Scenetă

Monarhia engleză
autor: prof. Nicoleta Voinea

Povestitorul 1:
- Au fost timpuri când regii aveau puteri nemaipomenite, când vieţile oamenilor erau în mâinile lor
şi nimeni nu îndrăznea să-i supere cu ceva. Chiar ieri am auzind povestindu-se despre un rege
teribil. Îl chema Henric al VIII-lea. Aaaaaaaaa ,dar ce văd? Uite nişte curteni! Hai să-i întreb una-
alta despre Henric al VIII-lea.
Bună ziua, oameni buni!
Curtenii:
- Bună ziua!
Povestitorul:
- Nu vreau să bârfesc, dar am auzit vrute şi nevrute despre regele vostru. E adevărat ce se spune
despre el?
Curtean 1:
- Da. E un om crud şi ciudat în acelaşi timp.
Curtean 2:
- Aşa e. Nu s-ar da în lături de la crime, pentru a-şi păstra puterea, dar în acelaşi timp iubeşte arta.
Povestitorul:
- Da, am auzit şi eu că e îndrăgostit de literatură şi teologie.
Curtean 3:
- Compune poezii şi cântă imnuri închinate lui Dumnezeu.
Povestitorul:
- Parcă mi-e şi frică de oameni de genul asta, că nici nu ştii la ce să te aştepţi de la ei.
Curtean 4:
- E şi un mare călăreţ şi un arcaş foarte bun.
Povestitorul:
- De ce-l vorbeşti numai de bine? Ţi-e frică să nu-ţi ia capul?
Curteanul 1 către povestitor:
- Ai grijă ce zici şi pe la cine zici. Dacă află regele, s-ar putea să te creadă trădător, iar călăul
Mortescu abia aşteaptă ceva de lucru.
Curtean 4:
- Tăceţi! Uite că vine regele!
Curtenii şi povestitorul fac plecăciune în faţa regelui şi îl salută:
- Majestate!
Regele este însoţit de un sfetnic.
Henric VIII, foarte nervos:
- Papa de la Roma vrea să mă umilească sau ce vrea? Auzi ce spune că sunt un păcătos, pt. că vreau
să mă căsătoresc cu soţia fratelui meu mort, Caterina de Aragon.
Sfetnic:
- Majestate....Înălţimea Voastră nu poate să greşească niciodată. Totuşi, trebuie să fiţi prudent.
Europa îşi pleacă urechea la vorbele Papei. Dacă Papa spune că sunteţi un păcătos, toţi îl vor crede.
Henric VIII:
- Oamenii se înduioşează când aud de iubire. Mă vor respecta că ascult glasul iubirii.
Sfetnicul:
- Majestate, ştie toată lumea că n-o iubiţi. Dar uite că această căsătorie, ne-ar ajuta pe toţi pentru că
e fiica regelui Spaniei.
Henric VIII:
- Sunt cu adevărat un mare rege, dacă sunt în stare să fac această căsătorie, pentru a-mi ajuta ţara.
Sfetnicul:
-Aveţi dreptate, Înălţimea Voastră.
Regele şi sfetnicul se retrag din scenă.
Povestitorul:
- Staţi liniştiţi, iubiţii mei ascultători. Pe Henric nu l-a ţinut sacrificiul decât până s-a îndrăgostit de
frumoasa Anna Boleyn. Vrea cu disperare să divorţeze de Caterina, dar papa nu-i permite acest
lucru. Tăcere! Apare regele!
Henric:
- Vreau să divorţez şi pace! Cheam-o pe Caterina.
Sfetnicul îl trimite pe un curtean după Caterina.
Henric, către soţia sa:
- Cum o mai duceţi cu sănătatea, regină?
Caterina:
- Sănătatea mea e şubredă, din cauză că nu mă iubiţi şi vreţi să mă alungaţi de pe tron, Majestate...
Henric:
- Regina mea, o regină nu e o muritoare de rând. E o fiinţă demnă, care nu cerşeşte iubirea şi
înţelege realitatea. Nu mi-aţi dăruit nici un fiu. Anglia are nevoie de un moştenitor!
Curtean 3 anunţă intrarea în sala tronul a Annei Boleyn:
- Majestate, doamna Anna Boleyn doreşte să vă vorbească.
Henric:
- Să intre!
Anna Boleyn, face plecăciune şi îi salută pe rege şi pe regină:
- Majestăţile Voastre.
Caterina:
- Şerpii sunt atât de obraznici, că-ţi intră-n şi-n casă, de parcă ar fi a lor. Majestate permiteţi-mi să
mă retrag.
Henric:
- Desigur , regină.
După ce iese regina, Henric spune:
- De te-ai îndepărta de tot, ca să rămân doar eu cu iubita mea.
Henric şi Anna Boley se privesc amuzaţi, iar apoi părăsesc sala tronului.
Povestitorul:
- Hei, dragi privitori! Chiar aţi crezut cuvintele regelui? Henric nu iubeşte pe nimeni! Ia uitaţi cine
vine: călăul Mortescu. Ia hai să-l luăm la întrebări!
Călăule, ce spui de regele tău? Văd că ţi-a dat mult de lucru în ultimul timp.
Călăul Mortescu:
- Da, am dus destui oameni pe eşafod. Mai ales mulţi călugări şi preoţi. Regele s-a declarat şeful
Bisericii din Anglia, iar aceşti nefericiţi l-au criticat. I-am ajutat să tacă pe veci.
