MINISTERUL ÎNVĂJĂMÎNTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

Gheorghe GONJA
Galina GAVRILIJĂ
Maia DOBZEU

edievalâ
Manual pentru
clasa a 10-a
 MINISTERUL ÎNVĂJĂMÎNTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

Pavel PARASCA

Galina GAVRILIJĂ

ISTORIA ROMANILOR
Epoca antica
și cea
medievală
Manual pentru clasa a 10-0
liceul tforl c
«ION CREA 1GÄ»
HI « 9 O O.
 CUPRINS
baza
:ooi).
Argument. De ce Istoria românilor? 5

1. EPOCA ANTICĂ
1. Preistorie. Apariția omului în spațiul românesc.................................................................................8
2. Protoistorie. Civilizația traco-geto-dacilor........................................................................................ 12
3. Dacia preromană............................................................................................................................... 16
Sinteză și evaluare. Civilizația geto-dacică................................................................................... 20

4. Dacia romană..................................................................................................................................... 22
5. Dacii liberi............................................................................................................................................26
6. Etnogeneza românească.................................................................................................................. 30
7* Etnogeneza românească în contextul formării popoarelor neolatine............................................34
Sinteză și evaluare. De la preistorie la etnogeneza românească............................................... 37

2. EPOCA MEDIEVALĂ
8. Societatea românească în Evul Mediu Timpuriu............................................................................ 40
9. * Obștea sătească la români............................................................................................................. 43
10. Constituirea statelor medievale românești......................................................................................46
11. Specificul formării Țării Moldovei..................................................................................................... 50
12. Unitatea etnică reflectată în denumirile statelor medievale românești......................................... 53
13. * Similitudini și sincronisme în procesul de formare a statelor medievale românești................. 56
14. Organizarea internă a Țărilor Române........................................................................................... 59
15. Organizarea bisericească în Țările Române ..................................................................................63
16. * Problema suveranității domniei ......................................................................................................67
Sinteză și evaluare. Constituirea statelor medievale românești.................................................. 70

17. Țara Românească de la Basarab I la Vlad Țepeș......................................................................... 72

18. Țara Moldovei de la Bogdan I la Ștefan cel Mare.......................................................................... 75
19. Țările Române în lupta antiotomană la mijlocul secolului al XV-lea............................................. 78
:he 20. Țara Moldovei în prima etapă (1457-1473) a domniei lui Ștefan celMare.................................. 82
21. Situația politică a Țării Moldovei în etapa a doua (1473-1504) a domnieilui Ștefan cel Mare .... 85
22. Dimensiunile personalității lui Ștefan cel Mare................................................... 88
23. Țările Române în primele decenii ale secolului al XVI-lea............................................................ 91
24. Generalizarea procesului de instaurare a suzeranității otomane în Țările Române.................. 95
25. * Statutul Țărilor Române sub suzeranitate otomană.................................................................... 98
26. Țările Române la mijlocul secolului al XVI-lea.............................................................................. 104
27. Războiul antiotoman sub conducerea lui Ion Vodă...................................................................... 108
28. Țările Române și Liga Creștină...................................................................................................... 111
29. Unirea politică a Țărilor Române sub Mihai Viteazul................................................................... 114
30. Țările Române în primele decenii ale secolului al XVII-lea........................................................ 117
Sinteză și evaluare. Țările Române de la independență la suzeranitatea otomană..............121

□11
* Temele marcate cu asterisc sînt prevăzute pentru extindere.
31. Viața economică în Țările Române................................................................................................123
32. Relațiile sociale în Țările Române.................................................................................................. 127
33. * Modul de viață medieval............................................................................................................... 131
34. Teritorii românești sub administrație otomană............................................................................. 134
35. Cultura medievală românească (I).................................................................................................138
36. Cultura medievală românească (II)................................................................................................142
37. Viața religioasă a românilor............................................................................................................ 146
38. Activitatea ctitoricească în societatea medievală românească.................................................. 150
39. Manifestări ale Renașterii și Reformei în spațiul românesc.........................................................154
40. * Interferențe culturale în spațiul românesc medieval.................................................................. 158
Sinteză și evaluare. Spiritualitatea românească în Evul Mediu................................................. 161

Sinteză finală. Civilizația medievală românească........................................................................ 163

Evaluare finală......................................................................................................................... 165
ai
Bibliografie selectivă 167 pi

ct
hi
T
rî
s
U
te
C
te
P
s
P

n
I
e
Ș
\
r,

e
123
127
131
134 ARGUMENT
138
142
146
150
154
158
161 De ce Istoria românilor ? li*'
163
165 Românii sînt printre puținele popoare care s-au individualizat ca entitate etnolingvistică
anterior constituirii lor în structuri statale proprii și unicul dintre popoarele neolatine care și-a
167 păstrat memoria descendenței sale romane în chiar propriul nume.
Investigațiile arheologice, informațiile furnizate de izvoarele scrise, folclorice și etnografi­
ce demonstrează cu prisosință faptul că poporul român s-a format și s-a individualizat pe
harta etnografică europeană în spațiul geografic dominat de masivul Carpaților, între rîurile
Tisa, Dunăre, Nistru și Marea Neagră. în acest areal variat (munți, păduri, șesuri, podișuri,
rîuri, mare), care, în fond, constituie o unitate economico-geografică, în epoca medievală
s-au format voievodatul Transilvaniei (în spațiul intracarpatic), în componența Regatului
Ungar, ce cuprindea părți din teritoriile românești din Banat, Crișana, Maramureș etc., Mun­
tenia sau Țara Românească (între Carpații Meridionali și Dunăre) și Țara Moldovei (între
Carpații Răsăriteni și Nistru). Indivizibilitatea geografică a acestui teritoriu a determinat uni­
tatea etnolingvistică a poporului român. Constituirea unor formațiuni politice românești se­
parate nu a scindat unitatea etnică și nu a dus la formarea de noi entități. Crearea cîtorva
state medievale românești a fost determinată, în mare măsură, de factorul extern, care, pe
parcursul a mai multe secole, a alimentat în permanență separatismul lor politic.
Cele mai vechi consemnări referitoare la spațiul respectiv, precum și la regiunile din Pe­
ninsula Balcanică, populate de români, denotă unitatea etnică a populației dintre Dunăre,
Tisa și Nistru prin folosirea denumirii unice de Valahia sau Vlahia. Ea provine de la numele
etnic valahi /vlahi, utilizat de autorii străini pentru a-i desemna pe români. Populația băștina­
șă din acest spațiu s-a autointitulat români, de la „romanus” - roman. Astfel, numele de
Valahia/Vlahia din izvoarele străine își avea echivalentul în limba băștinașilor - Țară Româ­
nească, adică pămînt locuit de români.
Întrucît statele medievale românești s-au constituit ca părți separate politic în același
masiv etnic unitar, autorii străini și după apariția lor le numeau pe toate împreună sau pe
fiecare în parte Valahia / Vlahia, ceea ce confirmă încă o dată faptul că supușii acestor
entități statale se autoidentificau drept români, astfel fiind numiți și de către străini.
Apartenența etnică comună este demonstrată, fără echivoc, de cronicarii moldoveni (Gri-
gore Ureche, Miron Costin), munteni (Constantin Cantacuzino etc.) și transilvăneni (Georg
Krauss), de înalții prelați ai Bisericii (mitropolitul Varlaam ș.a.), precum și de personalități poli­
tice (domnii moldoveni: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Vasile Lupu; domnii
munteni: Mircea cel Bătrîn, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Matei Basarab etc.).
Crearea statelor medievale nu a condus și nici nu a putut să conducă la schimbarea
modificarea) conștiinței etnice a populației băștinașe, care își recunoștea apartenența etni­
că românească și doar ca supuși ai statului din care făceau parte se deosebeau, numin-
du-se moldoveni, munteni, ardeleni (transilvăneni) etc. Avînd aceeași origine și vorbind ace­
eași limbă, populația românească din acest spațiu a întreținut relații economice și culturale.
Unitatea națională a fost consolidată și de structurile confesionale, instituționale, culturale,
spirituale etc., care au depășit, în fine, pluritatea statală.

5
 Conștiința unității etnonaționale românești a constituit premisa mișcării pentru realiza­
rea unității politice, încheiate, la prima fază a sa, prin unirea Moldovei și Munteniei, la
1859. Statul nou-creat a fost numit România, preluîndu-se, astfel, numele național al po­
porului care l-a făurit, și nu invers, cum se mai afirmă uneori în cercurile de orientare
antiromânească.
Pornind de la faptul că în Antichitate spațiul locuit actualmente de români a avut, practic,
același destin, iar în epoca medievală (și, parțial, în cea modernă), din cauza vicisitudinilor
timpului, s-a dezvoltat în cîteva state separate (Moldova, Muntenia, Transilvania), unele
teritorii românești pomenindu-se sub dominația și chiar în componența unor imperii străine
- Otoman, Habsburgic, Rus -, formula cea mai adecvată de cercetare/învățare a istoriei
este istoria neamului, și nu a statului. De menționat că și în prezent grupuri compacte de
români locuiesc în afara hotarelor României și Republicii Moldova: în Ucraina, Serbia, Unga­
ria etc. Ceea ce îi unește pe românii din afara hotarelor politice ale celor două state româ­
nești cu întregul neam este istoria și cultura lor națională, care constituie o moștenire spiri­
tuală comună și care nu poate fi divizată teritorial.
Principiul etnic de studiere a istoriei naționale a fost promovat de clasicii istoriografiei
românești din secolele XVIII—XIX - stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Mi-
hail Kogălniceanu, B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol -, susținut și dezvoltat de istoricii din perioada
interbelică: Nicolae lorga, Constantin C. Giurescu etc., care, în majoritate, fiind originari din
Moldova istorică, au conceput și realizat tratate de istorie națională doar în formula Istoria
românilor. Această modalitate de tratare a istoriei naționale este utilizată și de alte popoare
(evreu, armean, turc etc.).
Concepția unei istorii a Moldovei, distincte de cea a restului spațiului locuit de români, a
fost propagată insistent de istoriografia sovietică. Se declara apriori (fără a se aduce însă
dovezi cît de cît plauzibile) că, începînd din epoca medievală, „poporul moldovenesc” a dus
o existență separată de cea a poporului român. Tot arsenalul de „argumente” al părtașilor
teoriei existenței separate a „poporului moldovenesc ” se reducea la selectarea din unele
izvoare istorice a denumirii „moldoveni”, evitîndu-se, totodată, sursele în care moldovenii
erau numiți români sau în care se explica identitatea națională (etnică) a tuturor românilor.
Astăzi, în condițiile descătușării spirituale și ale implementării în societate a normelor
democratice, este dificil de imaginat cum această „teorie”, plăsmuită în tradițiile istoriografiei
sovietice, ar mai putea fi revitalizată. Din contra, prin studierea în școală a cursului de istorie
națională se face un efort pentru a lichida daunele pricinuite spiritualității românești din
stînga Prutului în timpul dominației sovietice.
Cursul de istorie națională integrează și istoria etniilor cu care, pe parcursul veacurilor,
românii au stabilit relații, subliniind influențele reciproce în viața economică, socială și
culturală.
Manualul de față a fost elaborat în baza „Curriculumului național. Programe pentru învă-
țămîntul liceal. Științe socioumane”, aprobat de Ministerul Educației și Științei al Republicii
Moldova. Autorii au ținut cont de faptul că Istoria românilor se predă sincronizat cu Istoria
universală.
Scopul principal a fost a reda într-un limbaj accesibil pentru elevi conceptele științifice de
bază cu privire la cele mai importante evenimente și fenomene, care s-au derulat în spațiul
carpato-danubiano-pontic din cele mai vechi timpuri pînă în pragul epocii moderne. Sîntem
convinși: cunoașterea istoriei neamului va contribui la cultivarea conștiinței naționale, la
identificarea și aprecierea valorilor naționale și generai-umane, la educarea la elevi a pozi­
ției civice active în societatea contemporană.
Propunînd manualul de față, sperăm că am reușit să reflectăm în el imaginea succintă, dar
fidelă, a trecutului istoric al neamului românesc pe durata epocilor preconizate în titlul cărții.

6
 Preistorie. Apariția
omului în spațiul românesc

□ Prima epocă a fierului (Hallstatt)

□ A doua epocă a fieru
Basarabi Localități după
s-a dat numele cult
O Orașe-colonii greceșt

Principalele culturi arheologice

▲ Analizează harta. Reține principale­

Paleoliticul Mezoliticul Neoliticul Eneoliticul
le culturi arheologice din perioada
preistorică.
1000000- 15000- 10000- 3800/3600-
15000 î. Hr. 10000Î. Hr. 3800/3600 î. Hr. 2000/1800 î. Hr.

Cadrul cronologic al preistoriei în spațiul românesc

► Urmărește evoluția omului pe par­
cursul preistoriei. Precizează schim­
bările survenite de la o perioadă la
alta.
Cronologia preistoriei ori a timpurilor preistorice în spațiul româ­
nesc sau carpato-dunărean diferă de acea a epocii respective pe
plan universal și se încadrează în intervalul dintre acum 1 mln. de
ani și secolul al Vl-lea Î.Hr. în faza finală a preistoriei unii istorici mai
deosebesc o perioadă specifică, numită protoistorie, care a urmat
după anul 2000 Î.Hr. și a durat cca 1 500 de ani.

8
 în spațiul românesc, ca și pretutindeni în lume, preistoria își are
itia
5
-ceputul în paleoliticul inferior sau timpuriu. Admiterea de unii isto-
nci a posibilității unei evoluții depline locale, începînd cu primele
ființe antropoide (hominizi), ca precursori fosili ai omului, este mai
esc —uit decît problematică, întrucît cele mai vechi urme ale activității
-mane provin dintr-o epocă datată cu cca 600000 de ani în urmă.
E e au fost depistate doar în unele regiuni: zona premontană din
• estul Munteniei (jud. Olt), Transilvania (jud. Sibiu) ș.a. Cele mai
•nportante sînt descoperirile de la Ciuperceni-Turnu (jud. Teleor-
~an), reprezentate de unelte din piatră, obținute prin lovire, și de
o ese, realizate prin așchierea nucleelor de silex.

Extinderea ariei de viețuire și modul de trai al omu­ Așezarea paleolitică

lui în paleoliticul mijlociu și în mezolitic Ripiceni-lzvor
A Determină caracteristicile paleoliti­
în comparație cu descoperirile din paleoliticul timpuriu, cele din cului în spațiul românesc.
paleoliticul mijlociu sau musterian sînt impresionante. Vestigii ale
activității omului s-au înregistrat în toate zonele spațiului românesc,
nclusiv Basarabiș (bazinele rîurilor Prut, Răut, Nistru).
Așezări musteriene au fost atestate nu numai în peșteri (grote),
d și în aer liber, ele datînd din perioada 60000-28000 Î.Hr. Deși
majoritatea au doar un singur strat de depuneri - mărturie a mobili­
tății sporite a locuitorilor-, se remarcă și suprapuneri de cîteva stra­
turi. Cea mai caracteristică este așezarea de la Ripiceni-lzvor (jud.
Botoșani). în depunerile de aici de 12 m grosime au fost identificate
"6 niveluri de locuire, dintre care 6 reprezintă paleoliticul mijlociu
45000-40000 î.Hr.), 9 - paleoliticul superior și ultimul ține de faza
nițială a următoarei epoci a pietrei (mezoliticul sau epipaleoliticul).
Materialele arheologice, mai ales tehnicile de prelucrare a unel­
telor din silex, denotă pătrunderea unor elemente ale culturii popu-
ațiilor care au imigrat din Europa Centrală și cea Răsăriteană. în
paleoliticul superior, cultura locală din perioada precedentă a fost
-eptat substituită, mai întîi în Moldova, apoi în tot spațiul românesc,
de o cultură nouă de sorginte răsăriteană. Spre sfîrșitul paleoliticu-
_ și această cultură este supusă modificărilor, menținîndu-se doar
n Moldova. în sud-vestul și sudul spațiului românesc migrează gru-
eologice puri de populație dinspre Marea Mediterană, în zona Carpaților Ori­
entali - dinspre nord, iar în Moldova - din stepele nord-pontice.
ticul Epoca următoare este cea a mezoliticului și datează cu acum
'5 000-10 000 de ani. Investigații mai detaliate au fost efectuate în
500- așezările de la Lapoș (jud. Prahova), din zona Băilor Herculane și cea
0 î. Hr. a Porților de Fier. Atelierele de prelucrare a silexului de la Lapoș ocu-
Obiecte din: a) paleolitic inferior,
cau o suprafață de 2 ha. Piesele din silex erau mai fine, se caracteri­ b) paleolitic mijlociu, c) paleolitic
zau prin diversitate: vîrfuri de sulițe și săgeți, tăișuri de cuțite etc. superior și mezolitic
nesc Omul mezolitic, pentru a-și asigura existența, vîna elani, cerbi,
Unii istorici consideră neoliticul drept
- streți, bovine, antilope-saiga, capre negre, mai rar mamuți, rino­ „revoluție” în modul de viață al locui­
româ- ceri ș. a. Retragerea ghețarilor spre nord și încălzirea climei au favo- torilor preistorici.
ive pe "zat apariția unei vegetații abundente, oferindu-i omului primitiv noi
iln. de surse de hrană - plante și rădăcini comestibile, pomușoare ș. a. Se □ Exprimă-ți opinia față de această afir­
ici mai mație. Argumentează.
admite că în epipaleolitic a fost domesticit cîinele și a început culti-
urmat a-ea plantelor graminee. Tot atunci a fost inventat arcul cu săgeți, ◄ Descrie așezările umane timpurii
s-au construit primele locuințe. din spațiul românesc.

9

Figurină feminină descoperită
în spațiul pruto-nistrean.
Cultura Cucuteni
Capul unei statuete bărbătești,
descoperite în apropierea
Bălțiului. Cultura Cucuteni
„ Gînditorul ” și perechea
lui feminină. Statuete din lut
aparținînd culturii Cucuteni (varianta
Hamangia), descoperite la Cernavodă
10
Primele obiecte de podoabă (colier din dinți de animale ș. a.) datează R
încă din faza finală a paleoliticului superior. în mezolitic au apărut primii
idoli, îndeosebi figurine de femei, cioplite din os sau din piatră, și prime­
le reprezentări pictate (imaginile rupestre ale unui cal și ale unei feline si
au fost înregistrate în grota de la Cuciulat, jud. Sibiu etc.). Sînt cunoscu­ Pf
te, de asemenea, plăci de os gravate cu motive geometrice. Idolatriza­ pr
rea femeii este un indice al existenței cultului fecundității și fertilității. la
în epoca mezoliticului s-a produs o esențială evoluție fiziologică a ol
omului de la homo sapiens neandertaliensis la homo sapiens sapiens. f*
Vc
începutul vieții sedentare și al economiei productive ră
Ultima mare perioadă a pietrei, neoliticul, se încadrează cronolo­
gic între anii 10000 și 3800-3600 î.Hr. Ea se caracterizează prin apa­ în
riția și evoluția unor populații sedentare de agricultori și crescători de Pf
animale. Omul neolitic poseda tehnicile de confecționare a obiectelor Cc
de ceramică și folosea unelte rudimentare pentru lucrarea pămîntu- ti\
lui și cultivarea plantelor. în neolitic, așadar, a început trecerea de la Șl
economia de consum la cea productivă.
în spațiul românesc pătrund din sudul Peninsulei Balcanice, Asia An­ ne
terioară (Anatolia) etc. noi populații. Printre obiectele litice predomină sc
cele de obsidian. Tot mai frecvent se întîlnesc și piese din aramă (sule, cî
plăci, obiecte de podoabă ș. a.), ce constituie o mărturie a apariției metalur­ bc
giei cuprului alături de cea a aurului. în faza intermediară, dar mai ales (îf
în cea tîrzie a neoliticului, comunitățile umane construiesc locuințe de ac
suprafață sau ușor adîncite în sol, care erau înzestrate cu vetre și cup­ ini
toare de lut. Pereții se înălțau din lut în amestec cu paie, care se aplica ac
peste o carcasă din pari groși, înfipți în pămînt, și din nuiele. to
Au fost înregistrate progrese în diferite domenii de activitate eco­ gi
nomică, în special în eneolitic, cînd se afirmă cultura Ariușd-Cucuteni lui
(localități în județele Covasna și lași), care s-a răspîndit în Moldo­ gr
va, inclusiv în partea de răsărit dintre Prut și Nistru, precum și în SC
nord-estul Munteniei și sud-estul Transilvaniei. Peste Nistru ea s-a ah
extins pînă la Nipru, fiind numită Tripolie. Deosebindu-se prin multiple
variante regionale, această cultură se caracterizează prin ceramică
fină pictată bicrom și chiar policrom și decorată cu motive geometrice
sau cu reprezentări zoomorfe și antropomorfe. Progrese remarcabile
au înregistrat și alte meșteșuguri: șlefuirea pietrei, prelucrarea fibre­
lor ș.a. Ocupații principale, pe lîngă vînătoare și pescuit, devin culti­
varea primitivă a plantelor cerealiere și creșterea animalelor domes­
tice: oi, capre etc. A fost domesticit calul, deși nu există mărturii că el
ar fi fost folosit ca forță de tracțiune.
îmbinarea organică a artei și a vieții spirituale și-a găsit expresie în
numeroase statuete din lut ars și din os, reprezentînd, mai ales, femei,
dar și bărbați. Adevărate creații artistice, unice pentru epoca respecti­
vă din întreaga Europă, sînt statuetele „Gînditorul” și perechea lui fe­
minină, descoperite în cimitirul de la Cernavodă (jud. Constanța), su­
portul pentru vas din lut „Hora de la Frumușica”, înfățișînd femei înlăn­
țuite în dans. în multiple așezări au fost descoperite sanctuare, gropi
rituale cu vase din lut și cadavre incomplete, dovadă a ofrandelor și
chiar a sacrificărilor umane aduse zeităților.
teaza Revoluția neolitică și sensurile ei
primii
irime- Oamenii din neolitic erau organizați în clanuri matriliniare, mult
feline superioare cetelor și grupelor de vînători și culegători din epocile
oscu- precedente. Multe așezări ale comunităților neolitice se evidențiază
itriza- prin suprafață (pînă la cîteva zeci de ha) și numărul de locuințe (de
ii. a cîteva zeci pînă la cîteva sute). Civilizația fazei cucuteniene a ne­
|ică a oliticului se prezintă ca fiind cea mai dezvoltată pe continentul euro­
)iens. pean, de aceea este numită „veche civilizație europeană”.
Din neoliticul mijlociu datează și vestigiile unor așezări fortificate,
valuri de pămînt și palisade, destinate apărării împotriva atacurilor
tive războinice.
nolo- Deși realizate în decurs de cîteva milenii, progresele înregistrate
apa- în domeniile vieții economice, sociale și spirituale au fost atît de im­ Vas zoomorf de la Hîrșova.
presionante, încît savanții le apreciază ca o revoluție neolitică. în Cultura Cucuteni
)ri de (varianta Gumelnița)
;telor cadrul ei s-a afirmat viața sedentară, bazată pe o economie produc­
lîntu- tivă cu ramurile ei principale - agricultura, creșterea vitelor, mește-
de la șugăritul și comerțul.
Lipsește o părere unică în ceea ce privește dispariția civilizației
a An- neolitice, împrejurările și factorii care au determinat-o. în general,
mină schimbările care au intervenit se datorează atît factorilor climatici,
sule, cît și celor demografici (pătrunderea unor populații nomade și răz­
talur- boinice), sociali (trecerea de la matriarhat la patriarhat), spirituali
ales (înlocuirea cultului fertilității cu cel al Soarelui) etc. Unii istorici pun
țe de acest fenomen în legătură cu așa-zisa indoeuropenizare. Certă fi­
cup- ind curmarea dezvoltării firești a populațiilor băștinașe sedentare de
iplica agricultori, nu se exclude o invazie masivă a unor populații de păs­
tori nomazi, venite dinspre stepele ponto-caspice sau dinspre re­
eco- giunile de silvostepă din nord-est. Simbioza (conviețuirea) înde­
uteni lungată dintre nou-veniți și băștinași ar fi condus la o sinteză (inte­
Dldo- grare) treptată a lor în civilizația de pe loc, procesul redresării vieții
și în sociale și economice găsindu-și o generalizare în eneolitic, dar mai
a s-a ales în epoca bronzului.
Itiple
mică
strice Vas antropomorf.
abile Cultura Cucuteni
:ibre- (corn. Scînteia, județul Iași)
culti-
următorul model:
mes-
că el
Tipurile Unelte
Culturi
Periodizarea Limitele de așezări de
>ie în arheologice
arheologice muncă
smei,
Obsidian - rocă vulcanică sticloa-
>ecti- să, de culoare neagră sau brună-ce-
ji fe- nușie, folosită în epoca de piatră
su- pentru confecționarea uneltelor și a
•---- armelor.
ilăn-
► Evidențiază principalele caracteristici ale fiecărei perioa­ Revoluție neolitică - progres
gropi
de a preistoriei. , realizat de oamenii primitivi prin tre-|
or și
► Precizează schimbările survenite în evoluția omului pe cerea la un mod de viață sedentar,/
parcursul preistoriei. । ■ bazat pe agricultură și meșteșuguri?
► Apreciază evoluția spiritualității în preistorie. casnice.
!—

Protoistorie. Civilizația 3

traco-geto-dacilor

' ►Localizează pe hartă triburile tracilor de

_nordși de.sud.

Toporașe de luptă
din epoca bronzului descoperite in
spațiul carpato-danubiano-pontic
Arealul de răspîndire a tracilor

▲ Examinează imaginea. Ce informații îți Esența și cronologia protoistorie! în spațiul românesc

oferă?
Protoistoria este perioada cronologică situată între preistorie și
istorie, ce se caracterizează prin existența deja a unor izvoare scri­
se, dar foarte rare sau indirecte.
Protoistoria spațiului românesc se încheie cu individualizarea ci­
vilizației geto-dacilor, care a fost prima entitate etnoculturală atesta­
tă de izvoarele scrise și identificată pe teren pe cale arheologică,
în durata temporală a acesteia se include epoca bronzului (cca
2000-1150 î. Hr.), precedată de eneolitic și succedată de cea mai
mare parte a epocii fierului (cca 1150-sec. II î.Hr.).

Civilizația epocii bronzului

► Extrage din text pasajele privind progre­ Civilizația epocii bronzului se datorează unui amestec considera­
sele epocii bronzului în comparație cu
bil al populației provenite din epoca precedentă cu populații care au
cele din eneolitic.
migrat din stepele nord-pontice, Europa Centrală, dar mai ales din­
spre aria egeo-anatoliană. Fenomenul este demonstrat de influen­
țele remarcate în forma și tehnologiile de confecționare a diverselor
unelte și arme de bronz - săbii lungi (rapiere), spade, topoare, ha­
lebarde, pumnale ș.a. -, descoperite în mare număr, mai ales, în

12
Transilvania, care era unul dintre cele mai importante centre ale „[...] 96.1. Pornind deci din ținutul
metalurgiei bronzului din Europa. odrysilor, el (Sitalces, fiul lui Teres, rege
al odrizilor - n.n.) chemă la arme mai
Numărul mare de arme de bronz denotă caracterul războinic al popula­
întîi pe tracii care se aflau între muntele
rei. Prezența obiectelor de podoabă scumpe, a armelor bogat ornamenta­ Haemus și Phodope, pînă la Pontus Eu-
le sau confecționate din aur și argint probează existența unei aristocrații xinus și Hellespontus, asupra cărora își
înstărite și a șefilor (căpeteniilor) militari. în același sens mărturisesc și exercita stăpînirea; a chemat apoi pe
așezările întărite, construcțiile fortificate depistate în multiple locuri din spâ­ geții de dincolo de Haemus și celelalte
nul intracarpatic (Vîrsad, jud. Arad; Otomani, jud. Bihor ș.a.), precum și la seminții care locuiesc între fluviul Istros
sud, la est de Carpați (Răcătău, jud. Bacău; Costișa, jud. lași ș.a.). și Pontus Euxinus, mai mult spre mare;
geții și locuitorii ce prin acele părți sînt
în baza celor menționate se poate concluziona că societatea se
vecini cu sciții, au același port și sînt
împărțea în triburi, care aveau teritorii deja delimitate, erau conduse toți arcași călări. [...]”
de căpeteniile lor, asistate de aristocrația tribală. Relațiile dintre tri­ Tucidide
buri nu întotdeauna erau pașnice, acțiunile războinice constituind
„[...] VI.25. [...] 2. Pădurea începe de
pentru pătura aristocratică, care beneficia și de o parte din produsul
la hotarele helveților, nemenților și rau-
supușilor, surse importante de acumulare a averilor. racilor și, mergînd paralel cu Dunărea,
A evoluat viața spirituală, oamenii din epoca bronzului venerînd ajunge pînă la hotarele dacilor și ale
alte divinități. Cultul fertilității este substituit cu cel al Soarelui, fapt ce anarților. 3. De aici cotește la stînga,
constituie o expresie a mutațiilor produse în societate: trecerea de la depărtîndu-se de fluviu, și datorită în­
matriarhat la patriarhat Schimbările în viața spirituală s-au manifestat tinderii ei, atinge hotarele multor nea­
și în ritul funerar, realizîndu-se trecerea de la înhumare la incinerare. muri. [...] Caesar, Războiul civil
Viața economică se caracterizează printr-o refacere a echilibrului
□ Precizează importanța primelor mențiuni
între agricultură și creșterea animalelor. Se dezvoltă meșteșugurile despre geto-daci. Confruntă informațiile
casnice (țesutul, confecționarea hainelor, încălțămintei etc.), dar și izvoarelor cu cele din textul temei. For­
cele specializate, mai ales cele care țineau de prelucrarea metalelor, mulează concluzii.
în special, de metalurgia bronzului. în faza de încheiere a epocii bron­
zului și în cea inițială a epocii fierului se remarcă o creștere a bună­
stării materiale. Deși legăturile de rudenie în cadrul gintei patriarhale
nu și-au pierdut valoarea, totuși perfecționarea uneltelor, creșterea
productivității muncii, apariția rezervelor de produse ș.a. au determi­
nat separarea familiilor-pereche, care aveau gospodării proprii.

Geto-dacii. Relațiile cu populațiile vecine

Produs și, totodată, făuritoare a civilizației bronzului a fost popu­
lația tracică, care era răspîndită pe un vast teritoriu din sud-estul
Europei. Savanții separă lumea tracică în două părți: tracii sudici
(meridionali) și tracii nordici (septentrionali). Ca linie de delimitare
ei indică lanțul muntos Stara Pianina din Balcani. Spațiul românesc
se integrează în aria de viețuire a tracilor nordici.
Geții sînt primii dintre tracii nordici, care pentru întîia oară sînt
menționați în sursele documentare de la sfîrșitul secolului al Vl-lea
î.Hr. ca locuind la sud, dar și la nord de Dunărea de Jos (tirageții în
zona Nistrului Inferior). în afară de geți, între Dunăre și Balcani trăiau Monede grecești descoperite
în spațiul geto-dacic
și alte triburi: crobizii, trizii, moesii ș. a. La nord de Dunăre, cu începe­
re din secolul al ll-lea î.Hr., sînt menționați dacii, carpii, costobocii ș.a.
în izvoarele literare (scrise) ale vremii tracii nordici sînt numiți geți
sau daci, de unde provine numele dublu de geto-daci Idaco-geți.
Primele manifestări ale unității culturale a populației din spațiul ge-
◄ Analizează relațiile geto-dacilor cu vecinii.
to-dacic le observăm luînd cunoștință de piesele arheologice, identifi­
cate în așezarea Basarabi (jud. Dolj). Datată cu sfîrșitul secolului al IX-lea- ◄ Prezintă trei argumente ce demon­
mijlocul secolului al Vll-lea Î.Hr., cultura Basarabi era răspîndită în Ba­ strează existența organizării sociale a
nat, bazinul rîului Mureș, Cîmpia Dunării, sudul și, parțial, centrul Mol- geto-dacilor.

13
 dovei pînă la Nistru. La mijlocul secolului al Vll-lea î.Hr., din cauza C
influențelor din exterior, această cultură începe să se destrame. în par- pre
tea de vest a Munteniei și în Banat pătrund grupe de iliri, iar în Transil- erar
vania sciții agatîrși. Nordul Moldovei a fost ocupat de triburile germani- F
ce ale bastamilor. Ulterior, aceste populații și-au pierdut urmele printre '.sm
autohtoni, fără a le înrîuri esențial cultura. sda'
O influență vădită asupra geto-dacilor a exercitat lumea elenistică. îr
Pe țărmurile nordice și vestice ale Mării Negre existau orașe-colonii te al
grecești: Histria, Tomis, Callatis, Tyras ș. a., datorită cărora economia te/sr
s-a dezvoltat nu numai în regiunile unde acestea erau amplasate, ci a fot
și în partea de est a Munteniei și în sudul Moldovei. Evoluează meș- Zaln
teșugurile, comerțul, se intensifică circulația monedei grecești, din Get>
secolul al lll-lea a început să fie bătută moneda locală. spirit
Consecințe importante au avut relațiile geto-dacilor cu tracii su- s-a r
dici, în special cu regatul odrizilor, creat în sec. al V-lea, care și-a
extins stăpînirea pînă la Dunărea de Jos. După anul 341, locul odri- Prii
zilor a fost preluat de macedoneni, care, sub regele Filip al ll-lea, au
inclus teritoriul dintre Balcani și Dunărea de Jos în provincia Tracia.
La sfîrșitul secolului al IV-lea, dar mai ales în secolul al lll-lea Î.Hr., jnnps
în partea transilvăneană a spațiului geto-dacic se stabilesc triburile insă
Monede geto-dacice celților sau galilor. Purtători ai unei culturi mai avansate, celții, care do;
pretindeau la o dominație politică asupra băștinașilor, au contribuit la
dezvoltarea în Transilvania a metalurgiei fierului, la introducerea roții
în olărit și utilizarea brăzdarului de fier în agricultură. P'
Cu totul alta era situația pentru extrema de răsărit a spațiului ge- gatul
to-dacic, unde din secolul al Vll-lea este înregistrată prezența masivă a necu
sciților. Pentru a stăvili incursiunile prădalnice ale acestora, autohtonii gețilc
ridicau cetăți din valuri de pămînt, piatră și lemn, înconjurîndu-le cu șan- 'nijlo
țuri adînci. în spațiul dintre Prut și Nistru, cea mai cunoscută este cetatea J°s
de pe promontoriul de la Butuceni, jud. Orhei. Relațiile cu sciții purtau un tul se
caracter contradictoriu, înfruntările războinice alternînd cu înțelegeri și cu gL
colaborări, mai ales, cînd autoritățile macedonene încercau să-și extin- P® C
dă influența politică la nord de Dunăre. Macedonenii, geto-dacii și sciții
își disputau, îndeosebi, stăpînirea asupra Dobrogei. Conform surselor colul;
istorice, aproximativ în anul 200 Î.Hr. unul dintre dinaștii (regii) geto-daci, sudui
Zalmodegikos, era protector al cetății Histria. Ulterior, apărător al acestei " ei ș
cetăți deveni regele get Rhemaxos, care, cu siguranță, domnea la nord tăți s
de Dunăre. Romanii au numit Dobrogea Sciția Mică, expresie a continui-
tății prezenței sciților ca factor politic și militar. evolu
tuirii!
Structura socială și viața spirituală a geto-dacilor
Viața socială la geto-daci este marcată de diferențierea continuă
în cadrul societății, cu rădăcini încă din epoca bronzului. Pătura aris­
tocratică o formau taraboștii ori pileații. Aristocrației îi revenea rolul
dominant în viața politică, în armat: și în relațiile cu vecinii, ceea ce
îi oferea posibilități de îmbogățire.
Masa producătorilor o formau comații, majoritatea lor fiind agri­
cultori și crescători de animale. Dezvoltarea meșteșugurilor specia­
lizate, îndeosebi prelucrarea metalelor și producția ceramică, ates­
tă existența meșteșugarilor, iar intensificarea comerțului cu vecinii și
în interiorul lumii geto-dacice presupune existența negustorilor.

14
in cauza O categorie socială aparte constituiau slujitorii cultelor - sacerdoții
s. în par- creoții), care, probabil, aveau și ei o organizare a lor în funcție de
i Transil- -eparhia și destinația divinităților la care se închinau credincioșii.
germani- Relațiile cu vecinii, în special cu lumea greacă sclavagistă, au de-
e printre -.emninat pătrunderea în mediul geto-dacic a unor elemente de natură
soavagistă, deși sclavagismul nu este atestat de izvoarele scrise.
snistică. în viața spirituală a geto-dacilor, continuă să se mențină elemen-
3-colonii := ale politeismului, totodată, profilîndu-se și tendința spre mono-
;onomia :eism. Individualizarea geto-dacilor, în raport cu restul lumii tracice,
isate, ci a fost determinată și de generalizarea cultului de sorginte getă al lui
:ă meș- Zalmoxis. El l-a substituit pe cel al zeului suprem de origine dacă -
îști, din Gebeleizis sau Nebeleizis. în aceasta și-a găsit reflectare unitatea
spirituală a societății geto-dacice, tot așa cum în cultura Basarabi
acii su- s-a manifestat unitatea culturii materiale.
зге și-a Așezare geto-dacică
ul odri- Primele formațiuni statale ale geto-dacilor
■lea, au
Tracia. Viața politică, în unele elemente, s-a manifestat deja la începutul
a î.Hr., ‘mpărțirii în triburi și diferențierii societății în diverse pături sociale,
riburile nsă pentru perioada respectivă a protoistoriei, viața politică poate
ii, care fi doar intuită, fără a’fi posibile reconstituiri cît de cît concrete. Unele
ibuit la nformații, deși disparate, lapidare și fragmentare, conțin doar sur­
sa roții sele documentare scrise de mai tîrziu.
Prin anii 480-470 Î.Hr. geții sud-dunăreni au devenit vasali ai re­ ▲ Arată legătura dintre apariția așezărilor
lui ge- gatului odrizilor, aceștia fiind un trib al tracilor meridionali. Rămîne fortificate și organizarea politică a ge­
to-dacilor.
isivă a necunoscut numele regelui istrienilor, considerat drept un rege al
ohtonii geților dunăreni, care a căzut într-o luptă cu regele sciților Ateas pe la
u șan- mijlocul secolului al IV-lea pentru stăpînirea regiunii de la Dunărea de
etatea Jos. Este cunoscut numele regelui get Dromichaites, care, la începu­
tau un tul secolului al lll-lea, rivaliza pentru controlul asupra aceleiași regiuni
geri și cu guvernatorul macedonean al Traciei Lisimach. El ar fi stăpînit Cîm-
extin- pia Dunării, partea de sud a Moldovei ori ambele teritorii.
;i sciții După tipurile de monede geto-dacice, în a doua jumătate a se­
rselor colului al ll-lea Î.Hr., se conturează patru zone distincte: Banatul și
-daci, sudul Transilvaniei, Oltenia, Centrul Munteniei, nord-estul Munte­
sestei niei și sudul Moldovei. Emisia monetară atestă existența unei autori­
nord tăți statale, care garanta valoarea monedei și proteja circulația ei.
itinui- Cele patru entități politico-statale reprezintă o mărturie a unor noi
evoluții în procesul organizării statale, care a ajuns în pragul consti­
tuirii statului unitar. ICȚIONAR
ЭГ
tinuă
aris-
△ AUTOEVALUARE
Pileat - nume dat nobililor daco- ■
geți. Pileații își purtau, în semn dis­
tinctiv, capul acoperit cu o căciulă (pi-
rolul leum). Ei se numeau și tarabostes. S®
a ce Motivează de ce lumea elenistică a exercitat o influență Comat - nume dat de romanisM
vădită asupra geto-dacilor. geto-dacilor de rînd.
agri- Determină factorii care au favorizat diferențierea socială Monoteism - sistem religios care OH
tcia- a geto-dacilor. recunoaște o singură divinitate (ex
ites- mozaismul, creștinismul, islamismul).
Argumentează importanța constituirii regatelor geto-da­ Politeism - sistem religios care /
lii și cice timpurii. recunoaște existența mai multor di­
Caracterizează trăsăturile vieții spirituale a geto-dacilor. vinități. J
r

Dacia preromană

fo
pc

hc
nc
pî
Bt
gr
ție
ce

ex

Dacia preromană
A Compară dimensiunile statului Burebista Decebal
geto-dac din perioada lui Burebista
cu cele din timpul lui Decebal. 82 î.Hr. 44 î.Hr. 86 d.Hr. 106 d.Hr.

Dacia sub puterea regelui Burebista

► Comentează informațiile din tabel.
► Determină factorii ce au favorizat
unificarea geto-dacilor într-un sin­
gur stat în timpul lui Burebista.
Expansiunea romană în direcția Dunării și Mării Negre a fost facto­
rul extern care a influențat tendința de unificare a triburilor și regate­
in
lor răzlețe ale geto-dacilor într-un stat unitar, astfel ca unitatea politi­
că să fie adusă în concordanță cu cea etnoculturală și spirituală a
acestora. Pericolul roman s-a resimțit, mai ales, după mijlocul secolu­
lui al ll-lea î.Hr., cînd au fost cucerite Grecia și Macedonia, transfor­
mate apoi în provincii ale Romei. Înfrîngerea lui Mithridates al Vl-lea
Eupator (132-63 î.Hr.), regele Pontului și capul coaliției antiromane,
la care au contribuit și orașele-cetăți grecești, a permis romanilor să

16
 instituie controlul asupra teritoriului □ Pe ce căi s-a format statul dac:
vest-pontic de la Dunărea de Jos. -diplomatică;
-pașnică;
Opunîndu-se expansiunii romane,
- a războiului?
geto-dacii nord-dunăreni întreprin- Exemplifică.
deau incursiuni în noile stăpîniri ale
romanilor. în anul 74, proconsulul Ma­
cedoniei C. Scribonius Curio i-a ur­
mărit pe geto-daci pînă la Dunăre, Inscripția din Dionysopolis îl numește
intenționînd s-o treacă, dar, văzînd pe Burebista „stăpînitorul tuturor ținutu­
„bezna pădurilor de acolo”, a fost cu­ rilor de dincolo și dincoace de Dunăre”.
prins de spaimă. în legătură cu acest
□ Interpretează această afirmație.
eveniment, scriitorul antic Florus fo­
losește pentru prima dată termenul
„Dacia” pentru teritoriul de la nord de
Dunăre.
Statul unitar al Daciei a fost cre­
yjrmizegetusa. Zidul cetății at de Burebista, unul din căpetenii­
la poarta de est le getice, care, „ajungînd în fruntea
neamului său”, a reușit, într-un timp
foarte scurt, să aducă sub ascultarea sa „cea mai mare parte din
populațiile vecine” (Strabon).
Prin anii ’60 Î.Hr. Burebista, învingînd triburile celtice, a extins
hotarul apusean al Daciei pînă dincolo de Dunărea Mijlocie. Spre
nord teritoriul Daciei ajungea pînă în Carpații Păduroși, spre sud -
pînă la munții Haemus (Balcani), iar spre răsărit - pînă la gura
Bugului Meridional. Sub stăpînirea sa au trecut și orașele-cetăți
grecești de pe litoralurile nord-pontic și vest-pontic. într-o inscrip­
ție contemporană lui Burebista el este calificat drept „cel dintîi și Cetatea dacică de la
cel mai mare dintre regii care au domnit peste Tracia, stăpînitor al Costești-Blidaru. Colț de zid cu
profilaturi
ținuturilor din stînga și din dreapta Dunării”.
Romanii au înaintat pînă la munții Balcani. Pentru a nu permite
extinderea lor spre Dunăre, Burebista s-a implicat în conflictul dintre
Pompei și Caesar, fiind de partea primului. Înfrîngerea lui Pompei pu­
tea să conducă la un război între Dacia și Roma, dar în anul 44 î.Hr.
Caesar este asasinat. în același an a fost ucis și Burebista în urma Dio Cassius despre războaiele
uneltirilor aristocrației nemulțumite de regimul autoritar impus de el. daco-romane
,,[...]LXVII, 6,1. Cel mai însemnat răz­
Crearea unei armate de pînă la 200 000 de ostași și a unui boi de atunci al romanilor a fost cel îm­
sistem de fortificații constituit din cca 80 de cetăți și puncte fortifi­ potriva dacilor, asupra cărora, în vremea
cate confirmă că Dacia era un stat autocrat militar. Un rol impor­ aceea, domnea Decebal. (Duras, care
tant în viața internă a statului revenea preoțimii. Preotul suprem domnise mai înainte, lăsase lui Decebal
Deceneu avea mari împuterniciri și era a doua persoană în stat de bună voie domnia pentru că era...
după rege. Lui Deceneu i se atribuie alcătuirea primului cod de foarte priceput la planurile de război și
iscusit în înfăptuirea lor, știind să aleagă
legi, numite belegines.
prilejul pentru a-1 ataca pe dușman și a
se retrage la timp.) Dibaci în a întinde
începutul războaielor daco-romane curse, era un bun luptător și se pricepea
să folosească izbînda, dar și să iasă cu
Moștenirea politică a lui Burebista nu l-a supraviețuit și vastul stat bine dintr-o înfrîngere. Din această pri­
Dacia s-a descompus în cîteva formațiuni statale. Sursele documen­ cină, multă vreme a fost un dușman de
tare atestă numele mai multor regi geto-daci, stăpînirile cărora însă temut pentru romani.”
nu pot fi localizate cu siguranță în teritoriu, nici datate în timp decît la Dio Cassius, Istoria romană
nivel ipotetic. Doar în zona muntoasă a Orăștiei, cu centrul la Sar- □ Determină despre care bătălie a lui De­
mizegetusa, o continuitate a puterii este semnalată și după moartea cebal este vorba în textul de mai sus.
 lui Burebista. Aici conducător a rămas Deceneu, după care a urmat
Comosicus, apoi Coryllus sau Scoryllus. Zdruncinarea unității daci- --
ce, separatismul tribal, neînțelegerile dintre regii geto-daci au favori-
zat înaintarea romanilor spre Dunăre.
Prin anii 29-28 î.Hr. proconsulul Macedoniei M. Lucinius Crassus --
întreprinde o serie de expediții în Dobrogea, apoi se implică în conflictul ~
dintre regii locali - Rholes, Daryx, Ziraxes. Către sfîrșitul secolului I î.Hr. -
- începutul secolului I d.Hr. romanii pun stăpînire pe Dobrogea. Urmă- r
rind instaurarea stăpînirii lor în tot spațiul dintre Balcani și Dunăre, ro- c
manii întreprind incursiuni și în partea de nord a fluviului, strămutînd un
mare număr de băștinași (de la 50 000 pînă la 100 000 de oameni) la
sud de Dunăre, unde sînt înființate provinciile Moesia și Tracia.

