Sorin Mitu Istoria Asiei Moderne

Redactor:
Radu Badale
Tehnoredactare computerizatS:
Andreea Apostoi
Coperta:
W alter Riess
Doncrierea C IP a Bibiiotecli Nationale a RomSniei

Mi l U, SO RIN
Intoria Asiei m odem e / Sorin Mitu; pref.: Camil Mure§anu. -
l')UMire$li: Corint, 2003
Blbllogr.
ISDN 973-653-487-1
I Mtireganu, Camil (pref.)
U4(5)
Toate drepturile asupra aeestei lucrari

sunt rezervate Editurii CORINT
e J £ . / 3 . 3 G 3 / ^
S O R IN M IT U
C o n fe re n fia r u n iv e rs ita r la F acultatea de ls to rie §i

Fttosofie a U niversitaj:ii „B a b e § -B o ly a i" d in C lu j
y...........'....... • ..... v
BCU Cluj-Napoca
i
I ISTMO 2004 00313 !

ISTORIA
ASIEI MODERNE
DE LA MARILE DESCOPERIRl QEOQRAFICE
LA PRIMUL RAZBOl MOM DIAL
Cuvant Inainte:
Camil Mureganu,
membru al Academ iei Romane
■ . ■
SiCORINT
Bucure§ti, 2003
Capitolul I
Sfe"
MO^TENIREA ISTORICA
A SFAJIILOR DinTRE TIQRU §1 GANGE
(PERSIA, ASIA CENTRALA, HORDUL iriDIEI)
Potrivit istoriei sacre a Islamuiui, anul 622, in care a

avut loc H egira (fuga profetului Mahomed de la Mecca la
Medina) reprezintS mom entul de Tnceput al erei musul-
mane. AceastS data marcheazS TnsS §i un punct de coti-
turS Tn istoria umanitSiii, prin consecinfele majore pe care
le-a avut cucerirea arabS §i expansiunea religiei islamice,
pentru o mare parte a suprafefei locuite a planetei. La
Tnceputu! secolului al V ili-le a , dupS doar cateva decenii de
expedi|ii m iiitare, arabii T§i extindeaU stSpariirea asUpra
unui teritoriu uria§, care se Tntindea de la stramtoarea
Gibraltar, din M aroc §j din Spania, panS Tn Asia Centrals,
in nordul Indiei §i la hotarele de vest ale Chinei. In tot
acest spaîu, dominaj;ia p o litico -m ilitari a califilor va fi
TnsoîtS de propagarea religiei islamice, precum §i de
Tnflorirea strSlucitei civilizatii musulmane, de expresie
araba, persanS sau turcica.
Avand la baza istoriei.sale acest mom ent initial de for-
midabila expansiune, Islamul a continuat sS T§i extindS
frontierele §i Tn secolele urmStoare, Tn direcjia Africii
Negre, a Europei balcanice §i mai ales a Asiei de Sud-Est,
panS Tn Bangladesh, Malaiezia sau Indonezia: Astazi, reli-
gia islamicS numSrS aproxim ativ un miliard de adep|i, care
ocupa m ajoritatea teritoriilor „calde” (adeseori de§ertice)
ale Lumii Vechi.
in pofida acestei masivitaji impresionante, opinia potrivit
cSreia musulmanii ar reprezerita un bloc unitar nu este decat
rezuitatul unei perspective eronate, datorata observatorilor din
afara, Tn primul rand europenilor cre§tini. Aceasta eroare are o
istorid TndelungatS. IncS de la primele contacte, musuimanul a
constjtuit pentru cre§tinul european principala figurS a altejrltSJii,
adversarul ireductibil, necredinciosul, prin excelenta ..Ceiaialt”,
cel taJS de care „noi” trebuie sa ne delimitSm §i s3 ne definim
propria identitate §i credinta. Ca orice imagine a ..Celuilalt”,
aceasta reprezentare a simplificat la maximum trSsSturile
atribuite musulmanilor, al caror portret conturat de civilizatia
europeanS s-a redus la o seam a de prejudecaji §i cli§ee: exo-
tism, cruzime, despotism politic, Tnapoiere §i decadenja orien
tals. Mai ales Tncepand cu secolul al XlX-lea, termenii „Orient” §i
..oriental” au devenit etichetele prin care cultura europeanS occi
dentals a identificat tot ceea ce apartinea civilizatiei musul-
mane. Aceasta maniera de etichetare, pe care o putem denumi
..orientalism" (sau ..orientalizare”)/ includea §i ideea potrivit
careja civilizatia o c c id e n ta l ar fi superioara barbariei orientale,
iar europenii au misiunea de a civiliza §i de a ridica din starea
de inapoiere p o p u la te respective. Desigur, acest lucru justifies,
implicit, §i dominajia politics sau economica pe care o exercitau
puterile europene asupra Orientului. Tn perioada coloniaia.3
Fenomenul ..orientalizarii" §i Tntreaga tradijie culturaia a
europocentrismului au viciat Tnsa cunoa§terea civilizatiei isla
mice de catre europeni. atat la nive| §tiintific..cat §i in planul cul-
turii de masa. Prejudecatile §i cli§eele simpliste cu privire la o
realitate straina stanjenesc Tntotdeauna atat Tntelegerea auten-
tica a Celuilalt, cat §i dialogui §i chiar conviejuirea efectiva,
relafiile concrete dintre diferite {ari, culturi §i popoare. Din acest
motiv, abandonarea perspectivei traditionale, centrata aproape
exclusiv asupra Europei, precum §i atentia manifestata fata de
alte culturi reprezinta prioritati al cunoa§terii istorice,. mai ales in
lumea de astazi, angrenata in procesul globalizarii.
3 Pentru problem atica ..orientalism ului”, esenJialS esle carlea

cercet§torulu i am erican de origine P alestinians Edward Said,
Orientalism (1978), tradus§ recent §i In limba romanS.
18
1. Ramurile Islamului: sunnifi, gii|i gi kharyifci
y O prejudecatS fundam entals care trebuie TnlaturatS,
pentru a cunoa§te lucrurile in profunzime, este cea care
atribuie civilizatiei musulmane un caracter monolitic. In
reaiitate, lum ea islamicS este extrem de diversS, Tn plan
etnic, social-econom ic sau chiar religios, cunoscand
dlvizSri asem anStoare celor care i-au Tmpartit §i pe
europeni de-a lungul istoriei.
De§i to£i musuimanii urmeaza Tnvataturile c5r|ii sfinte a
Coranului (la fel cum cre§tinii pun la baza religiei lor textul
revelat al Bibliei), Islamul este Tmpartit Tntr-o serie de
grupari concurente. Principala diviziUrie este cea care Ti
Tmparte pe musulm ani Tn trei ramuri: sunnifi, § ii}i§i kharijip
(ultimii fiind pu|in numero§i §i cunoscu|i4). ' - -4
fe A ceasta schismS dateazS din prim ele decenii de exis-
teni§ a religiei islamice §i a fost provocata de problema
succesiunii lui Mahomed; In anii 6 5 6 -6 5 8 , cel de-al
patrulea ca lif (succesor al profetului), Ali, care era vSr §i
ginere al lui Mahomed (fiind casStorit cu Fatima, fiica
acestuia), §i-a vSzut contestata autoritatea de catre un
important §ef arab. pe nume Mu’awiya, din clanul Omeia.
In anul 658, dupS o serie de cohflicte, Ali a renunfat la pu-
tere, Tn favoarea lui Mu’awiya. Musuimanii care au con-
siderat cS aceasta renuntare a rezolvat problem a succe
siunii §i au acceptat noua dinastie a califilor Omeiazi, fon-
data de M u ’awiya, au constituit gruparea sunnitS. Altii TnsS
au fost de parere cS drepturile la succesiune ale lui Ali, ca
§i ale fiilor acestuia, nu pot fi puse sub sem nul TntrebSrii;
ace§tia sunt cei care recunosc succesiunea lui Ali. In
* 4 AstSzi, urma§ii khariji\ilor (numiti §1 ibadiji) sunt majoritari 'in statul

Oman, din sud-estul PeninsuleTArabice. " °
19
fine, a treia grupare, a khariji}ilor („secesioni§tii’\ Tn tra-
ducere), cea mai legitimists, a considerat ca Ali nu avea
dreptul sS renunte la calitatea de calif §i, Tn consecinta, nu
l-au recunoscut nici pe Mu’awiya, dar nici pe califul care
i-a dezamSgit.
Tn anul 661, un kharijit Tl asasina pe Ali. In anii care au
urmat, cei doi fii ai lui Ali, Hassan §i Hussein, vor Tncerca
sS conteste autoritatea O m eiazilor sunniî. Dar in anul 680
Hussein era Tnfrant §i ucis de trupele califului lazid, Fiul lui
M u’awiya, moment care a definitivat ruptura dintre sunniti
§i §iiti-
Diferenta dintre cele douS mari ram uri aie Islamului nu
se reduce Tns§ la aceasta problem a a succesiunii, ci ea
include §i aspecte care tin de conjinutul doctrinar, ca §i de
organizarea religioasa* Sunni|ii considera ca adevarul
credinjei islamice este definit Tn mod suficient de Goran §i
de Sunna (Traditia), un corpus care cuprinde spusele §i
faptele Profetului (de aici denum irea de sunniti). Sunnijii;,
care au reprezentat Tntotdeauna m ajoritatea m usul-
manilor, sunt Tmparjiti §i ei Tn patru subramuri sau §coli
sunnite: m alekism ul (mai ales in Maghreb §i Tn Africa),
hanefism ul (Tn Turcia §i Tn Asia Centraia), §afiism ul (Tn
Orientul Mijlociu §i Tn Asia de Sud-Est) §i hanbalism ul (Tn
Arabia Saudita; Tncepand cu secolul al XVIII-lea, hanba
lismul a im bracat forma mi§carii fundam entaliste a wah-
habismului).
§iitii (numele lor vine de la s h i’a, care Tnseamna
„parte”), reprezinta o minoritate Tn cadrul lumii musul-
mane. Din anul 1501, curentul §iit a devenit religia oficiaia
§i majoritara in Persia (Iranul de astazi). De asemenea,
§iitii sunt majoritari Tn Azerbaidjan, regiune situata Tn nor-
dul Iranului §i care a facut parte din Imperiul Persan. Mai
pot fi Tntalniti, ca minoritati, Tn Irak, Tn Siria, in Afganistan
20
§i Tn A sia Centrals. § iijii profeseazS o doctrinS mai misticS
decat sunnijii §i acordS o mare im p o rta n t a§a-numitului
„imams al epocii” , un interm ediar divin care transmite
adevSrul credinjei lui Allah Tn randurile credincio§ilor.
Primii trei imami au fost Ali §i cei doi fii ai sSi, dupS care a
urmat o serie de descendenji ai acestora, panS la ultimul
imam, care nu a mai murit., ci a rSmas „ascuns” , el urmand
sS se intoarcS la sfar§itul vremurilor. PanS atunci insS, §iitii
trebuie sS trSiascS sub autoritatea TnvStSturilor acestui
„imam ascuns”.
§ i p sunt divizaji, la randul lor, Tn mai multe subramuri.

Acestea, de§i grupeazS, de obicei, un numar redus de adep$i,
nu au treeut prin istorie farS sa lase urme semnifieative. Cei mai
numero?i sunt §iipi duodecimani (§ii{ii din Iran, de exemplu),
respectiv cei care recunosc un numSr de doisprezece imami
care s-au succedat incepand cu Ali. O grupare aparte este cea
a §iifilor septim ani ( sau ismailifi), care nu recunosc decat §apte
imami, ultimul fiind imamul Ismail, din secoiul al V lll-lea, care a
dat §i num eie sectei.6
§iitii se mai disting de sunniji §i prin faptul cS au insti-

tuit o ierarhie clericals riguroasS (formats din mollahi, aya-
tollahi etc., titluri pe care le regSsim TnsS §i Tn cazul
sunniîlor). Dar ierarhia religioasS §iitS nu se limiteazS la
5 In limbaaraba „imam” TnsoamnS „cai§uza" sau „reprezentant”. Tn

afara acceptiunii de „lider religios suprem ” (sinonim pentru „calif\ Tn
cazul s u n n p o r), termenul Ti desem neazS ?i pe conducatorii rugSciu-
nilor colective m usulm ane.
6 O ramur§ a ismailijilor, „ha§i§inii”; a rSmas cunoscuta in istorie
prin obiceiul utilizSrii ha§i§uiui Tn vederea TndoctrinSrii adepîlor sSi,
pregatiji pentru asasinate §i alte misiuni teroriste. D e la numele
ha§i§inilor, evoca|i in relatSrile lui Marco Polo, din secoiul al X IIM ea,
provine term enul „asasin”, din limbile europene moderne.
ransmiterea 'mvfitSturlloi mllf)lonsM, f I rim *.i tondmta de
a-§i subordona autoritatea politics. Exlstenta acestei orga-
lizSri ierarhice politico-religioase a stimulat §i un particu-
arism local specific §iitilor, care a ajutat Persia, de exem -
)lu, sS se delim iteze Tn mod categoric de restul lumii
nusulm ane.
2 . Religie Islam ica §i culture persana
Trecand Tn revistS spafiul civilizatiei islamice, conturat

je cucerirea arabS Tncepand cu secoiul al V ll-le a ,
:>bservam cS diversitSfii religioase evocate panS acum i se
adaugS o varietate etnicS §i culturalS pe mSsurS. Pe dea^
supra, acest caracter multiform al lumii musulm ane a
:unoscut, de-a lungul istoriei, o permanenta dinamicS.
In pofida acestei r e a lity fluctuante §i diverse, statele

rationale islamice de astSzi, cum ar fi Irakul, Egiptul sau Iranul,
ncearcS sa T§i consolideze legitim itatea inclusiv prin
:onfectionarea unor genealogii istorice cat mai „rezistente” §i
nai „omogene”. Acestea vor sS scoatS Tn evidentS existenja
jnei continuitSJi statale sau chiar etnice TmpinsS cat mai departe
n timp, pe acela§i teritoriu, pe care o manS invizibilS ar fi trasat
de la inceputurile istoriei frontierele ideale care adSpostesc
astSzi najiunea. Procedand la fel ca §i confratii ior din Europa
secolului al X lX -lea, istoricii turci suprapun conturul Turciei rno-
derne peste cel al Regatului Hittit, irakienii I§i asumS mo§tenirea
glorioasa a imperiilor m esopotamiene, iranienii pe cea a Persiei
ahemenide sau sasanide, uzbecii evoca amintirea stSpanirii lui
Timur Lenk, Tn timp ce libienii scriu despre cuceritorii romani
=are au exploatat populatia autohtonS cam Tn aceia§i termeni Tn
~are ..tracomanii” no§tri exalts autohtohismul dacilor, predece-
sori, Tn linia cea mai directs cu putintS; ai romanilor de astSzi.
22
DacS lasSm Tnsa la o parte mitologiile na£ionaliste, con-
statam cS §i zona Orientului, la fel ca oricare alta din lume, nu a
fost caracterizatS de o continuitate etnolingvistica sau statala
care sS justifice proiec-tele politice contemporane, ci a cunoscut
revarsarea continua a unui amalgam de popoare, de limbi §i ci-
viliza{ii. Din acest mozaic complex, reconfigurat o data cu
fiecare noua zguduire istorica, au iuat na§tere realitajile pe care
le putem observa Tn ziua de astSzi.
Cuceritorii veniji din Peninsula A rabic^ au reu§it sS !§i

impunS nu doar credinja religioasS, ci §i limba. Tn primul
rand Tn regiunile locuite de populafii Semite, unde se vor-
bea limba arameicS, TnruditS cu cea arabS. A§a a fost
cazul Tn zonele ocupate astSzi de Siria, Liban sau Irak.
A cest proces de arabizare a durat ceva mai mult — dar a
reu?it la fel de b i n e T n Eglpt ?i Tn restul Africii de Nord,
unde rSzboinicii beduini au islam izat §i au arabizat popu-
latiiie berbere. Toate aceste regiuhi, alSturi de P eninsula
Arabics, patria originarS a cona|ionaIilor lui Mahomed, au
rSmas arabofone panS Tn ziua de astSzi.
Asim ilarea etno-lingvisticS promovatS de arabi s-a oprit
TnsS la hotarele Persiei. Cu toate cS Imperiul Sasanid a
fost cucerit §i el de califii omeiazi, TncS din secoiul al
V ll-lea, aici TnsS limba persanS (aparjinand grupului de
limbi iraniene) nu a fost TnlocuitS de arabS, iar Persia §i-a
pSstrat, panS astSzi, structura etnicS de sorginte indo-
europeanS. in schimb, majoritatea iranienilor au abando-
nat rapid religia lor traditionalS, zoroastrianS, adoptand
islamismul §i Tncadrandu-se Tn civilizatia musulmanS.
Tntalnirea dintre religia islamicS §i strSvechea civilizatie
persanS a dat na§tere unei strSlucite culturi arabo-per-
sane, care se va rSspandi Tn Tntreaga Asie Centrals, ca §i
Tn nordul Indiei. Limba persanS m oderns (numitS farsi),
form ats dupS invazia arabS §i TmbogSJita cu multe cuvinte
23
din limba cuceritorilor, va deveni principala limbS de cul
ture In spaîul uria§ dintre raul Tigru la vest, fluviile Gange
la rSsSrit §i Sar-Daria la nord, limba utilizatS la curtile §i Tn
cancelariile din Ispahan, Samarkand, Lahore sau Delhi.
Majoritatea poe|i!or, savantilor §i teologilor din acest
perimetru T§i vor serie operele Tn persanS, limbS Tn care se
purta §i corespondenta dintre curtea C hinei §i cea
otomanS. Tn mod sem nificativ pentru calitatea ei de limbS
diplomatics, persana vorbitS Tn Afganistan se nume§te
dsri, adicS „limba curtii” .
Situatia schitatS mai sus se va m enfine peste o mie de
ani, din secolele VI1-1X, cand cucerirea arabS, convertirea
islamicS §i civilizatia m usulm anS persanS §i-au pus
pecetea asupra acestui uria§ teritoriu, panS Tn secoiul al
XX-lea, cand statele nationale au Tnlocuit vechea ordine
bazatS pe imperii §i limbi de culturS transnationale.
Persana a rSmas limba oficialS Tn imperiul indian al Marilor
Moguli panS la dizolvarea sa de cStre britanici, Tn anul
1858, iar Tn emiratul de Buhara panS Tn 1920, cand aces-
ta a fost desfiintat de regimul sovietic. AstSzi, persana
continuS sS fie singura limbS oficialS Tn Iran §i Tadjikistan,
precum §i a doua limbS oficialS Tn Afganistan (alSturi de
pashtu, principalul dialect local al afganilor).
Impactul limbii persane a fost resim tit puternic §i Tn nor-
dul Indiei, zonS cuceritS, Tncepand cu secoiul al IX-lea, de
cStre rSzboinicii musulmani, dar locuitS m ajoritar de popu-
latiile indiene locale. Aici se formeazS limba urdu, care
combinS lexicul persan cu gram atica limbii hinduse. Chiar
§i astSzi, datoritS acestui prestigiu istorie, urdu, limba de
culturS a musuimanilor din nordul Indiei, a fost desemnatS
ca limbS oficialS a Pakistanului, Tn pofida faptului ca ea
este vorbita doar de o minoritate a populatiei, majoritatea
avand ca limbS maternS punjabi, un dialect indian.
3. Popoarele turcice gii dominajla mongola
Religia islamicS §i cultura musulmanS de expresie per
sanS constituie doar doi piloni ai mo§tenirii istorice
aparjinand regiuniior situate Tntre Irakul arab §i Campia
indo-gangeticS. Cea de-a treia com ponents fundam entals
a acestui vast ansam blu uman este reprezentatS de ele
m e n ts etnrc turcic. Popoarele turcice (care mai sunt
numite §i turcom ane) locuiau Tn mod traditional Tn stepele
din nordul Asiei Centrale, Tn jurul Lacului Aral §i Tn nordul
MSrii Caspice, unde duceau o existentS nomadS, de
crescStori de animale. Principalele triburi turcice erau
oguzii (din randul cSrora s-au desprins turcii selgiucizi, iar
apoi turcii otomani, em igrati Tn Iran §i Tn Anatolia) §i
kapceacii (cunoscuti Tn Europa sub numele de cum ani §i
pecenegi7), strSmo§ii kazahilor §i ai kirghizilor de astSzi.
Incepand cu secoiul al V lll-le a , con com ite nt cu
desfS§urarea cuceririi arabe, triburile turcice nomade
pStrund m asiv Tn Asia Centrals. In podi§urile Tnalte ale
Iranului §i Afganistanului ele se vor ciocni de popula{iile
sedentare bS§tina§e, persane §i pa§tune, de origine indo-
europeanS. La fel ca §i iocalnicii iranieni, nomazii turcici
vor adopta religia islamicS, sub impactul cuceririi arabe,
care tocmai atinsese Asia Centrals.
PStrunderea turcom anilor m spajiul Asiei Centrafe §i al
Orientului Mijlociu va avea consecinte tot atat de im por
ta n t^ pentru istoria acestei regiuni ca §i cele determ inate
7 Tn secoiele X —XIII, cumanii §i pecenegii au jucat un rol politic

important Tn zona DunSrii §i a Carpatilor, Tn Ungaria §i Tn Bulgaria, fapt
care Ieag3 istoria popoarelor turcice ale Asiei Centrale de istoria
romanilor. Cum anii au l&sat multe urme Tn limba, toponimia §i onomas-
tica romaneascS, de la numele BSnlganului, Teleormanului sau al
muntelui C araim an, panS la cel al dinastiei Basarabiior.
25
le exparisiunea Islamului. O serie TntreagS de regiuni
Turkestanul, Azerbaidjanul §i Asia MicS) T§i vor modifica
■tructura etnicS, fiind locuite de acum Tnainte, Tn mod
najoritar, de popula|ii turcofone.
In primul rand, triburile turcice. se vor stabili, definitiv, Tn

egiunea cunoscutS in sens restrans drept „Asia Centrals”. Este
orba despre bazinul fluviilor Amu-Daria §i Sar-Daria ( darya =
mare” sau „fluviu", in limba persanS), zoriS cunoscutS Tn
\ntichitate, in vremea campaniilor lui Alexandru Macedon, sub
lenumirea de Transoxiana (adicS „{ara de peste Oxus” — de-
tumirea antica a fluviului Amu-Daria).8 Arabii ii vor spune la fel:
i/lawerannahr, adicS ..regiunea de dincolo de fluviu”. Noii ocu-
>an{i turcicLvor Tmprumuta TnsS acestei regiuni istorice etno-
limul lor generic ( turk), astfel cS ea va lua numele de Turkestan,
lume sub care va fi cunoscutS §i de cStre geografii europerii, Tn
:poca moderns. In a doua jumState a secolului al XlX-lea, erhi-
atele musulmane din Turkestan au fost cucerite de Imperiul
*us, iar Tn veacul urmStor au rSmas sub autoritatea U.R.S.S.,
iind reorganizate sub forma unor republic! sovietice. Din anul
1991, acestea i§i vor declara independenta, constituindu-se ast-
el statele suverane care ocupS astSzi Asia Centrals musul-
nanS: Kazahstan, KargazstanJ Tadjikistan, Uzbekistan §i
iurkmenistarr. . r- ’
A§ezarea definitive Tn Asia Centrals a unor populaî

urcice islamizate §i sedentarizate, dintre care cei mai
mportanfi §i mai nurnero§i aii fost uzbecii, nu reprezintS
nsS singura transform are m ajors adusS in spaîui
Drientului Mijlociu de cStre triburile de origine turcomanS.
ncepand cu secolele IX -X , to|i califii, sultanii §i emirii
? Tnainte de cucerirea macedoneanS, in timpul Imperiului Pers al

\hemenizilor, satrapia care_ cuprindea aceasta regiune se numea
Sogdiana. Sogdienii sunt o strSveche populate iranianS, iar urma§ii lor
riai trSiesc §i astS ziin munfii Tnalti ai Pamiruluh
26
arabi sau persanofoni, de la Cairo panS la Bagdad §i Tn
nordul Indiei, Ti vor angaja pe tem utii rSzboinici de sorginte
turcicS Tn calitate de m ercenari. Treptat, ace§tia ajung Tn
■
situajia de a constitui principala fort;§ m ilitary din lumea
musulmanS. §i, la fe! cum s-a Tntamplat Tn Imperiul Roman II
cu mercenarii de origine germanicS, rSzboinicii turcom ani
vor sfar§i prin a-i TnlStura de la putere pe stapariii lor arabi
sau persani, Tntemeind propriile imperii, sultanate sau
■I
em irate.9 . y e? :?• ..:-o
C ea mai vestica s tS p a n ire d e acest fel a fost Sultanatul

mamelucilor, din Egipt, format Tn secoiul al X IIl-lea. Mamelucii
erau robi de origine turcica* din nord-estul MSrii Negre (a§a-
numitii circazieni sau cerchezi), vandu|i Tn Egipt §i transformaji ■■
Tntr-un corp militar de elita. Ei au reu§it s<5 ajungS la putere Tn
califatul de la Cairo, regimul lor dSinuind p3n3 Tn anul 1517,
cand Egiptul a fost cucerit de sultanul otoman Selim I. Chiar $i
Napoleon Bonaparte, Tn anul 1798, mai avea ocazia sS
■■
cunoascS teribila cavalerie a mamelucilor, Tn faimoasa sa cam -
panie din Egipt. " v - -‘-I
§ i m aisspectacu loasS a fost perform anta reu§it3 de
■■
rSzboinicii selgiucizi,- din neamul oguzilor. In anul 1055 ei au
reu§it sS cucereascS Bagdadul, subordonandu-i, practic, pe ca-
lifii abbasizi §i Tntemeind un imperiu care cuprindea majoritatea
H
fostelor stSpaniri arabe, din Siria panS Tn, Afganistan §i Tn
Transoxiana.Jn urma victoriei repurtate Tmpotriva bizantinilor la
Manzikert, Tn anul 1071, selgiucizii. pStrundeau adanc §i Tn
SI
9 C apacitatea de a Tntemeia stSpaniri durabile, specifics elitei mi-
litare turcom ane, s-a manifestat §i Tn Europa. Tn Ungaria, cumanii
a§ezaji Tn secoiul al XII l-lea vor repfezenta multS vrem e un grup dis
II
tinct, cu rosturi militare. Num ele dinastiei vlaho-bulgare 3 AsSne§tilor
este, de asem enea, cuman, iar numele dinastic al Basarabilor, cea mai
veche familie domnitoare romaneascS, de la care se trage §i deriu-
PI
mirea actuals a Moldovei de peste Prut, perpetueazS panS astSzi, Tn
spatiul nostru, amintirea rSzboinicilor turcomani. ,; ; v
VI
27
II
Anatolia. Doar nSvSlirea altor invadatori, §i mai periculo§i,
respectiv a mongolilor, la mijlocul secolului al XII l-lea, a pus
capSt dominajiei selgiucide.
In fine, cea mai durabilS stSpSnire turcicS din Orientul
Mijlociu §i Apropiat a fost cea a turcilor otomani. Ace§tia
apartineau tot triburilor oguze §i s-au stabilit in Asia Mica
(Anatolia), pe urmele selgiucizilor. In secolele X IV -X V , otomanii
au reu§it sS T§i adjudece atSt mo§tenirea Imperiuiui Bizantin,
cSreia Ti vor adSuga numeroase cuceriri Tn Europa BalcanicS §i
Centrals, cat §i o bunS parte a celei arabe. Aceasta din urmS
m ergea din nordul Africii panS Tn Irak §i includea demnitatea ca-
lifatului, preluatS de Selim i, dupS depunerea ultimului calif
abbasid, in anul 1517. Centrul de greutate al Imperiuiui Otoman
se va deplasa TnsS spre vest (Tn raport cu zona care ne intere-
seazS), cuprinzand Anatolia, bazinul Mediteranei Orientale §i
Peninsula BalcanicS. C at prive§te expansiunea puterii otomane
Tn direcfcia rSsSriteanS, e a va fi stSvilitS, fSrS drept de apel, la
hotarele Persiei §iite.
Marea aventurS istoricS a rSzboinicilor turcici stabili£i Tn

zona Orientului Mijlociu §i co n ve rt^ la Islam nu s-a limitat
TnsS la Tntemeierea Imperiuiui Otoman. Prezenja lor
marcheazS tot atat de pregnant §i zonele situate !a rSsSrit
de raul Tigru. li Tntalnim §i aici, in fruntea tuturor em iratelor
?i sultanatelor, mai m ult sau mai pujin efemere, formate
intre secolele IX §i XVI, Tn Persia, Tn Transoxiana, Tn
Khorassan, Tn Afganistan sau Tn nordui Indiei, ajungand
panS Tn Bengal §i Tn sudul peninsulei indiene. Dar Tn aces-
te regiuni, victoria militarS obJinutS Tn fa|a stSpanitoriior
arabi sau persani a fost compensatS de persanizarea cul-
turalS a elitei politico-militare de origine turcicS. A rezultat,
Tn tot acest spajiu imens, o culturS musulmanS turco-per-
sanS, Tn care liderii politici §i militari erau aproape toji de
origine turcicS, Tn timp ce adm inistrajia §i cultura T§i
pSstrau forma persanS. • .
Doar Tn Afganistan §i pe teritoriu! Pakistanului de astSz
au existat cajiva dina§ti de alts etnie decat cea turcicS,
respectiv pa§tuni locainici, de origine indoeuropeanS.
Ace§ti em iri afgani au fost singurii conducStori din regiune
capabili sS rivalizeze cu rSzboinicii de sorginte turcicS.
Perform anta lor se datoreazS, Tn primul rand, sistemului
tribal de organizare socials al pa§tuni!or, sistem care a dat
na§tere unor structure m ilitare §i de putere similare cu cele
ale turcom anilor. ;
Combinafia dintre religia musulmanS, cultura persanS §i
elita politico-militarS turcicS nu epuizeazS TnsS totalitatea
factorilor care compun mo§tenirea istoricS a regiunilor din
tre raul Tigru §i fluviul Gange. AceastS zonS a fost deschisS
mereu Tn fata celor mai diverse influente religioase §i cul
tu r a l, Tncruci§ate de-a lungul marilor drumuri comerciale
care legau China §i India de spatiul arab §i de Europa. Cre§-
tinii orientali, cum au fost nestorienii10, au pStruns adanc pe
aceste rute, panS Tn China, la fel cum au fScut-o genovezii
§i venetienii, care T§i purtau negojui pe „drumul mStSsii”.
Imperiul Chinez, la randul sSu, a intrat Tn contact cu emi-
ratele musulmane din Transoxiana, dupS cum negustorii
musulmani s-au a§ezat in extremitatea nord-vesticS a Chi-
nei, Tn a§a-numitul Turkestan chinezesc (provincia chinezS
Xinjiang). Simbioza dintre cultura hindusS §i cea musul
manS persanS, care a durat o mie de ani Tn nordul Indiei,
formeazS o alts paginS fascinantS din istoria civilization
O influents extrem de importantS, materializatS m
ales la nivel politico-militar, a exercitat §i dorninajia mon-
golS; Tn anul 1220, arm atele m ongole conduse de
10 D izidenja cre§tin3 apSruta Tn secoiul al V-lea, care neaga natu
divinS a lui Isus. A fo st condamnata ca erezie la Conciliul de la Efes, din
anul 4 3 1 . Adeptii sai s-ati refugiat Tn Asia Mica, Iran, India §i mai ales Tn
China, unde au Tntemeiat o comunitate cre§tinS distincta.
29
inghis-Han pStrund Tn Transoxiana, dupa care de-
jsteazS Tntreaga Asie Centrals, Persia, Afganistanul §i
zerbaidjanu). tn deceniile urmStoare, ginghishanizii,
ma§ii cuceritorului mongol, T§i Tmpart Tntregul Orient. O
Spanire mongolS se instaureazS Tn China (unde Tnte-
eiaza dinastia Yuan), iar alta Tn Siberia apuseanS §i Tn
epele Europei rSsSritene (a§a-numita Hoards de Aur).
in zona care ne intereseazS se afirmS ilhanizii §i
aghataizii. Ilhanizii cuceresc Bagdadul, Tn anul 1258, §i T§i
<tind autoritatea asupra celei mai mari pSrti a califatului
obasid, incluzand;. Irakul, . Persia §i A fganistanul.
iaghataizii vor stSpani teritoriile locuite de populafnle tur-
ce din Transoxiana. Tntre anii 1370-1405, din aceastS
sgiune se ridicS un alt mare rSzboinic mongol, Timur Lenk,
are reediteazS performantele lui Ginghis-Han, conducan-
j-§ i o§tile de la Delhi (1398) panS la Ankara, Tn Anatolia
402), unde Tl Tnfrange pe sultanul otoman Baiazid I.
NSvSiitorii mongoli au repetal, Tntr-un fel, experienja
izboinicilor turcomani, ISsandu-se ab sorb ^ de civilizatia
tat de atrSgStoare a spatiiior pe care le-au cucerit. Mai
itai, ei se convertesc la religia islamicS, dupS care se tur-
zeazS sub raport etnolingvistic, adoptand dialecte ale
Dpulatiilor turcice locale. Din punct de vedere cultural, §i
tongolii din Iran sau Transoxiana se vor Tnscrie Tn orbita
vilizatiei persane. Cu toate acestea, elita ginghishanidS
au timuridS-conserva am intirea originii sale tribale, pre-
jm §i numeroase elemente de organizare politico-mili-
jrS specific mongple.i Emirii §i sultanii locali iau; titlul de
ani (daGS d e s c e n d e r s lor din G inghis-H an ; Ti
idreptSte§te Tn acest sens), hanii de Hiva11, de exemplu,
Stat musulman din Asia GentralS, format Tn secoiul al X V I-lea, pe
ritoriul provinciei istorice Horezm, la vSrsarea fluviului Am u-Daria Tn
jcul Aral.
0
pSstrand aceasta titulatura pana Tn anul 1920. Tn mod simi
Iar, imperiul Tntemeiat Tn nordul Indiei de catre rSzboinicul
de origine mongolS Babur, care va reu§i sS aducS sub
autoritatea sa aproape Tntreaga Indie, T§i va pSstra pe tot
parcursul existenfei sale, Tntre anii 1526-185 8, titulatura
orgolioasS de Imperiu al Marilor Moguli. .
4 . S chim barile p o litice de la in cep u tu l -

secolului al X V I-lea
Tnceputul secolului al XVI-lea marcheazS un m om ent

de cotiturS Tn istoria politics a Persiei, a A siei C entrale §i a
indiei.
Mai Tntai, trebuie sS remarcSm faptul cS §i la apus de
aceastS zonS au loc transformSri im portante. DupS ce
Imperiul Bizantin dispare Tn anul 1453, Tn urma cSderii
Constantinopolului, sultanul Selim I (1 5 1 2 -1 5 2 0 ) pStrunde
Tn Siria, Egipt §i Arabia. Ulterior, Tn tim pul lui Soliman
M agnificul (1 5 2 0 -1 5 6 6 ), turcii oto m an i desSvar§esc
aceastS cucerire a lumii arabe, anexand nordul Africii, Tn
vest, Tn tim p ce Tn est ocupS lrakul, cu m etropola sfantS,
Bagdad, precum §i ora§ul Tabriz, Tn nord-vestul iranului. Tn
acest fel, Imperiul Otoman T§i stabilizeazS (Tn linii mari)
frontiera rSsSriteanS cu Persia. ■
Un alt evenim ent declan§at Tn afara regiunilor dintre
Tigru §i Gange, dar care va avea un im pact hotSrator
asupra acestora, este reprezentat de pStrunderea por-
tughezilor Tn Oceanul Indian. DupS ce Vasco da Gama
reu§e§te sS depSêasca sudul Africii, Tn anul 1498,
descoperind astfel drumul maritim dintre Europa §i India,
portughezii vor controla timp de un secol aceastS ruts
com ercialS de maximS TnsemnState, care asigura
31
aprovizionarea Europei cu produsele indiene. In prirnii ani
ai secolului al XVI-lea, portughezii ocupS pozitii pe loate
coastele care jaloneazS acest drum, TncepSnd cu
Mozambicul, Tn sud-estul Africii, continuand cu Omanul, Tn
sud-estul Peninsulei Arabice, cu portul Ormuz, Tn Golful
Persic, pe coasta iranianS, pentru a ajunge la importantele
a§ezSri de pe tSrmurile occidentale ale Indiei, Calicut, Goa
§i Diu. Lumea islamicS pierdea astfel controlul asupra cSii
maritime dintre-lndia §i Marea Ro§ie (care continua, pe
uscat, spre porturile Mediteranei Orientale §i apoi, din nou
peste mare, spre Venera), ruts pe care o controlaserS
pan§ atunci navigatorii arabi.
Dar §i Tn interiorul spafiului care ne intereseazS, dupS
cum aminteam initial, primii ani de dupS 1500 aduc o serie
de schimbSri majore. Acestea au darul sS stabilizeze, Tn
linii generale, harta politics atat de fluctuantS de; panS
atunci, trasand totodatS cateva mari directii de evolujie
pentru secolele care vor urma. Trei asemenea evenimente
fondatoare vor influenja viitorul celor trei regiuni care
compun acest spa{iu istorie: a) Tn Persia, Tn anul 1501,
§ahul Ismail TntemeiazS dinastia Safavizilor §i impune con-
fesiunea §iitS ca reiigie oficialS, transformSri care vor con-
feri statului §i poporului persan coerenja necesarS dez-
voltSrii lor ulterioare; b) Tn Asia Centrals, Tn anul 1500,
dinastul uzbec Mohammed §eibani, descins din stepele
nordice, supune Transoxiana (emiratul Mawerannahr) §\
capitala acesteia, ora§ul Samarkand; de acum Tnainte,
neamul turcic al uzbecilor devine elementul politic domi
nant Tn toate emiratele §i , hanatele din Turkestan,
ajungand sS se impunS inclusiv din punct de vedere
lingvistic; c) Tn anul 1526, Babur, un conducator turcofon
de origine mongolS din Transoxiana, alungat din posesiu-
nile sale de invazia uzbeca, cucere§te nordul Indiei, unde
32
TntemeiazS Imperiul Marilor Moguli; acest stat va reuni cea
mai mare parte a Indiei, panS la cucerirea britanicS din
secolele XVIII-XIX.
In mod semnificativ pentru mo§tenirea istoricS a aces
tei zone, pe care o vor trahsmite pana Tn timpurile mo-
derne, toate cele trei dinastii Tntemeietoare proveneau din
elita rSzboinicilor turcomani, dar vor adopta la curjile lor
rafinata culturS musulmanS de expresie persanS.
' *.!-** : ■■ - • ■; .
‘ ■*'- - >• ^ v>-
:'-£ ' ...... '•••.• '^•>.-r -nfc'X '-fa i

. ’.•>«. '}****‘ -XV .' . •
• •• •; ' v 'r f ;' ’ * - • * . ''V-.?. "
Capitolul n
PERSIA §1 AFQANISTAnUL
in SECOLELE XVI-X1X
. P ersia In secolele xvi- xix
In pofida prestigiului civilizatiei sale, in perioada scursS

3 la cucerirea arabS din secoiul al Vil-lea §i panS la
staurarea dinastiei Safavizilor, Tn anul 1501, Persia a
cetat sS mai fie entitatea statalS coerentS §i bine indivi-
jalizatS din timpurile antice, cand Tnfloreau imperiile
Spanite de Ahemenizi, de parîi Arsacizi sau de
asanizi.12 Chiar dac£ a pSstrat multe elemente din
iO§tenirea sa traditional^, inclusiv structura etno-lingvis-
iranianS a majoritStii populatiei sale, pe plan politic
ersia islamicS nu mai reprezenta decat o parte oarecare
lumii musulmane. Ea a cunoscut o soartS similarS cu
3a Tmpartci§ita de restul ansamblului islamic situat intre
il §i Gange, fiind stapanita fie de califii arabi, fie de emirii
sultanii turcomani emancipafi de sub autoritatea aces-
>ra, fie de cuceritorii mongoli, ghingishanizi §i timurizi,
lamizati §i turcizaji aidoma rSzboinicilor turcomani. Tot
12 Pentru a deosebi statele §i populajiile iraniene din Antichitate de

sle existente in Evui Mediu §i Tn epoca moderns, putem folosi
matoarea conventie lingvisticS, TmprumutatS din limba francezS: Ti
imim „per§i” pe iranienii din Antichitate (de unde denumirea de
nperiu Pers”, „limbS persS” etc., pentru realit2{ile istorice din perioada
lemenizilor); folosim denumirea de „persani" Tncepand cu Evui Mediu
dic5 de la cucerirea arabS din secoiul VII), iar pe cea de „!mperiu
srsan” sau „stat persan” o data cu Tntemeierea Persiei Safaviziior, Tn
jcolul al XVI-lea.
4
Tntr-un mod similar cu soarta celorlalte provincii din
Mesopotamia, zona Caucazului, Asia Centrala, Afganistan
§i nordul Indiei, teritoriul Persiei s-a recompus mereu Tn
cele mai variate configurajii politice. El fie a intrat Tn com-
ponenja unor imperii uria§e, dar efemere (multe avand
chiar Persia ca nucieu), fie s-a dezmembrat Tn diverse
emirate concurente, aflate Tntr-o continua rivalitate
rSzboinicS.
AceastS lipsS de individuaiitate politics a Persiei, Tn
cadrul lumii musulmane din secolele VII-XV, se explica §i
prin relativa omogenitate religioasS a ansamblului politic
dintre Tigru §i Gange. In toatS aceastS perioadS, Tntreaga
zonS care ne intereseazS, a§adar §i Persia, era dominatS
de ramura sunnitS a Islamului, Tn varianta sa hanefitS.
J iitji nu constituiau decat o minoritate, este adevSrat, bine

reprezentata tocmai Tn Irak sau Tn regiunea Iranuiui. Se observe
Tnsa faptul c3 Tnca din timpul califilor abbasizi, Tn secoiul al
X-lea, particularismul politico-social al Persiei traditionale §i-a
gasit un bun aliatm particularismul religios al §iismului, fapt care
explicS dainuirea acestei dizidenfe religioase Tn randurile comu-
nitatilor izolate de pe platourile iraniene. Totu§i, marea majori
tatea dinastiilor stapanitoare §i a centrelor religioase erau fidele
culturii islamice „oficiale”, sunnita §i de expresie persana.
Un rol important in schimbarea peisajului religios din

Persia l-au jucat triburile turcice de la frontiera de nord a
Iranuiui, din Turkmenistan §i Azerbaidjan. Spre deosebire
de triburile turcomane sedentarizate de multS vreme, turk-
menii nomazi, influentati TncS de fostele lor practici reli
gioase §amanice, au fost atra§i Tntotdeauna de variantele
mai mistice al Islamului. In.consecinlS, multi dintre ei au
adoptat doctrina §iita. Conflictul religios dintre sunnijii §i
§iitii iranieni s-a suprapus a§adar peste rivalitatea dintre
vechile dinastii turcomane sau timuride, impregnate de
cultura tradiîonalS a Islamului oficial, §i noii contestatari
politicly religio§i din nord, din muntii Azerbaidjanului §i din
zonele de§ertice ale Turkmenistanului.
1. Intemeierea statului persan §iit al Safavizilor

Din regiunea Azerbaidjanului, situatS Tn nord-vestul
Iranuiui, Tn Muntii Caucaz §i pe coasta sud-vesticS a MSrii
Caspice, porne§te la Tnceputul secolului al XVI-lea
acjiunea militarS condusS de §ahul Ismail I, fondatorul
dinastiei Safavizilor. Safavizii, de origine turcicS,
pretindeau cS sunt descendenjii califului Ali, calitate Tn
care §i-au asumat rolul de lideri politico-religio§i ai §iiJilor.
De asemenea, adeptii §ahului Ismail au gSsit un sprijin
ideologic Tn doctrina religioasS a sufismului. Sufismul este
un curent mistic din cadrul religiei musulmane (Tl Tntalnim
atat la §iifi, cat §i la sunniti), care afirmS ca legStura dintre
credincios §i Dumnezeu trebuie sS fie cat mai stransS,
lucru care poate fi realizat prin contemplate §i ascetism.
Un rol esential Tn cadrul sufismului Tl joacS relafia dintre
mentorii spiritual) §i discipolii lor. Prin promovarea sufis
mului, mi§carea condusa de Safavizi completa programul
unei veritabile rena§teri politice §i religioase a Persiei.
Intre anii 1501-1524, §ahul Ismail reu§e§te sa
cucereascS Tntreaga Persie, TnlSturandu-i pe sultanii tur
comani, conducStori ai statului Ak Koiunlu („Cei cu oile
albe”). Initial, el dobande§te controlul asupra nord-vestului
Persiei, cu ora§ul Tabriz, adicS asupra zonei din
vecinStatea Azerbaidjanului natal. DupS aceea, Ismail se
TndreaptS spre sud, fixandu-§i capitala Tn centrul Persiei,
la Ispahan, §i atingand apoi Golful Persic.
36
Efortul militar al §ahului Ismail s-a concentrat Tn douS
directii principals, respectiv vestul §i estul ansamblului
persan, cu scopul de a reface vechea unitate iraniana, din
timpul imperiuiui Sasanizilor. In apus, el cucere§te Irakul §i
Bagdadul, fixand astfel hotarele cu Imperiul Otoman. In
cele trei secoie care vor urma, Persia §i Imperiul Otoman
se vor ciocni mereu de-a lungul acestei frontiere, ree-
ditand parca, pe acelea§i aliniamente, conflictele antice
dintre Imperiul Roman §i Regatul Parfilor sau cele dintre
bizantini §i Persia sasanida.13 In nordul frontierei de vest,
Tn zona Munîlor Caucaz, persanii §i otomanii i§i disputa
suzeranitatea asupra regatului cre§tin al Georgiei, ca §i
stSpanirea asupra Azerbaidjanului §i Armeniei. In sudul
frontierei turco-persane era Tn joc Irakul, cu ora§ul sfant,
Bagdad.
In cealalta extremitate a Persiei, la granifele de
miazanoapte ale provinciei Khorassan (nord-estul Iranuiui
§i nordul Afganistanului de astSzi), §ahul Ismail §i urma§ii
acestuia trebuie sa |ina piept Tn perm anent raidurilor de
jaf lansate de emirii uzbeci din Turkestan, care rezidau la
Samarkand $i Buhara. In luptele purtate. cu ace§tia, §ahul
persan reu§e§te sa Tl Tnfranga pe Mohammed §eibani,
conducatorul din Transoxiana, consolidandu-§i in acest fel
§i periclitata frontiera de nord-est. Tot in estul Persiei, §ahii
Safavizi stSpanesc cea mai mare parte a Afganistanului
de astazi, ale carui teritorii le Impart cu putemicul, dar
indepartatul vecin din Rasarit, Imperiul Marilor Moguli.
. Aceasta opera de edificare a unui stat persan bine
delimitat.fata.de vecinii sai are la baza liantul ideologic al
credintei §iite, pe care §ahul Ismail o impune ca religie
13 RSzboiui dintre Irak §i Iran, din anii '80 ai secolului care a trecut,
a suscitat un nou conflict de-a lungiii acejeiafi frontiere
mesopotamiene.
37
oficialS. Prin aceastS transformare revoluîonarS, el
separS Tn mod definitiv Persia de lumea musulmanS
TnconjurStoare, rSmasS majoritar sunnitS. Cei doi mari
adversari ai Persiei, care o amenin{3 la cele douS extremi-
tS|i ale sale, turcii otomani din apus §i turcii uzbeci din
Turkestan, vor fi motivati Tntotdeauna Tn actiunile lor de
comandamentul religios care le cere sS poarte rSzboiul
sfant Tmpotriva ereziei §iite. Chiar §i micii dina§ti afgani,
aflafi sub suzeranitatea §ahului persan, dar rSma§i fideli
credinfei sunnite TmpSrtS§ite Tn Tntreaga Asie Centrals, T§i
menjin rezervele fafS de Iranul §iit, Tmpotriva cSruia se vor
rSscula Tn secoiul al XVIII-lea.
2. Persia safavida, Imperiul Otoman

