32,0 0,800 35,0 0,765 38,0 0,729
8,1 1,081 11,1 1,046 14,1 1,011 17,1 0,975 20,1 0,940 23,1 0,905 26,1 0,869 29,1 0,834 32,1 0,799 35,1 0,764 38,1 0,728
8,2 1,080 11,2 1,045 14,2 1,009 17,2 0,974 20,2 0,939 23,2 0,904 26,2 0,868 29,2 0,833 32,2 0,798 35,2 0,762 38,2 0,727
8,3 1,079 11,3 1,044 14,3 1,008 17,3 0,973 20,3 0,938 23,3 0,902 26,3 0,867 29,3 0,832 32,3 0,796 35,3 0,761 38,3 0,726
8,4 1,078 11,4 1,042 14,4 1,007 17,4 0,972 20,4 0,936 23,4 0,901 26,4 0,866 29,4 0,831 32,4 0,795 35,4 0,760 38,4 0,725
8,5 1,076 11,5 1,041 14,5 1,006 17,5 0,971 20,5 0,935 23,5 0,900 26,5 0,865 29,5 0,829 32,5 0,794 35,5 0,759 38,5 0,724
8,6 1,075 11,6 1,040 14,6 1,005 17,6 0,969 20,6 0,934 23,6 0,899 26,6 0,864 29,6 0,828 32,6 0,793 35,6 0,758 38,6 0,722
8,7 1,074 11,7 1,039 14,7 1,003 17,7 0,968 20,7 0,933 23,7 0,898 26,7 0,862 29,7 0,827 32,7 0,792 35,7 0,756 38,7 0,721
8,8 1,073 11,8 1,038 14,8 1,002 17,8 0,967 20,8 0,932 23,8 0,896 26,8 0,861 29,8 0,826 32,8 0,791 35,8 0,755 38,8 0,720
8,9 1,072 11,9 1,036 14,9 1,001 17,9 0,966 20,9 0,931 23,9 0,895 26,9 0,860 29,9 0,825 32,9 0,789 35,9 0,754 38,9 0,719
9,00 1,071 12,00 1,035 15,00 1,000 18,00 0,965 21,00 0,929 24,0 0,894 27,0 0,859 30,0 0,824 33,0 0,788 36,0 0,753 39,0 0,718
133

TEHICA EXPERIMENTALA - PDF - Facultatea de Horticultura

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEHICA EXPERIMENTALA - PDF - Facultatea de Horticultura

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof. univ. dr. ing.

DUMITRU – ILIE SĂNDOIU

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

© Copyright 2012 Dumitru Ilie Săndoiu

Redactor de carte: Dumitru-Ilie Săndoiu

Tehnoredactarea: Dumitru-Ilie Săndoiu

Grafica: Cezar Melamedman

Editura CERES, Bucureşti, 2012

Unitatea de învăŃare nr. 2

Unitatea de învăŃare nr. 3

Unitatea de învăŃare nr. 4

5 Unitatea de învăŃare nr. 5

6 Unitatea de învăŃare nr. 6

7 Unitatea de învăŃare nr. 7

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 130

ANEXA I – TABELE CU RECALCULAREA UMIDITĂłII LA UMIDITATEA 131

1.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 1

• Prezentarea obiectului de studiu al disciplinei.

1.2 Obiectul de studiu al tehnicii experimentale

Tehnica experimentală este un ansamblu structurat de metode şi procedee tehnice, constituite

b) Care sunt principiile care stau la baza tehnicii experimentale ?

c) Ce tipuri de factori sunt luaŃi în studiu ?

d) Ce metodă este folosită în cercetare pentru punerea în valoare a

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de

Principiul inductiv-deductiv operează cu noŃiuni, legi, fenomene şi procese care nu aparŃin

Pe baza principiului analizei sistemice, cercetarea agricolă studiază atent componentele

Metodele de cercetare sunt reprezentate în funcŃie de complexitate, prin observaŃie,

Cercetarea foloseşte metodele şi tehnicile statistice de prelucrare şi de tratare a informaŃiei

Instrumentele cercetării ştiinŃifice sunt foarte diferite, pornind de la câmpul de experienŃă,

b) Care sunt metodele de cercetare pe care se bazează tehnica

c) Care sunt instrumentele cercetării ştiinŃifice ?

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de

1.4 Legăturile tehnicii experimentale cu alte discipline

Tehnica experimentală are la bază ştiinŃele fundamentale biologia, fizica, chimia,

b) Care sunt disciplinele fundamentale agronomice pentru tehnica

c) Care sunt disciplinele pe care sunt centrate elementelor de studiu ?

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de

1.5. ImportanŃa tehnicii experimentale

b) ExplicaŃi rolul educativ al experienŃelor ?

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de

1.7 Lucrare de verificare nr. 1

Întrebările la care trebuie să răspundeŃi sunt următoarele:

1. Care sunt principiile care stau la baza tehnicii experimentale ? (3

1.8 Bibliografie minimală

2.1 Obiectivele unităŃii de învăŃare nr. 2

2.2 DefiniŃia experienŃei

ExperienŃa constă în organizarea unui sistem specific de montare urmărire, înregistrare şi

b) Care este scopul principal al experienŃei de câmp ?

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de

2.3. Elementele de bază ale unei experienŃe

Fig. 2.3.1 SchiŃa experienŃei de câmp

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de

2.4. Parcela experimentală

Parcela experimentală este elementul de bază şi totodată unitatea elementară a experienŃei de

Forma parcelei experimentale. Forma parcelelor experimentale este dreptunghiulară realizată

------ ---- ---- ----- ---- ---- ----- ------ -7 ppm-

- „uşurează execuŃia pe teren şi observaŃiile în perioada de vegetaŃie, favorizând lucrările de

Mărimea parcelei experimentale. Mărimea parcelelor experimentale determină exactitatea

Tehnica experimentală actuală dispune şi de un alt mijloc de scădere a erorii experimentale,

Factorii care determină mărimea parcelei experimentale. Mărimea parcelei experimentale

b) Care este raportul dintre lungimea şi lăŃimea parcelei

c) Care sunt factorii care influenŃează mărimea parcelei

Comentarii la aceste întrebări veŃi găsi la sfârşitul unităŃii de