Cucerirea Daciei de către romani m

Deceneu, preotul suprem al dacilor. su
Desen modem Conflictele daco-romane au atins apogeul în anii 86-106 d.Hr. --
Regele dacilor Duras (sau Diurpaneus) atacă mai multe castre ro- --
mane de la sud de Dunăre. Guvernatorul Moesiei C. Oppius Sabi-
nus cade în luptă. S-a creat o situație foarte gravă, încît a trebuit să
vină aici însuși împăratul Domițian. Moesia este împărțită în două -J
„[...] XVIII, 11,1. Întrucît mulți daci provincii - Moesia Superior și Moesia Inferior -, în fiecare fiind lăsa- —
trecuseră de partea lui Traian - și încă
te pentru apărare două legiuni. _
din alte pricini -, Decebal cern iarăși în anul 86 d.Hr. rege al Daciei devine Decebal. Statul lui Decebal î,e
pace. însă el nu înțelegea să depună
armele și să se predea, își aduna - în era mult mai restrîns decît cel al lui Burebista. Sub aspect etnic însă
văzul tuturor - trupe și chema în ajutor era mai omogen. Statul lui Decebal se impunea și sub aspectul or- -
pe vecini. 2. Spunea că dacă-1 vor pă­ ganizării politico-militare; regele, obținînd puterea, își asigura și o
răsi pe dînsul, și ei vor fi în primejdie; susținere mai puternică în politica sa din partea aristocrației (tara-
că mai ușor și mai sigur își vor păstra bostes). Politica de consolidare a domniei era susținută și de supu- roi
libertatea, ajutîndu-1 în luptă, înainte ca
șii de rînd (comați), interesați în a-și apăra țara de romani. a
el să fi suferit vreo nenorocire. însă pri­
vind nepăsători cum sînt nimiciți dacii, Consolidarea Daciei lui Decebal a generat îngrijorarea romanilor,
mai pe urmă vor ajunge ei înșiși robi, astfel că, deja în anul următor, după venirea la putere a lui Decebal, ei
căci vor rămîne fără aliați. [...]” trimit o armată puternică în frunte cu Cornelius Fuscus pentru a pune
stăpînire pe capitala Daciei, Sarmizegetusa, dar în lupta de la Tapae,
„[...] LXVII, 7,2... .Domițian puse lui
Diegis o diademă pe cap - ca și cum ar
fi fost un adevărat învingător și omul
în stare să dea un rege dacilor, — iar
soldaților lui le împărți onoruri și bani.
Ca un biruitor, trimise la Roma, între al­
tele, niște așa-ziși soli ai lui Decebal și
o pretinsă scrisoare de-a acestuia, de­
spre care se spune că ar fi plăsmuit-o
el. Domițian își împodobi triumful cu
multe lucruri ce nu fuseseră luate ca
pradă. Dimpotrivă, el cheltuise foarte
mulți bani pentru încheierea păcii, căci
fără întîrziere dădu lui Decebal nu nu­
mai însemnate sume de bani, dar și meș­
teri pricepuți la felurite lucruri folosi­
toare în timp de pace și de război ..
Dio Cassius, Istoria romană
□ Citește pasajele de mai sus. Com­
pară condițiile păcii semnate între
daci și romani în anul 89 d.Hr. cu Trecerea Dunării de către trupele romane. I
cele din 102 și motivează-le. Reproducere de pe Columna lui Traian I

18
a urmat ea este învinsă. Urmează o nouă intervenție a romanilor, de asemenea
iții daci- -ară succes. în anul 89 d.Hr. Domițian este nevoit să încheie pace cu
j favori- Zecebal, regele Daciei devenind „client al Imperiului Roman”, adică
. asal. Totodată, împăratul Domițian a fost nevoit să accepte unele con-
Drassus dț defavorabile romanilor, acordîndu-i lui Decebal subsidii bănești,
onflictul consilieri militari pentu organizarea armatei și construcția de fortificații,
ui I Î.Hr. -așini de război ș.a. Răgazul care a intervenit le-a permis dacilor să-și
. Urmă- ’-rărească forțele pentru a se pregăti de noi înfruntări militare. Relațiile
ăre, ro- dritre daci și romani s-au agravat foarte mult după ocuparea tronului
Jtînd un -oman de către Traian (98-117 d.Hr.).
neni) la în primăvara anului 101 la Tapae are loc o luptă între armata lui
"'aian și cea a lui Decebal, conflictul durînd pînă în iarnă. Decebal,
cînd dovadă de o gîndire strategică neobișnuită, atacă taberele mi­
rare ale romanilor din Moesia și Dobrogea, dar în lupta crîncenă
suferă eșec, deși pierderi enorme au suportat și romanii. în anul
6 d.Hr. 102, Decebal cere pace. Condițiile erau grele pentru daci: recu-
stre ro- -oașterea stăpînirii romane asupra teritoriilor cucerite de armatele
5 Sabi- u Traian (Banatul, regiunea muntoasă a Hațegului, Oltenia, Munte-
buit să -ia și sudul Moldovei pînă la Nistru); distrugerea fortificațiilor, resti-
i două rjirea mașinilor de război primite de Decebal de la romani în confor­
d lăsa- mitate cu pacea din anul 89 d.Hr. etc. Ulterior (în 109), pe locul luptei
a fost construit monumentul triumfal Tropaeum Traiani (Adamclisi)
acebal oentru a comemora victoria asupra dacilor. '
c însă Luptele sînt reluate în vara anului 105. Superioritatea strategică
:tul or- și militară a romanilor a fost covrrșitoare și dacii, deși au opus o
a și o -ezistență dîrză, nu au reușit să le bareze calea spre Sarmizegetu- Columna lui Traian,
(tara- un document prețios referitor
sa. Decebal, ca să evite rușinoasa captivitate, se sinucide. Treptat, la războaiele daco-romane
supu- romanii au trecut sub controlul lor întreaga Dacie, ea fiind atestată,
a 11 august anul 106, ca provincie romană.
anilor, Romanii s-au pricopsit cu bogății imense: numai tezaurul regal al
bal, ei lui Decebal depășea 160 t de aur și 330 t de argint. Datorită lor,
pune 'raian a refăcut centrul Romei (Forum Traiani), unde a fost instala­
apae, tă Columna lui Traian.
Cucerirea Daciei, ca și anterior a Moesiei, a marcat începutul
unei noi etape în evoluția istorică a societății geto-dacice care se va
•'naliza cu nașterea poporului român.
Columna lui Traian - monument
(înalt de 39,83 m) ridicat la Roma în
AUTOEVALUARE 113 d.Hr. de către renumitul arhitect
și sculptor Apollodor din Damasc.
Pe banda spiralică de reliefuri sculp­
► Enumeră cauzele unificării geto-dacilorîntr-un singur stat. tate sînt reprezentate 154 de episoa­
► Compară direcțiile principale ale politicii externe a lui Bu- de din războaiele dacice, cu peste
2 500 de figuri. Pline de realism, ima­
rebista și Decebal. ginile Columnei reproduc acțiunile
► Comentează afirmația: „Ajuns în fruntea neamului său, de cucerire a Daciei, vitejia armatei
romane, dar și eroismul dacilor. Re­
care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înăl­
liefurile permit o reconstituire a eve­
țat atît de mult prin exerciții, abținerea de la vin și asculta­ nimentelor.
re față de porunci, încît în cîțiva ani a făurit un stat puter­ Adamclisi - nume dat de turci
așezării unde s-au păstrat vestigiile
nic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile monumentului Tropaeum Traiani,
'nane. vecine, ajungînd de temut chiar și de romani.” numite de turci „Biserica Omului”
[raian Strabon (Adamclisi). J
 Sinteză si evaluare

Civilizația geto-dacică
• Geto-dacii au constituit prima entitate etnoculturală bine definită în spațiul carpato-danubian. Ei s-aii
individualizat din vasta lume a tracilor - creatorii civilizației bronzului într-un areal imens din Europa cat
de Sud-Est. Protoistoria geto-dacilor, așadar, își are începuturile în civilizația epocii bronzului (cca
2000-1150 Î.Hr.). ' -e
• Civilizația tracilor se caracterizează prin evoluții marcante în viața economică, spirituală și socială.
Are loc constituirea triburilor, ca formă mai avansată de organizare, în frunte cu căpetenii militare
asistate de o aristocrație tribală. Nucleul de bază al societății devine familia-pereche. S-a produs
trecerea de la matriarhat la patriarhat.
• Vasta lume tracică este împărțită convențional în lumea tracilor de sud (meridionali) și a tracilor®
de nord (septentrionali). între ei existau unele deosebiri. Cel mai evident motiv al împărțirii lumiil
tracice în două părți este factorul geografic: lanțul de nord al munților Balcani - Stara Pianina.
• Geții au fost primii dintre tracii de nord atestați în izvoarele scrise cu un nume etnic propriu. Numele geților
s-a răspîndit și asupra altor triburi, generalizîndu-se ca nume etnic comun tuturor tracilor de nord.
• Din secolul al ll-lea Î.Hr., în sursele istorice romane sînt menționați dacii. Fiind primii cu care romanii
au contactat și pe care i-au cunoscut cel mai mult, numele dacilor s-a extins asupra tuturor tracilor
de nord, generalizîndu-se în scrierile de sorginte romană ca nume etnic.
• Identitatea etnolingvistică dintre geți și daci a determinat folosirea în literatura istorică a numelui
dublu de geto-daci sau daco-geți.
• Atestată documentar în ultimele secole ale erei de pînă la Hr., unitatea etnoculturală a geto-dacilor
avea rădăcini istorice mult mai vechi, manifestîndu-se, în primul rind, în cultura materială Basarabi, i
plasată cronologic între sfîrșitul secolului al IX-lea și mijlocul secolului al Vll-lea Î.Hr. L
• Destrămarea unității culturale a lumii geto-dacilor a fost cauzată de pătrunderea în aria de convie-1
țuire a acestora a unor populații alogene (iliri, sciți, bastarni, celți) și a influențelor rezultate din f
diversele relații cu lumea greacă (orașele-colonii grecești de pe litoralul nordic și cel vestic ale Mării I
Negre). Influențele din exterior au avut consecințe benefice pentru dezvoltarea economică a socie-I
tății geto-dacice. Pe plan politic se caracterizează prin existența mai multor regate.
• Unitatea culturală a lumii geto-dacilor s-a restabilit în secolul al ll-lea Î.Hr. Renașterea ei este un I
indice al consolidării etnice a geto-dacilor. Unitatea etnoculturală a societății a constituit premisa I
internă pentru realizarea tendinței spre unificarea politică a lumii geto-dacice.
• Expansiunea romană în direcția Dunării și a Mării Negre a constituit factorul extern principal, care
impunea necesitatea unificării politice a lumii geto-dacice.
• Burebista, rege de sorginte getică, a înțeles necesitatea unificării politice a triburilor și regatelor
răzlețe într-un singur stat și a realizat acest obiectiv.
• Descompunerea Daciei după moartea lui Burebista a coincis cu declanșarea ofensivei Romei pen­
tru cucerirea teritoriilor dintre Balcani și Dunăre, încheiate la hotarul dintre secolul I Î.Hr. și secolul
Id.Hr.
• Precedate de conflictele izolate la nord și la sud de Dunăre, înfruntările daco-romane au atins
apogeul în anul 86 Î.Hr. și s-au încheiat cu transformarea Daciei lui Decebal în provincie romană.
Civilizația dacică a intrat într-o nouă perioadă de evoluție istorică.

20
 ■
1

METODĂ: Prezentarea orală

'uare Prezentarea orală este un discurs structurat, 3. Structurarea informațiilor
conține: Sistematizează cunoștințele asupra subiectu­
• o introducere (se prezintă subiectul, proble- lui, utilizînd în discurs nu numai cunoștințele șco­
-ele, planul de idei al conținutului etc.); lare (din manuale), dar și din articole, lucrări isto­
• o descriere a subiectului (2-3 părți); rice etc.
• concluzii generalizatoare asupra celor expuse. 4. întocmirea unui plan
Elaborează o scurtă introducere. Notează fie­
Etapele de lucru: care idee pe care dorești să o abordezi. Formu­
1. Determinarea subiectului lează anumite concluzii asupra celor expuse.
ian. Ei s-ai Citește informațiile. Găsește cuvintele-cheie, 5. Exprimarea orală a rezultatelor investigației
; din Europa ratele cronologice importante, limitele etc. Vorbește corect și clar. Evită familiaritatea, pa­
Dnzului (cca 2. Enumerarea ideilor principale și a proble- uzele. încearcă să te detașezi de textul scris, ex-
~elor care vor servi drept ghid pentru reflecție. primă-te fluent. Evită confuziile de vocabular. Uti­
ă și socială, Notează aceste idei. lizează corect termenii istorici.
enii militare
S-a produs

și a tracilor
lărțirii lumii Ce legătură există între ideea centrală a tex­ Demonstrează cu ajutorul izvoarelor mențio­
'a Pianina, tului de mai jos și una din ideile ce stau la nate unitatea etnică a geto-dacilor.
mele geților baza credinței creștine?
lord. „Geții sînt cei mai viteji și mai drepți dintre traci.”
„lată cum se cred nemuritori geții: ei cred Herodot, Istorii
are romanii că nu mor și că acel care dispare din lumea „Dacii au aceeași limbă ca și geții.”
iror tracilor noastră se duce la zeul Zamolxis. Unii din ei îi Strabon, Geografia
mai spun și Gebeleizis. Tot la al cincilea an ei „Dacii sînt un vlăstar al geților.”
a numelui trimit la Zamolxis un sol, tras la sorți, cu po­ Trogus Pompeius
runcă să-i facă cunoscute lucrurile de care, „Dacii și geții sînt un neam al tracilor.”
eto-dacilor de fiecare dată, au nevoie.” Cassius Dio
Basarabi, Herodot, Istorii

Je convie-
:ultate din
: ale Mării Compară factorii interni și cei externi care au Explică legătura dintre progresele economice
ă a socie- favorizat formarea statului în timpul lui Bure- și schimbările sociale produse în societatea
bista și al lui Decebal. geto-dacilor.
îi este un
t premisa
Remarcă imaginile. Ce informație îți oferă ele?
ipal, care

regatelor

mei pen-
?i secolul

au atins
romană.

21
 Dacia romane

o Orașe fortificate
□ Castre auxiliare

Castre de legiune

| Dacia romană

| Dacii liberi

Zona de interferență
Tih
Porolissum f 9-> Samus Liv
> Buçiumi '-fcGherla □ Orheiul
DAC I A o Brîncovenești
' Gilău
P O R O L l°S Ș E N S I S □ Călugăreni
V" Potaissa oCristeștf Sarațenl

□ Odorheiul Sécuesc
Abrud Q o Buciumi
Sighișoara
Aradul Nou J XApuluflï Angustia
□ Bulei
Blandiăna?
Cincșor
□.°- • - Ariușd D Bpj-Qșnegi Mâre~
s U P E R ' ° Feldioara
dac A Cumidava
Azizis Ulpia Traiana -Orația
Berzobis °Sarmizegetusa Praetorium' - Dinogetia
Tibiscuhr' ° V• P Rucăr
\ J J pJidova
Bumbești Jiu
Arcidava ' □ Castra/Țrâiana \ Mălăiești
Praetorium Beroe
DACIA o Buridavă'
n Peins Albiți 1 Tîrgșorul Vechi
Mehadia
Lederata
Singidunum DiernaQ I N F E R I O R
Viminacium
Drobetan Răcari
1 ’ □ Hinova < □
Acidgva
Izvoarele Durostorum
Romula
Malva °

Sucidava

Dionysopolis

Traian i-a învins pe dacii lui Dece-
bal și a transformat în provincie romană
teritoriul Daciei de dincolo de Dunăre;
acesta era de jur împrejur un milion de
Pa$L Rufius Festus
Dacia romani
Romanizare - proces care se caracterizează prin uniformizarea civilizațiilor și
culturilor unor popoare indo-europene sub influența civilizației și a culturii
romane, manifestîndu-se, mai ales, în preluarea de către popoarele antice autohto­
ne a limbii latine. Romanizarea s-a efectuat prin asimilarea elementelor etnice
autohtone de către elementul roman, factorul lingvistic fiind esențial, definito­
riu în acest proces.
□ Amintește-ți care sînt factorii romanizării.
□ în baza informațiilor de mai sus numește cîteva consecințe ale cuceririi
Daciei de către romani.

Organizarea politico-administrativă a provinciei

Importanța strategică și economică a Daciei a determinat adop­
tarea și realizarea unor acțiuni operative și eficiente în vederea in­
tegrării ei în Imperiul Roman. Pusă sub apărarea a două legiuni și a
Monedă de aur mai multor unități militare auxiliare (cavalerie, pedestrime, trupe et­
cu efigia împăratului Traian nice), Dacia a devenit provincie imperială în frunte cu un pro prae-

22
 ~re Foarte rapid a fost ridicată și noua capitală a Daciei - Ulpia
nană ~ra ana Sarmizegetusa.
"vazia masivă a iazigilorși roxolanilor după moartea lui Traian (117)
-e determinat pe noul împărat Hadrian (117-138) să părăsească Da-
da Renunță apoi la aceasta, împărțind provincia în: Dacia Inferior (es-
Olteniei și sud-estul Transilvaniei) și Dacia Superior (vestul Olteniei,
Banatul, Transilvania). Din nordul Daciei Superior s-a detașat o parte,
d='e s-a numit Dacia Porolissensis. Din 169, în fruntea celor trei Dacii
a fost numit un consul, aceste unități, cu unele denumiri modificate
-espectiv, Dacia Malvensis, Dacia Apulensis și Dacia Porolissensis),
-=~iînînd mai mult niște unități fiscale în cadrul provinciei Dacia.
împăratul roman Hadrian
Problemele principale ale provinciilor erau dezbătute în ședințele (117-138). Marmură
Z:nsiliului celor trei Dacii, reprezentat de delegații orașelor și districte­
lor rurale. Treburile orășenești erau conduse de un consiliu organizat
după modelul senatului roman. A fost introdus sistemul fiscal roman. Un
oc important în administrare revenea armatei, șefilor militari. Orașele Daciei
Ptolomeu, poate exagerînd, dar mai
degrabă avînd în vedere continuitatea
Sinteza daco-romană multor așezări urbane din Dacia prero-
mană, menționează existența a 44 de
Integrarea administrativă, politică și militară a Daciei în imperiu a orașe. Dintre cele ridicate de romani sînt
creat condiții favorabile pentru romanizarea populației autohtone. atestate documentar următoarele: Co­
- umanizarea s-a realizat, mai ales, prin însușirea de către daci și lonia Ulpia Traiana Augusta Dacica
geți a limbii latine, care a înlocuit, treptat, idiomul autohton. Proce­ Sarmizegetusa - capitala provinciei,
sa însă a fost complex și s-a caracterizat prin interferența profundă înălțată de împăratul Traian imediat
= civilizației romane cu cea autohtonă, prima pătrunzînd astfel în după cucerire; în ordinea înălțării lor,
:oate sferele vieții: socială, economică, politică și spirituală. urmează municipiile Napoca, Drobeta,
Romula, Apulum, Potaissa, Porolissum,
Se deosebesc factori potențiali și necesari ai romanizării. Factorii po- Ampellum, Dierna, Tibiscum, unele din­
rențiali sînt: modul de viață roman, activitatea economică și urbanizarea. tre ele fiind ridicate la rangul de colonii
Modul de viață roman se impune prin nivelul deosebit de cultură și - Napoca, Apulum, Drobeta, Potaissa.
ordine. Mai întîi imitat, apoi receptat, acesta s-a răspîndit asupra întregii
□ Determină impactul urbanizării asu­
societăți a Daciei. El s-a manifestat cu precădere în mediul orășenesc, pra procesului de romanizare.
"ceput prin ridicarea noii capitale a provinciei, procesul urbanizării a
‘-'egistrat progrese spectaculoase, în Dacia fiind atestate 11 municipii
reapta inferioară) și colonii (treapta superioară), orînduite după mo­
delul Cetății Eterne - Roma. Drumurile în noua provincie romană
icia romană Drumurile, alături de castre, au fost
vilizațiilor și primele construcții ale romanilor în pro­
și a culturii vincia nou-creată. Principala arteră de
itice autohto- comunicație pornea din Lederata, în
ntelor etnice Banat, și străbătea toată provincia pînă
ial, defmito- la Porolissum, trecînd prin Arcidava,
Tibiscum, Sarmizegetusa, Apulum, Po­
taissa, Napoca etc. Segmentul dintre
Napoca și Potaissa este atestat ca fiind
ale cuceririi funcțional deja în anul 108, mărturie că
întregul drum a fost construit în primii
doi ani de la cucerirea Daciei. De la dru­
nciei mul principal pornea o mulțime de rami­
ficări laterale care împînzeau întreaga
inat adop- provincie pînă la hotarul de est.
3derea in- □ Care este importanța construirii dru­
agiuni și a murilor?
, trupe et- □ Indică pe hartă drumurile mențio­
pro prae- instrucția unui drum de către romani nate în text.

23
 Coloniștii în Dacia
Numărul coloniștilor în Dacia Traia-
nă era considerabil, mulți fiind cetățeni
romani. La acest argument apelează
prietenii împăratului Hadrian pentru a-1
determina să renunțe, prin anii 117-118,
la intenția de a rechema din Dacia ar­
matele, „ca nu cumva să fie dați pe mîna
barbarilor o mulțime de cetățeni ro­
mani”. Migrările n-au contenit nici sub
Hadrian, ritmul lor scăzînd, probabil, în
a doua jumătate a secolului al II-lea,
drept urmare a insecurității provocate
de războaiele marcomanice. în timpul
conducerii lui Septimiu Sever a înce­
put „al doilea val” de migrări, de data
aceasta preponderent dinspre Orient și
provinciile Africii de Nord. Dar nici sub
Septimiu Sever, nici mai tîrziu, acțiunea
de colonizare n-a atins nivelul din pri­
mele decenii de existență a provinciei,
□ Reflectează asupra impactului colo­
nizării Daciei. Demonstrează prin
exemple concrete.
Vestigii ale unui castru roman
24
Segment din limesul roman
Caracteristici de așezări urbane aveau numeroasele canabae,
în care trăiau șefii militari cu familiile lor, dar și civilii. în așezările
urbane și chiar pre'urbane se concentra, astfel, o populație latinofo-
nă, ele devenind focare puternice ale romanizării.
Un factor potențial al romanizării constituie și activitatea econo­
mică sub diversele ei aspecte (extragerea metalelor prețioase, do-
bîndirea și exportul sării, construcția de drumuri, de edificii etc.), la
care participau atît locuitorii latinofoni, cît și autohtonii și care stimu­
la utilizarea limbii latine ca mijloc de comunicare.
Cei mai eficienți în procesul romanizării au fost factorii necesari
sau oficiali:
- Administrația, cu numeroși funcționari de diferite trepte din do­
meniile administrării publice, fiscalității, dreptului etc., în care limba
latină se folosea în mod obligatoriu.
-Armata. Cele două legiuni romane și unitățile de trupe auxilia­
re, care staționau în Dacia și însumau de la 35^-40 la 50-55 mii de
ostași, vorbitori de limbă latină, au contribuit substanțial la crește­
rea demografică a populației. Aceasta se datorează și familiilor mili­
tarilor, precum și elementelor civile care însoțeau trupele militare.
Prin înrolarea în trupele auxiliare a tinerilor daci se intensifică pro­
cesul romanizării directe. Focare ale romanizării autohtonilor erau
locurile de cantonament al trupelor militare - cele circa 100 de cas-
tre, dispersate în toată provincia, mai ales, la granițele ei, unde,
alături de familiile militarilor, trăiau și autohtoni.
- Veteranii, demobilizați din armată, erau asigurați cu pămînt, își
ridicau case (vile) și, împreună cu membrii familiilor lor, completau
numărul locuitorilor latinofoni din provincie.
- Coloniștii, aduși sau veniți din proprie voință din diferite colțuri
ale imperiului, mai ales, de origine romano-italică. Primul val al colo­
nizării s-a produs în timpul împăratului Traian, procesul continuînd cu
intensitate variabilă și în vremurile ulterioare. Coloniștii care nu erau
cetățeni romani și latinofoni au fost nevoiți să însușească limba latină,
pentru a comunica cu autoritățile și a avea acces la anumite funcții
sau, pur si simplu, pentru-a se înțelege unii cu alții.
Asupra romanizării influența pe diferite căi cultura romană, tinerii
fiind antrenați în acest proces prin intermediul instruirii. Pe unele
 monumente funerare copiii sînt înfățișați cu stiluri (instrumente de Dacia - provincie imperială
scris) în mînă. Erau instruiți chiar și sclavii, pentru a exercita ulterior Se considerau imperiale provinciile
: -erite funcții administrative, fiscale, vamale etc. situate la hotarele Imperiului Roman. Ele
_a desăvîrșirea procesului sintezei daco-romane a contribuit și intro- se aflau sub supravegherea directă a
z.œrea în Dacia a ordinii sociale, practicate în imperiu, care ținea cont împăratului și erau conduse de un trimis
(delegat, împuternicit) al lui, numit Le­
□car de starea civilă, socială și materială a oamenilor, nivelînd, astfel, gatus Augusti pro Praetore, spre deo­
□eosebirile etnice. Locuitorii Daciei au profitat de prevederile edictului lui sebire de provinciile interioare din im­
Caracalla din 212 (Constitutio Antoniniana) și ale altor acte similare, care periu în fruntea cărora se aflau repre­
acordau cetățenie romană unor categorii de oameni liberi. zentanții Senatului. în ansamblu, statu­
în urma acțiunii convergente a factorilor romanizării din toate pro- tul de provincie imperială al Daciei nu
. nciile imperiului s-a produs sinteza daco-romană, din care a rezultat s-a schimbat nici după împărțirea ei în
: copulație vorbitoare de limbă latină populară (vulgară), numită con- trei părți, toate acestea fiind conduse de
un Legatus Augusti Daciarum Trium.
. ențional daco-romană. Deși ne-am referit doar la realitățile din Da­
ca procesul romanizării s-a produs, la fel, și în spațiul moesic. Evolu- □ Analizează textul. Argumentează lo­
i e ulterioare au finalizat cu etnogeneza românească propriu-zisă. cul provinciei Dacia în cadrul Im­
limesul roman periului Roman.

e canabae, Importanța strategică a Daciei

în așezările Cucerirea și încorporarea Daciei în Imperiul Roman au rezolvat
ație latinofo- conflictul îndelungat și aproape permanent dintre Roma și lumea
;eto-dacică, care nu a încetat după ocuparea de către romani a
atea econo- spațiului traco-moesic.
ețioase, do- Aproape un secol de existență a limesului roman pe Dunăre a Condițiile principale ale romanizării:
ficii etc.), la demonstrat ineficiența lui; marele fluviu n-a devenit o barieră pentru 1. Ocuparea efectivă și pentru o pe­
care stimu- popoarele de dincolo de el. Dacia trebuia să constituie un avanpost rioadă îndelungată a unui sau altui teri­
= apărării hotarului danubian al imperiului. toriu de către Imperiul Roman.
>rii necesari Dacia, cu coroana muntoasă a Carpaților, reprezenta o enormă 2. Superioritatea civilizației romane în
raport cu civilizațiile popoarelor antice
cetate naturală, un bastion natural înfipt în chiar lumea „barbară”, autohtone.
pte din do­ -cest bastion ar fi putut asigura imperiului nu numai apărarea efec-
3. Stadiul relativ avansat de dezvol­
care limba :.ăa hotarului dunărean, ci și extinderea lui în adîncul „barbaricu- tare a popoarelor antice, capabile să re­
~iului”. Imperiul s-a văzut nevoit să-și apere noua provincie și n-a cepționeze valorile civilizației romane.
ipe auxilia- putut să-și extindă mai departe stăpînirile.
□ Demonstrează prezența acestor
-55 mii de Nu erau neglijate bogățiile Daciei: aurul, argintul, arama, fierul, condiții în Dacia.
la crește- sarea, marmora etc. Numai în Munții Apuseni existau opt centre de
niliilor mili- explorare a aurului.
e militare,
sifică pro-
inilor erau
)0 de cas­ AUTOEVALUARE ICȚIONAR
ei, unde,
► Formulează întrebări pentru un interviu la tema: „Orga­ Canabae, viei - așezări civile am­
>ămînt, își
nizarea provinciei Dacia”. plasate în imediata apropiere a cas-
ompletau trelor de legiuni, locuitorii fiind vete­
► Enumeră condițiile principale ale romanizării. rani, negustori și meșteșugari, care
ite colțuri ► Explică rolul fiecărui factor al romanizării. își desfășurau activitatea pentru aco­
I al colo- ► Caracterizează procesul de conexiune a civilizației ge- perirea necesarului de consum.
inuînd cu Limes - frontieră romană fortifi­
î nu erâu
to-dacice și celei romane. cată, construită în fața unui teritoriu
► Demonstrează caracterul geostrategic al provinciei roma­ necucerit.
ba latină,
Sinteza daco-romană - sinonim
te funcții ne Dacia. al romanizării populației dacice au­
► Alcătuiește un dosar istoric cu materiale despre situația tohtone.
iă, tinerii
’e unele Daciei în cadrul Imperiului Roman.
 Dacii liberi

costobdcii Popu^ție autohtonă

tiraqetii care n'a aiuns sub sta‘
dacii mari Pînirea romană

► Stabilește teritoriile populate de tri-

_ Jjurile dacilor liberi.
► Amintește-ți cum au fost implicați
----- — - .dacii liberi în procesul de romani­
zare.
► Care erau relațiile dacilor liberi cu
lumea romană pînă la cucerirea Da­
ciei?

Arealul de răspîndire al dacilor liberi

Noțiunea de daci liberi

Unelte de muncă ale dacilor liberi
Termenul daci liberi este utilizat în istoriografie pentru a desem-
na totalitatea populației de același neam rămase în afara provinciei a~
Dacia. Pentru denumirea teritoriului locuit de dacii liberi, uneori, se
folosește termenul Dacia liberă în raport cu Dacia romană, care era s=
supusă. -e
Sînt atestate doar două surse în care dacii din afara frontierelor --
Imperiului Roman sînt pomeniți cu claritate. Autorul antic Dio Cassius
menționează despre 12 000 de daci de lîngă hotarul de nord-vest al a.
Daciei, supuși de către guvernatorul acesteia, C. Vettius Sabinianus t=
lulius Hospes. Ei însă erau veniți din nu se știe care parte, fiind „alun­
gați din țara lor de baștină”.
O informație lacunară dintr-un text grecesc amintește de Mega-
loi Dakai, adică dacii mari. Mai mulți istorici i-au considerat pe aceș-
tia ca fiind un neam deosebit din marea familie a dacilor. Există o
opinie recentă, conform căreia așa erau numiți toți dacii liberi, țara
lor, așadar, urmînd a fi numită și ea Dacia Mare. Un caz similar este
cel al Megali Germania sau Germania Magna (Germania Mare), care ;.
însemna teritoriile locuite de germani, neintegrate în Imperiul Ro­
man. Noțiunea de daci liberi deci este sinonimă cu dacii mari, tot așa
cum denumirea Dacia liberă este echivalentă cu Dacia Mare, avîn-

26
 :_-se în vedere că teritoriile dacilor rămași în afara imperiului erau Inscripții latinești au fost descoperi­
liberi : mai vaste decît cele stăpînite nemijlocit de romani.
Dacia liberă sau Dacia Mare (Magna) a fost localizată la nord-
te în Țara Hațegului, precum și de-a lun­
gul văilor rîurilor Mureș, Nistru, Olt,
Someș, Timoc.
-c'd-est și est de Dacia provincială: de la Tisa Superioară și de la
□ Ce concluzii se pot trage din afir­
-ord de Bucovina pînă în centrul Moldovei. Regiunile de la Curbura
mația dată?
Z-arpaților, de la răsărit de rîul Olt și din Crișana, cîmpia Aradului și
la vest de Munții Apuseni, ocupau o poziție intermediară între
Dacia romană și Dacia liberă, aflîndu-se sub o influență mai pro-
nunțată a Imperiului Roman.

Organizarea social-politică a dacilor liberi

Cei mai puternici din familia dacilor liberi erau costobocii și carpii.
Dostobocii locuiau spre nord-est de provincia Dacia, în partea de nord,
coate și în cea centrală a Moldovei, în Bucovina și, parțial, peste Nistru,
n Podolia. Așezarea geografică le-a permis costobocilor să se conso-
deze și să joace un rol politic deosebit în partea răsăriteană a Daciei
cere. O inscripție latină atestă numele unui Pieporius rex Coisstobo-
censis, adică regele costobocilor. Aceștia formau, așadar, o formațiune
statală sub formă de regat și constituiau principalul factor politic de
sorginte dacică de la răsărit de Carpați.
Momentele de afirmare maximă pe plan politic și militar a costo-
oocilor datează cu vremea războaielor marcomane. Ultima acțiune
de amploare a costobocilor a fost incursiunea lor în Peninsula Bal­ Urnă funerară carpică cu torți
canică, în anul 170. Sub presiunea unor triburi germanice, care le zoomorfe, Poienești (secolele II-III)
ocupase țara, puterea politică și militară a costobocilor a intrat în-
tr-un declin ireversibil.
dacilor liberi focalizarea geografică a carpilor este controversată. Cea mai vero­
similă este opinia despre situarea lor la nord de gurile Dunării, în preajma
-otarelor Moesiei Inferior (preponderent în partea de sud-vest a Moldo-
ru a desem- . ei). Rolul politico-militar al carpilor este ilustrat, mai ales, începînd cu
'a provinciei anii 230-240. Lupte crîncene cu carpii a dus, prin anii 246-247, împăra­
i, uneori, se tul Philippus Arabs, care, după victoria asupra lor, s-a învrednicit de titlul
^ă, care era Carpicus Maximus. Totuși carpii au continuat să atace cu insistență im-
oeriul pînă în domnia lui Constantin cel Mare, toți împărații, care au dom­
frontierelor nit după Philippus Arabs, învrednicindu-se de același titlu de Carpicus
□io Cassius Maximus. Pînă la urmă, carpii sînt dislocați, iar acei care au supraviețuit,
nord-vest al au fost strămutați cu forța în imperiu, pentru a fi mai ușor supravegheat,
Sabinianus neutralizați și asimilați. Cu certitudine, în prima jumătate a secolului al
, fiind „alun- ll-lea, carpii reprezentau o puternică formațiune, care avea sub controlul
său o bună parte din Dacia liberă la est de Carpați/
s de Mega- Pe parcurs a evoluat și viața economică și socială a dacilor liberi,
at pe aceș- oare practicau agricultura și vităritul tradițional, meșteșugurile cas­
Dr. Există o nice, construiau case de suprafață sau ușor adîncite în pămînt. Din
liberi, țara prima jumătate a secolului al IV-lea datează multe obiecte de factură
similar este romană, folosite, mai ales, de persoanele înstărite. Printre acestea Ceramică geto-dacică
Mare), care se evidențiază filigranele (cercei, perle, pandantive). (secolul I î.Hr—secolul I d.Hr.)
iperiul Ro- Existența unei aristocrații bogate și războinice este documentată
lari, tot așa și de numeroasele tezaure de monede romane, dintre care cele de
vlare, avîn- a Puriceni (jud. Neamț) și Măgura (jud. Bacău) conțineau 1 159 și,

27

Chip de dac. Basorelief
□ Alcătuiește un discurs în care să
demonstrezi prezența elementului
romanic în teritoriile dacilor liberi.
Marc Aurelia oficiind un sacrificiu,
secolul al II-lea. Basorelief
28
respectiv, 2 830 de monede de argint. Și mai semnificativ este te-l
zaurul din 7 vase romane de argint de la Muncelul de Sus (jud. lași),'
care aparțineau unei puternice căpetenii politice și militare din re­
giune. Se presupune că aici era centrul unei formațiuni statale. în
favoarea opiniei se invocă și mormintele de incinerație de la Dămie-
nești cu un foarte bogat inventar ce însoțea defuncții.
Relațiile dacilor liberi cu romanii
Locuind la hotarul cu Imperiul Roman, iar, deseori, și conviețuind
cu alte seminții războinice (iazigi, roxolani, sarmați, vandali, bastarni
ș. a.), dacii liberi sau dacii mari trebuiau să îndeplinească, în egală
măsură, rolul de subiect și obiect în relațiile cu Roma. Izvoarele scrise
semnalează, de regulă, doar cazurile de conflicte militare între părți.
Materialele arheologice completează imaginea acestor relații, care
au cunoscut perioade de pace, însoțite de relații de schimb și de
colaborare.
Relațiile romanilor au fost mai puternice cu daco-geții din Munte­
nia și din sudul Moldovei, care au făcut parte, un timp, din Moesia
Inferior. Stăpînirea romană aici a încetat la moartea lui Traian, cînd
noul împărat Hadrian a fost pe punctul de a părăsi Dacia. Romanii
s-au menținut însă în unele locuri strategice fortificate din stînga
Dunării de Jos (Bărboși, lîngă Galați, Orlovka etc.). De aici ei supra­
vegheau și chiar controlau teritoriile limitrofe, fără a le stăpîni efec­
tiv. O situație similară exista și în regiunile populate de dacii liberi dinspre
nord-vest și vest de Dacia romană.
Aria de influență romană în Moldova este determinată de cele cîte-
va linii de fortificații din pămînt și șanțuri, inclusiv cele cunoscute sub
denumirea de „valurile lui Traian”. Cea mai îndepărtată, spre nord,
începea la rîul Șiret, mai jos de orașul Suceava, și se întindea pînă la
Nistru. La capătul nistrean al ei, în preajma satului Sobari (jud. Soro-
ca), au fost depistate vestigiile unei construcții romane din piatră și
cărămizi, datate din secolele lll-IV. Dacii liberi de aici, începînd cu cos-
tobocii, întrețineau cu romanii relații clientelare, bazate pe principiul
amiciției. Obligîndu-se să nu atace imperiul și să împiedice incursiunile
altor seminții mai îndepărtate, dacii liberi primeau de la romani subsidii
bănești, numite stipendii. Sistemul relațiilor clientelare a fost cunoscut
și de carpi, după înfrîngerile în urma luptelor cu romanii.
Treptat, dacii liberi au fost tot mai mult atrași în sfera politică a
imperiului. La începutul ultimului deceniu al secolului al ll-lea, gu­
vernatorul Daciei, C. Vettius Sabinianus lulius Hospes, a adus la
ascultare pe dacii liberi, oferindu-le pămînt în interiorul Daciei ro­
mane. Se pare că ei au fost plasați între limesul vestic al Daciei
romane și iazigi, în Crișana. Despre aceasta confirmă și creșterea
numărului așezărilor dacilor liberi de aici, ca și în vecinătatea altor
hotare ale Daciei. Cercetătorii au remarcat și cîteva puncte de in­
tegrare militară a dacilor liberi în sistemul defensiv al provinciei.
A fost pregătit astfel terenul pentru răspîndirea în lumea dacilor
liberi a unor elemente ale civilizației romane. Lipsa însă a factorilor
necesari sau oficiali a făcut ca romanizarea aici să fie doar parțială.
icativ este te-1 Repere cronologice □ Examinează relațiile dacilor liberi cu
Sus (jud. lași),^^" Imperiul Roman după algoritmul:
lilitare din re­ 143 - primul atac, consemnat de izvoarele istorice, al dacilor liberi asu­ - Descrie principalele caracteristici ale
uni statale. în pra provinciei Dacia. dacilor liberi și romanilor la fiecare
156-158 - dacii liberi, inclusiv costobocii, atacă în repetate rînduri par­ etapă (preliminară a romanizării, de­
de la Dămie-t cisivă a romanizării, postromană).
tea de est a provinciei.
167 - prima incursiune, atestată de izvoarele istorice, a costobocilor în - Compară relațiile dacilor liberi cu
Dacia în cadrul războaielor marcomane. Ea a afectat, la fel, Do- romanii și relațiile dacilor din Pro­
vincia Dacia cu romanii.
brogea, costobocii ajungînd pînă în Macedonia și Grecia. - Analizează impactul civilizației ro­
170 - costobocii, pierzîndu-și țara, care a fost cucerită de vandali, între­ mane asupra dacilor liberi.
?i conviețuind prind o invazie masivă în Dobrogea. Înfrînți în cîteva lupte succesi­ - Meditează, de ce avem nevoie de
idali, bastarni ve, ei nu mai sînt menționați în izvoarele istorice. informații despre relațiile dintre
scă, în egală 183-184 - romanii poartă lupte victorioase cu dacii liberi de la hotarul dacii liberi și romani.
soarele scrise de nord al Daciei. □ în baza textului și a reperelor cronolo­
re între părți, 236 - dacii liberi participă la lupte cu împăratul Maximin Tracul, originar gice redactează un eseu despre re­
r relații, care din Moesia. întru preamărirea succeselor sale în aceste lupte, lațiile dacilor liberi cu romanii.
schimb și de împăratul își atribuie calificativul Dacicus Maximus, alături de cel
de Sarmaticus Maximus.
236 - în alianță cu goții, de la răsărit de Dacia, carpii invadează Dobrogea.
ții din Munte- 242 - incursiuni în teritoriile de la sud de Dunăre cu participarea carpilor.
, din Moesia 245-247 - cel mai puternic atac al carpilor împotriva Daciei. în legătură
Traian, cînd cu acest eveniment a fost bătută o monedă cu inscripția „Victoria
cia. Romanii carpică”, jar Philippus Arabs primește titlul de Carpicus Maximus.
e din stînga 249-251 - noi lupte cu dacii liberi.
aici ei supra- 253 - invazia carpilor, aliați cu goții, în Dobrogea.
stăpîni efec- 257 - dacii liberi luptă cu împăratul Gallienus, onorat cu titlul Dacicus
liberi dinspre Maximus.
271-275 - dacii liberi, în alianță cu celelalte seminții din vecinătatea
Daciei, participă, în repetate rînduri, la incursiuni în provincie, ceea Familie de daco-romani,
de cele cîte- ce l-a determinat pe împăratul Aurelian să părăsească Dacia Tra- secolul al II-lea d.Hr.
noscute sub iană, deși primise și el titlul de Dacicus Maximus. (Aiud, județul Alba).
, spre nord, Medalion funerar
ndea pînă la
■j Gud. Soro-
din piatră și
pînd cu cos-
3e principiul
incursiunile
lani subsidii
Caracterizează relațiile pașnice dintre dacii liberi și ro­ Relații clientelare - raporturile
>st cunoscut
mani, relevînd consecințele lor. stabilite între statul roman și unele
Demonstrează, prin exemple concrete, că în procesul de populații străine, care, fără a fi in­
a politică a cluse în imperiu, recunoșteau auto­
conexiune etnolingvistică și culturală daco-romană au fost
I ll-lea, gu- ritatea Romei cu condiția de a fi pro­
atrași și dacii liberi. tejate de aceasta și de a apăra ho­
. a adus la
Elaborează un discurs cu tema: „Influențele civilizației ro­ tarul imperiului în fața altor năvălitori.
Daciei ro-
mane asupra dacilor liberi”. Marcomani - populație vest-ger-
c al Daciei manică aparținînd confederației su-
;i creșterea Ce fenomene evocă autorul în afirmația: „Geții și dacii li­
ebilor. în primele decenii ale seco­
âtatea altor beri, deși nu intrau în componența Daciei și Moesiei Infe­ lului I d.Hr. devin o populație clien- ț
nete de in- rior, totuși plăteau romanilor un tribut anual, semnul ra­ telară Imperiului Otoman.
ovinciei. porturilor de o oarecare dependență politică a acestor po­
tea dacilor poare de romani. ” (Al. Boldur)
a factorilor Argumentează-ți opinia.
ar parțială.
....

29
 Etnogeneza românească

Goți( v izigoți, ostrogoți) Teritorii nord-dunărene sub contr

HUNI 376 roman în secolul al IV-lea
Gepizi Teritorii sub control roman
pînă în secolul al IV-lea
Huni Lipnic
Teritoriu roman, apoi bizantin
Avari
□ Fortificații daco-romanetîrzii
Slavi O Așezări ale popoarelor migratoare,
Q Așezări ale băștinașilor
iteranești
QJWU Valuri

iomeș

Budacul de Jqs
Holbc
■ord
<>Dăneșți I
Palatca IzVoai
Napoca irdao ^Santana de
HUNI 420-454
iptaissa/
Vărșand y 'Sit-^Morești
^o-lneu
Uniraé <>'Bîrlac Tyras
o-Pörumbenfr Mic1!
fnjcolau Mare, Zlatna * L «5- xrBfătei ivadjnești o
Rupea f
” Apulum o Biertan ÿ? jBalin^sti
Sf.TShedrg^e $

Șura Mare
Micia »ani

□ Sarmizegetusa

Sărata Monte«
lalmyr
II GO'
Pietroasa
imeeni
o Bucov
J^L.Chilia
■Tîrgșor ô'Carsium turn
Brebeni \
:idava

Ipoțești Axio{
Tomis
Satul Nou
itărani >hnea \
Duroston
Vădastra v o Giurgiu
.Sucidava
Pi Callatis

ut
Zimnicea

Migrația popoarelor ÛI

► Comentează friza. Corelează infor­

mațiile furnizate de friză cu proce­
sul etnogenezei.