§i Europa; domnia lui Abbas I
Urma§ii §ahului Ismail, suverani lipsifi de calitSJi §i de
autoritate, pierd numeroase teritorii la frontiera apuseanS,
Tn luptele purtate cu Imperiul Otoman. A§a este cazul
Irakului, cu ora§ul Bagdad, precum §i al Georgiei,
Armeniei §i Azerbaidjanului, la hotarul de nord-vest. Cu
toate acestea, Tn pofida faptului cS Imperiul Otoman se
afla la apogeul puterii sale, el nu va reu§i niciodata sS
cucereascS Persia, a cSrei frontiers a constituit un fel de
limits naturals a expansiunii turce§ti. Otomanii nu erau
capabili sS poarte rSzboiul pe douS fronturi, atat Tmpotriva
Casei de Habsburg, Tn Europa, cat §i a Persiei, Tn Asia.
Pentru a inijia o campanie de succes pe until dintre cele ,
douS teatre de operatiuni, sultanii erau nevoijj Tntotdeau
na sS cedeze teren Tn cealaltS direcjie. '
In orice caz, otomanii considerau ca rSzboaiele din Europa

erau mai u§oare decat cele purtate Tn Persia. Campaniile din
38
Persia, desfS§urate pe spajii uria§e, Tntr-un relief accidentat sau
de§ertic, durau de obicei o perioada mult mai TndelungatS ciecat
cele din Balcani sau Ungaria, respectiv ani sau chiar decenii la
rSnd. Pe de alts parte, armatele otomane nu puteau sS ierneze
In condipe de ciimS mai aspre din Europa, fapt care le deter-
mina sS se retragS la sud de Balcani o data cu sosirea anotim-
pului friguros. Acest lucru, apreciaza istoricii, a salvat Tn c^teva
randuri Viena §i Europa Centrals de ocupajia turceascS.
Jocul strategic pe care sultanii erau obligati sa Tl

desfa§oare Tntre cele doua fronturi, din Europa §i din Asia,
a facut ca Persia sa constituie Tntotdeauna o diversjune
util a pentru adversarii europeni ai imperiuiui Otoman.
Diplomatii sositi din Europa Occidentals au frecventat Tn
mod asiduu curtea din Ispahan, Tn pofida rezervelor reli
gioase pe care le putea inspira ideea colaborarii cu un
suveran musulman. ;
Unul dintre primele contacte de acest fel dateazS TncS de la
sfar§itul secolului al VII l-lea, cand TmpSratuI francilor, Carol cel
Mare, §i califul abbasid Harun-al-Ra§id au Tncercat sS Tncheie o
alianJS TndreptatS Tmpotriva emirilor Omeiazi din Spania §j a
Imperiuiui Bizantin.14 In secoiul al Xlll-lea, ilhanul mongol Abaka,
ale cSrui posesiuni cuprindeau Persia §i Irakul, a Tntretinut relatii
stranse cu papalitatea §i cu regele Franfei, Ludovic al IX-lea cel
Sfant, cu scopul de a acjiona alSturi de cruciati Tmpotriva sul-
tanatului egiptean al mamelucilor.15 In a doua jumState a
14 Cu aceasta ocazie, o solie francS a reu§it sS aducS panS Tn faja

lui Carol cel Mare, la curtea din Aachen, nu doar mesajul califului arab,
ci chiar un elefant Tn carne §i oase, trimis Tn dar de cStre Harqn, ca
sem rial prejuirii sale fata de suveranul cre§tin; 7
yj::a’ 5 Intre IS rile Europei Occidentale, Franja a manifestat cel mai con
stant interes politic fa{5 de Orientul Apropiat §i bazinul Medit^ranei
Orientale. IncS din epoca lui Carol cel Mare §i apoi din cea a cruciade-
lor, suveranii francezi §i-au asumat rolul de protectori ai Locurilor Sfinte
§i ai cre^tinilor din Orient, mai ales ai celor din Palestina, Liban (cre§tinii
rnaroniti) §i Siria.
39
secolului al XV-lea, hanul turcoman Uzun Hassan, care
stSpanea Persia, §i-a trimis ambasadorii la Venecia, Neapole,
Roma.Tn Ungaria §i in Moldova lui §tefan cel Mare, pentru a
incheia o alianp Tmpotriva sultanului otoman Mahomed al ll-lea.
Cu toate ca nici una dintre aceste TncercSri nu s-a soldat cu
rezultate concrete spectaculoase, ele demonstreazS existenja
contactelor §i a colaborSrii politice Tntre arii de civilizatie atat de
diferite §i de TndepSrtate, chiar §i Tn epocile Tn care mijloacele de
comunicare erau TncS rudimentare.
In aceste c o n d p , nu este surprinzStor faptul cS secoiul

al XVI-lea a cunoscut noi jocuri diplomatice de acest gen,
In conditiile dublei rivalitSJi existente Tntre Casa de
Habsburg §i Casa de Valois, Tn Europa, §i Tntre Poarta
otomanS sunnitS §i Persia safavidS §iitS, Tn Asia. In timp ce
regele Franfei, Francisc I, Tncheia o alian{S cu Soliman
Magnificul, Tn anul 1536, TndreptatS Tmpotriva Casei de
Habsburg, nici adversarul sSu, TmpSratuI Carol Quintul, nu
se lasa mai prejos, aliindu-se cu §ahul Persiei, Tahmasp I,
Tmpotriva sultanului otoman.
Persia safavidS cunoa§te apogeul puterii sale politice
Tn timpul §ahului Abbas I (1588-1629). In primul rand,
acesta recupereazS o parte din teritoriile pierdute anterior
Tn faâ Imperiuiui Otoman (Azerbaidjanul, ora§ele Tabriz §i
Bagdad). In rSsSrit, §ahul Tnvinge armatele Marelui Mogul
§i cucere§te ora§ul Kandahar16, din sud-estul Afganis
tanului. In zona Asiei Centrale, Abbas poartS lupte cu
hanul uzbec din Buhara. Pentru a consolida frontiera
Khorassanului, ameninJatS mereu de raidurile uzbece
lansate din Turkestan, §ahul instaleazS aici colonii militare
1fi Ora§ Tntemeiat (ca §i Kabulul'§i alte a?ez£ri afgane) de Alexandru
Macedon, care l-a numit Alexandria din Arachosia. Corespondentul
arab al numelui „Alexandru" este „lskandar”, de unde denumirea de
Kandahar. • ...
40
formate din rSzboinici kurzi, adu§i din zona lor de ba§tinS,
din nord-vestul Iranuiui.
Abbas I, un print luminat §i tolerant17, a fost primul
suveran persan care a deschis porjile t^hi sale, cu
Tncredere, Tn fata . influenjelor venite din Europa
Occidentals. El inaugura astfel o tradiîe care avea sS fie
continuatS de dinastia Pahlavi, din secoiul al XX-lea. Cu
ajutorul unor instructor englezi, §ahul a creat o armatS
dupS model european, dotatS cu tunuri §i muschete,
capabilS sS facS fa$S confruntSrilor cu trupele otomane.
Pentru a proteja interesele economice ale Persiei, suve-
ranul safavid Ti gonefte pe portughezi din portul Ormuz,
bazandu-se Tn politica sa extemS pe alianta cu englezii,
cSrora le acordS mari privilegii comerciale. Prin portul
Bandar Abbas, din Golful Persic, corSbiile engleze ex por
ta u Tn Europa mStSsuri, covoare de Ispahan §i de Buhara,
mirodenii adUse din India, perle §i diamante, importand
totodatS produse europene, {esSturi engleze§ti, sticlSrie
Venetians sau arme de foe. In acest fel, §ahul realiza be-
nefiCii economice importante, pe care le TmpSrtea cu com-
paniile comerciale engleze.
In planul relajiilor politice, Abbas I plSnuie§te
Tncheierea unei alianje cu Anglia, Olanda, Spania, Rusia
§i papalitatea, Tn vederea TmpSrtirii Imperiuiui Otoman. In
acela§i timp, el T§i trimite emisarii diplomatici la Delhi §i Tn
alte state indiene. Orizontul larg §i sentimentele tolerante
ale §ahului sunt dovedite §i de faptul cS accepts prezenta
misionariior cre§tini Th Persia; de asemenea, angajeazS Tn
serviciul sSu numero§i armeni §i gruzini, alungati de cStre
. ...17 Bunele sentimente ale §ahului Abbas nu s-au manifestat lns3

decat Tn ptariul vie{ii publipe. tn via|a'de familie el a dat dovadS de o
cruzirVie care l-a fScut sS i§i ucidS sau sS T§i orbeascS proprii copii.
41
otomani din |inuturile de ba§tinS, pe care Ti prejuie§te pen
tru abiiitSJile lor de negustori §i militari.
Pe de alts parte, continuand tradijia cursor musulmane
ale Orientului, Abbas I a fost un mare protector al culturii,
care a gSzduit la Ispahan numero§i arti§ti §i oameni de
litere. indeosebi pictura persanS din aceastS epocS (Tn
pofida tradijiei islamice, nerespectate, care interzicea
reproducerea figurilor umane) cunoa§te o strSlucire com-
parabilS cu cea a Rena§terii sau a barocului european.
Portretul lui Abbas I citind, de exemplu, o capodoperS a
artei persane, reprezintS o metaforS sugestivS pentru va-
lorile Persiei safavide.
3. Declinul persan; criza din secoiul al XVIlMea

DupS moartea marelui §ah, Tn secolele XVII—XVIII,
Persia cunoa§te o lungS perioadS de declin, similar cu cel
cunoscut de PoartaOtomanS. In planul relajiilor cu vecinii,
se menjin problemele anterioare: rSzboaiele periodice
purtate cu otomanii, raidurile de jaf Tntreprinse de hanii
uzbeci Tn Khorassan, precum §i revoltele vasalilor sunni{i
din Afganistan. De-a lungul secolului al XVIII-lea, acestor
provocSri tradi{ionale li se adaugS TncS una: Rusia se
extinde treptat Tn regiunea caucazianS (zona dintre Marea
NeagrS §i Marea CaspicS), Tn directia Georgiei, a
Daghestanului §i Azerbaidjanului, amenintand deopotrivS
Persia §i Imperiul Otoman. Ora§ul Baku, de exemplu, de
pe malul MSrii Caspice (capitala Azerbaidjanului de astazi)
trece de cateva ori, Tn secoiul al XVIII-lea, de sub autori-
tatea §ahului sub cea a {arului sau a sultanului.
. Principalele probleme ale Persiei sunt TnsS de ordin
intern. In pofida re la p o r comerciale stranse pe care le
42
Intretine cu statele europene, Persia, la fel ca imperiul sul-
tanilor, nu va cunoa§te procesul de modernizare econo
mics, tehnologicS §i politics pe care II Tntalnim Tn Europa
acestei perioade. Din aceastS cauzS, pe mSsurS ce
decalajul fa{S de Occident se accentueaza, §i istoria
Persiei se SsociazS cu imaginea decadenjei §i a unei sub-
dezvoltSri tot mai pronunjate. §ahii conduc Tntr-o manierS
despoticS, T§i asasineazS frajii sau chiar fiii pentru a-i
Tmpiedica sS ajungS la domnie, T§i trateazS supu§ii ca pe
ni§te sclavi, iar statul ca pe un domeniu personal, care
poate fi exploatat dupS bunul plac al suveranului. AceastS
manierS de guvernare (pe care o Tntalnim, Tn grade
diferite, din India §i China panS Tn Principatele fanariote
sau Tn Rusia) va Tmpiedica TnsS economia §i administralia
unor asemenea state sa ajungS la performantele Europei
Occidentale. Corupfia guvernatorilor din prOvincii, iniefl
cienâ sistemului de colectare a impozitelor §i sISbiciunen
unei armate lipsite de resurse suficiente reprezintS princi-
palele elemente care compUn tabloul decadenêi statului
persan. * *
DificultStile datorate stilului de guvernare inadecvat al
§ahilor erau agravate de cele care decurgeau din structura
geograficS $i culturalS a $Srii. Spajiile uria§e, greu de con-
trolat de cStre autoritSJile centrale, izolarea provinciilor,
despSrJite de zone de§ertice sau muntoase (ceea ce
favoriza tendinjele centrifuge), diversitatea etnicS §i reli-
gioasS a populafiilor componente, aflate adeseori Tn con
flict toate acestea fSceau din Persia o JarS greu guver-
nabilS, chiar §i pentru un regim politic mai efficient.
Aceste probleme interne ale {Srii nu Ti Tmpiedicau Tnsa pe

europeni sS ob|ina Tn contin’uare beneficii economice de pe
urma rela{iilor comerciale cu Persia. Mai mult decat atat,
43
diferitele puteri europene se concureazS reciproc pentru a
obt,ine pozijii privilegiate, profitand §i de sISbiciunea interna a
statului persan. Astfel, olandezii T§i valorificS hegemonia de care
se bucurau la mijlocul secolului al XVII-lea pe toate mSrile lumii
§i, dupS 1645, Ti TnlSturS pe rivalii lor englezi, objinand
monopolul comer{ului cu mStase. Spre sfar§itul secolului al
XVII-lea, este randul francezilor sS beneficieze de supremajia
lor politico-militarS din Europa, ca §i de efectele mercantilismu-
lui ini{iat de Colbert, instalandu-se §i ei tn mod ferm pe piaja
persanS. Pe plan politic, in anul 1683 regele Ludovic al XlV-lea
objine din partea §ahului dreptul de protecjie asupra cre§tinilor
din Persia (Indeosebi armeni), continuand astfel „politica orien
tals” a regilor francezi, promovatS TncS din timpul cruciadelor §i
al „capitula];iilor” Tncheiate de Francisc I cu sultanul otoman.
De-a lungul secolului al XVIII-lea, pe fondul declinului

general pe care Tl cunoa§te, Persia este sfa§iatS de grave
tulburSri interne, Acestea vor duce la rSsturnarea dinastiei
Safavizilor §i la Tncheierea epocii de Tnflorire economics §i
culturalS pe care o inaugurase domnia §ahului Ismail I.
Profitand de situajia creatS, toji inamicii tradijJonali ai
Ispahanului T§i vor da mana pentru a contribui la ruina pu-
terii persane. ...
Criza Tncepe printr-o revolts a triburilor rSzboinice sun-
nite din Afganistan, care se rSscoalS Tmpotriva stSpanilor
lor persani §iiji. In anul 1722, un emir afgan cucere§te
Ispahanul, iar Safavizii sunt alungati. In aceastS conjunct
turS prielnicS, uzbecii din Buhara invadeazS Khorassanul,
iar otomanii ocupS Armenia, Azerbaidjanul §i Irakul.
UrmeazS o perioadS de anarhie interns, Tn care urrna§ii
Safavizilor T§i exercitS autoritatea doar Tn cateva provincii
persane, confruntandu-se cu uzurpatorii afgani care T§i
arogau titlul de §ahi. Imperiul Otoman intervine Tn politica
interns persanS §i Ti sprijinS pe pretendentii afgani. Unul
44
dintre ace§tia se recunoa§te vasal al sultanului, promijand
cS va distruge erezia §iitS din Persia. Rusia exploateaza §i
ea criza persanS, cucerind teritorii Tn zona Georgiei §i a
Azerbaidjanului.
Persia va fi salvatS de la o prSbu§ire politics totals
(asemSnStoare cu cea pe care o cuno§tea Polonia, Tn
aceea§i perioada) de un rSzboinfc turcoman, pe nume
Nadir-§ah, care se afirmase Tn calitate de comandant mi-
litar, Tn serviciul ultimilor Safavizi. Nadir-§ah reu§e§te per-
forman{a de a resuscita puterea persanS, ac|iune pe care
o va realiza TnsS Tn beneficiul puterii sale personale. Intre
anii 1735-1747, acest rSzboinic de excepjie supune
Tntreaga Persie, reluand, Tn plin secol al XVIII-lea, tradijia
medievalS a marilor cuceritori de origine turcicS din Asia
Centrals. El Ti va zdrobi pe toji adversarii sSi, Tncepand cu
afganii §i uzbecii §i terminand cu ru§ii §i otomanii, con-
stran§i sS abandoneze cUceririle lor recente, din Irak, din
Georgia sau din Armenia. In anii 1738-1739, Nadir-§ah se
Tntoarce spre rSsSrit, pe urmele lui Babur §i ale lui Timur
Lenk. DupS ce ocupS Kandaharul §i Kabulul, el invadeazS
nordul Indiei, supune Imperiul Marilor Moguli §i jefuie§te Tn
mod cumplit ora§ul Delhi. In cUrsul acestei operajiuni,
populaîa capitalei indiene a fost pur §i simplu masacratS,
ca §i cSnd Evui Mediu ar fi renSscut sub atingerea sabiei
vijelipase a cSpeteniei turcomane.
DupS asasinarea lui Nadir-§ah, Tn anul 1747, Tn Persia
izbucnesc din nou tulburSrile interne §i luptele pentru tron.
Lunga perioadS de anarhie se Tncheie abia la sfar§itul se-
coluiui al XVIII-lea, prin instaurarea unei noi familii domni-
toare (tot de origine turcicS): dinastia Kajarilor.
Reprezentanîi acestei dinastii vor domni aproape un
secol §i jumState, Tntre anii 1779-1925. In timpul Kajarilor,
capitala Persiei este mutatS de la Ispahan (Tn centrul
Persiei), la Teheran, in nordul tSrjj. j n anul 1925, Kajarii
sunt TnlSturati de la putere de cStre generalul Reza Khan,
care TntemeiazS dinastia Pahlavj^ prima familie domni-
toare de origine iranianS din istoria moderns a tarii. Ea va
fi TnsS §i cea care incheie istorja monarhiei persane,
deoarece ultimul §ah este o b lig a te cedeze puterea, in
anul 1979, In fata regimului islamic jntrodus de ayatollahul
Khomeiny, liderul religios al sailor Dinastia Pahlavi a fost
§i cea care a adoptat numele actua| al tarii: din anul 1935,
Persia se va numi, in mod official, Iran.18
4. Persia in secoiul al XIXêa
In secoiul al XlX-lea, istoria Persiei nu mai cunoa§te

schimbSri spectaculoase, ci doat- continuarea declinului
sSu politic §i economic, care o a ^ ncg tntr-o semidepen-
denta colonials a puterilor europene. La sfar§itul secolului
al XVIII-lea §i la Tnceputul celui urmator, vechea configu
rate strategics a regiunii se modjfjca i n mod radical, iar
Persia dobande§te noi vecini.
Principalele provocSri vin acum din partea Rusiei, in
nord, §i a britanicilor cucerit0ri ai Indiei, Tn est.
Persia poartS douS rSzboaie cu Rusia, Tntre anii
18 §i alte ISri §i-au schimbat numele if, seColul al XX-lea, adoptand

denumiri cu un iz mai autohton. State|e respective considerau cS
vechile nume aminteau prea mult de periâc|a colonials §i de dominatia
e x e rc ita tS de strSini, mai ales atunci cand e je fuseserS date sau utilizate
Tn mod curent de cStre fo§tii cuceritori. TnA,sia, a§a este cazul Siamuiui,
transformat in Thailanda, al Birmartjej . devenitS Myanmar, al
Pakistanului de Est, numit actualmente B ^ g ia ^ e s ^ sau a| Ceylonului,
care a luat numele de Sri Lanka. Pe continentu| african/Congo belgian
s-a transformat Tn Zair, Rhodesia Tn Z ir^ ab w e, Dahomey a devenit
Benin, iar Volta SuperioarS a luat denumirea ,je Burkina Faso. -v
46
1804-181319 §i 1826-1828, Tn urma cSrora pierde majori
tatea posesiunilor sale din regiunea caucazianS, respectiv
Georgia, Armenia §i Daghestanul (provincie de pe coasta
apuseanS a MSrii Caspice, la nord de Azerbaidjan). Prin
tratatul de pace de la Turkmanceayi, din anul 1828,
Azerbaidjanul era TmpSrtit Tntre Rusia §i Persia. Partea de
nord, cu capitala la Baku, a rSmas dependents de
Moscova panS Tn anul 1991, cand a devenit o republics
independents. In schimb, restul acestei provincii istorice
s-a mentinut Tn cadrul statului iranian panS azi, ceea ce
face ca numSrul azerilor (populate turcicS de religie §iitS)
din Iran sS fie mai mare decat cel al conationalilor din tara-
mamS. v . :«f V* e**?.-.- i«r-
DupS tratatul din 1828, Persia T§i stabilizeazS frontiera
cu Rusia, menjinand o relate extrem de prudentS cu pu-
ternicul vecin de la miazSnoapte. La Tnceputul secolului al
XX-lea, tarul ajunge chiar Tn postura de a sprijini dinastia
Kajarilor, care este contestatS pe plan intern §i e nevoitS
sS - adopte o C onstitute, sub presiunea -unor forte
reformiste interne. Tn anii 1909 §i 1912, de exemplu,
armatele ruse§ti intrau Tn Persia, de data aceasta cu sco-
pul de a apSra tronul §ahilor.
Politica de echilibru a Persiei a fost favorizatS de faptul cS

Marea Britanie, carestSpanea India, nu a perm is Rusiei, cu nici
un pret, s5 se extinda la sud mai departe de frontierele Persiei.
Acest lucru a contribuit Tn mod decisiv la pSstrarea indepen-
dentei §i contlnuitSJii statale a Persiei, Tntr-o epocS Tn care ma-
rile puteri colonials T§i TmpSrteau teritoriile Asiei §i Africii. La fel
ca §i China, Persia a fost doar obiectul unei TmpSrtiri a sferelor
19 Tn timpul acestui rSzboi, Persia a incercat sS obtinS sprijin militar

Tmpotriva Rusiei at^t din partea Franjei, :eat §i a Marii Britanii. Tn urma
unui acord franco-persan Tncheiat Tn anul 1807 (Tnaihtea bStSliei de la
Tilsit), Napoleon a trimis Tn Persia instructori militari §i armament.
47
de influenp, TmpSrtire statuatS prin acordul anglo-rus din anul
1907. Semnatarii acceptau ca influenza ruseascS s§ se extindS
Tn nordul tarii, iar cea a Marii Britanii in sud-est, dar aceasta Tn
condijiile in care Persia T§i menjinea independent §i frontierele.
Ea devenea astfel un stat-tampon, cu menirea (potrivit intere-
selor strategice britanice) .de a bloca expansiunea Rusiei Tn
direcjia Oceanului Indian. Persia se alStura astfel Chinei,
Siamului §i Afganistanului, state fetsiatice care §i-au men|inut
independent Tn timpul marii expansiuni coloniale de la sf£r§itul
secolului a! XlX-lea, din rafiuni de mehtinere a echilibruiui
strategic Tntre puterile europene.
Pe plan intern, Persia face cativa pa§i Tn directia mo-

dernizSrii, mai ales la sfar§itui secolului al XlX-lea §i la
inceputul celUi urmStor. Elita feudalS de origine turcicS §i
mongolS dispare treptat, dar fSrS ca Tn locul ei sS aparS o
clasS intermediarS semnificartivS de fu n c tio n a l sau
burghezi. Clerul §iit reprezintS principala categorie elitarS
care se bucurS de prestigiU Tn randurile societSJii. Chiar §i
Tn aceste timpuri moderne, Persia nu T§i dezminte voca|ia
tradifionalS de tarS a tendinjelor religioase contestatare.
Viaja sa spirituals este frSmantatS Tn continuare de
curente mistice §i dizidenfe ale islamului, a§a cum a fost
cazul mi§cSrii religioase Baha’i, care se desprinde din
cadrul religiei musulmane la mijiocul secolului al XlX-lea.20
Pe acest fundai social §i cultural traditional, atracjia
modelului de dezvoltare european se face simtitS tot mai
mult la nivelul elitelor conducStoare. §ahii, dependent de
asistenta financiarS ruseascS sau de sprijinul politic
britanic, Tntreprind voiaje *,de initiere” Tn Europa
20 Numele religiei Baha’i vine de la „Baha Allah” („splendoarea lu

Dumnezeu”), supranumele unui conductor religios Iranian, care a trSit
la mijiocul secolului at XlX-lea §i a fost unul dintre ini|iatorii noii
credinje.
48
Occidentals, iar a ris to c ra t persanS T§i trimite copiii sS
studieze la Paris. In acest context politico-social, ultimii
suverani din dinastia Kajarilor penduleazS Tntre TncercSrile
de reformare a statului §i a economiei §i un conserva-
torism dictat de inertia societStii persane.
Abia Tn secoiul al XX-lea, dupS instaurarea dinastiei
Pahlavi, Tn anul 1925, vechiul imperiu al Persiei se va
Tnscrie Tntr-un mod mai decis pe drumul reformelor, pro
fitand §i de resursele sale petroliere, care permit
finantarea procesului de modernizare.
B . AFGAttlSTATiUL IN SECOLELE XVIII-XIX

1. Factorii particular!zanî ai statului afgan
TulburSrile care au avut loc Tn Persia safavidS la
mijiocul secolului al XVIII-lea au permis formarea unui stat
independent Tn Afganistan, o entitate politico-statalS care
a dSinuit panS azi. Teritoriul cunoscut sub acest nume
cuprinde, Tn principal, zona muntoasS §i deosebit de aridS
din estul podi§ului iranian, traversatS Tn nord de Muntii
Hinduku§, iar Tn sud de de§ertul Registan. De§i, de-a lun-
gul istoriei, Afganistanul nu a constituit, Tn linii mari, decat
partea de rSsSrit a Imperiuiui Persan, se poate vorbi totu§i
despre o anumitS individualitate politico-geograficS a
acestei regiunL Tn primul rand Tn calitatea ei de zonS de
trecere. ;
Afganistanul face legStura Tntre cateva mari arealuri
distincte ale continentuiui asiatic, la Tncruci§area cSrora
este situat: podi§ul iranian la apus, Transoxiana §i restul
Asiei Centrale la miazSnoapte, Campia indo-gangeticS din
nordul Indiei la sud-est, Principala „poartS de trecere” de
pe teritoriul Afganistanului permite accesul dinspre
Transoxiana cStre India §i este alcStuitS din trecStorile
muntoase care strSbat Muntii Hinduku§, coborand tn
Campia lndusului.2i Pe aid au trecut, de-a lungul timpului,
majoritatea nSvSlitorilor care au izbit nordul Indiei,
Tncepand cu Ginghis-Han §i Timur Lenk §i terminand cu
Babur §i Nadir-§ah, Tn secoiul al XVIII-lea. Nu TntamplStor,
Tn aceastS zonS de trecere din estul Afganistanului este
amplasatS §i capitala sa, Kabul.
Din punct de vedere etno-lingvistic, individualitatea
Afganistanului ar putea fi datS de originea pa?tunS a celei
mai mari pSrî a populajiei sale. Dar pa§tunii, popor de
origine iranianS, reprezintS doar 50-60% din totalul popu-
lajiei care trSie§te Tn Afganistan. Restul locuitorilor
vorbesc fie alte limbi iraniene (tadjicii din nord-est, care
formeazS peste un sfert din populate, sau belucii din sud),
fie limbi turcice, cum este cazul uzbecilor §i al turkmenilor
din nord. Tn Evui Mediu TnsS, dupS cum am vSzut, aceastS
components etnicS a populafiei nu a marcat in mod sem-
nificativ identitatea politics a emiratelor afgane. Ele
aparjineau marelui spajiu cultural de expresie persanS,
indiferent de etnia pa§tunS, arabS, turcicS sau mongolS a
dina§tilor care le-au Tntemeiat...
Pentru perioada respectivS, un factor de diferenjiere
mult mai important decat limba sau etnia a fost religia
afganilor. DupS anul 1501, cand Persia adopts §iismul
drept confesiune oficialS, apartenen$a emiratelor §i a po-
pulatiei din Afganistan la Islamul sunnit a servit ca un pu-
ternic factor de delimitare Tn raport cu §ahii suzerani de la
Ispahan. Doar o micS parte a locuitorilor Afganistanului
(hazarii, o populate de origine iranianS din centrul §i
21 Cea mai important^ ruts trece priri trecStoarea Khaiber, care

asigura legatura dintre ora§ul Kabul §i valea superioarg a Indusului.
50
vestul tarii) erau de confesiune §iit3 §i, Tn consecinta, au
pututjuca rolul de client politici ai Persiei.
In orice caz, nu trebuie sa ne lasam in§elafi de mitologiile
nationalists ale continuitatii etnice §i statale, care ar identifica
-originile statului afgan de astSzi Tn predestinarea sa geografica
sau etno-lingvis.ticS.Ca peste tot in lume, hazardui istorie este
cel care a combinat diferitele elemente intrate In componenta
Afganistanului contemporan §i nu a existat nici un plan presta-
bilit al istoriei sau geografiei, care sa conducS Tn mod necesar la
aparltia natiunji §i a statului de azi. Legatura stransa dintre etnie,
najionalitate §i puterea statalS, care sta la baza statelor
rationale contemporane, nu va, lua na§tere decat o data cu
Tnceputurile epocii moderne.
Din acest motiv, nu este nevoie sa cautam rSdacinile

statului afgan Tn formatiunile politice care au existat pe te-
ritoriul Afganistanului Tn Evui Mediu timpuriu, a§a cum au
fost statele Ghaznavizilor §i Ghurizilor, din secolele X—XIII.
Acestea faceau parte din vasta lume a emiratelor musul
mane conduse de razboinici turcomani, Tmpartindu-§i
cuceririle §i: inriperiile efemere cu dina§tii din Iran, din
Transoxiana sau din nordul Indiei. ;.o
r Dupa 1501, Persia safavida a Tnglobat sau §i-a subor-
donat formatiunile politice din zona, care constituiau Tn
mod traditional frontiera rSsariteana a vastuiui domeniu
iranian. Datorita caracterului de spatiu de tranzit pe care Tl
avea Afganistanul, stapanirea lui reprezenta o conditie
strategics a jndependentei Persiei. Doar cine controla
zona respectiva^putea. apara platoul iranian Tn fata
amenintarilor venite dinspre Indus sau Amu-Daria. In pofi
da controlului politic persan, emiratele vasale din aceasta
regiune Tndepartata, amenintata mereu de incursiunile
uzbecilor din nord sau de pretentiile Imperiuiui Mogul din
est (un fel de „marca de aparare" a imperiuiui safavid), au
conservat o anumitS individualitate politics a zonei, stimu
■i late §i de particularismul ei sunnit.
Trebuie subliniat faptul cS emirii care s-au rSsculat Tn
i i secoiul al XVIII-lea Tmpotriva autoritS{ii persane nu erau

ni§te conducStori naîonali care luptau pentru emanci-
parea poporului lor de sub o dominate strSinS — a§a cum
■i ne-ar putea face sS credent o judecatS prezenteistS,

anacronicS, In realitate,- era vorba despre acliunea unei
elite feudale traditionaie, care perpetua cultura politics a
■i rSzboinicilor Tntemeietori de imperii din Evui Mediu.

AceastS logics de tip ,,imperial”, medieval, va motiva
ac|iunea elitelor conducStoare afgane panS tarziu, Tn se-
n colul al XX-lea. Abia atunci vor fi Tnlocuite traditiile de
sorginte medievalS cu ideologia moderns de stat, care
devine principalul argument legitimant al actiunii politice.
ii
2. De la „po!it!ca imperial^' la „statul-tampon"
■ i Ambi|iile „im periale”, de facturS tradi\iona!S, ale
dina§tilor afgani sunt bine ilustrate de rSscoala pe care o
ini{iazS ace§tia, Tn anul 1710, Tmpotriva §ahului persan.
■ i Emirul afgan Mir-Mahmud, care cucere§te Ispahanul §i Ti
TnlSturS pe Safavizi Tn anul 1722, nu era interesat deloc de
„independenja Afganistanului” (asemenea termeni nu
■i existau Tn vocabularul politic al epocii). Proiectele sale nu
vizau „decat” Thtemeierea unui nou imperiu pe ruinele
celui persan §i combaterea confesiunii eretice §iite.
■i Episodul fondator al istoriei statului afgan modern are
loc Tn anul 1747, cand Nadir-§ah, restauratorul de o clipS
al puterii persane, era asasinat. Unul dintre fo§tii sSi
■I locotenenti, ofiterul pa§tun Ahmed §ah, profits de
prSbu§irea puterii Mogulilor, Tn est, ca §i de anarhia
renSscutS Tn Persia, la vest, §i pune bazele statului afgan
■ i[
52
■ I
independent, Tntemeind dinastia Durrani, prima familie
domnitoare din istoria noutui stat. Sub domnia lui Ahmed
§ah (1747-1772), Afganistanul rSmane fidel tradijiilor
rSzboinice ale elitei sale conducStoare, adjudecandu-§i o
parte din mo§tenirea lui Nadir-§ah §i extinzandu-§i fron-
tierele panS la nivelul unui mic imperiu. In afara nucleului
sSu istorie; rtoul stat mai cuprindea pSr$i importante din
Turkestan §i din nord-estul Persiei, precum §i teritorii
imense Tn India. In afara regiunii muntoase Ca§mir, din
nordul Indiei, primul suveran al Afganistanului a stSpanit §i
Tntinsele provincii Punjab, Sind §i Belucistan, de-a lungul
vSii Indusuluij adicS Tntreg teritoriul Pakistanului de astSzi.
In afara popula$iei s/Tc/7, din Punjabul indian, Tn aceste
provincii locuiau pa§tuni §i beluci, dar mai ales punjabi, o
populafie islamizatS de origine hindusS.
In prima jumState a secolului al XlX-lea, autoritatea pu
terii centrale sl9be§te, iar statul afgan se fSramiJeazS Tn
mai multe centre de putere, pierzand totodatS posesiunile
sale din India §i din Persia. Cu toate acestea, el T§i
mentine continuitatea §i identitatea statalS, bazatS pe
etnia pa§tun& §i pe religia musulmanS sunnitS a majoritstii
populajiei sale.
- Intre anii 1819-1868, Afganistanul se divizeazS Tn patru stS-
tulete rivale, giupate Tn jurnl principalelor ora§e (Kabul, Herat,
Kandahar, Balkh). Liderii locali luptS pentru putere, prelungind
la nivel politic antagonismele locale, de naturS tribalS22, etnicS
sau religioasS. RivalitS{ile interne, manifestate sub forma
,< 22 Structura tribalS, a societSJii afgane a jucat un rol important In isto
ria t§rii. Identitatea de naturS tribaiS (o forma de solidaritate. de nivel
infraetnic) a reprezentat, adeseori, un factor de diferenflere mai puternic
decat apartenenta etnicd. Ceea ce Ti leagS pe membrii unui clan este
originea lor comunft, genealogia pe care o Tmp3rtS§esc, §i nu limba pe
care o vorbesc. Regiunile izolate, cum sunt cele muntoase, favorizeazS
apa.rijia acestui tip de organizare socials, panS nu demult Tntalnit §i Tn
Europa, de exemplu Tn Scoria.
53
;
unor veritabile rSzboaie civile, vor rSmane o constants a
istoriei Afganistanului, panS in zilele noastre. Ele au fost
stimulate de tradiîa rSzboinicS a acestor populajii de
munteni, ca §i de structure tribala a societS|ii afgane.
t , In plus, la fel ca in toate situajiile in care anarhia interns
inflore§te, centrele de putere locale T§i identificau prelun-
giri §i suporteri in afara frontierelor. Intotdeauna, tadjicii §i
uzbecii din nord au incercat sS obfinS sprijinul conajio-
nalilor din Turkestan, iardupS cucerirea acestei regiuni de
cStre armatele Jarului au devenit clienî. politici ai
Moscovei; pa§tunii din partea de rSsSrit a JSrii, din Kabul
panS la Kandahar, i§i cSutau aliaiii in Campia Indusului §i
se aliau cu stSpanii de aid (respectiv cu britanicii stSpani-
tori ai Indiei, iar astSzi cu statul pakistanez); in timp ce
pSrJilor apusene, cu ora§ul Herat, nu le mai rSmanea
decat varianta persanS, mai ales cS in regiunile respective
trSia §i minoritatea §iitS a hazarilor.
De la mijiocul secolului al XlX-lea, Afganistanul devine
un obiect al rivalitStii ruso-britanice, Tn condple Tn care cele
douS puteri ajung la frontierele sale. Englezii erau interesaji
Tn pr|mul rand de protejarea granijelor nord-vestice ale
Indiei, fiind con§tienJi de faptul cS Afganistanul constituia
poarta naturals de intrare spre Campia indo-gangeticS.
Avansul constant al Rusiei, din direcfia Asiei Centrale, a fost
principalul motiv care i-a determinat pe britanici sS T§i
TmpingS avanposturile cat mai departe spre nord.
Tn consecin{ci, armatele britanice patrund Tn aceastS zonS

muntoasa prin trecatorile de la frontiera cu India §i poartS douS
rSzboaie dificile Tn Afganistan, intre ami 1 83 9 -1 8 4 2 §i
1878--1880. Incursul acestor campanii, armata englezS ocupa
de mai multe ori Kabulul §i Kandaharul, stravechile ora§e
afgane intemeiate Tnca din timpul lui Alexandru cel Mare. Un
moment dramatic din cursul acestor razboaie a avut loc Tn anul
54
1841, cand un corp expedijionar britanic numSrand peste
16.000 de soidaji §i personal auxiliar (alcStuit mai ales din cipai,
trupele coloniale indiene) era atacat de afgani pe cand se
retrfigea din Kabul. Toji soldatii britanici au fost uci§i,; cu
exceptia unui medic, care a reu§it sS scape §i sS ducS Tn India
§tirea dezastrului. Dup§ un an, Kabulul era ocupat din nou de
trupele coloniaie engleze, care instalau aid up emir favorabil
intereselor britanice.
, incepand cu anii 1870, dupS ce Rusia avanseazS Tn

Asia Centrals, impunandu-§i stSpanirea sau protectoratul
asupra emiratelor din Turkestan, Marea Britanie devine §i
mai interesatS de situajia Afganistanului. PanS atunci,
politica externS a emirilor locals, la fel ca §i cea a Persiei,
oscila Tntre ru§i §i britanici. Dar Tn anul 1878, cand emirul
de la Kabul a Tncercat sS se apropie Tn mod semnificativ
de Rusia, Marea Britanie a intervenit din nou cu trupe,
declan§and cel de-al doilea rSzboi afgan. Ca urma re a
acestui conflict, Afganistanul pierdea provincia Belucistan
(la vest de cursul inferior al Indusului), teritoriu care Ti asi-
gurase pana atunci ie§irea la Oceanul Indian. Mai mult
decat atat, Tntre anii 1880-1919, Afganistanul prime§te
statutul de protectorat britanie, pSstrandu-§i TnsS autono-
mia statalS, sub conducerea familiei domnitoare locale.
Din anul 1826, §ahul afgan Dost Mohammed Khan
Tntemeiase o nouS dinastie, Barakzay, ai cSrei reprezen-
tan|i vor domni panS Tn 1973. Cu toate acestea, luptele
purtate Tntre pretendenfii la tron §i Tntre diferitele centre de
putere locale nu vor Tnceta nici Tn timpul protectoratului bri
tanic, prelungindu-se §i Tn secoiul al XX-lea. In acest sens,
este semnificativ faptul cS majoritatea emirilor afgani au
murit asasinati de cStre partizanii facjiunilor rivale.
55
Politica dusS de britanici Tn Afganistan nu urmSrea Tnsa
cucerirea acestei JSri, ci doar obiectivul strategic de a menjine
Rusia c§t mai departe de frontierele Indiei. Mai mult decat atat,
II englezii doreau sS evite un contact terestru direct cu Rusia,
adicS o situate care ar fi putut duce la nelntelegeri §i conflicte.
Ca §i Tn cazul Persiei, rivalitatea existenta Tntre Rusia §1 Marea
Britanie a favorizat menlinerea in d e p e n d e n t Afganistanului,
deoarece Londra §i Sankt-Petersburgul au preferat sa confere
celor doua state asiatice statutul unor zone neutre, destinate sa
previna ciocnirile dintre cele doua mari puteri concurente. La
sfar§itui secolului al XlX-lea, Rusia era constransa de britanici
sa recunoasca frontierele Persiei §i ale Afganistanului, acesta
din urma devenind un stat-tampon Tntre posesiunile Rusiei §i ale
Marii Britanii. Afganistanul primea chiar un mic teritoriu (culoarul
Wakhan), Tn munjii Tnalji ai Pamirului, prin care atingea graniêle
de vest ale Chinei, pentru ca Th acest fel Rusia §i India britanica
sa nu mai aiba deloc frontiere terestre comune.
DupS Primul RSzboi Mondial, in anul 1919, Marea

Britanie recuno§tea independenta Afganistanului, prin
Tratatul de la Rawalpindi. Cu toate acestea, englezii T§i vor
pSstra influenfa politics Tn Afganistan §i Tn perioada inter-
belicS, datoritS aceleia§i necesitSJi strategice de a asigura
securitatea frontierelor Indiei.
> Capitolul III
EXPANSIUNEA RUSEASCA IN CAUCAZ,
ASIA CENTRALA, SIBERIA §1 EXTREMUL
ORIENT
Expansiunea constants a Rusiei, indiferent de zona
vizatS (Siberia, Asia Centrals, Extremul Orient, Alaska,
Polonia, regiunea balcanieS sau caucazianS), a reprezen-
tat un factor de permanenJS Tn istoria acestei {Sri. lnsS§i
identitatea politics a Rusiei are la bazS ideea de imperiu §i
traditia unei extinderi necontenite Tn jurul nucleuiui sSu
initial.2* AceastS operS de cucerire s-a desfS§urat Tn mod
neTntrerupt, Tntre secolele XVI-XX.
Expansionismul rusesc reprezintS o experienJS istoricS ori
ginals. El se deosebe§te de imperialismul §i cotonialismul prac-
ticat de statele moderne din Europa Occidentals, prin cel pu{in
douS trSsSturi esenjiale: a) cuceririle |arilor au vizat regiuni afla-
te Tntr-un raport de continuitate teritorialS cu Rusia propriu-zisS;
bj ele s-au desfS§urat Tn mod sistematic §i fSrS Tntrerupere de-a
lungui timpului, reprezentand o notS definitorie a istoriei §i a
identitS£ii politice a Rusiei. Cucerirea ruseascS a Siberiei sau a
Asiei Centrale prezintS unele note comune cu expansiunea
colonials britanicS sau francezS, din Africa sau din Asia, dar se
asearnSnS, Tn alte privinje, §i cu extinderea Statelor Unite ale
Americii Tn Far-West. ?.
23 O asemenea observalie nu trebuie sS conduct la demonizare

Rusiei. TrSsStura amintitS nu este una „natura!3”, TnscrisS Tntr-un pre-
supus specific etern al Rusiei, ci este supus5 transformSrilor, ca orice
fenomen istorie. A§a dupS cum. a luat na§tere, Tntr-un anumit context,
ea poate sS disparS din cuitura politics ruseascS, Tntr-o alt5 conjunc
ture, ceea ce ar contribui la echilibrarea politico-spiritualS a spajiului
euroasiatic.
1. Contextul istorie al expansiunii Rusiei
in lumea musulmana
De-a lungul Tntinsei fa§ii de teritorii sudice care
porne§te din Peninsula Crimeea, trece prin Caucaz §i prin
nordul Marii Caspice, pentru a ajunge Tn Kazahstan §i Tn
Turkestan, expansiunea ruseascS a Tntalnit Tn calea sa
mai ales populatii musulmane. Timp de cinci secole,
Tncepand cu tatarii §i teminand cu tadjicii, Rusia a Tncercat
sa integreze aceste popoare islamice Tn marele ansamblu
politic guvernat de la Moscova sau de la Sankt
Petersburg. ,
... inca de la Tnceputurile istoriei lor, cnezatele ruse§ti s-au
ciocnit cu populatiile de stepS asiatice, multe dintre ele de
origine turcica, a§a cum era cazul kapceacilor — faimo§ii
„poloveti” din Cantecul despre oastea lui Igor. Ulterior, mai
bine de trei secole au durat confruntarile cu tatarii.24 intre
anii 1237; cand se constituie statul mongol at Hoardei de
Aur, §i 1480, cand cneazul Moscovei, Ivan a! Ill-led,
reu§e§te sa se emancipeze de sub suzeranitatea hanilor
tatari, majoritatea cnejilor ru§i au fost vasali ai acestor
prinji ai stepelor. Indelungata relatie cu tatarii a lasat urme
importante la nivelul tradi|iilor politice ruse§ti, contribuind
la fasonarea profilului ambivalent al Rusiei, pe jumatate
european, pe jumatate asiatic. ar ^
Cu timpul Tnsa, balanta de forte se va Tnclina Tn
favoarea ru§ilor, Tncepand cu anii 1552-1556, cand Ivan a!
IV-lea • cel Groaznic cucere§te hanatele de Kazan §i
24 Jcttarii de pe Volga, din stepele ruse§ti sau din Crimeea, de§i per-
petueazS moftenirea politics a lui Ginghis-Han, apartin §i ei, din punct
de vedere etno-lingvistic, grupului popoarelor turcice (la fel ca §i tatarii
dobrogeni). in cazul lor, substratul etnic mongol a fost turcizat, Tn urma
convietuirii cu kapceacii.
58
II
Astrahan, Tmpingand astfel hotarele Rusiei panS la
vSrsarea VolgSi Tn Marea CaspicS. In acest fei, Tncepea §i
Tndeiungata istorie a supunerii popula|filor musulmane de
■
cStre armatele ruse§ti. in mod semnificativ, Rusia
renS§tea ca {arS independents §i, totodatS, se afirma ca
imperiu cuceriior (Ivan al IV-lea fiind primul print moscovit 1 1
care §i-a luat titlul de tar) Tn urma rSzboaielor cu tstarii.
In secoiul ai XVII-lea are ioc marea aventurS a cuceririi II
Siberiei, care va ISrgi hotarele Rusiei panS ia Oceanul
Pacific. Supunerea po p u la p o r siberiene, care TmpSrtS-
§eau credinte religioase animiste, erau primitive §i pujin ■
numeroase; nu a ridicat mari probleme de ordin politic sau
militar. In schimb, expansiunea spre Caucaz §i spre Asia
Centrals a stagnat Tn secoiul al XVII-lea, deoarece Rusia l l
nu era capabilS TncS (§i nici nu avea interesul) sS pene-
treze barierele naturale care o despSrteau de nomazii din
stepele kazahe sau de triburile de munteni caucazieni, de n
la sud de fluviul Terek. ::
: Secoiul al XVIM-lea, care debuteazS cu rSzboaiele purtate de ■■