Curteanul 2:
- Ai ucis-o şi pe Anna Boleyn? Ea ce a greşit?
Călăul Mortescu:
- Nu i-a dăruit regelui un băiat! Cum a putut să greşească şi să nască o fată, pe Elisabeta? Nu i-a fost
pic de ruşine?
Povestitorul:
- L-ai ajutat pe rege să scape şi de alte soţii, nu-i aşa?
Călăul Mortescu:
- Hai nu fiţi aşa invidioşi că am putut să-l ajut pe Majestatea Sa, iar voi nu. Ele au fost de vină,
femei plicticoase.
Povestitor 1:
-Eu îmi iau concediu! Nu mai suport meseria asta! Aud prea multe grozăvii! Să vină alt povestitor!
Povestitor 2:
- Repede mai trec anii! Cine se află acum pe tronul Angliei?
Curtean 3:
- Regina Elisabeta, fiica lui Henric.
Curtean 4:
- I se mai spune şi Gloriana.
Curtean 1:
- Şi Regina Fecioară pentru că nu s-a căsătorit nicioadată.
Povestitor 2:
-Am auzit că e o femeie foarte orgolioasă.
Curtean 3:
- Şi foarte bărbătoasă. Călăreşte, ţipă, scuipă, drăcuie, Doamne iartă-mă!
Povestitor 2:
- Păi da dar, la fel ca tatăl său scrie versuri şi este o femeie cultă. Aoleu, uite-o că apare!
Cu toţii o salută:
- Majestate....
Elisabeta, către una din însoţitoarele ei:
- Aşa cu vă spuneam fetelor, n-am deloc încredere în verişoara mea Maria Stuart, regina Scoţiei.
Însoţitoarea 1:
- Vrea să vă fure tronul , Majestate.
Elisabeta:
- Ce spun curtenii despre ea?
Însoţitoarea 2:
- Spun că e nemaipomenit de frumoasă, că e bună şi are un păr superb. Dar nu-i credeţi ,
Majestate...dumneavoastră sunteţi ca un soare.
Însoţitoarea 3:
- Ei spun că e foarte inteligentă. Dar nu-i credeţi, Majestate ....dumneavoastră sunteţi însăşi
inteligenţa.
Însoţitoarea 4:
- Oamenii spun că mai bine ar fi ea regina Angliei. Dar nu-i credeţi , Majestate...dumneavoastră
sunteţi regina reginelor.
Călăul Mortescu:
- Fetelor aţi scăpat de securea mea cu linguşelile voastre.
Călăul începe să le imite pe linguşitoare.
Elisabeta furioasă:
- Ei drăcie!( dă un pumn de masă) Cum să fie Maria regină? Au înnebunit cu toţii?
Eu sunt ANGLIA! Eu sunt stăpâna mărilor, eu sunt stăpâna piraţilor şi a oamenilor cinstiţi din
Anglia. Am eu grijă de tine, ,,iubita” mea verişoară.
Regina şi însoţitoarele se retrag.
Povestitorul 2:
- Cum este cu adevărat această Maria Stuart?
Curtean 1:
- E adevărat ce spune poporul despre ea, dar are dreptate şi Elisabeta. Maria vrea să-i fure tronul.
Curtean 2 :
- Uită-te şi tu singur cum se înţeleg cele două.
Intră în scenă Elisabeta şi Maria Stuart. Alături de ele se află şi însoţitoarele.
Elisabeta:
-Uite ce frumos ştiu eu să dansez. Nu-i aşa, fetelor?
Maria Stuart:
- Vă admir, că nu v-aţi împiedicat, Regină. Mersul la vânătoare v-a făcut să fiţi mai gingaşă ca
nicioadată.
Elisabeta:
- Crede-mă, draga mea, trag atât de bine cu arcul şi nu bocesc dacă omor vreo căprioară. Nici măcar
o căprioară scoţiană.
Maria Stuart:
- Sunteţi nemaipomenită, Regină. Cruzimea dumneavoastră îl face invidios pe călăul Mortescu.
Elisabeta:
- Fetelor, cine este mai înaltă? Eu sau verişoara mea?
Însoţitoarea 1:
- Majestatea Sa, Regina Scoţiei şi doar a Scoţiei.
Elisabeta:
- Nu-i aşa că-i prea înaltă , totuşi?
Fetele:
- Da!
Călăul Mortescu:
- Iar aţi scăpat de secure!
Elisabeta:
- Iubita mea verişoară, aud că te-ai aliat cu o parte din nobilii mei? În ce scop?
Maria Stuart:
- Prietenii dumneavoastră sunt şi prietenii mei.
Elisabeta:
- Aud că vrei de fapt să-mi iei tronul.
Maria Stuart:
- Te înşeli. Eu vreau să-mi iau ce mi se cuvine.
Elisabeta:
- Ei drăcie! Şi ce anume crezi tu că ţi se cuvine?
Maria Stuart:
- Tronul Angliei îţi aparţine atâta timp cât eşti în viaţă, regină!
Elisabeta:
- A fost o ameninţare? Asta îţi poate aduce moartea. Doar eu sunt stăpâna acestui popor, Eu sunt
Gloriana, eu sunt totul!
Maria Stuart:
- Eşti Totul, dar nu vei lăsa în urmă Nimic, pentru că nu ai dat niciun moştenitor Angliei!
Elisabeta:
- Călăule du-o pe acestă trădătoare pe eşafod! Securea ta să fie nemiloasă cu ea! Eu sunt Gloriana.

Povestitor 2:
- Fetelor , toate spuneţi că v-aţi fi dorit să fiţi regine sau prinţese . Atenţie ce vă doriţi! (zâmbeşte
sadic).

The end