Retragerea armatei și administrației romane

3 tc
Pe toată durata de existență a Daciei ca provincie a imperiului, stă- w -
pînirea acesteia a trecut adeseori prin grave încercări. Ultima perioadă

30
 txtrade cu domnia împăratului Severus Alexander (222-225). în de­ „împăratul Aurelian, om îndrăzneț și
scă se u șapte al secolului al lll-lea, izvoarele istorice semnalează două
acendonări provizorii ale Daciei. Reușind să readucă provincia pentru
străbătător, care merse pînă la pustiile
îndepărtate ale Arabiei, urmărind pe
dușmanii Imperiului, a mai trecut de cî-
se.- timp sub puterea sa, împăratul Aurelian a beneficiat de acest
teva ori Dunărea, respingînd pe van­
succes doar pentru a asigura o retragere organizată a armatei, admi- dali și pe goți. Dar nu-i fu greu să vadă
nscației, familiilor militarilor și ale altor persoane civile cu funcții de că țara nu se mai putea ține pentru Im­
o. .emare a provinciei. în speranța de a reveni, Aurelian a întemeiat o periu. Atunci soldații plecară, așezîn-
ene sub control -o^ă provincie cu același nume la sud de Dunăre, între cele două du-se în Moesia, care fu numită și ea
IV-lea Dacia, ca să mai ascundă puțin rușinea
roman
Moesii. în curînd provincia de aici a fost împărțită în Dacia Ripensis și
/-lea
£eoa Mediterranea. Opinia că Dacia Traiană ar fi fost totalmente cură- romanilor pentru pierderea unei așa de
Di bizantin întinse provincii. Aici în Moesia urma
■S2 de locuitori este tendențioasă și contravine realităților istorice.
iane tîrzii
și mai departe viața orașelor, deși ele
Retragerea aureliană a constituit un punct de plecare pentru pro- erau amenințate tot mai mult de prădă-
»lor migratoare
?ilor
cesul etnogenezei românești propriu-zise, în condițiile unei „romani- ciunile barbarilor, care puteau răzbate
fără imperiu”. acum slobod pînă la Dunăre.”
Nicolae lorga, Istoria românilor
Perpetuarea și extinderea romanității □ Numește cauzele care l-au deter­
minat pe împăratul Aurelian să re­
"ord-dunărene în perioada postromană tragă armata și administrația roma­
secolele IV-VI) nă din Dacia.

Retragerea aureliană a lăsat populația daco-romană pradă po­

darelor migratoare. Unele dintre acestea chiar au staționat în terito-
-<e populate de daco-romani, exercitînd dominația politică și perce-
pind tribut de la ei. Din această cauză, s-a redus numărul locuitorilor •1 r : aj («j f.
autohtoni, au decăzut activitățile economice, în special, meșteșuguri-
e și schimbul de mărfuri, treptat a fost abandonată viața orășeneas­
că în favoarea celei rurale, populația s-a retras în locuri apărate na-
tural. în pofida acestei situații, vestigiile culturii materiale de factură
—manică descoperite demonstrează continuitatea viețuirii băștinași-
cr pe acest teritoriu. Migratorii erau mai puțini la număr în comparație
cu autohtonii și se instalau în locuri ocolite de aceștia, rămînînd sepa-
o -=: de ei nu numai teritorial, ci și prin limbă, cutume, religie ș.a.
&
< Dispariția hotarelor Daciei Traiane a înlesnit deplasarea unor co-
— _nități de daci liberi spre teritoriul fostei provincii, precum și a unor
comunități daco-romane în alte teritorii. Astfel, prin interferența din-
r= daco-romanii și dacii liberi, procesul de romanizare s-a extins și Fiese paleocreștine
zonele unde inițial nu se manifesta sub toate formele. Are loc (secolul al IV-lea), descoperite
formizarea culturii materiale de factură romanică, fenomen con- la Biertan, cu inscripția
- -nat de investigațiile arheologice în așezările Ipotești-Cîndești (Mun- „Ego Zenovius votum posui”
(„Eu, Zenovie, am pus acest dar”),
•s":a), Costișa-Botoșana (Moldova), Hansca (Republica Moldova) care atestă o comunitate creștină
poarelor
s Bratei-Morești (Transilvania). ce vorbea o limbă romanică — dovadă
După părăsirea Daciei, romanii au continuat să stăpînească mai a continuității populației
ii daco-romane.
Vlll-lea) - Jte puncte fortificate pe malul stîng al Dunării (în județele actuale
X-XIII Zaraș-Severin, Mehedinți, Dolj), controlînd și o porțiune de teritoriu,
ce imitat de așa-numita „Brazdă a lui Novac” - un val de pămînt cu șanț
care începea la Drobeta și traversa Oltenia și Muntenia pînă la Mizil. ◄ Motivează prezența inscripțiilor ro­
Influențele romane, mai ales, răspîndirea limbii latine, se dato- mane pe obiecte din perioada
rau, în primul rînd, creștinismului, oficializat în imperiu în anul 313, postromană.
A timpul domniei împăratului Constantin cel Mare (306-337), care
acorda libertate creștinismului. La nord de Dunăre activau misionari
~ noii religii veniți din imperiu, în special, din Dobrogea (Scythia ◄ Distinge și explică ce influențe au
ilui, stă- V nor). Daco-romanii au fost creștinați de misionari, care erau per­
exercitat migratorii asupra populației
erioadă secutați și executați pentru credința lor, devenind martiri. daco-romane.

31
 Romanitatea românilor
„Aceasta este, în primul rînd, ideea
despre descendența romană a români­
lor din coloniștii romani transplantați
în Dacia traiană; de aici decurg logic o
serie de idei înrudite și adiacente, dar
care fac parte din ansamblul categoriei
istorice de romanitate a românilor. Aces­
te idei complementare sînt: ideea stă­
ruinței elementului roman în Dacia
abandonată de Aurelian în urma năvă­
lirilor barbare; ideea unității de neam a
românilor, din întregul teritoriu locuit
de ei; ideea latinității limbii române; ide­
ea esenței romane a unor obiceiuri și
datini populare.”
Adolf Armbruster
□ Meditează asupra textului. Argu­
mentează, prin exemple concrete,
ideea romanității românilor.
Un pilon deteriorat al podului de la
Drobeta-Turnu-Severin, construit de
celebrul arhitect Apollodor din
Damasc pentru a facilita cucerirea
Daciei și a asigura racordarea ei la
Imperiul Roman.
32
S-a produs individualizarea poporului român, care s-a relevat,
primul rînd, în limbă. Din lexicul limbii române cca 20 % sînt de origi
slavă, fapt ce confirmă că faza finală a etnogenezei românești «
produs în contacte durabile între daco-romani și slavi. Ele s-au mai
festat din a doua jumătate a secolului al Vl-lea, cînd triburi de slavi ;
concentrează în Moldova, Muntenia, pătrunzînd ulterior și în une
regiuni ale Transilvaniei.
Un punct de cotitură în relațiile daco-romanilor cu slavii s-a prodi
în anul 602, cînd ultimii, penetrînd limesul bizantin pe Dunăre, a
colonizat teritoriul din sudul acestui fluviu. Ca urmare, romanitate)
daco-moesiană s-a divizat în două, populația romanică sud-dunăree
nă fiind împinsă spre regiunile muntoase ale Balcanilor și țărmul adri^
tic. Daco-romanii nord-dunăreni au pierdut definitiv legăturile cu lnj
periul Bizantin. Totodată, deplasarea slavilor peste Dunăre a schirr
bat coraportul dintre daco-romani și slavi și, treptat, aceștia au foi
asimilați. Procesul s-a definitivat prin secolele VI11—IX, creînd premise
le dezvoltării unei culturi materiale unitare și originale, cunoscute d^r
torită cercetărilor arheologice din așezările de tip Dridu. te
Numele poporului român este menționat la finele etapei de afiifc
mare a individualității lui. Autorii străini, cărora le aparțin cele me
timpurii mențiuni despre români (începînd cu secolul al IX-lea), folct
seau pentru desemnarea lor denumirile de valahi, vlahi, blahi, olarț
ș.a. Avîndu-și originea în terminologia germană, folosită pentru a
numi pe romani, preluată și modificată prin filiera slavă și cea bizar«
tină, denumirile respective erau sinonime ale numelui etnic români
Cercetătorii au explicat în contradictoriu vremea apariției numele
etnic al poporului român, admițînd o origine mult prea tîrzie a lui. Fapti
indiscutabil că numele provine de la latinescul romanus este deja ce
mărturie a vechimii originii lui. Format după aceleași reguli fonetice a
și cuvintele mînă (de la manus), pline (de la panis), lină (de la lana^
cîntec (de la canticum) etc., numele de român este, fără îndoială, tara
atît de vechi ca și termenii menționați și își are originea în chiar proce
sul romanizării daco-geților, în etapa formării limbii latine populare.
Studiu de caz: Teorii eronate .privind etnogeneza
românească
1. Teoria imigraționistă sau „balcanică”. Formulată în anii '60
secolului al XlX-lea și expusă în lucrarea lui Robert Roesler Romae
nische Studien. Untersuchungen zur altern Geschichte Romaniens
(Studii române. Cercetări asupra istoriei vechi a României), ea ni
recunoaște continuitatea daco-romană. Astfel, este contestat faptu
că românii au viețuit permanent în Transilvania pe durata întregii epoc
postromane și se infirmă drepturile lor asupra pămîntului strămoșesc
Adepții ei afirmă că în urma cuceririi Daciei de către romani po­
pulația autohtonă ar fi fost complet exterminată. între anii 106 șl
271 nu ar fi avut loc un proces de romanizare, ci doar unul de
colonizare a Daciei. După 271-275, la sud de Dunăre ar fi fost
retrasă majoritatea populației romanizate, iar cea rămasă ar fi fost
exterminată de către migratori. Viețuind mai multe secole la sud de
Dunăre, abia după secolul al IX-lea populația romanizată ar fi imi-l
grat în nordul fluviului.
-a relevat, îi 2 Teoria celor două popoare est-romanice. Tendențiozitatea ◄ Descrie esența fiecărei teorii.
înt de originikEStei teorii este de sorginte politică, avînd la bază negarea argumen- ◄ Argumentează netemeinicia teoriei
Dmânești s-fecr științifice. „balcanice”, care are la bază: 1) ne­
le s-au mani 3eși nu neagă direct continuitatea daco-romană pînă în secolul garea continuității în vechea Dacie
iri de slavi sg - ea, istoricii fostei școli sovietice consideră că în urma migrației („poporul român s-a format la sud
de Dunăre și ulterior a migrat la
r și în uneljE.- or și conviețuirii lor îndelungate cu populația romanizată s-au nordul fluviului”); 2) supraevaluarea
fcr-at două etnii (în special, datorită factorului geografic): românii rolului slavilor în cadrul etnogene­
'ii s-a prodig -oldovenii, respectiv, două limbi. La formarea celor din urmă de- zei; 3) negarea unității etnogenezei
Dunăre, afer— nant ar fi fost rolul slavilor răsăriteni sau de est (strămoșii ruși- românești („există două popoare
romanitatefcr jcrainenilor etc.). est-romanice, român și moldovean,
și două limbi romanice”).
ud-dunărea Astfel, se urmărea justificarea anexării Basarabiei la Imperiul Rus,
ărmul adri^g- 500j șj |a ce| sovietic. Se inoculează ideea despre deosebirile etnice ◄ Motivează apariția teoriei imigrațio-
turile cu Irr^r-e populațiile celor două maluri ale Prutului. niste și a celei despre două popoa­
re est-romanice.
ire a schim
’Știa au fos Contraargumente
nd premise Majoritatea istoricilor infirmă teoriile menționate, argumentînd știin-
noscute dajffc că poporul român reprezintă o unitate etnolingvistică în spațiul
ca~ato-danubiano-pontic și este continuatorul direct al populației
ipei de afircaco.romane pe întreg teritoriul Daciei vechi.
in cele ma . Arheologii au depistat așezări ale autohtonilor, care demonstrea-
<-lea), folo— continuitatea dacică sub stăpînirea romană: Șura Mică, Cernatu,
blahi, olahcz -^onești etc.
i pentru a- . Populația autohtonă a păstrat mai multe toponime dacice, în
cea bizan-țceciai hidronime: Alutus (Olt), Crisius (Criș), Pyretus (Prut) ș.a.
ne român.z--tre toponimele anterioare cuceririi Daciei sînt: Durostorum (Dîr-
iei numelu^c- Silistra), Carsium (Hîrșova ș.a.); oronime: Carpați etc.
a lui. Faptu . |_a momentul retragerii aureliene, Dacia avea 800 000 -1 000 000
;ste deja cc^. ocuitori și strămutarea lor în epoca respectivă era imposibilă.
fonetice ce . izvoarele istorice în care se relatează despre retragerea aure­
le la /ana),jană datează dintr-o perioadă tîrzie, informația fiind lapidară și con-
idoială, to-^dictorie.
hiar proce- . izvoarele istorice din secolele care au urmat după retragerea
pulare. a-reliană nu informează despre o populație românească la sud de
Portret al unei familii
Dunăre. din perioada daco-romană
neza

anii ’60 a AUTOEVALUARE

ir Romae-
imaniens.
si), ea nu
► Stabilește și clasifică, în baza textului, dovezile privind exis­ ICȚIONAR
stat faptul tența romanității în perioada postromană, conform schemei:
egii epoo argumente arheologice; argumente lingvistice; alte dovezi. Etnogeneză - proces de naște­
ămoșesc. ► Demonstrează originea latină a limbii române. re, de formare a unui popor (etnos).
mani po­ Elementul esențial al etnogenezei
► Caracterizează ultimele două etape ale etnogenezei ro­ este formarea limbii poporului dat
lii 106 și
mânești. (glotogeneza).
unul de
Daco-romani - denumire conven­
ar fi fost ► Apreciază teoriile privind etnogeneza românească. țională dată în literatura istorică po­
ar fi fost ► Argumentează afirmația: „Etnogeneza românilor este o pulației rezultate din romanizarea
a sud de geto-dacilor, în raport cu realitățile
problemă istorică, națională și politică”.
ar fi imi- de mai tîrziu ea ar fi sinonimă celei
► Determină etapele etnogenezei românești. de români.

33
 Etnogeneza româneasc;
în contextul formări
popoarelor neolatine
► Explică termenul popor romanic
(neolatin).

► Amintește-ți ce popoare romanice

cunoști, găsește-le pe hartă.

REȚINE
Limbile romanice: franceza, italia­
na, spaniola, portugheza, româna, ca­
talana, provensala (occitana), retoroma­
na (romanșa), dalmata (vorbită pînă în
sec. al XlX-lea), sarda.

Etnogeneza românească raportată

Locuitorii Daciei
adoptă vestimentația romană.
► Explică consecințele romanizării.
la procesul de formare a popoarelor europene
Majoritatea popoarelor Europei contemporane s-au format în m
leniul I d.Hr., la hotarul dintre Antichitate și Evul Mediu. Etnogenez.
românească se încadrează în aceleași limite cronologice. Cu ex
cepția unor popoare mici și de origine etnică diversă (fino-ugrics
maghiarii, finlandezii, estonienii; baltică: letonii și lituanienii; iliră: a
banezii ș. a.), celelalte popoare europene se clasifică în trei grupu'
mari, deosebite după origine și limbile vorbite: popoarele românia
sau neolatine (românii, italienii, francezii, spaniolii, portughezii ș.a.
popoarele germanice (germanii propriu-ziși, englezii, olandezii, da
nezii, norvegienii, suedezii, islandezii ș.a.) și popoarele slave (ruși j
ucrainenii, bielorușii, polonezii, cehii, slovacii, bulgarii, sîrbii, croații
slovenii ș.a.). Deci românii fac parte din grupul popoarelor românia

34
 neolatine) și este natural că etnogeneza românească are „o simila-
1SC£ -t=:e oerfectă” cu modul de formare a celorlalte popoare romanice
*-*■ ■ oe continent.
ian S milaritatea se explică prin faptul că toate popoarele neolatine își
decorează originea puternicei moșteniri a Imperiului Roman, romani­
za- sau „sigiliului Romei” (Nicolae lorga). O cauză a romanizării, ca
tine - :eout al etnogenezei popoarelor romanice, a fost cucerirea și inte-
p-=rea teritoriilor unde s-au format acestea în componența Imperiului
=: -an. Cea de-a doua constă în faptul că nivelul social, economic și
□Jtural al populațiilor autohtone cucerite era inferior celui din impe-
Romanizarea s-a realizat ca un proces de asimilare a elementelor
s-r«ce autohtone (preromane) de către elementul roman, din care a
Sarmizegetusa. Marele sanctuar
~e~u tat o populație relativ uniformă, vorbitoare a aceleiași limbi latine circular. Se presupune că ar fi jucat
scc-lare, cu doar unele deosebiri locale, datorate elementelor con- și rol de calendar.
is-.ate din limbile asimilate ale autohtonilor.
Desăvîrșirea etnogenezei popoarelor romanice, în urma căreia
2 - oopulația romanizată s-au configurat popoare distincte, s-a pro-
2_s datorită altei asimilări. De data aceasta, rolul de element asimi-
s:or i-a revenit populației romanizate, iar obiect al asimilării au fost
s se grupuri etnice, numite postromane. Condiția indispensabilă pen-
ncheierea procesului de formare a popoarelor neolatine a fost
detașarea provinciilor (de exemplu, Dacia ) de la imperiu, apoi pră-
cușirea definitivă a Imperiului Roman de Apus și apariția în arealul
ae conviețuire a populației romanizate a altor grupuri etnice nero-
-anizate (postromane). „Topirea”, dizolvarea acestor elemente et- ◄ Precizează factorii care au deter­
- ce noi în mediul romanizat al fostelor provincii ale imperiului au minat deosebirile în procesul et­
nogenezei popoarelor romanice.
2s:erminat apariția unor deosebiri lingvistice, ce caracterizează in-
2 .(dualitatea unui sau altui popor neolatin.

Trăsături specifice în procesul

formării popoarelor romanice
Procesul respectiv a evoluat în mod diferit. în primul rînd, nu toate
meritoriile unde s-a produs acesta au fost incluse în Imperiul Roman
2oncomitent, ceea ce înseamnă că și romanizarea a început în perioa­
:ă a Europei
de istorice diferite (secolul I î.Hr. - secolul I d.Hr.). Specificul romanizării
Daciei constă în faptul că ea a fost ultima din provinciile încorporate în
mperiu (a.106) și prima care s-a detașat de la acesta (anii 271-275).
ene De asemenea, au fost diverse și etniile preromane supuse romanizării,
dar pentru toate este comun elementul roman asimilator. în cazul poporu-
jrmat în mi-
u român, elementul preroman l-au constituit geto-dacii, al celui francez -
Etnogeneza galii, al poporului spaniol - celtiberii, al celui portughez - lusitanii.
ice. Cu ex-
Diverse erau și elementele etnice participante la faza definito-
fino-ugrică:
-e (la cea de-a doua asimilare) a etnogenezei popoarelor neolati-
mii; iliră: al-
-e. element comun fiind populația romanizată în urma primei asi­
trei grupuri
milări. Astfel, elementele postromane au fost reprezentate de slavi
le romanice
cazul etnogenezei românești, de franci în cel al etnogenezei
ghezii ș.a.),
•-anceze, de vizigoți în cel al etnogenezei spaniole, de suebiîn cel
andezii, da-
a etnogenezei portugheze și de ostrogoți și longobarzi în cel al
slave (rușii, Regele Decebal.
etnogenezei italienilor. Elementul roman, ca factor hotărîtor la am­ Chipul îmbină noblețea
îrbii, croații,
bele trepte ale etnogenezei, a determinat caracterul romanic sau și caracterul hotărît, calități
ar romanice recunoscute și de adversarii săi.
neolatin al acestor popoare, iar elementul postroman le-a impri-

35

► Explică de ce este cauzată aborda­
rea politică a etnogenezei româ­
nești.
„Statul dac pierise și pe ruinele lui era
să se înalțe unul roman. Dacă însă ele­
mentul nou care venea să se altoiască
pe vechea stirpe tracică din poalele mun­
ților Carpați era superior acesteia în cul­
tură și inteligență, în caracter nu putea
să o întreacă, încît rădăcina poporului
român e prinsă în păturile istorice prin
două vițe tot atît de energice, de trainice
și pline de virtute. Să nu ne fie deci silă,
dacă și sîngele dacilor se va găsi ames­
tecat în naționalitatea noastră.”
A.D. Xenopol,
Istoria românilor din Dacia Traiană
□ Analizează pasajul. Determină de­
spre care „două vițe” vorbește A.D. Xe­
nopol.
Romanitate orientală - spațiu
dialectologie care, raportat la Du­
năre, este locuit în nord de da-
co-romani (stabiliți între Dunăre,
Mare, Nistru și Tisa), iar la sud de
macedoromâni (aromâni), megle­
noromâni și, în Peninsula Istria, de
> istroromâni.
mat caracteristici distinctive. Influențe slave nu se întîlnesc în nici
o altă limbă neolatină, de aceea poporul român reprezintă de unul
singur romanitatea orientală, celelalte popoare neolatine repre-
zentînd romanitatea occidentală. Totodată, poporul român este
unicul popor neolatin care își trage numele de la romani. El provi­
ne direct din populația daco-romanilor, slavii influențînd doar evo­
luția limbii latine populare a acestora, fără a se impune ca element
determinant al etnogenezei românești.
Cadrul cronologic al etnogenezei
popoarelor romanice (neolatine)
Stabilirea unor limite cronologice precise ale formării popoarelor
neolatine este imposibilă. Pornind de la premisele necesare ale pro­
cesului - detașarea unei provincii sau alteia de imperiu, prăbușirea
definitivă a Imperiului Roman de Apus (a. 416), prezența unei popu­
lații vorbitoare de limbă latină populară (vulgară), apărute drept
consecință a romanizării și a influenței elementului etnic postro-
man, reprezentat de diverse populații barbare, care s-au stabilit cu
traiul în fostele provincii romane - pot fi stabilite cu aproximație doar
reperele cronologice ale începutului etnogenezei popoarelor neola­
tine. Etnogeneza românească își are ca punct de plecare abando­
narea Daciei de către Imperiul Roman, adică sfîrșitul secolului al
lll-lea, pentru ca specificul lingvistic al etnogenezei românești să se
formeze după apariția slavilor (sec.al Vl-lea) și asimilarea lor în spa­
țiul nord-du,nărean de către daco-romani.
Limita inferioară a etnogenezei celorlalte popoare neolatine nu
este anterioară secolului al V-lea. Se consideră că latina, datorită
romanizării a evoluat în limbile neolatine între anii 400 și 800, deși
continua să rămînă o limbă comună pe toată partea occidentală a
fostyluj Imperiu Roman. Abia prin secolele VII—VIII s-a destrămat
definitiv în dialecte, care au stat la baza limbilor neolatine cunos­
cuse. Sub acest aspect, faza de încheiere a etnogenezei româ­
nești coincide cu acea a etnogenezei celorlalte popoare romanice
(neolatine).
tUTOEVALUARE
► Argumentează afirmația: „Apariția popoarelor neolati­
ne este un proces european. ”
► Enumeră elementele similare ale etnogenezei popoare­
lor neolatine. Caracterizează fiecare element în parte.
► Evidențiază specificul etnogenezei românești în contex­
tul constituirii popoarelor neolatine.
► Ce înțelegea Nicolae lorga prin sintagma „sigiliul Ro­
mei”?
esc în nici
ită de unul
ine repre-
>mân este
Sinteză și evaluare
i. El provi-
doar evo- De la preistorie
:a element
la etnogeneza românească
• Apărută acum cca 600 000 de ani și datorată unor infiltrații de grupuri de vînători și culegători venite din alte
părți, societatea preistorică în spațiul românesc a trecut prin aceleași faze de evoluție, care se încadrează în
marile epoci ale preistoriei umanității.
topoarelor • Dependenți de natură și mereu în căutarea hranei oferite de ea, oamenii primitivi se organizau în cete (turme),
re ale pro- amenajau stațiuni provizorii în peșteri (grote) sau în aer liber, deplasîndu-se dintr-un loc în altul și folosind unelte
trăbușirea de piatră pe care s-au învățat să le confecționeze și care, cu timpul, se perfectau și se diversificau.
jnei popu- • Un moment de cotitură în evoluția societății preistorice l-a constituit trecerea treptată de la economia consu-
rute drept mativă, datorată naturii, la economia productivă, datorată muncii omului.
lic postro- • O adevărată înflorire a societății preistorice cunoaște civilizația culturii Ariușd-Cucuteni, cunoscută și cu
stabilit cu numele Tripolie. La această fază de evoluție începe metalurgia cuprului (aramei), care a marcat începutul
nație doar epocilor metalelor.
îlor neola- • Civilizația bronzului, pentru istoria românilor și a altor popoare vecine, are o importanță excepțională. Făuritoare
e abando- a ei a fost populația tracilor, organizată în mai multe triburi și răspîndită pînă dincolo de Nistru și în Asia
Anterioară. Din lumea tracilor s-au individualizat triburile geto-dacilor (tracii de nord), care au format prima
scolului al
entitate etno-culturală bine definită. Civilizația bronzului, așadar, poate fi numită civilizație a traco-geto-dacilor.
iești să se
• Geto-dacii (daco-geții) au asigurat continuitatea evoluției progresive a societății, trecerea de la organizarea
lor în spa-
tribală la crearea primelor entități statale (regate), apoi și a statului unitar al Daciei.
• Cucerirea teritoriilor geto-dacilor de către romani, includerea lor în Imperiul Roman, au încheiat istoria pro-
olatine nu priu-zisă a geto-dacilor și au determinat schimbări ireversibile de ordin social-economic, politic și cultural,
a, datorită dar mai ales etnolingvistic. Mutațiile respective s-au generalizat în ceea ce numim romanizare.
800, deși • Romanizarea geto-dacilor, proces îndelungat și complex, a stat la începutul etnogenezei românești.
identală a • Etnogeneza românească, în linii generale, s-a produs la fel ca și etnogeneza altor popoare romanice (neola­
destrămat tine). Totodată, a avut și particularități specifice, care i-au imprimat poporului român și limbii lui trăsături
ne cunos- originale, care îl deosebesc de alte popoare romanice (neolatine) și-i justifică calificativul de popor romanic
zei româ- de răsărit.
romanice

7. Prezintă documentul 3. Explică

- natura; - regrupează pasajele din document în funcție de
- autorul; ideile tratate;
- data, timpul cînd a fost scris (emis); - determină legătura cauzală dintre idei;
- circumstanțele istorice în care a apărut docu­ - explică sensul fiecărui pasaj din document;
>r neolati- mentul. - stabilește exact faptele care corespund aluziilor
din document.
popoare- 2. Analizează textul
- citește textul și notează temele abordate; 4. Determină valoarea
7 parte.
- regrupează problemele în ordinea logică a expli­ - precizează importanța informației din document;
în contex- cației fără a o respecta pe cea din text; - relevă erorile evidențiate în document;
- prezintă aceste probleme în formă de sinteză în - găsește omiterile comparînd informațiile din do­
igiliul Ro- 2-3 fraze; cumentul respectiv cu alte surse ce se referă la
- alcătuiește planul explicației; același subiect.
- f analizează problemele principale.

37
....7.', ~ ' -
□ Precizează importanța izvoarelor istorice din imagini
pentru studierea istoriei spațiului carpato-danubia-
no-pontic în Antichitate.
i*:'. ror': t-;
Scenă de luptă dintre romani și daci.
Detaliu de pe Columna lui Traian
Columna lui Traian
Aranjează în ordine cronologică evenimentele:
a) cucerirea Daciei de către romani;
b) retragerea romanilor din Dacia;
c) urcarea pe tron a lui Decebal;
d) al doilea război daco-roman;
e) guvernarea lui Burebista;
f) primul război daco-roman;
g) campania lui Burebista asupra celților.
. '
Analizează documentul de mai jos după meto­
da propusă.
Acornion din Dionysopolis, sol al lui Burebista,
despre domnia și amestecul regelui dac în războiul
civil dintre Pompei și Caesar
Iar pe vremea iernării lui Caius Antonius
la noi, luînd (Acornion) iară asupra sa preoția
zeului eponim Dionysos, a împlinit după cuviință
și cu mărinimie procesiunile și sacrificiile pen­
tru zeu [...] Și în timpul din urmă regele Bure­
bista, ajungînd cel dintîi și cel mai mare dintre
regii din Tracia și stăpînitor al tuturor ținuturi­
lor de dincolo de Dunăre, Acornion a fost pe
lîngă acesta în cea dintîi și cea mai mare apro­
piere și a obținut cele mai bune rezultate pen­
tru patria sa. Fiind trimis de regele Burebista
ca sol la autocratul românilor, Cnaeius Pom-
peus, fiul lui Gnaeus, și întîlnindu-se cu aces­
ta în părțile Macedoniei, lîngă Heraclea Lyn-
cestis, nu numai că și-a împlinit însărcinările
ce le avea de la rege, cîștigînd bunăvoința ro­
mânilor pentru rege, dar a purtat și cele mai
frumoase negocieri în folosul patriei sale...”
38
- i?'
Inscripție latină, sec. VI t.Hr
Determină autorul: _______
„... Neamul tracilor este cel mai numeros din
lume, după cel al inzilor. Dacă ar avea un sin­
gur cîrmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între
ei, ar fi de nebiruit...”
„... Dacia se mărginește la miazănoapte cu
acea parte a Sarmației europene care se întin­
de de la muntele Carpatos pînă la cotitura po-
menită a fluviului Tyras ...”
”... Ajungînd în fruntea neamului său, care
era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a
înălțat atît de mult prin exerciții, abținere de la
vin și ascultare față de porunci, încît în cîțiva
ani a făurit un stat puternic și a supus geților
cea mai mare parte*din populațiile vecine...”
(Strabon, Herodot, Ptolemeu)
Interpretează constatarea:
„Sîntem unul din cele mai vechi popoare
ale Europei. în aceasta constă puterea și mîn-
dria noastră.”
Nicolae lorga
în timpul migrațiilor, autohtonii romanici nu mai
apar în prim-planul istoriei spațiului românesc.
Iar atunci cînd din veacul al XVIIl-lea istoriografia
începe să fie folosită de către politicieni, pentru
a crea „drepturi istorice”, faptul acesta devine
un argument împotriva românilor.
□ Determină ce valoare poate avea argumentul „tă­
cerii izvoarelor”, invocat contestării formării popo­
rului român în spațiul pe care îl locuiește și astăzi.
 Societatea româneasc;
în Evul Mediu Timpurii

► Examinează documentele și identi­
fică elementul de unitate privind de-
*~numirea poporului român la începu­
tul Evului Mediu. în ce constă impor­
tanța acestor documente?
► Elaborează un eseu în care să de­
monstrezi că specificul romanic al
populației autohtone din spațiul ro­
mânesc n-a putut fi modificat de in­
fluențele popoarelor migratoare.
„[...] Iar dintre acești patru frați Da-
vid a murit curînd, ucis de niște vlahi
călători între Castoria și Prespa și așa-
numiții «Stejari frumoși» [...]”
Georgios Kedrenos,
Compendiu de istorii
„[...] în ceata cea pestriță ruși, greci,
destui erau.
Poloni, vlachi ca gîndul de repede
zburau.
Pe caii lor cei ageri. Erau buni călă­
reți.
Precum le era firea se și purtau eroii
îndrăzneți [...].
[...] Venea pe cai sălbatici, cu șapte
sute ostași,
însuși Ramunc herțegul, care stăpînea
în tara vlachilor. Sburau sirepii lor
[...].”’
Cîntecul Nibelungilor,
Tălmăcire de Pirgil Tempeanu
„Iar împăratul fierbea din această pr
cină și voia să pornească din noul
însuși asupra țării hunilor; [așa era1"
numiți ungurii (maghiarii) - n.n], da-
dorind mai curînd să le dovedească faț
ța romeilor, iată ce plănuia. Pe Alexi,
pe care-1 logodise cu fiica, sa, îl trimite ।
la Istru cu armate multe comandate d-
el, care era protestatar, pentru ca,să
facă pe huni [care în alte surse mai era
numițipeoni - n.n] să creadă că vorl'
atacați iarăși din locurile obișnuite; ii'
lui Leon, numit și Vatatzes, care aduce
altă oaste numeroasă din altă parte, h ;
chiar și o mulțime de vlahi, despre cai
se spune că sînt colonii de demult i .
celor din Italia, îi poruncea să năvălea: _
că în țara hunilor dinspre ținuturile c
lîngă Pontul zis Euxin, de unde nimer:
niciodată nu a năvălit asupra lor [...]*
loan Kynnama ;
Epitom

Cadrul politic extern al genezei societății

Ruinele castelului-cetate Poienari
medievale la români
Evul Mediu sau epocă medievală, după formele de proprietăți
funciară și relațiile sociale generate de aceasta, mai este identifice ]
cu feudalismul.
Cadrul politic extern pe care s-a proiectat evoluția societății rc
mânești continua să rămînă contradictoriu și, deseori, nefavorabi f
Deplasarea masivă a slavilor în Peninsula Balcanică nu a contribu
la instalarea, la nord de Dunăre, a unui climat de stabilitate. Li
sfîrșitul secolului al Vl-lea s-au impus aici ca factor dominant avari ■
organizați într-un caganat. Deși stabiliți în Panonia, avarii controlat =
un vast teritoriu, care se întindea pînă în stepele nord-pontice. Ro
mânii le plăteau tribut și prestau diferite servicii în favoarea lor. Ci '■
factor politic și militar, avarii au dispărut la sfîrșitul secolului â '■
Vlll-lea, sub loviturile lui Carol cel Mare.
A urmat o perioadă de stabilitate demografică, care a durat pînă II ■
sfîrșitul secolului al IX-lea, cînd au început migrațiile nomazilor tîrzi
maghiarii, pecenegii etc. Societatea românească a beneficiat df «
această perioadă, marcînd evoluții pe plan economic, social și politic

40
 j Tot atunci românii nimeresc și îo atenția acelora care consem-
'n scris ever|imentele istoric^rPrima mențiune a românilor în
ic-rarele istorice se datorează, probabil, inscripției păstrate la Mă­
lini |f*îi Kâstirea Castamonitu de pe Muntele Athos, în legătură cu unele
' r*e'imente care au avut loc între anii 726 și 78Q^Menționîndu-i cu
-urne oarecum neobișnuit de „vlaho-rinchini”, izvorul în cauză
r z că și baștina lor - ambele maluri ale Dunării Jh aceeași regiune,
ie ~ord de bulgari, geograful armean din secolul al IX-lea Moisei
i 7 -orenați plasează „țara necunoscută căreia îi zic Balak”. Denumi-
provine de la numele etnic valah-vlah, dat românilor de către
;ască din noula-:0ni straini- Aceeași realitate etnica este confirmata și de martuna
inilor; [așa erl autorului persan din secolul al Xl-lea, Gardizi, care scria că între
iarii) - n.n], da Zcnăre și „un munte mare”, în vecinătatea bulgarilor, rușilor și un-
; dovedească fa-dor, se afla „un popor din Imperiul Roman”. Astfel, românii se.
muia. Pe Alexij-rezentau ca un popor individualizat, tot așa ca și popoarele vecine,
ica sa, il trimite cc^ncj un teritoriu stabil, relativ bine conturat, în ciuda faptului că
te comandate d . ■ t ,
r, pentru ca să- r 22 nU-ȘI formase un stat
te surse mai era Dispariția avarilor a favorizat pătrunderea la nord de Dunăre a Frescă de la mănăstirea Voroneț
creadă că vor- gărilor slavizați. Sub controlul lor însă s-a aflat doar o regiune reprezentînd munci agricole
ile obișnuite; u ne -semnată de la Tisa Inferioară și o fîșie îngustă de-a lungul ma­
to, care aduce u _ stîng al Dunării, pe litoralul pontic pînă la gura Nistrului. Statul
lin altă parte, b z _ gar, care cunoștea un proces intensiv de feudalizare, a exercitat La începutul Evului Mediu populația
lahi, despre car r^jențe vădite asupra evoluțiilor din societatea românească, mai românească ducea o viață sedentară,
iii de demult a îmbinînd păstoritul cu agricultura.
cea să năvăleas
ses după creștinarea bulgarilor sub hanul Boris (864), cînd institu­
ia ''anului a fost rebotezată în cea a țarului (de unde și denumirea □ Ce influență au exercitat ultimele va­
pre ținuturile d
satului de Primul Țarat Bulgar). De la bulgari în limba română au luri de migratori asupra populației
de unde nimet autohtone?
isupra lor [...]•• ~~at unele cuvinte cu conținut social: boier, jupan, slugă, bogat,
ban Kynnamok sărac ș. a..
Epitom Crearea în Cîmpia Panonică a statului maghiar (896), care nu a „Mulți ani în urmă slavii se stabilise­
zagetat să întreprindă cuceriri în teritoriile populate de români din ră la Dunăre, unde este acum țara un­
»ecmătate, a periclitat, în mare măsură, procesele sociale, econo- gurilor și a bulgarilor. De aici slavii se
răspîndiră pe pămînt și și-au primit
-ice și politice care se produceau în societatea românească. Rela-
nume după țările unde s-au așezat [...].
z ie Primului Țarat Bulgar cu românii nord-dunăreni erau în des- Iar cînd volochii atacară pe slavii de la
zreștere, pentru a înceta definitiv în urma cuceririi lui de către bizan- Dunăre și se stabiliseră între ei și-i asu­
tna în anii 971 și 1018. priră, acești slavi plecară și se stabiliră
e proprietate pe Vistula și se numiră Ieși [...]”
Cronica lui Nestor
;te identifica e x oluția societății românești în secolele VIII-XI
„Pe cînd poporul slav trăia la Dunăre,
societății ro Societatea românească a înregistrat, cu începere de la finele după cum am mai spus, veniră din Scy-
nefavorabi : e-zolului al Vlll-lea, o perpetuă creștere demografică. Sînt cunoscu- thia, anume de la Chazari, popoarele nu­
j a contribu -e z>este 1 500 de puncte arheologice, care confirmă existența mai mite bulgari și se stabiliră la Dunăre și
labilitate. Lc -uitor concentrări de așezări sătești. Diversitatea pieselor metalice, oprimară pe slavi. în urmă veniră ugrii
linant avari .-sitelor agricole din metal (brăzdare, cuțite de plug, oticuri, coase, cei albi și luară în stăpînire țara slavă,
după ce alungară pe volochi, care mai
ir/7 controlai s-eceri, cosoare, săpăligi, rame de hîrleț ș. a.), depistate izolat sau
înainte ocupaseră țara slavă. Acești ugrii
pontice. Ro- componența depozitelor, atestă dezvoltarea agriculturii și a pro- anume și-au făcut apariția în timpul îm­
>area lor. Ce :asului de diversificare a uneltelor agricole din metal. O importanță păratului Heraclius și se duseră împotri­
secolului a zaosebită a avut răspîndirea brăzdarului asimetric, adică a plugului va regelui perșilor Chasraes [...].”
zropriu-zis, cu cuțit, cormană și rotile. Progrese esențiale se remar- Cronica lui Nestor
durat pînă la zâ in domeniile meșteșugurilor, schimbului de produse etc. Popula­ □ Evidențiază locul poporului român în­
nazilor tîrzii ta continua să se îndeletnicească cu creșterea vitelor, să practice tre popoarele din Evul Mediu Timpu­
eneficiat de =c:ivități economice subsidiare - pescuitul, albinăritul, vînătoarea. riu în pasajele de mai sus.
zial și politic

41

Planul cetății Dăbîca
▲ în secolele VIII-IX, în perioada cul­
turii Dridu, apar așezări fortificate cu
valuri de pămînt, șanțuri, palisade
din lemn.
▲ Cum crezi, ce transformări produ­
se în societatea românească au ca­
uzat apariția acestor așezări?
ICȚIONAR
loan Kynnamos - istoric bizan­
tin (născut în anul 1143).
Georgios Kedrenos - cronicar
bizantin care a trăit aproximativ la
finele sec. al Xl-lea și începutul sec.
al Xll-lea. Incidentul relatat consti­
tuie cel mai vechi eveniment istoric
în care sînt implicați românii sub nu­
mele de vlahi.
Cîntecul Nibelungilor - poem
medieval german din secolul al
Xll-lea, în care se relatează despre
• unele evenimente din secolul al
V-lea. Cuprinde pasaje referitoare la
români.
Romei - nume dat bizantinilor
jL.de unii autori ai epocii.
42
Mutații însemnate s-au produs, de asemenea, sub aspect soci^ .
S-a statornicit procesul de individualizare a familiilor, fiecare gospB C
darie avînd propriile anexe gospodărești, depozite, instalații de uti
tate casnică, unelte de producție etc. Toate acestea presupun ex fj
tența proprietăților private, inclusiv asupra unor porțiuni de pămîr*^
precum și transmiterea averii prin moștenire.
Evoluțiile din societatea românească se înscriu într-un cadru g€
neral european. Astfel, dacă prin anul 700 populația Europei alcătuu—
cca 27 mii. de oameni, apoi către anul 1000 ea constituia cca 42 mi
Secolele IX-XI se prezintă în întreaga Europă ca un timp al înnoirii®
hotărîtoare atît în domeniul vieții economice, cît și în al celei sociali
dezvoltarea agriculturii, mai ales cultivarea cerealelor și a altor
duse necesare alimentației; structurarea socială, caracteristică feJL.
dalismului etc.
Nucleul de bază al organizării societății românești la acest încag
put de epocă medievală era satul. Un sat sau cîteva așezări rural*
învecinate formau obștea sătească teritorială, care își avea orgaj
nele de conducere: adunarea de obște, sfatul „oamenilor bătrîni s
buni” în frunte cu un jude sau cnez. în cadrul obștii sătești se prodij___
ceau evoluțiile economice și sociale menționate mai sus. Cu rădâj
cini încă din Antichitate și avînd la bază legături de rudenie, comuni
tățile sătești din perioada de tranziție spre Evul Mediu „nu mai au I^,-țh
bază legăturile de sînge, ci comunitatea de teritoriu, locuirea în ace
eași așezare”. Se constituie așa-numitele obști teritoriale, în care
legătura de neam nu-și pierde cu totul semnificația. Are loc procesif - ■
de „roire” a satelor prin detașarea de la comunitățile existente 0C
unor familii, care întemeiază noi sate, așa încît în cîteva generați!—
chiarși legăturile de rudenie, care mai persistau, s-au diminuat pentnF=
a se pierde definitiv.
Astfel, societatea românească se înscrie perfect în procesul evo^ =
luțiilor social-economice ale epocii caracteristice pentru întreagă- ='
Europă.
AUTOEVALUARE
r~~s
► Descrie cadrul extern al evoluției societății românești pe- *
calea feudalizării.
► Apreciază relațiile românilor cu popoarele vecine la în-. _
ceputul Evului Mediu. ;
► Caracterizează societatea românească de la începutul Evu^
lui Mediu, utilizînd noțiunile: valah-vlah, popor individ
dualizat, creștere demografică, obște sătească.
► Enumeră caracteristicile societății românești la începu-z ~
tul Evului Mediu.
r ■■■ •: •• ■ -■ <» 1
spect soci?— ~
sateasca
^regospcjbstea
alatii de utili

K₽ români
in cadru ge
jpei alcătuit
i cca 42 mi
> al înnoirii
ielei social
a altor pr
eristică fe
„Satul a devenit pentru mult timp
acest înc forma firească de organizare a strămoși­
ezări rural lor noștri.” ,
v Nicolae lorga
avea orge
□ Demonstrează justețea afirmației
or bătrîni ș lui Nicolae lorga în baza textului te­
ti se produ_ mei.
S. Cu rădă-r unej locuințe (reconstituire)
iie, comuni-
u mai au la;. -mele de proprietate
irea in ace-
3/e, în care -zmmea rădăcinilor istorice ale obștii sătești, ca formă primară
oc procesue : canizare a societății, este demonstrată de astfel de termeni de
axistente a": re tracică și latină ca: moș, seminție, sat, cătun, vatră ș.a. Ob-
a generații,te -eprezintă cea mai timpurie formă de organizare a populației
nuat pentrute e Ea a supraviețuit administrației romane și dominației migra-
r' menținîndu-se pe toată durata epocii medievale. Persistența
)cesul evo-tes: sătești constituie o mărturie a continuității și unității poporului
u întreagayâr în aria sa de etnogeneză.
< cui statal ce s-a creat în urma retragerii romane, incapacitatea Obște sătească - formă de organizare
r :—.orilor, care nu aveau propria organizare statală, de a acoperi socială a unei comunități umane, alcă­
cesc gol, incompatibilitatea dintre modul de viață nomad al migratori- tuite în baza unei sau a cîtorva așezări
r s cel sedentar al românilor autohtoni, ruralizarea societății și con- rurale, unite prin relații de vecinătate și
interese economice comune și cu pro­
rarea habitatului în complexe geografice apărate natural, au de-
priile organe de autoadministrare.
s—iat un proces de revigorare continuă a obștii sătești. Ea dis-
Caracteristici:
nâneștipe - ea de un teritoriu mai mult sau mai puțin delimitat, conformat, de
- membrii obștii folosesc pămîntul în
bcl â. configurației reliefului. comun: casa, lotul de pe lîngă casă, gră­
tatea obștii sătești avea la bază proprietatea comună asupra dina, gospodărite individual;
?cme a in- . _ ntu|uji pădurii, pășunilor și apelor. Pămîntul arabil era reîmpărțit - folosesc în comun iazurile, pășunile,
-e-orilor obștii (familiilor) prin tragerea la sorți. Deși proprietatea pădurile, fînațurile ș.a.
iputulEvu-- .ora pămîntului era colectivă, repartiția produselor obținute prin □ în baza definiției și a informației din
oor indivi-" -'03 individuală a membrilor obștii sau a comunităților familiale textul lecției, redactează un eseu
= - ; purta un caracter privat. în proprietate privată se aflau și unel- despre obștea sătească la români.
ee de muncă, vitele etc. Bunurile materiale ale membrilor obștii se
la începu-- -sietau pe contul loturilor individuale, scoase din fondul comun și
fi în posesiune unei sau altei gospodării. Acesta a fost un început
• proprietății funciare private, care se impunea tot mai mult pe mă-
Bj-3 aprofundării procesului de feudalizare a societății.
\j toate comunitățile familiale (gospodăriile) aveau aceleași ca-
■Bdtăți economice. Deși, sub aspectul normelor de drept comun,