Petru cel Mare impotriva Suediei §i a Imperiuiui Otoman, trans
forma Rusia Tntr-o mare putere europeana, ca urmare a spec-
tacuioasei sale expansiuni teritoriale spre vest. La Tnceputul
secolului al XlX-lea, dupa TmpSrtirile Poloniei (1 7 7 2 -1 7 9 3 -
■■
1795), Pacea de la Bucure§ti (1812) §i Congresul de la Viena
(1815), frontierele apusene ale Rusiei atingeau Niemenul,
Vistula, Prutul §i Delta DunSrii: In acest fel, Rusia se gSsea la
hi
limita maximS a expansiunii sale occidentale (dac§ facem
abstractie de ocuparea Europei Centrale de cStre Uniunea | | £
Sovietica, Tn urma celei de-a doua conflagratii mondiale).
Expansiunea Rusiei pe directia sud-vest a fost o con- I I

secmta a lungului §ir de; rSzboaie duse impotriva
Imperiuiui Otoman. Timp de un veac, armatele tarilor au
59
Tntampinat mari dificultSJi Tn regiunile din nordul Marii
Negre, stSpanite de tatarii din Hanatul Crimeii, vasaii ai
sultanului. Tatarii erau speciali§ti ai razboaielor purtate Tn
stepa, dar Tn acela§i timp atinsesera un anumit grad de
civiliza|ie beneficiau de sprijinul Imperiuiui Otoman.
Aceste atuuri conjugate vor Tngreuna la maximum sarcina
trupelor ruse§ti. In cele din urma Tnsa, la sfar§itui secolului
al XVIII-lea, stepele nord-pontice §i Peninsula Crimeea
erau definitiv cucerite, anexiune care aducea Rusiei un a!
doilea contingent masiv de populate musulmana, dupa
tatarii din regiunea Volgai, supu§i Tn secolele XV1-XVII.
Dar Tn afara razboaielor purtate cu Imperiul Otoman (de
o parte $i de alta a prm urilor Marii Negre), Rusia ini|ia Tn
secoiul al XVIII-lea procesul de expansiune Tn directia
Asiei Centrale. La sud-est de Muntii Urali, Rusia se va con-
frunta cu kazahii, populate de limba turcica §i de religie
musuimanS care ducea o existenta nomada Tn stepele
Tntinse din nordul Asiei Centrale. Rusia va fi practic nevoita
sa T§i impuna autoritatea §i Tn aceasta regiune greu con-
trolabiia, pentru a-§i proteja caile de comunicatie cu
Extremul Orient, periclitate Tn p e rm a nen t de raidurile de
jaf ale triburilor nomade din stepa. Expeditiile militare
ruse§ti alternau cu tratativele diplomatice, cu luarea sub
protectie a triburilor care se supuneau, cu construirea de
forturi §i linii de comunicatii protejate. Ultimul pas l-a con-
stituit colonizarea regiunilor, din Kazahstan, atat de putsn
locuite, cu populatie adusa din zonele europene ale Rusiei.
A cest proces Tndelungat, asemanator expansiunii
americane Tn Vest, va dura peste o suta de ani, prelungin-
du^se §i pe parcursul secolului al XlX-lea. !n tot acest
rastimp, triburile nomade de kazahi §i de turkmeni, pre-
cum §i stepele §i de§erturile neprimitoare pe care le
locuiau vor juca rolul de protectori naturali ai emiratelor
60
musulmane din oazele Asiei Centrale. Acestea rSman
ferite de contactul direct cu puterea ruseascS, panS la
mijiocul secolului al XIX-lea.
2 . C ucerirea C aucazului
Sub aspectul situSrii lor geografice, popuiape de stepS
din sudul Rusiei, de origine turcicS sau mongolS, supuse
de armatele |arului pe parcursul secolelor X V i-X V lll,
apartineau continentului european. A§a erau ba§kirii din
sud-vestul Muntilor Urali, kalmucii dintre Volga §\ Don sau
tStarii din Crimeea. Evident, caracterul lor „european” nu
se datoreazS, retrospectiv, decat convenjiei geografice
care face ca hotarul dintre Europa §i Asia sS treacS de-a
lungul fiuviului Ural §i ai mun£ilor cu acela§i nume. De alt-
fel, geografii din secoiul a! XVIII-lea obi§nuiau sS plaseze
aceastS frontiers mult mai la vest, pe fiuviul Don, conform
delimitSrii trasate IncS din timpul lui Herodot.
EzitSriie atribuirilor geografice se manifests §i mai pregnant

Tn cazul populapor din Muntii Caucaz. Majoritatea manualelor
considers cS limita dintre Europa §i Asia trece prin nordul
Caucazului, ceea ce confers tuturor popoarelor caucaziene o
identitate asiaticS. AIJi geografi, mai genero§i, ISrgesc hotarele
continentului european panS Tn sudul aceiuia§i masiv muntos,
astfel cS armenii sau gruzinii cre§tini, dar ?i azerii sau cecenii
musulmani devin europeni, Tn conformitate cu mai vechea
tradijie savants care considera Caucazul izvorul etnic al nea-
murilor indoeuropene.25
25 § i astSzi, Tn terminotogia politically correct uzitata in Statele Uni

(adicS Tn limbaju! considerat nejignitor la adresa altor grupuri), termenul
„caucasian” („caucazian”) Ti deserrmeazS pe toji indivizii care aparjin
rasei albe, pentru a-i dtferenfia de asiatici §i de africani.
61
Orjcum ar sta iucrurile, tratarea regiunii caucaziene Tn
paginile acestei cSr{i se justifies din punct de vedere istorie, iar
anexarea ei de cStre Rusia se TncadreazS In contextul expansi-
unii moscovite Tn lumea musuimanS, fie ea europeanS sau asi-
aticS.
Regiunea Munjilor Caucaz a reprezentat cea mai

importanta cucerire a Rusiei din prima jumatate a secolu
lui al XlX-lea. Dupa Congresul de la Viena (Tncheiat Tn
1815), expansiunea ruseasca spre vest a fost stavilita cu
fermitate de catre puterile din centrul §i apusul Europei,
prin intermediul politicii de respectare stricta a slatu-quo-
ului teritorial, promovata de Austria lui Metternich §i de
Marea Britanie. Singurul succes pe care §i l-a mai putut
permite Rusia Tn aceasta direcfie a fost instaurarea tem-
porara a protectoratului sau asupra Principatelor Romane
(1829-1856) §i anexarea vremelnica a Deltei Dunarii, ca
urrnare a Tratatului de la Adrianopol.
Inca din secoiul al XVI-lea, Rusia T§i fixase frontiera din
regiunea caucaziana pe maiurile fluviului Terek, Tn campia
care se Tntindea la poalele versantului de nord al Muntilor
Caucaz. Dar ea nu va reu§i sa T§i extinda^ stapanirea la
sud de aceasta limits decat dupa cucerirea stepelor din
nordul Marii Negre, la sfar§itul secolului al XVIII-lea. f'
Este adevarat Tnsa ca §i pana la acea data Rusia s-a
lasat antrenata Tn razboaie purtate Tn regiunea cauca
ziana, Tmpotriva Imperiuiui Otoman sau a Persiei. In uncle
campanii din secoiul al XVIII-lea, armatele iarului au ajuns
foarte departe spre sud, pana Tn Armenia §i Tn
Azerbaidjan, pe coastele meridionale ale Marii Caspice,
dar de fiecare data Rusia s-a vazut nevoita sa se Tntoarca
la frontierele initiale. In afara otomanilor §i a persanilor,
Rusia mai avea Tn aceasta zona un adversar suparator.
62
P opulape musulmane din Caucaz efectuau mereu incur-
siuni de ja f in regiunile agricoie ruse§ti din campia
Kubanului, la nordul lan|ului caucazian.
In regiunea caucaziana, Rusia a avut de supus doua
ansambluri politico-geografice distincte. Primul dintre
acestea, venind dinspe nord, era constituit din uimitorul
amestec de popula|ii musulmane tribale, mai ales mon
tane, care traiau Tn vaile saibatice din Muntii Caucazul
Mare26, ca §i pe malurile Caspicei §i ale Marii Negre. A§a
erau cerchezii, abhazii, kabardinienii, cecenii sau osetinii,
comunitati izolate de pastori razboinici, care duceau o
e x is te n t extrem de independenta, fortificata din punct de
vedere spiritual de o credinfa islamica de neclintit.
Sunnismul hanefit domina §i aceasta regiune, fervoarea
religioasa fiind Tntrefinuta de curentul mistic al sufismului,
deosebit de influent in regiune. Cu toate ca au adoptat
religia islamicS, majoritatea acestor : popoare marunte
§i-au conservat structura etno: lingvistica tradifionaia §i nu
s-au turcizat. Cele mai multe populatii de aid vorbeau
dialecte locale caucaziene, iar unele (de exemplu osetinii)
aveau chiar origini indoeuropene. In orice caz, era vorba
despre populafii extrem de vechi, care; T§i pastrasera
specificitatea timp de milenii, Tn mijiocul munfilor de
nepatruns pe care Ti locuiau. ,, .
" 26 Ansarriblu! caucazian este format din douS larituri muntoase,

care se Tntind, paraiel, Tntre Marea NeagrS §i Marea CaspIcS: Caucazul
Mare, Tn nord, §i Caucazul Mic, Tn sud. Tntre cele douS masive este si
tuate Transcaucazia, o uria§3 depresiune, tra v e rs a l de fluviile Rioni §i
Kura. Tn Caucazul de Nord (mai ales pe versantul de miazSnoapte al
acestuia) trSiesc majoritatea micilor popoare caucaziene musulmane,
iar Th-Transcaucazia §1 Caucazul Mic T§i au sSia§uJ georgienii, armenii
§i azerii.
63
Dincolo de culmile Caucazului Mare, spre miazSzi, se
Tntinde ce! de-ai doilea ansamblu politico-geografic din
regiune, a§a~numita Transcaucazie, mSrginitS la sud de
lanjul muntos a! Caucazului Mic. In depresiunile §i Tn vSiie
Tnalte de aici locuiau armenii §i georgienii, douS dintre cele
mai vechi popoare cre§tine din lume, a cSror organizare
politick §i bisericeascS dSinuie TncS din timpul Imperiuiui
Roman.
Georgienii (sau gruzinii),, de confesiune ortodoxS, reu§iserS
sa saiveze autonomia politics a micilor ior regate, sub suzera-
nitatea schimbStoare a imperiuiui Otoman §i a Persiei. Sub con-
ducerea dinastiei Bagratizilor (ai cSrei reprezentanji au domnit
din secoiul al IX-lea panS la Tnceputul secolului al XlX-lea!),
gruzinii s-au afirmat ca o populate rSzbOinicS. Thcadraji de o
aristocrafie puternicS, georgienii T§i fac aparipa Tn toate coh-
flicteSe miiitare din regiune, fie apSrand autonomia formajiunilor
ior statale, fie luptSnd ca mercenari Tn serviciul §ahi!or persani.
Armenii, credincio§i ai Bisericii cre§tine monofizite27, T§i pter-
duserS autonomia statalS Tn epoca medievalS. In perioada se-
colelor XVI-XVIII teritoriile locuite de ei erau Tmparjite Tntre
Persia §i Imperiul Otoman: Ca §i evreii, armenii au devenit un
popor decomercianji §i de me§te§ugari, TmprS§tia|i Tn majori
tatea ora§e!or din Transcaucazia §i Anatolia. In Evui Mediu, o
parte a ior emigrase §i Tn sudul Asiei Mici, In provincia Cilicia, pe
$Srmul MSrii Mediterane. Cu timpul, armenii au ajuns sS
alcStuiascS o diaspora rSspanditS Tn Tntregu! Orient, de la
Istanbul panS Tn Moldova §i Transilveinia.
In regiunea rSsSriteanS a Transcaucaziei, pe malurile MSrii
Caspice, Ti Tntalnim pe azeri, musulmani §iiti de limbS turcicS, al
27 Monofizi|ii constituie o diziden£S creating anterioarS Concilium!

la Calcedon, desfS§urat Tn anul 451 (care a declarat ereticS aceastS
TnvStSturS). Ei nu recunosc decSt natura diving a lui Isus („o singura
nature”). Doctrina monofizitS a fost adoptatS de cinci biserici orientaie:
armeanS, etiopiana, copta din Egipt, iacobita din Siria §i Indiana din
Malabar.
64
curor dorneniu lirigvistic s e tntinde TnsS §i Tn nordul Iranuiui. In
T ra n s ca u ca zia , azerii m usulm ani traiau a m es te ca ji cu arm en ii
c re § tin i, lucru c a re va fav o riza izbucnirea unor g rave conflicte
n ajionale, Tn secoiul al XX-lea.
La fel ca Tn Balcani, Rusia s-a implicat Tn Transcau

cazia sub pretextul protejSrii celor doua popoare cre§tine
de aid. ameninfate de puterea otoimanS sau de cea per-
sanS. In anul 1783, regatui Georgiei trecea sub protec
torate Rusiei, iar Tn 1801 Gruzia era incorporate definitiv
in imperiul {arilor. DupS rSzboaiele victorioase purtate cu
Persia (1804-1813, 1826-1828) §i cu Imperiul Otoman
(1.806-1812, 1828-1829), Rusia incheia cucerirea
Transcaucaziei, adaugand Georgiei o buna parte a
Armeniei (cu ora§ul Erevan), nordul Azerbaidjanului §i
Daghestanul (uitimele doua provincii fiind situate pe coas-
ta apuseana a Marii Caspice).
Sfidand oarecum geografia, Rusia cucerise
Transcaucazia fara sa fi pus stapanire pe lanful muntos al
Caucazului de Nord, locuit de razboinicele populatii
musulmane. In aceste condifii, ocuparea Caucazului
devine principala problema militara a Rusiei, Tn perioada
scursa Tntre Pacea de la Adrianopol §i Razboiul Crimeii.
Rusia avea acum interesul strategic de a asigura securi-
tatea drumului militar spre Georgia, care strabatea lanful
muntos caucazian.
, Micile popoare musulmane din Caucaz au rezistat in
fafa puterii militare a Rusiei timp de aproape jumatate de
deceniu. Cu toate ca aveau Tn spate o Tndelungata tradifie
a rivaiitafilor §i conflictelor tribale, popuiafiile caucaziene
au consimfit totu§i sa T§i uneasca eforturile Tn fafa
arrnatelor ruse§ti. Sub conducerea unor §efi miiitari §\ reli
gion, motivafi ideologic §i fanatizafi de ideea „razboiului
sfant” dus tmpotriva necredincio§ilor, abhazii, cecenii sau
cerchezii au purtat un rSzboi de gheriia extrem de efficient,
favorizat de relieful accidental care Ti adapostea. Intre anii
1834-1859, rezistenfa din Caucaz a fost condusa de ima-
mul §amil, un iider religios cecen, care va deveni o figura
legendarS Tn randurile conafionalilor sai .28 Tn timpul
Razboiului Crimeii, ru§ii au fost nevoifi sa imobilizeze
peste 2 0 0 , 0 0 0 de oameni pentru a fine sub control
Caucazul, ceea ce evidenfiazS amploarea rezistenfei din
munfi. De-abia la Tnceputul anilor ’60, cu preful genocidu-
lui, al distrugerii satelor §i al stramutarii unor popu|a|ii
Tntregi de munteni Tn regiunile de campie, vor reu§i
armatele ruse§ti sa Tncheie operafiunea de pacificare din
Caucaz.
3. Expansiunea in Asia Gentrala

, Finalizarea cuceririi Caucazului, dar §i Tnfrangerea
suferita Tn Razboiul Crimeii (1853-1855), care staviiea
orice pretence de expansiune spre vest, i-au determinat
pe ru§i sa T§i Tntoarca atenfia Tn direcfia Asiei Centrale §i a
Extremuiui Orient.
28 RSzboiul neconventional condus de §ami! poate ft comparat c

mi§carea spaniolS (guerilla) TndreptatS Tmpotriva lui Napoleon
(1808-1814), cu cea inij;iatS de algerianul Abd-el-Kader Tmpotriva
ocupa{iei franceze (18 32 -1 84 7 ) sau —- de ce nu? — cu mi§carea de
rezistenJS din Muntii Apuseni, condusS de Avram lancu Tn anii
1848-1849. Peste 150 do ani, amintirea lui §amil va fi resuscitate Tn
Caucazul de Nord, .cu ocazia conflictelor dintre ru§i §i aceia§i ceceni,
condu§i acum de generalul Dudaev. Tn epoca romantics aceste mi§cSri
de rezisten{S au fost privite cu simpalie, iar liderii lor erau consideraji
eroi populari. AstSzi, eie suscitS controverse, practicile lor fiind asimi-
late uneori cu terorismul.
66
Ipfpa ze le fertile, dar aproape ‘ inaccesibile, din
Transoxiana, Tnconjurate de de§erturile red din mijiocul
Asiei, se aflau sub autoritatea a trei emirate musulmane,
conduse Tnca din secoiul a! XVI-lea (de cand Mohammed
§eibani cucerise Mawerannahrul) de diverse dinastii
uzbece. Unii dina§ti revendicau chiar o ascendenfS mon-
goia ginghishanida, motiv pentru care purtau titlul de hani.
Cel mai vestic era hanatul Hiva, care cuprindea cursul
inferior al fluviului Amu-Daria (provincia istorica Horezm) §i
de§erturile turkmene din rasSrituI Marii Caspice. In inima
Transoxianei se situa emiratul de Buhara, cel mai semni
ficativ mo§tenitor al gloriei apuse a Asiei Centrale, a carui
autoritate se extindea asupra vailor fertile ale Zaraf§anului
§i Amu-Dariei, cu ora§ele istorice Buhara §i Samarkand. In
fine, Tn rasarit se afla hanatul Kokand, care cuprindea
valea Tnalta a Ferganei, precum §i zonele din nord-estul
Turkestanului, la Tntalnirea munfilor cu stepele populate de
kazahi §i de kirghizi. y :
Cucerirea rusa a evitat..zona de§ertica din rasaritul
Marii Caspice §i din jurul Lacului Aral, a§a ca armatele
rusesti vor intra Tn Asia Centraia venind dinspre nord §i
chiar dinspre est. Sprijinindu-se pe forturile Tntarite din ste
pele Kazahstanului, trupele farului ataca mai Tntai hanatul
Kokand, Tn anul 1860. Pana Tn 1868, cea mai mare parte
a hanatului, incluzand ora§ul Ta§kent, era ocupata. In anul
1868, ru§ii ataca §i emiratui de Buhara, cucerind partea
rasariteana a acestuia, de la Samarkand pana la poalele
Pamirului. In 1869, campania de cucerire a Asiei Centrale
continua cu o spectaculoasa operafiune navaia. Pentru a
ocoli zonele greu accesibile din jurul Lacului Aral, trupele
ruse§ti se concentreaza Tn regiunea Caucazului, tra-
verseaza Marea Caspica §i debarca pe |arm urile
rasaritene ale acesteia, aflate sub stapanirea hanatului de
67
Mk
Hiva. De aici, ru§ii avanseazS spre sud, cucerind fSrmui
turkmen al MSrii Caspice, panS la frontiera cu Persia.
Principala m otivate strategics a Rusiei Tn aceasta cam-
panie a fost aceea de a se apropia cat mai mult de „mSrile
calde”, adicS de Oceanul Indian, dominat de englezii care
stSpaneau India. De aceea, dupS Tnfrangerea militarS a
celor trei emirate din Asia CentralS, Rusia nu a insistat Tn
direcfia desSvar§irii cuceririi sale, a ocupSrii ?i colonizSrii
acestor teritorii. Hanatul Kokand, situat cel mai aproape
de stSpanirile ruse§ti mai vechi din Kazahstan, era anexat,
Tn anul 1876, dar hanatul de Hiva §i emiratul de Buhara au
fost menfinute ca state autonome. Ele dobandesc statutul
de protectorate ale Rusiei, dar rSman sub guvernarea
dinastiilor locale.
Ocolind §i ISsand Tn urmS aceste teritorii neocupate, pe
care s-a mSrginit sa le subordoneze din punct de vedere
politic, expansiunea ruseascS se va Tndrepta, Tn schimb,
Tn cea mai mare vitezS, spre frontierele Persiei, Afganis
tanului, indiei §i Chinei occidentaie. Intre anii 1879-1881
au fost Tnvinse triburile nomade aie turkmenilor, astfel c3
Rusia s-a instalat Tn mod ferm de-a lungul frontierei
nordice a Persiei. In 1885, avangSrzile ruse§ti au intrat pe
teritoriul Afganistanului, provocand un incident care risca
sa declan§eze un razboi Tntre Rusia §i Marea Britanie. In
fine, Tn anii 1890-1892 Rusia a ocupat platoul Tnalt al Pa-
mirului (a§a-numitul „acoperi§ al lumii”, flancat de varfurile
muntoase de peste opt mii de metri ale lanfului hima-
layan), inserandu-se astfel Tn unghiul strategic dintre Asia
Centrala, Afganistan, India de nord §i China apuseanS.
Era de a§teptat ca expansiunea ruseasca in Asia Centrala sa

provoace reacfia energies a Marii Britanii, care T§i vedea pericli-
tatS stSpanirea asupra indiei §i nu dorea ca Rusia sa aihS acces
68
la Oceanul Indian. Fiecare pas al Rusiei a atras dupS sine o
re p lie s pe mSsurS din partea Angliei, atat Tn ceea ce prive§te
avansui militar dinspre India spre nord, cat §i sub raportul
negocierilor dipiomatice, menite sSasigure stabilitatea Tn zonS
§i sS apianeze situafiile conflictuale. In acest sens, prima ocu-
pare a Kabulului, din anul 1839, nu era decat o masurS desti-
natS sS contracareze avansui Rusiei Tn stepele kazahe; dupa
cum ai doilea rSzboi afgan (1878-1880), soldat cu instaurarea
protectoratuiui britanie asupra Afganistanului, a reprezentat
riposta englezS Tn fafa campaniei ruse§ti de cucerire a Asiei
Centrale, din deceniul anterior.
Menajarea autonomiei hanatului Hiva §i emiratului Buhara de
cStre ru§i (atitudine simetricS Tn raport cu instituirea de cStre bri
tanici a unui protectorat la Kabul) evidenfiazS acelea§i eforturi
dipiomatice destinate sS asigure un echilibru politic Tn regiune §i
sS previnS confruntarea directs Tntre cele douS mari puteri. Pe
de aits parte, Rusia §i Marea Britanie nudoreau sS administreze
Tn mod direct teritorii cum erau Afganistanul sau emiratul de
Buhara (a cSror anexiune completa arfi fost prea costisitoare, Tn
raport cu beneficiile economice Tndoielnice care puteau fi prezu-
mate). Din acest motiv, solujia exercitSrii unui control politic indi
rect, Tn formula protectoratuiui sau chiar a sferelor de influenfS
(ca Tn Persia), a fost consideratS mult mai avantajoasS, finSnd
cont de obiectivele preponderent strategice urmSrite de cele
douS mari puteri Tn regiunea Asiei Centrale.
Este de remarcat faptul cS atatTn Caucaz, cat §i in Asia

Centrals, expansiunea Rusiei a fost motivate) Tn primul
rand de asemenea considerente strategice, §i nu de
dorinfa de a-§i extinde cu orice pref dominafia sau de a
obfirie beneficii economice Tn urma anexiunii. Mai Tntai, a
existat nevoia de protecfie Tn fafa incursiunilor pradalnice
ale nomazilor din Kazahstan sau a populafiilor musulmane
din Caucaz. Apoi, o importanfa foarte mare a jucat §i per-
spectiva g e n e ra to r §i strategilor ru§i. Ace§tia se temeau
69
ca Tn situafia Tn care Rusia nu va ocupa zonele respective
(Transcaucazia, Asia Centrala, Extremul Orient), acestea
vor cSdea prada tendinjelor expansioniste ale altor puteri,
cum era cazul Marii Britanii, §i Tn acest fe! va fi ameninfata
Tnsa§i siguranfa teritoriilor din inima Rusiei. Vidul de pu
tere existent la frontierele aproximative ale Rusiei, siabi-
ciunea unor vecini cum erau Imperiul Otoman, Persia sau
China (ca sa nu mai vorbim de situafia incerta a zoneior
intermediare, cum erau emiratele din Asia Centrala sau
teritoriile controlate de nomazii stepelor) au determinat
Rusia sa duca o politica de stabilizare a acestor frontiere
fluctuante, cu scopul de a-§i asigura propria securitate,
Acestor motivafii generale li s-au adaugat, ca Tntot
deauna, factorii locaii, Tntampiatori, care au dirijat uneori
expansiunea Tntr-un mod mult mai decis decat au deter-
minat-o poruncile farului. Cucerirea Siberiei. de exemplu,
a fost la originile ei o inifiativa particulara, promovata de
vanatorii, negustorii §i cazacii interesafi de valorificarea
resurselor economice ale regiunii. Functionarii §i osta§ii
farului, precum §i preofii ortodoc§i, au sosit abia Tn urma
acestor pionieri. Pe de alta parte, expansiunea Tn stepele
Asiei Centrale sau chiar Tn Caucaz a fost puternic stimu-
lata de ambifiile personale ale generator care comandau
trupele cantonate Tn aceste regiuni. Incidentele de fron
t ie r , avand ca urmare noi incursiuni Tn teritoriul inamic,
noi cuceriri §i anexiuni, reprezentau pentru ace§ti ofiferi o
modalitate ideaia de a face cariera, motiv pentru care ade-
seori le provocau Tn mod intenfionat. Asemenea initiative
individuate au furnizat o motivafie a expansiunii des Tntal-
nita Tn istoria colonialismului §i, Tn general, a politicilor de
tip imperial.
70
4. Rusia §i lumea musulmana: Integra re,
colonizare, coabitare
Intalnirea dintre Rusia ortodoxa §i poputafiile musul
mane pe care le-a supus a generat o experienfS istorica
deosebitde complexS. Rusia era un imperiu de tip asiatic,
I supranational, interesat Tn primul rand de mentinerea pu
terii sale §i de exploatarea populafiilor pe care le stapa-
nea. Din acest motiv, ea nu a dus o politics de omoge-
| hizare administrative §i cultural^, similara celei promovate
de statele din Occidentul european, lucru valabil mai ales
| Tn regiunile sale asiatice §i musulmane: De altfel, Rusia
era constransa priri forja TmprejurSrilor s§ fina cont de
deosebirile esenjiale care separau diferitele sale parti
componente. tn spiritul acestei politici pragmatice, teritori-
iie ruse§ti locuite de populate musulmane au beneficiat de
un tratament extrem de diferenjiat, adaptat condifiilor
locale.
La Tnceputuri, In secoiul al XVI-lea, cand Ivan cel
GrOaznic i-a supus pe tatarii de pe Volga, s-a Tncercat
asimilarea forfata a acestora, prin convertire §i printr-o
politica de prigoana similara celei practicate de spanioli Tn
perioada Reconquistei. Dar aceasta scurta ..cruciada” nu a
reprezentat decat o exceptie Tn istoria raporturilor dintre
Rusia §i supu§ii sai islamici. In general, politica ruseasca
nu i-a tratat niciodata pe musulmani ca pe o categorie fun-
1 :: damentai ostila, care trebuie supusa 5 tibei epurari etnice
;;j sau religioase. Dimpotriva, tarii au Tncercat sa T§i apropie
| populafia musulmana §i sa ca§tige loialitatea acesteia,
motiv pentru care au dus o politica surpririzgtor de tole-
| ranta §i concesiva. Daca musuimanii T§i dovedeau
| ata§amentul fata de stat §\ fata de ideologia lui oficiala,
| specificitatea lor culturaia era menajata.
71
m
II
■a Astfel, tatarii puteau s3 urmeze cariera military in armata
ruseascS, unii dintre ei ajungand in pozijii Tnalte. Existau mari
familii nobiliare ruse?ti de origine t3tar&, a?a cum au fost
■a lussupovii. Desigur, pentru a ajunge la un asemenea nivel, con-

vertirea la ortodoxie reprezenta o condifie necesarS, dar nu aU lip-
sit nici tatarii sau alfi musulmani care au fost primifi Tn serviciul
farului f§r§ sS renunje la religia islamicS. In anul 1816, de exem
ia plu, Tnsu§i tarul Alexandru I era cel care ridica prima moschee din
Moscova, menita sa omagieze amintirea osta§ilor musulmani,
tStari sau ba^kiri, care cazuserS Tn rSzboaiele purtate Tmpotriva
ii Franfei. La sfar§itul secolului al XlX-lea, se construia o moschee
chiar §i Tn parcul palatului de varS al farilor, de la Jarskoe Selo,
destinatS copiilor demnitarilor musulmani din Imperiu, educafi Tn
ii spirit rusesc pe langS curtea din Sankt Petersburg.
Statutul unora dintre populafiile m usulm ane intrate Tn
ii im periu era reglem entat §i p rin docum ente de drept inter

national. De exem plu, tra tatu l sem nat Tn anul 1774 la
K uciuk-Kainargi, ale cSrui prevederi asigurau garanfii pen
ii tru populatiiie cre§tine din Im periul O tom an, reglem enta, Tn

mod similar, statutul tS tarilor din C rim eea intrati sub autori-
tatea Im periuiui Rus. N obilim ea tatarS T§i pSstra privilegiile,
ii fiind asimilatS celei ruse§ti, iar bunurile eclezia stice isla

mice ( waqf) rSm aneau Tn adm injstrarea clerutui m usulm an.
Tn unele cazuri, se ajungea la situatia paradoxalS Tn care,
ii Tn Sfanta Rusie, nobilii m usulm ani tatari sau azeri defineau
iobagi ru§i cre§tini, pe care Ti exploatau Tn conform itate cu
legislatia sociala extinsS Ja scara Tntregului im periu.
ii § i mai a cce n tu a l era p a rticu la rism u l re g iu n ilo r din Asia
C entrala, intrate Tn raza e xp a n siu n ii ruse§ti Tn secoiul al
X VIII-lea. Pentru a-§i im pune a u torita tea Tn step ele locuite
de kazahi, tarii au a p e la t la serviciile ta ta rilo r m usulm ani,
care T§i d o vedise ra de m ulta vrem e loialita tea fafa de
R usia. Cu s p rijin u l a c e s to ra , a u to rita fiie ruse§ti au
72
prom ovat in A sia C e n tra ls o politick de toleranfS reli-
gioasa, bine institu fiona lizatS §i reglem entatS.
Jn anul 1773, sub dom nia farinei Ecaterina a ll-a, se
em itea un decret de toleranfS fafS de ceieialte refigii, care
era inspirat §i de fiiosofia iluministS, dar §\ de realitSfile con-
fesionale atat de d iv e rs e . din imperiu. Viafa spirituals a
m usulm anilor era pusS subrautoritatea unei direcfii a aface-
rilor religioase (controlatS de 5stat, la fe i -oa §j Biserica
Ortodoxa), iar credincio§ilor li se permitea sS i§i efectueze
pelerinajele la M ecca §i sa deschidS §coli coranice, destinate
educafiei islam ice. Politica de deschidere a farinei a mers
panS la sprijinirea financiarS a unei m adrasa (§coalS. teolo-
gicS superioarS islamicS), la Buhara. Tot acest tratam ent
favorabii acordat p o p u la p o r m usulm ane (care mergea de la
m enajarea identitSJii lin g vistice §i re ligioase panS la
m entinerea structurilor sociale §i uneori chiar a autonom iei
juridice sau adm inistrative) i§i avea, evident, preful sSu,
reprezentat de loialitatea politics fafS de autoritatea Rusiei.
In se co iu l al X lX -le a , extin d e re a autoritStii ruse§ti
asupra n o ilo r te rito rii m usulm ane cucerite, mai ales Tn A sia
C entrals, a c u n o scu t trei form e diferite, adaptate particu-
iaritSJiior locale.
In regiun ile exp u se Tn mod dire ct influenjei ruse§ti, cum
erau s te p e le din nordul K azah stan ului, se in trodu ce
a d m in istra fia ruseascS civilS, la fel ca Tn orice altS
gubernie din im periu. D eoarece zona era slab populatS,
se Tncurajeaza a§ezarea com pacts §i masivS a coloni§tiior
veniti din regiun ile europene, care intem eiazS noi a?ezSri,
practicS a g ric u ltu ra sau c o m e rfu l. C o lo n iz a re a
K azahstanului m odifies radical peisajul etnic al provinciei.
PanS la re volufia bol§evicS, 40% din p o p u la te era de o ri
gine europeanS , iar prozelitism ul religios ortodox se m a
nifests §i el ca o prezenfS sem nificativa Tn aceastS
regiune. M odelul de cotonizare din K azahstan era sim ilar
celui p ra ctica t de am ericani Tn preeriile din F a r W e s t
Cea de-a doua form a de colonizare este prezentS Tn
Turkestan, Tn te rito riile sm ulse em iratelor m usulm an e din
T ransoxiana. A ce ste zone su n t puse sub a d m inistra tie m i
litary, iar regim ul de aici seamSnS foarte bine cu cel e x is
ten t Tn coloniile franceze ori britanice, din A sia sau din
A frica. A utorit& tile se m S rginesc sS preia puterea politics,
d a r nu intervin deloc la nivelul structurilor sociale locale §i
nu fa c nici un e fo rt pentru a -i rusifica sau pe ntru a-i con
v e r t p e b 3 § tin a § i. ? 1 '-7;' s
Populajia de aici trSie§te Tn continuare sub autoritatea propri-
etarilor fnnciari §i a mollahilor musulmani, iar legea religioasS
islamicS (shari’a) este cea care reglementeazS viata cotidianS a
comunitStilor. OficialitStile §i firava populatie rusofonS din
Turkestan, alcStuitS din funcfionari, militari §i negustori, se
separS de masa localnicilor, grupandu-se Tn ora§e nou constru-
ite, unde se eflS gara, garnizoana militarS §i o bisericS ortodQxS
destinatS exclusiv coloniei ruse§ti. Acest regim colonial nu inter
vine Tn viatalocals decat pentru a valorifica anumite resurse eco
nomice ale regiunii, exploatate Tn mod intensiv, Tn regim de
monoculture. Marea afacere economics din Turkestan este bum-
bacul, introdus §i cultivat aici pe mari suprafete irigate, Tn folosul
metropolei. De aitfel, cucerirea Turkestanului a fost mOtivatS §i
de nevoia de a asigura aceastS materie primS vitalS pentru
industria Rusiei, Tntr-un moment Tn care RSzboiul Civil din Statele
Unite (1861—1865) a periclitat importurile europene de bumbac.
Tn fine, cea de-a treia formS de exercitare a dom inafiei
ruses?ti Tn Asia C entrals o constituie protectorateie instituite
Tn B uhara §i Tn Hiva. Aici rSman neatinse nu do ar structurile
sociale, ci §i dinastiile locale conservatoare. A cestea vor
conduce Tn mod autonom o societate care nu are aproape
nim ic Tn com un cu restu! Rusiei, Tn afara obligatiei de a-§i
m entine loialitatea politics fa fS d e im periu.
74
In mod se m n ifica tiv pentru a ce st tra tam e nt d ife re n tia t
aplicat m u su lm a n ilo r din A sia C entrals, ace§tia nu au fo s t
considered cetSJeni ru§i, ci d o a r „supu§i de o rig in e
strSinS” . In consecinfS , ei erau scutiti de serviciul m ilitar,
neputand servi Tn arm ata ruseascS d e ca t Tn caiitate de v o
luntary D oar tStarii §i ba§kirii, care erau Tncorporati de
multa vrem e Tn R usia §i trSiau sub autorita tea regim ului
adm inistrativ curent, aveau o b lig a jia de a efectua serviciu l
militar, ca orlce cetacean rus.
A cest regim ap a rte pe care I-a cu n oscut p o p u la jia de
religie islam icS din R usia Tn tim pul stSpanirii Jarilor —
datorat, Tn ultimS in sta n ts, particularism ului profund al
societStii m usulm ane -— a lua t sfar§it o datS cu instaurarea
regim ului sovie tic Tn R usia. Nu Tntamp!Stor, una dintre
prim ele con secinte pe care le-a avut ace st e ve n im e n t Tn
istoria A siei C entrale a fo s t desfiintarea ultim e lor relieve
aie m o§tenirii sale istorice: Tn anul 1920, hanatul Hiva §i
em iratul B uhara erau d e sfiin ta te de regim ul boi§evic §i
incluse, ca §i restul T urkesta nu lu i, Tn noile republici sovie-
tice. care se Tnfiinteaza dupS 1918. D ar pa rticula rism ele
locale v o r su p ra vie tu i §i v o r TmbrSca noi form e, inclusiv Tn
tim pul celor 73 de ani de dom ina tie a regim ului com unist.
A cest fenom en explicS d e sprin derea celo r §ase republici
m a jo rita r m u su lm a n e din cadrul U niunii S o vie tice §i
proclam area lor ca state independente, Tn anul 1991.
5. Siberia §i Extremul Orient rusesc

In pofida faptului ca ocupS un sfert din continen tul asi-
atic, S iberia este o regiun e neglijatS de istoriei, fiind privitS,
de obicei, ca o simpIS p relun gire a Rusiei, lipsitS de spe ci-
ficitate istorica §i culturalS. A ce st lucru se datoreazS,
poate, densitStii extrem de reduse a p o pula jie i sale, risi-
pita Tn im ensitatea Tntinderilor frig uro ase m arginite de
M un|ii Urali, O ceanul Tnghetat de Nord, O ceanul P acific §i
de§erturile A siei C entrale.
Din punctde vedere iingvistic, populatiiie siberiene traditionale

fac parte din-marea familie a popoarelor altaice, care cuprinde, Tn
principal, neamurile turcice, mongole §i tunguse. Tn Siberia .de
Vest Tntalnim semintii fino-ugrice, cum sunt hansi-mansi sau
samoezii, iar Tn rest predomina p o p u la te tunguse, Tnrudite cu
mongolii (iaku}ii, nanaipi, ciuccii). Credintele religioase Tmparta§ite
de triburile siberiene, pana Tn epoca moderns, refiectau modul de
viata primitiv al acestor comunitati de vanStori §i pescari.
Animismul (personificarea, Tn spirit religios, a unor obiecte sau
fenomene ale naturii), §amanismul (care presupune delirul extatic
al preotului, Tn vederea dobandirii unor abilitati magico-rituale),
solidaritatea mistica dintre oameni §i animale sunt cateva trasaturi
care diferentiaza viata spirituaia a populatiilor siberiene, Tn raport
cu marile religii monoteiste ale Asiei §i ale Orientului.
Cea mai m are parte a S iberiei a fo s t cucerita de R usia

Tntr-un rastim p relativ scurt, la sfar§itul seco lului a! X V I-lea
§i Tn prim ele decenii ale veacUlui urm ator. V arful de lance
al acestei expansiuni l-au fo rm a t cazacii, o categorie de
oam eni liberi cu rosturi m ilitare, care au ju c a t rciul de
exploratori, soldati §i grSniceri. Ei erau angaja ti de m arii
negustori ru§i an g re n a fi Tn va lo rifica re a resurse lo r S iberiei
(mai ales bianurile de anim ale), pentru a le proteja intere-
sele com erciale. C a za cii au Tnterheiat aici prim ele a§ezari
?i forturi, la punctele de tre ce re peste m arile rauri. Ulterior,
statul rus T§i va im pune autoritatea asupra a ce sto r regiuni
greu controlabile, pretinza nd bS§tina§ilor un im p o zit sub
form a de blanuri, d a r farS a Tncerca sa le schim be m odul
de viata traditional.
76
Tn anii 1581—1582, o arm ata particular^ de cazaci,
com andatS de hatm anul Erm ak, trecea Muntii Urali §i
cucerea hanatul S iberiei de Vest, o form ajiune politics
mongolS, su cce soare a H oardei de Aur, situatS pe raul
lrta§. Tn d e ceniile urm Stoare, printr-un efort extraordinar,
cazacii ?§i extind autoritatea asupra catorva m ilioane de
Km2, fSrS a m ai Tntalni TnsS vre o rezistenJS militarS sem ni-
ficativS. Tn 1639 atingeau m alurile O ceanului Pacific, iar Tn
anul 1648 fon da u prim ul port rusesc de aici, fortul O hotsk.
Supunerea popu'Iafiilor siberiene a constituit o sarcinS re-
lativ u§oarS, d a r deplasarea de-a lungul uria§elor sup rafe je
Tnghetate, m e n jin e re a controlului asupra lor §i protejarea
CSilor de co m u n ica tie au reprezentat performance re m a r-
cabile. Tn e x p e d it e lor, cazacii au folosit cu succes cSile
fiuviale siberiene, avansand, Tn lunile de varS, de-a lungul
coastelor O ceanului Tnghe|at de Nord §i urcand apoi, pe
cursul m a rilor fluvii O bi, Enisei, Lena sau Kolam a, pentru a
ajunge Tn regiunile m eridionale ale Siberiei.
In sudul S iberiei, R usia se love§te TnsS de puterea
C hinei m anciurie ne, aflatS acum Tn plinS expansiune.
DupS o serie de dispute, Tn anul 1689, prin tratatul de la
N ercinsk, fro n tie ra dintre cele douS ^Sri era stabilitS pe o
linie situatS m u lt spre nord faJS de fluviul Amur, ceea ce
TndepSrta R usia de accesul la P acific Tntr-o zona liberS de
gheturi. Cu to a te acestea, R usia va respecta tim p de
a proape douS seco le d e lim itare a respectivS.
Spre nord §i est, direcjii Tri care singurUl adversar Tl constitu-

iau Tntinderiie nesfar§!te ale tundrei, expansiunea Rusiei con
tinue Tn acela§i mod impetuos. In secoiul al XVIII-lea, expeditiile
capitanuiui Bering, explorator danez In serviciul iarilor, conduc
Sa ocuparea peninsulei Kamceatka §i a extremita£ii nord-estlce a
continentului asiatic, peninsula Ciukotsk. Van&torii de bISnuri §i
/igatorii ru§i nu se vor opri Tnsa nici la stramtoarea Bering. La
r§itul secolului al XVIII-lea ei debarcS pe continentul ameri-
t §i Tncep sS colonizeze Alaska, iar Tn primele decenii ale
acuiui urmator se extind tot mai mult spre sud, panS Tn
lifornia, Unde TntemeiazS, Tn anul 1812, a§ezarea de la Fort
■ss:29 Guvernul rus TnsS, care a neglijat, Tri general, valorifi-
rea resurselor greu exploatabiie ale Siberiei, se va arSta §i
ii putin interesat de TndepSrtata sa posesiune american§, pe
re o va vinde Statelor Unite, Tn anul 1867.a0
Tn schim b, tot la m ijiocul secolului al X lX -lea,