43

Cuptor de piatră
Conducătorii obștii — homines boni
et veterani (oamenii buni și bătrîni) -
îndeplineau funcțiile obștești prin ere­
ditate. Ei dețineau loturi mari de pămînt,
turme de vite, locuințe cu inventare bo­
gate. Acest fapt este confirmat arheolo­
gic prin descoperirea unor locuințe mai
mari în cadrul așezărilor, cu un inventar
mult mai bogat de ceramică fină și arme,
a unor morminte cu ofrande mai bogate,
monede, medalioane, cruci etc.
□ Despre ce fenomene produse în
cadrul obștii sătești relatează textul
dat?
► Caracterizează forma de conduce­
re a obștii sătești.
Familie de cnezi români din Hațeg.
După tabloul votiv al bisericii din
Streisîngeorgiu
toți membrii obștii erau egali, unitatea obștii era subminată de
galitatea de avere a nucleelor care o constituiau, iar odată cu e*
manifesta și inegalitatea socială. Cele mai favorizate în posibilii
de a acumula mai multă avere erau persoanele care dețineau ț
mite funcții în organele de autoadministrare a obștii sătești.
Mărimea medie a unei obști sătești, conform opiniei cercetă
lor, varia de la 12-15 la 25-30 de familii. Nucleul ei îl forma, de re
lă, satul. Creșterea numărului populației rurale, existența unorE
suprafețe nevalorificate stimulau procesul întemeierii de noi s
care, sub aspect administrativ, fie că țineau de obștea-matcă, fu­
se constituiau în noi obști sătești.
Obștile sătești aveau propriile organe de conducere. Probler
de primă importanță pentru întreaga comunitate erau discutate și s
ționate de adunarea de obște. Un mare rol în autoadministrarea o_
îl juca sfatul „oamenilor buni și bătrîni”, care cunoșteau cel mai L
obiceiurile, tradițiile, normele de conduită etc. Administrarea curer_
obștii era pusă pe seama starostelui, numit jude (lat.yuctex) sau ~
(slav, cneaz), inițial funcția lor fiind eligibilă. Mai apoi căpeteniile o|
lor sătești, uzurpînd normele democrației „populare”, s-au impuț
elemente sociale dominante, percepînd în favoarea lor anumite E
de la membrii obștii, acaparînd cu drept de proprietate terenuri ara.
pășuni, iazuri etc.
Organele autoadministrării
Treptat a fost abandonată și practica alegerii căpeteniilor obști
aceștia transmițîndu-și funcția prin moștenire, tot așa ca și ave 1
Evoluțiile respective caracterizează geneza și afirmarea relațiilor■
dale, deși factorii care le-au generat și influențat au fost mult I
diverși.
Organele de conducere ale obștii, în afară de funcțiile intÂ
(rezolvarea diferendelor dintre membrii comunității, repartiția
lor, valorificarea noilor terenuri agricole ș. a.), mai dețineau fuf^
militare (organizarea apărării) și externe (relațiile cu alte corni,
tăți, mai ales, cu migratorii). în condițiile vidului statal, obștea:
tească se prezenta, astfel, ca un stat în miniatură, avînd terite
său bine determinat (de aici și denumirea de obște teritorială
un complex de funcții interne și externe, care în alte condiții
revenit organelor statale centrale. 1
Societatea medievală românească datorează vechilor obști săfe
sinteza de norme juridice de drept obișnuit (cutumiar), cunoscută
drept românesc (jus valachicum), precum și anumite reguli ale pra
cii judiciare. Originea lor într-o perioadă anterioară formării state
medievale românești este demonstrată de faptul că ele erau comit
și românilor din țările vecine (Ungaria, Polonia, Serbia etc.). Vechț
obști sătești li se datorează și practica convocării, deja în condii
existenței statelor medievale românești, a oastei mari, adică a oaî
populate.
în obștea sătească își au originea tradițiile și obiceiurile cărei
persistat în întreaga epocă feudală, multe din ele fiind practicate
în zilele noastre.
 subminată de , ... .
iar odată cu obștii sătești statale la romani
za te în posibilii geneza organizării
care dețineau £ . . . , ,. , , .... , . . . ~ . „Fiecare sat era locuit de urmașii ace­
ftecestăți de ordin economic (extinderea relațiilor de schimb intre
iștii sătești, luiași moș: tot pămîntul pe care-1 avea
ăr -folosirea în comun a resurselor naturale de către toate comu­
opiniei cercet satul, inclusiv vatra, cîmpul, pădurea,
ne sau altei regiuni etc.), precum și de ordin militar și politic, au
îi îl forma, de forma moșia. Urmașul mai apropiat al în­
nat procesul de grupare a obștilor sătești în uniuni de obști, în temeietorului îndeplinea sarcina de ju­
îxistența unor
ț "jegului complex geografic în care erau amplasate (văi de decător, de aceea de la un timp i se spu­
leierii de noi
r cursurile superioare ale acestora, depresiuni montane, tere- nea jude. Mai multe sate alcătuiau un
)ștea-matcă, fi grup și se găseau în aceeași vale sau în
: :;-jte prin defrișarea sectoarelor împădurite și locuri apărate
r -enomenul a cauzat schimbări și în domeniul organizării ad- același loc, unde barbarii nu-i puteau găsi
ucere. Problerr lesne pe oameni, pentru a-i globi sau je­
r=c.e, dar și juridice.
iu discutate și s fui. O astfel de vale putea să aibă un sin­
jcă modelul organelor autoadministrării obștilor sătești teritoriale
idministrarea o gur jude și să fie numită județ. Slavii
organe comune ale puterii ca autoritate colectivă pentru toate aveau un nume deosebit pentru jude -
șteau cel mai
ncadrate în noua structură. Modificări similare s-au produs și cneaz, care a fost preluat de români. Mai
nistrarea curer
în domeniul organizării militare. multe județe vecine se uneau însă pen­
it. judex) sau c
Pentru menținerea ordinii în interi­ tru războiu, pentru apărarea de dușman
>i căpeteniile ol sau pentru căutarea de pradă, de răzbu­
orul uniunilor de obști erau create
e”, s-au impus nare; atunci călăuzul se chema, cu un
cete mobile de oameni înarmați,
•a lor anumite cuvînt împrumutat din slavonește, voie­
puse sub autoritatea căpeteniilor vod, adică duce.”
ite terenuri ara:1
uniunilor de obști. Pentru organi­ Nicolae lorga,
zarea apărării în fața pericolelor din Istoria românilor
exterior era convocată oastea po­
□ Analizează informațiile din pasajul
pulară, alcătuită din locuitorii for­ de mai sus. Explică legătura aces­
peteniilorobși | mațiunii date. tora cu expresia „de la sat la stat”.
așa ca și aver 1 Apariția uniunilor de obști a mar­
area relațiilorf ț cat începutul procesului propriu-zisde
au fost mult formare a statului în societatea me­
dievală românească. Pornind de la
î funcțiile in te aceste realități, cercetătorii au expri­
:ii, repartiția di mat esența procesului ca o evoluție
ii dețineau fur , , „de la sat la stat”. Crearea statului
.. i i&ricole descoperite
cu alte corni, ~ • ■
j săpăturilor arheologice
însă nu a modificat esențial practica
tatal, obștea: eiul Vechi autofuncționării obștilor sătești.
a, avînd terito
ște teritorială
alte condiții
AUTOEVALUARE ICȚIONAR
:hilor obști săte
ir), cunoscută ► Alcătuiește planul unui discurs cu tema: „Rolul obștii sătești Jude - căpetenie (șef) al comuni­
i reguli ale pra tății rurale, învestit cu atribuții admi­
formării state în cadrul societății românești la începutul Evului Mediu”. nistrative, judecătorești, fiscale, mi­
ele erau corni» ► Selectează din text trăsăturile caracteristice ale obștii sătești. litare etc.
Cnez - termen de origine germa­
•ia etc.). Vechi ► Argumentează existența diferențierii sociale în cadrul ob­ nă, preluat de români prin interme­
deja în condiȘ diul slavilor. în limba română a avut
știi sătești.
ri, adică a oas inițial sensul de „stăpîn” sau „căpe­
► Demonstrează caracterul închis al obștii sătești. tenie”. Avea atribuții judecătorești și
iceiurile care, ► Determină importanța obștii sătești în cadrul societății ro- administrative, fiind sub ascultarea
ind practicate v mânești la începutul Evului Mediu. voievodului.
} De ce populația daco-romană după retragerea aureliană
a revenit la obștea sătească?

4S
 Constituirea statei
medievale române

Hotin P°lONiei
ȚARA șepenițului

OSuceava S°£°^O1/fiV/4o/? MAREL

O Cuhea DUCAT
OBaia >. LITUANI
OBiharea Tg.NeamțO
*4 V
O Cluj %
4o
QTÎrnava
Cenad TARA OAIba
ZARANDULUI
F
Pecica ȚARA VRANCEI I
FĂGĂRAȘ
RîșnovO ihilia
:
f
,11II Argeș Isaccea d~
ggVEPl^^^U ° OCîmpulung
ȚARa
OTÎrgoviște
oSeverin
VOIEVODATUL LUI SENESLAU „ Capidavâo
. c,C
ÎARA română CernavodăO
*0'4 Vid in Sifistra O~ -CV
i

9'
TARATUL BULGAR

Constituirea statelor medievale române

Periodizarea și esența procesului

A Interpretează informațiile furnizate
de hartă,
▲ Enumeră formațiunile prestatale.
► Compară etapele de formare a sta­
telor medievale românești.
► Amintește-ți ce evenimente au avut
loc în anii 1324, 1330, 1359.
început încă în secolele VIII-IX, procesul de formare a statului
societatea medievală românească s-a încheiat în secolul al XlV-le
Durata îndelungată a acestui proces a fost cauzată de factori exten
dar mai ales de migrațiile popoarelor nomade tîrzii: maghiari, pecena
uzi, cumani și tătari, care s-au succedat în timp începînd cu sfirșî
secolului al IX-lea și pînă în secolul al XlV-lea.
Procesul formării statelor medievale românești poate fi divizati
două etape convenționale, identice după conținut, dar deosebite1
ceea ce privește cronologia desfășurării lor.
Prima etapă, începută prin formarea uniunilor de obști teritoriali
se caracterizează prin apariția în cele mai diverse regiuni ale spații
lui românesc nord-dunărean a multiplelor formațiuni teritoraal-poiit
ce: cnezate, jupanate, banate, voievodate etc., care se deosebea

46
 ~xma de organizare a puterii. Toate acestea mai purtau denu-
iteh se de țară, termen care le imprima formațiunilor în cauză un ca-
?■- statal. Cercetările arheologice au înregistrat vestigii ale mai
ter grupări compacte de așezări sătești, amplasate în complexe
ines 5
_ra e, delimitate sub aspect geografic și concentrate în jurul unor
fortificate. Formațiuni statale timpurii au fost și numeroasele
care și-au păstrat denumirea și configurația geografică și în
________ iec.ele cînd au făcut parte din statele medievale românești: Țara
■tcfor, Țara Hațegului, Țara Oltului, Țara Făgărașului, Țara Bîrsei,
fer= Maramureșului etc.
4 doua etapă se caracterizează prin unificarea formațiunilor sta­ Stema Transilvaniei
te -.impurii la nivelurile regionale intracarpatic, sud-carpatic,
MARELE-^-.-arpatic și la Dunărea de Jos. Ea s-a încheiat cu constituirea
DUCAT AL _>• . .■
lituanie» -• 5 3r medievale romanești.

Voievodatul Transilvaniei
3nmele informații despre organizarea vieții statale se referă la Colonizarea Transilvaniei
ic—anii din Transilvania. Descriind incursiunile maghiarilor în acest în secolele XII-XIII
te-*:jriu la începutCil secolului al X-lea, autorul anonim al cronicii secuii au servit drept avangardă
faptele ungurilor {Gesta Hungarorum) menționează trei voievo- militară pentru penetrația maghiară în
Transilvania;
ca:e (ducate): în Crișana, cu centrul în cetatea Biharea, avîndu-l - sașii, populație de origine germană
“r frunte pe Menumorut, în Banat (între Mureș și Dunăre) - du- (flandrezi, bavarezi, saxoni) - au fost
ihilia
carjl lui Glad, cu centrul la Keve (Cuvin); în Podișul Transilva- colonizați în cîteva valuri. Ei au fost așe­
- r de la Porțile Meseșului pînă la izvoarele Someșurilor - voie- zați în zonele Sibiului, Tîrnavei Mari,
wcdatul condus de Gelu, cu centrul, probabil, la Dăbîca. Au existat, Bistriței și Rodnei.
cesigur, și alte formațiuni în regiunile limitrofe, care n-au fost su­ în Î211 în Țara Bîrsei au fost aduși
cavalerii teutoni expulzați din Palestina,
cise invaziilor maghiare, de aceea n-au fost menționate de cro-
însă peste 14 ani, din cauză că voiau să
mcarul anonim. formeze un stat scos de sub autoritatea
informațiile cu privire la organizarea oastei, alcătuite din cavale- regelui Ungariei, ei au fost alungați.
-e. pedestrime și arcași, la sistemul defensiv în baza cetăților (sînt Colonizarea sașilor în Transilvania
=-i ntite șase fortificații), forța de rezistență a băștinașilor în fața este în strînsă legătură cu ocuparea
cuceritorilor maghiari atestă maturitatea politică și forța militară ale efectivă a regiunilor de către unguri.
Regii unguri aveau tot interesul să aibă
fcrmațiunilor statale menționate, vechimea existenței lor.
pe pămînturile recent cucerite locuitori
Sursele istorice de la Începutul secolului al Xl-lea, cînd regele cu o limbă deosebită de cea a localnici­
lievale romane^ ~ "9ariei catolicizate, Ștefan cel Sfînt, inițiază un nou val de cuceriri, lor, pentru a-i domina și stăpîni pe aceș­
r*ormează despre existența doar a două voievodate, cel din Crișa- tia din urmă; pe de altă parte, voiau, din
-a fiind integrat în voievodatul bănățean, condus de Athum, cu centrul rațiuni fiscale, să creeze centre de via­
a Morisena (Mureșana) pe Mureș, și voievodatul condus de Gyla ță citadină pe care să le poată apoi ex­
are a statuluiL QyUiay situat în regiunea intracarpatică, cu centrul la Alba-luliaMn ploata prin impozite.”
colul al XIV-le este menționat documentar un singur principe Mario Ruffini,
Istoria românilor din Transilvania
e factori exten 2 Transilvaniei - Mercurius,Vnărturie că, la timpul respectiv, exis-
gnian, pecene. _ ^ig voievodatul unitar aracestei țări. □ Determină cauzele colonizării Tran­
îpind cu sfîrșii silvaniei cu populații străine.
Desăvîrșirea unității politice a voievodatului Transilvaniei a avut □ Apreciază fenomenul colonizării
ioc în condițiile stăpînirii regalității maghiare. Regii maghiari au Transilvaniei.
oate fi divizat i c-omovat o politică de colonizare și de integrare a ei în structuri-
far deosebite
e statale ale Regatului Ungariei. Cu toate acestea, voievodatul
"-ansilvaniei a reușit să-și păstreze identitatea. Cucerirea Tran-
obști teritoriali
s Ivaniei de către Ungaria și politica colonială a regilor acesteia
giuni ale spații
ii teritoraal-poiil au subminat procesul firesc de constituire a ei într-un stat româ- •< Stabilește particularitățile constituirii
-esc independent. voievodatului Transilvaniei.
s se deosebea

47

Stema Țârii Românești
► Numește etapele constituirii statu­
lui Țara Românească.
► Descrie relațiile românilor cu regali­
tatea maghiară în procesul de con­
stituire a statului Țara Românească.
Cronica pictată de la Viena,
care reproduce o secvență
din lupta de la Posada.
Miniatură
A Descrie bătălia de la Posada, utilizînd
documentul și imaginea alăturată.
ACare este semnificația bătăliei de
la Posada?
ADistinge elementele specifice ale
vestimentației și armelor românilor
în raport cu cele ale ostașilor oastei
regale.
► Apreciază în ce a constat superiori­
tatea tactică a românilor în raport
cu oastea ungară.
48
Țara Românească
Diploma loaniților, ce datează din anul 1247, constată existența
la sud de Carpați a două entități statale - Țara Severinului, între
Mureș, Dunăre și Olt, și voievodatul lui Seneslau, la răsărit de ulti­
1
mul fluviu. în acest document se menționează că Țara Severinului
<t>
>
includea, în hotarele sale, alte cîteva formațiuni mai mărunte: cne­
■
<
zatul lui loan și Farcaș, Țara Litua cu cnezatul voievodului Litovoi și
Țara Hațegului. Se conturează astfel două începuturi statale ale
Țării Românești. O cronică munteană prezintă apariția ei drept ur­
mare a închinării „banoveților” Olteniei în fața voievodului de la Argeș,
din estul Oltului. Evenimentul datează din anul 1290 și este prezen­
tat ca un „descălecat” al Țării Românești prin Radu Negru (Negru
Vodă) din Făgăraș.
Unificarea entităților statale din dreapta și stînga Oltului s-a pro­
dus sub hegemonia voievodatului cu centrul la Argeș, realizîndu-se
către anul 1324, cînd, într-un document al regelui Ungariei Carol
Robert de Anjou, este menționat voievodul transalpin Basarab. în
izvoarele scrise ale vremii țară transalpină era numită Țara Româ­
nească, iar Basarab I a fost întemeietorul dinastiei Basarabilor, care
a guvernat acest stat timp de cîteva secole.
Suzeranitatea ungară a fost anihilată în 1330, cînd oastea rega­
lă a invadat țara lui Basarab I în vederea supunerii ei depline. în
lupta de la Posada oastea voievodului român a repurtat o victorie
strălucită asupra oastei lui Carol Robert de Anjou, consfințind inde­
pendența statală a Țării Românești. Suveranitatea țării a fost con­
solidată și prin instituirea, în 1359, a Mitropoliei Țării Românești în
frunte cu lachint. Sub urmașii lui Basarab I Țara Românească s-a
afirmat ca un factor activ în relațiile cu alte state vecine din sud-estul
Europei. O mare importanță pentru Țara Românească a avut stabili­
rea hotarului comun cu Țara Moldovei în primii ani de domnie a lui
Mircea cel Bătrîn (1386-1418).
Studiu de caz: Cronica pictată de la Viena despre
lupta de la Posada (fragment)
„Mulțimea nenumărată a vlachilor a alergat sus pe ripe din toate
părțile și a aruncat cu tot ce se poate arunca asupra armatei regelui,
care era în fundul depresiunii adînci a drumului, care nici nu se putea
numi drum, dar mai curînd navă strimtă, unde din cauza înghesuielii
cei mai puternici cai și ostași cădeau din toate părțile. Căci din cauza
urcușului abrupt nu se puteau urca contra vlachilor pe niciuna din
rîpele de pe amîndouă laturile drumului, nici nu puteau înainta, nici
nu aveau loc pentru fugă, fiind făcute acolo capcane.
A fost aici un foarte mare dezastru, căci au căzut o mulțime, care
nu poate fi numărată, de ostași și principi, și nobili [...] Căci vlahii au|
făcut pe mulți captivi atît răniți cît și din ceilalți, și au luat foarte multe
arme și haine prețioase ale tuturor victimelor, și bani în aur și argint, și
vase prețioase, și brîuri de sabie, și multe pungi purtătoare de groși și
mulți cai cu șele și frine, care pe toate le-au dus și le-au predat lui
Basarab voievod. ”
 lira Dobrogei
»tată existența Z-cnstituirea formațiunii statale între Dunărea de Jos și Marea „Basarab birui și goni din scaunul lor
/erinului, între l*eegră a fost precedată, de asemenea, de existența unor enti- de stăpînire o samă de juzi cari se adă­
răsărit de ulti-te eritoriale mai mici. Informațiile istorice, ce datează din seco- postiră la curtea regelui lor unguresc
Carol Robert. Acesta nu-1 vedea bine:
ra Severinulu toe X-XI, amintesc de unele căpetenii locale: Dimitrie, Gheor-
între altele și fiindcă, simțindu-se des­
mărunte: cne- jre Tatos, Sestlav, Satza (Sacea). Cert e că în regiune trăiau tul de tare, Basarab nu voia să plăteas­
dului Litovoi ș - = -uite grupuri etnice, care vorbeau „toate limbile”, dar majori- că birul de 7 000 de mărci de argint. I
jri statale ale cae-a o formau românii. Nucleul statului care s-a format aici l-a s-a întîmplat la 1330 lui Basarab o ne­
ia ei drept ur- —rsrituit Țara Cărvunei, menționată documentar în anul 1230, norocire: prietenul și ruda sa Mihail,
ui de la Argeș - componența Țaratului româno-bulgar al Asăneștilor. Peste cinci Țarul Bulgarilor, al cărui nepot ținea pe
o Domniță din Argeș, fu bătut la Vel-
i este prezen- =- cevine cunoscută și propria organizare bisericească în frunte
bujd, în părțile macedonene, și ucis de
Negru (Negri -itropolitul de Vama și Cavarna”. stăpînitorul Serbiei. Carol Robert crezu
-formațiile documentare ale vremii nu oferă o reconstituire că domnul românesc, lipsit astfel de
lltului s-a pro- e:ecvată a procesului de transformare a regiunii într-un stat aliatul său, va putea fi biruit și înlăturat
realizîndu-se autonom. Abia prin anii '40 ai secolului al XlV-lea este cunoscut răpede, puindu-se în locul lui un mai
Jngariei Caro -_-ele căpeteniei de aici - arhontele Balica. Frații acestuia, ascultător față de Ungaria.”
n Basarab. în ~--sodor și Dobrotici (DobrotițăȚ cu o mie de oșteni, au interve- Nicolae lorga,
3 Țara Româ- -■ de partea lui loan al V-lea Paleologul împotriva lui loan al Istoria românilor
sarabilor, care «'-ea Cantacuzjno în luptele pentru tronul bizantin. Cu titlul de
Constituirea Țării Dobrogei
respot”, conferit de loan al V-lea Paleologul, Dobrotici l-a suc-
oastea rega- :eiat la putere pe Balica, dispărut în 1347. Dobrotici este con- Prima etapă
ei depline. în e cerat întemeietorul Țării Dobrogei. în 1366 Dobrogea a ajuns Formațiunile prestatale din zona Du­
nării de Jos.
irtat o victorie irta cruciadei în frunte cu Amadeo de Savoia. Dobrotici a între- A doua etapă
asfințind inde- -jt relații cu Vladislav I, domnul Țării Românești. împreună cu Nucleul statului - „Țara Cavamei”
rii a fost con- ccmnul muntean, Dobrotici a contribuit la înscăunarea la Vidin sau „Țara Cărvunei”.
Românești în = -.arului bulgar Sracimir, încercîndu-se, astfel, a bara calea ex- Izvoarele îi menționează pe conducă­
nânească s-a cansiunii otomane spre Dunăre, loancu, feciorul și succesorul torii statului: Balica, Dobrotici, Ivanco.
! din sud-estu! _ Dobrotici, nu a reușit să reziste turcilor. în ajutorul Dobrogei A treia etapă
a avut stabili- = .enit oastea domnului muntean Dan I, care a murit pe cîmpul Din anul 1388, în timpul lui Mircea
cel Bătrîn, Dobrogea intră în compo­
! domnie a lui
:e luptă. Fratele său, Mircea cel Bătrîn, preluînd domnia Țării nența Țării Românești.
= :mânești, a realizat unirea Dobrogei cu Țara Românească. □ Compară procesul de formare a Do­
Z.pă 1417, Dobrogea a fost cucerită de otomani și încorporată brogei cu cel al celorlalte state ro­
-ceriului acestora. mânești.
! despre
;nt)
rîpe din toate
■matei regelui,
△ AUTOEVALUARE 1CȚI0NAR
oi nu se putea
:a înghesuielii Enumera premisele formării statelor medievale românești. Diploma loaniților - document
îăci din cauza emis la 2 iunie 1247 de regele Bela
Caracterizează etapele formării statelor medievale româ­ al IV-lea al Ungariei în beneficiul ca­
>e niciuna din
nești. valerilor ioaniți, chemați să protejeze
u înainta, nici regatul de năvălirile tătare. Diploma
Apreciază rolul factorului extern în procesul de constitui­
oferă informații privind societatea ro­
mulțime, care re a statelor medievale românești. mânească de la sud de Carpați, la
Căci vlahii au Nicolae lorga sublinia: „Dintre toate provinciile pe care scurt timp după invazia mongolă.
it foarte multe Țară transalpină - nume sub
le-a stăpînit Coroana Ungară, singura care sub unguri a care apare în documentele ungare
aur și argint, și
are de groși și I păstrat ca șef al ei un voievod este Ardealul. ” Țara Românească a voievodului Ba­
sarab.
-au predat lui | Explică cauzele constituirii specifice a Transilvaniei.

▲ Stabilește legătura dintre stema Mol­
dovei și legenda despre Dragoș Vodă.
Pictură reprezentînd
pe voievodul Dragoș Vodă trecînd
munții Carpați
50
Specificul formăr
Tării Moldove 9
Povestire pe scurt despre domnii Moldovei, de cînd s-a început Tara Moldov
în anul 6867 (1359)
„... anume Dragoș și a pornit cu drujina lui la vînătoare de fiare și au aflat sii
munții înalți urma unui bour și au pornit pe urma bourului prin munții înalți și 1
trecut peste plaiurile înalte, adică munții și au ajuns pe urma bourului la locuri i
șes și frumoase și au prins din urmă călări pe bour la un rîu, pe mal, sub o sald
și l-au omorît și s-au ospătat din vînatul lor. Și le-a venit de la Dumnezeu în inin
gîndul să-și caute loc de trai și s-au așezat aici și s-au unit într-un singur gînd
au hotărît cu toții să rămînă aici. Și s-au întors înapoi și au spus tuturor a lor a
despre frumusețea țării și despre izvoare, ca să se așeze acolo. Și drujina lori
lăudat gîndurile lor și au hotărît să se ducă acolo, unde fuseseră ei. ... Și au porn
ei din Maramureș, cu toată drujina și cu femeile și cu copiii peste munții înalț)
cînd tăind pădurea, cînd dînd pietrile în lături, și au trecut peste munți cu ajutoil
lui Dumnezeu și au ajuns la locul în care Dragoș ucisese bourul și le-a plăcut și s-a
așezat acolo. Și au ales din drujina lor un bărbat înțelept, anume Dragoș și l-a;
ridicat domn și voievod al lor. Și de atunci s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țar
Moldovei.” 1
Cronica moldo-ru»
I
Geneza Țării Moldovei -
Prima mențiune scrisă despre geneza statului Moldova este „Chl
nica Ungurilor ” a lui loan de Tîrnave - cancelarul și biograful rege'
lui Ungariei Ludovic I cel Mare (1342-1382). El prezintă Moldov.^
drept un teritoriu părăsit de locuitori din cauza vecinătății tătarilor
Populația ei ar fi sporit ulterior datorită voievodului Maramureșului
Bogdan, care, adunîndu-și românii din acest district, a trecut în ta .
nă în Moldova, supusă Coroanei Ungare. Trecerea lui Bogdan îi
Moldova este documentată de diploma regelui maghiar din 2 fe­
bruarie 1365. Bogdan a luat Moldova în stăpînire în urma unor lupt«t
crîncene cu Bale, fiul lui Sas, care, împreună cu trei frați, a fost sil
să se refugieze în regat.
Evenimentul a fost precedat de o amplă mișcare împotriva suzera ”
nității ungare. Pentru înăbușirea ei este trimisă oastea regală sub cor _
ducerea nobilului român din Maramureș - Dragoș, fiul lui Gyula di' Ț
Giulești, care a reușit să-i readucă pe „mai mulți rebeli români” su:
ascultarea regelui Ungariei. Toate acestea demonstrează că voievoda
tul Moldovei exista deja pînă la venirea lui Bogdan din Maramureș. *
Un alt izvor cronicăresc, de data aceasta de origine indigenă, int>
tulat „Poveste pe scurt despre domnii Moldovei de cînd a începu -
Țara Moldovei în anul 6867 (1359)”, întocmai ca și cronica maghiară
prezintă Moldova ca fiind pustie, aflîndu-se la marginea stepelor tătă
i.l H
rești. Pe vremea domniei regelui Ungariei Vladislav (în cronicile sen
se în limba română Laslău), tătarii ar fi năvălit în Ungaria. La izgon,
rea acestora din regat, apoi și din Moldova, ar fi participat și români
 ® Capitale „în timpul acestuia (Ludovic I), Bog­
mări Hotin@ • Orașe și tîrguri
© Cetăți
dan, voievodul românilor (Olachorum)
din Maramureș, adunînd pe românii
Cern Voievodatul Moldovei acestui district, a trecut în taină în Țara
dove Rădăuți <5®
® <Xc.„
Soroca Voievodatul Suceava
Țara Șepenițului
Moldovei, supusă Coroanei Regatului
Ungariei, dar din pricina vecinătății tă­
H Țara Vrancei
tarilor, de mai mult timp părăsită de lo­
Orhei Țara Tigheciului
cuitori. Și, deși a fost combătut adeseori
Baia* de oastea regelui, crescînd mult numă­
•Voroneț Căprian
rul românilor din acea țară, ea s-a consti­
itȚara Moldove °;
Tg.Neamț ©'Roman tuit în stat (in regnum est dilatata)."
Tighina
o. Din Cronica lui loan de Tîrnave
re și au aflat sui
□ Stabilește importanța acestui docu­
nunții înalți și a
ment pentru istoria Moldovei.
irului la locuri c
Cetatea Albă □ Prezintă semnificația anului 1359 în
mal, sub o sălci • Bîrlad
istoria Moldovei.
imnezeu în inim
un singur gînd «
> tuturor a lor Odobești
Și drujina lor Chilia
:i. ... Și au po
ste munții înalț Brăila
nunți cu ajutonj --RA ROMÂNEASCĂ Isaccea
e-a plăcut și s-
>e Dragoș și 1- '•foldovei la mijlocul secolului al XIV-lea
Dumnezeu, Țar
nea moldo-ruc^ ’ .'aramureș în frunte cu voievodul lor Dragoș. Acesta ar fi desco-
per* Voldova în timpul unei vînători de bouri (zimbri). Obținînd învoi-
n=a -egelui, Dragoș și ceata lui de vînători ar fi strămutat încoace
~3~ e și, astfel, „cu voia lui Dumnezeu a început Țara Moldovei”.
E.enimentele descrise s-au produs în vremea cînd în Ungaria
Dva este „Crc —ea rege|e viajiislay^aLiV-lea (1272-1290), ceea ce înseamnă
'°r m H9e == atunci a luat ființă și voievodatul Moldovei în frunte cu Dragoș.
rt j7- anu' 1^59 are în istoria Moldovei o cu totul altă semnificație
a a,ii tatan o- acea a Țntemejeni ei ca stat. în acest an s-a declanșat mișca-
aramureșulu „ :-entru anihilarea suzeranității ungare. în fruntea ei s-a plasat
3 r<RCU d - °dul Bogdan, venit din Maramureș. Mișcarea s-a încununat cu
ui Bogdan r depijnă/La 2februarie 1365 regele Ludovic I se resemnea-
lar din 2 fe __ eșecu| eforturilor sale de a ține în supunere Moldova și-i recu- Bogdan I (1359-cca 1365).
ma unor lupte .;Ei.e independența, datorată voievodului Bogdan./ Pictură contemporană
ați, a fost sili -r 3ce|ași an, -1359, voievodatul Moldovei a rezistat în fața unei expe-
Primul voievod de sine stătător al
: -Utafe polone.inițiate la chemarea unui oarecare Ștefan, înfrîntîn Moldovei. Respingînd încercările rege­
potriva suzera-
lr®e pentru tron cu fratele său Petru și refugiat în Polonia. Lupta cu lui Ungariei de a-și reinstaura suzerani­
igală sub con tatea asupra Moldovei, Bogdan I a reu­
tassa polonă a avut loc în Țara Șepenițului, la hotarul cu Polonia, și
lui Gyula dir =- -- soldat cu înfrîngerea polonezilor. șit să asigure independența noului stat
i români” sul și a dat prima dinastie de domni.
i că voievoda în timpul domniei lui, Moldova a în­
laramureș. F :rmarea hotarelor istorice ale Țării Moldovei ceput să-și extindă hotarele înspre nord,
indigenă, iuț­ sud și est. După moartea sa, el a fost
_a 1359 în hotarul de nord al Moldovei era deja integrată Țara urmat de fiul său Lațcu.
ind a începir Șecenițului, cu cetatea Hotin pe Nistru.
ica maghiară Intre voievodatul Moldovei și Țara Șepenițului se mai afla o veche □ De ce informațiile despre procese­
stepelor tăta­ -r—ațiune (voievodat) cu centrul la Suceava. Integrarea lor voievo- le politice din Moldova de la mijlo­
cul secolului al XIV-lea sînt mai să­
cronicile seri- uj Moldovei a format acea unitate teritorială, care, ulterior, în race decît cele privind Țara Româ­
na. La izgoni statului unitar moldovenesc, s-a numit Tara de Sus. nească din aceeași perioadă?
pat și români

51
 ► Identifică etapele constituirii statu­
lui medieval Țara Moldovei.
► Precizează schimbările teritoriale
care au avut loc în procesul de con­
stituire a Țării Moldovei.
Hrisoave domnești medievale
▲ Elaborează un discurs cu tema: „Is­
toria Țării Moldovei evocată în izvoa­
rele istorice din secolul al XlV-lea”.
ICȚIONAR
Descălecat - termen folosit de
cronicari pentru a descrie geneza
statelor medievale românești: Țara
Moldovei și Țara Românească. Se
admite, uneori, că au descălecat în
secolul al Xlll-lea Negru Vodă din Fă­
găraș, iar în secolul al XlV-lea Dra-
goș și Bogdan din Maramureș. Tra­
diția medievală a păstrat imaginea
celor menționați drept „întemeietori
de țară”. Analiza izvoarelor istorice
disponibile dezmint teoria „descăle­
catului” așa cum o prezintă croni­
carii.
~-52
Formațiuni teritorial-politice au existat, la fel, în regiunile Vranei
Tigheciului etc. O formațiune voievodală se constituise și în partea I
sud-est a spațiului carpato-nistrean, în teritoriile care multă vreme I
fost dominate de tătari. Aceștia din urmă au fost scoși de aici prin ari
1369, iar în anul 1386 este atestat documentar voievodul Constan *
contemporan al voievodului moldovearf Petru I Mușatin (cca 137|
cca 1392). Sub aspectul organizării bisericești, voievodatul lui Cei
stantin se afla în subordinea Mitropoliei Maurovlahiei, instituită pr
decizia Sinodului și Patriarhiei din Constantinopol, iar voievodatul IV
dovei - sub cea a Mitropoliei Rusiei Mici sau de Halici, din aceas
cauză fiind numit Rusovlahia. Existența concomitentă a celor doi
voievodate a durat pînă în toamna lui 1387, cînd hotarul Țării Mold
vei a ajuns la Nistru și țărmul Mării Negre. Așadar, statul unitar mole
venesc s-a constituit în hotarele sale istorice către anul 1387. în cor
ponența lui voievodatul lui Constantin alcătuia Țara de Jos.
i Unificarea politică a fost urmată de cea bisericească, institui
qu-se Mitropolia Moldovlahiei (1401)/
Studiu de caz: Unitatea etnică românească
în anul 1393 Roman Voievod, „marele singur stăpînitor, din mila lui Dumrl
zeu domn, stăpînind Țara Moldovei...”, folosește în actul solemn de închina
față de regele polon Vladislav lagello titlul: „Noi, Roman voievod al Moldovei!
moștenitor al întregii Țări Volohe de la munți pînă la țărmul mării.” Al doiJ
element al titlului atestă extensia sa teritorială, Moldova devenind „o nouă Ța
Românească”. Peste mai bine de două secole, cronicarul moldovean Grigol
Ureche va vorbi despre o teorie care circula în vremea lui în mediul colegilor s|
cărturari de la miazăzi de Carpați. Conform acestora, la origine, ar fi existat
întinsă „Vlahie” (Țara Românească), care cuprindea toate teritoriile locuite (
români („scriu că au fost tot un loc și o țară...”), din care s-au desprins ulteri
atît statul dintre Carpați și Dunăre, cît și, mai apoi, cel dintre Carpați și Nist
Teoria despre întinsa „Țară Românească” (Valahia) s-a născut ca expresie
conștiinței originii comune, romane, a românilor în Evul Mediu.
AUTOEVALUARE
Caracterizează lupta pentru independență a Țării Moldove?
Alcătuiește un eseu cu tema: „Obținerea independent _
Țării Moldovei”, prezentînd:
I
- evenimentele petrecute în Maramureș;
- plecarea lui Bogdan și luptele purtate împotriva regi
*
lui Ungariei.
Indică izvoarele în care se relatează despre statul romi
nesc de la răsărit de Carpați.
gSunitatea etnică
’*^<eflectată în denumirile
îatuHuiSstatelor medievale românești
instituită pri
evodatul M
i, din acea POLONIA MARELE
a celor do DUCAT AL
I Țării Mold âernăuți Hotin LITUANIEI
unitar mold ©
1387. în co Șiret
4/ O / Soroca
Jos. Rădăuți O
;că, institui 6°
©Baia

ă Bistrița
Cluj
mila lui Dum -y Tighina
in de închin t A
I al Moldovei . bA S Miercurea Ciuc
Sighișoara® 1 Cetatea Albă
mării.” Al doil ©
id „o nouă Ț Mediaș Tg.Secuiesc
Făgăraș © ;
dovean Grig Timișoara ©
diul colegilor Sibiu Brașov
> O Chilia
5, ar fi existat
oriile locuite
lesprins ulteri Argeș © Cîmpulung
arpați și Nis CTîrgoviște Emsala
I ca expresie ©
Severin N GROVLA H | A
(Vaîahia Superioară) o
București
O
Giu Dîrstor Q
Turnu
© Cetăți OTOMAN
IMPERIUL
Țării Moldove . spațiului etnic și politic românesc
ndependentt
Denumiri comune ale statelor medievale
ro mânești și sensurile lor
ipotriva rege Menționarea de către sursele istorice în aceeași regiune carpa- ▲ Amintește-ți semnificația termenu­
■c-canubiană a „țării Balak” în secolul al IX-lea și a „poporului din lui vlah. Stabilește legătura dintre
acest termen și harta de mai sus.
—ceriul Roman” în secolul al Xl-lea demonstrează că noțiunea de
e statul rome _ ^ig/yțghjg echivalentă cu cea de Țara Românească sau „țară ◄ Prin ce se explică utilizarea nume­
L x_ ată de români”, a apărut cu mult înaintea formării statelor me­ lui Vlahia pe teritoriul Peninsulei
re-ale românești și avea un caracter, în exclusivitate, etnic. Formați- Balcanice?
e statale timpurii, care s-au constituit în diferite regiuni ale spațiu-
u etnic românesc, erau separate doar din punct de vedere teritorial
|s politic. După unele mărturii, pe timpuri, pe locul unde sînt menționate

53
► Descifrează semnificația termenu­
lui Valahia/Vlahia.
► Selectează argumentele care con­
firmă unitatea etnică a Moldovei și
Țării Românești.
Valahia văzută de străini.
Gravură dintr-o cronică germană
► Ce denumiri au fost specifice state­
lor românești și care este istoricul
apariției lor?
► Demonstrează unitatea etnică a ro­
mânilor în baza denumirilor statelor
medievale românești.
54
Codrul Vlăsiei și Vlașca din Cîmpia Română, au existat două Via
autonome, adică două țări românești. Insulele de viețuire româneas
din Peninsula Balcanică se numeau și ele Vlahii: Vlahia Mare (Tesalii
Vlahia Mică (Anatolia și Acarnania), Vlahia de Sus (Epir) ș. a.
în istoriografie este demonstrat că și după formarea statelor m
dievale românești în sursele străine este atestată denumirea de V
lahia-Vlahia, atribuită uneori întregului spațiu al Transilvaniei, Ță
Românești și Țării Moldovei, iar în alte cazuri utilizată doar pent
desemnarea statelor românești extracarpatice. Fiind entități politic
separate, aceste Valahii/Vlahii erau deosebite prin calificativele Mar
Superioară ș. a., cînd era vorba despre Țara Românească, și Mic
Inferioară - despre Țara Moldovei. Cancelaria Patriarhiei ecumer
ce din Constantinopol numea Țara Românească Ungrovlahia, ac
că Vlahia dinspre Ungaria, în timp ce pentru spațiul de la est d
Carpați a folosit două denumiri - Maurovlahia (Valahia Neagră)
Rusovlahia (Valahia dinspre Rusia), pentru ca din 1401 să fie de
semnată Moldovlahia (Țara Românească a Moldovei).
Moldova, așadar, era o Valahie, întocmai ca și Țara Româneas
că de la sud de Carpați, deci ea, sub aspect etnic, era o țară romi
nească, o țară a românilor, o țară populată de români.
Unii istorici străini, pentru a nega vechimea numelui etnic al pope
rului român și unitatea lui etnică, au încercat să demonstreze că ter
menul Țară Românească și-ar avea originea în secolul al XVII-lea ș
este o simplă traducere a denumirii Valahia și că el s-ar referi doar I
statul dintre Carpații Meridionali și Dunăre, numit oficial Ungrovlahia^
în timp ce statul est-carpatic se numea Țara Moldovei. A fost invente
tă și o teorie eronată despre formarea și existența a două popoare -
român în Ungrovlahia - Țara Românească și moldovean - în Moldc
va, ceea ce nu corespunde adevărului. în izvoarele străine pentr.
Moldova, ca și pentru Țara Românească, sînt utilizate aceleași deno
miri - Valahia și Vlahia.
Iezuitul ungur Ștefan Szănto, care prin secolul al XVI-lea a trăi
multă vreme în Țara Românească, menționează că băștinașii îș
numeau țara Romandiola și Romariiola, adică România.
Marele istoric român Nicolae lorga a demonstrat că romanitate:
orientală, după retragerea aureliană, a fost segmentată într-un și
de Romanii, care reprezentau, în esență, formațiuni teritoriale, unde
își continuau traiul daco-romanii, considerîndu-și țările lor ca părț
ale fostului Imperiu Roman. Numite de străini Valahii/Vlahii, acest;
Romanii erau, așadar, țări românești. Statele medievale româneșt
constituite în urma unificării Romaniilor, erau numite cu același nume
ca și al poporului care le locuia.
Formarea statelor medievale românești a marcat doar o treaptă i
procesului formării statului la români. în virtutea mai multor factori
printre care și cucerirea Transilvaniei de către Regatul Ungariei, sta
tul unitar român s-a constituit însă mult mai tîrziu - în epoca modernă
Denumiri specifice
Unitare sub aspectul etnic, dar separate sub cel politic, statelf
medievale românești se deosebeau după denumirile specifice, îi
esență ele fiind politice sau politonime.
ît două Via' rea Transilvania a voievodatului intracarpatic, cunoscută din
î româneasJtea _ a Xll-lea, provine de la termenul Ultrasilvana, prezent în izvoa-
1are (Tesaliafee- are mai vechi, ambele denumiri însemnînd „țara de dincolo
ș. a. & zăcere', drept punct de reper al orientării fiind Panonia, unde a fost
i statelor rrsr--» sstjI maghiar și de unde au pornit cuceririle voievodatelor tran-
mirea de VMbere'e în izvoarele maghiare scrise și în cele papale, Țara Româ-
ilvaniei, Țătoscă a fost numită multă vreme terra transalpina, adică „țara de din-
i doar pe’ntear x nunți”, alături de Valahia (Superioară, Mare ș. a.). Moldovenii
itități politici - -- statul de la sud de Carpați Muntenia, denumirea aceasta (Mul-
;ativele Marss. s =. nd circulație și în Polonia. în izvoarele interne statul muntean
iscă, și Mir.^- - -. -: Ungrovlahia, adică Țara Românească dinspre Ungaria. De-
liei ecumenr- ~ n== a provenit, probabil, de la acea a Mitropoliei Ungrovlahiei insti-
rovlahia, adt::- = zată definitiv în anul 1359. Statul dintre Carpații Meridionali și
de la est dC v ;*=■ prezintă, astfel, unicul caz cînd denumirea oficială a lui cores-
a Neagră) fcroee cenumirii etnice - Țara Românească.
)1 să fie ds r ceea ce privește statul românesc de la răsărit de Carpați, în izvoa­
re - -achiare de la mijlocul secolului al XlV-lea, apoi de la sfîrșitul Roman I (1392-1394).
Pictură contemporană
Românea» : . j al XlV-lea, și în cele interne, el se numea Țara Moldovei. Aceasta
o țară rom&s. = sacar, denumirea oficială a lui. Realitatea respectivă dezminte teo-
r= - —arii în cadrul acestui stat a unui popor deosebit, care s-ar fi numit
itnical popor- : :: enesc, întrucît, sub aspectul etnic, Țara Moldovei era un stat
»treze că tewc - resc, adică românesc era și poporul ei. Moldoveni se numeau
al XVII-lea ș - - s* oare erau supuși ai Țării Moldovei.
referi doar
Ungrovlahia ■e cronologice
fost invent?
lă popoare - • *-*0 - este menționată Valahia, cu centrul în orașul Șiret.
i - în Moldo ■ 360-1365 - este amintită, în cîteva rînduri, Țara Moldovei.
răine pentn Cronicarul loan de Tîrnave îi menționează pentru prima dată pe
eleași denu- moldoveni (moldavos).
- 36S1370 - voievodul Lațcu se autointitula „duce (voievod) moldovean din
țara sau națiunea Valahiei”.
71-lea a trăi
• 387 - domnul Petru I Mușatin se intitula „voievod moldovean”, din țara
)ăștinașii îș
Valahia. Tot atunci „boierii cei mari ai marelui domn Petru voie­
i.
vod al Moldovei” exprimau voința „tuturor celorlalți boieri ai Țării
romanitate; Valahia”.
ă într-un și • 392-1393 - domnul moldovean Roman I, intitulîndu-se „voievod al Mol­ Uricul din 30 martie 1392,
:oriale, unde dovei”, identifica statul pe care îl conducea cu „întreaga Țară de ta Roman I, care consemnează
lor ca părt Volohă din munte și pînă în țărmul mării”. realitatea extinderii Moldovei
lahii, acesP de la munte pînă la mare.
5 româneșt
oelași nume

■ o treaptă e
► Interpretează și evaluează informațiile privind denumiri­
ultor factor
ngariei, sta- le comune ale statelor medievale românești.
;a modernă ► Clasifică denumirile atribuite Țărilor Române în baza prin­
cipiilor: politico-geografice și etnice.
► Identifică factorii care au determinat apariția denumirilor
specifice Țărilor Române. Etnonim - nume al unui popor.
Jitie, statele
Politonim - nume al unei identi­
jpecifice, îi ► Demonstrează unitatea etnică a românilor în baza denu­ tăți statale și al comunității supuși­
mirilor statelor medievale românești. lor ei.
 Similitudini si sincronisme 5

în procesul de formare
a statelor medievale românest s

► Determină legătura cauzală între
. -— —termenii: obște sătească, cnezat,
. jupînat, banat, voievodat, țară, for­
mațiune statală și explic-o într-un
scurt discurs.
-• - ► Stabilește criteriile în baza cărora
se pot desprinde similitudinile și
----- deosebirile pe care le prezintă rea­
litatea istorică cu privire la înteme­
ierea statelor medievale românești.
► Enumeră toate elementele comu­
ne proceselor de constituire a sta­
telor medievale românești.
4144 lAf« MVa1 .
t« yA» .
C^C^. %nil tânjind**
fim nați . tn***’* iflUohul
' » /7,
tahiaMljU , JiatlaVll-.
ffnhtainaa maiftalua • tuukfa z.
tțillfiȚfrnj? , CuUU^mL jlyiu.m.Ji,,-
„Vmt .
«ȚX y*î . k.*u<
T«JlJ
Pagină din Letopisețul Țării Moldo­
vei de Grigore Ureche
• La finele primei epoci a migrațiilor, consumate prin anihilare
caganatului avarilor, la sfîrșitul secolului al Vlll-lea, în spații
nord-dunărean a intervenit o perioadă de acalmie și de stabilitat
demografică. Ea a durat circa un secol și nu a fost periclitată ni
chiar de extinderea pe o porțiune neînsemnată de teritoriu din stîr
ga Dunării a Primului Țarat Bulgar, care a exercitat anumite influer
țe asupra evoluției societății românești. Evoluția proceselor fire?
de dezvoltare a societății românești a fost stăvilită esențial doar d
valul migratorilor tîrzii, început de maghiari (sfîrșitul secolului e
IX-lea) și continuat de pecenegi, uzi, cumani și tătari.
• Noul val al migrațiilor nomade a surprins poporul român pe de
plin format, locuind un teritoriu stabil, relativ bine conturat, mențic
nat în izvoare drept „Țara Valahă” (Valahia), adică țara locuită 0-
valahi (români).
• Modificări esențiale s-au produs sub aspectele economic, de
mografic și social. Perioada se remarcă și prin începutul procesul,
de organizare statală în societatea românească.
• Nucleul primar al organizării societății românești a fost obște
sătească. Procesul propriu-zis al organizării teritorial-politice în sc
cietatea românească a început prin crearea uniunilor de obști. î
funcție de forma de organizare a puterii (în frunte cu un cnez, jude
jupan, ban, voievod), acestea se numeau cnezate, jupanate, bam
• te, voievodate. Toate însă erau numite cu un termen comun - țari
ceea ce le imprimă caracterul de formațiuni statale timpurii.
• (/-»s *
• Unificarea formațiunilor statale timpurii la nivelul unor regiu'
delimitate geografic (intracarpatică,« sud-carpatică, est-carpatică ș
dintre Dunărea de Jos și Marea Neagră) a constituit esența cele
de-a doua etape a procesului. S-au format statele medievale romă
nești: voievodatul (Țara) Transilvaniei, Țara Românească, Țar.
Moldovei, Țara Dobrogei.
• Voievodatul Transilvaniei s-a constituit în baza voievodatele
atestate în izvoarele scrise de la începutul secolului al X-lea, dar c.
vădite rădăcini în secolul precedent. Definitivarea formării voievo
datului unitar s-a produs între începutul secolului al Xl-lea și anu
1111, cînd este atestat unicul principe al Transilvaniei, Mercurius
Transilvania se afla deja sub stăpînirea Regatului Ungariei. Domn
nația maghiară, politica regalității maghiare de aservire socială ș
spirituală a populației românești autohtone a stopat procesul fires:
de organizare a Transilvaniei într-un stat românesc independent.
• Țara Românească unitară s-a constituit în baza celor două țări -
Țara Severinului, de la vest, și voievodatul lui Seneslau, de la est de
Olt -, atestate documentar în anul 1247, acestea fiind caracteristice
etapei avansate a procesului de asociere în hotare comune a mai mul-

56
 —м

a fcrzjs'’ autonome, care s-au format și au existat înaintea anului 1247.

nsmc»... —
= cmânească unitară s-a format prin supunerea Țării Severinului
voievodului de la Argeș, din stînga Oltului. Evenimentul s-a
IY1 O :ls se Prea Poate în anul 1290, așa cum se menționează în croni-
■ ■ ■ « ■ ч : - —eme. Documentar însă Țara Românească este atestată în 1324,
jsr: r~ 5 menționat unicul voievod transalpin Basarab I.
nest >
_a ora primei atestări documentare Țara Românească depin-
Regatul Ungariei. încercarea regelui Ungariei Carol Robert
_ seri Țara Românească s-a finalizat cu înfrîngerea dezastru-
:e la Posada și obținerea independenței statale depline a țării
■ir, or.ik.ir, snro-se de Basarab I.
э în soat ara Moldovei a avut ca punct de reper voievodatul din valea
ie stabilit i"4" ’^°'d°va cu centrul la Baia, care s-a format, în frunte cu voie-
ericlitată nix *' $га9°§’ 'n penultimul deceniu al secolului al Xlll-lea. Teoria Stema orașului Baia
oriu din sfC-sscâ,ecatu'u'” Moldovei printr-un voievod coborît din Maramureș
mite influ n are ac°Perire documentară și a fost emisă prin preluarea de
^selor fir 3 cătuitorii primelor cronici indigene a informației contradictorii
itial doar ”i=r folclorică locală și din scrierea cronicarului maghiar loan
ooooi I ■ -e ~mave. Initial voievodatul moldovean reprezenta una din nume-
-.i-rS formațiuni tentorial-pohtice similare. Apariția acestui voievo-
» . и e-s:e considerată drept un început al statului moldovenesc.
. „ ,. • - anul 1359 nu este întemeiata Tara Moldovei, ci a fost obtmuta
.’ , г :-:zndenta statala și s-a realizat consolidarea teritoriala a voievo-
a locuita a .. . : . T . . , .... ... ,.
shl _ Moldovei, prin includerea formațiunilor similare din regiunea
Dnomic d -‘3 a ȘePenițu'ui cu cetatea Hotin pe Nistru. Voievodatul
। ’ । ■tocovei în noile sale hotare a constituit ceea ce, în componența
p uu - moldovenesc unitar, avea să se numească Țara de Sus.
fost obște- * ~in^carea deplină a spațiului carpato-ponto-nistrean în hota-
_"ui stat unitar s-a efectuat prin extinderea politică a voievoda-
litice în so- ’
Moldovei (Țara de Sus) peste voievodatul din partea de
de obști. îi “
est a teritoriului (Țara de Jos), atestat documentar în 1386, dar
cnez, jude
stent deja către toamna anului 1387. Unificator al statului a fost
7afe, bana
rodul Petru I Mușatin (cca 1376-cca 1392).
nun - țară Cetatea Sucevei (Cetatea de Scaun)
^nă la Țara Dobrogei a existat Țara Cărvunei, atestată la 1230.
jrii. ridicată de Petru I Mușatin
Г": -eietor al Țării Dobrogei este considerat „despotul” Dobrotici. Ajun-
nor regiun
șrc în stăpînirea domnului Țării Românești Mircea cel Bătrîn, Țara
;arpatică ș
Ztxrogei a fost cucerită apoi de turci, astfel încetîndu-și existența.
sența cele
• Separate politic și avînd denumiri specifice, statele medievale
vale româ-
--anești erau considerate de străini părți ale unei Valahii/Vlahii -
ască, Țara
Românești. Aceste denumiri au un conținut etnic și demonstrea­
ză că sub aspectul respectiv statele erau unitare, fiind populate de
evodatelo-
iru și același popor -poporul român. Denumirile de moldoveni, mun-
lea, dar cu
ardeleni etc. provin de la numele țării sau statului unde trăiau
arii voievo
— ânii. Teoria despre un popor moldovenesc, care s-ar fi format și
'ea și anul
=- ~ existat concomitent cu poporul român, este eronată.
Mercurius
• Țările Române au avut o viață economică comună, rezultat al sim-
riei. Domi-
:czei dintre factorul uman și cel geografic, care ar fi putut determina de
socială ș
z~ouriu și o unitate politică. A existat, de asemenea, o puternică conștiin- ◄ Alcătuiește un plan detaliat pentru
esul firesc tema: „Similitudini și sincronisme
z a unității de neam, o viață confesională caracteristică tuturor români-
Dendent. în procesul de formare a statelor
cr nstituții similare, o convergență politico-militară, aceeași limbă. Și to-
jouă țări - medievale românești".
-_s un stat al tuturor românilor nu s-a constituit în epoca medievală,
5 la est de ◄ Explică pluralitatea statală româ­
ce-'Ttnj că asupra elementelor interne de unitate au prevalat anumite nească, indicînd factorii ce au favo­
■acteristice
a mai mul- stzații politice și economice, datorate, în fond, factorului extern. rizat-o.

57

► Alcătuiește un comentariu la tex­
tul alăturat după planul de mai jos:
Introducere:
- definirea naturii documentului;
- prezentarea autorului;
- o scurtă descriere a contextului is­
toric și a evenimentelor ce permit înțe­
legerea textului documentului;
- analiza punctelor esențiale din text,
care pot servi și ca plan de idei pentru
comentariu.
Comentariul propriu-zis:
- expunerea esențialului în baza unui
plan de idei;
- comentarea evenimentelor evoca­
te în text.
Concluzii:
- evidențierea importanței documen­
tului pentru istoria Moldovei.
Studiu de caz: Prima mențiune documentară
despre Țara Moldovei
„Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoștința tut^j
ror că întorcîndu-se căutarea privirii noastre spre viteazul bătrîn BaP®
fiul lui Sas, voievodul nostru maramureșean... și rechemînd în amiri
rea înălțimii noastre nemăsuratele lui slujbe... în tot timpul de cînd s-
alăturat necesității noastre ...încît părăsindu-și și lăsîndu-și în urni
părinții săi scumpi și foarte multe rude ca și toată averea lui, a venit dL__
Țara noastră Moldovenească în Regatul nostru al Ungariei... Iar noi|
[Drept răsplată pentru toate] am dăruit și am hărăzit pomenitului vosL
vod Bale și, prin el, lui Dragoș, Dragomir și Ștefan, frații lui buni,
tuturor moștenitorilor lor și urmașilor lor, ca să le stăpînească, în acW
leași adevărate și vechi hotare, în care au fost ținute și stăpînite pîw
acum, fără vătămarea drepturilor altora, moșia numită Cuhea, ce
află în țara noastră a Maramureșului, cu păduri și munți, și orice arțir^H
de ele, ori cum s-ar numi, trecute în mîinile noastre regești de la voievt^B
dul Bogdan și fiii săi, necredincioși învederați ai noștri, pentru blesM
mata lor vină de necredință, din aceea că acel Bogdan și fiii săi, fulgj
rați de diavolul, dușmanui neamului omenesc - care, rănindu-le gre^H
inima cu săgețile (sale) înveninate de viclenie și înșelăciune, i-a îndenBr
nat de mai multe ori să se abată de la calea adevărului - plecînd
ascuns din zisul nostru Regat al Ungariei în sus-pomenita noastră Țar^H
Moldovenească, uneltesc să o păstreze spre paguba maiestății noas­
tre; (drept care noi), pentru ca nebunia lor să nu fie cumva pilda altora
am lipsit și despuiat cu totul, ca pe niște nevrednici, pe acel Bogdan șBP
fiii săi sus-ziși de sus-numitele moșii.”
Diploma regelui Ungariei Ludovic I din 2 februarie 136jfg—

ICȚIONAR UTOEVALUARE
Diplomă regală - act emis de
cancelaria unui regat (în cazul de ► Interpretează friza cronologică.
față - Regatul Ungariei) și confirmat
prin semnătura și sigiliul regal. ► în baza informațiilor din friză compară procesele de constitua
Cuhea - moșie din Maramureș, re a statelor medievale românești.
care a aparținut voievodului Bogdan
și neamului său. Secole
Ani
X XI XII XIII XIV

voievodate voievodat unitar voievodat autonom în componența

Transilvania Regatului Ungariei

Țara cnezate, voievodate, voievodat unitar voievodat unitar independera “

Românească "țări" autonome 12'47 1290 1324 1330

formațiuni teritorial-politice voievodatul Moldova

voievodatul
Țara Moldovei autonome 1340 Moldova
1283
independent Țara J
Moldova! -Jz
1359 unitară I
13*87 I

formațiuni teritorial-politice
Dobrogea autonome ȚaraCărvunei ii? Țara Dobroge I me
 Organizarea internă
Țărilor Române
imînd în amin
ipul de cînd s4
ndu-și în urm
a lui, a venit
jariei... Iar noii
□menitului voii
frații lui buni, I
nească, în aci
?i stăpînite pîrl
ă Cuhea, ce si
:i, și orice ar țirl
îști de la voievl ◄ Ce știi despre instituția centrală
(domnia) în Țara Românească și
i, pentru blestl
Moldova?
i și fiii săi, fulgi
◄ Explică termenii: ban, vornic, stol­
rănindu-le grei nic, vistiernic, logofăt, paharnic, spă­
tiune, i-a înderl tar, portar, hatman, comis, postelnic.
ilui - plecînd p| □ Scrie un eseu despre rolul dregă-
lita noastră Tal■ toriilor enumerate mai sus.
maiestății noasț- Domnesc. Sala tronului. Muzeul de Istorie din Suceava
mva pilda altoie
5 acel Bogdan Domnia
Regimul politic al Țărilor Române a evoluat chiar de la început Organizarea administrativ-teritorială:
2 februarie 136^-9 forma monarhică, caracteristică tuturor statelor feudale, dar cu Moldova - ținuturi;
Țara Românească - județe;
râsături proprii, specifice societății românești.
Transilvania - districte, scaune, co­
in urma reunirii în hotarele politice unitare a numeroaselor cnezate, mitate.
•ce vodă te și a altor formațiuni teritorial-politice, s-a produs un transfer
ce outere din partea căpeteniilor acestora către un conducător unic, Organizarea orașelor:
Moldova - șoltuz, 12 pirgari;
tre continua să se numească voievod, cu atribuții preponderent mili-
Țara Românească - județ, 12 pirgari;
e. Din ultimele decenii ale secolului al XlV-lea în Moldova și Țara Transilvania - jude, 12 jurați.
-omânească ei au început a se numi domni.
Titlul de domn a fost preluat în limba română din cea latină - do-
nus, atribuit împăraților romani. Moștenind tronul sau fiind aleși de
eledeconstitu.-~.Q boieri, domnii Țării Românești și ai Țării Moldovei erau unși la
Oomnie de către mitropoliții țării, astfel ei considerîndu-se domni „din
r a lui Dumnezeu”. Prin urmare, puterii domnești i se imprimau în-
--------,—rț.îiri divine. Sub influența bizantină titlul domnilor români era prece-
Jtonom În componența de particula ,,/o”, ceea ce însemna „cel ales de Dumnezeu”. Te­
stului ungariei eretic, domnii români se bucurau de o putere absolută. La baza ei
lievodatunitarindepende-«^’.ea dreptul lor de stăpîni ai întregului pămînt din țara pe care o □ Plasează în schemă, în ordine ie­
•30 conduceau (dominium eminens) și o considerau drept moșie a lor, rarhică, instanțele judecătorești:
Ca'.ă în folosință boierilor și altor posesori de pămînt (mănăstiri, bise- - sătească,
ova
voievodatul Ec obștile sătești etc.), fapt pentru care aceștia trebuiau să slujeas- - seniorială,
1340 Moldova
independent —județeană, ținutală și a comitatului,
Mqldov<^£
1359 — domnească.
Ca și orice moșie, domnia era transmisă prin moștenire descen-
Oenților din dinastia Basarabilor în Țara Românească și a Bogdă- ◄ Comentează informația despre orga­
i -IM? Țara Dobrogereștifor, apoi Mușatinilor în Țara Moldovei. După instaurarea, la mij- nizarea internă a Țărilor Române.

59
► Caracterizează prerogativele (execu­
tive, judecătorești, legislative, milita­
re) ale domnului în Moldova și în
Țara Românească.
► Demonstrează rolul sfatului dom­
nesc în procesul de centralizare a
puterii.
„Stăpîn de drept divin, ocupînd tro­
nul numai «din mila lui Dumnezeu», vo­
ievodul era, în primele două secole
de viață statală românească, urmașul
întemeietorului țării; familia sa - înain­
tașii, colateralii și urmașii - formau di­
nastia țării...
Din adolescență, uneori chiar din
copilărie, fiii domnului participau, ală­
turi de părinții lor, la conducerea țării,
pregătindu-se, astfel, pentru momentul
cînd unul din ei era chemat să preia
moștenirea tatălui său.
în ceea ce privește modul de succesi­
une la tronul țărilor române în vremea
cînd ele erau conduse de «vechile di­
nastii naționale» - Basarabii și Mușati-
nii -, exista un sistem ereditar-electiv,
spre deosebire de monarhiile de tip cla­
sic, apusean, în care tronul era moștenit
de primul copil al suveranului decedat”.
„... în unele cazuri, voievozii legiti­
mau pe unii dintre fiii născuți din legă­
turi extraconjugale, fie pentru a asigura
moștenirea tronului, fie pentru a întări
familia domnitoare, fie, în fine, din mo­
tive de ordin personal. Esențial rămîne,
însă, faptul că toți acești fii - legitimi,
legitimați și nelegitimi - puteau pretin­
de să fie aleși de către «stări»”.
Ștefan S. Gorovei,
Mușatinii
□ Apreciază modul de succesiune la
tronul Țărilor Române. Care sînt
consecințele acestei succesiuni?
locul secolului al XVI-lea, a suzeranității otomane, această practi
a fost, treptat, subminată. Domnul era comandantul oastei țării
judecător suprem, unicul legiuitor și șef al administrației întregi
stat, implicîndu-se și în afacerile bisericești.
O evoluție deosebită a cunoscut instituția voievodală din Tram
vania, unde prerogativele voievodului au fost limitate în favoar
puterii regelui Ungariei.
Sfatul Domnesc
în Țara Românească și în Moldova relațiile dintre domnie și!
pușii săi, dar mai ales dintre aceasta și stăpînii de pămînt, se baz
pe aceleași principii de suzeranitate-vasalitate ca și în alte st;
feudale. Conform lor, vasalii suzeranului trebuiau să-i acorde aju
(auxilium), de regulă militar, și sfat (consilium). Ca formă de exei
tare a celei de a doua obligațiuni, în Țara Românească și în Mok
va era Sfatul boierilor sau Sfatul Domnesc. în componența lui intr
boieri de vază, reprezentanți ai înaltului cler și deținători de fun
executive (dregătorii) din aparatul de conducere. Un sfat similar
nobililor exista și pe lîngă voievodul Transilvaniei.
Sfatul Domnesc avea largi atribuții (administrative, judecător©
etc.). Decizia lui însă purta doar un caracter consultativ, ultimul c
vînt aparținîndu-i domnului. în condiții specifice, cînd trebuiau lua
decizii de importanță majoră pentru țară, pentru împărțirea respo
sabilităților colective erau convocate consiliile domnești lărgite, n
mite Adunarea Țării, asemănătoare cu Congregația generală a n
biților din Transilvania și Adunările de stări din Europa Occidenta
în Țările Române însă adunările colective nu se întruneau sistem
tic, ci doar de la caz la caz. Și în adunările țării rolul hotărîtor apa;
nea domnului și deținătorilor înaltelor dregătorii. Multe din acest;
au fost preluate de la Imperiul Bizantin. De exemplu, de origine 3*-
zantină erau dregătoriile logofătului, vistiernicului, probabil, a corri
sului și cea a spătarului. Întrucît Țara Românească și Moldova a^_-
folosit ca limbă de cancelarie slavona veche, unele denumiri s’,ir
dregătorilor au preluat forma slavonă (vornic, stolnic, clucer etc.®1
fără ca aceasta să însemne că erau de origine slavonă.
La sfîrșitul secolului al XV-lea-începutul secolului al XVI-lea, und®®=
dregători din Țara Românească și Țara Moldovei li se atribuie tit#®"
de „mare” („vel” de la slavul „velikii”). Astfel, în Moldova la începi~:
primii dregători au fost marele vornic și portarul de Suceava, iar înF-—
doua jumătate a secolului al XVI-lea marele logofăt. Dregătorii era®
răsplătiți cu „milă domnească” prin danii de ocine, scutiri de dări sa55- :
li se transmiteau unele venituri domnești. Ei se numeau de căti
domni, care îi schimbau sau îi confirmau din nou în funcție. Aceștț"
depuneau jurămînt de credință față de domn și primeau de la el u₽r'-
caftan și alte însemne.
Pe măsura perfecționării puterii centrale, s-a dezvoltat și apara=' :
tul de stat, prin desemnarea unor subalterni ai marilor dregători (Io®2' '
gofătul, vistiernicul al doilea, vistiernicul al treilea, logofeței, vistiertt- -
nicei etc.). Dregătoriile centrale erau de curte și își aveau exponen®” '
ții în structurile administrativ-teritoriale.
ceasta practic^ - .nizarea administrativ-tentonala
il oastei tării |
rației întregul -~cesul unificării politice a micilor formațiuni statale a fost însoțit
st constituirea structurilor teritorial-administrative:/24 de ținuturi în
ală din Transi-^ Moldovei și 16 județe în Țara Românească..'Ele întruneau un
ite în favoare1--=’ mare de comunități sătești și urbane, în fruntea județelor și a
btxxilor se aflau reprezentanți ai domnului Kîn Mqldova - staroști, în
■ara Românească - sucteț/y cu atribuții administrative, judecătorești,
Bscae. militare etc. în cazul în care centrul ținutal sau județean se afla
cetate, administrarea era pusă pe seama fpîrcălabilor (de exem-
i domnie și si - - ‘ ținuturile Neamț, Soroca, Hotin, Orhei ș.a.)l
mînt, se baza serviciul staroștilor, sudeților și pîrcălabilor/se aflau dregătorii
?i în alte staf i ~ici, cum erau, de exemplu, globnicii, care percepeau gloaba,
i acorde ajute plățile impuse prin sentința judecății.
rmă de execu -udețelor și ținuturilor li se atribuia un mare rol în organizarea Brașovul medieval,
că și în Moldc - țării, mai ales, a oastei mari, care era constituită din stea- important centru economic
și cultural din sud-estul Transilvaniei
nența lui intra ; ’ adică din unități militare, convocate din unitățile administrati-
ători de funct •- *espective. /
sfat similar a z. oarele istorice nu au păstrat descrieri ale hotarelor județelor ◄ Motivează elementele comune ale
5 ciuturilor și conturarea lor pe o hartă administrativă poate fi organizării administrativ-teritoriale a
>, judecătoreafeirtă doar cu aproximație. Se știe doar că numărul județelor și Țărilor Române.
îtiv, ultimul cu c * .'urilor ulterior s-a redus, fiindcă unele teritorii au fost cucerite
trebuiau luat« -jrci Și încadrate direct Imperiului Otoman sub formă de raiale
ărțirea respon a- Cetatea Albă în Moldova; Giurgiu, Turnu, Brăila în Țara
;ști lărgite, nu ' omenească ș.a.). O parte din ținuturile din estul Moldovei inclu-
jenerală a no sate Și din partea stîngă a Nistrului. Astfel, într-un act de
a Occidentală din 10 mai 1574, domnul Ion Vodă donează marelui logofăt
neau sistema Solia și pîrcălabului leremia moșii în pșrtea stîngă a Nistrului,
otărîtor aparț* - . zatru mori de vînt la gura lagorlîcului. La sfîrșitul secolului al
:e din aceste; : * -ea boierul moldovean Jora stăpînea ambele maluri ale Nistru-
de origine b- - de la Rîbnița pînă la Dubăsari.
ibabil, a com Cele mai mari unităti administrative în [[ara Moldovei erau Țara
?i Moldova a. -î Sus și Țara de Josfcare aveau în frunte cîte un mare vornic, iar
denumiri ale " "='a Românească -{Banatul Olteniei, administrat de un ban|/Tran-
:, clucer etc. ania avea un statut aparte de provincie a Regatului Ungariei,
nă. e districte românești de aici au fost treptat înlocuite prin comi-
XVI-lea, unor SE caracteristice acestui regat. ^Coloniștii sași și secui își aveau
э atribuie titlu ~ oCelele proprii de organizare administrativă sub formă de scaune'^
>va la începu- ”■ odată, secuii se aflau sub autoritatea supremă a unui comite,
;eava, iar în г ’ - de rege, dar și a unui căpitan cu obligații, mai ales, militare și
regătorii erai * jude cu atribuții judecătorești.] Scaunele săsești erau condu­
ri de dări sai -- doi juzi- unul numit de rege, iar celălalt de obștea sătească.^
eau de către Cea mai mică funcție administrativă revenea starostelui de sate
ncție. Aceștia - " Moldova cnezul, judele sau vătămanul, supravegheați de re-
au de la el un - tentantul domniei - vornicelul.fDe o cîrmuire autonomă în Țara
:;~ânească și în Moldova beneficiau orașele, dependente direct
)ltat și apara- --- oomn, care aveau o conducere aleasă de comunitatea lor, peste
dregători (Io- =3"= se suprapunea autoritatea vornicului de tîrg, cea a comandan-
ofetei, vistier- - -* curții domnești din oraș și a pîrcălabului. Orașele transilvănene
Sighișoara medievală -
iau exponen- aflau în dependență feudală de rege, voievod, nobili și episcopii așezare urbană de tip apusean
I cauSci. Pe parcurs ele și-au obținut statutul de orașe libere, cu o (străzi înguste, case de piatră,
auDcîrmuire proprie. ziduri de apărare)

61

în Transilvania:
- trupe adunate de comitate;
- steagurile marilor nobili;
- steagurile episcopului Transilvaniei;
— oastea cnezilor și a voievodului
(pînă în secolul al XVI-lea).
în Țara Românească și în Moldova:
- cete boierești;
- oastea domnească;
- țărănimea (oastea mare);
— oastea tîrgoveților.
□ Studiază independent organizarea
militară a unei țări românești și de-
scrie-o într-un discurs.
Cetatea Hotin
▲ Indică importanța acestei cetăți pen­
tru Țara Moldovei.
’ICȚIONAR
Comitat - unitate administra-
tiv-teritorială în frunte cu un comite,
caracteristică Regatului Ungariei și
altor țări occidentale (catolice).
Ținut - unitate administrativ-teri-
torială în Moldova.
Județ - unitate administrativ-teri-
torială în Țara Românească.
District - unitate administrativ-te-
ritorială, politică, cu rol juridic spe­
cific românilor și sașilor în Transil­
vania medievală.
62
Organizarea militară |
Organizată pe aceleași principii în Moldova și Țara Român#
că, oastea încorpora, în caz de primejdie, toți locuitorii apți să px
te arme. Oastea mare a țării era formată din pedestrime, constil
din țărani și din alte categorii sociale. Oastea mică (cavaleria), 3
număra circa 10-12 mii de oameni, alcătuită din boieri și curi
acestora, era obligată să fie în permanență la dispoziția domni
Această structură exista și în Transilvania, deși aici se clădea pr=
rință oastei nobiliare. De exemplu, la chemarea lui lancu de Huț-
doara s-au adunat 20 000 de ostași, recrutați doar din partea
sud a ei. Alta era situația în Țara Românească și în Moldova!
1475-1476 Ștefan cel Mare a ridicat sub arme 40 000 de luptă*
iar Petru Rareș, în 1537-1538, 60-70 000 de ostași.
Convocarea oastei mari le-a asigurat Țărilor Române straiul
victorii pe cîmpul de luptă. Dacă Țările Române nu ar fi fost sepa
te politic, ele ar fi putut dispune de o oaste de peste 100 0001
oameni, forță capabilă să opună rezistență marilor puteri vecina
să le asigure independența.
Pentru a ține piept forțelor inamice numeric superioare, dori
români evitau, de regulă, luptele în cîmp deschis. Deseori, pentri
opri invadatorii, se folosea tactica pămîntului pîrjolit.
Un rol important în stăvilirea intervențiilor masive din exteriori
avut sistemul defensiv al Țărilor Române, la baza căruia stăteau’
Țara Moldovei cetățile Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă, Chil
Suceava, Roman, Cetatea Neamțului, iar în Țara Românească
cetățile Giurgiu, Turnu, Poienari, București, Comana, Tîrgoviște, Bn
la etc. în Transilvania în secolele XI11—XIV o însemnătate mare ave
cetățile: Chioar, Unguraș, Ciceu, Cetatea de Baltă, Feldioara, Bre
Codlea, Deva, Hunedoara etc. - toate ținînd de sistemul deferii
subordonat Regatului Ungariei. Unele orașe erau fortificate cu
duri, valuri de pămînt, șanțuri umplute cu apă.
△ AUTOEVALUARE
Compară instituția domnească și atribuțiile voievozilo
din perioada timpurie.
Precizează rolul pe care îl aveau oastea mică și oastea man
Caracterizează sistemul defensiv al Țărilor Române crea
în baza cetăților.
>
Argumentează ideea: „Apariția în secolul al XlV-lea at
dregătorilor cu îndatoriri specializate, chiar dacă ne-
riguros, răspunzînd la diferite funcții ale statului, e uf
indice al tendinței de asumare efectivă de către dom­
nie a controlului asupra teritoriului țării.”
M. Bărbulescu, Istoria Românie
 -

TaraRomâneaOrganizarea bisericească
SS3n
(cavaleria), car
Țările
’
Române
boieri și curten
poziția domnita
se dădea prefe
lancu de Huni
Lutale
ar din partea a «ărâstiri, biserici UN.UNEAPo.o^
rc :oxe, castele
i în Moldova.
300 de luptăt
L-așe tîrguri
Irase fortificate
Cernăuți 0Hotin
Llrü
Și- Perij
_ p,ltn_
ȘIRET >
Soroca 4c
>mâne străluci ®Sighet , Rădăuți jBălinești?' șd
ar fi fost sepa t Giulești ' Sucevițat ® * Botoșani
Medieșul Aurit, „V
v Pătrăuți ‘ 4/ Q
ste 100 000 Cuhea Humor t
Voroneț t
©sljCEAvA
PUUtAVA u
puteri vecine Siniob Slatina4 ®Hîrlău Ô ortl*
Dej Bec^an i Dumitra Neamțt sTg.Neamț iași o
Nușfalău Agapia* ©x JCăpriana
ierioare, dom Oradea Cornești t Bistrița
, , * Sic * i X ' »
Bseori, pentru i ± Izvorul
Crișului
_ ..
Reghin®7
pîngărâți Ro«-an Dobrovăț ®
Tg.Lăpușnei
Vaslui,. ® \
„ u. . Turda Huși
uSegh'ște ® j A
i din exterior I
âruia stăteau VA
Halmagiui îRibița
<.../ , ;Criș / Cetatea ,
ea Albă, Chilia Cenad
^Griscior Biertăn *Brădeni i Baraolt
Grozești Albă ®

Românească - ■BA IULIA ± * Agnita- - r ] sCahul

Gura Buia a, Tg.Putnei
Tîrgoviște, Brâi Strei t Cisrfădioara
Densuș; ± Sintamana Boița» _ .. _ J Prejmer Chilia
ate mare avea ] ■■ \ s Orlea - - . t Menedic
Ostrov X- . Buzău
eldioara, Bra Cozias
CÎMPULUNÇ3

ternul defensi ©CURTEA DE ARGEȘ Brăila

Govora» «Tutana ,n^Wislea
Drtificate cu zi i i Valea *Dealu
4 Coșuștea Cotmeana ®Pitești ©TÎRGOVIȘTE
■ Vodi Strehaia *Strîmba ‘ Stănești * *^±Shița
uooia Snagov
±Gura Metrului
Severin Găluiu* rac?aVaCI0C* GaiSenl K
®Slatina Babeler - , e A
Bucovăț « ®Craiova
T A tR A R O M ' t
Comana
Șegarcea
tSadova '■ -v ' YiSfAtR1* ’

' Turrfu
7e voievozilor
trgvnizarea bisericească în Țările Române

>i oastea mare

n paralel cu unificarea politică a vechilor formațiuni cneziale și ▲ Analizează harta. Stabilește cauze­
Române creat
e/odaie a avut loc și unificarea organizației bisericești, adică în le concentrării mai multor biserici
© mai multor episcopi pe lîngă fiecare cneaz sau voievod a fost și mănăstiri la sud și la nord-est de
I al XlV-lea a cuit un singur ierarh, cu titlul onorific de mitropolit. în practica Carpați.
ilar dacă nu = Lanțului și a altor state ortodoxe, orice organizație de stat implică
d organizație bisericească.
statului, e un
in secolul al XlV-lea, românii ortodocși din spațiul carpato-danu-
e către dom-’ : ano-pontic se organizează în două mitropolii - a Ungrovlahiei și a
jWcidovlahiei - sub jurisdicția patriarhului din Constantinopol.
ria României

63

Nicolae Alexandru,
domnul Țării Românești
(1352—1364), ctitorul Mitropoliei
Ungrovlahiei. Frescă din mănăstirea
de la Cîmpulung
După recunoașterea mitropoliilor Ță­
rii Românești și Moldovei, românii orto­
docși din Transilvania și cîrmuitorii lor
bisericești au întreținut relații durabile
cu acestea. Mitropolitul Ungrovlahiei
purta, deja la începutul secolului al
XV-lea, și titlul de „exarh al plaiurilor și a
toată Ungaria”, adică era împuternicit sau
reprezentant al patriarhului din Constan-
tinopol pentru credincioșii ortodocși din
Transilvania și din Regatul Ungar.
□ Argumentează din ce cauză orto­
docșii din Transilvania nu s-au con­
stituit într-o structură ecleziastică
proprie.
64
înființarea și recunoașterea Mitropoliei Ungrovlahidb* J
Primul ierarh muntean este atestat documentar în 1359, în t^--
pul domniei voievodului Nicolae Alexandru (cca 1352-1364). Pit^
la urcarea sa în scaunul mitropolitan de la Cîmpulung sau Arga
lachint a fost mitropolit al Vicinei, oraș situat lîngă Isaccea, la D|
nărea de Jos. Se pare că Mitropolia Vicinei a exercitat pînă atuT-.
autoritatea sacră și asupra bisericii ortodoxe dintre Carpații Mei-™®
dionali și Dunăre, instituirea Mitropoliei Țării Românești prezenti =s
du-se ca un transfer al scaunului mitropolitan în capitala țării,
turi de domn.
Este evident că și Basarab I a avut pe lîngă curtea sa un ieraiț^s
care se îngrijea de biserica țării sale. Această situație nu asiqi^anh
însă autonomia bisericească a Țării Basarabilor, astfel că urma^g-
lui Basarab I, Nicolae Alexandru, l-a învestit cu de la sine putere
ierarhul de Vicina cu autoritatea supremă asupra bisericii întreg. -
țări, punînd Patriarhia ecumenică în fața faptului împlinit și urmîntțo
obține recunoașterea noii situații. s H
„Prin scrisorile sale”, adresate în repetate rînduri Patriarhii --
ecumenice, Nicolae Alexandru a cerut ca biserica din țara sa să —
luată sub oblăduirea canonică a scaunului patriarhal de la Consta^
tinopol și să se recunoască transferarea ierarhului mitropolitului
chint de la Vicina „la Biserica a toată Ungrovlahia”, iar după moartq^-^
lui „să se aleagă altul și hirotonindu-se de către Prea Sfînta mafr- -
Biserică a lui Dumnezeu [...] să fie trimis acolo ca păstor și arhiera--_ ;
legiuit a toată Ungrovlahia...”. Ca urmare, patriarhul făcea cunosqgt
domnului muntean acordul său, ca „lachint să fie de acum înainte :
legiuit arhiereu a toată Ungrovlahia”. în baza hotărîrii sinodale șii : .
virtutea harului hirotoniei întru arhiereu, noul mitropolit urma „să % --
tărească pe citeți, în toată eparhia și enoria lui, să ridice în treap^-£ 2
ipodiaconi și diaconi, să hirotonească preoți și să ia pe mîna
toate drepturile din orice parte ar fi”. Se rînduia, în același timp „q -
toți clericii din acea țară și ceilalți sfințiți călugări sau laici, să-l ascut-
te și să i se supună ca unui adevărat pastor, părinte și dascăl al lorj
Astfel, în 1359, a avut loc recunoașterea de către Patriarhia ec» .
menică din Constantinopol a Mitropoliei Ungrovlahiei, înființate o m
domnul muntean ca instituție ecleziastică la o dată anterioară cor
sacrării oficiale.
Mitropolitul lachint a păstorit credincioșii din Țara Româneasc^--
pînă în august 1382, cînd a trecut la cele veșnice, trupul său fiirfr-g--
îngropat în biserica Mitropoliei din Argeș. în locul lui a fost ales
hirotonit ieromonahul Hariton, egumenul mănăstirii Cutlumus și pr^, a
tosul, adică mai marele mănăstirilor din Muntele Athos.
în paralel cu Mitropolia Ungrovlahiei, cu reședința la Cîmpulurț^ 2
sau Argeș, timp de peste trei decenii (1370-1403), la sud de Ca^-c
păți a funcționat încă o mitropolie, cunoscută ca cea a SeverinuliijL _
cuprinzînd ținuturile din dreapta Oltului (Oltenia), precum și feude
le din Transilvania - Amlașul și Făgărașul. Motivele înființării ace^a-_
tei noi mitropolii trebuie explicate prin întinderea hotarelor țării, creșjr Ț.
terea numărului locuitorilor și prin dorința de a contracara o everț^-
tuală acțiune prozelitistă catolică patronată de regii „apostolici” i K
Ungariei. în timpul existenței sale, Mitropolia de Severin a fost cîrmu o-
UngrovlahieB яв doi ierarhi greci: Antim Critopolus (1370-cca
1380) și Athana-
- n« ~ 1389-cca 1403). După 1403, nu mai este cunoscut niciun
rSeverin. Teritoriile din dreapta Oltului au reintrat în
352-1364). PîCfjccrienta Mitropoliei Ungrovlahiei.
ilung sau Arge-
i Isaccea, la D.
-citat pînă aturi __.x .. . __ , .
re Carpatii Me*-~:nîarea Mitropoliei Moldovei
anești prezent i £=-э evident că și primii voievozi ai Moldovei au avut în preajma
apitala țării, a.^. - -э 0 față bisericească mai înaltă, adică un arhiereu, care să
Jtoesscă la curte, să hirotonească preoți și să sfințească biserici,
tea sa un iera^. 5 Bogdan I a ctitorit biserica Sf. Nicolae din Rădăuți, iar tradiția
uație nu asiguj brJje șj schitul Bogdănești de lîngă Baia. Aceste acțiuni ctitori-
istfel că urmaș^- эгаи, fara îndoială, coordonate și sprijinite de un arhiereu,
a sine putere x, motive concludente pentru a admite că Bogdan a înființat
bisericii întreg.s;opja de Rădăuți, învestită cu autoritate supremă asupra bise-
plinitși urmîncijj- :r din voievodat, atribuindu-i-se calități de mitropolie, fără însă
2 acestea să fie consfințite de Patriarhia ecumenică.
iduri PatriarhiT rnma mențiune documentară a unei mitropolii, cu statut canonic,
lin țara sa să - -oscut de Patriarhia din Constantinopol, din spațiul de la răsă-
з1 de la Consta^ carpați, este atestată într-un „Manual de cancelarie” bizantin,
mitropolitului i^crăt între 1381 și 1386. în el sînt enumerate scaunele mitropo- losif — primul mitropolit al Moldovei.
ar după moarte^ -6 arhiepiscopale și episcopale, fiind menționat și faptul că „s-a Pictură murală
de la mănăstirea Neamț
’rea Sfînta maț,.. - mitropolie” și în „Maurovlahia”. Primul mitropolit al ei a fost
ăstor și arhierar-^dosie, care însă n-a stăpînit efectiv această eparhie. Peste
I făcea cunoscijs-,, 2 anj, în fruntea acestei mitropolii este atestat documentar mi-
! acum înainte -oiitul leremia.
irii sinodale și ^upă cum relatează izvoarele documentare ale vremii, care per-
lolit urma „să irr- -șconstituirea evenimentelor, Mitropolia Maurovlahiei a fost des-
ridice în treap'^-j pentru administrarea voievodatului lui Constantin (Țara de
з ia pe mîna cu sediul la Cetatea Albă.
același timp „я ace|ași timp, biserica voievodatului propriu-zis al Moldovei
laici, să-l ascuhde Sus), odată cu trecerea lui sub suzeranitatea polonă (1387),
și dascăl al lorj - 3- SUpUsă Mitropoliei Rusiei Mici cu centrul la Halici, fapt pentru
э Pațr'arhia ecta'= Țara Moldovei, ca eparhie ortodoxă, era numită Rusovlahia.
liei, înființate o -;egrarea politică a Țării de Jos (Maurovlahia) în granițele
anterioară ccy ? de Sus a cauzat necesitatea integrării la fel și a bisericii,
tzrcurența dintre Mitropolia Maurovlahiei, aflată sub jurisdicția
ra Româneascj^pQnică a Patriarhiei ecumenice, și Mitropolia de Halici a de-
trupul său fiinjja-^t un îndelungat conflict cu Patriarhia ecumenică, care opta
ui a fost ales trecerea Bisericii Moldovei sub jurisdicția Mitropoliei Mau-
Outlumusșl pr^-ahjei. Punctul acesta de vedere a fost împărtășit și susținut
10S- ~ ie . oievodul Roman I (cca 1392-cca 1394). Se urmărea, pe aceas-
ța la Cîmpulunjj ;a|e> legitimarea confesională a Țării Moldovei unitare și inde-
, la sud de Cau^- cente sub tutela patriarhului constantinopolitan și a împăra-
a a Severinuli^ _ bizantin.
Sf. Mare Mucenic Ioan
r®cum J'/eucle Adversarul lui Roman I, Ștefan I (cca 1394-cca 1398), susținut de cel Nou de la Suceava
) înființării acea^-p e poloniei și credincios acestuia, a readus însă biserica țării sale
arelorțării, cre^. 5,jbOrdinea Mitropoliei de Halici, fiind pusă sub oblăduirea lui losif, Sfintul Mucenic loan cel Nou de la
Suceava este primul sfint din panteonul
itracara o evei^-j episcop de Cetatea Albă. Problema Mitropoliei Țării Moldovei a bisericii Moldovei și cel mai iubit și mai
[ii „apostoHci’ ăj-^- rezolvată doar de Alexandru cel Bun, care a preluat programul vechi ocrotitor al poporului român. Cin­
'rin a fost cîrmu^:, - c a| tatălui său, Roman I, înlocuind numele Mitropoliei Maurovla- stirea lui se face, după tradiție, la 24 iunie.