Rusia T§i
i Tndrepta din nou atenîa asupra frontierei cu China, Tn
intextul politicii sale de expansiune asiatica, prom ovatS
ipa Tnfrarigerea suferitS Tn RSzboiul C rim eii. anii Tn
558-1860, profitand de criza interns §i externS care
vS§ea Tn acel m om ent Im periul Celest, R usia Ti sm ulge
;e stu ia p rovincii Tntinse, Tn sud -estu l S iberie i §i la
ceanul Pacific. Rusia dobande§te astfel toate teritoriiie de
nord de Am ur, iar dincolo dd acest fluviu se extinde panS
frontiera cu C oreea, unde Tntemeiaza V ladivostokul, cel
lai im portant port al sSu la Pacific, Tntr-o zonS libera de
he|uri. Prin aceste noi posesiuni, organizate Tn a§a-num i-
3 Provincie MaritimS, R usia ie§ea din lim itele Siberiei,
evenind o prezentS im portanta §i Tn E xtrem ul Orient. Tn
ecehiile prem ergStoare PrimuTui Razboi M ondial, RusTa
e va confrunta Tn aceastS regiune cu o nouS m are putere
siaticS, Japonia, cu care T§i disputS insula Sahalin, pre-
urn §i influenza asupra M anciuriei §i Coreii.
29 P an a astazi, com unitatile ortodoxe din A laska §i din insulele
Ueutine am intesc do aceasta spectacuioasa exp an siu n s transconti-
ientaia a Rusiei.
30 Ironie a istoriei (gandindu-ne la resursele aurifere §i petroiiere
:are vor fi descoperite aici mai tarziu!): singurul adversar ai acestei tran-
iactii a fost Congresul am erican, cSruia pre|ul solicitat de tar pentru
\la s k a - §apte milioane do d o la r i... i s-a pArut o sum S prea ridicata.
S-5 •' Capitolul IV
RELIGIILE EXTREMULUI ORIENT
(ASIA SUDICA §1 RAs ARITEANA)
>
C ontinentul a sia tic este ca ra cte riza t de o m are d ive rsi-
tate religioasS. Din a ce st p u n ct de vedere, p rin cipale le ci-
vilizatii din E xtrem ul O rie n t se de o se b e sc profund de
spafiul cultural europ ean sau de cel islam ic. In aceastS
zonS nu s-a m anifestat, de-a lungul istoriei, re la |ia de
identificare dintre o anum itS civilizafie §i o religie unicS,
ata§atS acesteia, care sa Ti defineascS spe cificul. DacS
pentru civiiiza|ia europeanS cre§tinism ul reprezinta o co m
ponents esenîalS a ide ntitatii sale, iar civilizatia-isla m icS
poate fi definitS Tn m od e xclu siv prin dim e n siu n e a ei reii-
gioasS, Tn m ajo ritatea tS rilor asia tice lucrurile se prezintS
Tntr-un mod diferit. Mai ales Tn cazul C hinei §| al J a p o n ie i,
dar §i ai Indiei sau al u n o r regiuni din A sia de S ud-E st,
rem arcam coe xistenta catorva religii. principale Tn cadrul
aceleia§i tSri, natiuni sau civilizafM. .
Numero§i savanti au Tncercat sa identifice marile arii de civi-

lizafie care au TmpSrtit omenirea, de-a lungul istoriei, utilizand
criteriul apartenentei religioase a societStilor respective.
Politologul american Samuel Huntington, de exemplu, a lansat
teoria referitoare la „ciocnirea” dramatics a celor opt civilizafii ale
lumii contemporane, conflict la baza caruia ar sta diferentele
religioase existente Tntre acestea (the clash o f civilisations). Dar
exemplul pluralismului religios care a caracterizat dintotdeauna
China sau Japonia — fSrS ca acest pluralism sa fragmenteze Tn
vreun fel specificitatea celor douS mari civilizajii asiatice — ne
arata cS teoriile care suprapun religiile cu civilizafiile, Tntr-un
mod rigid, sunt adeseori contrazise de realitate.
79
D iversitatea cre d in te lo r prezen te Tn A sia tradifion ala
este dublatS de fe rvoarea care caracterizeazS via ta reli-
gioasa din aceasta regiune: TrasStura respectiva, rem ar-
catS mai Tntai de grecii antici, a fo st transform atS cu tim pul
Tntr-un adevSrat cli§eu. A ce st stereotip, cre at de cStre
europeni, contrapune ra tiona lism ui §i m aterialism ul —
specifice civilizatiei occid enta le — vietii spirituale profunde
care i-ar defini pe asiatici §i orie nta li. O ccidentul ar fi exce-
lat Tn opera de sup une re a spatiului, ceea ce i-a conferit
puterea, Tn tim p ce O rientul s-a r fi rem arcat prin stSpanirea
tim pului, dobandind astfel Tntelepciunea, In ce mSsurS
asem enea aforism e su n t rodul unor observatii em pirice
judicioase sau constituie spe culafii ieftine §i ge neralized
nefondate — reprezintS o Tntrebare pe m arginea cSreia se
poate m edita Tndelung. f - - ^
In orice caz, Tn secoiul al X X -lea, num ero§i europeni
sau nord-am ericani, nesatisfS cuti de oferta spiritu als a ci
vilizatiei occidentale, §i-au Tndreptat atentia spre universul
religios al A siei tra d ifio n a le . A§a a fo st cazul ganditorului
francez Rene G uenon, care s-a convertit la islam ism §i a
scris despre su p e rio rita te a sp iritu a ls a O rientului Tn raport
cu O ccidentul, sau al rom an ului M ircea Eiiade, care a ple-
cat Tn India pentru a cSuta izvoarele unei e xiste nte reli
g io a se a u te n tic e . S trS v e c h e a im a g in e m e n ta ls a
contrastului radical care l-a r diferentia pe europeanul
rational de o rie nta lul im a g in a tiv explicS §i succesul de
care s-au bu cura t religiile asiatice, tehnicile yoga sau
m editatia tra n sce n d e n ta la , Tn randurile tin e re tu lu i din
Europa sau din A m erica, pe parcursul ultim elor decenii.
A sem enea co n structii m entale schem atice, m enite sS
esentializeze §i sS traducS Tn jim bajul m itului diferentele
culturale, au Tntretinut m ereu com plexele, re sentim entele
80
§i. autocu lp abilizS rile con§tiin|ei occidentale, confruntatS
cu ace st a lte r-e g o nelini§titor, repre zenta t de spiritualitatea
o rie n ta ls .31
1. Clasificarea religiilor asiatice

Intr-o cla sifica re sui-generis, bazatS pe criteriul originii
§i al datei de a p arifie , putem distinge, Tn ansam blul
cre din|e lor re lig io a se asiatice, un substrat, un stra t §i un
superstrat. S u b s tra tu l este fo rm a t din strSvechile religii
anim iste, care au s u p ra v ie fu it panS Tn epoca m oderns,
mai ales sub fo rm a §am anism uiui practicat de po pula jiile
siberiene. M o ngo lii §i popoa rele turcice din A sia C en trals
au TmpSrtS§it, de ase m e n e a , cre d in je religioase anim iste,
panS cand au a d o p ta t budism ul, respectiv islam ism ul.
S tra tu l p ro p riu -z is al m a rilo r religii asiatice orientale,
nSscute pe a c e s t co n tin e n t §i strans legate de specificul
civilizatiei sale, cup rind e hinduism ul, budism ul, daoism ul,
con fucian ism ul §i sh in toism u l. Evident, acestea au Tncor-
porat, Tntr-o mSsurS m ai m are sau mai micS, m o§tenirea
strSvedhe a c u lte lo r anim iste, existente Tnaintea aparitiei
m arilor religii. Tn fine, su p e rs tra tu l religios al A siei orientale
este com pus din cele douS m ari religii apSrute Tn sanul
popoarelor sem itice , cre§tinism ul §i islam ism ul. Din per-
spectiva tradition alS a A sie i orientale, credintele re sp e c
tive po t fi co n siderate, a§adar, ni§te religii strSine, care au
oStruns Tn a ce st spa tiu la o datS mai tarzie.
31 SS am intim d o a rs u c c e s u l pe care l-au cunoscut religiile orientale
?ri randurile g e n e ra te ! „beat” sau „flow er-pow er”, din anii ‘6 0 —'70 ai
secolului trecut. M irajul spiritualitStii asiatice era asociat cu consum ul
de droguri, d ar ?i cu non-violenta, protecjia anim alelor, vegetarianis-
mul, tehnicile con tem plative sau arte ie m artiale.
81
Cu toate acestea, cre§tinismul §i mai ales islamismul s-au
implantat temeinic Tn Extremul Orient, devenind componente
esentiale ale geografiei culturale asiatice. Cre§tinismul, de
exemplu, este reprezentat de comunitSti minoritare rSspandite
Tn toate JSrile Asiei, unele foarte vechi (cum este cazul cre§tinilor
nestorieni din China), a Itele mai recente, apSrute ca urmare a
eforturilor misionare din perioada expansiunii coioniale. In
Extremul Orient exists chiar tSri compact cre§tine, a§a cum este
Republica Filipinelor, unde majoritatea populajiei a devenit
catolicS, pe parcursul stSpanirii spaniole; care a durat Tntre anii
1521—1898. In Coreea de Sud, la ora actuals, circa o treime din
populatie este catolicS sau protestantS, Tn urma spectaculosuiui
proces de conyertire la cre§tinism a credincio§ilor budi§ti, sur-
venit dupS Al Doilea RSzboi Mondial.
Religia islamicS a cunoscut un destin §i mai strSlucit, de-a
lungul Tntregului continent asiatic. AstSzi, Islamul constitute una
dintre principalele religii ale Extremului Orient,"iar cele mai mari
concentrSri de populatie musulmanS de pe glob nu mai sunt
localizate Tn statele arabe, Tn Turcia sau in Iran, ci Tn tSri din Asia
SudicS §i RSsSriteanS. Tn afara regiunilor islamizate IncS din
primele. secole ale cuceririi arabe (Orientul Mijlociu §i Asia
Centrals, panS la hotarele Chinei §i ale Indiei), religia musul
manS a pStruns masiv §i Tn Asia de Sud-Est. Ea este prezentS
mai ales Tn zonele maritime din Asia Sud-EsticS, deschise Tn
mod natural Tn fata navigatorilor $i comerciantilor arabi, plecati
Tn cSutarea mirodeniilor din Insulinda §i a mStSsurilor din China.
Ace§ti navigatori sunt cei care au propagat credinta Tn Allah
panS in regiuni atat de TndepSrtate. A§a a fost cazul coastelor
Malaieziei §i ale uria§ului arhipelag indonezian, ai cSror iocuitori
au adoptat islamismul in secoiul a! XV-lea. Indonezia de astSzi,
cu cele douS sute de milioane de Iocuitori ai sSi, este cea mai
mare {arS musulmanS din lume .32 Islamul cuprinde, a§adar,
32 U rm atS de Pakistan §i de Bangladesh, ca tSri m ajoritar m usul

m an e. India, unde adepjii Islam ului nu constituie „decat” o m inoritate
(1 2 0 de m ilioane de Iocuitori!); se aflS pe locul trei Tn lume, Tn privin|a
numSruiui de credincio§i m usulm ani. ■•
82
de-a lu n g u l Asiei Orientale, o fa§ie discontinue de teritorii su-
dice, cu p o p u la tie n u m e ro a s S , m e rg a n d d in Pakistan §i
B an g la de sh , panS in s u d u l in s u le lo r Filipine.
D aca fa ce m TnsS a b s tra c tie de cre § tin is m §i de

islamism, observam cS m ajoritatea p o pula tiilo r care trSiesc
Tn Extrem ul O rient au a d optat religii autohtone, nSscute §i
afirmate Tn aceastS regiune. Ele sunt cele care dau nota
specifics a respective lor societSti asiatice. P rincipaleie
societSti §i civilizatii afirm ate aici de-a lungul istoriei, Tn
primul rand India, C hina §i Japonia, sunt dom inate de religii
asiatice orientale. De asem enea, acelea§i religii sunt
TmpSrtS§ite Tn m ajoritatea tS rilor continentale din sud-estul
asiatic (Birm ania, T hailan da, C am bodgia, Laos, V ietnam ),
precum §i Tn.regiunile a cSror istorie a fo st strans legatS de
expansiunea civilizatiei hinduse, chineze sau japoneze,
cum ar fi Nepalul, Tibetul, M ongolia §i C o re e a ..
| lu d a is m u l, c re § tin is m u l §i is la m is m u l : s u n t ; re lig ii
m onoteiste, apSrute Tn sanul p o p u la tiilo r sem itice de evrei
§i arabi, care locuiau la m a rg in ile p u stiurilor A rabiei. Ele se
bazeazS pe ideea e x is te n je i unui D um nezeu unic §i atot-
puternic §i au fost revelate o m enirii de profeti cum au fost
Moise, Isus sau M ahom ed. Toate cele trei m ari reliqii au o
doctrina extrem de coerentS §i sistem aticS, expusS Tn
paginile unor Carti sacre, prin interm ediul cSrora a fost
transm is A devarul a c e s to r credinte.
In contrast cu rigo are a care caracterizeazS religiile
Cartii, credintele re lig ioase din A sia O rientala par stu-
foase, incoerente §i instabile, atunci cand su n t an alizate
din pe rsp e ctiva unui cre §tin sau a unui m u sulm an .
Religiile asiatice penduleazS Tntre politeism §i m onoteism
(a§a cum face hinduism u l), neagS uneori e xiste nta unui
D um nezeu cre a to r (cazul budism ului),. se prezintS sub
form a unei filosofii m orale §i sociale (co nfucia nism u l), iar
credincio§ii ior practice un sincretism religios de necon-
ceput pentru un european, aderand Tn m od sim ulta n la
douS sau trei religii diferite. A nalizand cre d in te le orientale,
ne este greu sS spunem , adeseori, dacS avem de a face
cu o religie veritabilS (Tn Tntelesul pe care Ti dSm noi ace s
tei no|iuni), sau este vorba despre un sistem filo so fic, un
Tndrumar de exe rcijii fizice, de tehnici erotice sau de m edi-
tatie, despre un se t de cerem onii §i ritualuri fo rm a le sau
chiar despre o form S de ateism . Desigur, a c e s t lucru nu
TnseamnS cS societafile asiatice TmpSrtS§esc o experien^S
religioasS total diferitS, Tn comparable cu cre§tinii sau
m usuim anii, ci do ar cS form ele ei de m a n ife sta re sunt
specifice, fiind mai greu de descifrat, dacS ne raportSm
do ar la sensul pe care Tl dau vie jii re ligioase europ enii.
2. Religiile Indiei
India, uria§ul subcontinent care adSposte§te una dintre
ccle m ai m ari aglom erSri um ane ale planetei, este carac-
terizatS de o uim itoare diversitate etno-iingvisticS §i cultu-
ralS. Ea ilustreazS perfect §i principalele trSsSturi ale reli-
g iozitatii asiatice, adicS pluralism ul, sincre tism ui §i intensi-
tatea viefii religioase.
In India coexists §ase religii principale. P atru dintre ele,
respectiv hinduism ul, budism ul, ja in is m u l §i religia sikh,
sunt considerate credinte autohtone, sp e c ific indiene,
deoarece au luat na§tere Tn cuprinsul a ce stu i spaîu.
C elelalte doua, isla m ism u l §i cre$tinism ul, su n t religii
strSine, aduse Tn India de cStre cuceritorii care au dom i-
nat-o tim p de o m ie de ani. De§i hinduism ul este religia
majoritarS, fiind strans legat de identitatea politica §i
84
cultural^ a Indiei, a c e s t lucru nu TnseamnS ca restul
credinjelo r re lig ioase , de§i m inoritare, nu §i-ar fi pus
am prenta, tn m od a p asat, a su p ra civilizatiei indiene.
H indu ism ul e ste o re lig ie strSveche, care T§i are ori-
ginea Tn m ito lo g ia ved icS 33 a po p u la tiilo r indoeuropene,
patrunse Tn India Tn m ilen iul al 11-lea Tnaintea erei noastre.
In m ileniul I T.e.n., pe baza religiei vedice, s-a fo rm a t re li
gia brahm anica. Tn prim e le seco le ale erei noastre, brah-
m anjsm ul a a b s o rb it n u m e ro a se elem ente ale religiei con-
curente budiste. Tn urm a a ce stu i proces a lu a t na§tere o
nouS religie, h in d u ism u l, co n ce p jia religioasS pe care a
adoptat-o m a jo rita te a p o p u la tie i in d ie n e . 34
H induism ul preia din religia brahm anica ideea exis-
tentei unui s p irit u n iversa l, n u m itB rahm an. S copul final al
existentei este co n to p ire a tu tu ro r sp irite lor individuate Tn
aceastS e se n ta universa ia , lucru care se realizeaza prin
transm jgratia sufle telor, ad ica prin reTncarnarea acestora
(,avatara) de-a lun gul m ai m u lto r vie|i. C alea care perm ite
atingerea sco p u lu i fin a l p re su p u n e un c o m p o rta m e n t
ascetic, de pa§irea co n d itie i um ane, renuntarea la bunurile
trecatoare ale v ie |ii co tid ie n e . A ce ste norm e m o rale
reprezinta, de fapt, va lo rile su p re m e ale hinduism uluL
M itologia h in d u ista cup rind e sute de ze ita ji, dar, ade-
seori; acestea su n t p e rce p u te de credincio§i ca ipostaze
ale un ei s in g u re d iv in ita ti, Tntruchipata su b d ife rite
■■Tnfaji§ari. Din a c e s t motiv, hinduism ul se Tncadreaza cu
33 D e la V e d a („§tiinta"); term e n u l se folose§te frecvent §i la plural
{V edele) = a n sam b lu v a s t d e scrieri religioase brahm anice, red actate
in sanscritS, lim ba p o p u la te ! a rie n e antice din India. G el m ai cunoscut
ciclu al V e d elo r cuprinde U p an i§ ad e le, com entarii care aprofundeazS
m v§tatura religioas§ brahm anicfi §i stau la baza hinduism ului.
’ 34 Term enul „hinduism" este d e data recenta, fiind creat d e britanici,
in jurul anilor 1 8 3 0 .
85
greu Tn categoriile clasice ale istoriei re lig iilo r (m ono teism
sau politeism ), ceea ce i-a determ inat pe s a v a n ji sa apre-
cieze ca avem de-a face cu un henoteism , adica o religie
care recunoa§te, pe langa o divinitate suprem a, ap a re n t
unica, §i existen|a altor zeitafi. Cele mai cunoscute figuri
ale panteonului hinduist sunt grupate Tn tria da fo rm a ta din
Brahm a (principiul creator al universului), V ishnu (p fis-
trStorul acestuia) §i Shiva (principiul distrugS tor al un ive r
sului). ■- . ■ -
H induism ul a preluat din religia brahm anica §i sistem ul
celor patru caste Tn care este TmpSrtitS so cie ta te a Indi
ana35, sistem care s-a m enfinut, Tntr-o form a diversificata ,
pana Tn epoca m oderna. Hindui§tii cred ca reTncarharlle
succesive 'a le fiecarui individ nu pot avea loc d e ca t Tn
cadrul aceleia§i caste. D estinul um an nu are nici un sens
Tn afara condijiona rii sale sociale, definita prin a p a rte n e n ja
la o anum ita casta. D atorita acestei cre din|e puternice,
hinduism ul jo a c a §i rolul unei filosofii m orale §i sociale,
care perm ite m entinerea structurii tradiîonale a socie taî
indiene. w-ru. : l.
si In schim b, Tn pofida faptului ca reprezinta principalul
liant ideologic §i spiritual al Indiei, hinduism ul nu este o
religie bine o rgan izata §i conturatS. El nu d isp une de o ie-
rarhie clericala §i nici de o doctrina.ycanoniqa, unanim
recunoscuta, iar ritualurile $i cultul sau flu ctu e a za de la o
regiune la alta, De aceea, hinduisrpul p o a te .fi considerat
---------------------------------------- ------------------------------------------------------------------------------------------------------- m u - 3 ■ "■ - *
35
C eie patru caste (varna) tradiîonale sunt: preoiii brahm ani ( brah-
m aria); rSzboinicii §i conducStorii (k§atriya), agricultorii independents ?i
negustorii (vaisya), slujitorii celorlalte caste, m eseria§i, plugari d ep en
d e n t etc. (sudra): Toî oam enii din afara casteior erau lipsiji de drepturi
§i de identitate socialS, alcStuind categoria „celor c are nu pot fi atin§i”
(par/a). T re ce rea dintr-o casts in alta sau cSsStoriile m ixte erau strict
interzise. AstSzi, Tn India exists cateva mii de caste, apSrute treptat, Tn
urma diversificSrii sociale, etnice §i culturale.
86
mai curand un sistem so cio -re lig io s §i o con ceptie g e n e
rals despre viata, d e ca t o religie Tn sensul p repo nde ren t
teologic pe care Tl presupun alte credinte.
J a in ism u l este o religie care cuprinde d o a r cateva m i
lioane de adepti, ceea ce repre zin ta o m ino ritate redusS,
la scara popula tiei Indiei. T ntem eietorul eponim al acestei
credinte a fo st Tnteleptul Jina, care, a tra it Tn secoiul al
V l-lea T.e.n., fiind, a§adar, un co n tem p ora n al lui Buddha.
R eligia ja in is ta prezinta m ulte a se m a n a ri cu hinduism ul §i
budism ul, ducand la extrem ideea ascezei §i a no n-
v io le h te i. A s c e tii ja in i§ ti tra ie s c fie cO m plet goi, fie
Tnve§mantati Tn alb. D eo are ce cred ca Tntre toate com po-
nentele universului exista o stra nsa legatura, jaini§tii se
a b jin de la uciderea orica rei fa p tu ri Tnsufle|ite, inclusiv a
c e lo r mai neTnsem nate ganganii. R efuzand sa poarte
arm e §i sa practice m eserii care a r pune Tn pericol exis-
tenta vreunei vie tu ito a re , jaini§ tii s-au spe cializat Tn pro-
ducerea de bijuterii, ia r astazi lucreaza Tn b a n d sau Tn
a d m in is tra te . A stfel, ei au d e ve n it o m inoritate prospera §i
cultivata, extrem de re specta ta Tn India, reu§ind sa nu se
lase antren ati Tn co n flicte le relig ioase §i intercom unita re
din patria lor. D octrina n o n -vio le n je i, pusa la loc de cinste
de jaini§ti §i prezen ta Tn toa te religiile tra dition ale indiene,
a influentat §i a cfiu n e a politica prom ovata de M ahatm a
G andhi, liderul m i§carii indiene pentru independenta, din
prim a ju m a ta te a se co lu lu i al X X -le a . 36 i; nihru~/-
R eligia sikh constitute o alta cre dinta m inoritara din
India, care s-a a firm a t Tnsa d e o se b it de p regn ant Tn istorie.
Fiind plasata, din p u n ct de ve d e re geografic, la fro ntiera
dintre Islam §i lum ea hindusa, religia sikh este, de fapt, o
com binatie orig inaia a c e lo r d o u a credinte. Ea a fo s t
36 G andhi era TnsS d e religie hinduistfj, apariinand castei vaisya.
fondatS In secoiul al X V -lea §i este rSspanditS panS astSzi,
Tn mod exclusiv, Tn randu riie unei pSr{i a popula iie i pun-
jabi, din nord-vestul Indiei. C a p ita la religioasS a credin-
cio§ilor sikh se afIS Tn ora§ul sfa n t A m ritsar, din Punjabu!
indian. C redincio§ii sikh form eazS o m inoritate extrem de
rSzboinicS, iar portul pu m n a lu lu i reprezintS unui dintre
sem nele lor distinctive.
De-a lungul timpului, s-a dezvoltat un conflict acerb Tntre

hindu§i §i sikh-$\. Aceste tensiuni au atins un punct culminant Tn
.mill 1984. DupS ce, Tn urma unor incidente, „templul de aur” de
la Amritsar a fost asediat de trupele indiene, Indira Gandhi, §efa
■juvornului de la Delhi, era asasinatS de propriile sale gSrzi, for-
nriate Tn mod traditional din soldati sikh. AlSturi de conflictul inter-
comunltar care Ti opune pe hindu§i musulmanilor, rivalitatea
istoricS dintre hindu§i §i minoritatea sikh reprezintS cea de-a
doua mare problems interns a Indiei contemporane.
3. Budismul: o religie cu vocafie universala

Jainism ul §i religia sikh nu reprezintS TnsS d e ca t douS
credinte m inoritare, a c S ro ra rie de rSspandire este limitatS
la spafiul indiam B udism ul —- care, alSturi de hinduism ,
este cea de-a doua m are religie a om enirii nSscutS Tn
India -— s-a b u cura t de un de stin diferit. Spre d e oseb ire de
ce le la lte c re d in te in d ie n e , b u d is m u l.- a c u n o s c u t o
rSspandire rem arcabilS pe Tntreg continentul asiatic, iar
astSzi chiar d in co lo de lim itele acestuia. Din ace st pu nct
de vedere, al rS spandirii g e ografice, Tn sanul unor popoare
§i culturi diferite, b u dism u l este sing ura credinfS o rie nta ls
care m erits denum irea de religie universalS, alSturi de
cre§tinism §i de islam ism .
88
R eligia budista a apSrut Tn secolele V l- V T.e.n., cand
pare ca a tra it Tntemeietorul acestei credinte, Budc
S akyam uni. De§i s-a nSscut ca o re a cjie Tndrept;
Tmpotriva religiei brahm anice §i a sistem ului social rigic
ca ste lor indiene, budism ul prezinta o serie de elem ei
com une cu brahm anism ul, de exem plu cre dinja ca fiecc
om cun oa§ te mai m ulte vieti succesive.
R eligia budista a ajuns Tntr-o pozijie dom inanta Tn Inc
Tn ultim e le seco le dinaintea erei cre§tine, cand a deve
chiar re lig ie de stat. Im ediat dupa aceea Tnsa, budism u
pie rdu t m a jo rita te a terenului ca§tigat Tn India, Tn fa|a n
religii hinduiste , afirm ata Tn prim ele secole ale erei nos
tre. Pe to t parcursul epocii m oderne, pana astazi, bud
m ul nu a m ai fo st de cat un cult m inoritar Tn patria sa <
origine. Pe de alta parte Tnsa, nu trebuie uitat nici fap tul ■
budism ul a in flu e n ja t puternic noua c re d in ja hinduisl
devenita re lig ia dom inanta a subcontinentUlui indian.
Budismul piine Tn centrul atenjiei sale fiinja umanS. Dt

admite existenja unor divinitSJi, el este o religie nonteis.
deoarece combate teOria brahmanica potrivit cSreia ar exista i
Dumnezeu creator. BUdismul §i-a datorat succesul, atat la o
ginile sale, cat §i Tn zilele noastre, caracterului sSu extrem <
democratic. El afirmS c5 toji oamenii sunt egali Tn faja suferinj
§i au acela§i drept de a obtine mantuirea, eliberarea final
indiferent de condi|ia lor socialS. Toti oamenii pot sS ajungS
Nirvana, adicS sS punS capSt reincarnSrilor lor succesive
existentei aducStoare de suferiniS, obînand Iini§tea absolute
fericirea eternS. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul conten
plaîei yoga §i a practicSrii consecvente a virtutilor. Tehnici
contemplative §i ascetice yoga Tnlesnesc contopirea omului 1
Nirvana, Tl ajutS sS se deta§eZe de constrangerile lume§ti, per
tru a dobandi o cunoa§tere superioara, de naturS misticS.
8
Id e e a c a o ric e fo r m a d e e x is te n ja p r e s u p u n e o a d a n c S
u fe rin ta , d o c trin a n o n -v io le n te i § L a re n u n ^ arii, im p o rta n ^ a a c o rr
ia ta m o ra le i, c o m p a s iu n ii §i fa p te lo r b u n e r e p r e z in t a c a te v a
a m e d e b a z a a le re lig ie i b u d is te .37
Din punct de vedere al organizSrii religioase, budism ul

im puriu a refuzat orice form S de ierarhie sa ce rdo taia, ca
fi practicarea ritualurilor, fiind, a§adar, o religie fa ra preoji.
Existau doar cunoscutii cSlugSri budi§ti, care duceau o
✓ia|a asce tics §i contem p lative In m anastiri §i se bucurau
de respectul credincio§ilor la id , dar nu se poate vorbi
despre o linie de s e p a ra te rigida Tntre cele do ua categorii
de practicanti ai religiei budiste, la id §i c a iu g a ri . 38
Dupa cum am vazut, de-a lungul prim e lo r secole ale
erei noastre, budism ul §i-a p ie rdu t pozitia d o m ina nta pe
care o ocupase la un m o m en t dat Tn patria sa de origine,
India. In schirnb, el a cun oscut o raspan dire spectacu-
loasS Tn tot restul E xtrem ului O rient, din A s ia C entrala
pana Tn Japonia §i din M ongolia pana Tn insula C eylon.
Pentru o vrem e, budism ul a reu§it sa cu ce re a sca aproape
Tntreaga A s ie .39 : > ib ^ v
D ar tot atat de adevarat este §i fap tul ca, Tn cele din
urm a, budism ul nu a reu§it sa se m entinS ca religie m ajori-
tara de cat Tn cateva tSri din A sia de Sud §i de S ud-Est,
v - ■' ' ; : .- 'ii "•■■'Vrv\: •:1- j-V-■
37 D upa cum se observgucu u§urinta, ace ste trSsaturi se reg&sesc
§i Tn cazul credinjei cre§tine. Pentru raporturile doctrinare dintre cele
douS religii, vezi c on s id erab le papei loan Paul al ll-le a , din volum ul S 3
trecem p ra g u l sperantei. ' ' “
38 Tn fa ze le mai tarzii a le religiei budiste a p ar caiugari cu functii
sacerdotale; c are Tndeplinesc ritualuri §i alte practici de cult. Tn C hina s?i
tn Japonia ei se num esc bonzi. :c ‘ • *•.: ? ■ - .i
39 C e a mai vestica p o p u la te adep ta a religiei budiste sunt kalmucii,
un neam de origine m ongolS, care trSie§te Tn nord-vestui M arii
C aspice, Tntre Volga §i D on. b in punct de v e d e re a! situarii geografice,
kalmucii sunt un popor european.
90
fiind izgonit sau supus co n ve rtirii Tn m ulte regiuni pe care
le dom inase anterior. A ce st lucru se explicS prin lipsa de
com bativitate a budism ului, a cSrui filoso fie pune un
acce nt d e o se b it pe ideea n o n -vio le n je i. De asem enea,
regresul a p a re n t al b u dism u lu i o rig in a r s-a d a tora t §i ca-
racterului n e sistem a tic al a ce ste i religii, care nu dispunea
de o ierarhje clericals, de org a n iza re religioasS §i de ritu-
aluri. B udism ului i-au lipsit, a§adar, tocm ai principalele
m ijloace p ractice de a firm a re sp e cifice m a rilor religii, prin
care acestea au reu§it sS se im punS Tn randurile societStii,
dincolo de sed uctia p rin cip iilo r lor spirituale.
Pe de a lts parte, aceastS „carentS ” a budism ului
tra dition al a re p re ze n ta t §i un avantaj, perm itandu-i sS
c o a b ite z e Tn m od d is c re t cu alte c re d in te §i sS
supravietuiascS Tn fo rm e sincre tice. C hiar dacS nu ocupS
pozitia d o m in a n ts, bu dism u l reprezintS, papa astSzi, un
ele m en t de bazS al vietii relig ioase din C hina §i din
Japonia, unde adeptii co n fu cia n ism u lu i sau ai shintoism u-
lui nu ezitS sS calce pragul te m p le lo r budiste.
In secoiul I e.n., Tn sanul budismului" a avu t loc o m are
schism S, com parabilS cu cea ca re a TmpSrtit lum ea
cre§tinS Tntre catoiici §i ortodoc§i. C ele douS ram uri rezul-
tafe poartS de n u m ire a de budism m a haya na (M arele
V ehicul) §i budism hJn a ya n a (M icul V ehicul). Term eriul de
„M ic V ehicu i” (hTnaySna) nu reprezintS TnsS d e ca t o denu-
m ire peiorativa data acestei subdiviziuni a budism ului de
catre ram ura concurentS (care §i-a rezervat pentru sine
denum irea de „M arele V e h icu l”). De aceea, este mai
corect sS folosim , pentru bu dism u l hTnaySna, denum irea
de Theravada (..Doctrina ce lo r b&trani”), pe care si-o dau
Tn§i§i adeptii acestei co n fe siu n i budiste.
B u d is m u l T h e ra va d a , ca re a c o n s e rv a t o fo rm s
tra d itio n a lists a religiei lui B uddha, s-a rS spandit Tn cateva
tari din A sia SudicS §i S ud-EsticS , Tn care a rSmas, panS
astSzi, religia d o m in a n ts, TmpSrtS§itS de m ajoritatea popu-
la tie i. D om eniul T h e ra va d e i cup rind e Sri Lanka (insula
Ceylon, din sudul Indiei), precum §i blocul com pact form at
din patru {Sri ale A siei S ud-E stice : B irm ania, Thailanda,
Laos §i C am bodgia. id e n tita te a p o litics §i culturalS a a c e s
tor state este strans legatS de budism ul theravadin, con-
side rat religia oficialS a JSrilor respective. De§i cre d in ja lor
le interzicea isS utilizeze arm ele, de-a lungul istoriei au
existat §i situatii Tn care budi§tii din JSrile respective au
abandonat principiul n o n -vio le n te i §i au luptat Tmpotriva
unor agresiuni ven ite din exterior, cu atat mai m ult cu cat
acestea au fost pe rce p u te ca un atentat la adresa religiei
budiste.
M ahayana (sau M arele V ehicu l) reprezintS o v a ria n ts
re form ats a b u dism u lu i originar. A ce st curent a reu§it sS
dea un nou a va n t religiei budiste, aflatS Tn recul Tn India.
A deptii M arelui V ehicu l au a co rd a t o atenjie mai m are
prozelitism ului §i tu tu ro r m o dalitS tilor de influentare a vieîi
laice, prom ovSnd astfel o tendinJS cu totul strSinS bu dis
m ului clasic. In a c e s t scop, budism ul m ahSyana a proce-
da t la divinizarea lui B uddha §i a pus bazele unui cu lt bu-
dist, prin co n struirea de te m p le §i statui gig antice ale lui
Buddha. Din India, unde a lu a t fiin^S Tn secoiul I e.n,,
M arele V ehicul s-a rS spandit Tn N epal, Tibet, M ongolia,
China, Japonia, C o re e a §i V ietnam . Budism ul m ahSyana
este m ult mai e te rog en , Tn com paratie cu cel theravadin,
cunoscand nu m e ro a se curente §i variante autonom e. In
m ajoritatea regiuh ilo rT n care este prezent, el nu a devenit
o religie d o m ina nts, oficialS, ci a coabitat cu alte credinte.
tri Tibet §i M ongolia, budismul m ahayana s-a dezvoltat Tn

variants- lam aisiS: S pre deosebire de alte ramuri ale budismului.
92
lam aism ul s-a structurat ca o bisericS organizatS, af\aU
autoritatea unui lider religios suprem , care poartS titiul de I
L am a. Tn statul tibetan, D alai-L am a, care rezida in ca
Lhasa, nu detinea doar puterea reliaioasS, ci §i intreaga a
tate politick. Din secoiul al X V -lea §i panS Tn anul 1951,
Tibetul a fost a n e x a t de C hina com unistS, aceastS
m untoasS a fost organizatS ca o teocra|ie, condusS de <
lam aist.
B udism ul m a haya na a cunoscut o largS rSspandii

C hina, in te gra ndu -se Tn tradiîa culturalS a acestei
d e venin d un e le m e n t ese n jia l al spiritualitS tii chin
Influenza p o litics §i culturalS a Chinei a fa c ilita t rSsps
rea b u dism u lu i m ahayana Tn alte {Sri asiatice, unde re
budistS a fo s t adoptatS Tn calitatea sa de com ponen
pre stig io a se i civiliza jii chineze. A§a a fo st cazul C ore
V ie tn a m u lu i §i al Japoniei.
4. Flumlismiil religios al Chinei: daoism,

confucianism. budism
DacS facem a b stra cjie de activa com unitate cre§
sau de m in o rita te a m usulm anS din n o rd -v e s tu l
(p rovincia X injiang), Tn China se pot d istin ge trei re
tradi|ionate: daoism ul, co n fucian ism ul §i budism ul. S
d e o s e b ire de India, unde p lu ra lis m u l c re d in ê lo r
exprim S prin e xiste n ja un or com unitSti re ligioase se
rate, Tn C hina, fenornenul cel mai caracteristic Tl reprez
Tmpletirea ce lo r trei religii principale. M ajoritatea ch in e i
aderS la toate cele trei credinte, am algam and, Tn
mSsurS m ai m are sau mai micS, elem ente de dogm a i
gioasS, de ritual sau de d e vojiun e in d ivid u a ls apartin;
unor religii diferite. Unii observatori o c c id e n ta l-!, surpr
aceastS m obilitate religioasS, au ajuns sS afirm e cS Tn
izatia chinezS nu exists o religie veritabilS, Tn condifiile
;are budism ul este un im port indian, daoism ul are mai
t un caracter m agic, decat religios, iar confucian ism ul
s o filosofie.
D aoism ul are la bazS ideiie filosofului chinez Lao Zi,
e a trSit Tn secoiul VI T.e.n. P otrivit acestora, D ao (sau
lea) este principiul universal care asigurS ordine a §i
ictionarea universului. El se m anifests prin contrad ictia
tre cele douS principii cosm ogonice, yin §i y a n g 40, al
-or im pact neTntrerupt determ inS toate transform S rile
re se p e tre c Tn lum e. P le ca n d de la s is te m u l
ntradictiei dintre yin §i yang, daoism ul dezvoltS o
reagS c o sm o lo g ie , precum §i o g a ndire m e d ic a ls
trem de elaborata. ' • ~
Cu toate cS se bazeazS pe concepte atat de ab stracte,
joism ul este, prin excelen^S, o religie popularS, ancoratS
ofund Tn sensibilitatea mul$imilor chineze. P opularitatea
3 este asiguratS de cultul fe rve n t ai d ife rite lo r spirite §i fi-
jri sacre, dintre care cel mai im po rta nt este S tapanul
eresc. De§i religia daoistS nu dispune de un corp
reotesc propriu-zis, exists, Tn schim b, calugSri, m anastiri
' tem ple, iar cerem oriiile religioase sunt celebrate de
iae§trii daoi§ti, cSlugSri sau la id extrem de re sp e cta ji Tn,
ecare com unitate. Pentru asce jii daoi§ti, obiectivul princi-
al al existenêi um ane trebuie sS fie cSutarea „n e m u ririi” ,
idicS identificarea cu Dao. A ce st lucru poate fi re alizat prin
ixercijii fizice §i spirituale, prin practicarea co n te m p la tici
nistice, da r §i a artelor m artiale, a picturii sau a caligrafiei.
1 '•'■f 1■. ■■■>rs-i;:'* j. ; • • .. . / .• ■ . ■> :■/; ;. v \ .• i- :.v t ? -■
• !*/
40 Yin este principiul negativ, femiriin, care simbolizeaza Tntunericul,
rigul, dublura, Tn timp ce yang este principiul pozitiv, masculin, al
uminii, al cSldurii, a ceea ce este principals ‘ w ■
94
A doua m are religie chinezS, c o n fu c ia n is m u l', a fost
Tntemeiata de filoso ful Kong Qiu, care a tra it tot Tn secoiul
al V l-le a T.e.n, ca §t Lao Zi. In cultura europeanS, el este
cun oscut sub un num e latinizat („Confuei'us”)', pe care i
l-au a trib u it m isionarii iezuiti din secoiul al X VII-lea! Prin
op era-sa, C onfucius nu a d o rit sa Tntem eieze o re lig ie, ci
do ar sS alcatuiascS un corpus al culturii tradi{ionale
chineze, continand principaiele teorii filosofice, etice §i
religioase. D octrina confucian ista urm are§te consolidarea
ordinii m orale, socia le §i politice a C hinei tra d ijio n a le ,
explicand, totodata, m odul Tn care ace asta societate se
integreaza, arm onios, Tn ansam blul universului. C o n fu cia
nism ul propune, Tn.primul rand' norm e de com portam ent
V iata oarpenilor tre buie sa se.bazeze p e virtute (re n), ceea
ce * pre su p u n e re sp e cta re a e tich e te i sociale, a d ica a
In
m oravurilor, d a tin ilo r §i ritualurilor. a ce s t fel, fiecare indi
vid trebuie sa se com porte potrivit locului pe care Tl ocupa
Tntr-o societate ierarhizata, care Tl are Tn fru nte a sa pe
Tmparat. ,
D im ensiunea propriu-zis religioasS a acestei doctrine este

asiguratS de practicile sale de cult. Un loc esenjial Tn cadrul con-
fucianism ului Tl ocupa ritualurile, Tn cadrul cSrora s e celebreazS
cultul strSmo§ilor §i al C erului. In mod traditional, cultul Cerului
era oficiat doar de TmpSraL D e a se m e n ea , un rol im portant Tl
a v e a arta divinatiei, adic.S descifrarea tainelor Viitorului de cStre
prezicStori. In pofida acestor accente ceva mai „mistice”, ritu
alurile confuciahiste nu sunt practicate din ratiuni teoiogice, ci
mai ales din m otive sociale §i m orale. Rolul lor principal este
acela de a influenta pozitiv conduita oam enilor §i de a asigura
arm onia socials.
41 Termenul „confucianism” a fost creat de misionarii cre§tini

europeni, Tn secoiul al XVII-lea.
Ceie douS mari c o n c e p t religioase nSscute in China,
daoism ul §i confucianism ul, au ocupat locuri extrem de
diferite In is to ria , acestei tSri. C onfucianism ul a fost
Tntrejinut de elita intelectualS chinezS, fiind propagat prin
interm ediul statului §i al a d m inistra te!. Cu timpul, el a
devenit doctrina oficialS a statului chinez, o ideologie uti-
lizatS Tn vederea JegitimSrii puterii imperiale. Daoismul, Tn
schimb, a rSmas mereu o religie popularS, neoficialS, prac-
ticatS intens la nivelul comunitStilor locale, dar ignoratS sau
chiar persecutatS, adeseori. de autoritStile statului.
In primele secole ale erei noastre, budismul mahayana
s-a rSspandit §i el Tn China. Sub influenza daoism ului local,
in China s-a dezvoltat budism ul zen42, axat pe o tehnicS
specifics a meditafiei individuale. De atunci Tncolo, cultura
chinezS a rSmas marcatS Tn mod definitiv de toate cele trei
mari religii, care s-au tolerat reciproc la nivelul sensibilitStii
populare, fiind practicate Tn mod sincretic.
La sfar§itul secolului al X lX -lea, ihteiectualii reform atori
chinezi, care doreau m odernizarea tSrii, considerau cS
daoism ul reprezintS o rSmS§i|S ru§inoasS a traditiilor feu-
dale, Tnapoiate, ale Chinei. C onfucianism ul, pe de alts
parte, a fost puternic afectat de prSbu§irea puterii im peri
ale, Tn anul 1911. Regim ul com unist, Instaurat Tn 1949; a
prom ovat ateismul, Tncercand sS subm ineze toate form ele
vietii religioase. Cu toate acestea, la ora actuals se con
stats supraviefuirea tuturor celor trei mari religii ale Chinei,
precum §i un proces de revalorizare a mo§tenirii acestora.
42 De fapt, Tn China, aceasta formS larg rSspandit§ a budismului se

nume§te chan. Tn Japonia, unde a cunoscut maxima sa popularitate, ea
a fost numitS zen, denumire care a rSmasapoi consacratS Tn istoria
religiilor.
96
5 . R elig iile Jap on iei: sim bioza d intre
shintoism §i budism
Tntr-un mod asemSnStor cu situatia din China, viata

spirituals a jap one zilo r este caracterizata §i ea de practi
carea sincreticS a mai m ultor religii: Cele douS religii
traditionale. ale Japoniei, care fac obiectul acestei coa-
bitSri, sunt shin toism u l §i budismul.,
S hintoism ul este o strSveche religie popularS, pe care
nu o TmpSrtS§esc decat japonezii, motiv pentru care a fost
consideratS o religie etnicS. A vand ur §i o rig in e a Tn
credintele anim iste ale populatiilor japoneze prim itive,
shintoism ul este o religie politeistS, care celebreazS un
numSr im presionant de divinitsti indigene (kam i): „opt sute
de m iriade” , dupS cum afirmS traditia shintoistS. Ace§ti
kami personifies elem entele naturii, astrele, m untii, raurile,
mergand panS la diferite plante, stanci sau izvoare. Unii
kami sunt legati de diverse meserii, obiecte de TmbrS-
cSminte sau din viata cotidianS, Tn timp ce altii sunt spirite
ale strSmo§ilor Casei im periale ori ale rSzboinicilor renu-
miti. Toate aceste divinitsti sunt venerate mai ales Tn sanc-
tuare, locuri de rugSciune §i pelerinaj pe care japonezii le
pretuiesc Tn mod deosebit. A rm onia triunghiularS care tre-
buie sS existe Tntre zei, oam eni §i m ediul am bianl
reprezintS un elem ent esential al acestei religii aproape
panteiste, care divinizeazS frum usetile peisajului §i ale
naturii. - ? .-.^ 0 . ...
Spre deosebire de zeitStile m arilor religii m onoteiste,
divinitStile shintoiste nu sunt atotputernice §i atot§tiutoare.
Pe de altS parte, datoritS structurii politeiste a panteonului
sau, shintoism ul recunoa§te existenta divinitStilor altor
culte, considerand cS toate zeitStile pot coexista Tn mod
arm onios. ”
97
Un loc important jn cadrul religiei shintoiste Tl ocupa
iultul domestic, p© care ^ practjc§ fjecare familie, Tn cadrul
laminului sau. A cg sta presupune ritualurile sSvar§ite Tn
afa micilor altare ^ acaS a, unde sunt celebrate
divinitatile familisj ^ Spjrjt^le celor morti. Shintoismul
domestic, popular, ,e s te lipsit de organizare §i se bazeaza
pe practicile re!igj0ase jncjjv iduale, eventual pe cele ale
unui grup restrans Credincio§i, lega|i de un sanctuar.
Exista §i un cmt shintoist imperial. In cadrul acestuia,
sunt celebrate divjnjta^|e Casei imperiale, Tn frunte cu
zeita-soare, Amaterasu O-mikami. In mod traditional, se
considera ca din aceasta divinitate suprema descinde
familia domnitoare a jgponiei.
Incepand cu s § co|u|a|\/|-lea e.n., Tn Japonia pStrunde
budism ul m ah3y$na jm p 0 rta t din China §i din Coreea. Un
rol important m acea sta expansiune Tl au curentele.mistice
din cadrul budisrnu|uj chiriez, Tn primul rand tantrismul.
Mai tarziu, budismU|nipon va fi influenjat putemic de doc-
trina zen, prmcipa|a formg pe care a Tmbracat-o religia
budista Tn China ^ m a j a|es |n Japonia.
Budismul zen g cun0scut o mare popularitate Tn arhipelagul

nipon, fiind sprijinit cje TrripSrati §i de nobilime. Pe parcursul
perioadei m ed ievg i^ e | a ,je venit religia oficialS a Japoniei.
Acest fapt s-a datorat prestjgiuiui imens de care s-a bucurat aid
cultura chinezS, 0 sUrsa spirituals care a influentat profund
Tntreaga civilizatia ja ponezS. Cu toate acestea, vechea religie
shintoistS nu a d is p g ,-^ jar j ntre budismul japonez shintoism
s-a stabilit o re la te jnteractiune reciprocS, o simbiozS care
dureaza pana astg2j ImpSratii au Tncercat sS puna Tn serviciul
statului am bele rîjgjj jar cSlugSrii budi§ti au stabilit un sistem
de corespondents, prjn care ^jvinitStile shintoiste erau integrate
Tn panteonul b u d j^
98
Dupa anui 1868, cand Tncepe Era Meiji §i procesul de
m odernizare al Japoniei, noile autoritafi au Tncercat sS
irnpuna jap one zilo r o religie unica, apta sa devinS liantul
spiritual al unei nafiuni m oderne §i civilizate. In mod firesc,
ei §i-au Tndreptat atenjia spre shintoism , al cSrui caracter
arhaic, specific japonez, rezona perfect cu cerinjele ide-
ologiei nationaliste. De asem enea, prom ovarea shintois-
mului, strans iegat de cultul imperial, urmSrea sa legi-
timeze autoritatea m ikado-u\u\. ^
Cu toate acestea, Tncercarea guvernelor din primii ani ai
Erei M eiji de a tra nsfo rm a shintoism ul Tntr-o religie
nationals, prin separarea acestuia de budism §i defa-
vorizarea religiei budiste, s-a soldat cu un e§ec. Practi
carea sincreticS a celor douS religii era un fenorrien prea
puternic TnrSdacinat Tn m entalitatea japonezS pentru ca el
sS poata fi dislocat prin interm ediul unei ideologii de stat.
In cele din urma, autoritStile s-au m ultum it sS despartS
sh in to ism u l re lig io s, m a rca t de p ra cticile re lig io a se
traditionale, de shintoism ul de stat. Acesta din urmS a
devenit o ideologie oficialS, menitS sS cultive sentim entul
datoriei civice §i sS prom oveze cultul Tmparatului, la fel
cum o fSceau sistem ul de TnvStamant sau propaganda
desfaguratS prin interm ediul arm atei. In acest fel, panS la
AI Doilea RSzboi M ondial, shintoism ul de stat din Japonia
a Tndeplinit un rol sim ilar celui juca t de ideologia statului-
natiune din Europa, la sfar§itul secolului al XlX-lea.
6. Religie §i societate in Asia Orientals

C iv iliz a tiile E xtre m u lu i O rie n t sunt fon da te pe o
mo§tenire istoricS foarte veche. DatoritS faptului cS au
ajuns TncS din A ntichitate la un grad Tnalt de stabilitate §i
de coerentS interna, ele au reu§it sS perpetueze pan S in
epoca m oderns num eroase trSsSturi tradijionale. Una din
tre aceste trSsSturi constS Tn legStura stransS care exists
intre sistem ul social, politic sau cultural, pe de o parte, §i
dom eniul sacrului §i al religiei, pe de alts parte.
Este adevSrat cS Tn orice societate traditionalS, pre-
modernS, spatiul profan e Tnteles, explicat §i justificat Tn
lumina dim ensiunii religioase a existenêi. Dar civilizatiile
asiatice au reu§it sa perpetueze aceastS suprapunere
intre religie §i form ele terestre ale viejii umane panS tarziu
Tn epoca m oderns, Tntr-o m aniera pe care rationalism ul
specific civilizatiei occidentale a Tnceput sS o abandoneze
TncS din epoca Rena§terii.
Tncepand cu secoiul al X lX-lea, fenom enul moder-
nizSrii, dupS model european, a atins §i spatiul civilizatilor
asiatice, intrand adeseori Tp coliziune cu traditiile ances-
trale ale acestor societSti. Religiile traditionale se vor ma-
nifesta, de acum Tnainte, Tn noul cadru oferit de statele §i
de natiunile moderne. R ezultatele acestei Tntalniri inedite
se m anifests astSzi in form ele cele mai diverse: un proces
de laicizare a societStii sim ilar cu cel Tntalnit Tn Occident,
Tn cazul Japoniei; un proiect utopic de eradicare fortatS a
vechilor traditii, e xe m p lifica t de China com unistS; o
supravietuire tenace a sen sibilitS tilo r religioase care
TncadreazS societatea, ca Tn India. Doar viitorul va arSta
dacS traditiile religioase asiatice exprimS specificul ire-
ductibil al unor civilizatii profund diferite de lumea occi
dentals, sau dacS, dimpotrivS, ele nu sunt decat forme
particulare prin care se m anifests o experienta spirituals
universalS, comunS umanitStii, Tn ansam blui ei.
t
■ V..P.V. .
« ■! .
Capitolul V
INDIA in SECOLELE XVI-XIX
.'bs% • '
-jH ' '
In pofida coerenjei geografice §i de civilizatie care pare

sS defineascS peninsula indianS, ea nu a constituit nicio-
data un ansam blu politic unitar, de-a lungul unei istori
m ultim ilenare. Structura federal^ a Indiei contem porane
(cea mai mare dem ocra|ie a planetei, cu m iliardul sSu de
Iocuitori) constituie, a§adar, un produs logic al mo§teniri
sale istorice. Din a ce st punct de ved ere , India se
deosebe?te de celelalte douS mari civilizatii asiatice
China §i Japonia, caracterizate Tntr-o mSsurS m ult ma
mare de unitate §i continuitate, cel pujin sub aspect politic
In plan geografic, uria§ul subcontinent indian este bine
deiimitat de restul Asiei, prin frontierele sale naturale: Oceanu
Indian §i lanjul munîlor Himalaya. Principala ruta de comuni-
care terestrS cu restul continentului trece prin nord-vestul {arii.
NenumSratele invazii care au lovit India din aceasta direcfie
au dat §i numele masivului muntos care o separS de Asia
CentralS: Hinduku§, adicS „uciga§ul hindu§ilor”.
In interiorul Indiei, distingem doua ansam bluri princi-
pale: uria§a cam pie roditoare dintre Indus §i Gange, Tn
nord; podi§ul greu accesibil al Deccanului, Tn centrul
peninsulei. A ceasta diferen|iere geograficS §i-a avut pan-
dantul Tn plan istorie. Cam pia indo-gangetica a fost centrul
tuturor m arilor imperii care au Tncercat sa unifice peninsu
la indiana. D ar m ajoritatea acestor stSpaniri nu au reu§it
sS T§i extindS autoritatea panS Tn sudul extrem , ciocnin-
dii-se Tntotdeauna de rezistenâ Tndarjita a forma£iunilor
politice din Deccan. « •'
101
In ceea ce prive§te geografia umanS, India este locuitS de o
populate indoeuropeana, mo§tenitoarea lingvistica a cucerito-
rilor arieni, descin§i In mileniul al ll-lea T.en. din Podi§ul Iranian
§i din Asia Centrals. Sub raport lingvistic, a§adar, indienii sunt
inruditi nu doar cu vecinii lor iranieni sau afgani, ci §i cu grecii,
latinii, germanicii sau slavii. Com ponenta indoeuropeanS, for
mats, initial, din indivizi blonzi, cu piele albS, s-a alSturat popu
latiilor indiene mai vechi (numite, cu un termen generic, „dravi-
diene”), cu pielea de culoare Tnchisa. Din fuziunea acestor ele-
mente de baza, „agrementatS" cu nenumSrate alte aporturi
limane; a rezultat peisajul etnic §i lingvistic actual, caracterizat
de diversitate rasiaiS, dialectala §i culturala. Alaturi de hindi -—
principala limbS a Indiei — coexists circa 150 de alte idiomuri
(bengali, gujarati, marathi, punjabi, tamil), unele dintre ele vor~
bite de zeci §i sute de milioane de oam eni.
1. Imperiul Marilor Mogul i, in secolele

XVI-XVIII
La Tnceputul secolului al XVI-lea, India era TmpSrfitS Tn
numeroase state rivale, conduse de dinastii m usulm ane
sau hinduse. Inca din secoiul al IX-lea, cea mai mare parte
a Indiei se afla sub dom inatia politica a cuceritorilor m usul
mani, de etnie turcica sau afganS §i de culturS persanS.
Ace§tia alcStuiau o elita politics §i militara, suprapusa
peste structurile traditionale ale societatii indiene. Nobi-
limea locala, hindusS, - cqlabora adeseorj cu, stapanitorii
musulmani, furnizandu-le soldati §i contribuind la adm inis-
trarea vastelor teritorii ale Indiei. C oexistenta dintre m usul
mani §i hindu§i, de§i era, Tn esenja, o relatie Tntre cuceri-
tori §i supu§ii lor, a dat na§tere unei sim bioze culturale
originate.
102
,s; Nucleu! civilizatiei m usulm ane din India cuprindea nordul
subcontinentului, respectiv cam piile fertile dintre Indus §i
Gange. Intre secolele al X lll-le a §i al X V M e a , aici a luat fiinja
Sultanatul de la Delhi, cei mai important stat musulman indian.
In centrul §i in sudul peninsulei indiene, mai ales Tn platoul
Deccan, existau cateva principate conduse de dinastii hinduse,
de§i domina|ia. m usulm ana era impIantatS solid §i Tn sudul
Indtei, prin intermediul altor m id forrna£iuni politice, unele dintre
ele de confesiune §iitS.
. w in anul 1519, Babur, un dinast m usulm an din Asia

Centrals, descendent al lui G inghis-H an §i Tim ur Lenk,
intervine Tn luptele interne care sfa§iau Sultanatul de la
Delhi. Venind dinspre Kabul, el pStrunde Tn India prin
pasul Khaiber, ruta urmatS de toate nSvSlirile care au lovit
nordul Indiei. In urma bStSiiei victorioase de la Panipat, din
anul 1526, Babur reu§e§te sS intre Tn Delhi, sUpunand
Tfitreg nordui Indiei. In acest fel, el punea bazele Imperiuiui
Marilor M oguli (denum irea face trim itere la originea mon-
gola a dinastiei), un stat care va dainui, cel puîn formal,
panS Tn anul 1858. +v . - , .
aielm periul M arilor M oguli ducea mai departe mo§tenirea
istoricS a stSpanitorilor islam ici ai Indiei, m enfinand per
sana ca;; limbS diplom atics §i de culturS a noului stat
musulman. In secolele X V I-X V II, sub dom nia urma§ilor lui
Babur, im periul va cunoa§te apogeul puterii sale politice,
ca §i o strSlucire culturalS pe masura. Bazandu-se pe
armata lor dotata cu arm e de foe, alcStuitS din m ercenari
turcici sau persani, suveranii moghuli reu§esc peiform anja
de a supune sub autoritatea lor aproape Tntreaga penin
sula indianS, din Bengal panS Tn sudul extrem.
Nepotul lui Babur, A kbar (care a dom nit Tntre anii
1556-1605), este considerat cel mai im portant TmpSrat
moghul. Ei cucere§te cea mai mare parte a Indiei, cu
103
excepjia platoului Deccan, distingandu-se, totodatS, ca un
excelent adm inistrator §i organizator al imperiuiui. Mai
m ult chiar decat Abbas al Persiei (m arele sSu contem po-
ran), A kbar se remarcS prin vederile sale extrem de tole-
rante in m aterie religioasS. El TncearcS sS Intem eieze o
nouS religie, rezultatS Tn urma sintezei dintre islamism,
cre§tinism, religia zoroastrianS §i cea hindusS. DatoritS
acestui sincretism religios, A kb a r se va bucura de popu-
laritate Tn randurile supu§iior sSi hindu§i.
Unui dintre urma§ii sSi, § a h Jahan (1 6 28 —1657), a rSmas Tn
istorie prin opera cultural^ pe care a patronat-o. Tn ora§ul Agra,
capitala imperiuiui, el construie§te M area Moschee, precum §i
mausoleu! Taj Mahal, Trichinat amintirii sotiei sale mult-TndrSgite.
C e le doua capod opere ale arhitecturii universale TmbinS
traditiile artei islamice §i ale celei hinduse, intr-o sintezfi de o
m are frumusete.
Pe plan extern, suveranii m oghuli poartS rSzboaie Tn

regiunea Persiei §i a A fganistanului, cu scopul de a-?i con-
solida frontiera expusS din nord-vest, dar §i pentru cS
nutreau nostalgia recuceririi patriei lor de origine, Asia
C entrals. M ult mai im portante erau TnsS conflictele purtate
pe teritoriul Indiei, Tmpotriva statelor nesupuse din podi§u!
Deccan, conduse de suverani §i'ti ori hindu§i. Sub dom nia
lui §ah Jahan, m ajoritatea acestor principate sunt cucerite
sau vasalizate. ^ -
U ltim ul m are su ve ra n m oghul a fost A u ra ngze b
(1658-1707). La fel ca §i contem poranul sSu, Ludovic al
XlV-lea, el a avut o dom nie glorioasS, plinS de succese
militare, dar a ISsat Tn urma sa un stat epuizat de rSzboaie
§i m inat de contradictii interne. De asem enea, a dus o
politics religioasS intolerantS, care a provocat grave reactii
interne. Spre deosebire de Akbar, Aurangzeb s-a m anifes-
tat ca un m usulm an sunnit fanatic, prigonindu-i pe to|i cei
104
care nu Ti Tmparta§eau credinja, fie cS era vorba de prii
cipii.vasali hindu§i, de dina§tii §ii{i din Deccan, de sikh-i
din Punjab sau chiar de proprii sai rnercenari persani d
credinja §iita. Mai ales Tncercarile nereu§ite de a supun
Tn mod definitiv statele din Deccan au m acinat forja mil
tarS §i financiara a suveranului moghul.
! Nu trebuie uitat nici faptul cS societatea indianS er
marcatS de contrastul uria§ existent Tntre opulenja de I
curdle princiare, pe de o parte, §i sSrScia endem ica
masei 1;arane§ti, pe de alta parte. Mizeria populatiei hir
duse era TntretinutS de fiscalitatea excesivS care susjine
armatele §i construcjiile spectaculoase ale moghulilor, d
foam etea care bantuia periodic Tn India, de epidem iile d
ckJmS sau de furtunile musonice devastatoare.
* - O data cu sfarsitul dom niei lui A urangzeb Tncepi
deciinul m asiv al Imperiuiui Mogul, criza sa interna ^
faram i1;area politica. Principalele provocari vin acum dii
partea autohtonilor hindu§i, fie ca era vorba despre nobi
limea indiana din interiorul imperiuiui, fie despre atacurilf
printilor hindu§i vasali sau independent-
■ ’ ii.-; ■; ' 'a '■'••• •
Politica religioasS intolerantS a lui Aurangzeb a provocat, ma
Tntai, nem ulium irea rajpuplor, o casts rSzboinicS de cavaler
hindu§i. care se distinseserS Tn serviciul TmpSraJilor moghuli. §
mai periculoasS avea sS se dovedeascS revolts populate
rSzboinice marathi, din vestul §i centrul Indiei. Ascensiunee
spectaculoasS a statului M aratha, TnceputS Tn timpul domniei lu
Aurangzeb §i continuatS Tn secoiul al X V III-le a, va duce Ie
rena§terea puterii hinduse, Tn defavoarea cuceritorilor musul
mani, §i va contribui Tn mod decisiv la prSbu§irea Imperiulu
Marilor Moguli. De asem enea, Tn nordul Indiei, Tn provincio
Punjab, autoritatea mouhulilor se love§te de revolta pop u late
sikh, care, datorita p e rs e c u to r religioase la care este supusS
se organizeazS sub forrria unei secte religioase militarizate.
In prima jum State a secolului al XVIII-lea, Imperiul
M arilor Moguli (care nu fusese niciodatS un stat pe deplin
centralizat) se destramS definitiv, TmpSr$indu-se Tntr-o
puzderie de state indiene. M ajoritatea erau conduse de
rajahi sau nababi hindu§i, Tn timp ce altele aveau Tn frunte
stSpanitori musulmani. Doar un teritoriu restrans, Tn jurul
celor douS capitale, Delhi §i Agra, mai rSmanea sub autori
tatea decSzutS a TmpSraJilor m oghuli. La m ijiocul veacului
al XVIII-lea, cele mai im portante form atiuni politice succe-
soare ale imperiuiui erau regatele hinduse R ajputana §i
G ujarat (Tn vest), Maratha (Tn centru) §i M aisur (Tn sud),
precum §i statele musulm ane Oudh (Tn nord) §i Bengal (Tn
Delta Gangelui, din est). Tn provincia Punjab, xiin nord,
dominau rSzboinicii sikh. x • .-■■■
PrSbu§irea puterii m oghulilor va atrage dupS sine §i o
serie de agresiuni externe, lansate din direcjia A fga
nistanului. Tn anul 1 7 3 9 ,-N adir-§ah, stSpanitorul Persiei,
ocupa §i jefuie§te ora§ul Delhi. DupS m oartea sa, suve-
ranul Afganistanului, Ahm ed §ah (1747-1772), cucere§te
ora§ul Lahore §i provincia Punjab, a cSrei stSpanire §j-o va
disputa cu statul Maratha §i cu rSzboinicii sikh.
2. Cucerirea europeana din secoiul al XVIII-lea

-S- r:i' 'j. .. .. ■ :J '
Dar principalii beneficiari ai crizei statului m oghul au
fost europenii, care, profitand din plin de rivalitSJile interne
din India, vor cuceri Tntregul subcontinent, pe parcursul
secolului al XVIII-lea §i la Tnceputul celui urmStor.
Tncepand cu anul 1498, portughezii sunt primii naviga-
tori europeni care se instaleazS pe coasta Malabar, Tn ves-
tul Indiei, unde fondeazS a§ezSrile Calicut, Goa §i Diu. La
Tnceputul secolului al XVII-lea, dupS un veac de d o m in a te
106
portughezS,, olandezii TnlStura suprem ajia maritima lusi-
tanS, acaparand cea mai mare parte a com ertului euro
pean cu Extrem ul Orient. Dar olandezii sunt interesati mai
ales de Asia Sud-EsticS, a§a ca ei nu vor ocupa pozijii
importante Tn India (exceptand prezenfa lor Tn insula
Gey Ion'13).
In a ce ste co n d ifii, p rin cip a le le a§ezari europ ene
Tnfiintate Tn secoiul al XVII-lea, pe |§rm urile indiene, apar-
tin englezilor §i francezilor. Englezii Tntemeiaza Madras
(pe coasta C orom andel, din sud-est), Tn 1632, Bom bay
(fosta posesiune portughezS, Tn vest), Tn 1662, §i Calcutta
(Tn provincia Bengal, din est), Tn 1690. Francezii fondeaza
§i ei, la sfar§itul secolului al XVII-lea, o serie de com ptoare
sau factorii, adica a§ezari com erciale, unde se tranzac-
Jioneaza bunurile aduse din metropolS §i produsele inipor-
tate din interiorul continentului. In afara activitSiiior com er
ciale, aceste prim e - implantSri europene Tn India au
favorizat §i prozelitism ul cre§tin. Indeosebi portughezii §i
m isionarii ie zu iji au depus mari ■eforturi Tn vederea
atragerii indienilor la cre§tinism, dar aceste acîuni nu s-au
soldat decat cu rezultate m odeste. - c .
A§ezarile Tntemeiate Tn India de navigatorii englezi sau olan-

dezi erau rodul initiativelor unor companii comerciale private.
Acestea dobandisera dreptul de a face nego£ Tntre metropolci §i
o anumita zona a globului, prin intermediul. unor charte de
43 Ceylonul, numit astSzi Sri Lanka, este locuit de populajia majori-

tarS singhalezS de minoritatea tarhilS. La Tnceputul secolului al
XVI-lea, coastclc sale au fost ocupate de portughezi, dar in 1658
ace§tia sunt alungati de olandezi. Tn anii 1795-1796, stSpanirea oian-
dezSeste inlocuita cu cea britanicS (situate confirmatS diplomatic Tn
1815, la Congresul de la Viena). Englezii cuceresc Tntreaga insulS §i
stSpanesc aceastS colonie panft Tn anul 1948,' cand Ceylonul devine un
stat independent.
107
privilegii, emise de statu I cSruia Ti apartineau. Evident, activi-
tatea companiilor respective era sprijinitS de tSrile lor de origine,
care erau con§tiente cS pe aceastS cale pot obtine beneficii eco
nomice, precum §i influents politics, Tn diferite regiuni ale lumii.
RivalitStile economice care opuneau aceste companii comerciale
au alimentat din plin conflictele militare izbucnite pe continentul
european, Tn veacui al X VII-lea, dar mai ales Tn secoiul urmStor.
Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere nici faptul cS m a
rile companii private nu promovau o politics de stat, ci urmSreau
Tn primul rand satisfacerea intereselor lor particulare, respectiv
plata unor dividende cat mai consistente cStre actionarii §i coman-
ditarii lor. Dar o convergentS de interese Tntre companiile comer
ciale §i statul lor de apartenentS a existat Tntotdeauna.
Tim p de peste douS secole, cea mai im portant^ autori-

tate §i organizatie europeanS prezentS Tn India a fost
Com pania britanicS a Indiilor O rientale, TnfiintatS Tn anul
1600. Din anul 1664,, acesteia i se alSturS Com pania
francezS a Indiiior Orientale, m area ei rivals. Spre deose
bire de com paniile particulare engleze sau olandeze,
com pania francezS era patronatS de stat, Tn spiritul politicii
econom ice m e rca n tiliste , prom ovatS de m inistrul lui
Ludovic al XlV-lea, Colbert.
Com paniile com erciale europene au reu§it sS Tnte-
m eieze prim ele lor factorii prin bunSvointa m oghulilor §i a
altor printi indieni, care le vindeau un golf sau o micS
portiune de coasts, favorabilS practicSrii com ertului.
Ulterior, europenii solicitau dreptul de a fortifica respec-
tivele a§ezSri, care deveneau, astfel, veritabile baze m i
litare, p u n c te d e sprijin Tn vederea expansiunii viitoare.
DatoritS m arilor beneficii realizate, puterea com paniilor a
crescut rapid, astfel cS ele §i-au permis, Tn scurt timp, sS
se am estece Tn politica indianS §i chiar sS poarte rSzboaie
cu suveranii hindu§i.
108
Tn secolu! al XVIII-lea, cand Imperiul M arilor M oguli s-a
destrSmat §i India a fost cuprinsS de rSzboaie interne,
companiile com erciale au devenit factori de putere de prim
rang. Ele §i-au form at arm ate puternice, recrutate din ran-
dul localnicilor, au Tnceput sS cucereascS teritorii §i sS
Tncheie tratate cu rajahii indieni, prin care ace§tia intrau
sub dom inatia unei com panii. Prin tratatele sem nate, com
paniile se angajau sS sprijine puterea diferitilor printi §i
chiar sS le pISteascS mari subsidii anuale. Tn schim bul
acestei Tntelegeri, com pania primea dreptul de a colecta
impozitele, de a recruta soldati ?i de a controla politica
externS a principatului respectiv.
Tn aceste conditii, pe parcursul secolului al XVIII-lea,
cea mai im portant^ rivalitate politics din India, care avea
sS decidS soarta Tntregii peninsule, a fost cea dintre
Franta §i M area Britanie, sau, mai bine spus, cea dintre
companiile com erciale ale celor douS puterii l_a. mijiocul
veacului, Tntre anii 1740-174 8 §i 1756-1763, Tn Europa s-
au desfS§urat douS mari rSzboaie, care au opus cele douS
JSri. C onflictul dintre ele s-a prplungit §i Tn India, care a
devenit una dintre mizele importante ale acestei con-
fruntSri,
In rSzboaiele pe care le-au purtat cele douS companii co

merciale rivale, ele s-au aliat cu diver§i suverani indieni, ceea ce
va da confruntarilor o anvergura deosebitS. Tn anul 1757 are loc
bStSlia decisive de la Plassey, Tn care trupele com andate de
Robert, Clive, un agent al companiei britanice, Tl Tnving pe su-
babul din Bengal, principalul aliat al francezilor. A ceasta datS
marcheazS sfar§itul influentei franceze Tn India §i Tnceputurile
imperiuiui britanie care se va edifica aici. In anul 1763, la
sfar§itul RSzboiului de §ap te Ani, Franta recuno§tea pierderea
majoritat'i teritoriilor sale indiene.
Din acest moment, Tncepea epopeea cuceririi britanice
a Indiei. Ea a fost TntreprinsS, Tn continuare, de Com pania
Indiilor Orientale. Plecand de pe pozifiile fortificate pe care
le de|inea pe $Srmuri, expansiunea britanicS s-a extins
treptat Tn India de Nord, fie prin interm ediul cuceririi mi-
litare, fie cu ajutorul tratatelor impuse printilor indieni. Mai
Tntai, englezii cuceresc Bengalul, uria§a provincie din
Delta Gangelui, dupS care se extind spre vest, de-a lungul
cursului marelui fluviu. Un mare merit Tn aceastS opera de
cucerire §i de exploatare econom ics I-a avut R obert Clive,
primul guvernator numit de com pania britanica Tn fruntea
Bengalului, Tntre anii 1 7 5 7 —1 7 6 7 -
, Clive, s-a rem arcat msS §i printr-o politics det spoliere a
populalTei indiene, dusS Tn beneficiul com paniei sau chiar
Tn folosul sSu personal. De abuzuri .§i mai mari s-a fScut
vinovat unui dintre succesorii sai, W arren /Hastings.
AceastS situafie a determ inat interven|ia Parlam entului de
la Londra. In anii 1773 §i 1784 au fost adoptate douS legi,
care autorizau guvernul britanie sS controleze activitSpe
companiei. Cu toate cS India va rSmane sub adm inistrarea
acestei firme private panS Tn anul 1858, totu§i, de acum
Tnainte, guvernatorul general al Indiei va fi numit de
Parlamentul englez, iar conducerea afacerilor indiene a
fost TmparJitS Tntre reprezentanjii guvernului §i cei ai com
paniei: In acest fel, adm inistrarea Indiei devenea o pro
blems de stat a Marii Britanii.
3 . Stapanirea b ritan ica in p rim a jum atates ^

a secolului al
X lX -lea
- Cucerirea peninsulei continuS la sfar§itul secolului al

XVIII-lea §i la Tnceputul celui 'urmStor, Tn urma unor
rSzboaie dificile, purtate Tmpotriva razboinicilor m arathi §i
a sultanilor din Maisur, care stSpaneau sudul Indiei. La
mijiocul1 secolului al X lX -lea au loc alte anexSri, Tn nord §i
nord-vest, la frontiera cu Afganistanul, unde s u n to c u p a te
provinciile Punjab §i Sind, de pe cursul fluviului Indus.
In prim a jum atate a secolului al X lX-lea, societatea indi-
anS cunoa§te transform ari majore. Din punct de vedere
economic, India devine o uria§S piaJS de desfacere a
mSrfurilor engleze (Tndeosebi produse textile §i alte bunuri
de consum , ieftine §i de calitate), s itu a te care va determ i-
na ruinarea m e§te§ugurilor locale. Pe plan social §i cultu
ral, guvernatorii britanici due o politics sustinutS de occi-
dentalizare. Limba englezS este introdusa Tn a d m inistra te
§i e d u ca te , iar unele obiceiuri religioase tradifionale (cum
era sutee, sacrificarea vSduvelor pe rugul funerar ai sojilor
d e ceda t) au fost interzise. SchimbSrile, Tndeosebi cele
care afectau structurile sociale §1 traditiile reiigioase, se
loveau de puternicul conservatorism al societS ti locale §i
vor prpvoca nem ultum iri Tn randurile populatiei.
Ca o consecintS a resentim enteior acum ulate, Tn anii
1857—1858 are loc o m are revolts Tmpotriva adm inistratei
britanice. Ea a izbucnit Tn randurile cipailor (sepoys),
soldati bS§tina§i, hindu§i sau m usulmani, care alcStuiau
grosul arm atei britanice din India. RSsculatii au sSvar§it
mari atrocitS t Tmpotriva englezilor, fiind re p rim a t ulterior
cu aceea§i cruzim e, de cStre trupele de represiune.
; R evoita cipailor a constituit o lectie importantS pentru
britanici, care vor introduce mari schimbSri Tn politica lor
iridiana, Tncepand cu anul 1858. Astfel, Com pania Indiilor
Orientale era Tn sfar§it desfiintatS: De asem enea, au fost
TnlSturafi Tmparatii m oghuli de la Delhi; care mai dom neau
TncS la'acea datS, Tn mod form al, sub autoritatea britanicS.
La Londra este creat un m inister pentru afacerile indiene,
111
iar guvernatorui general de la Calcutta era inlocuit cu un
vicerege. In acest-fel, anul 1858 marcheazS instaurarea.
deplinei suveranitati britanice asupra Indiei, care devenea
o colonie a C oroanei. In anul 1877, regina Victoria era
proclamatS TmpSrSteasS a Indiilor.
Pentru a m enaja sensibilitatile traditionale, adminis-
trafia englezS va acorda un rol mult mai im portant cola-
borSrii cu prin|ii indieni §i cu elitele locale. De acum
Tnainte, rezolvarea problem elor sociale §i religioase a fost
ISsata pe searna acestora. Pe de alts parte, de§i sistemul
recrutSrii de cipai a fost menînut, arm ata a fost pacificatS,
prin sporirea elem entului european, dar §i a unitSfilor for
mate din sikh-§\ §j din nepalezi, care se dovedisera fideli
Tn timpul rebeliunii. De acum Tnainte, regim entele indiene
au devenit o com ponents loialS a arm atei britanice, iar Tn
secoiul al X X -loa vor lupta Tn am bele rSzboaie mondiale.
4. Bilanjul colonialismului britanie in India

Intervalul cgprins Tntre revolta cipailor §i Primu! RSzboi
Mondial alcStuie§te perioada clasicS din istoria Indiei coio-
niale. India este consideratS acum „perla” Coroanei bri
tanice, iar soarta ei, ca §i a celorlalte colonii, exercitS o
mare influents asupra politicii guvernelor de la Londra. Pe
plan intern, poiiticienii din metropolS TncearcS sS ca§tige
voturile electoratului nationalist, vor bind despre mSre1;ia
im periuiui §i despre m isiunea civilizatoare a britanicilor Tn
Tntreaga lume. Pe plan extern, necesitatea de a proteja
India reprezintS principala grijS a diplom a|iei engleze,
determ inand noi cuceriri Tn Asia, rivalitatea cu Rusia, o
politics de Tnarmare §i, Tn final, cSutarea unei alianê.
1 12
La Tnceputul se co |u|uj a | XX-lea, India britanicS numSr<
aproape trei sute de m ilioane de Iocuitori. OficialitSJile
coioniale a d m in istra ij circa douS treimi din teritoriul Indiei
Restul se afla sub autoritatea a peste §ase sute de print,
indieni, care con ducâu Tn mod autonom Tn statele lor, dai
depindeau de britanici Tn privinja politicii externe §i de
apSrare.
Soarta acestui uria§ domeniu se afla Tn mainile catorva mi

de funcjionari britanicjj care alcStuiau o elitS adm inistrative
competent^ §i instruitS. grupatS Tn Serviciul Civil Indian. Ace§t
administratori erau recruta.ti din randurile celor mai buni absol
ven t de la Oxford sau Cam bridge §i Tfi ocupau posturile in urms
unor exam ene riguroa§e jar serviciul indian reprezenta o cari-
erS onoranta pentru orjce gentleman englez. AceastS s itu ate a
generat un orgoliu de casts al functionarilor respectivi §i i-a
determinat, adeseori, manifeste o atitudine de superioritate
fa^S-de hindu§ii pe car^ jj guvernau.
Sub adm inistratia britanicS, India a fScut mari progrese,

Tn ceea ce prive§te m o dernizare a in fra s tru c tu rii, a
econom iei sau a Tnv§+§m antului. A fost construitS o retea
de cSi ferate, s-au Creat serviciile po§tale §i telegrafice,
s-au pus bazele un^j industrii locale. DacS la Tnceputul
secolului al X lX-lea India producea aproape exclusiv
materii prime, iar me?te§ugurile traditionale erau ruinate,
la sfar§itul veacului sXista deja o industrie prelucrStoare,
concentratS Tn m arj|e ora§e, C alcutta, B om bay sau
Madras. P relucrarea jutei §i a bum bacului, m ineritul §i
industria otelului au devenit ramuri de bazS ale econom iei
indiene. Pe langS m asivele investijii britanice, se afirmS
treptat §i capitalul autohton, care finanJeazS banci, afaceri
com erciale §i industrjale. Apare astfel o clasS de Tntre-
prinzStori bS§tina§i, alcStuita mai ales din sikh-§\, din
1 13
hindu§i jaini§ti sau din pars/44, adica din aceie categorii ate
populaêi indiene care practicau Tn mod traditional
me§te§ugurile §i negotul.
Progrese importante a Tnregistrat §i TnvStSmantul indi
an, mai ales cel mediu §i superior. In marile ora§e, cum
erau Calcutta §i Bombay, se TnfiinteazS u n iv e rs ity , desti-
nate localnicilor. Acest lucru a determ inat apan'tia unei
clase mijlocii indiene, compusS din intelectuali, avocati,
functionari sau angajati ai firm elor britanice. Membrii aces
tei categorii erau, evident, vorbitori de limba englezS, pu-
ternic influentati de spiritul civilizatiei europene occiden
tale.
Cu toate aceste schimbSri, m ajoritatea s o c ie ta l indi
ene T§i pSstreazS caracteristicile traditionale, Tntre care
sSrScia §i contrastele sociale uria§e ocupS Tn continuare
un loc central. Sistemul rigid al castelor, foam etea care
face periodic milioane de victim e sau epidem iile de ciumS,
amintind de Evui Mediu, rSman pe mai departe r e a lity
cotidiene ale Indiei profunde, care ies la ivealS Tn spatele
civilizatiei moderne din centrul m arilor ora§e.
Judecarea efecte|or produse de stSpanirea britanicS Tn India

a suscitat opinii controversate, in randurile contemporanilor §i
ale istoricilor. Apologetii imperialismuiui britanie au subliniat con-
seciplele benefice ale modernizSrii, Tn timp ce na{ionali§tii indi
eni au acuzat discriminarea politics §i chiar exploatarea eco
nomic^ pe care a suferit-o India Tn aceastS perioadS. Este evi
dent faptul cS administra|ia englezS a apSrat Tn primul rand
interesele imperiuiui §i ale metropolei, ceea ce a afectat,
44 Denumire data in India adep{ilor strSvecnii religii zoroastriene,

refugiati din Persia in secoiul al Vlll-lea, datorita persecutSrii lor de
catre musulmani. Ei s-au integrat foarte bineTn societatea indianS, fiind
recunoscuti ca un fel de casta aparte, specializata in corner! §i
me§te§uguri.
114
adeseori, dezvorjares'econom ica a Indiei. P e de alta parte, sti-
mu area ■' dustriale, m odernizarea administra{iei,
prearea unei i J^turi edilitare de transporturi, precum §i
incurajarea asis e n j i SOcja|e reprezinta, In mod cert, efecte 1
pozitive ale stapanim ^ ritanice —
C oncluzionand, poate afjrma ca p rocesu| de mo

dem, zare e c o n o m y socia|a §i ,n|fi ra m a avu, |oc in
penoada coloniala a repre2entaf p rjncjpa|a prem jsj a
Oinancpara soc,eta(ii jndlene , ,n ce|e d a
obtinern i n d e p e n d e n t s a [e
5. N ationalism
.
^ indlan
Spre sfSrsituI s e t0|u|ui a| X|XH tn rSndur{|e clasei
mijlocu indtene ,a nB ,e|e Q mj na!iona|isB care
sohcita in pnmul « V accesu| mai g| loca|nio||or ,n
admin.slraiia m dian* La inceput revendicarj|e na!io.
n a ' f or indien. au «^st ex|rem de modera, cu ata, maj
malt cu cat ace5ti <nt^lectuali cultiva!i erau mari admiratori
ai civiiiza;ie. Occidentului ?i aj |ibera|lsmulu, britariic. Dar
tocmai la §coala ganc%jrjj OCCjde nta |e ej vor face cuno$tin(a
cu ideolog.a emanc,[>arii na!ionatei care „ va conduc8i Tn
scurt timp, spre un l: r<bgrarn politic m ult mai am bitios. Noul
° j - ° ®ct'^ d e \ ' n,e ( 'objinerea autoguvernarii interne a
.ndiet, dupa modelu dom inioanelor britanice populate cu
colonist! europeni (Qanada A uslraliai Noua Z eelanda),
care objinusera deja ^ CGSt statut din partea Coroanei bri-
tanice. , , .
Dezvoltarea nation a |jsm u|uj jncjjan va fj grevatS Tnsa de
puternicele rivalitaji f'eligioase din India. Circa 70% din
p o p u la te era fo rm a t^ ^ jncjjenj hindui§ti, peste 20%
1 15
cuprindea m usulm ani, iar restul era Tmparfit Tntre sikh-§\,
cre§tini §i alte m inority'!. Diversitatea lingvistica, precum §\
diviziunile de casta din cadrul acestei s o c ie ta l arhaice
Tngreunau, de asem enea, aparijia unui nationalism de tip
european. Era foarte greu ca obiectivul obtinerii unui
guvernam ant national, Tntemeiat pe o cuitura §i o limba
com una, sa devina un idea! p o pula r Tn randurile
tradi|ionalei societaji indiene.
Cu toate acestea, in anul 1885, nationali§tii hindu§i
Tnfiin|eaza Congresui National Indian, un partid politic care
milita pentru obfinerea autoguvernarii. M ajoritatea mili-
tan jilo r partidului, Tn frunte cu Gokhale, erau adepî ai
m etodelor non-violente, cum ar fi dem onstrable pa§nice,
rezisten|a pasiva sau boicotarea m arfurilor engleze, Tn
spiritul filosofiei indiene, dar §i al liberalism ului britanic. Alji
lideri najionali^ti, care u rase im perialism ul britanic §i pro-
m oveaza cu tarie specificul hindus, au Tn vedere o acjiune
mai hotarata, inclusiv declan§area Uriel rebeliuni. in anul
1906, indienii m usulm ani fondeaza un partid politic sepa
rate Liga M usulm ana, care va folosi pe scara larga
m etodele violente, inclusiv atentatele teroriste.
Pana la Tnceputul secolului al XX-lea, mi§carea najiona-
lista Indiana nu a creat problem e deosebite adm inistrajiei
britanice. In tim pul guvernarii iordului Curzon (vicerege al
Indiei Tntre anii 1898-1905), englezii au dus o politica tipic
im p e ria lista , • ce n tra lista §i au torita ra, prom ovand
num eroase reform e adm inistrative, econom ice §i sociale,
dar ignorand Tn mod arogant revendicarile elitei indiene.
In schimb, Tntre anii 1905-1914, cand la Londra revine
la putere Partidul Liberal, britanicii inijiaza o politica mult
mai deschisa faâ de na$ionali§tii indieni, acceptand sa
colaboreze cu ramura moderata a acestora. Printr-o serie
de legi, se permite accesul hindu§ilor Tn consiliile locaie §i
1 16
chiar Tn organism ele centrale de conducere ale Indiei, T
c o n fo r m ita te cu revendicarile form ulate de C ongresi
National Indian. Cu toate acestea, principala solicitare ;
nationali?tilor indieni, acordarea autoguvernSrii depline
nu prime§te nici un rSspuns pana la izbucnirea P rim uli
RSzboi M ondial. .V , ? J
Dupa 1918, sub conducerea lui Mahatm a Gandhi
mi§carea de nesupunere pa§nic§ inijiata de acesta v;
cunoa§te un mare succes, reu§ind sa dobandeasca ur
larg suport popular. Tn consecinfav Tn ariul 1947, Mare*
Britanie TmpSrtea posesiunile sale indiene Tntre Indie
rriajoritar hindusa §i Pakistanul preponderent musulman
dupa care acorda in d e p e n d e n t celor doua state nou-cre
ate. Prin aceasta separare politick, guvernul britanic
Thcerca sa rezolve problem a coexistenêi dificile a celoi
doua mari com unitati religioase, o problem a care continue
sa fram ante §i asiazi relajiile dintre $arile subcontinentulu
iridian.
Capitolul VI
CHINA: DE LA SFARÎTUL DINASTIEI MING
LA PRIMUL RAZBOI MONDIAL.
TArile HIMALAYENE
(TIBET, NEPAL, BHUTAN)
§i pe parcursul secolelor X V I-X IX , la fel ca Tn Tntreaga

sa istorie, China se prezenta ca un teritoriu al diversitStii,
Tn pofida aparentului s3u m onolitism politic §i cultural. Din
punct de vedere etnolingvistic, predom jna popula|ia
chinezS, vorbitoare, a dialectelor hart, dar existau §i
numeroase minoritaji, a§a cum erau m usulm anii chinezi,
prezenî Tn nord-vest §i sud-vest, uigurii de origine turcica,
adepti ai religiei islamice, Tn nord-vestul extrem, tibetanii
din sud, mongolii §i m anciurienii din nord. Nici limba han
nu este unitarS. Exists num eroase idiom uri particulare,
cele mai cunoscute fiind dialectul m andarin (cu mai multe
variante), vorbit de m ajoritatea chinezilor, mai ales Tn nord,
§i dialectul cantonez, raspandit Tn sud.
Dintotdeauna, civilizatia chineza s-a dezvoltat de-a lun-
gul cursului mijlociu §i inferior al celor doua mari fluvii,
Huanghe §i Yangzi.45 DarTn epoca dinastiei Ming (secolele
X IV -X V I) cea mai mare parte a populaîei era concentrate
deja Tn zona m eridionals a Chinei, cuprinsa Tntre ora§ul
sudic Canton (Guangzhou) §i cursui inferior al Fluviului
Albastru, unde sunt situate m arile ora§e Nanjing §i
Shanghai (ultimul, la varsarea lui Yangzi Tn mare). Pe tot
parcursul epocii moderne, aceasta va rSmane regiunea
cea mai dezvoltatS a im periului, zona cuSturii intensive a
45 Fluviul Galben, respectiv Fiuviul Albastru.
118
orezului, care hrSne§te China, dar §i a m ariior centre co-
m erciale §i me§te§ugSre§ti, a porturiior §i a uria§elor con-
centrari de p o p u la te urbana.
1. China la sfarpitul dinastiei Ming