65
 Alexandru cel Bun, domnul Țării
Moldovei, s-a arătat tolerant și față de
cei ce aparțineau altor confesiuni creș­
tine. Astfel, la 30 iulie 1401, a aprobat
înființarea unei episcopii armene la Su­
ceava, recunoscînd pe episcopul Oha-
nes. Pentru credincioșii catolici (poloni,
unguri, sași și secui) în Moldova func­
ționau două episcopii - la Șiret, înfiin­
țată la 1370, și la Baia, fondată prin anii
1403-1413.
□ în baza textului explică toleranța re­
ligioasă din Țara Moldovei.
Racla Sf. Mucenic Ioan cel Nou.
Biserica Sf. Gheorghe din Suceava
ICȚIONAR
Hirotonire - ceremonie prin care
o persoană intră în rîndul slujitorilor
bisericii și i se acordă dreptul de a
oficia serviciul religios.
Moaște - rămășițe trupești mumi­
ficate ale unei persoane considera­
te sfîntă.
Martir - persoană care a avut de
îndurat suferințe, chinuri îngrozitoa­
re și moartea pentru ideile sau cre­
dința sa.
Mucenic - martir din primele tim­
puri ale creștinismului.
hiei cu acel de Mitropolie a Moldovlahiei. Faptul a fost consfințit*
către Patriarhia ecumenică (iulie 1401). Prim mitropolit „ a toată hl
dovlahia” a fost consacrat episcopul losif, fostul ierarh de la CetaT
Albă. Recunoașterea individualității bisericești a Țării Moldovei siA
nia individualitatea ei politică și exprima tendința lui Alexandrul
Bun de a-i consolida independența și de a-i evidenția suverani
tea. Numele lui Alexandru cel Bun trebuie cinstit, astfel, și ca adeti
rat ctitor al Mitropoliei Moldovei.
După transferul lui losif la Suceava, urbea de la gurile Nisl
lui și-a pierdut definitiv statutul de centru ecleziastic. Semnifi
tiv este faptul că după consacrarea Mitropoliei domnul Moldo
Alexandru cel Bun a adus la Suceava, cu mare cheltuială, mo
tele Sf. Mucenic loan cel Nou, care pînă atunci s-au aflat
Cetatea Albă.
Moaștele au fost așezate într-o raclă de argint, decorată cu in
gini din viața sfîntului martir. Meșterul argintar a realizat o iconog
fie originală, care avea să devină prototip pentru reprezentările n
ții sfîntului în picturile murale din secolul următor.
în pictura murală chipul Sfîntului loan cel Nou apare pentru
ma oară în pronaosul bisericii din Dobrovăț, de lîngă lași, în 15
Cîțiva ani mai tîrziu, în 1546, pe peretele de sud al bisericii măre
tirii Voroneț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare și Sfînt, a fost zugrăM
viața și pătimirea lui în 12 scene. Asemenea scene conține și pic
ra catedralei episcopale din Roman. în pridvorul închis al biser
mănăstirii Sucevița, ctitorie a Movileștilor, de asemenea, sînt on
mentate 14 scene din viața și pătimirea Sf. Mucenic loan cel N|
de la Suceava.
AUTOEVALUARE
► Identifică personajele istorice participante la ceremor
aducerii la Suceava a moaștelor Sfîntului loan cel No -
► „Și cu darul ce avea de înțelepciunea de la milostiv
Dumnedzeu, căutînd și vădzînd cinstea lumii, cum ! '
cade a să purta în podoabele împăraților și a crailor ș '
domnilor, socotit-au și la această țară, măcar că n-au fc -
mai căutat alții, ce au fost mai înainte domni, întăe da :
au trimis la patrierșii de la răsărit de au luat blagoslov
nie ș-au făcut mitropolit și i-au dat scaun o sfîntă măni
tire mare, mitropolie în orașul Sucevei, lîngă poiata da
nească...”
a) Identifică personajul fragmentului de cronică.
b) Numește motivele care l-au determinat pe domn
în acțiunea de „întemeiere” a mitropoliei.
 □st consfintit^^
?â.'±jP roblema
ii Alexandrulsuveranității domniei
nția suverani
fel, și ca ade»

a gurile Nist1
Stic. Semnifii
>mnul Moldo-
eltuială, mo;
oi s-au aflat

ecorată cu i
lizat o icono
prezentările „Autocrația a constituit formula de
guvernare pentru domnie. Aplicarea
pare pentru acestui ideal însă s-a ciocnit de voința __ _
gă lași, în 15 de putere a boierimii, care s-a luptat în-
bisericii măn dîrjit pentru a-și apăra și consolida pri­
a fost zugră vilegiile.”
conține și pi □ Comentează afirmația. Aminteș-
ichis al bise te-ți cîteva exemple care ar confir­
enea, sînt or ma justețea ei.
ic loan cel Nț
cel Mare, Bogdan al III-lea și Petru Rareș.
Bserica mănăstirii Dobrovăț. Tablou votiv

Noțiuni preliminare
HIHH Cu referire la stat, suveranitatea ține de puterea supremă în el, ◄ Explică semnificația noțiunii suve­
ranitate domnească.
cesemnînd supremația puterii politice, capacitatea deținătorului ei
nte la ceremon --•eranul') de a beneficia de toate prerogativele oferite de statutul
sâ_ și de a folosi diverse pîrghii și instrumente de aplicare a puterii
iui loan cel No, ,_--eme.
de la milostiv Țara Românească și Moldova, ca și în alte țări medievale, dom- ◄ Determină trăsăturile specifice ale
>a lumii, cum ; * = ca formă specifică a monarhiei feudale, era concepută ca fiind monarhiei în Țările Române.
ir si a crailor s croveniență divină (din voia sau mila lui Dumnezeu), ce-i imprima
și domnului, care o deținea, calitatea de putere supremă, suvera-
ăcarcă n-aufo independentă de voința oricărui muritor de rînd, asupra între-
dmni,întăeda _ teritoriu al statului și a tuturor supușilor săi. Aceste aspecte
luat blagoslov caracterizează suveranitatea internă a domniei, ca exponentă a pu-
i o sfîntă mână -=r supreme în stat.
Suveranitatea externă a domniei este echivalentă cu suveranitatea ◄ în ce constă deosebirea și unitatea
îngă poiata dor sstală și înseamnă independența statului respectiv față de alte state, de conținut a suveranității interne?
: T-oum și capacitatea puterii supreme de a promova o politică inde­
te cronică. pendentă, proprie, menită să asigure realizarea scopurilor politice ma­
cre ale statului, în primul rînd, salvgardarea independenței, dar și par­
nat pe domn
I icoarea, pe principii de egalitate, la diverse alianțe, blocuri etc.
poliei. Suveranitatea internă și cea externă nu se contrapun, ci se află
| rtr-o dependență organică, deși, uneori, prima poate să fie mini-

67
 „Odinioară era la moldoveni obiceiul
- care trecînd vremea a dobîndit putere
de lege - să nu se dea dregătorii oame­
nilor tineri, măcar de se trăgeau din nea­
murile cele mai de frunte, pînă nu-și do­
vedeau credința în alte slujbe mai mici și
dacă nu ajungeau iscusiți îndeletnicin-
du-se multă vreme cu acele lucruri...
In ziua cea de pe urmă a lunii decem­
brie, în ajunul prăznuirii Sfîntului Vasile,
la porunca spătarului cel mare toți boie­
rii își lasă semnele boieriei lor la spătărie
sau în divanul domnesc. A doua zi ...
domnul poruncește cămărașului de tai­
nă să-l cheme la el pe postelnicul cel
mare, dacă voiește să-l lase în dregăto-
ria sa; de nu, atunci îl cheamă pe acela
pe care a hotărît să-l pună în locul lui...
și, îndată ce este întărit din nou aduce
înlăuntru, la porunca domnului, pe acela
pe care voiește să-l cinstească cu dre-
gătoria ... în vremea cealaltă a anului
domnii rar obișnuiesc să schimbe ceva
în dregătoriile țării, cu toate că nimic nu
poate să-i împiedice să scoată din slujbe
pe boierii vechi și să pună în locul lor pe
alții noi, oricînd ar vroi.”
Dimitrie Cantemir,
Descrierea Moldovei
□ Analizează citatul. Precizează în ce
consta puterea domnului asupra
boierilor.
Boieri români din secolul al XVl-lea
malizată de marile puteri, ceea ce este caracteristic, mai ales, sta
lor cu capacități modeste, precum erau Țara Românească și Ța
Moldovei, pe toată durata Evului Mediu.
Specificul instituției domniei în Țara Românească
și în Moldova
Ca și în alte țări medievale ortodoxe, unde puterea centrală a
tocrată domina întreaga structură statală de sus pînă jos, domni
ca instituție supremă a puterii în stat, se înscrie în tipajele bizantin
caracterizate prin primatul net al puterii laice (seculare) asupra pl
terii sacre (bisericești), Biserica fiind aservită celei dintîi și considi
rată ca sprijin al ei.
Specificul domniei în Țara Românească și în Moldova era deta
minat de faptul că deținătorul ei, domnul, beneficia de dreptul si
prem (dominium eminens) asupra tuturor rezervelor funciare ale st
tului. Toți deținătorii de pămînt erau considerați slugi ale domnuli
cu beneficii din moșia țării, socotită moșie a domniei, indiferent (
împărțirea ei între diversele categorii sociale și de formele de folo;
re a pămîntului. De aici și raporturile directe dintre domnie și supuț
ei, subordonarea feudo-vasalică în societate cunoscînd doar o si
gură treaptă în raport cu piramida subordonării feudo-vasalice di
Occident, caracterizată prin formula „vasalul vasalului meu nu est
vasalul meu”. Ca urmare, domnii dispuneau de dreptul la viață și
moarte asupra tuturor supușilor țării. Evident că subordonarea aceas
ta implica și anumite obligațiuni reciproce între domnia suverană
supușii ei, în primul rînd, acei care aveau cel mai mare acces I
avuția principală a țării, adică boierii.
Obligațiunile domnului și boierilor
Reprezentînd puterea divină, domnii trebuiau să dea dovadă d
virtuțile aureolate de Sfînta Scriptură: filantropie, generozitate, cum
pătare, justiție ș.a. Ei trebuiau să-i .„miluiască” și să-i apere pe va
săli, închinîndu-le, pentru „slujba credincioasă” și fidelitate, moșii ș
alte bunuri, asigurîndu-le respectarea drepturilor și libertăților, inte­
gritatea moșiilor și securitatea averilor etc. Insistînd asupra ideii c
domnul trebuie să fie „drept față de toți”, Neagoe Basarab, în în
vățăturile către fiul său Theodosie, invoca chiar și argumentul c
unui domn adevărat „nu i se cuvine să aibă rude, ci numai slug
drepte”, căci la domnie el este uns nu de acestea, ci de Dumnezei
Principala îndatorire a boierilor față de domnie consta în acorda
rea de sfat și ajutor (consilium și auxilium). Formula este cunoscut
din terminologia circulantă în societatea feudală occidentală. în Țar.
Românească și în Moldova ea își avea echivalentul în formula „dreap
tă și credincioasă slujbă”.
Probabil, domnii, cu ocazia ungerii la domnie, jurau să respecți
drepturile boierilor, aceștia depunîndu-le sistematic jurămînt. Da
informațiile despre atare proceduri sînt tîrzii și foarte puține. Un ast
fel de jurămînt este cunoscut, însă nu dintr-un document original, c
 es, statto—o relatare a unui contemporan, martor al evenimentului. Boie- Confruntat în cîteva rînduri cu crize
ă și Țafcnr s-a cerut să jure să fie „într-un cuget și într-un gînd” cu noul interne grave, provocate de încercarea
Iw—- să-l asculte și să-i fie credincioși, „pe față și în taină”, fără să unor fracțiuni boierești de a-1 înlătura
din domnie, cu cooperarea unor puteri
tec-ndă „vreo taină atîta timp cît va trăi el", „să nu-l trădeze nici să
străine, Ștefan cel Mare a reacționat su-
lească u~'?'easca împotriva lui”. însuși faptul introducerii acestor clauze în primîndu-i pe boierii răzvrătiți. Cu tot
jc.— -înt confirmă că relațiile dintre boieri și domnie erau departe de atîta perseverență domnul Moldovei
b - dilice, sincere și constante. Asupra lor influențau atît factorii i-a urmărit pe diverșii pretendenți la
fntrală a precum și cei externi. tron, suprimîndu-i, unul după celălalt,
5, domnia -5te cunoscută tendința regilor Poloniei, care se pretau, deseori, pînă la ultimii ani de domnie (1469 -
bizantini® s-zerani ai domnilor moldoveni, de a impune raporturi de vasali- decapitarea lui Petru Aron, sprijinit de
Ungaria; 1486 - executarea lui Hrono-
asupra p ‘^ —suzeranitate nu numai domnilor, ci și, separat, boierilor. Politi­ ta, susținut de Baiazid II, și 1501 - li­
ci conside<= :e seParare a domniei de boieri a fost pe larg practicată de Poarta chidarea la cererea sa a unui preten­
iDcmană, mai ales din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, care dent aflat în Polonia). Pentru a impune
i era dete- 'aia nesupunerea boierilor și denunțurile lor împotriva domni- ca urmaș pe fiul său, Bogdan, pe care îl
dreptul s c ar’ Pe c*e Parte, instiga pe unii dintre domni să ia măsuri de considera cel mai apt să-i continue
opera, Ștefan a fost silit să reprime sîn-
are ale sta --rstrîn9ere crunte contra boierilor. Astfel, a fost esențial limitată
geros, în chiar ultimele zile ale vieții,
5 domnule ^.eranitatea internă a domnilor, cea externă fiind, de fapt, anihila- rezistența unei însemnate opoziții bo­
idiferent dr V }ot51.1' .’ . . ... . ierești.
le de folos $ îmbinare organica a suveranității interne și a celei externe ale
□ Stabilește ce aspecte ale relațiilor
ie si sud 'n Tara Românească și Moldova a avut loc, mai ales, în dintre domnie și boierime sînt de­
p ■ zeroada domniilor lui Mircea cel Bătrîn, Alexandru cel Bun, Vlad
doar o sir>;_ o. „ ... r-, ± r-> m u ■ ><■* । scrise în text.
.. , eoeș, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Mihai Viteazul. □ Indică legătura dintre situația descrisă
/asahee d* * și procesul de centralizare a puterii.
neu nu este! □ Alcătuiește o axă cronologică, utili-
la viață și ; zînd datele de mai sus.
larea aceas
suverană ș lUTOEVALUARE
are acces la
Prin ce se explică influențele bizantine asupra societății
medievale românești?
► Identifică semnele ce denotă centralizarea puterii dom­
;a dovadă de nești și stabilirea suveranității domnului.
■ozitate, cum- ► „Reacția boierimii contra puterii centrale a izbucnit pu­
apere pe va-
ternic după domniile lui Mircea cel Bătrîn și Alexandru
itate, moșii și
»ertăților, inte- cel Bun. Ea s-a manifestat prin reafirmarea dreptului bo­
supra ideii că ierimii de a-i alege pe domni și prin lupta dintre grupări­ ICȚIONAR
asarab, în /r- le boierești din jurul diverșilor pretendenți la domnie,
irgumentul că fiind larg favorizată și de amestecul puterilor străine - Dominium eminens - dreptul
:i numai slug suprem al domnului asupra pămîn-
Ungaria, Polonia, Imperiul Otoman în viața internă a Ță­ tului întregii țări.
de Dumnezeu
ista în acorda rii Românești și a Țării Moldovei. ” Demonstrează acest Ocină - cuvînt slav (de la
„otcina”, de unde „votcina”) cu sen­
iste cunoscut: fenomen prin exemple concrete. Exprimă-ți opinia față
sul de proprietate moștenită de la
entală. în Țar: de impactul lor asupra dezvoltării social-economice și părinți, bunici, echivalent cu moșie.
ormula „dreap Mai poartă denumirea de ohabă -
politice a țărilor.
proprietate pe veci.
au să respecte ► Apreciază, într-un discurs scris, relațiile dintre domnie Imunitate - privilegiul acordat de
și boierime. domnie, mai ales, mănăstirilor, prin
3 jurămînt. Da»
care beneficiarul primea privilegii fis­
puține. Un ast- ► Evidențiază din text cauzele confruntărilor dintre dom­ cale, judiciare, era eliberat de obli­
nent original, c nie și boierime. gațiunile militare etc.
 Sinteză si evaluare
Constituirea statelor medievale românes
Singuri în fața populațiilor migratoare, daco-romanii trebuiau să înfrunte mari greutăți și să depu
eforturi considerabile pentru a supraviețui ca popor.
Începînd cu finele secolului al Vlll-lea, societatea românească a cunoscut o fază de creștere d
mografică și de prosperare a vieții sociale, economice și politice, similare celei din întreaga Eui
pă. Tot de atunci datează primele mențiuni despre români și teritoriul populat de ei din izvoart
scrise străine - mărturie a individualizării poporului român și a afirmării lui drept comunitate
no-lingvistică într-un spațiu geografic bine delimitat în raport cu alte popoare și țări vecine.
Pentru evoluția social-economică a societății românești din secolele IX—XI, nucleul de bază al cărt
îl alcătuia obștea sătească, este caracteristică apariția elementelor specifice ale societății med
vale românești.
Procesul de formare a statelor medievale românești s-a înfăptuit în două etape, în prima avînd I
unificarea obștilor sătești în uniuni de obști de diferite niveluri, care se deosebeau prin forma
organizare a puterii și amplasarea lor într-un complex geografic delimitat (văi de rîuri, depresii
montane ș.a). în etapa a doua s-a produs comasarea acestor formațiuni în structuri statale la ni'
de regiuni mai vaste sau în state propriu-zise. Deși acest proces a fost caracteristic pentru într
spațiul românesc nord-dunărean, formarea statelor românești s-a realizat în condiții specific
condiționate de diferiți factori interni și externi. Izvoarele vremii de sorginte străină numeau aci
spațiu Valahia-Vlahia, nume echivalent cu cel de Țara Românească. Formațiunile statale indepc
dente erau considerate drept părți componente ale acestei Valahii, deosebindu-se doar din pui
de vedere politic - mărturie a unității de neam a poporului român.

METODĂ: Extragerea esențialului dintr-un text

Etapele de lucru:
• Identifică textul:
Titlul, autorul, proveniența, timpul scrierii.
• Descrie contextul în care a fost elaborat.
Pune întrebări privitoare la condițiile istorice
în care a fost scris textul.
• Citește textul și determină despre ce este
vorba. Alcătuiește planul, notează cuvintele-
cheie (localități, persoane, noțiuni). Găsește
în dicționar cuvintele a căror semnificație n-o
cunoști.
• Generalizează conținutul textului. Indică te­
mele abordate, modul lor de tratare, stabi­
lește relațiile dintre elementele problemelor.
• Apreciază critic textul. Notează ce crezi că lip­
sește în el.
• Efectuează o scurtă sinteză a textului. Redă
în cîteva fraze esențialul.
» a fost stăpînirea asupra gurilor Dunării și exploatarea c
Dualismul statal românesc
„Apariția și persistența timp de secole a două state ron
nești în teritoriile dintre Carpații Meridionali și Răsărite
Dunăre și Marea Neagră au fost precumpănitor rezulta
situației geopolitice a Europei Central-Răsăritene, domin:
de la mijlocul secolului al XlV-lea de Regatul Ungar și
Uniunea Polono-Lituaniană...
Cuprinse în aria de expansiune a două forțe rivale - Reț
tul Ungar și cel Polon Țara Românească și Moldova
evoluat ca state separate: cea dintîi în raporturi de colaboi
re sau antagonism cu Ungaria, cea de-a doua cu Polon
situație care s-a consolidat tot mai mult în ultimele dece
ale secolului al XlV-lea și în secolul următor...
Două mari drumuri ale comerțului internațional care legau I
ropa Centrală și Marea Baltică cu Marea Neagră au dat rivaliti
celor două regate în spațiul românesc acuitate deosebită și can
ter de durată, începînd din a doua jumătate a secolului al XIV-1
Rivalitatea dintre Ungaria și Polonia pentru hegemonie
spațiul extracarpatic ... a antrenat și un conflict intermitc
între Țara Românească și Moldova al cărui obiect princij
merțului pontic.”
Șerban
Geneza statului în Evul Mediu

70
 are Perioada Formațiunea politică Localizarea

ânes 5

și să depu une-ți opinia în legătură cu afirmațiile de Citește următorul pasaj. Depistează greșelile
-a jos: și corectează-le. Ț
creștere de „Vechiul drept românesc (Jus valachicum)
itreaga Eura .Factorii externi au avut un rol mai impor- avea puternice tradiții populare române și era
din izvoare« s-t în procesul de constituire a statelor me- scris, fiind aplicat peste tot în comunitățile ro­
imunitate e- □evale românești.” mânești. Cu timpul, (regimul feudal introduce
/ecine. .întemeierea Țării Românești și a Moldovei legiuiri proprii, mai întîi în Transilvania, de mo-
)ază al căres ■u se datorează unor «descălecători» coborîți (del bizantin,'apoi în Țara Românească și Mol­
ietății medie- □r Făgăraș sau Maramureș.” dova, de influență apuseană. 'Judecătorul su­
prem era vom[cul, singurul care putea pronun­
ma avînd lot ța pedepse capitale.”
orin forma ot.____
n. depresiu-w
tataie la nivA
pentru întrej^ucătu/ește o comunicare cu tema: „Armata Citește enunțurile. Dacă afirmația este ade­
iiții specifice ; sternul de apărare al Țărilor Române” vărată, încercuiește litera A, dacă este falsă -
lumeau acesj ’ v literaF. I Z',
itale indeper-^fjescrie succint rolul sistemului defensiv al Țării
4. F După retragerea stăpînirii romane (în
oar din puncr ।- jovei în timpul domniei lui Ștefan cel Mare.
274), daco-romanii au păstrat vechile
Cetatea Soroca instituții romane.
A. F Din necesități de apărare, mai multe
cnezate românești se unesc sub con­
ducerea unui cneaz mai puternic, nu­
mit voievod.
ouă state romă-
A. F. în secolele IX-XIV, în ciuda atacurilor
li și Răsăriteni
mitor rezultatul popoarelor barbare și a expansiunii
itene, dominată unor puteri vecine, românii și-au ere-
itul Ungar și de at trei state proprii, independente.
A. F. Succesiunea la tronurile Moldovei și
e rivale - Rega- Tării Românești era ereditar-electivă.
i și Moldova au
uri de colabora-1 A F. In Evul Mediu biserica devine o institu­
Castelul-cetate Eran,
aua cu Polonia construit în anii 1377- ție extrem de importantă, deținînd un rol
ultimele decenii 1378 în Transilvania. însemnat în viața socială, culturală și po­
Garnizoană, loc de litică.
ial care legau Eu- vămuire și reședință
ă au dat rivalității regală
leosebită și carac-
olului al XIV-lea.1
ru hegemonie în
iflict intermitent monstrează:
obiect principal
a) caracterul unitar al organizării interne a Țărilor Române în Evul Mediu;
exploatarea co-
b) Transilvania, deși nu era independentă, și-a păstrat autonomia;
an Papacostea.l c) suveranii români concentrau întreaga autoritate și putere.
Mediu românesc]

71
T? / i* '

Țara Româneasc
de la Basarab I la Vlad j

TARA M°ioOvei
------- "'•Posada \
1330X „ . À \ \ ,/.............. x /\
Poienan 1368V/i Rîmnicu Sărat
dec.1396 XB Cetatea Dîmboviței .o s
Rîmnicu ii;
■ Cîmpulung
Slănic O u saccea
3 o 1337-38 X
Vîlcea »Argeș (Mănăstiriște)
î ®0 •Vama Prahovei
Tismana X1394
Tp.Jiu ©Tg.Gilort L-U
œ £
Baiade Aramă J A L E Ș Ploiești® Babadag \
q- Tîrgoviște
® Tîrgșor
Pitești © @Gherghița Enisaia.
; Vodița ■£. »Rovine
Orșova». SeverinO 1394 X

î A R A . N E A
R O M Â S C Ă
..<1375,1376
1377,1419 Filiași* O Dîlga
© Slatina . 1Glavacioc ® București mavodă

® Craiova

A
ILFOV
oX ~ <â Constanța
1368 .
1390-91, v
1425,1444 X (Vadul
,
A-
£
•
Viișoara
O Pacuiu lui Soare
Büîrstor °/
Vidin • •Cumanilo') \(Silistra)
1417 X
Giurgiu

Corabia Tumu
X1417 .
V
O?
B'Mangalia

® Orașe și tîrguri Zimmcea

• Alte localități
| Cetăți
X Bătălii 'iw₽eriul Cavama /

ILFOV Județe
OTOMAN , •; Câliacra

Țara Românească la finele secolului al XIV-

Afirmarea Țării Românești sub urmașii lui Basarab

▲ Compară hotarele Țării Românești Obținerea independenței politice față de Regatul Ungarie»«
din timpul domniei lui Mircea cel creat condiții favorabile pentru consolidarea multilaterală a Țăcu
Bătrîn cu cele din anii domniei lui Românești sub urmașii lui Basarab I, exprimată prin dezvoltai
Basarab I. economică, extinderea rețelei de centre orășenești, perfecțiorfes
rea organizării statale etc. Țara Românească se impune tot nț-;*
pregnant ca factor important al relațiilor internaționale din regit-'
ne, scopul principal al politicii externe fiind asigurarea indepe —
denței statului. Deja Nicolae Alexandru (1352-1364), refuzînd'fc
revină sub suzeranitatea regeluLUngariei, Ludovic I, s-a pomer~
în fața pericolului unei intervenții a oastei acestuia. UrmătoBE
domn muntean, Vlădislav-Vlaicu (1364-1377), a înfruntat, în toaif®
na anului 1368, o invazie ungară din două direcții - dinspre ves
prinjQlteriia, și dinspre est, prin pasuTOituzului din Transilvanii
Oastea care venea dinspre est aTost înfrmtaln lupta de la DîJ®
bovița, ceea ce i-a făcut pe unguri să se retragă.
/ în 1369 s-au produs primele înfruntări cu turcii, care s-au soldâ
► Caracterizează factorii ce au favori­ cu respingerea lor. ^Pericolul turcesc însă a sporit după înfrîngera ■
zat afirmarea Țării Românești în a creștinilor în lupta de pe rîul Marița.|O politică hotărîtă de rezistenl ®
doua jumătate a secolului al XlV-lea. presiunilor militare din exterior au dus Radu I și Dan l.|

72
 Tir a Românească în timpul domniei
leaSChi Mircea cel Bătrîn
- “'erioacla deosebită în istoria Țării Românești a fost domnia lui
■ cel Bătrîn (1386-1418), fratele lui Dan I. Instalarea în scau-
zcmnesc a voievodului a coincis cu intensificarea acțiunilor mili-
= e otomanilor în sudul Dunării. în această situație o mare im-
snță aveau relațiile cu Regatul Ungariei, care erau destul de
onate, noul rege Sigismund de Luxemburg continuînd să-și re-
e drepturile de supremație asupra Țării Românești. Pentru a
cara intențiile acestuia și a-l face să colaboreze împotriva tur-
Mircea cel Bătrîn, prin intermediul domnului Moldovei Petru I
jatin, a inițiat, în 1389, negocieri cu regele Poloniei Vladislav al
lagello, încheiate cu semnarea unui tratat îndreptat, evident,
X 1339,(1341

triva regelui Ungariei. Ca urmare, acesta a trebuit să se resem-

1366,1426

Mănăstiriște) angajîndu-se în acțiuni comune contra cuceritorilor otomani,

'-»du-l pe domnul muntean ca pe un partener. Astfel, Mircea cel
rîn a obținut posibilitatea de a-și concentra eforturile pentru a
ăra țara de pericolul care venea de dincolo de Dunăre.
Mircea cel Bătrîn, domn al Țării
Prima acțiune de larg ecou a lui Mircea cel Bătrîn a fost luarea Românești (1386-1418).
<0. puterea sa a Dobrogei, care ajunsese deja obiectivul cuceririlor Frescă de la biserica episcopală
:ești. în 1388 el își completează titulatura, numindu-se „voievod Curtea de Argeș
, & Constanta

oespot al pămînturilor lui Dobrotici și domn al Dîrstorului”.

Oastea otomană, condusă de Firuz bey, în 1391, atacă direct Țara ◄ Apreciază situația internațională a
■ Mangalia - mânească, marcînd începutul unei serii de înfruntări româno-oto- Țării Românești la începutul dom­
niei lui Mircea cel Bătrîn.
-;-e. Cea mai aprigă s-a produs în toamna anului 1394, cînd circa
U; 000 de ostași turci, la care s-au alăturat și contingente ale vasali-
jfcr sultanului din statele balcanice, au invadat Țara Românească.
i acra
I _c'a decisivă s-a dat la 10 octombrie 1394 într-o localitate neidenti- Cronicarul bizantin Laonicus
Chalcocondilas despre luptele lui
colului al xiv-ie icată pe hartă, cunoscută cu numele de Rovine. Deși sub aspect
Mircea cel Bătrîn cu turcii:
-umeric erau mult inferiori turcilor (raportul de forțe fiind 1:4), românii, „Asupra acestui Mircea ... Baiazid a
ui Basarah 1 ~":Sind tactica pămîntului pîrjolit și factorul geografic, au cauzat oas- lui Amurat..., a pornit cu război; și tre-
’ =• sultanului Baiazid o dezastruoasă înfrîngere. într-o cronică bulgă- cînd peste Istru, mergea înainte robind
atul Ungariei naască se menționează: „Baiazid s-a înspăimîntat și a fugit, rîul acela țara. Dar Mircea, strîngînd oastea țării,
ilaterală a Țăi r-rgînd roșu de sînge din mulțimea trupurilor căzute”. nu și-a făcut planul să vină asupra lui
>rin dezvoltare Sultanul întreprinde măsuri de destabilizare a puterii lui Mircea cel și să dea lupta, ci cu multă grijă și-a pus
ști, perfecționa Bâtrin, instingîndu-l împotriva lui pe Vlad, zis „Uzurpatorul” (probabil, la adăpost în muntele Brașovului fe­
meile și copiii. Mai după aceea însă se
impune tot ma .r fecior al lui Dan I), acceptat și de o parte dintre boierii țării, nemul- ținea și dînsul cu armata pe urma lui
>nale din regii '-~iiți de creșterea autorității domnului. Cu ajutorul lui Sigismund de Baiazid prin pădurile de stejar ale ță­
irarea indepe- —xemburg, cu care Mircea a semnat un nou tratat pe picior de ega- rii... Și ținîndu-se pe urma lui, săvîrșea
54), refuzînd s itste, s-a reușit depășirea crizei provocate de Vlad după ce oastea isprăvi vrednice de amintit, dînd lupta,
: I, s-a pomen -_ntenească a participat la marea bătălie cu turcii de la Nicopole din cînd vreo unitate dușmană, rupîn-
tuia. Următorii '396. Oastea creștină a suferit o grea înfrîngere, cuceririle otomane du-se, se îndrepta undeva prin țară
runtat, în toam e.dnzîndu-se pînă la Dunăre. în urma acestor evenimente, Țara Ro- după hrană sau la prădat vite... Ținîn­
du-se de urma lui Baiazid, se lupta în­
- dinspre ves: "ânească a acceptat, se pare, să plătească sultanului tribut, cu seru­ truna cu dînsul în chip strălucit. Și se
ri Transilvania '“cația de plată pentru cumpărarea păcii, deși mai mulți cercetători zice că armata fiind în cale, se ținea
ipta de la Dîm susțin că aceasta s-a întîmplat după anul 1414. strîns în urma ei, punînd-o la mare su­
în septembrie-octombrie 1397, turcii atacă iarăși Țara Ro- ferință, și o aducea în situații grele și
;are s-au solda -ânească, dar au fost înfrînți și respinși. Mircea cel Bătrîn a nu înceta să-i facă stricăciune.”
upă înfrîngere; ncercat să beneficieze de situația creată după înfrîngerea lui □ Descrie tactica de luptă folosită de
tă de rezistențț Baieizid în lupta de la Ankara din 1402 în fața lui Timur Lenk. De Mircea cel Bătrîn. Identifică factorii
iJ cata aceasta domnul muntean recurge la tactica de ofensivă, ce au determinat-o.

73

Ruinele cetății de la Enisala.
Aici au stat de strajă și ostașii
lui Mircea cel Bătrîn.
□ Argumentează ideea:
„Mircea cel Bătrîn, ... printr-o politi­
că dibace externă a știut să exercite o
influență considerabilă în tot sud-estul
Europei de atunci.”
r D. Onciul
□ încearcă să formulezi o concluzie
utilizînd termenii:
- izolare;
- capitulatie;
- 1417;
- Turnu și Giurgiu.
ICȚIONAR
Suzeranitate - starea de supre­
mație a unui stat asupra altui stat
care are guvern propriu, dar nu se
bucură de independență deplină.
Criză politică - rezultat al trece­
rii de la o fază de stabilitate struc­
turală a sistemului politic propriu
unei societăți la o fază de instabili­
tate extremă.
acordînd sprijin unuia dintre fiii lui Baiazid, Musa, care a reuoj
să ocupe tronul. Asasinarea acestuia în 1413 de către fratJ Z. *
său Mehmed I l-a adus pe Mircea cel Bătrîn la starea de advdT
sitate cu noul sultan. în 1417, Mehmed I întreprinde o mare efe| <
pediție în Țara Românească, Mircea cel Bătrîn văzîndu-se ’
voit să încheie cu Poarta prima „capitulație” („înțelegere”) B
istoria românilor, obligîndu-se să plătească un tribut anual *
3 000 de galbeni.
Turcii au ocupat Dobrogea, cetățile Turnu și Giurgiu, ceea ceBtaM
marcat începutul instaurării suzeranității otomane protectoare asfl
pra Țării Românești. Noua situație a fost contestată de urmașul ■
Mircea cel Bătrîn, Mihail, și de aliatul său, Sigismund de Luxew
burg, declanșîndu-se noi înfruntări acerbe cu turcii, noul domn gfl
sindu-și moartea pe cîmpul de luptă.
Criza internă
Moartea lui Mihail a fost urmată de rivalități pentru scaunul țăfl
dintre Radu Prasnaglava (1421-1427, cu intermitențe), susținut™
către turci, și Dan al ll-lea (1423-1431, cu intermitențe), sprijinit w
, regele Ungariei.
Criza politică din Țara Românească s-a manifestat și în con®
nuare, consumîndu-se către anul 1456 cu instalarea celei de-a doi^K
domnii a lui Vlad Țepeș (1456-1462). Ea a fost însoțită de frecveO
te implicații otomane și ungare, ceea ce a contribuit la diminuaraB
capacității de apărare a Țării Românești, ajunsă a fi teren de riva₽
tate directă între turci și unguri.
lUTOEVALUARE
► Determină și explică obiectivele prioritare ale politicii ejflbr
terne a lui Mircea cel Bătrîn'
► Cum au influențat relațiile cu Ungaria, în diferite perio^nr
de ale domniei lui Mircea cel Bătrîn, asupra evoluției Țfc
rii Românești?
► Analizează activitatea diplomatică a lui Mircea cel
trîn. Motivează acțiunile întreprinse de domn.
► Caracterizează lupta antiotomană desfășurată de Mircet
cel Bătrîn.
► Redactează un eseu despre cruciada antiotomană de C,
Nicopole din 1396. fcn-
► Din surse suplimentare, precizează la care bătălie au paiȘ
ticipat: cavaleri francezi, burgunzi, italieni și englezi; oșF*
maghiare; un corp de oaste din Transilvania, condus dt
voievodul Știbor; oastea Țării Românești, condusă
Mircea cel Bătrîn.
eXMatefara Moldovei de la Bogdan
area de advew **
l'*
ide o mare e
Stefan cel Mare
răzîndu-se n 3
nțelegere”) d
ribut anual

rgiu, ceea ce
rotectoare as O Cetăți
Orașe și tîrguri □ Observă desăvîrșirea teritorială a -
) de urmașul I Moldovei în timpul urmașilor lui
und de Luxe Soroca Bogdan I.
, noul domn c Sus - Lațcu (1365-1373)
à® - Petru I Mușatin (1376-1392)
Suceava @ țb- Orhei -Roman 1(1392-1394)
Baia-,,- , ,
-Ștefan 1(1394-1398)
®^"el * Căpriana

tru scaunul ță Tg.Neamț

ițe), susținut d Tighma
nțe), sprijinit d O •Tg.Lăpușne

stat și în conți < O> Cetatea Albă

celei de-a dotă x
)țită de frecver- > e „Marele singur stăpînitor, cu mila lui
it la diminuarea 3. Odobești ’Cahul Dumnezeu domn, Io Roman voievod,
i teren de rival- > Chilia
stăpînind Țara Moldovei de la munte
pînă la mare.”
Brăila □ Interpretează semnificația titulatu­
ROMÂNEASCĂ Isaccea rii domnului Roman I din actul din
30 martie 1392.
Moldovei în secolele XIV-XV

e ale politicii exi - ,rturi de consolidare politică a Țării Moldovei

Deși voievodatul Moldovei (Țara de Sus) a obținut independență
1 diferite perioâr - presiunile exercitate de către regele Ungariei au continuat.
ora evoluției a feri țara de pericolul din partea regatului anjevin, voievodul
a solicitat instituirea asupra Țării Moldovei a protecției scau-
/ o- - - °aPal’ promițînd să treacă la catolicism și să înființeze la Șiret
Mircea ce = i;,SCOpie catolică. în cele din urmă, proiectul a eșuat, Lațcu moa-
lomn. e :-odox și este îngropat în necropola domnească de la Rădăuți.
șurată de Mircet Odată cu moartea lui Lațcu a luat sfîrșit dinastia întemeiată de
fcxan I și Țara Moldovei trece printr-o fază de înfruntări interne
„ rj tron. învingător iese Petru I Mușatin, ales pe la începutul
Motomana de 1-.^ _ ~ 4376 voievod. Limitat în posibilitățile de a înfăptui o politică
Bremă independentă, deoarece regele Ungariei Ludovic I intrase
re bătălie au pan ~ posesia Coroanei polone (1370), noul voievod al Țării Moldo-
ai și englezi; oșt^ 5*a vazut nevoit să revină la statutul de vasal al acestuia.
Moartea lui Ludovic I (1382) și destrămarea uniunii ungaro-polone,
ama, condus de re|uarea rivalității dintre cele două regate catolice vecine,
ști, condusă creat voievodului moldovean noi posibilități de realizare a politicii Petru I Mușatin, domn al Țării
WEr-ie. El reușește să alipească la țara sa voievodatul din Țara de Moldovei. Suceava

75
 „Cu mila lui Dumnezeu, Vladislav,
Rege al Poloniei, stăpînitor al Litvaniei,
Rusiei și Domn al multor alte țări, facem
știut tuturor,... că pan Petru Voievod a
Moldovei,... ne-a împrumutat patru mii
de ruble de argint frîncesc și are a ne
aștepta de la acest lăsat de sec pînă în
trei ani, ... Iar dacă nu-i vom întoarce la
zi cum este scris aici, atunci orașul nos­
tru, Halici, și cu acest ținut ce atîmă de
el îl vom pune amanet, pentru aceste
patru mii, acestui adevărat Voievod... Iar
ei îl vor ținea atîta, pînă cînd nu le vom
da deplin aceste patru mii de ruble.”
1388, ianuarie 27, Luțk
□ Explică, în baza pasajului de mai
sus, originea și esența conflictului
moldo-polon pentru Pocuția.
Stema Moldovei.
Biserica Sf. Dumitru din Suceava
Alexandru cel Bun.
Frescă de la mănăstirea Sucevița
Jos, stabilind hotarul pe Nistru și pe țărmul Mării Negre, să anihi!
prezența ungară la Curbura Carpaților, unde ea a continuat și dl
anu] 1359, stabilind hotar comun, de asemenea, cu Țara Românei
că. în noua conjunctură politică Petru I Mușatin a preferat apropie!
de Uniunea Polono-Lituaniană, constituită în 1385-1386.
La 26 septembrie 1387 Petru I Mușatin, la Liov, semnează atf
de închinare ca vasal regelui Poloniei Vladislav II lagello. Tot atil
biserica țării a fost adusă sub oblăduirea Mitropoliei Rusiei Midi
sediul la Halici, dependentă de Regatul Poloniei. Ca răspuns, I
1381-1386, Patriarhia ecumenică de la Constantinopol a insti
Mitropolia Maurovlahiei cu sediul, probabil, la Cetatea Albă (Maif
castro), cu intenția de a extinde autoritatea ei și asupra Bisericii!
Țara de Sus. însă orientarea propolonă a lui Petru Mușatin a zăd
nicit acest proiect.
Lui Petru I Mușatin i-a succedat în domnie fratele său, Roma*
(1392-1394). Noul domn a ajuns să domnească în luptă cu rivS
său, Ștefan I, sprijinit de polonezi. în timp ce acesta stăpînea Ța
de Sus, Roman I, susținut de Mircea cel Bătrîn și Sigismund £
Luxemburg, își concentrează forțele în partea de sud a Moldoi
Urmărind scoaterea țării de sub suzeranitatea Coroanei Polone *
biserica de sub obediența Mitropoliei de Halici, el a acceptat proie
tul Mitropoliei Maurovlahiei, obținînd, astfel, și susținerea Patriarht
ecumenice. Către începutul lui ianuarie 1393 Roman I a trium
asupra lui Ștefan I, încercînd să se împace și cu regele Poloniei, c
5 ianuarie 1393, el recunoaște vasalitatea acestuia. Rivalitățile I
Ștefan însă au continuat și, cu implicarea directă a polonezilor, F-
map I a fost detronat și dus în captivitate în Polonia.
în titlul „Marele singur stăpînitor, din mila lui Dumnezeu domn t
Roman voievod, stăpînind Țara Moldovei de la munte pînă la mal
și-a găsit expresie programul politic al lui Roman I: instituirea ui
puteri autocrate, înlăturarea rivalilor în lupta pentru tron și evitai
amestecului din partea regelui Poloniei în treburile țării sale. Pi
victoria lui Ștefan I însă programul lui Roman I a fost anulat și
6 ianuarie 1395, noul voievod semnează actul său vasalic cu rega
Vladislav al ll-lea.
Domnia Iui Alexandru cel Bun
Domnia lui Ștefan I, supusă regelui polon și fără o bază trainc
în interiorul țării, a decăzut treptat, încetînd definitiv prin anul 139t
Ulterior ea a fost deținută circa doi ani de către fratele său, lug|
asistat de alți doi frați - Alexandru și Bogdan, feciorii lui Romani
Alexandru a parcurs aceeași cale spre domnie ca și tatăl său, avi
du-i ca aliați pe Mircea cel Bătrîn, Sigismund de Luxemburg și ■
Vitold, marele duce al Lituaniei. Către anul 1400 Alexandru s-a al
mat pe deplin în scaunul domnesc de la Suceava. în primii ani:
domnie se observă tendința noului domn, căruia urmașii i-au atribi
epitetul de cel Bun, de a asigura suveranitatea internă și externă
în politica externă Alexandru cel Bun a fost nevoit să manevre;
între aliații săi de la început și regele Poloniei. în anul 1402 el emi
actul său de vasalitate lui Vladislav lagello, iar peste doi ani depui
omagiul vasalic personal, plecînd pentru aceasta la Camenița. Dor
legre, să anihild» V >dovei a acordat ajutor polonezilor și lituanienilor în lupta de ◄ Determină obiectivele prioritare ale
continuat și dj S'-nwald din 1410 cu Ordinul teutonilor din Prusia, protejat de politicii externe a lui Alexandru cel
Bun.
i Țara Româneați-jnd de Luxemburg. Ca urmare, au fost reactualizate diver-
referat apropieri e ungaro-polone privind suzeranitatea asupra Moldovei.
-1386. roată fidelitatea lui Alexandru cel Bun, Vladislav lagello a semnat,
semnează al ■-‘2 la Lublau, un tratat cu Sigismund de Luxemburg, prin care era
lagello. Tot atiircscută suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei. în schimb, Mol-
liei Rusiei Micifee zebuia forțată să ajute Ungaria într-un eventual conflict cu turcii.
Ca răspuns, p» zaz- în care domnul moldovean s-ar fi eschivat, părțile semnatare
tinopol a ins» s_-iau dreptul de împărțire a Moldovei între ele. Prin aceasta rege-
itea Albă (MaioFaoniei și-a încălcat obligațiunile de suzeran, ceea ce l-a determinat
iupra Bisericii k Aexandru cel Bun să-și denunțe obligațiunile de vasal.
Mușatin a zădi Zeznodămîntul final s-a produs în legătură cu deciziile Congresu-
a :e a Luțk (ianuarie 1429), cînd regele polon a luat din nou partea
sie său, Romae^rLi Ungariei. Aliindu-se cu noul mare duce al Lituaniei, Swidrigel-
n luptă cu rivafc. -.exandru cel Bun s-a angajat în războiul împotriva Poloniei,
ta stăpînea Ța
și Sigismund politică internă din Moldova sub urmașii
XaPoioneO> Alexandru cel Bun

acceptat proie Succesorul lui Alexandru cel Bun, lliaș, a continuat, în relațiile cu Bătălia de la Griinwald (1410),
nerea Patriarh^.;.-a. politica tatălui său, participînd la acțiuni militare coordonate cu la care au participat și ostași
nan I a trium^r- :.oele lituanian Swidrigello. Ca urmare, împotriva lui lliaș, cu ajutorul moldoveni. După un desen
din sec. al XV-lea
jele Poloniei, «r a fost instigat Ștefan al ll-lea, un alt fecior al lui Alexandru cel Bun.
a. Rivalitățile : Cronicile țării relatează despre cinci „războaie” dintre frați. Deja în
polonezilor, Rjlx în cadrul unei concilieri provizorii între frații rivali Țara Moldovei
’• *rs: împărțită în două stăpîniri: Țara de Jos, în frunte cu Ștefan, cu □ Determină justețea spuselor dom­
nezeu domn, de supus al domnului de la Suceava, și Țara de Sus, condusă nului Dimitrie Cantemir despre Ale­
te pînă la mar®E aș, considerat domn suprem. în anul 1444, lliaș a fost prins de xandru cel Bun:
instituirea untc~e Ștefan, orbit și înlăturat definitiv de pe arena politică. Nici Ștefan „Acela care cel dintîi a făcut să fie
tron și evitare»- e-a bucurat de o domnie îndelungată. Luptele interne, cu noi im- știut de străini numele moldovenilor,
țării sale. Prț^căr din exterior, au continuat pînă în anul 1457. pînă atunci prea puțin cunoscut...”
sst anulat și,
asalic cu rege 1~\

AUTOEVALUARE

► Arată impactul rivalității dintre Ungaria și Polonia asu­

o bază trainig
prin anul 139: pra Moldovei.
tele său, luga ► Identifică acțiunile întreprinse de Alexandru cel Bun pen­
"ii lui Romani tru afirmarea suveranității Moldovei.
tatăl său, avîr
xemburg și p
► Explică cauzele apropierii lui Alexandru cel Bun de Polonia. 1CȚIONAR
:andru s-a afr ► Comentează afirmația lui Nicolae lorga:
n primii ani d „Simțindu-se așa de puternic, Alexandru, care a făcut de Teutoni - denumirea membrilor or­
ișii i-au atribu multe ori legături de închinare cu regele polon, niciodată dinului călugăresc catolic Sfînta Ma-
iă și externă ria, constituit în 1190-1191. în 1211
însă cu cel unguresc, a putut să se intituleze «el cel dintîiu el a fost dislocat în Țara Bîrsei
să manevrezi (sud-estul Transilvaniei) cu scopul de
1402 el emit în dinastia moldovenească domn de sine stătător».”
a converti populația românească la
loi ani depun ► Compară politica externă promovată de Alexandru cel catolicism. După expulzarea lor de
imenița. Dom Bun cu cea a lui Mircea cel Bătrîn. aici (1225), ei s-au stabilit în Prusia.
 Țările Române în luptr
antiotomană la mijloci’
secolului al XV-let

► Caracterizează personalitățile din

imaginile alăturate și apreciază ro­
lul lor în acțiunile de stăvilire a ex­
pansiunii otomane.