Intre anii 1368-1644, Irhperiul Chinez a fost condus de
dinastia autohtona Ming. Pe plan extern, China a fScut
mari eforturi Tn vederea aparSrii frontierelor nordice,
expuse Tn fata atacurilor popoarelor stepei, de origine
mongoia sau tungusS. In acest scop, TmpSratii Ming con-
solideaza M areie Zid Chinezesc, care prime§te form a sa
actuala. De asem enea, ei stabilesc capitala la Beijing, un
ora§ Tndepartat, din nord, de unde puteau fi coordonate
mai u§or cam paniile purtate Tmpotriva triburilor din stepS.
In sud, C hina T§i extinde dom inatia panS Tn Vietnam §i se
afirmS ca o m are putere m aritim a §\ com erciaia.
Expeditiile navale de la Tnceputul secolului al XV-lea ajung
pe coastele Indiei, Tn Africa Rasariteana, Marea Ro§ie §i
Golful Persic, ceea ce arata superioritatea tehnicii de na-
vigajie chineze§ti la acea data. Portughezii nu vor fi capa-
bili sa realizeze perform ante asem anatoare, Tn Oceanul
Indian, decat peste o suta de ani.
Pe plan intern, suveranii din dinastia Ming au condus
Tntr-o m aniera absolutista, m entinand sistem ul politic
traditional al Chinei. Tn conform itate cu doctrina confu-
cian ista, Tm paratul era co n sid e ra t un ,,m andatar al
C erului” , ale carui atributii nu se limitau la guvernarea
im periului, ci im plicau §i supravegherea ordinii supranatu-
rale a lumii. Cu toate acestea, tradijia chineza afirma ca
Tmparatul putea sa piarda Tncrederea Cerului, Tn cazul Tn
care Ti lipseau virtutile necesare unui conducator. Tntr-o
1 19
asem enea s itu a te , avea loc o schim bare de dinastie,
evenim ent prevestit de c a la m ity naturale, de rSzboaie §i
mai ales de revolte ale populatiei.46
ImpSratii Ming au pSstrat §i sistemul administrativ traditional,

bazat pe casta birocraticS a mandarinilor. Ace§tia erau Tnalti
functionari imperiali, recrutati din randurile intelectualilor, careT§i
ocupau posturile Tn urma unor concursuri pretentioase.
Examenele respective verificau exclusiv cunoa§terea de cStre
candidat a fundamentelor culturii ciasice chineze, Tncepand cu
dificila arta a scrierii §i caligrafiei §i terminand cu marile texte ale
filosofiei confucianiste. Mandarinii §i influenta clasS a cSrturarilor
vor asigura mentinerea riguroasS a sistemuSui social §i politic al
Chinei, de-a lungul secolelor, contracarand orice tentative de
subminare a ordinii traditionale. Fie cS era vorba despre vele-
itStile politico ale marilor proprietari rurali, fie despre rSscoalele
tarane§ti sau tendinjele de ernancipare aie claselor urbane,
mandarinii vor veghea ca nimic din toate acestea sS nu tulbure
armonia morals §i socials a Cbinei traditionale. Din acest motiv,
ei pot fi considerati principalii artizani ai imobilismului caracte-
ristic istoriei Chinei, pdnd t§rziu, la sfar§itul secolului al XIX-lea.
in pofida acestei stabilitati politico-adm inistrative, Tn

secoJul ai XVI-lea, !a sfar§itul epocii Ming, au loc impor-
tante tra n s fo rm e r!' pe plan e co nom ic §i social.
Urbanizarea, cre§terea productiei me§te§ugare§ti §i co-
m erciale anunjau Tnceputul unei veritabile „Rena§teri”
chineze, ceea ce i-a determ inat pe anum iti istoriei sa
46 Istoriografia chineza de orientare nationalists sau marxista
prelua aceasta tradijie, care acorda un rol important legitimarii simbo-
lice a puterii imperiale prin voinja popuiara. Rascoalele jarane§ti (a
caror frecvenja este de Tnjeles ?n contextul social al acestei uria§e lari
rurale) au fost considerate momente de rascruce, istoricii acordandu-le
o atenjie disproporponata, Tn raport cu cea manifestata fa|a de alte
evenim ente. .in * ; • $ 4* $ _ ■ })j* s v - •>>
120
vorbeascS despre Tnceputul epocii m oderne a Chinei, Tr
secolul al XVI-lea. Al|i cercetStori, Tn schimb, ezitS sS fo-
loseascS term enul de „epocS m oderns” pentru perioads
anterioarS secolului al X lX-iea, cand are loc pStrunderee
masivS a influenjelor europene. In orice caz TnsS, progre-
sul econom ic din secolul al XVI-lea s-a lovit de rigiditatea
sistem ului politico-social traditional al Chinei, rigiditate
care va frana procesul de dezvoltare abia prefigurat. La
Tnceputul secolului al XVII-lea, aceastS crizS de dezvoltare
a provocat §i o crizS politics profundS, soldatS, Tn cele din
urrriS, cu rSsturnarea dinastiei Ming.
Din punct de vedere al stiiului de guvernare, epoca de
sfar§it a dinastiei Ming este caracterizatS de coruptia
aparatului de stat §i de lipsa de eficientS a adm inistratiei.
AceastS carentS s tru c tu ra l a fost agravatS de problem ele
externe apSrute Tn secolul ai XVI-lea, problem e cSrora
jgpagte.-**!t= ' - r - ••
dinastia Ming nu le-a mai putut face fats.
1 ■•**>.** i
2. Marii ImpSrapi ai dinastiei Qing
(secolele XVII-XVIII)
La sfar§itul secolului al XVI-lea, Tn nord-estul Chinei se
afirmS puterea unor triburi tunguse (jurchenii), care vor
primi ulterior numele de ..manciurieni”. Cu timpul, denu-
mirea respective (M anciuria) se va extinde asupra Tntregii
regiuni situate la sud de cursul mijlociu al fluviului Amur.
Initial, ace§ti barbari ai stepei au fost vasali ai Beijingului,
fiind puternic influentati de civilizatia chinezS. Profitand
TnsS de anarhia interna §i de rSscoalele care frSmantau
China Tn ultimii ani ai dinastiei Ming, m anciurienii reu§esc
sa ocupe Beijingul, Tn anul 1644. ConducStorul lor se
proclamS TmpSrat, Tntemeind o nouS dinastie, numita
Qing47, care va guverna China panS Tn anul 1912.
In primii ani ai guvernSrii sale, dinastia manciuriana se con-

sacrS eforturilor de pacificare a imperiului. Cateva decenii, sudul
Chinei a fost agitat de rezistenla ultimilor descendenti ai dinas
tiei Ming, de revoltele locale ale unor generali §i de jafurile
piratilor. Aceste focare de instabilitate sunt lichidate treptat,
panS Tn anul 1683, cand este cuceritS insula Formosa (Taiwan).
Pe plan intern, m anciurienii s-au com portat, initial, ca o

categorie superpusS, de cuceritori opresivi §i violen|i, care
refuzau s£ se am estece cu populajia bS§tina§Si. Treptat
TnsS, aristocratia m anciurianS s-a in te g ra l Tn societatea
locals, sinizandu-se tot mai m ult §i acceptand sS cola-
boreze cu elitele adm inistrative chineze. De§i, sub raport
religios, m anciurienii erau budi§ti lamai§ti, ei au adoptat,
fSrS rezerve, §i precepteie socio-m orale confucianiste. In
acest fel, au reu§it sS T§i atragS sprijinul clasei instruite a
m andarinilor §i au perpetuat, aproape neschimbat, sis-
temul social §i politic al Chinei tradifionale.
In cele din urma, dinastia manciurianS a fost acceptatS
de societatea chinezS, fapt care se explicS §i prin Tmpre-
jurarea cS marii sSi TmpSraJi, din secoiele X V Ii-X V III, au
avut o guvernare plinS de succese. Doi dintre ace§tia,
Kangxi (1662-1722) §i Q ianlong (1735-1796), sunt con-
sideraji marii „despo{i luminaî” ai Chinei dinastiei Qing. Ei
s-au afirmat, deopotrivS, ca rSzboinici cuceritori, adm inis
trator! pricepuji, protectori ai religiei §i ai culturii. Stiiul lor
de conducere a Tmbinat, Tn mod original, autoritarism ul cel
mai ferm cu paternalism ul de inspira£ie confucianistS.
47 CunoscutS Tn istorie §i sub denum irea de ‘dinastia manciurianS”^
China cunoa§te acum o epocS de prosperitate eco
nomica, de cre§tere a populatiei, de dezvoltare a acti- in
vitatilo r m e§te§ugSre§ti §i com erciale. A gricu ltura T§i
TmbunState§te Tn mod sensibil randam entul, iar m anufac
t u r e de portelan, lacuri, hartie, tesSturi de bum bac §i HI
mStase fa c din C hina u n mare exportator mondial de pro-
duse de lux. P rosperitatea generaia a permis prim ilor | | '■
Tmparaji ai dinastiei Qing, mai ales Tn secolul al XVIIT-lea,
sS reducS nivelul fiscalTtajii Tn mediul rural, la cotele cele
mai scazute din istoria Chinei. A cest lucru le-a asigurat o I 8
popularitate deosebita §i a pus cap£t, pentru o vreme,
rSscoalelor tSrSne§ti. _
Suveranii m anciurienj ob$in rezultate tot atat de im pre- | fl
sionante §i pe plan extern. Tn aceasta perioada, Imperiul
Ghinez devine cel mai in tins §i cel mai bogat stat din lume, __
exlinzandu-se m ult dincolo de frontierele sale traditionale. |f fl
Tn cei o suta de ani scur§i de la instaurarea dinastiei Qing
§i pana la m ijlocul secolului al XVIII-lea,. suprafaâ im peri-
ului se dubleaza, ajungand la peste 13 milioane de km2. Ill
Principaiele direcîi de expansiune sunt nordul, nord-
vestul §i vestul. Tn prim ul rand, Tmpara{ii manciurieni
poarta lupte Tmpotriva populajiilor mongole din nord, iria- || |
mici tradijionali ai Chinei. Ei cuceresc teritoriile situate din
colo de Marele Zid, - respectiv Mongolia interioara §i
Exterioara. §i mai spectaculoase au fost cuceririle din f| |
nord-vest, care fac din China cea mai importanta putere a
Asiei C entrale. T n tin s e le regiuni aride §i m untoase m *
cuprinse Tntre Lacul Balha§ §i Mongolia, Tn nord, §i podi§ul | g
Tibetului, Tn sud, erau dom inate de triburile m ongolilor
o cc id en ta li, cunoscuti sub numele de oirafi. Tnvingandu-i
pe hanii oira{i, Imperiul Chinez reu§e§te sa T§i extinda | H
autoritatea asupra acestor uria§e teritorii, din Himalaya,
Pamir §i Turkestan pana Tn Mongolia. Zonele cucerite Tn | H
123
nord-vest, la frontiera cu lum ea musulmanS a Asiei
Centrale, prim esc denum irea de „noile teritorii” (Tn iimba
chinezS: Xinjiang).
Pentru TmpSraJii manciurieni, cucerirea acestor zone avea §i

o importantS semnifica$ie religioasS. Toate populaiiile mongole
din stepS, ca §i tungu§ii manciurieni, erau de religie budistS
lamaists, c r e d its care se rSspandise din spatiui tibetan Tn ran-
durile nomazilor din nord. TmpSra|ii Qing Ti vor aiunga pe oirati
din Tibet, deoarece Tn acest fel T§i puteau aroga roiul prestigios
de protectori politici al lul Dalai-Lam a, liderul spiritual din Lhasa.
Tn anul 1751, Tibetul devenea protectorat al Imperiului Celest,
dar chinezii vor conserva autonomia regiunii §i autoritatea cleru-
lui lamaist, din respect faJS de Dalai-Lam a.
1 Expansiunea Ghinei m anciuriene Tn nord s-a desfS-

§urat concom itent cu opera de cucerire a Siberiei, Tntre-
prinsS de Rusia Tn secolul al XVIl-lea. Cele douS puteri
asiatice intrS Tn conflict mai ales Tn zona fluviului Amur, la
vSrsarea acestuia Tn Oceanul Pacific. In anul 1689 TnsS,
China §i Rusia sem nau tratatul de la Nercinsk, prin care
frontiera dintre cele douS state era stabilizatS, Tn linii mari,
pentru aproape douS secole. Rusia recuno§tea cuceririle
efectuate de chinezi !a nord de fluviul A m ur §i Tn Asia
GentraiS, objinand, ca §i com pensate, dreptul de a efec-
tua schim buri com erciale cu China:
Tn fine, Tn afara anexsunilor propriu-zise, China primuiui
secol al dinastiei Qing T§i extinde dom inatia prin inter-
m ediul unei rejele Tntinse de state vasale. Coreea,
V ietnam ul, Siam ul, Birm ania §i N epalul recunosc Tn
aceastS perioadS suzeranitatea Imperiului Chinez, care
devine, astfel, §i o mare putere a Asiei de Sud-Est.
124
3. Problema relafiilor Chinei cu statele
e k din exterior
La fel ca Tn tim pul dinastiei Ming, China secolelo
XVII—XVII! se afirmS §i pe plan m aritim §i com ercial, cul
tivand relatii intense cu to ii vecinii sSi, inclusiv cu naviga
torii europeni. tn secolul al XVI-lea, portughezii primes<
dreptul sS Tntemeieze o factorie Tn portul Macao, din sudu
Chinei (langS Canton), iar la Tnceputul veacului urmSto
ofandezii au ocupat, pentru o vrem e, insula Taiwan
Schim burile cu Europa se derulau mai ales prin Canton
rriarele port chinez Tn care corSbiile europene erau auto
rizate sS acosteze §i sS facS negoj. De asem enea, negus
torii chinezi desfS§urau un com ert profitabil cu europenii §
prin interm ediul portului M anila, din Filipine, aflat sut
stSpanirea Spaniei. O mare parte a argintului spanio
provenit din Am erica de Sud ajunge astfel Tn China, fiinc
schim bat la Manila cu portelanurile, ceaiul §i mStSsurite
exportate de chinezi. Tot pe aceastS ruts sunt introduse Tr
China §i plantele am ericane, cartoful, arahidele s a i
porumbul, care revolutioneazS agricultura §i alim entajic
chinezS.
Pe de alts parte TnsS, trebuie subliniat §i faptul cS acce-
sul com ercian|ilor europeni pe teritoriul chinez era limita
la portul Canton §i la targurile din M ongolia frecventate de
comercianj:ii ru§i. In rest, pStrunderea negustorilor strSin
Tn interiorul Chinei era com plet interzisS;*-
Nici din punct de vedere cultural, China secoleloi
XVII—XVIII nu poate fi considerate o JarS izolatS de restu
lum ii, ©a arStandu-se destul de receptivS Tn fa{£
influentelor venite din exterior. M isionarii cre§tini, mai ales
iezuijii, sunt bine prim iji la curtea lui Kangxi, Tncepand c
vastS operS de convertin’ Tn randurile chinezilor. In anu
1676, chiar §i un, roman, Nicoiae Milescu SpStarul, T§i
fScea intrarea Tn Beijing, Tn fruntea unei misiuni diplom a-
tice ruse§ti.
Aceasta deschidere comercialS §i culturalS a Imperiului
Chinez, Tn fata Tnrauririlor celor mai diverse, pare sS con-
trasteze cu situatia din secolul a! XlX-lea, cand China va
deveni faim oasa prin politica sa de izolare, de Tnchidere Tn
fata europenilor Tentativa de autoizolare a Chinei, de la
Tnceputul secolului al X lX -lea, T§i are TnsS originea Tntr-o
mentalitate m ult mai veche. Dintotdeauna, chinezii s-au
autoperceput ca un Jm periu de M ijloc” , situat Tn ..centrul
universului” , care nu are nevoie de contacte cu populatiile
din afarS. Animati de un puternic sentim ent de superiori-
tate, chinezii Ti considerau pe tot-i strainii, inclusiv pe
europeni, drept barbari, oam eni cu obiceiuri primitive,
straini de rafinam entul civilizatiei chineze. Traditia Ti inter-
zicea TmpSratului chinez sS trateze de la egal la egal cu
suveranii barbarilor, a§a cS negocierile cu statele vecine
nu puteau fi efectuate decat prin interm ediul guvernatorilor
din provinciile m§rgina§e. Pana Tn anul 1860, China nu a
avut nici m Scanun m inister al A facerilor Extem e, Doar
orgoliul grecilor antici sau europocentrism ul nSscut Tn
sanul civilizatiei occidentaIe,::Tn secolele X V III-X IX , mai
puteau egala aceastS autoevaluare exclusivistS a civi
lizatiei chineze traditionale.
Tendinta de autoizolare a Chinei a fost favorizatS §i de
faptul ca ea nu era dependents de importuri; Tn ceea ce
prive§te majoritatea alim entelor, resurselor §i m ateriilor
prime de bazS. Com ertul exterior profitabil prom ovat Tn
secolele X V II-X V III nu reprezenta o necesitate vitala pen
tru China, iar veniturile rezultate de aici nu aveau o pon-
dere importantS Tn ansam blul econom iei chineze, datorita
dim ensiunilor uria§e ale acesteia.
126
4 . O iza interna §i patrunderea europenilor
in prima jum atate a secolului al XlX-lea
~ > U ltim ele decenii ale secolului a! XVIII-lea (care coincid
cu sfar§itul dom niei TmpSratului Qianlong) deschid o lungS
epocS de criza Tn istoria Chinei. Mai Tntai, izbucnesc
rSscoaie ale populatiilor de la frontiere, supuse Tn timpul
cam paniilor recente de cuceriri, a?a cum este cazul
m usulm anilor din nord-vest sau al tibetanilor din sud-vest.
Ultimele rSzboaie purtate de Qianlong sSracesc tezaurul
statului, s itu a te agravatS de coruptia adm inistratiei. In
con secinta , lipsa re su rse lo r fin a n cia re d e term ine
agravarea fiscalitatii, ., ,.,r.
Un fenom en structural §i mai im portant este reprezen-
tat de cre§terea speciaculoasS a popula|iei, de la 200 de
milioane de locuitori, Tn 1760, la 400 de milioane de
locuitori, Tn 1840. A dm inistratia greoaie a Chinei, sistem ul
politic excesiv de centralizat §i birocratizat nu mai reu§esc
sS facS fata provocSrilor impuse. de aceste schim bari.
Economia chineza intra Tn recesiune, agricultura hrane§te
tot mai greu populatia aflata Tn cre§tere, iar functionarii
statului neglijeaza tocm ai acum una dintre principalele lor
atributii: aceea de a Tntretine sistem ul de am enajari hidro-
grafice care asigura traiul populatiei rurale din valea mar-
ilor fluvii. Pe plan social, degradarea conditiilor de viaja
provoaca reizbucnirea m arilor revolte tSrSne^ti, o Con
stanta dureroasS a istoriei chineze.
In prima jum atate a secolului al X lX-lea, aceste pro-
bleme ale dezvoltarii interne au fo st agravate de un puter-
nic factor perturbator extern. Inca de la sfar§itul veacului
anterior, C om pania britanica a Indiilor Orientale realiza
mari beneficii de pe urm a opiului exportat Tn China.
Cultivat Tn India, articolul respectiv era introdus Tn China
127
prin portul Canton. Tn scurt timp, autoritatile chineze s-au
alarmat, nu numai datorita efectelor produse de consum ul
acestui drog Tn randurile populatiei chineze, ci mai ales din
cauza consecinteior financiare: importul de opiu provoca o
scurgere masivS a monedei de argint din China.
Interzicerea com ertului cu opiu de c§tre autoritatile de
la Beijing determ ine TnsS interventia m arinei regale
engleze, care intervine pentru a apSra interesele com er-
ciale britanice §i efectueazS o blocada a p o rturilo r
chineze. A§a-num itul „razboi al opiului” , izbucnit Tntre
China §i M area Britanie, Tntre anii 1839—1842, se sol-
deaza cu Tnfrangerea Beijingului. Tratatul sem nat la
Nanjing, Tn anul 1842, smulgea Chinei im portante conce-
sii com erciale. China ceda englezilor insula Hong Kong,
deschidea un num ar de cinci porturi Tn fata com er|ului bri
tanic §i reducea taxele vam ale la valoarea de 5%. A cest
tratat a reprezentat prima mare victorie a O ccidentului Tn
fata Chinei, inaugurand o evolutie care va conduce, Tn
final, la pierderea com pleta a independentei econom ice
chineze:
Tntre anii 1851—1864, criza profunda care afecta China
Tnca de la sfar§itul secolului anterior provoaca o zguduire
sociaia majOra, care va pune sub sem nul Tntrebarii
dainuirea statului §i a dinastiei Qing. Este vorba despre
a§a-numita „rascoaia taiping”48.
AceastS insurecjie popular^ a fost preg&litS de activitatea

organizatiilor secrete care activau Tri mediui rural, a§a cum erau
Lotusul Alb sau Societatea Triadei. Societ§tiie secrete reli-
gioase, care cultivau tendin{e subversive t a p de stat §i fa|S de
48 D enum irea acesteia vine de la cuvintele „Marea P ace” (taiping

Rasculatii au numit statul Tntemeiat de ei „Regatul Cerului Marii PSci"
{Taiping Tinnguo). *
128
ordinea socials traditional^, au reprezentat Tntotdeauna o
prezenta importanta Tn istoria Chinei. Ele aveau radScini puter-
nice Tn lum ea t&raneasca, se bazau pe credinjeie religioase
popuiare, cum erau daoismul, diverse secte budiste sau chiar
cre§tinismul, §i erau com bStute de confucianismui oficial,
sustinut de elita mandarinilor.
Mi§carea taiping a reprezentat cea mai important^ rascoaia
tarSneascS din istoria Chinei, a cSrei desfa§urare §i represiune
a provocat cateva zeci de milioane de victime. RSsculatii
propovSduiau un egalitarism mistic, inspirat de religia cre§tina.
Ei §i-au propus s3 edifice pe pam ant un Regat al Cerului, adicS
un nou tip de societate, Tn care sa nu existe proprietate privata,
iar pSmanturile sa fie TmpSrtite Tn mod egal fiecSrei familii, Tn
functie de necesitati. Luxul, alcoolul, drogurile sau tutunul erau
interzise. D e asem enea, era proclam ata egalitatea absolute a
femeilor, care formau arm ate fem inine §i primeau pSmant la fel
ca §i bSrbatii.
ConducStorii taipingilor au exploatat resentim entele antiman-
ciuriene, prezente Tnca Tn China de Sud, ca §i nemuitumirile
tcirane§ti, Tndreptate Tmpotriva fiscalitatii excesive §i a coruptiei
care caracterizau statul chinez la acea data. Ei au reu§it sa
cucereasca o parte importanta a Chinei, fixandu-§i capitaia la
Nanjing, Tn regiunea prospera a fluviului Yangzi. Ulterior,
taipingii vor am eninja Beijingul.
C onducerea im periului a fost dep3§it3 de evenimente.

Mult mai energic a reactionat Tnsa adm inistratia din
provincii §i clasa cultivate a mandarinilor, care nu doreau
rSsturnarea ordinii sociale traditionale. In cele din urma,
respectiveie forte locale, aliate cu trupele guvernam en-
tale, au izbutit sa Tnfranga rSscoala. O ccidentalii, prezenti
Tn ora§eie de pe coastele Chinei, au ramas o vreme Tn
expectativa, Tn condijiiie Tn care taipingii Tncercau s3
obtina sprijinul acestora, invocand apropierea lor de religia
cre§tina. In cele din urma TnsS, puterile europene, speriate
de Tnaintarea rSsculatilor in directia porturilor libere, au
acordat asistenja guvernului chinez, Tn vederea Tnabuîrii
rSscoalei. In anul 1864, Tn urma cuceririi Nanjingului,
rSscoala era Tnfranta, de§i alte tulburari sociale vor conti-
nua, Tn diverse pSrti ale Chinei, Tnca un deceniu.
5. Subordonarea Chinei de catre puterile

straine
Cea mai im portant^ consecinta a rascoalei taiping a
fost sISbirea dram atics a statului chinez, care va deveni o
pradS u§oara Tn fata puterilor occidentale sau a celor
vecine, cum erau Rusia §i Japonia. Treptat, Imperiul
Chinez ajunge dependent de ajutorul militar, tehnologic §i
financier al statelor europene. Doar acest sprijin Ti mai per-
mite sS faca fata tulburSrilor sociale §i rascoalelor- din
provinciile periferice. ‘ : ::
ja r ile occidentale, Tn primul Marea Britanie §i Franja,
continue a§a-numita politica a „portilor deschise”, adica
§irul interVentiilor prin care China va fi obligate sa renunte
la barierele pe care le ridicase Tn caiea com ertului euro-
pean. Intre anii 1856-1860 au loc alte doua „rSzboaie ale
opiului” , Tn cursul carora trupele anglo-franceze ocupS §i
jefu iesc B eijingul. T ratatele im puse C hinei Tn anii
1858-1860, com pletate Tn deceniile urm atoare, hu se mai
limiteazS la acordarea unor avantaje com erciale, ci
afecteaza dramatic suveranitatea §i intereseie vitale ale
acestei tSri. T.'.v* V
Pe langa deschiderea a zed de porturi Tn faja comertului

european §i plata unor mari despagubiri de razboi, tratatele atri-
buie Marii Britanii §i Frantei concesiuni economice §i teritoriale,
dreptul de a naviga liber pe fiuviile chineze, exceptSri de la plata
taxelor vam ale. In marile ora§e se construiesc cartiere locuite de
europeni, care sunt scoase de sub jurisdictia chinezS. M arele
port Shanghai, de exem plu, devine un ora§ international, domi-
nat de pr^zenja europeanS. Guvernui chinez accepts serviciile
unor consiiieri occidentali, care preiau administrajia vamiior §i a
cSiior ferate. P e masurS ce conducerea de la Beijing ob{ine tot
m a i multe imprumuturi acordate de bancile strSine, guvernele
JSrilor respective obîn dreptul de a supraveghea finanjele
Chinei, impunand ram bursarea prioritarS a dobanzilor §i cred-
itelor contractate. In schimbul creditelor, guvernui chinez vinde
puterilor strSine Tntreprinderi, mine §i cSi ferate, le cedeazS
acestora impozitele §i celelalte venituri ale statului. ■
Urmand exem plul Marii Britanii §i al Franjei, toate tSrile

care au interese. cornerciale Tn regiune impun Chinei
conditii asem anatoare. Spre sfar§itul secolului a lX IX -le a ,
pe piata chjneza se afirm a noile puteri industriale ale
momentuiui, G erm ania §i Statele Unite, Tn timp ce Rusia §i
Japonia ?§i fac sim fita prez-enja Tn caiitate de vecini
am enintStori.
Puterile straine nu se lim iteaza la obtinerea de beneficii
cornerciale, ci impun Chinei §i cedSri teritoriale. In anii
1858—18^0, Rusia ocupa teritoriile de la nord de fluviul
Amur §i regiunea viitorului ora§-port Vladivostok, unde
este Tnfiintata Provincia Maritima. In acest fel, ea obînea
acces la Oceanul Pacific, Tntr-o zona libera de gheturi.
Incepand cu anul 1858, Franca Tntreprinde cucerirea
Indochinî, ocupand treptat Vietnam ul, C am bodgia §i
Laosul, foste state vasale ale Chinei. Marea Britanie ane-
xeaza Birmania, Tn 1885, iar Tn anii 1904-1906 Tibetul
devine protectorat britanic.
La sfar§itul secolului al X lX-lea, Japonia §i Rusia se
afirmS eg doi rivali redutabili Tn cursa pentru Tmparjirea
131
prSzii chineze. M anciuria, regiunea din nord-estul Chinei,
devine obiectul rivalitStii ruso-japoneze. Ca urm are a
rSzboiului chino-japonez izbucnit Tntre anii 1894—1895,
Japonia cucere§te insula Taiwan §i objine o pozijie priviie-
giatS Tn Coreea, |ar§ care fScuse parte, pana atunci, din
sfera de influents chinezS. In anul 1898, Rusia dobandea
noi teritorii Tn sudul Manciuriei, induzand ora§ul Port
Arthur, pe care le va pierde TnsS Tn fata Japoniei, Tn urma
rSzboiului ruso-japonez din anii 1904—1905.
La Tnceputul secolului al XX~lea, China era pe punctul
de a fi ocupatS com plet de marile puteri care T§i disputau
a id influenta. Totu§i, pentru a preveni izbucnirea unor con-
flicte internationale, statele respective au ajuns la con-
cluzia cS m entinerea unui stat chinez, dependent doar din
punct de vedere econom ic §i financiar, reprezintS o solutie
mai profitabilS. Tn consecintS, la fel ca §i Persia, China a
fost TmpSrtitS de cStre mariie puteri coloniale Tn zone de
influents. Tn aceste regiuni, tSrile care T§i exercitau dom i-
nafia beneficiau de privilegii cornerciale, faceau investitii §i
exploatau Tn mod exclusiv resursele econom ice ale regiu-
nii. Rusia T§i extindea influenta asupra Chinei de Nord
(provincia M ongolia ExterioarS49) §i a M anciuriei septentri-
onale, Japonia Tn Coreea §i Tn partea sudica a Manciuriei,
G erm ania Tn Peninsula Shantong, Marea Britanie pe valea
prospers a fluviului Yangzi, iar Franja Tn sudul Chinei, la
frontierele Indochinei franceze.50
49 Tn anul 1.9.11, Rusia TnfiinJeazS Tn Mongolia Exterioara un stat teo-

cratic autonom, condus de liderul spiritual budist B ogdo-G egeen, dar
dependent de tuteia ruseascS. DupS Primul R&zboi Mondial, a id se va
forma Republica PopularS Mongols, stat comunist aliat cu Uniunea
SovieticS. .. , .
50 AceastS cvasi-dezm em brare a Imperiului C elest a primit num ele
sugestiv de ,.the break-up of China” („sfS§ierea C hinei’’).
132
6. Reacfii chineze la sfargitui secolului
s al XIX~Iea; e§ecul rnodernizarii
Subjugarea econom ics §i politics a Chinei de cStre pu-
teriie strSine va da na§tere unor resentim ente puternice Tn
randuriie societafii chineze. Populatia cunoa§te o lungS
perioadS de suferinte §i privajiuni, care va continua §i Tn
perioada dintre cele douS rSzboaie mondiale. Mizeria Tn
care trSiau m ajoritatea chinezilor era amplificatS de fisca-
litalea excesivS, de §om ajul provocat de concurenja
mSrfurilor strSine, Tn general, de exploatarea econom ics
intensS la care era supusS China.
La nivelul claselor instruite, predom inau sentim entele
de umiiintS §i com plexele de inferioritate generate de
decadenja dram atics a Chinei. Ultimii TmpSrati m an
ciurieni asistau neputincio§i la dezastrul tSrii, fiind incapa-
biii sS redreseze situajia. Elita chinezS era TmpSrtitS Tntre
traditionali§tii care Tncercau sS bareze, fSrS succes, influ-
en|a occidentals, §i reform i§tii care apreciau cS doar mo-
dernizarea rapids a fSrii va perm ite depS§irea acestei
situajii dificile. MuIJi chinezi TncearcS acum sS Tnvete
refetele de succes ale occidental!lor, Tn dom eniul tehno-
logic, econom ic sau militar, pentru ca apoi sa se poatS
emancipa de sub dom inatia acestora.
Reformi§tilor chinezi de la sfar?itu! secolului al XlX-lea
le lipse§te TnsS forja necesara pentru a-§i impune progra-
mul. Ei nu reu§esc sS se afirm e la Curte, unde mama
suveranului, TmpSrSteasa Ci Xi (adevSrata stSpanS a
Chinei Tntre anii 1875-1908) penduleaza Tntre cele douS
tabere, blocand Tn acest fel orice Tncercare de reforms.
C i a s a mandarinilor este com plet dep3§itS de evenimente,
nefiind capabilS sS se adapteze la schimbSri §i Tntreînand
mecanismele traditionale ale coruptiei §i ale ineficientei
133
adm inistrative. Spre deosebire de Japonia erei Meiji,
Chinei i-a lipsit, a§adar, o putere centrals eficienta, capa-
bila sa realizeze m odernizarea. In plus, \ara era prea mare
§i prea populata, ceea ce Tngreuna §i mai m ult tentativele
de refonns.
Ca o reacjie In fa{a problemelor politice §i economice ale

Chinei, Tn anii 1 9 0 0 -1 9 0 1 izbucne§te o nouS insurecîe popu-
larS, nascuta Tn am bianja organizatiilor religioase clandestine
din mediui rural. Ea este cunoscutS sub num ele de „r&scoa!a
boxerilor”, deoarece adeptii acestei mi§c§ri practicau artele
marjiale, spedfice riturilor de perfedtionare daoiste. Rascoala
s-a remarcat prin xenofobia ei extremS, fiind IndreptatS Tmpotri-
va strSinilor din China, a caror prezenja era considerata cauza
principals a tuturor relelor care domneau Tn societate. RSscula£ii
Ti asasineazS pe occidentali §i pe chinezii convertiji la c r e t i
nism, ataca Tntreprinderile straine §i caile ferate, devasteaza
pravaliile care vand produse de import. AtrocitStile comise atrag
riposta unei coaliîi form ate din opt puteri straine, ale caror
arm ate Ocupa Beijingul §i restabilesc p u terea im perials.
Indeosebi trupele germ ane s-au ilustrat prin duritatea cu care au
reprimat rascoala boxerilor. Tratatui impus Chinei Tn 1901
Tntarea §i mai mult dom inajia economics a statelor interventio
nsste.
7. Afirmarea noiior for£e politice §i sfargitul

regimului imperial (fnceputul secolului
alxx-lea)
La Tnceputul secolului al XX-iea, Tn China se afirma
cateva forê ..sociale. noi. A cfiune a Ipr va determ ina
schimbarj politice im portante, pe fond u i ne m u I|u mi r iIor
crescande ale populate'!.
134
- 1 Alaturi de vechii demnitari recrutati din randurile m an
darinilor, la Curte §i Tn provincii joacS un rol tot mai important
comandantii de arm ate §i guvernatorii locali, care se afirmS Tn
rSzboaiele purtate Tmpotriva taipingiior sau boxerilor. Pe rnSsurS
c e Curtea imperials T§i pierde prestigiul datorita cedSrilor sale Tn
fa{a strSinilor, ace§ti com andanji locali T§i consolideazS puterea
§i se em ancipeazS de sub tutela autoritstii centrale.
Alta categorie importantS este reprezentatS de a§a-num ita
burghezie com pradors51. Aceasta cuprinde oamenii de afaceri
care colaboreazS cu firm ele occidentale, §i ImpSrtind cu acestea
profiturile rezultate din exploatarea economics a Chinei.
In fine, grupul cel mai dinamic este format din tinerii intelec-
tuali §i oam eni de afaceri educaji Tn Statele Unite, In Eur-opa sau
In. Japonia, principals adepji ai rnodernizSrii economice §i
poiitice a Chinei. Tn randurile lor, se dezvoltS ideile na{ionaliste.
Aceasta grupare !§i fixeazS ca obiectiv em anciparea Chinei de
sub dominaîa puterilor strSine §i transformarea ei Tntr-o tara
puternicS §i m oderns, dupS modelul Japoniei.
Tn cele din urmS, dinastia manciurianS va pierde spri-

jiriul tuturor for|e)or politice chineze, datorita crizei eco
nom ice § i :a capitu!^^^ ei repetate Tn fata intereselor
straine. Tn anul 1911, Tn armatS §i Tn provincii izbucne§te o
revolutie, care Tnlatura dinastia manciurianS §i proclamS
republica. Ultimul TmpSrat, Puyi, Tn varsta de §ase ani,
abdicS form al Tn 1912.
La Tnceput, puterea a fost preluata de grupul tinerilor
intelectiiali educafi Tn O ccident, nationalist! §i reformi§ti,
c o n d u § i: de Sun Z h o n g sh a n 52. Acesta devine primul
pre§edinte al republicii chineze §i form eaza un guvern la
51 Cuvant de origine portughezS, care Ii desem na, initial, pe agen{ii

com paniilor cornerciale.
52 Cunoscut In Occident mai ales sub numele s3u cantonez, Sun
■Yat-sen.
13 5
Nanjing, intenjionand sS transform e China Tntr-o republics
parlamentarS, cu accente sociale. Revolutionary republi-
cani nu dispuneau TnsS de o forâ reals, a§a cS v o r fi
nevoi]i, Tn scurt timp, sS cedeze puterea Tn faâ unor cer-
curi mai conservatoare, grupate Tn jurul com and anjilor mi-
litari §i a guvernatoriior din provincii.
Cel mai puternic general chinez, Yuan Shikai, devine
■ pre§edinte Tn anul 1912 §i formeazS un nou guvern la
Beijing. In 1914, el instaureazS o dictaturS, iar Tn 1916 se
proclamS Tmparat. D ar vechiul regim nu mai putea fi
reTnviat. Puterea era TmpSrtita acum Tntre dictatorul de la
Beijing, pe de o parte, §i generaiii din provincie, a§a-
numitii „seniori ai rSzboiului” , care se revolts din nou
Tmpotriva autoritstii centrale §i initiazS, Tn acest fel, o lungS
perioada de anarhie.
In tim pul Prim ului RSzbOi Mondial, Japonia ocupS toate
pozi£iile pe care le dejinuse Tn China Imperiul G erm an §i
devine, astfel, cea mai importantS putere din regiune. In
anul 1912, inteiectualii repubiicani §i na|ionali§ti, condu§i
de Sun Zhongshan, formeazS Partidul G uom indang, care
m iliteaza pentru transform area Chinei Tntr-un stat modern.
Dupa victoria revolu£iei bol§evice Tn Rusia, fosta provincie
chinezS M ongolia ExterioarS devine un stat com unist, Tn
orbita M oscovei, iar ideile marxiste se rSspandesc tot mai
m ult §i Tn China.
Tn aceastS constelaîe de for|e, China epocii interbelice
se transform s Tntr-o regiune de maximS instabilitate poli
tics, m arcata de rSzboaie civile §i de suferinjele dram atice
ale popula|iei. Nationali§tii din Partidul G uom indang §i
comuni§tii chinezi T§i disputa mo§tenirea lasatS de fortele
co n se rva to a re , pu te rile occid enta le TncearcS sS T§i
menîna privilegiile cornerciale, iar Japonia T§i extinde tot
mai m ult influenfa §i chiar dominaîa teritoriaiS Abia Tn
136
anul 1949, victoria objinuta de comuni§tii chinezi Tmpotrr
va G uom indangului §i proclam area Republicii Populare
Chineze marcheazS sfar§itul acestei Tndelungate perioade
de anarhie. Dar nici instaurarea regim ului com unist, care
ini|iazS o vasta operS de m odernizare, nu va pune capa
suferin|eior Indurate de iocuitorii celei mai populate {Sri d ir
lume, pe parcursul uitim elor doua sute de ani.
; 8. J a rile him alayene (Tibet, Nepal, Bhutan)

Principala tr§saturS com unS a statelor m ontane din
regiunea himalayanS consta in faptul ca asupra lor s-au
exercitat, in perm anen|S, influenjele venite din direcîa
Indies §i Chinei, cele douS civilizatii care T§i disputa, pana
astSzi, ascendentul politic §i cultural asupra celor mai
Inalte regiuni din lume. Tibetul, situat la nordul M untilor
Himalaya, cuprinde uria§ul podi§ cu acela§i nume, situat la
altitudini de peste 5.000 de metri, pe o suprafata de peste
un milion de km2, Nepalul, Bhutanul §i Sikkim ul sunt tari
de dim ensiuni mai mici, care ocupS versantul sudic al
lanjului him alayan, fiind, a§adar, deschise in direcjia
Indiei. Izolarea acestor zone inalte a facut ca ele sa
adaposteasca o viata^ religioasS intensa §i specifica.
Tibetul §i Bhutanul sunt dom inate de budismul mahayana,
in varianta sa lamaista, iar Nepalul, mai deschis Tn fata
influentelor indiene, are ca religie m ajoritara hinduismul.
Tibetul, o regiune cu p o p u la te foarte rara, vorbitoare a
unor dialecte locale, a dat na§tere unui stat teocratic, do-
m inat de ierarhia religioasa lamaista. De-a lungul istoriei,
Tibetul a Tntretinut relatii stranse cu China, marele sau
vecin, dar §i-a pastrat identitatea §i autonom ia, lucru
favorizat de situarea sa geograficS greu accesibilS. China
m odern^, Tn schimb, a refuzat sa recunoascS Tibetului
calitatea de entitate independents, considerandu-l o com
ponents istoricS a patrim oniului chinez. C hiar dacS Tibetul
este organizat, panS astSzi, ca o regiune autonomS Tn
cadrui C hinei, pS strandu-§i id e ntitatea lingvisticS §i
ata§amentul fa{S de religia lam aists, el nu reprezintS, pen
tru guvernui de la Beijing, decat provincia chinezS Xizang.
TncS de la pStrunderea religiei lui Buddha, Tn secolul al
V ll-lea, cSlugSrii budi§ti au juca t un rol esenîal Tn condu-
cerea statului. La sfarîtul secolului al XlV-iea, Tn urma
unei actiuni religioase reform atoare, ia na§tere lamaismul,
o variants a budism ului m ahayana. De acum Tnainte, con-
ducStorul laic §i spiritual al JSrii devine Dalai Lama, liderul
religios suprem al tibetanilor, care T?i fixeazS re§edin|;a Tn
palatul din Lhasa. S istem u l de succe siu n e lam aist
prevedea ca dupS m oartea unui lider spiritual, Tn termen
de 49 de zile, sS fie desem nat un nou Dalai Lama; ales
dintre copiii nSscuJi Tn acest interval. La varsta de 18 ani
el dobandea puteri depline, iar pana atunci {ara era con-
dusS de un regent. 4* ■ ~
Deoarece budismul lam aist s-a raspandit §i Tn randurile
mongolilor, ace§ti rSzboinici din nord, care dominau Tntinse-
ie regiuni ale Tibetului, vor deveni protectori politici ai lui
Dalai Lama. In secolul al XVIII-lea TnsS, TmpSratii chinezi din
dinastia manciuriana Ti Tnving pe mongolii ocCidentali (oirati)
§i T§i instaureazS dom inatia asupra Tibetului.' Trupele
chineze pStrund Tn Tibet Tn anul 1720, iar din 1751 regiunea
devine protectorat chinez. Cu toate acestea, TmpSratii man
ciurieni (ei Tn§i§i budi§ti lamai§ti) TI trateaza cu respect pe
Dalai Lama §i menjin autonom ia Tibetului, care este guver-
nat, Tn continuare, de ierarhia religioasS locals.
tJgf|n anii 1 7 9 1 -1 7 9 2 , regatul nepalez, din sud ul
Himalayei, atacS Tibetul, ceea ce provoaca reactia ener
gies a arm atelor chineze. Trupele TmpSratului Q ianlong
reu§esc perform anta spectaculoasa de a traversa m asivul
him alayan, pStrunzand in Nepal. In 1793, Nepalul accep-
ta suzeranitatea chineza, rSmanand, pans Tn anul 1908,
un regat vasal Chinei, chiar dacS aceastS TndepSrtata
legSturS nu era decat una formaiS.
, De§i N epalul este situat Tn vSiie m eridionale ale
M unjilor H im alaya, locuitorii s a l su nt de origine nordicS,
tibetanS. Pe de alts parte TnsS, societatea nepalezS este
marcatS puternic de cultura, religia §i organizarea politics
hindusS. In secolul al XVIII-lea, principii nepalezi de etnie
gurkha reu§esc sS unifice mai multe form atiuni politice
Tntf-un stat puternic, cu capitala la Kathmandu, luandu-§i
titlul regal de rajahi. "
In secolul al X lX -le a , statele himalayene vor trece treptat sub

infiuenta Marii Britanii, noua putere politics afirmatS in spatiul
indian. Tn ved e re a protejSrii Indiei, britanicii urm aresc sS
TmpirigS frontierele acesteia cat mai departe spre nord, Tn
trecatorile care traverseaza Munjii Himalaya §i Hinduku§. Din
acest motiv, englezii cuceresc Punjabul, precum §i provinciile
Jammu §i Ca§mir, Tn nord-vestul Indiei, ajungand la frontiera
Afganistanului. Spre nord-est, ei vizeazS Nepalul §i micile prin-
cipate indiene din munî, Bhutanul §i Sikkimul.
In urm a razboiului anglo-nepalez din anii 1 8 1 4 -1 8 1 6 ,
Nepalul ajunge Tn sfera de influents britanicS, de§i englezii vor
respecta autonom ia interns a rajahilor de la Kathm andu.53
53 AutoritStjle britanice au §tiut s& T§i atragS colaboratori loiali din ran
durile acestor populajii rSzboinice de munteni. La fel ca §i sikh-§ii din
Punjab, triburiie gurkha din Nepal au furnizat armatei britanice regimente
de elitS, care vor lupta cu devotament Tn toate campaniile duse de
englezi, inclusiv Tn cele douS rSzboaie mondiale din secolul al XX-lea.
139
Ulterior, Tn anul 1890, Tn contextul actiunilor care urmSreau
stSvilirea penetrSrii ruse§ti Tn Pam ir §i Afganistan, britanicii T§i
impun protectoratul atat asupra Nepaluiui (acesta T§i pSstreazS
TnsS §i rela{ia de vasalitate nominalS fa^S de C hina), cat §i Tn
raport cu principatele indiene Bhutan, Sikkim §i Chitral, toate trei
situate Tn vSile izolate ale munj;iior din nordul Indiei.
Tn fine, Tn anul 1904, Ja inijiativa energicului guvernator al
Indiei, lordul Curzon, M area Britanie trimitea trupe la Lhasa, Tn
Tibet, sub pretextul reprimSrii unor tulburSri. Din anul 1906,
Tibetul devenea protectorat britanic, chiardacS guvernui chinez
refuzS sS recunoascS aceastS anexiune §i TncearcS sS ocupe
din nou provincia disputatS, Tn anul 1910.
Tn prim eie decenii ale secolului ai XX-iea, Marea

Britanie recunoa§te independenja statelor m untoase din
nordul Indiei: Bhutanul objine acest statut Tn 1910, Tibetul
Tn 1912, Afganistanul Tn 1919, iar Nepalul Tn 1923. Pe de
alts parte TnsS, de-a lungul perioadei interbelice, guvernui
de la Londra T§i va m en|ine influenza sa tradiJionalS asupra
politicii externe a statelor respective.
DupS Al Doilea RSzboi Mondial* Tn pofida rezistenfei
opuse de cleruh lamaist, Tibetul va fi anexat de China
comunistS, Tn anul 1951. Tn 1959, Tn urma unei revolte
religioase izbucnite la Lhasa, conducerea locala exerci-
tatS de Dalai Lama a fost dizolvatS format de autoritSfile
chineze, iar liderui spiritual tibetan era constrans sS
aleagS calea exiluiui. Cu sprijin britanic, el se va refugia Tn
statul Tnvecinat al Bhutanului, Tn aceea§i ambian{S a bu-
dism ului traditional din muntii Tnai$i ai H im alayei.54
54 Aflat Tn exil, ultimul Dalai Lama va desf3§ura o activitate de se

sibilizare a opiniei publice intem alionale Tn favoarea cauzei poporului
sSu. Tn anul 1989, a fost distins cu Premiul Nobe! pentru pace.
140
I
Capitolul VII
JAPOHIA £1 COREEA
in SECOLELE
■ - iJ
XVI-XIX
Evoluîa istoricS a Japoniei, precum §i trSsSturile civi-

lizafiei sale au fo st p u tern ic influentate de situares
geograficS aparte a acestei tSri. izoiarea arhipelagulu
japonez, Tn raport cu continentul asiatic, a ferit Japonia,
pana Tn anul 1945, de invazii §i cuceriri strSine. Relieful
m untos §i Tntinderea redusS a terenurilor cultivabile
reprezintS un alt elem ent caracteristic, care, conjugat cu
izoiarea tSrii, i-a obligat pe japonezi sS valorifice la m axi
mum pujinele resurse de care dispuneau.
Japonia este alcStuitS din patru insule principale55: Hokkaido,

rece §i puîn locuita, Tn nord; Honshu, m area insulS centrals,
care cuprinde majoritatea teritoriului §i a populatiei, precum §i
ora§eie cele mai importante; insulele Shikoku §i Kyushu, Tn sud-
vest. Spre sud, arhipelagui jap onez se prelunge§te cu insulele
Ryukyu, dintre care c ea m ai importantS este O kinaw a.
Geografia ne indicS §i direcjiile de acces care au permis
Japoniei sS com unice cu restul lumii. Prin stram toarea
Tsushima, care desparte insula Kyushu de sudul Coreii, au
patruns in flu e n c e chineze, iar prin arhipelagui Ryukyu, care se
prelunge§te adanc Tn M area Chinei de Est, navigatorii au legat
Japonia de insula Taiwan, de Filipine §i de Asia de Sud-Est.
In pofida poziîei sale insulare, Japonia a receptat Tntot-

deauna influentele datorate altor civilizatii. In perioada me
d ie v a l, China este cea care marcheazS profund civilizatia
5b Acestora li se adaugS peste 6 .80 0 de insule de dimensiuni mai
mici.
141
japonezS _ , , ,
budistS ^ Tmprumutandu-t scrisul, cultura savantS, religia
Japonia * organizarea de stat. Incepand cu anul 1868,
a d o p ta n c ^ ereazS a 0)0113 sa mare deschidere culturala,
ea a reu%âpicl civi,izai'a occidentals. In acela§i timp TnsS,
nios In c sS inte9 reze aceste Tmprumuturi, Tn mod armo-
astSzi ofo1ciru* tradiiiilor proprii. Din acest motiv, Japonia de
acela§i tiiv'3 imaginea paradoxalS a unei JSri care este, Tn
Mp, extrem de moderns §i extrem de tradiJionalS.
dhônia medieva1^ §* schimbarile

^ secolul al XVI-lea
mostenit- ai importantS in stitu te tradiîonalS pe care a
ea a rS ^ JaPonia m oderns a fost m onarhia. PanS astSzi,
ja p o n e zS ^38 unanim respectata. Tmparatul (num it Tn
divinS §i tennp sau mikado) era considerat de origine
perioada^Vea ° autoritate nelimitatS. Cu toate acestea, Tn
nesfar§itJêdieva,a Puterea sa a fost grav §tirbitS, datorita
rilor seni *or ,uPte interne, desfa§urate Tntre clanurile ma-
perTbade Poate ?' datoritS faptului cS Japonia acestei
Tncercari ^ 'a im plicat foarte rar Tn dispute externe (cateva
razboinic cucer,re a Coreii), energiile aristocratiei sale
Tncep^ s_au consum at mai ales ^ z b o a ie civile,
interne T^ cu an u* Pentru a face fa]S anarhiei
dant s u p ^ P ara^ nurr|esc Tn fruntea arm atei un com an-
practic a^ m (Tn limba japonezS: shogun), care devine,
na Japory evSratu* conducStor al tSrii. Shogunii vor guver-
1868 Trr\ timp de aproape §apte secole, panS Tn anul
Kyoto (v ^ rat" cOntinuS sa rezideze Tn palatele lor din
farii) d a r th e a caPJtal^ a Japoniei §i centrul cultural al
lipsiji de e’ nLJ m a' au decat atributii ceremoniale, fiind
V ic e putere reals. Shogunii, Tn schimb, T§i aleg
142
re§edin|e mai austere, adaptate funcfiei lor m ilitare, care
devin TnsS centrele politice §i adm inistrative ale tSrii.
Intre anii 1338-1573, la putere se afla shogunii din fam i-
lia Ashikaga. Tn timpul lor, dezbinarea interns §i luptele din-
tre clanurile rivale ajung la apogeu, iar shogunii nu reu§esc
sS menJinS ordinea politics §i sS T§i impunS autoritatea.
Sfar?itui secolului al XVI-lea constituie o perioadS de
rSscruce §i Tn istoria Japoniei. Tntre anii 1573-159 8, se
afirmS doi mari conducStori militari: Oda Nobunaga §i suc-
cesorul sSu, Toyotomi Hideyoshi. A cjiunea lor reprezintS o
re actie Tmpotriva guvernS rii ineficiente a s h o g u n ilo r
Ashikaga. Cei doi lideri, adepî hotSraJi ai puterii im periale,
realizeazS o m are operS de centralizare a statului.
Clanurile locale sunt Tnfrante §i, pentru prim a datS Tn isto-
rie, Japonia devine un stat unificat sub o conducere uni
form s, supus autoritStilor sale centrale. N obunaga Ti com -
bate inclusiv pe caiugSrii budi§ti, care se grupaserS Tntr-o
organizajie m ilitara §i subm inau autoritatea statului.
Hideyoshi, un general care datoritS originii sale tSrSne§ti
nu va purta niciodatS titlul de shogun, se remarca atat prin
activitatea interns de centralizare statalS, cat §i prin politica
sa externS, extrem de ambifioasS. Tntre anii 1592-1598,
Hideyoshi conduce douS expeditii Tn Coreea, visand sS
cucereasca nu doar aceastS tara vasalS Chinei, ci chiar
Imperiul Celest. Cu toate cS acîunea sa va e§ua, e x p e d ite
lui Hideyoshi au contribuit la fortificarea unitSJii japoneze §i
la subordonarea nobilimii fa£S de puterea centrals.
2. Epoca shogunilor ToKugawa (1 6 0 3 -1 8 6 8 )

Dupa m oartea lui Hideyoshi §i izbucnirea unei noi
revolte a m arilor seniori, unui dintre locotenenjii fostului
dictator militar, pe nume Tokugawa leyasu, reu§e§te sa
TnfrangS rSscoala §i este proclam at shogun. El deschide
noua epocS a shogunilor Tokugawa, care vor guverna
Japonia Tntre anii 1603-1868. leyasu va desavar§i opera
de Tntarire a autoritaîi centrale TnceputS de predecesorii
sai, punand bazele unei guvernSri absolutiste. In primul
rand, el reu§e§te sS transfer me shogunatul Tntr-o dem ni-
tate ereditarS, care se va transm ite exclusiv Tn randurile
fam iliei Tokugawa, panS Tn anul 1868.. TmpSra|ii rSman
claustrati, Tn continuare, Tn palatul din Kyoto, pastrandu-§i
doar autoritatea simbolicS, Tn timp ce toata puterea politics
se concentreazS Tn m a in ile shogunilor. S hog un ii
Tokugawa T§i fixeazS re§edin1;a Tn micul sat pescSresc
Edo, actualul Tokyo, care devine astfel capitala propriu-
zisS a Japoniei §i, cu.tim pul, cel mai mare ora§ al acesteia.
- Un evenim ent im portant Tn istoria Japoniei secolului ai
X VI-lea a fost m arcat de sosirea prim ilor navigatori
europeni. Tn anii 1542-1543, portughezii debarcS pe
coastele nipone. Japonezii sunt puternic im presionati de
ace§ti vizitatori, care dispuneau de archebuze §i cSISto-
reau pe corSbii im pozante. Initial, europenii au fo s t bine
primiti de nobiiim e §i de autoritStile locale. Localnicii sunt
interesati de mSrfurile europene, iar shogunii tolereaza
prezen|a - m isio n a rilo r cre§tini, mai ales iezu ifi, care
reu§esc sS facS num eroase convertiri. C onducatorul m ili
tar Nobunaga, de exem plu, mcurajeaza cre§tinism ul, pen
tru a-i contracara, Tn acest fel, pe bonzii (cSlugarii) budi§ti;
Tn scurt tim p TnsS, japonezii se sim t am enintaji de
intruziunea strSinilor §i ajung la concluzia cS prezenfa
europenilor §i cre§tinismul reprezintS un pericol grav pen
tru Japonia. Hideyoshi este primul conducator care Ti va
persecuta pe japonezii cre§tina|i, Tn anul 1596, un grup de
26 de cre§tini era m artirizat la Nagasaki. A ceasta politica
144
este continuatS de shogunii Tokugawa, care Ti eliminS
aproape total pe cre§tinii din arhipelagui nipon §i iau
masura extrem a a Tnchiderii totale a Japoniei Tn fata
strSiniior. A ccesul corSbiilor strSine Tn porturile japoneze
era interzis, japonezii nu mai au perm isiunea de a cSIStori
Tn strSinState, iar celor aflati deja peste granite Ii se inter-
zice sS mai revinS Tn tarS. In anu! 1639, toate contactele
Japoniei cu exteriorul au fost suspendate, s itu a te care se
va m entine panS Tn anul 1854. Singurele exceptii de la
aceastS regulS Ti priveau pe negustorii chinezi §i pe cei
olandezi. O landezilor Ii se perm ite sS desfS§oare un
com ert lim itat pe o micS insulS din golful Nagasaki, unde
ei puteau sS aducS mici transporturi de arme, munitii,
lunete §i tutun.
In epoca Tokugawa se definitiveazS sistem ul social-
politic al Japoniei traditionale, care se va m entine panS Tn
1868. E! poate fi asem Snat cu o com binatie Tntre feudalis-
mul occidental din epoca m edievalS §i absolutism ul
monarhic din Europa secolelor X V I-X V II. In fruntea tSrii se
afia o conducere militarS (numitS bakufu, adicS „oranduirea
din cort”), exercitatS Tn mod absolutist de shogun. Acesteia
i se supuneau circa 250 de mari seniori (daimyo), care
stSpaneau d o m en ii uria§e §i alcS tuiau a ristocra tia
japonezS. Shogunii Tokugawa reu§esc TnsS sS T§i subor-
doneze com plet aceastS m are nobilim e, candva atat de
turbulentS. D aim yo nu puteau sS rSmanS pe dom eniile lor
decat §ase luni pe an, restul tim pului fiind obligati sS §i-l
petreacS pe langS re§edinta shogunului. C hiar §i atunci
cand; erau plecaji din capitalS,: fam iliile lor rSmaneau la
Edo, ca o mSsura de garontie.
Daimyo erau stSpani ereditari ai m arilor fiefuri §i ai
JSranilor care le lucrau. In serviciul lor se afla o categoric
de vasali rSzboinici, numi{i sam urai. Sam uraii, Tn num S rde
cateva sute de mii, form au clasa m ilitary a Japoniei, sin-
gurii care aveau dreptul sa poarte sabie. Ei Ti datorau
seniorului o supunere oarba §i erau educaî potrivit codu-
lui traditional al onoarei cavalere§ti (bushido). Fiecare
samurai era obligat sa T§i apere seniorul cu pretu! vietii, iar
dacS acesta era om orat Tn lupta, onoarea Ti cerea sS se
sinucida.50 Samuraii rSma§i f3r3 stapan (numiti ronini), a
caror existent^ nu mai avea, a§adar, nici o rajiune, deve-
neau talhari rStacitori sau cer§etori.
FSra TndoialS, trSsSturile morale ale samurailor, specifice

oricSrei feudalitati razboinice, s-au forjat la §coala Tndelun-
gatelor conflicte civile din perioada m edieval^, Dar virtutile mi-
litare ale acestei elite, spiritul de discipline, loialitatea §i respec-
tul netSrmurit fata de superior! vor deveni, mai tarziu, elemente
de baza ale mentalitatii jap oneze, transmise pana Tn epoca
moderns. Disciplina, supunerea §i loialitatea sunt trSsaturi care
explica multe fenom ene din istoria ulterioara a Japoniei, de la
miiitarismul agresiv §i nationaiismul orgolios din prima jumatate
a secolului al XX-lea, pana la performantele economice remar-
cabile din Era Meiji sau din perioada postbelica.
Lunga perioada de autoizolare fortatS a Japoniei, din-

tre anii 1639-1854, nu a fost Tnsa una de stagnare. Mai
ales Tn secolul ai XVIII-lea au loc progrese economice
semnificative, care pregStesc conditiile pentru moder-
nizarea din a doua jum atate a secolului al XlX-lea.
Sporirea produc|iei de orez reprezinta o premisS a cre§terii

demografice, oferind §i surplusul reclam at acum de expansi-
unea urbana. Dezvoltarea ora§elor, a productiei me§te§ugare§ti
66 Ritualul complicat al acestei sinucideri lente §i dureroase purta

numele de seppuku (occidentalii vor folosi mai ales denum irea sa vui-
garS: harakiri).
§j a comertului confers viejii economice un dinamism deosebit.
Ropulatia capitalei Edo ajunge in aceastS perioadS la un milion
de locuitori. S e Tnfiripa o economie de schimb, apar negustori §i
creditori care transform s produsele Tn marfuri, pun Tn mi§care
mijloacele financiare, acum uleazS capitaluri.
Aceste schimbSri economice atrag dupa ele §i consecinte
sociale. Viata urbanS favorizeazS cheltuielile §i luxul, alimentate
financiar de comercianjl §i bancheri. Numero§i membri ai aris
tocratic i, care due o viatS costisitoare Tn capitals, se ruineazS
acum, datoritS Tmprumuturilor pe care le contracteazS. Create, de
asem enea, numarul samurailor fSrS stapan, o categorie frustratS,
care va fum iza TmpSratului un suport social important, Tn momen-
tul Tn care acesta va declan§a reformele sale revolutionare.
Toate aceste schim bari interne im portante, derulate Tn

secolul al X V ill-le a §i Tn prima jum State a veacului
urmStor, expiica saltul m odem izator realizat Tn 1868. El a
fost posibil deoarece Japonia T§i erodase deja, Tn perioa
da anterioara, o buna parte din arm atura sa socio-eco-
nomica traditional^.
3. Deschlderea In fa£a influen£ei occidentale

5 (mylocul secolului al XlX-lea)
La m ijlocul se co lu lu i al X lX -le a, istoria Ja p o n ie i
cunoa§te o nouS turnurS senzationala, tot atat de radicals
ca §i aceea care dusese, Tn anul 1639, la izolarea aproape
com plete a tarii. Este vorba, de data aceasta, despre
operafiunea coordonatS de acceptare m asiva a m odelelor
straine, care va transform a Japonia, Tntr-un rSstimp foarte
scurt, Tntr-o tara m oderna, urbanizata, alfabetizata §i in-
dustrializata. C apacitatea Japoniei de a-§i m obiliza Tntr-un
mod atat de eficient toate energiile nationaie, Tn serviciul
147
unor objective pianificate, se explicS prin spiritul de disci-i
plinS specific m entalitajii nipone, ca §i prin autoritatea
necontestatS, aproape misticS, a puterii im periale. La
ordinul unui singur om, o \ar& TntreagS a fost capabila sS
T§i schimbe direcfia dezvoltSrii §i s3 porneascS pe un drum
cu totul nou.
Decizia de a deschide por$ile Japoniei Tn fa|a influenielor ci-
vilizStiei occidentale a fost adoptatS ca urmare a presiunilor
exercitate din exterior. Tn prima jum atate a secolului al X lX -lea,
mai multe expeditii navale §i misiuni diplomatice straine (olan-
deze, britanice sau nord-am ericane) TncercaserS, fSra succes,
sa ob$inS din partea Japoniei deschiderea porturilor sale,
indeosebi Statele Unite aie Americii (care ocupaserS, Tn anul
1846, coastele Californiei) sunt interesate, din punct de vedere
strategic §i comercial, de aceasta zona a Pacificului de Nord. Tn
anul 1853, o escadrS americanS, condusS de comandorul Perry,
TnmaneazS autoritStilor jap o n e ze o scrisoare din partea
pre§edintelui Statelor Unite, prin care solicits stabilirea unor
reiafii cornerciale libere Tntre ceie douS tSri. Tn urm a refuzului
nipon, americanii trimit o nouS e x p e d ite , Tn anul 1854, care Ti
forJeazS pe japonezi sS sem neze primul tratat Tncheiat cu o £ar5
strSinS. Acesta prevedea deschiderea unor porturi, precum §i
acordarea de facilitSti cornerciale pSrfii am ericane. Tn anii
urmStori, M area Britanie, Rusia, O landa §i Fran{a obligS
Japonia sS Tncheie tratate asem anStoare. Acestea d ezavanta-
jau interesele econom ice nipone §i acordau statut de extrateri-
torialitate cetSênilor strSini, care se puteau stabili de acum
inainte in Japonia. .. ..........
Aceste ingerinie ale puterilor occidentale au provocat

mari frSmantSri §i nelini§ti Tn Japonia, inclusiv revoite ale
aristocrafiei. Elitele nipone erau divizate Tntre traditio-
nali§ti, adep|i ai rezistenêi Tn fafa strainilor, §i partizanii
modernizarii, dupa exemplul occidental. U ltim ii au fost
sus|inuti §i de am basadorii Marii Britanii §i ai Statelor
148
Unite. In final, a prevalat opinia celor care apreciau cS
Japonia nu este capabilS sS se opunS puterilor strSine, iar
Tricercarea de rezistenJS ar conduce la transform area ei
Tntr-o colonie.
In aceste c o n d p . pentru a rezista Tn fa{a OcCidentului,
Japonia va lua hotSrarea temerarS de a se occidentaliza
ea TnsS§i. Reu§ita acestei actiuni a fost deplinS. In locul
subordonSrii §i a um ilintelor pe care ie vor cunoa§te, Tn
secolu! al X lX-lea, Celelaite tSri asiatice, Japonia va avea
parte de o evolujie spectaculoasS, care o va transforma
Tntr-o m are putere econom ics §i militarS, partenerS egalS
a tSrilor europene.
4k R eform ele Erei M eyi
Tn anul 1868, tanSrul TmpSrat Mutsuhito, sfStuit de con-

silierii sSi adepti ai modernizSrii, desfiinJeazS institutia
shogunatului §i restaureazS puterea im perials. Tncepea
astfei o nouS epocS, numitS „Era Meiji’%dupS numele pos-
tum al TmpSratului M utsuhito.57 Capitala im perials se mutS
de la Kyoto la Edo, ora§ care prime§te numele sSu actual:
Tokyo („capitaia de rSsSrit” ).
57 Potrivit traditiei budiste (care functions §i in China), TmpSrat

japone 2 i au un num e personal §i un nume de era. Tnainie de urcarea
pe tron, o comisie specials stabile§te pentru noul TmpSrat un nume de
erS, nume care nu Ti va fi atribuit TnsS decat dupS deces. Tn schimb,
num ele de erS desem neazS, TncS din timpul viejii TmpSratului, epoca
domniei acestuia. Astfei, TmpSratuI Mutsuhito (1 8 6 8 -1 9 1 2 ) a primit
numele de Meiji (Conducere LuminatS), succesorul sSu, Yoshihito
(1 9 1 2 -1 9 2 6 ), a purtat numele postum de Taisho (M a rea Dreptate), iar
Hirohito (1 9 2 6 -1 9 8 9 ) a avut ca num e de erS Showa ( P a c e LuminatS).
Tn anul 1989, actualul TmpSrat, Akihito, a inaugurat era Heisei (P ace §i
T n te ie g e re ).
149
P rocesul de m o dernizare in itia t de M u tsuhito a
echivalat cu o veritabilS revolutie, prom ovata TnsS exclusiv
de la varL Spre deosebire de Revolufia Franceza, de
exemplu, ea nu a fost InfSptuitS de clasele inferioare ridi-
cate Tmpotriva monarhiei, ci, dimpotrivS, a fost impusa
societatii japoneze de catre TmpSrat. Uria§ul proces de
schim bare nu a provocat fracturi sociale dram atice,
deoarece toate clasele au acceptat voinja imperiala, cu
docilitate, consim jind sa puna Tn practice pachetul de
reforme initiat de TmpSrat.
In anul 1868, privilegiile feudale §i deosebirile de casts
din societatea japonezS erau anulate, asigurandu-se ast
fei egalitatea juridica a tuturor cetStenilor. Marii seniori au
acceptat, de bunavoie, sa T§i piarda statutul privilegiat,
precum §i proprietSfile funciare. In schimbu.i acestei
cedSri, ei prim esc despagubiri financiare substantiate din
partea statului, care le vor permite sS ia parte la procesul
de industrializare a Japoniei. D esfiintarea constrangerilor
de casta oferea TnsS §anse de afirm are fiecSrui japonez,
Tntr-o societate liberS §i concurenîalS. Prin asigurarea li-
bertStii depline a spiritului de inifiativS, se creau conditiile
necesare dezvoltarii unei econom ii capitaliste prospere.
Eforturile Japoniei s-au concentrat Tn directia moder-
nizSrii, Tn toate dom eniile: econom ie, politica, Tnvafamant,
armata, viaJS socialS. A utoritatile au trim is numeroase
misiuni Tn Europa §i Tn Stateie Unite, cu scopul de a studia
modelul occidental de dezvoltare, Tn vederea adoptarii lui
Tn Japonia. Au fost adu§i numero§i speciali§ti europeni,
s-au im portat refete tehnologice §i utilaje.
Modernizarea economica nu s-a realizat spontan, ci Tntr-un

mod planificat, prin aportul substantial al statului Guvernui
japonez a facut investitii uria?e Tn Industrie, construind fabrics,
150
Ccii ferate, §antiere navale. De asemenea, a Tntreprins rnari efor-
turi In vederea calificarii forêi de muricS, prin arigajarea unor
instructori strfiini. Pentru a-§i atinge obieetivele, japonezii au evi-
tat sS recurgS ia credite straine,, bizuindu-se doar pe fortele pro-
prii. Datorita autoritajii de care se bucura, guvernui a pututsS
canalizeze nestanjenit veniturile sate, realizate mai ales din
impozitele piatite de tSrSnirne, Tn directia dezvoltSrii industriale.
Au fost cazuri Tn care guvernui a platit importurile de ma§ini §i
utilaje la preturi de zece ori mai mari. decat valoarea lor reaia,
doar pentru ca sS evite Tmprumuturile §i sa T§i mentinS indepen-
denfa de acjiune. :'k ' '
Dupa ce a creat primeie uzine §i Tntreprinderi industriale,
statul le-a transferal Tn mainile particularilor, vanzandu-le ia pre-
jjuri derizorii fariniliilor aristocrartice. In acest fel; a SpSruf §i tn
Japonia o mare proprietate privata capitalists. Ea era dej;inut§
de uria§e concerne industriale (zaibatsu), a§a cum erau Mitsui,
Mitsubishi sau Yasuda. Aceste mari firme, create la sfar§itul seco
lului a! XlX-lea, controleazS in: scurt timp majoritatea eConomiei
§i transforma Japonia Tntr-o |ara cu o Industrie puternicS §i com
petitive. Prin intermediul lor, elitele traditionale T§i puneau talen-
tul Tn serviciul modernizarii Japoniei, realizand o sinteza origi
nals Tntre economia de tip capitalist §i spiritul paternalist al soci
e ta l nipone. Cei mai dinamici daimyo devin magna£i ai fjnan-
{elor, urma§ii samurailor se angajeazS Tn administrate §i fur-
nizeazS cadrele calificate ale economiei, iar fo§tii §erbi se trans
forms Tntr-un proletariat disciplinat §i loial patronatului, care ac-
cepta salarii scSzute §i nu se lasS atraW de ideolOgia socialists.
M odernizarea TnfSptuitS pe parcursul* Erei M ciji nu se

iimiteazS TnsS ia econom ic, ci cuprinde toate laturiie vie|ii
publice. Pe plan politic, Tmparatul acordS o C o n stitu te , Tn
anul 1889, iar Tn 1890 este convocat primul Pariam ent
bicam eral a! tSrii, ales pe baze cenzitare. Sunt create toa
te institutiile ^pecifice unei socie tS t moderne, de la o ad
m in istra te uniform s §i centralizata (unitSiile adm inistrative
' ,, 'i c * . V
de bazS erau p re fe c tu re ), panS la TnvS£SmantuI de stat
obligatoriu. Cu toate acestea, Japonia nu era o JarS libe
rals. ImpSratuI T§i pSstra rolul dom inant, parlam entul avea
atributii limitate, iar partidele politice erau strans iegate de
interesele cercurilor de afaceri §i ale unei elite restranse.
Marea masS a populafiei nu participa aproape deloc la
viaâ politics, datoritS tipsei de experienjS §i interes, ca §i
a mentalitSJii sale traditionale. ■• ■ • : ‘
Caracterui conservator al sistem ului politic nipon era
IntSrit de ideologia puterii im periaie {tenndism), ca §i de
religia shintoistS de stat. A ceste form e de legitim are a
regimului Tndeplineau, Tn Japonia, rolul pe care TI jucau
ideologiile nationaliste §i im pe rialiste din Europa, la
sfar§itul secolului al XlX-lea.
5. Expansiunea military (sfargitul secolului

al XlX-lea - inceputul secolului al XX-lea)
Dezvoltarea econom ics a Japoniei fost TnsoJitS de o afir-
mare miiitarS tot atat de spectaculoasS, care va transforma
aceastS {arS, panS la Primul RSzboi Mondial, Tntr-una
dintre puterile im portante ale lumii. Cabinetele de la Tokyo
alocS fonduri uria§e Tn vederea dezvoltSrii arm atei de
uscat §i a marinei m ilitate. In cateva decenii, armamentul,
instrucjia §i organizarea for|e lo r japoneze ajung la nivelul
celo r mai perform ante arm ateâle, vrem ii^ Ca vurmare a
cre§terii rolului arm atei, generaiii §i am jralii japonezi au un
cuvant tot mai greu de spus Tn cadrul guvernului, influ-
en|anjd mai ales deciziile de politics externS^
La sfar§itul secolului al X lX -lea, dispunand de un instru
m ent militar atat de eficient, Japonia se angajeaza Tntr-o
politics externS expansionists, cautand materii prime, §i
152
pie|e de desfacere pentru produsele sale industriale. In
scurttim p, ea devine o putere colonials in zona Extrem ului
Orient, alSturi de tSrile Europei Occidentale, de Rusia §i
de Statele Unite ale A m ericii.
AceastS direcjie a politicii jap oneze a fast stimulatS, pe de o

parte, de ideologia agresivS §i nationalists a cercurilor militare,
care Incorpora, la randul ei, tradijiile rSzboinice ale samurailor.
Japonezii erau mandri de mari.le succese pe care le obtinuserS
pe plan intern, iar acest orgoliu national a fost convertit, cu
u§urinJS, Tntr-o sursS de alim entare ideologies a politicii impe
rialiste. P e de alts parte TnsS, Japonia nu a fScut decat sS
urm eze, §i din acest punct de vedere, exemplul statelor occi
dentale ale vrem ii, angajate Tn procesul de expansiune colo
nials. In pplitica externS de la cumpSna secolelor X IX -X X ,
recurgerea la forts Tn vederea obtinerii de avantaje politice §i
economice constituia o regulS de bazS a relajiilor internationale.
Japonia s-a conform at §i ea, cu toatS convingerea, acestui
model de conduits politics.
P rim ul m are succe s o b tin u t de politica externS

japonezS l-a reprezentat anularea tratatelor inegale, care
Ti fuseserS im puse Tncepand cu anul 1854. In anul 1894,
Marea Britanie consim tea sS renunte la facilitStile vam ale
§i la prevederile care acordau un statut special cetStenilor
sSi rezidenti Tn Japonia. PanS Tn 1899, §i celelalte tratate
care con|ineau clauze dezavantajoase pentru japonezi vor
fi revizuite. G uvernui nipon realizase perform anta de a
elim ina orice ingerinje ale puterilor occidentale Tn afacerile
sale interne, tocm ai Tn anii Tn care China, de exem plu,
pierdea aproape toate atributele suveranitStii sale.
Principala tints a politicii expansioniste japoneze, de la
sfar§itul secolului ai XlX-lea §i panS la Al Doilea RSzboi
Mondial, a fost China. Pe de o parte, aceasta tarS Ti
153
atrSgea pe japonezi datorita resurselor sale economice.
Pe de alta parte Tnsa, China constituia o tentage §i datorita
siabiciunii interne, a situatiei sale de obiect al unei mari
im parfiri in te rn a tio n a l. Mai Tntai, japonezii vor contesta
influenza Beijingului asupra Coreii, zona cea mai expusa
penetratiei japoneze, datorita apropierii geografice. Tntre
anii 1894-1895, Japonia porne§te un rSzboi Tmpotriva
Chinei, Tn urma caruia Tniatura influenta Beijingului asupra
Coreii, cucere§te insula Taiwan §i T§i impune dom inajia
asupra unor teritorii din sudul Manciuriei. Tn acest fel,
Japonia devenea prima putere coloniaia din afara spatiului
european.
Ascensiunea Japoniei nu s-a datorat numai succeselor sale

m ilitare, ci a fost favprizatS §i de conjunctura relajiilor
internationale. Diplomajia britanicS, TngrijoratS de Tnaintarea
Rusiei Tn spajiul asiatic, a fost extrem de TncSntata s£ gSseascS
un aliat eficient Tn Extremul Orient, care sS contrabalanseze
influenza ruseascS. Japonezii au profitat enorm de pe urma
aliantei lor cu M area Britanie. Ea le-a permis, mai intai, sS
objjinS anularea tratatelor inegale. D e a se m e n ea , M area
Britanie accepts ca guvernui nipon sS participe la TmpSrtirea
prSzii chineze §i Ti recunoa§te Japoniei calitatea de partener
egal §i de mare putere. Toate aceste avantaje erau oferite de
diploma£ia londonezS ca pret al politicii antiruse§ti a Japoniei, pe
care M area Britanie o stim uleaza. Japonia, la randul ei, avea tot
interesul sS Tnfrunte coiosul rus, care reprezenta principalul sSu
rival Tn Coreea §i Tn Manciuria, tinteie principale ale expansiunii
japoneze.
In anul 1902, aceasta c o n v e rg e n t de interese avea sa

conduca la sem narea unui tratat de alianja Tntre Japonia
§i Marea Britanie: Avand mana libera din directia Foreign
Office-ului, Japonia ataca Port Arthur, principala baza
ruseasca din Manciuria, Tn anul 1904. In 1905, flota Marii
Bajtice, trim isa Tn a ju to rd e cStre tar, era zdrobitS de fo rje le
navale ale am iralului Togo, In. stram toarea Tsushima.
Infrangerea Rusiei Tn rSzboiui din 1904-190 5 a reprezen
tat un triu m f pentru armata japoneza. Pentru prim a oarS, o
armata europeanS era TnvinsS de o putere asiaticS, Tntr-un
rSzboi purtat cu m ijloace moderne. In urma acestui con
flict,^ Japonia Ti sm ulgea Rusiei pozifii im portante Tn
M anciuria m eridionals, precum §i jum atatea de sud a
insulei Sahalin. De asem enea, tot Tn 1905 i se recunostea
protectoratul asupra Coreii, pentru ca Tn anul 1910
japonezii sa anexeze com plet aceasta {arS. ....
In anii urmStori, Japonia devine o prezen^S tot mai
importantS Tn China §i Tn zona Pacificului. Concom itent, Tn
aceastS regiune se afirmS puterea S tatelor Unite, care
Tncorporeaza insulele Hawaii §i cuceresc arhipelagui fili-
pinez, Tn anul 1898. De asem enea, com erjul nord-am eri-
can este interesat tot rnai mult de, piaja chineza. In con-
secinâ, Japonia S ta te ie sUnite ln ce arc#: sS T.§j regleze
disputele §i sa T§i delim iteze sferele de in flu e n t Tn
regiune. D ar Tnca din primii ani ai secolului al XX-lea, ten-
siunile care se acumuleazS Tn rela|iile nipono-am ericane
creeaza prem isele viitoarei rivalitSJi acerbe dintre cele
doua,puteri de pe m alurileR acificului.;,, . - ■^
... In anul 1907, d iv e rg e n c e ivite Tntre japonezi §i ameri-
cam pe piaja chineza vor determ ina o apropiere Tntre
Japonia §i Rusia. Tot Tn acela§i an se Tncheia aliapta d in
tre Rusia §i M area Britanie, care definitiva, sistem ul Triplei
in{elegeri. In aceasta conjuncturS, Tn anul 1914 Japonia
iritrS Tn P rim ul R azboi M ondial, de partea p u terilo r
Antantei. Ea va profita din nou, la m axim um , de situajja
internafionala, ocupand m ajoritatea ppsesiunilor germ ane
din Extrem ul Orient, Tncepand cu concesiunile din China §i
term inand cu insulele M ariane §i Caroline, Tn Oceanul
155
Pacific. DupS Primul RSzboi Mondial, C onferinja de Pace |
de la Paris recunoa§te toate aceste noi cuceriri ale
Japoniei.
Tn perioada interbelicS , im p lica re a cre sca n d a a
Japoniei Tn China, care culm ineaza cu Tncercarea de
cucerire com plete a acestei {Sri, va tensiona tot mai mult
raporturile guvernului japonez cu Statele Unite §i Marea
Britanie. Se contura o evolutie care va conduce la atacul
de la Pearl Harbour, din 1941, la tragediile de la Hiroshima
§i Nagasaki §i, Tn cele din urma, la capitularea din anul
1945. Prin aceste evolufii — com pletate cu ..miracolul eco
nomic japonez” §i cu dem ocratizarea jarii, din perioada
postbelicS - , traiectoria Tnceputa Tn anul 1868 evidenflaza
din plin contradic|iile procesului dificil al m odernizarii. Din
sem intele Tnvataturilor occidentale, sadite Tn solul fertil al
propriei civilizatii traditionale, au germ inat ata t binefacerile
prosperitafii econom ice §i ale societatii deschise, cat §i
ororile nationalism ului §i ale derivei im perialiste.
6; Coreea sub domnia dinastiei Yi

Istoria Coreii (4ara dim ine|ilor lini§tite” , cum mai este
ea denum ita, Tn mod m etaforic) a fost influenâta de
pozijia geografica singulars a acestei peninsule, fnconju-
rata Tn cea mai mare parte de ape. izolarea sa i-a conferit
o anum its om ogenitate interna, sub raport etnic §i politic,
§i a ferit-o, Tn unele cazuri, de am enintarile externe. Pe de
alta parte, Coreea a recep|ionat Tn mod intens influentele
exercitate de catre cele doua mari puteri §i civilizatii cu
care: se Tnvecineaza, China §i Japonia. Pentru China,
Coreea constituie o poarta de intrare Tn regiunea sensibiia
a Manciuriei, m otiv pentru care Imperiul C elest a finut,
156
Tntotdeauna, sS mentinS peninsula sub dom inajia sa.
Pentru Japonia, Coreea reprezintS cea mai scurta cate de
acces spre continent §i, Tn consecin|a, prim a Jinta a
oricarei tentative expansioniste.
Tncepand cu secolul a! X lX -le a , acestor doi vecini am e-

nintatori Ii s-a adSugat Rusia, cSreia C oreea Ti oferea o s o lu te
de rezerva Tn vederea ie?irii la Oceanui Pacific, dat fiind ca
Vladivostokui, cel mai sudic port rusesc din regiune, este situat
la limita expansiunii gheturilor plutitoare care blocheaza navi-
ga{ia pe timp de iarnS. Rezulta, din toate acestea, faptul ca
peninsula coreeana a avut dintotdeauna o m are vaioare strate-
gica. Acest lucru explica §i rSzboiul desfa§urat Tntre anii
1950—1953, cand C oreea a devenit principalul teren de con-
fruntare al celor doua superputeri mondiale, Statele Unite §i
Uniunea Sovietica.
Peninsula coreeanS, locuitS de o p o p u la te om ogena

sub raport etnico-lingvistic, a fost unificatS sub o singurS
stSpanire politics Tn veacul al V ll-lea al erei noastre. Tn
secolul al X-lea se constituie statul Koryo, care dSinuie§te
panS la cucerirea mongoia, din secolele XIII—XIV. Tnca din
aceasta perioada, Coreea cunoa§te influenta civilizatiei
chineze, de la care preia scrisul, tiparui, ideologia §i orga-
nizarea de stat confucianista, precum §i religia budista, Tn
varianta chinezeasca chan (zen). Coreea a ju ca t §i rolul
unui releu tra n s m ija to r al cultu rii sinice Tn direc{ia
Japoniei. M ajoritatea Tmprumuturilor culturaie chineze vor
ajunge Tn Japonia prin interm ediul Coreii.
Tn seco lul al X lV -le a, coreen ii reu§esc sa se
em ancipeze de sub dom inaiia chino-mongolS, iar Tn anul
1392, un conducator militar, pe nume Yi Song-gyo, se
prociam a rege, Tntemeind o noua din astie. A ce sta
schimba num ele statului Tn Choson (denum irea actuaia a
157
C oreii58), fixeazS capitala Tn ora§ul Hanyang (num it astSzi
Seul) §i Tntemeiaza dinastia Yi, care va domni Tn Coreea
pana Tn anui 1910.
Lunga guvernare a dinastiei Yi a constituit o epocS de
pace §i de stabilitate Tn istoria Coreii, mai ales ia Tncepu-
turile sale. Regatul reu§e§te sS T§i mentinS autonomia,
fiind ferit atat de nSvSlirile barbarilor din nord, care afectau
China, cat §i de anarhia internS care sfa§ia Tn aceasta
perioada Japonia. Doar incursiunile piratilor japonezi, care
jefuiau- coastele coreene Tn secolele X V -X V I, au
reprezentat o problem a externS de o anumitS importantS.
In perioada tulburSrilor de la sfar§itul dinastiei Ming,
Tntre anii 1592—1638, Coreea suferS ingerinfele celor doi
mari vecini ai s§i, care T§i trim it armatele la sud de fluviul
Yalu, respectiv la nord de stram toarea Tsushima. Intre anii
1592-1598 au loc cam paniile japoneze de cucerire, con-
duse de Toyotomi Hideyoshj. La fel cum o vor face §i cu
alte ocazii de-a lungul istoriei, trupele chineze jntervin ime-
diat Tn Coreea, Tn replies la atacul nipon, deoarece con
siders cS ocuparea Coreii de cStre japonezi ar reprezenta
o , a m e n in ja re grava la adresa in te re se lo r Chinei.
M entinerea Coreii Tn sfera de influents a Beijingului va
rSmane o constants a politicii externe chineze, panS la
sfar§itul secolului al X lX-lea. .
DupS Tndepartarea pericolului japonez, Coreea rSmane
Tn continuare un aliat al Chinei dinastiei Ming, Tn luptele pe
care aceasta le poartS Tmpotriva triburilor m anciuriene din
nord-vest. Dar Tn anii 1637-1638, Tn contextul succeselor
militare obtinute de invadatorii manciurieni Tn nord-vestul
Chinei, ace§tia reu§esc sS T§i impunS dom inatia asupra
Cpreii. De la aceastS data §i panS Tn anul 1895, Coreea
58 ..Coreea" este denum irea data acestei {Sri de catre europeni,
pornind de la numele statului medieval Koryo,
158
dinastiei Yi va fi un stat vasal ai Im periului Chinez,
pS strandu-§i Tnsa fro n tie re le §i Tntreaga a u to n o m ie
internS.
f> In secolele X V II-X IX , C oreea rSmane o $ a rS de cuitura con-

fucianistS, puternic influeriJatS de civilizatia chinezS. In pofida
dezvoltSrii unei clase mijlocii, specializata Tn me§te§uguri, navi
g a te §i com ert, Coreea este caracterizatS Tn continuare de imo-
bilismul social pe care TI presupune doctrina confucianistS. In
conditiile unui sistem de guvernSmSnt autocratic, viaja politics
este dominatS de intrigile care se Jes Tn jurul palatului regal.
Adeseori, reginele-m am e (sau.chiar bunici!) T§i exercitS regenja
asupra unor suverani minori, iar la Curte se form eazS grupuri de
influents com puse din mari demnitari. eunuci §i dansatoare,
care T§i disputS favorurile regale §i puterea politics. Intrigile din
culise favorizeazS aparijia conspirajiilor §i asasinatelor, cSrora
le cad victime numero§i membri ai familiei suverane. .....
A ceasta este atm osfera care anima Curtea arhaicS de

la Seul la sfar§itul secolului al X iX-lea, cand C oreea
devine o tints a expansionism ului nipon. Era evident fap-
tul cS, Tn absenta sprijinului chinez, Coreea nu era capa-
bilS sa reziste Tn faja Japoniei. In anul 1876, japonezii Ti
obliga pe coreeni sS sem neze un tratat .asemSnStor cu
cele pe care puterile europene le impuseserS Chinei, prin
care Seulul era constrans sS acorde Im periului Soarelui
RSsare privilegii cornerciale. AceastS ingerintS Ti va deter-
mina pe chinezi sS se angajeze tot mai puternic Tn
Coreea, Tn Tncercarea de a-§i m entine influenta §i de a
contracara presiunea japonezS. La C urtea din Seul se
formeazS un grup prochinez §i un altul projaponez, care !§i
disputa puterea organizand com ploturi §i asasinate sau
orchestrand revolte populare.
159
Tn anul 1894, Tn Coreea izbucne§te o rSscoalS initiate
de o societate secrete, religioase §i xenofobe, ceea ce ie
ofera japonezilor prilejul de a trim ite trupe. China se
Tmpotrive§te acestei interventii nipone §i astfei se ajunge
la declan§ are a rSzboiului chin o-jap one z din anii
1894-1895, finalizat cu victoria Japoniei. Pacea de la
Shim onoseki, TncheiatS Tn anul 1895, recuno§fea inde-
pendenfa Coreii §i abolirea suzeranitetii chineze, ceea ce
insem na TnsS, de fapt, intrarea acestei tSri Tn sfera de
influents japonezS.
Tn anii care vor urma, Rusia ia iocul Chinei, Tn calitate
de mare putere care T§i dispute cu Japonia dominaîa
asupra Coreii. Rusia este interesatS de porturile coreene,
ca §i de exploatarea pSdurilor §i a altor rcsurse din
aceastS zone, Tn tim p ce Japonia pretinde ca peninsula
coreeanS sS fie consideratS zona sa exclusivS de influ
ents. RSzboiuf ruso-japonez Tncheiat cu victoria niponS
din anul 1905 consfinj:e§te dom inatia Japoniei asupra
Coreii, care este transform ate Tn mod oficial Tn protectorat.
Tn anul 1910, ultimul reprezentant al dinastiei Yi era
detronat, iar Coreea este anexatS de Japonia, devOnirid,
Tn fapt, o colonie a acestei {Sri.
StSpanirea japonezS va diira-panS in a n iil; 1945; cand
trupele sovietice §i cele am ericane elibereazS nordul,
respectiv sudul penihsulei. NeTnfeiegeriie majore surve-
nite Tntre Cei doi fo§ti mari a'iati, care conduc la izbucnirea
R Szboiului Rece, determ ine form area a douS state
coreene rivale. RSzboiul din anii 1950-1953, intervenit
Tntre Coreea de; Nord, sprijinite de Uniunea Sovietice §i
restui statelor com uniste, §i Coreea de Sud, sus|inutS de
o coalifie ONU condusS de Statele Unite, pecetluie§te cu
sange divizarea politics a peninsulei coreene. ,,,
160
C apitolul VIII
ASIA DE SUD-EST
In SECOLELE XVI-XIX
De-a lungul tim pului, Asia de Sud-Est a reprezentat,

prin excelenja, o zonS a schim burilor §i interferentelor,
m anifestate Tn plan com ercial, etnic, religios sau cultural.
Aici au iradiat, Tn prim al rand, influen|ele exercitate din
directia indiei §i Chinei, cele douS mari civilizatii care
flancheazS aceastS regiune. Lor Ii s-a adSugat Tnraurirea
Islamului, mai ales din secolul al XV-iea, precum §i cea a
civilizajiei europene, Tncepand cu secolul al XVI-lea.
M ajoritatea acestor infiuente au pStruns pe caiea marii,
difuzarea lor fiind facilitate de factorul geografic. Asia de
Sud-E st se prezintS ca o uria§S aglom erare de peninsule,
arhipelaguri, stram tori §i mari primitoare, care au atras
navigatorii din toate timpuriSe. Ea este §i un loc obligatoriu
de trecere al traficului m aritim spre China, atat pentru
corSbiile plecate din direc|ia Indiei, cat §i pentru cele care
soseau dire ct din A frica sau din Peninsula A rabics.
V anturiie care strabat m arile costiere din Asia de Sud-Est,
Tn prim ul rand m usonii, au fa v o riz a t dintotd eau na
navigafia pe aceste rute. De altfei, Tntregul Ocean Indian
poate ft considerat un fel de „M are M editerana”, cutreie-
ratS din vechim e de m arinarii m alaiezieni, chinezi, arabi §i
indieni, urmaî apoi de cei portughezi, olandezi, englezi §i
francezi.
Din punct de vedere geografic, Asia de Sud-Est se itnpartc

In
Tn doua regiuni distincte; Indochina §i Insulinda. nord este si
tuate marea masS continentals a Peninsulei Indochina
(denumire creata de geografii europeni, Tn secolui al XlX-lea).
Ea cuprinde, de la vest la est, Birmania (numita actualmente
Myanmar), la hotarele Indiei, Siamul (Thailanda de astazi), Tn
centru, apoi Laosul, Cambodgia §i, Tn fine, Vietnamul, la
extremitatea rasSriteanS a Indochinei, udata de valurile Marii
Chinei de Sud. Spre sud, Indochina se pre!unge§te cu limba
Tngusta de pamant a Peninsulei Malacca, a carei parte meri-
dionaia este ocupatS Tn prezent de Malaiezia.
Cea de-a doua componenta a Asiei de Sud-Est este
Insulinda (a§a-numita „lndie insulara”), cel mai mare arhipelag
din lume, a carui Tntindere acopera peste doua milioane de km2
de uscat. Ea se Tmparte in Sondele Mari §i Sondele Mici,
insulele Moluce §i arhipelagui Filipinelor. Sondele Mari cuprind
patru insule uria§e: Sumatra, Java, Borneo (Kalimantan) §i
Celebes (Sulawesi). Astazi, cea mai mare parte a Insulindei este
ocupata de Indonezia, alta parte de Republica Filipinelor, iar
nordul insulei Kalimantan aparîne federaliei malaieziene. S' Tn
cazul Asiei de Sud-Est se observa tending recenta de aban-
donare a vechilor denumiri, date de navigatorii sau geografii
europeni, Tn favoarea unor nume autohtone, fapt care complica
terminologia geograficS a regiunii. Uneori Tnsa, istoria coloniaia
T§i mai spune cuvantul. Insulele Filipine, de exemplu, T§i menjin,
pana astazi, numele pe care l-au primit Tn secolul al XVI-lea, Tn
onoarea regelui spaniol Filip al 11-lea.
Stram torile care permit accesul dinspre India spre