► Stabilește ce este comun între aces­
te două personalități.
„Era pe atunci în regat un ostaș cu
suflet mare, născut în sînul unei nobile
și vestite familii de peste munți; se nu­
mea lancu de Hunedoara și era om răz­
boinic, născut pentru a purta armele și
a sta în fruntea războaielor...”
loan de Thuroczi,
Chronica Hungarorum
„Chiar și împăratul (Mehmed al
- n.n.), cuprins de mînie, spunea
poate să ia țara unui bărbat [Vlad Ț
- n.n.] care face lucruri așa de ma
mai presus de fire, știe să se folose
așa de domnia și de supușii lui.
spune că astfel de bărbat care face
fel de isprăvi ar fi vrednic de mai m
Laonicos Chalcocond)
Creșterea puterii tun

Efectele crizei politice interne asupra capacității

► Care au fost consecințele luptelor
politice interne din Țările Române?
► Explică legătura dintre frămîntările
politice din Țările Române și creș­
terea pericolului otoman.
► Menționează efectul implicărilor ex­
terne în criza politică din Țările Ro­
mâne.
de apărare a Țărilor Române
Criza politică prin care au trecut Țara Românească, după m<
tea lui Mircea cel Bătrîn, și Țara Moldovei, după moartea lui Alex
dru cel Bun, a afectat grav capacitățile de apărare ale acestor
Astfel, Țara Românească devine obiect de dispută între otomar
unguri, deseori și cîmp de bătaie între adversari. Aceasta prejudi
considerabil economia, societatea și securitatea statului român«
dintre Carpații Meridionali și Dunăre. Era periclitată însăși existe1
lui, el riscînd să devină o stăpînire otomană ori să ajungă din r
sub supremația Regatului Ungariei. Situația în care s-a pomenit Ț;
Românească și-a găsit expresie în condițiile armistițiului oton
no-ungar din anul 1452, cînd ea era tratată ca aflîndu-se sub su;
ranitatea dublă a părților implicate.
Țara Moldovei, deși mai puțin amenințată de pericolul otomar
cunoscut și ea grave implicări din exterior. Pretendenții, antrenat

78
 —2 centru tron, fie că beneficiau de o susținere din afară, fie că
luptç Er.au să oscileze între autoritățile Regatului Poloniei și cele ale
toscjlui Ungariei, urmărind să asigure independența țării față de
rj cmtre vecini, prin acceptarea suzeranității altuia.
ijlocif r condițiile cînd pericolul otoman era mereu în creștere, Țările

:v-ie ■tr-âne erau preocupate de interesul de a-și uni forțele pentru a

Instabilitatea puterii domnești și situația complicată a Țărilor
Uc-âie, pe plan extern, au determinat necesitatea solidarizării lor
L. eforturile antiotomane ale Regatului Ungariei, antrenat de mai
tută vreme în lupta cu expansiunea otomană, el constituind cel
-are obstacol în calea Imperiului Otoman spre Europa Centra­
ți Regatul Poloniei însă, preocupat mai mult de interesele sale la
■tarea Baltică, afectate de agresivitatea teutonilor, căuta să evite o
■tar_rtare directă cu otomanii. Rolul Regatului Ungariei a crescut
fcec - ’n timpul cînd pe arena politică a acestuia s-a impus persona-
■eea lui lancu de Hunedoara.
Xilogravură, 1488
Laptele antiotomane sub conducerea
ii. lancu de Hunedogra
a~cu de Hunedoara provenea dintr-o familie modestă de cnezi
jcră" probabil, din Țara Hațegului. Tatăl său, Voicu, fiind în slujba
'epeș hceu Ungariei, a primit în dar domeniul Hunedoara, completînd
■re- nobililor ungari de origine română.
◄ Selectează din textul lecției eveni­
(Mehmedal ll-l Zâoătînd o educație aleasă militară la curtea regelui, în Cehia și
mentele legate de activitatea lui lan­
mie, spunea căfc, a |ancu de Hunedoara se evidențiază pe arena politică a Re- cu de Hunedoara. Alcătuiește în
>arbat [Vlad Țe? J (jngarjej după numirea sa, în 1438, în funcția de ban de baza lor o axă cronologică și comen-
ie să se folosea 5e‘-' n- ln 1440’ el este unul d,n principalii lideri politici, care au teaz-o.
: supușii lui. *-at alegerea regelui polonez Vladislav al lll-lea (1440-1444) la
rbat care face Jtacr. Ungariei. Exista speranța antrenării în luptele cu expansiunea
dnicdemaimiJ -- -ană a Regatului Poloniei, Moldovei și Țării Românești.
Chalcocondy'A Răsplătit de noul rege cu vaste domenii și fiind ridicat la rangul
a putem turcd .ojevod al Transilvaniei, lancu a concentrat în mîinile sale o
►semnată putere militară. El a introdus o tactică nouă de luptă,
parității cea a taberei, formate din care legate între ele, pentru a stăvili
es:, cavaleriei.
- 1438-1439, lancu de Hunedoara s-a distins în luptele din Ser-
3ă, după moa ’^potriva turcilor. în 1441-1442 a înfrînt, la Porțile de Fier și în
rtea lui Alexa locuri ale Țării Românești, detașamentele de pradă turcești,
ile acestor tăr cevodul a reușit să anihileze presiunea turcească asupra Țării
ntre otomani -:~ânești, pe care martorii oculari ai vremii o considerau cea mai
iasta prejudic ■P’e.ă din istoria ei de pînă atunci.
tului românea ancu de Hunedoara și-a cîștigat o faimă deosebită în toată
nsăși existen lEiropa, mai ales, în urma așa-zisei „campanii lungi”, desfășurate
ajungă din n« ~ cerioada septembrie-octombrie 1443-ianuarie 1444. Înaintînd
a pomenit Țan n Ealcani, lancu amenință chiar Adrianopolul, capitala statului
stițiului otomi : eman. Era vremea pregătirii unei cruciade împotriva turcilor,
u-se sub suzs - cată la cererea Papei, la care urmau să participe forțele unite Castelul Huniazilor. Cel mai
reprezentativ, mai complex edificiu
ie creștinilor - trupe ungare, române, croate, bosniace etc. Ea de inspirație renascentistă nu
aolul otoman, soldat însă cu înfrîngerea acestora la Varna, în toamna anu- numai din secolul al XV-lea, ci și din
iții, antrenați! u -444. în luptă a căzut însuși regele Ungariei și al Poloniei, întreg Evul'Mediu românesc

79

Armatele lui lancu de Hunedoara
în drum spre Vama (1444)
„Vlad Țepeș, domnul muntean, era un
om ciudat: strașnic la înfățișare, dar fru­
mos; isteț și crud la faptă; neadormit la
lucru, cutezător în planuri, dorind binele
săracilor și gata să jertfească belșugul
celor puternici pentru acesta.”
Nicolae lorga,
Istoria românilor
□ Interpretează cuvintele marelui is­
toric despre Vlad Țepeș. Găsește
exemple concrete, care ar confirma
această afirmație.
Vlad Țepeș și solii turci.
Pictură de Theodor Aman
80
Vladislav. Eșecul a fost determinat de indisciplina cruciaților, (
mai ales de refuzul recurgerii la tactica atacului frontal, prop
de lancu de Hunedoara.
Interregnul în Ungaria după moartea lui Vladislav și autorital
militară de care se bucura lancu de Hunedoara au determina
nouă ascensiune politică a lui, el fiind ales guvernator al Ungar
Urmărind includerea irevocabilă a Țării Românești și Țării Moldo
în frontul antiotoman de partea Regatului Ungariei, lancu de Hui
doara a intervenit, în 1447, la sud de Carpați, executîndu-l pe V
Dracul și pe feciorul său, Mircea, și declarîndu-se voievod al Ți
Românești. Concomitent el a acordat susținere lui Petru al ll-lea
lupta acestuia pentru tronul Moldovei. Ca recompensă, în anul W
lui lancu de Hunedoara i-a fost cedată cetatea Chilia, unde a fi
cantonată o garnizoană ungară.
Toate s-au produs în cadrul pregătirii unei noi cruciade î
potriva turcilor, care s-a încheiat, în toamna anului 1448,
lupta de pe Cîmpia Mierlei (Kossovopolje). Marea faptă de arrr
ce a încununat cariera militară a lui lancu de Hunedoara,
fost apărarea Belgradului, cheia Ungariei și a Europei Centr
le, după căderea Constantinopolului (1453). Apărarea ei a fq
dată în seama lui lancu de Hunedoara - expresie a faimei :
care și-o cîștigase în luptele cu turcii.
Armata otomană, conform unor surse, în număr de cca 200 Ol
de soldați, a asediat de la 4 la 21 iulie 1456 puternica cetate, apă'
tă de cca 30 000 de ostași maghiari, polonezi, cehi, germani ea
între care erau mulți români transilvăneni. Oastea otomană a sufe
înfrîngere, fiind nevoită să se retragă. Victoria de la Belgrad a av
un puternic ecou în lumea creștină: papa Calixt al Ill-lea a consid
rat-o „evenimentul cel mai fericit al vieții sale” și l-a caracterizat:
lancu drept „atlet al lui Hristos”. De biruința de lîngă Belgrad es
legat obiceiul instituit de Biserica Catolică de a trage zilnic clopote
la amiază. învingător pe cîmpul de luptă, lancu de Hunedoara a fc
răpus însă de ciumă, la 21 august 1456. Pe piatra funerară de
catedrala catolică din Alba-lulia, unde odihnește acest apărător
creștinătății, este scris: „S-a stins lumina lumii...”
Rezistența antiotomană a Țării Românești
După moartea lui lancu de Hunedoara, stindardul luptei an
otomane a fost preluat de Vlad Țepeș (1449, 1456-1462 și 147c
fiul lui Vlad Dracul, domn al Țării Românești (1436-1442, 144;
1447). Fiind un excelent conducător de oști, pentru a rezista
fața turcilor și-a întărit armata, completînd-o cu recruți din rînc
rile țăranilor. A promovat o politică de întronare a puterii dor
nești, suprimînd opoziția boierilor. A întreprins măsuri pentru i
stituirea dreptății și a ordinii în țară, a susținut dezvoltarea me
teșugurilor și comerțului. Contemporanii îl caracterizau drept t
conducător de stat energic și sever. Pentru a organiza mai.br
țara, a utilizat și metode sîngeroase, pedepsind pe hoți și răuf
cători, iar pe boierii vînzători de țară trăgîndu-i în țeapă, fap
pentru care a fost supranumit Țepeș.
 cruciaților, -Jrindu-și puterea în țară, Vlad Țepeș renunță, în 1459, la ◄ Enumeră și apreciază metodele
frontal, pro tributului către sultan, declanșînd o politică antiotomană. prin care Vlad Țepeș a reușit să dea
ripostă turcilor în repetate rînduri.
: ~epeș reușește să ocupe cetatea Giurgiu, stăpînită de turci,
v și autoritat iarna anului 1461-1462 atacă și alte fortificații turcești de
u determinat Zunăre, distrugîndu-le. A urmat invazia masivă a oastei tur-
tor al Ungari în frunte cu sultanul Mehmed al ll-lea. în fața ei, Vlad Țepeș
i Țării Moldo : = tactica pămîntului pîrjolit, iar în noaptea de 16/17 iunie
ancu de Hu -1 în apropiere de Tîrgoviște, a întreprins un atac nocturn în
itîndu-l pe VI -a otomană, ajungînd pînă aproape de cortul sultanului. Ata-
'oievod al Ț :-n surprindere, întunericul de nepătruns, starea de incerti-
'etru al ll-lea *e au stîrnit în rîndurile turcilor învălmășeală și panică, osta-
ă, în anul 14 tanului ucigîndu-se între ei, neștiind care sînt ai lor și care
ia, unde a f ostașii români.
Ca urmare, sultanul a dat semnalul de retragere fără a reuși
i cruciade însă -ceapă o luptă decisivă cu oastea munteană. între timp, bo­
ului 1448, or- nemulțumiți de domnia autoritară a lui Vlad Țepeș, au ac-
faptă de armferat cîrdășia cu sultanul, recunoscînd ca domn al Țării Româ-
Hunedoara, fese pe fratele acestuia, Radu cel Frumos. Urcarea lui în scau-
iropei Centri- comnesc a semnificat instaurarea suzeranității protectoare a
rarea ei a fosFc- Otomane asupra Țării Românești. în istoria politică a Țării
ie a faimei pF:~ânești începe o nouă perioadă, centrul de greutate al rezis-
fe-:e antiotomane deplasîndu-se în Moldova, unde la domnie se
e cca 200 OCW'a deja Ștefan cel Mare.
cetate, apăra -oandonat de boieri, Vlad Țepeș se retrage în Transilvania, spe-
. germani etcJbd că va fi ajutat de regele Matei Corvin, însă acesta, preocupat Sultanul Mehmed al ll-lea
(1451-1481), cuceritorul
imană a suferfe confruntarea sa cu Frederic al Ill-lea de Habsburg, îl întemnițea- Constantinopolului. A condus
Belgrad a avu^ = iberîndu-l abia peste 12 ani. personal invaziile în Țara Româ­
■lea a conside '«ereușita lui Vlad Țepeș a fost o consecință a raporturilor sale nească împotriva lui Vlad Țepeș,
apoi și în Moldova (1476).
caracterizat p-— boierii țării și a conjuncturii politice externe.
j Belgrad este
zilnic clopote« A
nedoara a fo kUTOEVALUARE
funerară de le
îst apărător a Exemplifică implicarea țărilor străine în treburile interne
ale Țărilor
»
Române.
Motivează acțiunile de politică externă întreprinse de lan­

I
Iul luptei anti J cu de Hunedoara și Vlad Țepeș.
Demonstrează cum a fost pusă în practică ideea de cru­
I462 și 1476
ciadă la mijlocul secolului al XV-lea.
-1442, 1443- Interregn - perioada de timp în
u a rezista îi Alcătuiește un eseu cu una din temele: care tronul unei țări rămîne vacant
ruți din rîndu „lancu de Hunedoara - apărător al civilizației europene”; (neocupat).
puterii dom Cruciadă antiotomană - cam­
„ Vlad Țepeș - remarcabil domn al Țării Românești”; panie militară a oștilor creștine îm­
iuri pentru in
„Vlad Țepeș - una dintre cele mai originale și notorii potriva turcilor.
/oltarea meș „Campania lungă” - acțiune mi­
izau drept ur personalități românești”.
litară întreprinsă de lancu de Hune­
liza mai.bine Alcătuiește o periodizare a vieții și activității lui lancu de doara în Balcani în 1443-1444.
hoți și răufâ Hunedoara. Suzeranitate dublă - exercita­
țeapă, fapte rea concomitentă a suzeranității
Descrie importanța luptei antiotomane a lui lancu de Hu­ asupra unei țări din partea a două
nedoara și Vlad Țepeș. puteri străine.
 Tara Moldove
în prima etapă (1457-1472
a domniei lui Ștefan cel Mar
► Localizează pe hartă cele mai im­
portante bătălii ale lui Ștefan cel UN IUNEa
Măre. PO/ _

► Amintește-ți care puteri vecine pre­ ■

Wețma ■ h oT I N

zentau pericol pentru Moldova la în­ Cernăuți

Cristinești
Coșuleni •
Upnicz

ceputul domniei lui Ștefan cel Mare. @ • Tărăsăuți

Codrul Cosminului
Tîrnova

À 1497 One • Corpaci

.Șiret ■ » °'’O«O,
/
Soc₽,Pu,na ® Rădăuți X 5
Ștefănești
„ d • Dragornirna T ®> ® Rogojeni*
Moldovița *Botoșani Bălți Rezinj
□.Comentează citatul: \ * Humor, «Suceava 7
©k ©Hîrlău
Cîmpulung •Voroneț^-x
„Ștefan voievod, un fiu al lui Bog­ Baiaie.A j Cotnari § I
O R H E I *
SgOrhe

dan Vodă... veni cu putere mică, cu Vatra

Dornei Cetatea NeamȚ
neamț* ■Tg-Neamț cv®Tg.Frumos
NEAMb." 9 Ungheni
muntenii și cu Țara de Jos, cam 6 000 de Căpriana
Chișinău®.
oameni. Valea Albă (Războieni) 'fi
LĂPUȘNA
Tonica moldo-germană X.1476 «O
ROMAN ❖ ®
-7 VASLUI O Tg.Lăpușnei Tighina
Răzeni
FALCIU
BACÀU Lipova Vaslui ®
Bacău ® &1475 Căușeni

Tg.Sărății
G f,
H,N.
x • Comănești jy
Fălciu O Cetatea Albă !
e ®Tg.Trotuș © Bîrlad (Akkerman)B
Oituz BÎRLAD X1484
®Adjud CETATEA ALBĂ
ADJUD
HORINCEA
PUTNA ©Cahul
© Tg.Putnei CAHUL CHILIA
/W-® Odobèsti
Vadul lui Isac
. Craciunâ COVURLUI
/.1484
Orașe și tîrguri Dani À-.IXL. Chilia Nouă
Reni Catlabuga* m
© Alte localități \ Ismail
X Bătălii
Cetăți
HOTIN Județe ȚARA ROMÂNEASCĂ

Țara Moldovei în a doua jumătate a secolului al XV-

Urcarea la domnie a lui Ștefan cel Mare,

Portretul domnului Țării Moldovei
Ștefan cel Mare (1457-1504).
Pictură de Costin Petrescu
□ Precizează condițiile care au deter­
minat ocuparea tronului de către
Ștefan cel Mare.
întărirea autorității domnești
Ștefan cel Mare a fost ultimul din șirul pretendenților la tron
Moldovei, care descindeau din Alexandru cel Bun. Fiu al frate«
acestuia, Bogdan al ll-lea, și adversar al lui Petru Aron, ucigași
tatălui său, tînărul Ștefan obținuse azil la curtea lui Vlad Țepeș,
Țara Românească.
în aprilie 1457, cu ajutor militar din partea lui Vlad Țepeș, dar
cu susținerea boierilor din Țara de Jos, Ștefan pătrunde în Moldo’
și îl alungă de la domnie pe Petru Aron, urcînd, astfel, în scaunul (
la Suceava. Potrivit cronicilor țării, pentru consfințirea lui Ștefan i
domn „s-a adunat toată țara cu preasfințitul mitropolit chir Teoctist
cu ajutorul lui Dumnezeu l-au uns la domnie pe Șiret unde se n
mește locul acela Direptate...”. Țara Moldovei, pe care o preluas
Ștefan cel Mare, reprezenta o priveliște tristă: în cetatea Chilia ei

82
 ■tras o garnizoană ungară, iar cetatea Hotin era stăpînită de
Idov tonez Pretutindeni domnea ruina, cauzată de luptele interne,
ar~ x :: erească; o parte dintre boierii țării au fugit cu Petru Aron
147 Farcria Tînărul domn trebuia, așadar, să restabilească autorita-
wr mei. să consolideze puterea domnului și să refacă capacita-
i =cărare a țării. Primul pas făcut de el a fost împăcarea cu
Mar care se aflau în opoziție, reîntoarcerea în țară din Polonia a
■. : -efugiați. Deja către 1462 aceștia l-au părăsit pe Petru Aron
a. 7 emit în țară, ocupîndu-și locurile cuvenite în Sfatul Dom-
e 5 ’’ dregătorii.
- i : jnile sale de întărire a puterii centrale, Ștefan Vodă se
■ ~a se mica boierime și pe țărănimea liberă (răzeși), împăr­
ți--^ celor care se distingeau prin slujbă credincioasă diferi-
Bnn_r ș titluri nobiliare (viteji). Astfel, s-a produs o deplasa­
se-- - ficativă a centrului de greutate în cadrul clasei condu-
-i i Puterea politică trece de la marii boieri la boierii din
pee iferioare ale ierarhiei feudale. A fost stopată risipirea
■г e or funciăre ale țării prin donații domnești, recurgîn-
h.-- s a dreptul de confiscare a moșiilor pentru „hiclenie” (tră-
fc— - Sfatul Domnesc prioritate li se dădea deținătorilor de
~ de curte. Domnul a luat măsuri menite să contribuie la
^»notarea comerțului, reînnoind privilegiile negustorilor din Bra-
фк -58). Liov (1460) și din Ungaria (1475). O atenție deose-
ч£ч V .Bks scordă bisericii mitropoliții Teoctist, apoi Gheorghe, fiind
\ гМЬв--; i componența Sfatului Domnesc.
CetateaAlbâ 1
(АккегтапД К
X148X ■
:etatea albă
inca externă
_*carea lui Ștefan cel Mare pe tronul de la Suceava, cea
i p-=.ră era situația țării dinspre Polonia, unde și-a găsit azil
- on cu boierii din anturajul său și care controla cetatea
: - _ _ Pentru redresarea ei domnul a luat în considerare fap-
=olonia era angajată, de cîțiva ani, într-un dificil război cu
■□ni ș nu putea lupta pe două fronturi. El întreprinde o incur-
-■ț - ținuturile de frontieră ale Poloniei, forțîndu-l pe regele
z ~ ' al IV-lea să ceară pace. Conflictul cu Polonia s-a consu-
i r anul 1462, cînd Moldovei i-a fost restituit Hotinul, iar lui
-Von i s-a interzis să mai stea în Polonia, acesta fiind nevoit
se -=fugieze în Ungaria. Toți boierii l-au părăsit și s-au întors în
mților la tror г -oăcarea cu regele vecin a avut loc cu prețul recunoașterii
Fiu al frate тте e a lui ca suzeran.
4ron, ucigaș - estabilirea legăturilor cu Polonia i-a permis lui Ștefan cel Mare
/Iad ȚepeșJ -5 zcncentreze atenția asupra raporturilor cu Ungaria. în 1462
- -eprinde o primă încercare de a recuceri Chilia, care, trei
’ Țepeș, dar -= tîrziu, a fost readusă în patrimoniul Moldovei. Domnul
de în Moldoi
::.e a susținut răscoala sașilor din Transilvania împotriva
în scaunul: Ungariei Matei Corvin. Răsculații urmăreau desprinderea
i lui Ștefan fcârs .aniei de Ungaria, deci alianța cu ei oferea noi perspecti-
chir Teoctist|»e ă centru promovarea politicii externe a domnului moldovean,
t unde se nfcfccca a a fost însă înfrîntă și, în vederea pedepsirii lui Ștefan
re o preluase?- are pentru faptul că a susținut-o, în decembrie 1467, igno-
tea Chilia е-т-: xndițiile grele de iarnă, o numeroasă oaste ungară a pă-
◄ Stabilește obiectivele politicii exter­
ne a lui Ștefan cel Mare la începutul
domniei. Motivează.
Pecetea lui Ștefan cel Mare
Tratat încheiat de Ștefan cel Mare,
domnul Țării Moldovei,
cu Cazimir, rege al Poloniei
1462, martie 2, Suceava
„... De aceea, și noi, Ștefan, voievod
și domn al Țării Moldovei facem cu­
noscut prin această carte tuturor deo­
potrivă... că, dorind să ținem de obi­
ceiul și să călcăm pe urma preaputemi-
cilor și de fericită pomenire domnilor
strămoși ai noștri... dorind să arătăm și
să întărim aceeași credință și statorni­
că slujbă ca și ei față de prealuminații
cneji și domni, crai leșești... Întîi de toa­
te, nu vom avea și nu vom sluji niciunui
alt stăpîn, fără numai sus-numitului
domn și crai al nostru Cazimir și sfintei
coroane leșești. Făgăduim, de aseme­
nea, că de aci înainte și pe viitor vom
păstra credință curată și dreaptă dom­
nului Cazimir...
De asemenea, nu vom înstrăina nicio
țară, niciun ținut, niciun oraș și niciun
feud fără voința și fără învoirea anume
a pomenitului domn și crai al nostru și
al coroanei, prin niciun mijloc...
... făgăduim ca toate tratatele și zapi-
sele și legămintele și întăriturile mai
sus-zișilor voievozi moldoveni dinaintea
noastră... le vom păstra și ne vom ține de
ele în totul, pe cinstea și credința noas­
tră, fără înșelăciune și fără viclenie.”
□ Selectează din pasajele de mai sus,
obligațiunile asumate de Ștefan cel
Mare față de Cazimir al IV-lea, re­
gele Poloniei.
83
 „Stăpînea atunci întreaga țară un băr­
bat de o energie fără pereche, numele
căruia era Ștefan. Acesta, după ce și-a
adunat dintre oamenii săi de jos o mare
mulțime de ostași, după miezul nopții
se grăbi să dea foc tîrgului din mai mul­
te părți: pentru ca regele și toți oamenii
săi amețiți de somn și de vin să fie arși.
Iar apoi acesta deodată a atacat oastea
regelui și a cîștigat victoria.”
Petru Ranzanus
□ Despre care bătălie se menționează
în pasajul respectiv? Caracterizează
bătălia în baza informației din text.
Matei Corvin, rege al Ungariei
(1458-1490)
1CȚIONAR
Mica boierime - pătură socială
din Țara Românească și Moldova
constituită din micii proprietari de
pămînt.
Țărani liberi - răzeși, moșneni;
în caz de primejdie pentru țară parti­
cipau la oastea cea mare.
Hiclenie - așa se numea infideli­
tatea boierilor față de domn, consi­
derată ca act de trădare. Se pedep­
sea prin confiscarea moșiilor și chiar
prin tăierea capului.
Viteji - titlu nobiliar acordat celor
|^ce se distingeau în luptă.
84
truns prin pasul Oituzului în Moldova, înaintînd spre nord și
tenționînd chiar să atace capitala ei, Suceava. Moldovenii au1
losit tactica pămîntului pîrjolit. Pregătindu-se pentru a înainta s|
Suceava, regele i-a dat oastei sale un răgaz la Baia. în noapl
de 14 spre 15 decembrie 1467, oștenii lui Ștefan Voievod, în i
măr de cca 10-12 mii de oameni, i-au atacat pe unguri. Dl
oastea moldovenilor era mult mai mică, iar unii boieri au încen
să facă coaliție cu Matei Corvin, victoria i-a revenit lui Șten
însuși regele, rănit în luptă, a evitat cu greu captivitatea. Moli
venii au reușit să captureze tunurile și alte arme ale unguri
care nu s-au mai încumetat ulterior să atace Moldova.
Victoria de la Baia a ridicat și mai mult prestigiul internațional
Moldovei și al domnului ei, care, sporind capacitatea de apărari
țării, se pregătea să reziste în fața unei iminente înfruntări cu Irra
riul Otoman. în acest scop, în anii 1469-1470, Ștefan cel Marel
treprinde acțiuni militare în sud-estul Transilvaniei pentru a-i atrs
de partea sa pe sașii de acolo, apoi în repetate rînduri pătrunde
sud de Carpați ca să-l înlocuiască pe Radu cel Frumos, supus fi
al sultanului, și să atragă Țara Românească în frontul antiotorra
în 1470, oștile moldovenilor atacă și distrug Brăila, Tîrgul de Fio
ajungînd la Ialomița. Deși domnul moldovean continua să plăteae
sultanului regulat tribut (haraci), acțiunile lui în Țara Româneas
erau evident de natură antiotomană, înfruntarea cu turcii devenii
astfel, inevitabilă.
AUTOEVALUARE
Caracterizează relațiile lui Ștefan cel Mare cu dotnf
munteni.
Apreciază politica externă a lui Ștefan cel Mare în prinp
etapă a domniei.
în baza citatului determină ce modificări au survedP
în organizarea armatei:
„O oaste moldovenească adevărată nu exista pe aturi
Domnii întrebuințau mai mult cavaleria ușoară și străliA
toare a boierilor și cete țărănești chemate la luptă prin fc*
curi care se aprindeau pe dealuri. Cel puțin nu avem nio ~
dovadă că în vremea tulbure de după moartea lui Alexan­
dru cel Bun s-ar fi înjghebat o puternică armată vrednică sP
acest nume. Pe cînd în domnia lui Ștefan,... întîlnim o oa ‘
te statornică pe viteji, - călăreți și nobili, -... Apoi pe hi
sari, oaste de strînsură și de pradă, și în sfîrșit pe vo/n«-
ostași de rînd, țărani aleși, cari nu se deslipeau de Domn. '
Nicolae /ora
De ce Ștefan cel Mare avea nevoie de o armată bine org
nizată? L.
pre nord și *
Idovenii au ■
Situația politică a Moldovei
a înainta spT
ia. în noap:X
'oievod, în n|in etapa a doua (1473-1504)
! unguri. D°

nit lui Ștefa

domniei lui Stefan cel Mare
itatea. Mola
ale ungurii:
ava. i luat sabia în mînă și, cu ajutorul Domnului Dumnezeul nostru atotputer- ◄ Precizează legătura dintre'Înlătură- .
nternaționa ners împotriva dușmanilor Creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioa- rea lui Radu cel Frumos din Țara
toți i-am trecut prin ascuțișul săbiei noastre.” Românească (1471) și acțiunile an-"
de apărare Din scrisoarea din 25 ianuarie 1475 tiotomane întreprinse de Ștefan. ....
ntări cu Imp a lui Ștefan cel Mare către Senatul Veneției
i cel Mare "n
itru a-i atrage—____ 4 Alcătuiește un comentariu: „Lupta
ri pătrunde I *-<75 1476 ... 1484 ... 1486 ... 1497 antiotomană desfășurată de Ștefan
o, oUpUS nOțF' cel Mare’, utilizînd informațiile din
1 antiotoma» Cucerirea axa cronologică.
rgul de FloJ&= a Bătălia de * Chiliei și Bătălia Bătălia
să plăteas J[ » a la Valea a Cetății de la Șcheia din Codrul
RomâneasJ - Albă Albe de Cosminului
’cii deveniri către turci

încruntările cu Imperiul Otoman și consecințele lor

I Sonsiderînd că țara este în stare să-și apere independența și
■rnnd cont de situația Imperiului Otoman, agravată de raporturile
e cu domn -- =^e state, în special de răscoala antiotomană a statului turco-
|№n din Iran în frunte cu Uzun Hasan, Ștefan cel Mare, în anul 1473,
|«rt_'iță să plătească tribut sultanului, ceea ce echivala cu declara-
areînprim, - 5 războiului.
- 1474, sultanul Mehmed al ll-lea cere ca Ștefan cel Mare să-i
au surveni 27-că personal tributul, ca și domnul Țării Românești, și să-i cedeze
| Zbi a și Cetatea Albă. Cererea rămînînd nesatisfăcută, sultanul po-
1-j-cește beglerbegului Rumeliei, Soliman Pașa, să-și trimită oastea,
ape atunci număra vreo 120 000 de oameni, la care s-au alăturat contin-
Cetatea Albă, construită
ă și străluo erte muntene cu un efectiv de 17 000 de ostași, împotriva Moldo- de genovezi în secolul al XllI-lea
jptă prin fc Ștefan a mobilizat oastea mare, cca 40 000 de luptători, benefi- pe locul coloniei grecești Tiras
zird și de ajutorul unor detașamente venite din partea sașilor și a
avem nici t
-i: Dnezilor. Distrugînd totul în calea inamicului, Ștefan a ademenit
1 lui Alexar- sstea turcească în valea îngustă a Bîrladului, unde moldovenii își ◄ Explică de ce bătălia de la Vaslui
vrednică ot pregătise în prealabil pozițiile de luptă. Aici, aproape de Vaslui, la este considerată „Termopile al nea­
mului românesc”.
finim o oas -:dul înalt, s-a dat lupta decisivă. La 10 ianuarie oastea turcească a
suferit una dintre cele mai grele înfrîngeri din istoria sa.
poi pe hîn
Vestea despre victoria repurtată de Ștefan cel Mare la Vaslui s-a
pe voinici -âspîndit în Europa cu iuțeala fulgerului. Monarhii statelor europe- □ Comentează afirmația istoricului
Constantin C. Giurescu:
de Domn. ’ -e se întreceau în laude la adresa domnului Moldovei. Papa Sixt al
Victoria lui Ștefan cel Mare la Podul
■olae lorgi . - ea l-a numit pe voievodul Moldovei „atlet al lui Crist” și „val al înalt a fost „cea mai strălucită biruință
creștinătății”. terestră din întreaga istorie europeană
bine orga
însuși Ștefan cel Mare a anunțat înaltele curți europene despre a luptei antiotomane pînă la asediul Vie-
ctoria sa asupra turcilor, fiind convins că sultanul nu se va împăca nei din 1683”.

85
 Fosta soție a sultanului Murad al II-lea i-
a declarat ambasadorului Veneției că aceas­
tă înfrîngere este „cea mai mare catastrofă
care s-a abătut asupra turcilor de la înce­
putul islamului”.
Document de la Ștefan cel Mare,
secolul al XV-lea
După bătălia de la Vaslui, Ștefan cel
Mare a trimis o scrisoare către toți mo­
narhii creștini din Europa în care arată
marea primejdie pentru Moldova și Eu­
ropa din partea sultanului, care „voiește
a-și supune această poartă a creștinătă­
ții care e țara noastră... Și dacă această
poartă ar fi pierdută, va fi în primejdie
toată creștinătatea. De aceea ne rugăm
de prietenia voastră, ca și de toți regii,
să vă îndreptați asupra dușmanului creș­
tinătății cît mai este vreme”.
□ Interpretează documentul. Precizea­
ză cu cine urmărea Ștefan cel Mare
să încheie alianțe.
□ Explică de ce campania din 1476 a
fost un eșec politic pentru sultan.
► Determină cauzele schimbării ori­
entării politicii externe a lui Ștefan
cel Mare.
► Urmărește itinerarul campaniei lui
loan Albert în Moldova.
86
cu înfrîngerea oastei sale. Domnul moldovean a procedat astfel
speranța de a obține un ajutor din partea principilor creștini, preza
tîndu-și țara ca „poartă a creștinătății”, care, dacă va fi pierdută, atui
„toată creștinătatea va fi în primejdie”. Principii creștini însă i-au adre;
lui Ștefan doar cuvinte de laudă, lăsîndu-l singur în fața turcilor. Cc
vingîndu-se și de inactivitatea din partea regelui Poloniei, Ștefan :
Mare își schimbă prioritățile orientărilor externe și semnează, în ii
1475, un tratat de alianță cu regele Ungariei, recunoscîndu-i suzei
nitatea. Matei Corvin însă nu a venit nici el în ajutorul moldovenilo
Sultanul, pentru a-și asigura o superioritate geostrategică în ev«
tualele înfruntări cu domnul Moldovei, și-a îndreptat oștile în Crime«
supunîndu-și Caffa și întregul sistem de colonii genoveze din nor
Mării Negre. A fost cucerit micul principat al Mangopului, iar Hana
tătarilor din Crimeea este adus în starea de vasal al Imperiului Otome
în iulie 1476, o oaste turcească și mai numeroasă (raportul 10:
decît cea din anul precedent, în frunte cu însuși sultanul Mehmed
ll-lea, a intrat în Moldova, partea de sud-est a țării fiind supusă inv
ziei de către tătarii din Crimeea. învingătorul turcilor la Vaslui a foia
și de această dată aceeași tactică, pregătind la Valea Albă,
apropiere de Cetatea Neamțului, pozițiile pentru lupta hotărîtoa
Succesul de această dată a fost de partea turcilor, care au invac
țara cu intenția de a o cuceri. Ei însă n-au reușit să cucerească vr
cetate, tergiversarea campaniei demoralizînd oastea turceasc
Ravagii în rîndurile otomanilor producea și ciuma care se declanșai
Ca urmare, sultanul a anunțat retragerea trupelor care s-a transf
mșj^în debandadă, astfel Moldova evitînd cucerirea turcească.
’ După înfrîngerea de la Valea Albă, a devenit clar că Moldova
una singură nu va rezista în fața Imperiului Otoman, ea riscînd să
cucerită și transformată în pașalîc. în relațiile moldo-otomane se p
duce o cotitură, fiind reluată plata tributului (5 000 de galbeni). în ai
1484 domnul moldovean pierde cetățile pontice Chilia și Cetatea AII
pe care turcii le-au transformat în raiale.
Pierderea Chiliei și a Cetății Albe a produs o breșă în sisten
defensiv al Moldovei. Inutilă s-a dovedit a fi și reorientarea politii
spre Polonia, prin depunerea, în septembrie 1485, de către Ștefa
a omagiului vasalic față de Cazimir al IV-lea.
Sub presiunea circumstanțelor, în anul 1486, domnul moldove«
a recunoscut suzeranitatea protectoare a Porții Otomane, obținînd
astfel, pacea și asigurînd apărarea țării în cazul în care ea ar fi fa
atacată de o tertă forță./
’ /
Politica externă a Moldovei la sfîrșitul secolului
al XV-lea - începutul secolului al XVI-lea
Schimbarea caracterului relațiilor cu Imperiul Otoman a influenț
vădit raporturile moldo-polone, întrucît la curtea polonă se vorbe
deja de proiecte care amenințau statalitatea Țării Moldovei. Sub pn
textul devansării cuceririi ei de către turci, în cercurile politice apn
piate de curtea regală se vehicula ideea aducerii Moldovei în supi
nerea deplină față de Coroana polonă. Pentru contracararea acest
intenții, Ștefan cel Mare, în 1483, a încheiat o alianță dinastică <
Ivan al lll-lea, marele cneaz al Moscovei. Relații pașnice au fost stat
 astfel > cu Mengli Ghirei, hanul Crimeii. A urmat revenirea, în 1489, a
prezeitjc— r ului moldovean la relațiile de vasalitate cu Matei Corvin, pentru 25 oct. 1497
Nobilimea din
Polonia de Vest în
â, atumfcsasta primind două feude - Ciceul și Cetatea de Baltă cu domenii- tabără la liziera
nordică a Codrului
Cosminului
adresai* or în Transilvania. Totodată, Ștefan cel Mare reactualizează pro- 26 oct. 1497

i|i l|l l|l i|i i|l Artileria

or. CoTlge-a Pocuției, vechi obiect de litigiu moldo-polon. în 1492 se produc OOOOO Carele de bagaje
efan cAsnar unele ciocniri între părți, fără ca ele să se transforme în război, bb b b b
ale regelui

Regele însoțit de
i, în iul» = Națiile moldo-polone s-au agravat, mai ales, după moartea lui Cazi- b S b garda sa
(cavaleria grea)
suzeral—r 3 IV-lea (1492), cînd Coroana regală i-a revenit lui loan Albert (Al-
venilor tje-7 i. iar scaunul Lituaniei lui Alexandru, alt fecior al lui Cazimir al IV-lea. Oastea nobilimii cu
în everv 5x pretextul eliberării de sub turci a Cetății Albe și Chiliei, noul rege al care și bagaje în
dezordine
Drimeea Pac ei urmărea, de fapt, cucerirea Moldovei și transmiterea ei în oblă-
in nord;, kjrea lui Sigismund, ce-l de-al patrulea fecior al lui Cazimir (primul, Vla-
HanaL csa. în 1490, moștenise Coroana ungară). Se proiecta, astfel, consti- $ ö Ö
Otoman hrea unei uniuni puternice de state, care să fie conduse de lagelloni. în
lui Ștefan
■tul 10:1 toamna anului 1497, Albert a încercat să-și realizeze proiectul trecînd
ihmed -ctsrele Moldovei cu o puternică oaste de peste 80 000 de oameni, [^> Atacul oștii lui Ștefan cel Mare
jsă invaJ Este semnificativ faptul că Vladislav al Ungariei s-a pronunțat —Contraatacul cavaleriei polone
i a folosdj categoric împotriva acestei acțiuni contra vasalului său moldovean. Respingerea pentru scurt timp a moldovenilor
— Fuga polonilor din ariergardă
Albă, îi x ~st anihilată și aderarea la ea a oastei Lituaniei. Astfel, Albert a
Schema bătăliei
tărîtoare r=ouit să acționeze de unul singur, asediind cetatea Sucevei. Ase- din Codrul Cosminului (după
u invada^ - - însă a durat trei săptămîni, dar fără succes. Prin intermediul lui cronicarul polon B. Wapowski)
iscă vrea âanclomeu Dragfi, voievodul Transilvaniei, s-a ajuns la o conciliere
irceascăltnre părți. Se prevedea retragerea polonezilor pe aceeași cale, pe
▲ Descrie bătălia în baza schemei.
clanșase î сгге ei pătrunseră în Moldova. Condiția aceasta fiind nerespectată,
transfor-l E ran cel Mare cu oastea îi atacă în Codrul Cosminului, provocîn-
ască. I e o grea înfrîngere. Au urmat apoi victoriile de la Lențești și
ddova de Lemăuți. Intervenția polonă s-a soldat, astfel, cu un eșec total și, la
;înd să fie 2 jlie 1499, Polonia este nevoită să încheie pace cu Moldova.
ie se pro- -mblema Pocuției a rămas însă în suspensie, raporturile moldo-
li). în anii soone fiind și în continuare tensionate.
atea Albă _a începutul secolului al XVI-lea Ștefan cel Mare susține proiec-
e e antiotomane elaborate la curțile europene, care însă nu au fost
i sisteme ■ealizate. La 2 iulie 1504 domnul se stinge din viață, deplîns de
эа politică rreaga țară, pe care a condus-o timp de 47 de ani.
:re Ștefan
Bătălia din Codrul Cosminului.
Basorelief de pe monumentul
noldovear AUTOEVALUARE lui Ștefan cel Mare de la Iași
obținînd
a ar fi fost
► Caracterizează lupta antiotomană a lui Ștefan cel Mare.
► Argumentează importanța pentru Moldova și Europa a
iului luptelor duse de Ștefan cel Mare cu turcii.
► Alcătuiește un discurs oral sau scris cu tema: „Sistemul
de alianțe al lui Ștefan cei Mare”. Stat vasal - situație de dependen­
a influențat
se vorbea ► Prin ce este semnificativ anul 1486 pentru raporturile ță politică a unui stat față de alt stat
(considerat suzeran) cu păstrarea
îi. Sub pre- moldo-otomane?
autonomiei.
îlitice apro- ► Filippo Buonaccorsi, umanist italian și diplomat polon, Beglerbeg (beilerbei) - guverna­
rei în supu- tor de provincie în Imperiul Otoman.
nota: „Iar românii, după ce au respins armatele și încer­
irea acestei Pînă în a doua jumătate a secolului
iinastică cu cările sultanului, s-au închiriat prin tratate, nu ca învinși, al XV-lea au fost doi: unul pentru
u fost stabi- ci ca învingători”. Comentează afirmația. Anatolia și altul pentru Rumelia.
ii
Dimensiunile personalităț
lui Stefan cel Mar
„Într-însul găsise poporul românesc
cea mai deplină și mai curată icoană a
sufletului' său: cinstit și harnic, răbdă­
l tor iară să uite și viteaz fără cruzime,
r strașnic în mînie și senin în iertare, răs­
picat și cu măsură în grai, gospodar și
iubitor al lucrurilor frumoase, fără nicio
trufie în faptele sale, care, se pare că vin
printr-însul de aiurea și de mai jos.”
Nicolae lorga
„Faptele tale, săvîrșite pînă acum cu
înțelepciune și vitejie contra turcilor infi­
deli inamici comuni, au adus atîta celebri­
tate numelui tău, încît ești în gura tuturor
și ești în umanitate foarte mult lăudat.”
Lin adresarea Fapei Sixt al IV-lea
către Ștefan cel Mare
□ Examinează documentele. Formu­
lează cel puțin cinci concluzii de­
spre personalitatea lui Ștefan cel
Mare. Explică unitatea de opinii și
informațiile contradictorii din afir­
mații.
Biserica mănăstirii Futna, ctitorie
a lui Ștefan cel Mare, loc de veșnică
odihnă a marelui voievod
88
J
„Fost-au acest Ștefan Vodă om nu „O, bărbat demn de admirat, întru
mare de stătu, mînios și de grabu văr- mic inferior Ducilor eroi, pe care atî
sătoriu de sînge nevinovat; de multe admirăm, care cel dintîi dintre prinț
ori la ospețe omorîea fără județu. Amin- lumii a repurtat în zilele noastre o vi
trilea era om întreg la fire, neleneșu, și rie atît de strălucită contra turci
lucrul său îl știia a-1 acoperi și unde nu După părerea mea, el este cel mai vi
gîndiiai, acolo îl aflai. La lucruri de răz­ nic să i se încredințeze conducerea
boaie meșter, unde era nevoie însuși să stăpînirea lumii și mai ales funcția
vîrîia, ca văzîndu-1 ai săi, să nu să în- de comandant și conducător coi
dărăptieaze și pentru aceia raru războiu turcilor, cu sfatul comun, înțelegerea
de nu biruia. Și unde biruia alții, nu per­ hotărîrea creștinilor.”
dea nădejdea, că știindu-să căzut jos, Jan Dlugi
să rădica deasupra biruitorilor.” cronicar p:i
Grigore Ureche,
cronicar moldovean
„A fost un om vrednic, iscusit și răz­ „Bărbat glorios și victorios... Om i
boinic norocos. Căci el a învins pe Ma­ cit, căruia soarta i-a hărăzit cu mi
tei, regele Ungariei într-o luptă de noap­ dărnicie toate darurile!.. Tu ești dn
te la Baia. Pe tătari i-a alungat de multe prevăzător, isteț, biruitor contra tu
ori. Pe Mehmed împăratul turcilor... îl ror dușmanilor. Nu în zadar ești soci
bătu, iar oștile cele mai mari ale dușma­ printre eroii secolului nostru...”
nilor le risipi. Pe lîngă aceasta, îl învinse \ Maciej Miechowi
și pe regele Albert... Ștefan a fost înzes­ \ cronicar pol
trat cu virtuți de erou, așa încît pe drept
cuvînt merită să fie socotit printre băr­
bații vestiți în arta războiului.”
Bernard Wapowski,
cronicar polon
Ștefan cel Mare - promoto.r al tradiției românești
și al spiritualității bizantino-slave
Ștefan cel Mare a dominat istoria Moldovei aproape o jumătate :
veac. Datorită calităților organizatorice excepționale și iscusinței dipt
matice, a făurit un stat puternic, a pregătit o oaste bine instruită, ca
i-a înfrînt în repetate rînduri pe dușmanii ce au ridicat sabia asupra Mc
dovei. Faptele de bărbăție i-au creat un prestigiu internațional inegala:
lubindu-și patria și contribuind prin toate mijloacele la prosper
rea ei, voievodul moldovean a continuat cu succes tradiția istorică
culturală a neamului românesc.
Domnia sa a însemnat consolidarea instituțiilor statului, fără c
care Moldova ar fi fost într-o permanentă stare de vasalitate față c
vecini. Geniul militar al lui Ștefan s-a manifestat în repetate rîndu
cu oaste mică și în condiții defavorabile obținea victorii străluciti
Demonstrînd abilitate diplomatică, a evitat conflicte concomiten
pe două fronturi, a încheiat alianțe cu cei care se dovedeau capab
să-l sprijine în acțiuni.
 deosebită perseverență domnul s-a îngrijit de organizarea
ităti J
punînd în legătură ctitoriile sale cu luptele pe care le-a
ît. Astfel, a căutat să invoce protecția divină întru apărarea
nerea faptelor sale și ale țării. El era conștient de însemnă-
Iar ■ Tradiției istorice și culturale, de necesitatea dezvoltării arhi-
jni. artelor, scrisului, care să transmită succesorilor faptele bune
xntemporanilor săi. Din inițiativa lui au fost edificate nume-
-= construcții bisericești. Adevărate centre de cultură medieva-
lirat, întru e. n mănăstirile Putna (1466), Voroneț (1488), Tazlău (1496-
?e care atî ~ Neamț (1497), Dobrovăț (1503-1504).
ntre princi
lastre o vi _= mănăstiri voievodul organizează școli de copiști. Se dezvoltă
itra turcii ografia, scribii domnești înregistrînd cele mai importante eveni-
eel mai vr b din viața țării. Scopul urmărit de Ștefan prin descrierea cur-
onducerea storiei era consolidarea statului, răspîndirea cunoștințelor pri-
■s funcțiu a Moldova și informarea altor suverani despre faptele de arme
:âtor con -oldovenilor. O variantă a cronicii domniei lui Ștefan cel Mare,
nțelegerea să în limba germană, a ajuns în Germania. La curtea marelui
xz al Moscovei, domnul a trimis o variantă a textului în limba
an Dlugos.
nicar pol :~ă, convențional, numită Cronica moldo-rusă. Mormîntul lui Ștefan cel Mare
r ‘.impui domniei lui Ștefan, Moldova devenise un punct de spri- de la Putna
a Ortodoxiei. Domnitorul a susținut viața monahală, a oferit aju- Pe lespedea funerară este scris: „Bine-
s... Om fe e substanțiale așezămintelor ecleziastice de la Muntele Athos și cinstitorul Domn Io Ștefan Voievod
it cu mul ntregul Răsărit creștin, a întreținut relații cu creștini ortodocși din mila lui Dumnezeu Domn al Țării
i ești dre Țările apropiate și mai îndepărtate. Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod,
:ontra tu Sprijinit de mitropoliții Moldovei Teoctist și Gheorghe „cel bă- ctitor și ziditor al acestui sfint lăcaș
ești soco care zace aici. Și s-a strămutat la lo­
•' de episcopi, clerici și de întregul popor, Ștefan cel Mare a cașurile de veci în anul 7000... luna ...
u...” :_s mari străduințe pentru a perpetua moștenirea ecleziasti-
fiechowskl și a domnit... ”
icar polci
spirituală, culturală, artistică, dar și politică. S-a îngrijit de
:~a țării pînă în ultimele clipe ale vieții. Fiind pe patul de moar- ◄ Descrie importanta actelor de cul­
tură realizate de $tefan cel Mare.
centru a preîntîmpina posibilele disensiuni interne, a reușit să-l
rsraleze pe fiul său Bogdan pe tronul țării.
-aptele vitejești ale lui Ștefan cel Mare, energia și tenacitatea
eș*.e din comun, dragostea de patrie i-au impresionat pe contem-
pcrani și pe urmași. Autorul anonim al Chronicon Dubnicense îl
nești caracterizează pe învingătorul turcilor la Vaslui drept „bun apărător
a Tării sale și al poporului său, care s-a împotrivit cu bărbăție, în
-r ocul țării sale, gata să moară pentru ai săi”. Comandantul ma-
lătate de p- ar Prepostvari, intenționînd să-l atragă pe domnul Moldovei Aron
ței diplo- "-anul (1591-1595) în coaliția antiotomană, îl îndemna să urme-
lită, care -= pilda lui Ștefan cel Mare: „Măria Ta, acum ți-ai putea trece în
ipra Mol- -emurire faima Măriei tale de viteaz, rămînîndu-ți pe vecie același
egalabii ‘^'tume bun al înaintașului Măriei tale, evlaviosul Ștefan Vodă de
ospera- xmioară, a cărui slavă de viteaz trăiește și acum și nici nu se va
torică și r. ~ge slava lui cît va ființa lumea”.