China, puncte strategice §i cornerciale Tndelung disputate
de-a lungul timpului, joaca un rol esential Tn geografia
fizicS §i politick a regiunii. Galea maritimS cea mai scurtS
dintre India §i China trece prin stramtoarea Singapore,
care desparte insula Sumatra de Peninsula Malacca §i
este flancatS de celebrul port cu acela§i nume. In stram
toarea Sondelor, situatS Tntre insulele Sumatra §i Java,
soseau corabiile europene care veneau direct de la Capul
Bunei Speran|e, traversand farS escala Oceanul Indian.
162
v porneau mai departe, spre Insulele . Miro-
VT) F P ' ice) sau spre Canton, Tn Marea Chinei de
>V-
^ — umana a A siei S ud-Estice are . la bazS
___.... ilafii malaieziene, prezente astSzi mai ales Tn
Insulinda. Peste acestea s-au revarsat popoarele nordice
de rasa m ongoioida, tibetano-chineze §\ tibetano-birm ane,
stramo§ii birmanilor, thailandezilor §i vietnam ezilor de
'MA: astazi. M alaiezienii, locuitori ai insulelor, s-a rem arcat
Tntotdeauna ca exceleny navigator^ Tn P acific §i Tn
Oceanul Indian. La Tnceputul. erei noastre, ei au reu§it sS
populeze chiar §i Tndepartatul M adagascar, Tn largul coas-
telor sud-estice ale Africii, Tn tim p ce rudele lor polineziene
au ajuns panS Tn Hawaii sau Tn Noua Zeelanda. In schimb,
populaîile de origine m ongoioida, sosite pe uscat, din
direcjia Chinei, au dat na§tere com unita|ilor sedentare de
munteni sau de cultivator'! de orez, din munîi Indochinei
ori din cam piile Mekongului §i ale Fluviului Ro§u.
mM I ■ ■
•• • • . : . . . .
-
1. Istoria medievala a Asiei de Sud-Est
In primul miieniu al erei noastre, Asia de Sud-Est
recepteaza din plin im pactul celor doua mari civilizatii
I P vecine, India §i China, sub raport politic, religios §i cultural.
Vietnam ul cunoa§te o m asiva patrundere chineza, rea-
lizata prin forja, de arm atele cuceritoare ale Imperiului
|V Celest; Tn timp ce restul Indochinei §i Insulinda au de-a
face cu iradierea civilizatiei hinduse, propagata Tn mod
pa§nic, de catre negustorii indieni §i cSlugSrii budi§ti sosiî
pe urmele acestora.
De§i §i-a pastrat structura etnica particulars, Vietnam ul
a reprezentat Tn p e r m a n e n t una dintre directive favorite
ale expansiunii politice §i culturaie chineze. Cea mai mare
parte a istoriei lor, provinciile Tonkin (din nord) §i Annam
(din centru) fie s-au aflat sub stapanire chineza directa, fie
s-au constituit ca state vietnam eze autonom e, vasale ale
Imperiului Chinez. De la m arele vecin din nord, Vietnam ul
a preluat m primul rand budism ul de tip m ahayana. Astfei,
vietnamezii fac o figurS aparte sub raport religios, fiind sin-
gurii adepti ai M arelui V ehicul din aceasta regiune.
Celelalte popoare ale Indochinei Tmparta§esc, Tn m area lor
majoritate, budismul Theravada, ca o consecintS a influ-
enjei hinduse originare. V ietnam ezii au mai preiuat din
China §i confucianism ul, cu toate im plicatiile pe care le
presupune aceasta doctrina, din punct de vedere al orga-
nizarii politice §i sociale. Ca urmare, statele vietnam eze
traditionale dispuneau de o birocratie civiia, sim ilara m an
darinilor chinezi, care asigura coeziunea §i stabilitatea sis-
tem ului social-politic intern. Intre anii 1802-1945, tot dupa
model chinez, suveranul vietnam ez va purta titlul de
TmpSrat.
Infiuenta hindusa, exercitata Tn restul Indochinei, a dat
na§tere mai m ultor regate, afirm ate Tn primu! mileniu al
erei noastre, Tn regiunea Birm aniei, Thailandei, Laosului §i
Cambodgiei. Din punct de vedere religios, toate acestea
sunt dom inate de budism ul Theravada, care pune accent
pe prinCipiul non-violentei §i subliniaza caracterul perisabil
al vietii terestre. Civilizatia hindusa a m odelat §i structurile
social-politice din tarile respective. Regii dispuneau de
autoritate politica §i religioasa, iar locul Clasei birocratice a
m andarinilor vietnam ezi era ocupat aici de o aristocratie
ereditara, cu functii miiitare.
Regatele Indochinei cunosc o istorie agitata, marcatS de

num eroase razboaie, Tn urma cSrora se Tntemeiaza mari
164
stSpaniri sau, dimpotrivS, se fSram iteaza imperii. O putere re-
marcabilS au cunoscut imperiul khmer, cu capitala la Angkor, §i
statul C h am p a, din sudul Vietnam ului. Caracterul fluid al
peisajului politic indochinez din epoca medievala s-a datorat, in
primul rand, rivalitajilor existente Tntre statele din regiune. Altfel,
zona era destul de bine protejatS din punct de vedere geografic,
nefiind expusS Tn fa{a invaziiior strSine. China era suficient de
departe pentru a constitui o am enintare serioasS dincolo de nor
dul Vietnam ului §i al Birmaniei. Tn aceste conditii, regatele §i
principatele din vestul §i centrul Indochinei (birmane, thailan-
deze, khm ere sau laojiene) T§i vor mentine existenta de sine
stStStoare pans in secolul al X lX -lea, la fel ca §i formatiunile
statale vietnam eze, supuse influenjei chineze.
Tn arhipelagurile din sud, marile insule ale Indoneziei,

cum erau Sum atra §i Java, cunosc §i eie aceea§i puter-
nicS influents hindusS, propagatS pe calea mSrii, de
negustori §i marinari. Budism ul §i hinduismul oferS §i aici
suportu! cultural pentru constituirea unor regate indigene
m edievale, care cunosc m om entele lor de glorie, extinzan-
du-§i puterea panS Tn insulele Filipine §i Tn Peninsula
Malacca.
Peste acest prim strat istoric, al regatelor locale hin-
duizate, se suprapune, Tn secolul al XV-lea, cucerirea
islamicS, iar Tncepand cu secolul al XVI-lea pStrunderea
europenilor. Tn anul 1420, m usulm anii veniti din India
cuceresc Peninsula Malacca. Treptat, Tn secolul al XV-lea,
Islam ul devine religia majoritarS Tn regiunea peninsulars a
M alaieziei §i Tn insuiele Indoneziei de astSzi, iar m ajori-
tatea regatelor hinduse se transform s Tn sultanate con-
duse de suverani m usulm ani.59 PanS Tn zilele noastre,
59 D oar Tn insula Bali, din indonezia, s-au mai pdstrat, pana azi,
rem iniscentele hinduismului care domina aceastS regiune inainte de
rSspandiroa credin|ei islamice.
165
zonele respective au ram as dom inate de credinta Tn
Tnvajatura Coranului, propovaduitS Tn varianta §colii sun- ;
nite §afiiste. Se remarca faptul ca religia islam ica nu s-a
extins decat Tn zonele insulare (pan§ Tn sudul arhipelagu- |
lui filipinez), precum §i pe coastele Peninsulei Malacca,
adica doar acolo unde au putut debarca negustorii arabi §i
a\\i musulmani, atra§i de bogafiile Chinei §i ale Insulindei.
Regiunea continentals a Indochinei a ramas neclintita Tn
ata§amentul sau fa£a de budism ul theravadin.
2. Insulinda in secolele XVI-XDC

In veacul al XVI lea, la doar un secol dupa patrunderea
religiei islamice Tn insulinda, Tn aceasta regiune sosesc §i
navigatorii europeni. Incepand cu anul 1498, cand ca-
ravelele lui Vasco da Gama tree de Capul Bunei Speran|e, ' h
Oceanul Indian devine un imens dom eniu maritirn por- 1
tughez, timp de aproape o suta de ani. Portughezii au fost /
interesati Tn primul rand de comerf, au sprijinit, de asem e
nea, propaganda religioasa a iezuipor, dar au neglijat ocu-
parea §i colonizarea acestor zone, Ei au Tntemeiat doar
factorii, puncte cornerciale fortificate, unde veneau sa se
aprovizioneze corabiile plecate din metropolS. A§a erau
a§ezarile de pe coasta m aiabareza, Tn India, sau portul
Macao, din sudul Chinei. in afara m atasurilor §i a lacurilor
importate din China, portughezii au mai acordat o aten|ie
deosebita m irodeniilor (scor|i§oara, piper, cui§oare), care 4
se gaseau din abundenja Tn insuleie Moluce, din rasaritui
extrem al Insulindei. In aceasta regiune TndepSrtata, por
tughezii se instaleaza Tn insula Tim or (din arhipelagui
Sondelor Mici), unde vor ramane panS Tn secolul al XX-lea.
166
-• In secolul al XVI-lea, dom inatia portughezS asupra
jnsulindei nu a fost stanjenita decat de prezen{a spanio-
liior Tn Filipine: In anul 1521, acest arhipelag era descope-
rit de M agellan (un navigator care, Tn pofida originii sale
lusitane, s-a aflat Tn serviciul regilor Spaniei). Spaniolii au
finanfat expeditia efectuatS de M agellan Tn jurul lumii toc-
mai cu scopul de a identifica o alta ruta spre insulele
M irodeniilor (cum mai erau denum ite M oiucele), ruta care
sa evite O ceanul Indian, dom eniul exclusiv al portu-
ghezilor. La m ijlocul secolului al XVI-lea, spaniolii Tnce-
peau o vast§ acjiune de colonizare Tn Filipine, ceea ce a
presupus ocuparea §i adm inistrarea teritoriului, cre§ti-
narea bS§tina§ilor, rSspandirea limbii spaniole. Tn anul
1571 era Tntemeiat portul Manila, viitoarea capitals a arhi-
pelagului filipinez. , ?. : : ■
Pe parcursul s e c o le lo rX V I-X V III, Filipinele rfiman o colonie

spaniola aflata Tn strSnsS legSturS cu imperiul hispanic din
Am erica Centrals §i de Sud. Tn fiecare an, galionul de Manila tra-
versa O ceanul Pacific, aducand la Acapulco, pe coasta apuse-
anS a Mexicului, mStSsurile §i portelanurile chineze§ti. Din
Am erica, acestea erau expediate mai departe, peste Atlantic,
panS Tn Europa. Efectele prezenjei spaniole Tn Filipine s-au
dovedit a fi extrem de durabile. M ajoritatea filipinezilor s-au
cre§tinat, Tn rit catolic, iar spaniola a devenit o limbS importantS
de comunicare, Tn Tntregu! arhipelag.
La Tnceputul secolului ai X VII-lea ia sfar§it dom ina|ia

maritimS a portughezilor Tn Insulinda, ca §i Tn restul
Oceanului Indian. Olandezii', care poartS un rSzboi acerb
cu Spania Tn aceasta perioada,-profita de faptul cS Tntre
anii 1 5 80-164 0 corOana Portugaliei a fost deînutS de regii
de la Madrid §i atacS interesele cornerciale portugheze din
Oceanul Indian,
167
De altfel, Tn prim a jum etate a secolului al XVII-lea, olan
dezii se afirm a ca stapani ai m arilor pe toate oceanele
lumii, ruinand suprem afia navala spaniola, Tn em isfera
vestica, §i pe cea portugheza, Tn em isfera estice. Tn anui
1602, la A m sterdam era Tnfiinjate C om pania olandezS a
Indiilor Orientale, care prime§te, din partea Republicii
Provinciilor U nite60, privilegii cornerciale exclusive Tn em is
fera rSsariteanS. In Asia de Sud-Est, com pania Tncepe
imediat cucerirea Insulindei, ocupand pozitii im portante Tn
insulele Moluce, Tn anul 1605. In 1619, olandezii fondeaze
ora§ul Batavia61, din insula Java, Tn apropierea stramtorii
S ondeior-C u tim pul, aceasta a§ezare devine unui dintre
cele mai mari porturi ale Asiei S ud-Estice capitala
uria§ului im periu colonial fondat de olandezi Tn insulele
Sonde, pe teritoriul de astazi al Indoneziei.
Pe parcursul secolelor X VII—XIX, olandezii continue
procesul de ocupare treptata §i de colonizare a celei mai
mari parti a insulindei, care va rem ane sub stSpanirea ior
pane la proclam area in d e p e n d e n t indoneziei, Tn anul
1945. Aceste posesiuni vor prim i denum irea de „indiile
RSsaritene O iandeze” . Dupa ce Ti alunge pe portughezi
din Peninsula M alacca, Tn anul 1641, olandezii ajung sa
controleze principalele cai de acces spre China, respective
stram toarea S ondelor stram toarea Malacca. In secolul
al XVIII-lea, marii lor rivali din Oceanul Indian vor fi bri-
tanicii, care tocm ai cucereau india.
La Tnceputul secolului al X lX-lea, profitand de faptul ce
Provinciile Unite fusesera Ocupate de Franca revolutioriarS
00 Denum irea ofictalS a statului olandez Tntre anii 1 5 8 1 -1 7 9 4 , cand

a fost organizat ca o republics, form ats prin unirea unui numSr de §apte
provincii nordice din T&rile de Jos, desprinse de sub stSpanirea spa-
riiolS.
61 AstSzi, ora§ul se num e§te Djakarta §i este capitala Indoneziei.
168
§i napoleonianS, englezii cuceresc pentru scurt timp Indiile
RasSritene O iandeze, adicS posesiunile rivalilor lor din
Insulinda. In anul 1816 TnsS, dupS Congresul de la Viena,
acestea au fost restituite O landei. De acum Tnainte, olan
dezii T§i vor adm inistra netulburap imperiul lor sud-est asi-
atic, pana la cucerirea japonezS din anii celei de-a doua
conflagra|ii mondiale.
La fel cum au fScut englezii Tn India, olandezii s-au instalat

mai Tntai pe coastele Indoneziei, dupa care au Tnceput sS
supunS sultanatele locale din interior, Tn mod treptat, profitand
de rivalitS{ile existente Tntre aceste forma£iuni. StSpanirea olan-
dezS a reprezentat o formS clasicS de exploatare colonials.
Olandezii nu au Tntretinut raporturi stranse cu societatea locals,
fiind prea pu{in interesaji de cre§tinarea bS§tina§ilor sau de edu-
carea lor Tn spiritul civiliza$iei europene. Autoritatile au fost pre-
ocupate, Tn primul rand, de exploatarea resurselor economice
ale regiunii, prin intermediul comertului, ca §i prin sislemul plan-
tatiilor. BS§tina§ii §i printii vasali sunt constran?i sS cultive pe
terenuri tot mai Tntinse mirodeniile, trestia de zahSr, cafeaua §i
indigoul, adeseori Tn detrimentui culturilor traditionale, care asi-
gurau hrana populatiei. Suprafete uria§e au fost expropriate de
cStre autoritStile coloniale, iar Tn vederea cultivSrii acestora s-a
recurs la munca formats a indigenilor, care erau obligati sS
lucreze pe plantajii. in final, produsele erau exportate Tn me-
tropolS, in beneficiul Com paniei Indiilor Orientale. Tn secolul al
X lX -lea, locul companiei este luat de statul olandez, care insti-
tuie un monopoi asupra resurselor din Indiile RSsSritene §i orga-
nizeaza exploatarea sistematicS a acestora.
La sfar§itu! secolului a! X lX -lea au loc schimbSri impor-

tante Tn insulele Filipine. In anii 1896-1897 izbucne^te o
revolta antispaniola, care proclam a o republics ftlipinezS
independents. Dar Tn anul 1898, Tn urma rSzboiului izbuc-
nit Tntre S pania §i S tatele Unite, Madridul cedeaza
16 9
guvernului am erican ultimele sale colonii, printre care se
afla §i arhipelagui filipinez. Incepand cu anul 1898,
insulele Filipine devin posesiune americanS, statut pe
care TI pSstreaza pana la Al Doilea RSzboi Mondial, in
1935 Filipinele primeau autoguvernarea interna, iar din
anul 1946 obtin in d e p e n d e n t deplinS.
3. Indochina In secolele XVI-XVIII

DacS Filipinele au fost colonizate de spanioli, iar
insulele Sonde §i Moluce de olandezi, Indochina continen
tals va rSmane feritS de ocupajia europeanS, pe tot par
cursul secolelor XVI—XVIII. China este singura putere
strSinS care se afirmS Tn aceastS regiune, Tn secolul al
XVIII-lea. Dar TmpSratii manciurieni nu impun decat o
suzeranitate formalS asupra regatelor indochineze, exerci-
tatS de la mare distanJS, astfei cS m ajoritatea statelor din
regiune (Birmania, Siam, Laos) reu§esc sS T§i menJinS
deplina autonomie interns. Doar Vietnam ul resim te mai
apSsat autoritatea chinezS.
De-a lungul secolelor XVI—XVIII, regiunile apusene §i
centrale ale Indochinei sunt marcate de m area rivalitate
existentS Tntre regateie birm ane §i statul siamez. In zona
Birmaniei, de-a lungul ftuviului Irrawaddy, se afirmS o serie
de regate rSzboinice, cum au fost statul monilor, Tn sud,
sau regatul Ava, Tn muniii din centrul BirmanieL Acestea
atacS Tn mod frecvent Siamul, marele lor vecin din est,
locuit de populatia thai („oamenii liberi”). Statul siam ez
reu§e§te sS supravieûiascS atacurilor birmane, de§i este
ocupat Tn cateva randuri de armatele vecinilor sai.
La sfar§itul secolului al XVIII-lea se produce o cotiturS
Tn istoria raporturilor dintre birmani §i thailandezi. Intre anii
170
1757-1767, birm anii cuceresc Siamul, iar vechea capitals
a acestuia, Ayutthaya, este abandonata de suveranii
siamezi. A gresiunea birm ana provoaca TnsS o putemicS
reactie interna, care duce la alungarea cuceritorilor §i la
instaurarea unei noi fam ilii dom nitoare. Incepand din anul
1782, tronul Siam ului, m utat acum Tn ora§ul Bangkok, este
ocupat de noua dinastie, numitS Rama, care va domni Tn
Thailanda pana Tn zilele noastre. La sfar§itul secolului al
XVIII-lea §i la Tnceputul celui urmSton suveranii din dinas
tia Rama consolideazS statul siamez, Ti Tmbunatajesc
organizarea interna §i objin im portante succese pe plan
extern. In vest, pericolul birman este lin u t la distanâ, iar Tn
rSsSril S iam ul se extin d e pe seam a - Laosului §i a
Cam bodgiei. Succesele obtinute de Siam Tn aceasta
perioada au contribuit la m en|inerea independen|ei sale,
pe parcursul secolului al X lX-lea. v k,
Pe coastele rasaritene ale Indochinei, Tn Vietnam, de-a
lungul secolelor XVI—XVIII se contureaza cateva centre de
putere distincte, aflate sub influenta civilizatiei chineze. In
nord, provincia Tonkin, de la frontiere!e> Chinei, este
guvernata de vechea dinastie Le, sub suzeranitatea
Imperiului Celest. In centrul Vietnam ului de astazi se
afirmS statul Annam , cu capitala Tn ora§ul Hue, condus de
fam ilia Nguyen. Statul annam it se consoiideaza Tn se
colele XVII—XVIII, ceea ce Ti va permite sa unifice sub
autoritatea sa Tntregul Vietnam , la Tnceputul secolului al
X IX -lea. In prim ul rand, A nnam ul cucere§te sudul
Vietnam ului de astazi (num it de cStre geografii europeni
C ochinchina). Profrtand de decSderea puterii siam eze Tn
secolul al XVIII-lea, A nnam ul T§i extinde autoritatea §i
asupra re g a te lo r vecine, Laos §i Cambodgia, situate In
vestul Vietnam ului. De§i T§i m enfin o anumita autonomie,
regatele lao|iene §i cam bodgiene raman un sim plu obiect
, il disputelor dintre Siam §i Annam , cele douS state puter-
i iii.t>cu care se TnvecineazS la ve st §i la est.
I xpansiunea Annam ului Tn C ochinchina are drept con-
: m:inJS difuzarea influenêi chineze pana Tn sudul extrem
. il Vietnamului, la Saigon §i la gurile fluviului Mekong. In
pofida puterii sale, Annam ul recunoa§te suzeranitatea
Chinei ?i plSte§te tribut TmpSrafilor m anciurieni, afiafi
.H .urn Tn plinS glorie. Tot acum, numero§i e m ig ra n t chinezi
(unii dintre ei fo§ti partizani ai dinastiei Ming) se refugiazS
spre sud, Tn Vietnam, P eninsula Malacca, Filipine §i
Insulinda, form and colonii de me§te§ugari §i negustori.
Astfei, Tn toate aceste regiuni se constituie minoritSfi
chineze prospere, care acapareazS afaceriie §i com ertul.
La Tnceputul secolului al XVIII-lea, un principe annam it
din dinastia Nguyen reu§e§te sS unifice sub autoritatea sa
nordul Vietnam ului (provincia Tonkin), centrul (Annam ul)
sudul (Cochinchina), punand-astfei bazeie unui stat viet-
namez puternic §i bine organizat, cu capitala la Hue. In
anul 1802, el se proclamS TmpSrat al Vietnam ului, sub
numele de erS Gia Long, §i este recunoscut Tn aceastS
calitate de Imperiul Chinez. Succesui sSu a fost posibil §i
datoritS ajutorului m ilitar francez de care a beneficiat.
Dinastia im perials TntemeiatS de Gia Long va domni Tn
Vietnam panS Tn anul 1945, initial Tn mod suveran, iar din
anul 1884 sub protectorat francez.
Pe parcursul secolelor X V I—X V Iil, navigatorii §i coloni§tii

europeni au constituit o prezenJS nesemnificativa Tn Indochina.
Portughezii, urmati de olandezi §i, Tn fine, de britanici, ocupS o
serie de puncte strategice pe coasteie Peninsulei Malacca,
deoarece acestea strSjuiau ruta maritime dintre India §i China.
D e asem enea, sunt Tntemeiate cateva factorii pe coasteie bir
m ane, Tn apropierea Indiei. D ar'sch im b u rile cornerciale cu
regatele indochineze rSmSn la o valoare scazutS, Tn comparatie
172
cu m areie nego{ efectuat Tn India, China sau Insulinda.
Francezii sunt singurii europeni care manifests un interes mai
pronun£at fa£S de zona Indochinei, Tnca din aceasta perioada.
Incepand cu domnia lui Ludovic al XlV-lea, diploma{ii, negustorii
§i misionarii francezi T§i fac aparijia tot mai des Tn regiunile viet
nam eze §i cam bodgiene, prefigurand implicarea masivS din
secolul al X lX -lea.
4. Cucerirea Indochinei in secolul al XlX-lea;

reacjii anticoloniale in Asia de Sud-Est
In secolu! a! X lX-lea are loc cucerirea europeanS a
celei mai mari pSrJi a Indochinei, precum §i instaurarea
unei administrate coloniale, la fel ca Tn India, Tn Filipine
sau Tn Indiile RSsSritene Oiandeze. Practic, Indochina va
fi TmpSrtitS Tn douS, Tntre Franta, care cucere§te estul
peninsulei (Vietnamul, Laosul, Cam bodgia), §i Marea
B ritanie, care ocupS partea apuseanS (B irm ania §i
Peninsula Malacca). In tre aceste douS imperii coloniale, Tn
partea centrals a Indochinei, supraviejuie^te regatul inde
pendent al Siamului.
Englezii marcheazS un prim punct im portant Tn anul
1819. Un agent al C om paniei Indiilor Orientale, pe nume
Stam ford Raffles, fondeazS ora§ul-port Singapore, pe o
insulS din stram toarea cu acela§i nume, situatS Tn extre-
m itatea sudicS a Peninsulei Malacca. Datorita pozijiei sale
strategice, Singapore va deveni principala bazS navalS a
Marii Britanii Tn Asia de Sud-Est. In deceniile care vor
urm ar politica britanicS din aceastS regiune T§i fixeazS ca
obiectiv principal protejarea Indiei, precum §i a bazei din
Singapore.
17 5
A cest tel strategic conduce la ocuparea Birmaniei §i a
Peninsulei Malacca. Birmania, situata la frontiera nord-
esticS a Indiei, este anexata treptat, Tn urma a trei
razboaie, purtate Tn anii 1826, 1852 §i 1885. De§i englezii
de tinea u cateva puncte im po rta nte pe coasteie
m alaieziene TncS din secolul al XVTIi-lea, sultanatele
m usulm ane din Peninsula Malacca sunt transform ate Tn
protectorate britanice abia la sfar§itul secolului a! XlX-lea
§i la Tnceputul veacului urmator. Imperiul colonial britanic
din Asia de Sud-Est mai cuprindea portul Hong Kong, de
pe coasteie meridionale ale Chinei, precum §i nordul
insulei Borneo.
Franta va Tntreprinde cucerirea estului Indochinei,
pornind de la interesele sale mai vechi Tn aceasta regiune,
ca §i din dorinta de a identifica o nouS cale de acces spre
piata chineza, de-a lungul M ekongului §i a Fluviului Ro§u.
In anul 1858 izbycne?te un conflict Tntre Franta §i statul
annamit, care va duce la ocuparea Cochinchinei, cu
ora§ul. Saigon, Tn anii 1862-1863. Tot Tn 1863, Franfa T§i
im punea protectoratul asupra Cam bodgiei vecine, a flats
la acea data sub suzeranitatea Siamului. Annam ul era
transform at Tn protectorat Tn anul 1884 (de§i, Tn mod for
mal, dinastia Nguyen va ocupa Tn continuare tronul im pe
ria l" de la Hue), iar provincia Tonkin, din no rd u l
Vietnam ului, este ocupata Tn 1885, Tn urma unei dispute
cu China. ]n 1893, statul vecin al Laosului devenea §i el
protectorat francez. Guvernui francez grupeaza toate
aceste teritorii Tn Uniunea Indochineza, constituind astfei
un imperiu colonial francez com pact, care cuprindea
Tntreaga parte de rSsSrit a Indochinei.
Siamul, cu capitala la Bangkok, T§i pastreazS indepen-
denta, Tn primul rand datorita faptului ca Franta §i Marea
Britanie au dorit sa TI m entina pe post de „sta t-ta m p o n ” ,
care sa separe im periiie lor coloniale §i sS previnS izbuc-
nirea unor dispute. Cu toate acestea, Siam ul este silit sa
renunfe la provinciile sale cam bodgiene, laojiene §i
m alaieziene, care vor fi ocupate de cele doua puteri colo
niale. Pe plan intern, suveranii din dinastia Rama Tncearca
s<5 introduce o serie de reform e m odernizatoare, dupa
exem plul Japoniei. Regele M ongkut §i mai ales fiul aces-
tuia, Rama al V-lea (1868 -19 10), sunt mari adm iratori ai
civilizatiei occidentale. Ei reorganizeazS adm inistrapa §i
finantele* construiesc cSi ferate, modernizeazS armata.
Cu toate acestea, m odernizarea Siam ului face pa§i foarte
len|i, datoritS inertiei structurilor sale social-econom ice
traditionale. J'
Efectele stSpanirii coloniale Tn Indochina au variat de la o

regiune la alta. Peste tot, autoritatile s-au aratat interesate de
punerea Tn valoare §i exploatarea resurselor regiunii, cum erau
carbunele, lem nul, m a tasea, orezul, culturile tropicale. In
Birmania, mai ales Tn regiunile sale muntoase §i greu accesibile,
ocupate doar de cateva decenii, stapanirea britanica nu a reu§it
sa schimbe prea mult realitStile arhaice ale zonei. Tn schimb, Tn
Indochina franceza, Tn special Tn regiunile de c§m pie §i de
coasta, favorabile culturii orezului §i schimburilor cornerciale, se
dezvolta o viata economica mai intensS, care antreneaza §i
prefaced social-culturale. InvStamantu! francez, introdUs la
Saigon sau Hanoi, misionarismul catolic, infrastructura edilitara
§i de comunicatie dezvoltata Tn marile ora§e fac sa se Tnfiripe
nuctee ale civilizatiei m oderne, Tnconjurate de peisajul m izer al
realitatifor traditionale. - : .
Reactiile societStilor locale din Asia de Sud-Est Tn fata

prezentei occidentale au TmbrScat form e diverse. Tn primul
rand, s-au opus cuceririi structurile politice traditionale,
conservatoare, care doreau sa perpetueze atat propria
175
niitoritate, cat §i regimul socio-politic existent. In Vietnam,
Impdratii se Tmpotrivesc trupelor fran*ceze, sprijiniti de elita
mli 'luctualS confucianistS, iar Tn lnd.jj|e RSsaritene Olan-
i Ii -/a rajahii hindui§ti din insula Baii se sinucid TmpreunS
cu fam iliile lor, ca form a e xtre m e de protest fa|3 de
ocupajia olandezS.
Alt tip de reactii autohtone s-a m anifestat sub forma
m na§terii religioase, vSzutS ca o rnanierS de afirm are a
IdentitSfii locale, Tn ra p o rt cu o c u p a n tii strSini. In
Indonezia, la Tnceputul secolului al XX-lea, se afirmS
mi§cSrile fundam entaliste islam ice — care propovSduiau
intoarcerea la litera §i spiritul o rig in a r al Coranului — , Tn
Birmania asociatiile budiste s e rve s c ca focare de propa-
gandS nationalists, iar Tn Filipine i^ na§tere o dizidentS a
Bisericii catolice, care rupe legSturjie cu ierarhia clericals
spaniolS. ' "■> 0
incepand cu sfar§itul secolului ^ | XlX-lea, peste tot se
afirmS noile categorii sociale, form ate din intelectuali,
com ercianti, oam eni de afaceri, functionari ai adm i
nistrate'! coloniale sau angajati ai com paniilor strSine. in
!.11 ile independente, cum era S iam ul, pStura socialS
n lormistS era consolidatS de p re z^n ta a numero§i militari,
ed|jcat< tSr'le occidentale. C h ia r dacS aceste categorii
1 .'11 nan m inoritare Tn cadrul socie t^tii, din randurile lor se
ridicS o mi§care nationalists, care ianseazS un program de
em ancipare §i modernizare.- ,t.v .s ...
Ace§ti m ilita n t sunt adeptii progresuiui de tip occiden
tal, vSzut ca instrum ent de afirm are nationals. Reformele
Erei Meiji, ca §i afirm area internationals a Japoniei consti-
tuie un exem plu m obilizator pentru inteiectualii nationalists
din Asia de Sud-Est. Ca §i Tn India, mi§cSrile najionaliste
din Asia de Sud-Est utilizeazS o gamS largS de metode, de
la co o perare a cu a u to rita tile coloniale Tn vederea
176
introducerii reform elor m odernizatoare, panS la protestul
politic sau chiar rezistenâ armatS.
Din randurile acestei generafii de m ilita n t se ridicS
viitorii lideri ai luptei anticoloniale, fondatori ai statelor
independente proclam ate dupS Al Doilea RSzboi Mondial,
a§a cum au fost M anuel Quezon, Tn Filipine, Ahm ed
Sukarno, Tn Indonezia, sau Ho § i Min, Tn Vietnam . In
cadrul lim itat de acjiune perm is de adm inistraâ colonials,
ei vor avea de ales Tntre modelul m odem izSrii de tip occi
dental, ideologia em ancipatoare a com unism ului §i cola-
borarea cu autoritStile japoneze de ocupafie, noul cuceri-
tor, de origine asiaticS, apSrUt Tntre anii 1941-1945.
AceastS com plicatS ecuajie politics §i ideologies va sta la
baza formSrii statelor independente din A sia de Sud-Est,
care vor lua na§tere Tn perioada postbelicS.
corccLuzn
De cand Herodot §i contem poranii sSi eiini au TmpSrtit

lumea cunoscuta lor Tn trei continente, Asia, a§a cum
ne-am obi§nuit sS o vedem de atunci Tncoace, a fost rezul-
tatut unei percep£ii specific europene. In pofida m asivitatii,
a caiit^tii de JeagSn al civilizatiei" sau al ..omenirii”, a „ori-
ginalit§tii” culturilor sale („onginalitate” raportatS §i ea la
acela§i obsedant tipar occidental), Asia nu a reprezentat
pentru europeni decat Alteritatea, un „C eiaialt” diferit §i
exterior. El a fost destinat cunoa§terii, explorSrii, reveriilor
§i, Tn final, dominatiei.
"fSrile §i regiunile asiatice au nume date de geografii
europeni, religiile Extremului O rient au fost botezate dupS
modelul credinjelor monoteiste fam iliare savan£ilor occi
dental!, popoarele „d ra vid ie n e ” , ..indoeuropene” sau
„uralo-altaice” au fost clasificate §i ele potrivit nom encla-
torului §tiintei moderne (uneori destul de neinspirat), Tn
aceea§i donn^S de „a face ordine” , Tn mod simbolic, Tntr-o
lume stranie §i TndepSrtatS.
„Orientul” sau ..RSsSrituI” este termenul cel mai general, vag
§i atotcuprinzStor, care desem neaza, practic, Tntreg spajiul alte-
ritSti, definit din perspectiva culturii europene. D eoarece vecinii
diferili §i nelini§titori se Tntrezareau mai ales la rSsSrit (la apus
nu se afla nimic, decat Tntinderile nesfar§ite §i pustii ale
Atlanticului), Europa s-a definit pe sine ca Occidens, opunan-
du-se, de atunci Tncolo, Orientului. Insu§i numele Asiei (atestat
pentru prima oara Tn sec. V III T.e.n.) pare s§ se Tnscrie Tn
aceasta logica orientalista, dac§ el provine, Tntr-adevar, din
cuvantu! asirian „assu”, care nu TnseamnS nimic altceva decSt
„RSsSrit”. Ulterior, restructurarea administrative a Imperiului
Roman de catre Tmparatul Diocletian, Tn anul 285, a exprimat
aceea§i idee, prin Tnfiintarea unei Praefectura Orientalis, care
cuprindea, intre altele, diocezele Oriens §i Asiana. La m oartea
TmpSratului Teodosiu, in 395, imperiul era st~a§iat definitiv Tn ceie
douS componente distincte: pars Orientis §i pars Occidentis.
Geografia m oderns a preluat termenul de ..Orient”, denumire
comodS §i expeditivS (de fapt, un nume generic pentru CelSlalt),
TngrSmSdind Tn spateie acestei etichete tot ceea ce ie§ea din
cadrul autodefinit al civilizatiei occidentale. „RSsaritul” poate sS
TnceapS la frontierele Europei apusene, adicS Tn Europa de Est,
care reprezintS o primS form s de m anifestare a „Orientului” sau,
Tn cel mai bun caz, o zona de tranzi{ie Tntre „barbaria asiaticS” §i
„civilizatia e u ro p ea n S ”. DupS cum spunea cancelarul
Metternich, „Asia Tncepe pe Landstrasse”, adicS la periferia de
est a Vienei. Cu atat mai mult, acest mecanism al „orientalizSrii”
§i excluderii va fi aplicat Tri cazul Balcanilor, considerati o parte
components a „Orientului’\ mai ales datoritS apartenentei lor
istorice la Imperiul Otom an.
Bazinul Mediteranei, care a constituit panS la cucerirea nor-
dului Africii de cStre arabi, Tn secolul al V h -lea, leagSriul unei ci
vilizatii greco-fom ane unitare, a ridicat cateva probleme de ordin
terminologic Tn fata traditionale! diviziuni Est—Vest; Geografii
arabi, de exem plu, au dat nord-vestului Africii (Tunisia, Algeria §i
Marocul de azi) denum irea de Maghreb, ceea ce Tnsemna
„Soare-Apune", m acord cu situarea vesticS a teritoriilor respec
tive. Pentru occidentali TnsS, ele vor apartine Tntotdeauna
Orientului nediferentiat, ce Tngloba Tntreaga lume musulmanS.
Litoralul rSsSritean al Marii Mediterane (Asia MicS, Siria,
Liban, Egipt), stSpanit de bizantini §i apoi de musulmani, a pri-
mit TncS din Evul Mediu o denom inatie ..orientalists", atribuita de
negustorii venetieni care traficau pe aici mSrfurile Asiei: Levant
(din italianul Jevan te”: „rasarit”).62 Com paniile negustore§ti ale
62 Mai tSrziu, Japonia („Jara Soarelui RSsare") va prinii aceea§i

denumire Tn limba italianS: S ol L evanle. ; ,; t
17Q
I nvantului, Tnfiinâte de francezi sau de britanici, vor perpetua
iicoasta denumire „comercialS”, panS tarziu in epoca moderns.
in timpurile mai recente, geografii moderni au compartimen-
tnt Orientul avand in vedere distanja care separa o regiune sau
alta de vestul Europei §i, mai ales, |inand cont de mSsura Tn
care zonele respective au intrat Tn atenjia puteriior occidentale.
Moditerana RSsSriteanS, Asia MicS, Arabia, uneori §i Grecia fac
parte din Orientul Apropiat, Tn timp ce Irakui, Iranul,
Afganistanul, Tn unele cazuri Pakistanul alcStuiesc Orientul
Mijlociu. Alti autori, pentru care Orientul Tncepe „mai aproape”
(in nordul Africii §i Tn Balcani), includ §i regiunile din Orientul
Apropiat Tn Orientul Mijlociu. Dincolo de Indus TnsS, Tn spajiile
Imense care cuprind India, Indochina, China, Japonia, totul se
roduce. la Extremul Orient (sau Orientul fndepSrtat), tSramul izo-
Im I al civiliza{iilor exotice, care nu au avut parte de acel contact
indelungat cu Europa pe care Orientul Apropiat sau Mijlociu l-au
<uopscut TncS din timpul lui Aiexandru M acedon.
La ora actuals, termeni cum ar fi ..Orient” sau ..oriental” nu
mai sunt agreaji Tn universitS{ile din Statele Unite, consideran-
du-se cS denumirile Tn discu{ie nu reprezintS altceva decat
otichete depreciative §i simplificatoare la adresa asiaticilor sau
musulmanilor, care condenseazS prejudecSlile occidentalilor cu
privire la societStile respective, in schimb,, Tn Europa —- Tn
I ian{a, de exemplu — tradijia TndelungatS a.folosirii acestor
termeni face ca ei sS fie TncS Tn uz. Acela§i lucru se TntampIS Tn
Rom ania. Aici, pe de o parte, studiui reaiitStilor orientale s-a
bucurat de atenjia unor savanti pasionaji, ceea ce a Tntretinut
prestigiui orientalisticii; pe de aits parte, Jimbajul corect din
punct de vedere politic” nu treze§te, la noi, decat zam bete iro-
nico sau adeziuni grSbite. de circumstaniS.
PanS Tn secolul al XX-lea, fiecare Tntalnire a europe

nilor cu Asia a reprezentat pentru ace§tia o ocazie de a-§i
etala superioritatea. Dar relajia de d o m in a te pe care au
instituit-o occidental'll Tn raport cu asiaticii a avut o dubl§
naturS: econom ics §i sim bolica, practica §i imaginary.
180
Profituf §i fantezia au fost cele doua mobiluri irezistibile
care i-au Tmpins pe europeni Tn cSutarea m inunilor Asiei,
incepand cu M arco Polo §i term inand cu C ristofor Colum b.
Asia nu a fost doar o piaja profitabilS §i o sursa de materii
prim e, ci §i un teritoriu de m isiune pentru caiugarii
devotaji, un obiect al reform eior §i m odernizarii pentru
functionary coioniali, un subiect fascinant pentru creatorii
de fictiuni exotice, de ia G iacom o Puccini la Jam es Clavel.
M odernizarea, problem a esentiaia a istoriei Asiei Tn
perioada pe care am trecut-o Tn revista, poate fi vazutS §i
ea ca o consecin|a a relatiilor Tntrejinute de civilizajiile asi-
atice cu Europa. M odernizarea a Tnsemnat, de fapt, prelu-
area m odelului occidental de dezvoltare, incluzand §tiinta
§i tehnologia, adm inistratia §i legislafia, sistem ul de
Tnvat;amant sau de asistenja medicaia. Industria moderna,
razboiui total, statul-najiune, liberalism ul §i com unism ul,
mai recent te le co m u n ica tile globale, ham burgerii sau
C oca-C ola reprezinta elem ente de civilizatie pe care Asia
contem poranS le datoreaza lum ii occidentale.
M odernizarea, o provocare resim |ita pana Tn cele mai
TndepSrtate colturi ale Asiei, nu a cunoscut un ritm uniform
§i a generat consecinê dintre cele mai diverse, de-a iun-
gul epocii m oderne. In cazul Chinei, de exemplu, impactul
cu civilizaiia europeana, atat de puternic Tn secolul
al X lX-lea, a provocat o criza dram atica, iar m odernizarea
a e§uat lam entabil. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, China
a adoptat un alt im port european, com unism ul, pe care
l-a transform at Tntr-o cale specifica de dezvoltare §i nu l-a
mai parasit nici cand acesta s-a prabu§it Tn aria sa de ori-
gine. Japonia, Tn schimb, de§i Tnchisa §i ea, initial, Tn faâ
strSinatatii, a reu§it perform anta de a se moderniza com -
plet Tn doar cateva decenii, ridicandu-se, f3r3 com plexe, la
cele mai Tnalte standarde occidentale. Exemplul sau a
181
demonstrat, TncS de la Tnceputul secolului al XX-lea, ca nu
se poate vorbi despre un specific asiatic al subdezvoltSrii
§i ca modernizarea nu este compatibilS doar cu civilizafia
occidentals.
AstSzi, dezvoltarea spectaculoasa a Asiei Rasaritene §i
de Sud-Est, dar §i relativismul cultural care dom ina gandi-
rea contem porana par sa rem odeleze stravechea re la te
inegaia, econom ica §i mentaia, dintre Asia §i Europa,
schi$and un cadru mondial al egalei Tndreptatiri. Feno-
menul globalizsrii, apropierea nivelurilor de dezvoltare la
scara planetarS; acceptarea diferenjelor culturale sunt
cateva dintre marile provocari pe care le lanseazS aceasta
noua perspectiva. .
In orice caz, Tntorcandu-ne privirile spre trecut §i
deruland Tnca o data povestea m oralizatoare a raporturilor
inegale dintre Occident §i Orient, am putea sa credem ca
istoria Asiei moderne, pe care am Tncercat sa o Tnfa|i§ez §i
eu pe parcursul acestei carp, nu este decat o proiecpe
subiectiva a europenilor. A r ramane sa descoperim Asia
autentica, a cSrei identitate se afirm a cu putere Tn zilele
noastre, a§a cum arata ea cu adevarat. Dar oare putem
face acest lucru altfel decat filtrand-o prin propria noastra
con§tiinta?
BIBLIOQRAFIE
Exists, la ora actuals, o bunS bibliografie de inform are

generals cu privire la istoria §i cultura Asiei, disponibilS Tn
limba romanS, grafie mai ales traducerilor realizate Tn
ultimii ani. Titlurile recom andate mai jos oferS posibilitatea
aprofundSrii subiectului de cStre cititorul interesat. Ele au
fost puse la co n trib u te , din plin, §i Tn vederea docu-
mentSrii lucrSrii de fa^S.
LucrSri generaie, sinteze de istoria civilization

Fernand Braude!, G ram atica civilizapilor, vol. I—II,
Bucure§ti, M eridiane, 1994.
Vasile Cristian, Istoria Asiei, Bucure§ti, Corint, 2002
(nr. 32 Tn colectia „ Is torie universalS. M icrosinteze”).
idem, A sia §i A m erica Tn sec. X V I-X V lll, la§i, Ed.
UniversitStii „Al.l. C uza” ; 1993. - 5 '
Istoria religiilor:
Jean D elum eau (coord.), R eligiile lumii, Bucure§ti,
Humanitas, 1996. " ' - '
Mircea Eliade, Istoria credintelor $i ide ilo r religioase,
vol. I—HI, Bucure§ti, Ed. §tiin1;ificS, 1991. -
V ictor K ernbach, D ic tio n a r de m itologie generals,
Bucure§ti, Ed. § tiin tfic S §\ EnciclopedicS, 1989.
Civiliza$ia islamicS:
Dom inique Sourdel, Istoria arabilor, Bucure§ti; Corint,
2001 (nr. 18 Tn colecjia Jsto rie universalS. M icrosinteze”).
183

Sorin Mitu Istoria Asiei Moderne

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sorin Mitu Istoria Asiei Moderne

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Redactor:

Doncrierea C IP a Bibiiotecli Nationale a RomSniei

I Mtireganu, Camil (pref.)

Toate drepturile asupra aeestei lucrari

C o n fe re n fia r u n iv e rs ita r la F acultatea de ls to rie §i

I ISTMO 2004 00313 !

Potrivit istoriei sacre a Islamuiui, anul 622, in care a

3 Pentru problem atica ..orientalism ului”, esenJialS esle carlea

* 4 AstSzi, urma§ii khariji\ilor (numiti §1 ibadiji) sunt majoritari 'in statul

§ i p sunt divizaji, la randul lor, Tn mai multe subramuri.

§iitii se mai disting de sunniji §i prin faptul cS au insti-

5 In limbaaraba „imam” TnsoamnS „cai§uza" sau „reprezentant”. Tn

2 . Religie Islam ica §i culture persana

Trecand Tn revistS spafiul civilizatiei islamice, conturat

In pofida acestei r e a lity fluctuante §i diverse, statele

Cuceritorii veniji din Peninsula A rabic^ au reu§it sS !§i

7 Tn secoiele X —XIII, cumanii §i pecenegii au jucat un rol politic

In primul rand, triburile turcice. se vor stabili, definitiv, Tn

A§ezarea definitive Tn Asia Centrals a unor popula^i

? Tnainte de cucerirea macedoneanS, in timpul Imperiului Pers al

C ea mai vestica s tS p a n ire d e acest fel a fost Sultanatul

Marea aventurS istoricS a rSzboinicilor turcici stabili£i Tn

4 . S chim barile p o litice de la in cep u tu l -

Tnceputul secolului al XVI-lea marcheazS un m om ent

‘ ■*'- - >• ^ v>-

:'-£ ' ...... '•••.• '^•>.-r -nfc'X '-fa i

. P ersia In secolele xvi- xix

In pofida prestigiului civilizatiei sale, in perioada scursS

12 Pentru a deosebi statele §i populajiile iraniene din Antichitate de

J iitji nu constituiau decat o minoritate, este adevSrat, bine

Un rol important in schimbarea peisajului religios din

1. Intemeierea statului persan §iit al Safavizilor

2. Persia safavida, Imperiul Otoman

In orice caz, otomanii considerau ca rSzboaiele din Europa

Jocul strategic pe care sultanii erau obligati sa Tl

14 Cu aceasta ocazie, o solie francS a reu§it sS aducS panS Tn faja

In aceste c o n d p , nu este surprinzStor faptul cS secoiul

. ...17 Bunele sentimente ale §ahului Abbas nu s-au manifestat lns3

3. Declinul persan; criza din secoiul al XVIlMea

Aceste probleme interne ale {Srii nu Ti Tmpiedicau Tnsa pe

De-a lungul secolului al XVIII-lea, pe fondul declinului

4. Persia in secoiul al XIX^ea

In secoiul al XlX-lea, istoria Persiei nu mai cunoa§te

18 §i alte ISri §i-au schimbat numele if, seColul al XX-lea, adoptand

Politica de echilibru a Persiei a fost favorizatS de faptul cS

19 Tn timpul acestui rSzboi, Persia a incercat sS obtinS sprijin militar

Pe plan intern, Persia face cativa pa§i Tn directia mo-

20 Numele religiei Baha’i vine de la „Baha Allah” („splendoarea lu

B . AFGAttlSTATiUL IN SECOLELE XVIII-XIX

21 Cea mai important^ ruts trece priri trecStoarea Khaiber, care

Din acest motiv, nu este nevoie sa cautam rSdacinile

i i secoiul al XVIII-lea Tmpotriva autoritS{ii persane nu erau

■i ne-ar putea face sS credent o judecatS prezenteistS,

■i rSzboinicilor Tntemeietori de imperii din Evui Mediu.

Tn consecin{ci, armatele britanice patrund Tn aceastS zonS

, incepand cu anii 1870, dupS ce Rusia avanseazS Tn

DupS Primul RSzboi Mondial, in anul 1919, Marea

23 O asemenea observalie nu trebuie sS conduct la demonizare

: Secoiul al XVIM-lea, care debuteazS cu rSzboaiele purtate de ■■

Expansiunea Rusiei pe directia sud-vest a fost o con- I I

EzitSriie atribuirilor geografice se manifests §i mai pregnant

25 § i astSzi, Tn terminotogia politically correct uzitata in Statele Uni

Regiunea Munjilor Caucaz a reprezentat cea mai

" 26 Ansarriblu! caucazian este format din douS larituri muntoase,

La fel ca Tn Balcani, Rusia s-a implicat Tn Transcau

ii im periu era reglem entat §i p rin docum ente de drept inter

ii fiind asimilatS celei ruse§ti, iar bunurile eclezia stice isla

32 U rm atS de Pakistan §i de Bangladesh, ca tSri m ajoritar m usul

In rSzboaiele pe care le-au purtat cele douS companii co

C oncluzionand, poate afjrma ca p rocesu| de mo