fără de Imortalizarea și locul în istorie

față de
rînduri. După ce, la 2 iulie 1504, Ștefan, mare domn și voievod, s-a stins
ălucite : - viață și a fost înmormîntat la mănăstirea Putna, începe o altă
mitente e.ț stență a lui în memoria colectivă a contemporanilor și a urmașilor.
capabili Domnia lui Ștefan cel Mare este considerată, pe bună dreptate, Icoana Dreptcredinciosului voievod
serioada cea mai glorioasă din istoria medievală a poporului român. Ștefan cel Mare și Sfint

89

Sfințirea monumentului „Ștefan cel
Mare fi Sfînt” după reconstrucție.
Chifinău, 1990.
□ Găsește argumente în susținerea
afirmațiilor ce-l prezintă pe Ștefan
cel Mare ca ocrotitor al culturii:
- a ridicat cetăți;
- a construit curți domnești;
- a ctitorit biserici și mănăstiri.
ICȚIONAR
Canonizare - act solemn prin
care Biserica recunoaște, declară și
așază pe o persoană decedată în
rîndul sfinților.
Necropola domnească de la
Putna - lîngă mormîntul lui Ștefan
cel Mare se află mormintele Măriei
Voichița, Măriei de Mangop (soțiile
domnului) și ale fiilor Petru și Bog-
' dan. în pronaos se găsește mormîn­
tul domnului Bogdan al lll-lea și al
surorii acestuia, Maria. Tot aici se
află mormîntul doamnei Maria, pri­
ma soție a lui Petru Rareș.
90
r
Străinii l-au inclus în rîndul celor mai iscusiți și înțelepți condu
tori pe care i-a avut omenirea. Cronica rusă de la Hustin a cons
nat: „A murit Ștefan Vodă, domnul Moldovei, oștean viteaz ca ur
doilea Alexandru (cel Mare)”. Regele Sigismund al Poloniei îl
mește „Stephanus iile magnus” - „acel Mare Ștefan”. în a do
jumătate a secolului al XVI-lea, cronicarul polon Maciej Stryjk
ski menționa că pe Ștefan moldovenii „din cauza nespusei sai
vitejii îl socotesc ca sfînt”.
Poporul i-a păstrat amintirea în diverse creații folclorice (lege»
de, balade, cîntece, urâturi etc.), care i-au inspirat pe cronica«
scriitorii și poeții din toate timpurile. Astfel, Grigore Ureche în Lei -
pisețul Țării Moldovei scrie: „Ce după moartea lui, pînă astăzi B
zice sveti (sfîntul) Ștefan Vodă, nu pentru sufletu-i, ce este E
mîna lui Dumnezeu, că el încă au fost om cu păcate, ci penti f
lucrurile lui cele vitejești, carile nimenea din domnii, nici mai ’naini I -
nici după aceia l-au ajunsu”. Gheorghe Asachiîl considera pe mar
voievod „un luceafăr nemuritor”, iar Costache Negri - „zidul ere
nătății”.
Elogiat în unanimitate de contemporanii săi ca „om rafinat și
în meșteșugul războiului”, „gata să moară pentru ai săi”, „știindu-
căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor”, „om întreg la fire, ne
neș”, Ștefan cel Mare a lăsat Moldova urmașilor bogată, prospe
liberă, cu hotare stabile și cu un prestigiu recunoscut.
Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 20 .
nie 1992, a hotărît canonizarea Dreptcredinciosului voievod Ștef
cel Mare și Sfînt. Cinstirea Sfîntului Ștefan se face la 2 iulie, zi
trecerii sale la cele veșnice.
lUTOEVALUARE
Indică faptele ce-l caracterizează pe Ștefan cel Mare d
un bun organizator de țară.
Reliefează principalele calități diplomatice ale domnului.
Alcătuiește un text care să redea calitatea de condu
tor militar a lui Ștefan cel Mare.
Exemplifică de ce Ștefan cel Mare a fost un „apărător
creștinătății”.
Argumentează de ce Ștefan cel Mare este considerat
ocrotitor al culturii.
Alcătuiește un discurs cu titlul: „Chipul lui Ștefan c
Mare în izvoarele istorice”.
Compară personalitatea lui Ștefan cel Mare cu cea a I
Vlad Țepeș.
Apreciază importanta domniei lui Ștefan cel Mare.
iconduc^—~ ~ „ B
a conse-
iz ca una
3 TI lO Române în ■primele
"a Idecenii ale secolului al XVI-I ea
StryjkoJ
jusei saJ

ce (lege--
cronicari
e în LefJ S ◄ Examinează friza cronologică
a astăzi 1 Bogdan al lll-lea Ștefănită-Vodă Petru Rareș 38
e este 1504-1517 1517-1527 1527-1538 c în timpul lui Soliman I Magnificul
ci pentru £Ф
(1520-1566) turcii fac incursiuni în Eu­
ai ’nainte ropa Centrală:
CD
pe mare* 1521 - cuceresc Belgradul;
Radu cel Mare Neagoe ■За
dul creșt- 1526 - înfnng oastea ungară la Mohăcs;
1495-1508 Basarab ra <
1512-1521 0Г tc 1541 - este creat pașalîcul de Buda;
<u Ю 1541 - Transilvania devine principat
finat și f-
autonom sub suzeranitatea otomană,'
știindu-se
fire, nele- □ Utilizînd datele de mai sus, preci­
zează care este soarta Țărilor Ro­
prosperat idrul internațional din Europa Centrală mâne în această perioadă. Cum in­
„ |s de Sud-Est la începutul secolului al XVI-lea fluențează expansiunea otomană
din 20 iu- r spre Europa Centrală asupra Țări­
od Ștefa- *ceputul secolului al XVI-lea a fost marcat de stabilirea unui echi- lor Române?
iulie, zius fcrJ de forțe între puternicii vecini ai Țărilor Române - Imperiul Oto-
Ungaria și Polonia. El a fost consfințit prin tratatele de pace,
l&jr-'-ate cu turcii, mai întîi de Polonia (9 octombrie 1502), apoi și de
■l-caria (ratificat la 20 august 1503). Ultimul tratat se referea și la
Țara Românească și Moldova, considerate de părțile semnatare
lussale Ungariei, dar cu păstrarea angajamentelor asumate de ele
aifirior față de Imperiul Otoman. Fiind periodic reînnoite, aceste
0 TF^'.e nu anihilau contradicțiile dintre participanții la ele și nu-i îm-
ped cau pe unguri și polonezi să nutrească proiecte de coaliții anti-
laredrep ;,-ane, față de care își manifestau interesul și domnii români, iar
□e Turci să întreprindă incursiuni devastatoare, mai ales în Transil-
nnului. ~r a. Deosebit de grave au fost cele din anii 1512-1513, care au
, . aenonstrat incapacitatea Regatului Ungariei de a-și apăra supușii,
.on uca- ;—/ocînc| 0 nemulțumire totală a acestora.
’'itru prevenirea dezastrului, Papa Leon al X-lea a proclamat, în
aărătora hf4. cruciada antiotomană, chemîndu-i să participe la ea chiar și pe
Bâranii aserviți, cărora li s-a promis eliberarea de iobăgie și care, „mai
Degrabă sătui de viață, decît din dragoste pentru religie”, au început
iderat ur
■â se prezinte în masă pentru a se înscrie în rîndurile cruciaților.
Bătălia de la Mohacs
Speriată de avîntul popular și văzîndu-și periclitate interesele, no-
tefan ce : mea s-a îndepărtat de cruciadă, declanșînd represiuni împotriva
Țăranilor. Ca urmare, regatul a fost zguduit de un adevărat război
copular (1514) în frunte cu micul nobil de origine secui, Gheorghe ▲ Caracterizează contextul internațio­
' C&3 3 iu nal în care s-a desfășurat lupta
Dcja, scopul urmărit fiind, în primul rînd, suprimarea nedreptăților pentru independență în prima jumă­
sx-ale din regat. Treptat, răscoala a cuprins Transilvania, răsculații tate a secolului al XVI-lea. Ce s-a
Лаге. -enționînd s-o desprindă de Ungaria și s-o transforme într-un regat schimbat comparativ cu secolul
ăzonom. precedent?

91

Neagoe Basarab, domn al Țării
Românești (1512—1521)
și fiul său Theodosie
Domnia lui Neagoe Basarab are în­
semnătate, mai ales, în ce privește do­
meniul culturii. Din porunca lui a fost înăl­
țată biserica episcopală de la Curtea de
Argeș, una dintre cele mai reprezentati­
ve ctitorii din arhitectura veche româ­
nească.
Fiatra de mormînt
a lui Radu de la Afumați
Nicolae lorga l-a numit pe Radu de la
Afumați „domnul răzbunării creștine și
al mîndriei românești”.
□ Argumentează de ce.
92
Autoritățile și marea nobilime au reușit cu greu să înăbușe rS
boiul lui Gheorghe Doja. Luînd măsuri drastice, mulți participant B
fost executați, mutilați sau supuși muncilor silnice. Țăranilor li w
pronunțat „totala și perpetua iobăgie”. Au avut de suferit, în spec»
țăranii români.
Războiul popular și represaliile care au urmat au redus și nB
mult capacitatea de rezistență a Regatului Ungar în fața presiu®
lor otomane. Situația în care s-a pomenit Ungaria a reactualizat®
mai vechi interes, manifestat față de ea de către Habsburgi, ca
deja la moartea lui Matei Corvin (1490) au încercat să-l instale
pe tronul de la Buda pe reprezentantul lor, Maximilian. în 1515
cadrul Congresului de la Viena, Habsburgii au încheiat convei
cu Ungaria și Polonia, ce le asigurau succesiunea la Coroana i
gară. Faptul nu a rămas neobservat de Poarta Otomană. în 153
energicul sultan Soliman Magnificul declanșează ofensiva împo
va Regatului Ungariei, cucerind Belgradul, apoi, la 29 august 152
cauzează oastei ungare a lui Ludovic al ll-lea o înfrîngere dez;
truoasă în lupta de la Mohâcs.
Catastrofa de la Mohâcs a dezaxat echilibrul de forțe în favoar
vădită a Imperiului Otoman și a avut consecințe grave nu nun
pentru destinele Regatului Ungariei, care a dispărut curînd de
harta politică a Europei, ci și pentru Țările Române.
Țara Românească în primele decenii
ale secolului al XVI-Iea
La hotarul dintre secolele XV-XVI în istoria Țării Românești se p
sează domnia lui Radu cel Mare (1495-1508). Către acea vreme
viața politică internă a țării s-au produs mutații esențiale cu consecir
de lungă durată, cum a fost ascensiunea partidei boierilor Craiove
din Oltenia. Antrenați de mai multă vreme în schimburile comerciale
pe piața Imperiului Otoman, ei au acumulat averi considerabile, de^
nind foarte influenți, optînd pentru relații pașnice cu turcii și opuni
du-se întăririi excesive a puterii dorpnului.
Conștient de puterea și rolul Craioveștilor în viața politică, dar urm
rind, totodată, să-și întărească puterea, Radu cel Mare a încerc
să-i atragă de partea sa, oferindu-le unele favoruri și, în special, erei
pentru ei bănia Olteniei. Consecințele au fost însă contrare așteptă
lor. Craioveștii, întărindu-se și mai mult și bizuindu-se pe legăturile
turcii, s-au opus politicii de centralizare, banul Olteniei ajungînd să ca
cureze cu domnul.
încercările domnilor, care au urmat după Radu cel Mare, de a
duce rolul Craioveștilor au avut urmări nefaste, ei fiind înlocuiți, su
cesiv, prin implicarea nemijlocită a turcilor și, în special, a lui Mehrr-
bey, o rudă de a Craioveștilor, care s-a turcit și a fost numit pașa :
Nicopole. Evenimentele s-au încununat cu triumful total al Craioveș
lor, care l-au instalat în scaunul domnesc pe unul dintre ei - Neago
mare boier. Acesta și-a luat numele de Basarab, voind să-și legitim
ze urcarea pe tron, prezentîndu-se ca descendent din neamul Bas
rabilor. S-a produs, astfel, un fapt fără precedent, cînd, cu contribui
turcilor, domnia a fost preluată de un boier. Domnia lui Neagoe Bas
rab s-a remarcat pe mai multe planuri, el încurajînd artele și cultul
 înăbușe râRE" ~md refacerea sau construcția unor biserici (de la Curtea de
>articipanți Sex? din Șcheii Brașovului) și apariția primelor tipărituri.
ăranilor li $1 --tor al învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie,
■it, în speci^- activitatea sa de ctitor și de ocrotitor al culturii lumii ortodoxe, Nea-
.■x - Basarab se impune drept continuator al bazileilor bizantini, susținînd
redus și rralfee'ca Ortodoxă, aflată sub stăpînirea otomană. Pe plan extern, Nea-
ața presiuifiK- Basarab a căutat să întărească legăturile cu Moldova, Transilvania
actualizat j'S .ngaria. Față de otomani a promovat o politică precaută, împlicîn-
isburgi, caife--s5 în unele proiecte de alianță antiotomană. Nu a evitat participarea
ă-l instaleaB^"-" de turci la atacul întreprins de ei, în 1521, asupra Transilvaniei.
. în 1515. W După moartea lui Neagoe Basarab, Mehmed pașa de Nicopole
at converfCF-'^ficiază de perturbările din cauza problemei succesiunii la tron,
Coroana uwcs--"C steag de domnie de la sultan. S-a produs, astfel, o tentativă de
lă. în 15215 ~"sforma Țara Românească în pașalîc, care a trezit îngrijorarea
;iva împot’i”- umai a vecinilor ei, ci și a boierimii muntene.
jgust 152« ‘cercări de a salva ființa statală a Țării Românești a întreprins
jere dezafeacu de la Afumați, fiul lui Radu cel Mare. Sprijinindu-se, inițial, pe Armata moldovenească în marș.
opuse Craioveștilor și pe ajutorul voievodului din Transilvania, Frescă de la mănăstirea Sucevița
în favoarefeacu de la Afumați a purtat numeroase lupte, consemnate în cronici-
î nu nurra e ~-ntene și pe piatra sa funerară. S-a văzut însă nevoit să pactize-
irînd de jJze Craioveștii și chiar „să plece capul la poala împăratului” (sulta-
I l ceea ce l-a costat sporirea tributului de la 12 000 la 14 000 de
x za: și obligațiunea de a face act de supunere către sultan din trei
n re ani. La 2 ianuarie 1529, Radu de la Afumați și fiul său au fost
sacs de către boierii puși la cale de turci. Aceștia voiau să elimine
Krrrtiv dinastia Basarabilor din viața politică a Țării Românești, care
ești se p - - pomenit în fața iminentei aserviri otomane.
3 vreme i
sonsecin^ Ț ira Moldovei în primele decenii
Craioveș secolului al XVI-lea
erciale o»
oile, devei ’ 'cartea lui Ștefan cel Mare a fost pentru unele grupări boierești,
și opunînl sne oeneficiau și de susținere din exterior, mai ales din Polonia, un prilej
■ se 3 se antrena în lupta pentru putere și influență asupra domniei. Inten-
dar urmăl t: '"d să-și asigure bunăvoința vecinului dinspre nord, noul domn, Bog-
i încercai al lll-lea, numit „cel Orb” (1504-1517), nutrea proiectul unei alianțe
ial, creînj zrastice cu regele Poloniei, cerînd în căsătorie pe sora acestuia, Eli-
așteptăr- zaceta, cedîndu-i în schimb Pocuția. Întrucît proiectul matrimonial a ră-
ăturile al nerealizat, iar regele refuza să-i retrocedeze Pocuția, Bogdan a
d să cor4 scanșat ostilități, care au fost urmate de incursiuni prădalnice și devas-
I ar -eciproce în ținuturile învecinate ale celor două state. în 1510, prin
de a re- ~ ocirea regelui Vladislav al Ungariei, a fost semnată pacea care con-
;uiți, suc-l srtea insuccesul domnului moldovean și pierderea Pocuției. Bogdan a
MehmeJ ^cunoscut, în 1511-1512, și suzeranitatea protectoare a Porții Otomane
pașa da s-ora Moldovei, cu acest prilej fiind majorat și tributul plătit sultanului,
aioveștil După decesul prematur al lui Bogdan, scaunul țării este ocupat de
Soliman 1 Magnificul
Neagoe «dorul său minor (de 11 ani), Ștefăniță (1517-1527). Pînă la atinge- (1520-1566), cel mai glorios dintre
egitime- majoratului acestuia, afacerile țării au fost date pe seama Sfatului sultanii otomani, care a făcut
-il Basa- Zcmnescîn frunte cu Luca Arbore, portarul de Suceava, de orientare Europa să tremure de frică timp
de jumătate de secol
ntribuția x*onofilă și adversar hotărît al domniei autocrate. Creșterea excesi-
e Basa- â a rolului boierilor în treburile statului l-au determinat pe Ștefăniță,
cultura a anngerea majoratului (1523), să promoveze o politică de reprimare

93

Cetatea Soroca reconstruită
în piatră de Petru Rareș
► Analizează relațiile moldo-otomane
din anii 1504-1538.
„... om care, fără să aibă judecata lim­
pede și sigură a lui Ștefan cel Mare,
istețimea lui în alcătuirea planurilor
mari, moștenise de la acesta, care a fost
tatăl său, vitejia și, mai mult decît dîn-
sa, îndrăzneala de a începe lucruri gre­
le, legate cu multe primejdii, dar puțind
aduce mari foloase.”
Nicolae lorga despre Petru Rareș
□ Interpretează aprecierile făcute de
N. lorga. Exemplifică afirmațiile
marelui istoric cu fapte concrete
săvîrșite de Petru Rareș.
Echilibru de forțe - situație în
care niciuna din părțile implicate
într-o înfruntare nu este capabilă să
se impună celorlalte.
Convenție - înțelegere, acord în­
tre două sau mai multe state, insti­
tuții sau persoane cu privire la anu­
mite probleme sau obiective.
Mohâcs - oraș în sudul Ungariei
unde, la 29 august 1526 armata oto­
mană a înfrînt oastea Regatului Un-
Vgariei.
a boierimii, care a culminat cu prinderea și executarea lui Luca Arbc-
re și a feciorilor săi, mulți boieri fiind scoși din dregătorii, iar alții găsin- £
du-și refugiu în Polonia sau în Țara Românească. în politica externi
Ștefăniță a evitat conflictele de mare anvergură, manifestîndu-și inta rj
resul față de proiectele de alianță antiotomană. Vi
Cele mai demne fapte ale urmașilor lui Ștefan cel Mare au fos x
înscrise în istoria Moldovei de către Petru Rareș, fiu natural, care a OM
domnit în două rînduri (1527-1538, 1541-1546), aceste domnii de-
osebindu-se radical una de alta.
în politica internă, noul domn a promovat ferm linia de înfrînan
a abuzurilor boierești și de centralizare a puterii în stat. O atenții
deosebită a acordat întăririi capacității militare a țării.
Pe plan extern, a căutat să-i asigure Moldovei o independenți
reală în cadrul formal al suzeranității protectoare otomane, recu
noscînd acest statut, plătind tributul cuvenit, dar pregătindu-se •'
pentru a-și apăra țara cu arma în eventualitatea unei încercă'
din partea Porții de a-i schimba statutul. Conștient de pericolul
pentru Moldova din cauza destrămării Regatului Ungariei și îr- i
feudării acestuia Imperiului Otoman, Petru Rareș a intervenit n
luptele pentru Coroana ungară dintre loan Zăpolya, susținut di F
turci, și Ferdinand I de Habsburg.
Bizuindu-se pe relațiile pașnice cu Poarta Otomană, Petru Rareș
a reactualizat problema Pocuției în raporturile cu Polonia, introdu-
cînd, în 1530, oastea sa în acest ținut. în consecință, s-a manifestat
din plin atît duplicitatea diplomației poloneze, cît și inconsecvente
suzeranului otoman, în 1533 fiind încheiată „pacea eternă” polo
no-otomană, care i-a creat lui Petru Rareș grave dificultăți.
UTOEVALUARE
► Argumentează ce a favorizat victoriile musulmanilor /'r
Europa la începutul secolului al XVI-lea.
► Compară situația Moldovei și a Țării Românești în prime
jumătate a secolului al XVI-lea cu cea din a doua jumă­
tate a secolului precedent.
► Determină:
- cea mai importantă domnie munteană în prima jumă­
tate a secolului alXVI-lea. Argumentează;
- domnul muntean care a propus planuri antiotomane
► Descrie sistemul de alianțe antiotomane, creat de dom­
nii Țării Românești și ai Moldovei în primele decenii ale
secolului al XVI-lea.
► Motivează orientarea lui Petru Rareș spre Transilvania.
► Elaborează un dosar cu informații despre Neagoe Basa-
rab ori Petru Rareș.
aTt Generalizarea procesului
a extemț '
du-și in
e instaurare a suzeranității
re au f
al, care
omnii d
tomane în Țările Române
UNIUNEA POLONO-LIr^
înfrînaT M/V2
O atenți

Jenden; Zi BUDA -
PRINCIPATUL
TRANSILVANIEI
ne, reci, PAȘALICUL
OE-TIMIȘOARA «oiZsc
itindu-sj NEAGRA
S ts
4^
încercă? BULGARIA
pericoli
iei și în
rvenit ‘i
sținut cs
o L rapel de luptă otoman
ru Rareș
introdi- <0 0 Rhodos ◄ Enumeră factorii ce au favorizat pro­
X
anifestai Cipru
cesul de instaurare a suzeranității
Creta
;ecventa otomane.
^ranA
ă” polo
◄ Precizează direcțiile expansiunii oto­
mane.
Imperiului Otoman

zxpansiunea Imperiului Otoman în prima jumătate a secolului al XVI-lea ◄ Observă cum a influențat criza Rega­
tului Ungar asupra Țărilor Române.
Țările Române în contextul crizei Regatului Ungar
Catastrofa de la Mohâcs a inaugurat succesiunea la tronul Unga-
-e oferindu-le Habsburgilor prilejul de a revendica Coroana unga-
inilor in
-- n conformitate cu acordurile de la Viena din 1515. Pe de altă
: ade, învingătorul în lupta de la Mohâcs, sultanul Soliman Magnifi-
n prima deși nu s-a decis imediat să cucerească Ungaria, era departe
a juma- intenția de a lăsa roadele victoriei sale Habsburgilor și de a-i
a.ea vecini chiar pe linia Dunării. Și-au spus cuvîntul și grupările
-cbiliare de orientare diferită din regat: la 10 noiembrie 1526, la
Szekesfehervar, a fost încoronat voievodul Transilvaniei, loan Zâpo-
a juma- i.=. iar la 17 decembrie al aceluiași an, la Bratislava, s-a proclamat
-=ge Ferdinand I de Habsburg. în condițiile cînd forțele ultimului,
autorat de Imperiul Habsburgic, predominau evident asupra forțe-
tmane.
cr lui loan Zâpolya, părtașii acestuia au obținut concursul turcilor și
e dom­ e în 1528, a fost luat sub protecția lui Soliman.
enii ale Domnii Țării Românești și ai Moldovei n-au rămas nepăsători față
:= evenimentele ce s-au declanșat în Ungaria. Radu de la Afumați
a intervenit în Transilvania de partea lui Ferdinand, ceea ce i-a
vania. loan Zapolya,
Țăbit sfîrșitul. Inițial, la alianța cu Ferdinand rîvnea și Petru Rareș, voievod al Transilvaniei (din 1510)
i Basa- zare spera la constituirea unei puternice forțe antiotomane, însă și rege al Ungariei (1526-1540).
n urma negocierilor a acceptat alianța cu loan Zâpolya. Domnul Gravură

95
► Definește care au fost cauzele aces­
tei campanii.
„Iar păgînii... au mers după voia lor
cu mare veselie și au răsturnat poarta,
au rupt cheia Moldovei, și, culmea,
pentru toate țările creștine.
... Au făcut război și s-au bucurat mult
și s-au ridicat tare, pentru că au călcat
în picioarele lor cheia creștinătății (Țara
Moldovei -
□ Determină consecințele campaniei
otomane din 1538 pentru Moldova
și pentru lumea creștină.
Domnul Moldovei Petru Rareș.
Biserica mănăstirii Probata.
Tablou votiv (detaliu)
96
și-a trimis, în 1529, trupele în Transilvania, în schimbul garanției F<
drepturilor sale asupra domeniilor de la Ciceu și Cetatea de Baltă su
- vechi feude oferite încă de regele Matei Corvin lui Ștefan cel
Mare, la ele mai atașîndu-se trei: Bistrița. Rodna și Unguraș.
în același an sultanul a întreprins o masivă campanie împotri­ să
va Habsburgilor, ajungînd pînă sub zidurile Vienei. A urmat misiu­ tar
nea în Transilvania a lui Aloisio Gritti, trimis de către sultan cu tra
poruncă de a-l supraveghea pe loan Zâpolya. avînd, de aseme­
nea, și împuterniciri de guvernator. Era o manifestare a intențiilor Ză
sultanului de a aservi această parte a Regatului Ungariei, ceea Pr
ce l-a determinat pe Petru Rareș să treacă în tabăra lui Ferdi- lui
nand. Cauza sultanului în Ungaria a fost grav periclitată în urma He
Tratatului de la Oradea, din 1538, încheiat între cei doi rivali pentru nk
Ur
Coroana ungară. Conform acestuia, Coroana ungară rămînea în
1st
stăpînirea viageră a lui Zâpolya, iar la moartea lui întregul regat
al Ungariei urma să aparțină lui Ferdinand. Se profila, astfel, o rei
puternică coaliție de forțe antiotomane, ceea ce l-a determinat ep
pe Soliman să intervină prompt, prima lovitură fiind dată însă dom­
nului moldovean. .tr<
en
do
Campania otomană în Moldova din 1538 cu
și consecințele ei
Urmărind să-și asigure flancul drept la o eventuală intervenție în
Ungaria, dar și pedepsirea lui Petru Rareș pentru politica sa antioto-
mană, precum și tranșarea în mod hotărît a disputelor cu Polonia,
care era pe punctul de a ataca Moldova, Soliman Magnificul își trimi­
te, în august-septembrie 1538, enorma oaste, evaluată la
150 000-200 000 de oameni, asupra țării lui Petru Rareș. Concomi­
tent, Moldova este atacată de tătarii din Crimeea, în timp ce domnul
moldovean se pregătea pentru a riposta unei eventuale intervenții ■
din partea Poloniei.
Lupta hotărîtoare trebuia să aibă loc în preajma Botoșanilor, unde
Petru Rareș își amenajase pozițiile. însă, fără a se angaja încă bo­
ierii, cu efectivele de cavalerie, au trecut de p'artea sultanului, pără-
sindu-și domnul. Petru Rareș, împreună cu familia și apropiații săi, a
fost nevoit să se refugieze în Transilvania, găsindu-și adăpost în
cetatea Ciceu. Sultanul, intrînd în capitala țării, Suceava, l-a numit
în scaunul domnesc pe un oarecare Ștefan (1538-1540), supranu­
mit Lăcustă, despre originea căruia nu se știe aproape nimic. Pe ,
lîngă domn a fost lăsat un detașament de ieniceri. S-a produs și o I
nouă rășluire de teritoriu, cetatea Tighina, cu pămînturile și satele |
ce țineau de ea, fiind transformată în raia.
In urma campaniei din 1538, suzeranității otomane asupra Mol- I
dovei i s-a imprimat o nouă calitate - cea de suzeranitate restric- I
tivă, echivalentă cu dominația indirectă a Imperiului Otoman. în I
același sens a evoluat suzeranitatea Porții și în Țara Româneas- I
că, deși pentru aceasta nu s-a impus necesitatea unor acțiuni de I
anvergură asemănătoare celor din Moldova. Boierimea moldovea- I
nă s-a închinat sultanului fără luptă, fapt care a înlăturat motivul de I
a considera Țara Moldovei ca fiind cucerită. Suzeranitatea restricti- I
vă nu anula ființa statală a unei sau celeilalte țări românești.
Formarea Principatului Transilvaniei
sub suzeranitatea otomană
în iulie 1540 a murit loan Zâpolya, rege unic al Ungariei urmînd
să devină Ferdinand. întru contracararea acestui deznodămînt, sul­
tanul intervine cu oastea sa, cucerind, în 1541, Ungaria Centrală,
transformată tot atunci în pașalîc cu centrul la Buda.
Teritoriile de la răsărit de Tisa au fost date fiului minor al lui loan
Zâpolya, loan Sigismund, și mamei lui, Isabela, cu titlul de regentă.
Prin detașarea acestor teritorii de celelalte două părți ale Regatu­
lui Ungariei (pașalîcul de Buda și Ungaria Superioară, stăpînită de
Habsburgi), s-a pus temelia unui nou stat - Principatul Transilva­
niei, sub suzeranitatea Porții Otomane, deși era numit și Regat al
Ungariei, doar capitala lui fiind transferată la Albia lulia. în 1543, la
Istanbul, a sosit primul tribut plătit de Transilvania, guvernarea că­
reia, pînă la majoratul lui loan Sigismund, a fost pusă pe seama
episcopului de Oradea, G. Martinuzzi.
Sistemul politic din Transilvania îl reprezentau în continuare cele
„trei națiuni” privilegiate (maghiari, sași, secui), cu toate că românii
erau majoritari. Fără modificări s-a menținut sistemul confesional, Primirea de către
dominat preponderent de biserica catolică, cea ortodoxă rămînînd Soliman Magnificul
cu statutul de biserică tolerată. a principelui Transilvaniei
Astfel, spațiul românesc nord-dunărean s-a pomenit cuprins pu­ loan Sigismund.
Miniatură, 1568-1569
ternic în sistemul hegemoniei otomane, ceea ce a afectat, în mo­
dul cel mai grav, sistemul de guvernămînt, viața economică și so­
cială și relațiile externe ale Țărilor Române. Prin aceasta s-a gene­
ralizat îndelungatul și contradictoriul proces de instaurare a suze­ ◄ Determină specificul suzeranității
ranității Porții Otomane în toate cele trei țări românești. otomane în Transilvania.

AUTOEVALUARE
► Stabilește cauzele instaurării suzeranității otomane asu­
pra Țărilor Române.
► Meditează, care au fost factorii ce au stăvilit transforma­
rea Țărilor Române în pașalîcuri.
► Caracterizează procesul de instaurare a suzeranității oto­
mane.
► Alcătuiește o comunicare cu tema: „De ce Țările Româ­
ne n-au fost transformate în pașalîcuri?”
► Ce au obținut Țările Române păstrîndu-și autonomia ?
► Explică contradicțiile procesului de instaurare a suzera­
nității otomane.
► Caracterizează statutul persoanelor de altă credință în
cadrul Imperiului Otoman.
ICȚIONAR
Suzeranitate protectoare - drep­
tul unui stat de a exercita un protec­
torat asupra altui stat, care are un
guvern ce promovează o politică in­
ternă și externă de sine stătătoare.
Suzeranitate restrictivă - exer­
citarea supremației politice a unui
stat asupra altuia, primul asumîn-
du-și dreptul de a se implica în afa­
cerile interne ale celui de-al doilea.
Pașalîc - unitate administrativ-te-
ritorială în zonele periferice ale Im­
periului Otoman, guvernată de un
pașa.
 Statutul Țărilor Române
sub suzeranitate otomană
Interpretarea și aplicarea prevederi­
lor alăturate au depins însă de evoluția
raporturilor de forță dintre contractanți,
de capacitatea de rezistență a unui prin­
cipat sau altui, precum și de gradul dc
solidaritate dintre Țările Române și de
conjunctura internațională.
□ Argumentează afirmația.
► Amintește-ți, care au fost principiile
ce au stat la baza relațiilor româ-
no-otomane, începînd cu mijlocul
secolului al XVI-lea.
► De ce sultanii și-au asumat și drep­
tul de a aproba căsătoriile domni­
lor români?
► Explică în ce constă avantajul de do­
minație indirectă pentru Imperiul
Otoman.
98
Articolele de bază ale statutului Țărilor Române față de Poarta Otomană:
1. Păstrarea domniei pămîntene prin alegerea domnilor de către „Țară” din dinas­
tia locală sau dintre boierii autohtoni și confirmarea lor de către padișah.
2. Conservarea deplină a drepturilor și libertăților, legilor, tradițiilor, obiceiurilor
și credinței, după datina țării, fără nicio intervenție otomană.
3. Plata tributului (khardj-haraci) și a altor dări în folosul sultanului.
4. Domnul să fie „prieten prietenilor și dușman dușmanilor" padișahului, acor-
dîndu-i sfat și ajutor militar la solicitarea lui. La rîndul ei. Poarta era obligată să
apere și să protejeze țara în fața pericolului din exterior.
5. Extrădarea reciprocă a fugarilor și prizonierilor.
6. Un regim vamal privilegiat prin păstrarea taxelor locale pentru mărfurile oto­
mane care intrau în principate și taxarea la doar 2% din valoare a mărfurilor
românești. Negustorii din „Casa Războiului”, care intrau în teritoriile otomane,
achitau 5-5,5%.
Considerații preliminare
Ajungînd în obiectivul cuceririlor graduale din partea otomanilor la
date diferite (sfîrșitul secolului al XlV-lea - mijlocul secolului al
XVI-lea), Țările Române au beneficiat de un statut intermediar, situat
între „Casa Războiului” (dar al-harb) și „Casa Islamului” (dar al-ls-
larri). Statutul respectiv consfințea suzeranitatea otomană protec­
toare și era confirmat printr-un act scris, eliberat unilateral de sultan
(ahidname), sau printr-o aprobare verbală (ahd) și parafat de părțile
implicate prin jurămînt. De aici și denumirea de ahd a acestui statut,
bazat pe obligațiuni tributare din partea vasalului și obligațiuni pro­
tectoare din partea suzeranului otoman.
Inițial, acceptarea plății tributului semnifica plata pentru răscum­
părarea păcii, dar, totodată, în viziunea otomanilor aceasta însemna
și includerea țării respective în „Casa Păcii” sau „Casa Legămîntului,
(dar al-ahd), adică în sfera de influență politică a Porții Otomane.
Stabilit în urma înțelegerilor sau a tratatelor (cunoscute sub de­
numirea generică de „capitulații”) și în baza unor obligațiuni reci­
proce bazate pe formula „prieten prietenilor și dușman dușmani­
lor”, statutul de ahd garanta țării vasale păstrarea entității ei stata­
le, autonomia și ordinea internă, integritatea teritorială existentă la
momentul înțelegerii, menținerea tradițiilor culturale, a religiei și
obiceiurilor, asigurarea protecției suzeranului otoman față de alte
state ș.a. în condițiile statutului de ahd, tributul era conceput deja
ca plată pentru protecție.
Conform normelor de drept islamic, statutul de ahd era provizo­
riu, durata lui depinzînd de voința suzeranului otoman. El nu anula,
ci doar amîna cucerirea directă și integrarea țării respective în sis­
temul administrativ-teritorial al Imperiului Otoman, sub formă de pa-
șalîc. Această soartă au avut-o în Europa toate țările balcanice, cu
excepția doar a Ragusei (Dubrovnik) de pe litoralul adriatic. Cuceri­
rea și transformarea lor în stăpîniri turcești au constituit un întreg
proces, încheiat în primele decenii de după supunerea de către turci
a Constantinopolului (29 mai 1453). Țările Române, situate la nord
de Dunăre, au evitat această soartă.

Evoluția suzeranității otomane în Tara Românească

9 9 9

Țara Românească a fost prima dintre statele române care a de­

venit obiectiv al expansiunii otomane. Fiind nevoită să accepte plata
tributului (3 000 de galbeni) deja la sfîrșitul secolului al XlV-lea drept
răscumpărare a păcii, ea a acceptat, totodată, și suzeranitatea pro­
tectoare a Porții Otomane. Contestat de unele forțe politice din țară,
susținute deseori de regele ungar, statutul de ahd al Țării Româ­
nești a cunoscut o evoluție considerabilă, mai ales în timpul luptelor
pentru domnie dintre urmașii lui Mircea cel Bătrîn și descendenții din
fratele acestuia, Dan I.
Modificarea statutului Țării Românești s-a produs în anul 1462,
după înlăturarea de la putere a lui Vlad Țepeș, care a promovat o Palatul sultanului.
politică antiotomană, în locul lui fiind instalat fratele său, Radu cel Miniatură
Frumos. Pentru întîia dată în istoria țării, noul domn a fost înscăunat ◄ Ce obligații economice, politice și
nemijlocit de către sultanul Mehmed al ll-lea. întronarea s-a produs militare aveau Țările Române față
fără asentimentul marilor boieri și a fost însoțită de un ceremonial de Poarta Otomană?
special de învestitură de sorginte otomană. Primind însemnele în­
vestiturii (scufie aurită, caftan și, probabil, sabie și cingătoare), Radu în anii ’50-’70 ai secolului al XVI-lea
s-au produs mutații importante în obli­
cel Frumos a mers apoi „cu tobă și steag, cu cal și slujitori”. Autori­
gațiunile economice: a crescut ca nici­
tatea lui în țară trebuia să fie asigurată de o formațiune militară tur­ odată rata tributului, peșcheșului și ruș-
cească sub comanda lui Mihaloglu Aii bey. fetului, au fost stabilite obligații noi de
Astfel, instituția supremă în stat - domnia - a fost trecută sub aprovizionare, transport și de muncă.
controlul sultanului, deși Țării Românești i s-a păstrat ființa statală și
□ Care au fost consecințele acestor
alte atribute prevăzute de condițiile obișnuite ale suzeranității oto­ evoluții pentru Țările Române?
mane. Se consideră că suzeranitatea protectoare a Porții Otomane □ Apreciază consecințele creșterii tri­
a evoluat spre o suzeranitate efectivă restrictivă, iar Țara Româ­ butului asupra țăranilor români.
nească a fost inclusă în sistemul politic otoman. în felul acesta, țara
Basarabilor a devenit un stat-tampon între stăpînirile otomane de la
sud de Dunăre și Regatul Ungariei, blocîndu-i acestuia accesul spre
linia dunăreană de demarcație a teritoriilor.
Cu unele modificări neesențiale, statutul Țării Românești, stabilit
în 1462, s-a menținut și în deceniile ulterioare, fără a deroga fla­
grant de la condițiile statutului de ahd.

Evoluția statutului Țării Moldovei

Acceptînd în 1456 plata tributului (2 000 de galbeni), Țara Moldovei
a fost atrasă, de asemenea, în sfera de influență politică a Imperiului
Otoman. Fiind o plată pentru răscumpărarea păcii, tributul oferea sul­
tanului același motiv pentru a se considera suzeran al domnului moldo­
vean. Cu toate acestea, tributul nu și-a pierdut semnificația lui inițială
pînă în 1473, cînd Ștefan cel Mare a încetat să-l mai plătească.
Musulmani. Fragment din fresca
înfruntările militare acerbe din anii 1475-1476, deși, în fond, „Judecata de Apoi”
victorioase pentru moldoveni, au subminat esențial capacitatea de la mănăstirea Voroneț

99

Facsimilul ahidname-ului dat lui
Ștefan cel Mare, care cuprinde
formula clasică: „Să fii prieten
prietenilor și dușman dușmanilor”
> Evidențiază deosebirile dintre sta­
tutul Țărilor Române și cel al țărilor
de la sud de Dunăre.
Aplicarea „capitulațiilor” a fost în
funcție de evoluția raporturilor de pu­
tere dintre părțile contractante, de pu­
terea militară a Principatelor, de gradul
lor de solidaritate, precum și de con­
junctura internațională din regiune și
din Europa.
100
de rezistență a Moldovei și marele ei domn, pentru a evita noi
incursiuni din partea otomanilor și a vasalilor acestora - tătarii
din Crimeea a fost nevoit să înceapă negocieri cu sultanul.
Tratativele din anii 1479-1481 s-au soldat cu încheierea păcii și
cu reluarea plății tributului, dar fără modificarea statutului Țării
Moldovei. în 1484 turcii cuceresc Chilia și Cetatea Albă, ceea ce
a afectat considerabil capacitatea militară a Moldovei. Au urmat
noi negocieri, care au avut drept rezultat încheierea tratatului
moldo-otoman din 1486.
Tratatul a fost confirmat unilateral de către sultan prin emiterea
unui ahidname. De data aceasta, în afară de obligațiunile tributare
majorate, Ștefan cel Mare a recunoscut suzeranitatea protectoare
a Porții Otomane, ceea ce i-a întărit pozițiile în fața presiunilor din
partea regatelor vecine, îndeosebi din cea a Poloniei. Diplomatul
polon de origine italiană, Filippo Buanaccorsi-Callimachi, contem­
poran al evenimentelor, era informat că Ștefan cel Mare a devenit
„aliat și prieten” sultanului, dar nu „sub presiunea armelor, ci sub
anumite condiții”.
Izvoarele istorice nu atestă o depășire a clauzelor obișnuite
în cadrul ahd-ului, adică a suzeranității protectoare (dar al-ahd).
Pacea din 1486 i-a asigurat Moldovei cel mai favorabil statut
față de Poarta Otomană fără a-i leza independența. Fiind re­
confirmat în timpul lui Bogdan al lll-lea, statutul Țării Moldovei,
stabilit în 1486, s-a menținut intact pînă în prima domnie a lui
Petru Rareș (1527-1538).
Nivelarea statutului Țării Românești și al Moldovei
sub suzeranitatea otomană
Vremea diferită a extinderii sferei de influență politică otomană
asupra Țărilor Române și deosebirile în statutul lor față de Poarta
Otomană demonstrează că, în perioada respectivă, ele ocupau în
politica Istanbulului locuri diferite. Situația s-a schimbat radical
după ce sultanul Soliman Magnificul și-a asumat moștenirea spiri­
tuală a califilor arabi, orientîndu-și politica spre dominația mondia­
lă. Linia directoare a acestei politici a fost îndreptată împotriva
Habsburgilor, care manifestau aceleași veleități, numai că în nu­
mele lumii creștine, sub drapelul catolicismului. De aceea Țările
Române, inclusiv Transilvania, datorită poziției lor geografice, aveau
o importanță excepțională pentru asigurarea strategiei militaro-po-
litice a Imperiului Otoman.
Acțiunea militară fără precedent întreprinsă împotriva Moldovei
în 1538 avea scopul de a egala statutul Țării Moldovei cu cel al Țării
Românești, în primul rînd urmărindu-se instituirea controlului efectiv
asupra domniei. în 1538, întocmai ca în Țara Românească în 1462,
în scaunul de la Suceava este instalat de către sultan, fără asenti­
mentul marilor boieri ai țării, Ștefan Lăcustă, care nu avea o genea­
logie clară. Securitatea domnului era asigurată de o formațiune mi­
litară turcească. Sultanul pretindea chiar că Moldova ar fi fost cuce­
rită, deși lupta decisivă n-a avut loc, fiind evitată prin trecerea („în­
chinarea”) boierilor moldoveni de partea turcilor.
 După evenimentele din 1538, au fost efectuate și alte modificări,
care s-au manifestat în anii următori și atestă înlocuirea suzeranită­
ții otomane protectoare în Moldova cu regimul suzeranității restricti­
ve sau hegemoniei efective, ce echivala cu instaurarea dominației
otomane indirecte (s-a evitat transformarea țării în pașalîc). Țara
Moldovei a fost, astfel, inclusă, alături de Țara Românească, în sis­
temul politic al Imperiului Otoman. Cu toate acestea, s-au menținut
elementele de bază, caracteristice statutului de ahd: păstrarea enti­
tății statale, a religiei, tradițiilor culturale, numirea în scaun a domni­
lor pămînteni „de os domnesc”, interzicerea pentru musulmani de a
se stabili cu traiul în Țările Române și de a procura averi imobiliare,
de a se căsători cu femei băștinașe etc. Ca și mai înainte, se garan­
ta integritatea teritorială a Țărilor Române, cu excepția teritoriilor și Constantinopolul în viziunea unui
cetăților anexate deja imperiului, la ele mai atașîndu-se cetatea Ti- pictor apusean. Gravură
ghina cu Bugeacul, în Moldova, Brăila ș.a., în Țara Românească.
Intereselor Imperiului Otoman a fost subordonată politica externă a
Țărilor Române, care, de fapt, nu mai era o prerogativă a domnilor,
în slujba acelorași interese erau puse și oștile Țărilor Române.
Evoluțiile menționate au fost evitate de Transilvania, care a ră­ ◄ Definește în baza textului termenul:
mas și ulterior în formulele „clasice” ale suzeranității protectoare suzeranitate restrictivă.
otomane, ceea ce se explică prin prezența mai multor factori politici,
mai ales, de ordin extern.

Studiu de caz: De ce Țările Române n-au fost

transformate în pașalîc
Conform dreptului islamic în vigoare în Imperiul Otoman, în sis­ ◄ Selectează trei argumente ce ar mo­
temul administrativ-teritorial al acestui stat erau încadrate doar tiva păstrarea autonomiei Țărilor
teritoriile cucerite și controlate efectiv de către autoritățile otoma­ Române.
ne. Ele erau organizate în diferite unități administrative, cum erau
raialele și pașalîcurile. Faptul este demonstrat atît de destinul țări­
lor balcanice, care au fost anihilate ca state și integrate sistemului
de pașalîcuri, cît și de cetățile de margine, cu pămînturile ce ți­
neau de ele, din Țara Românească, Moldova și Transilvania, care,
organizate în raiale, au fost trecute direct sub administrarea oto­
mană. Celelalte teritorii, cu cetățile, așezările urbane și rurale, n-au
cunoscut această soartă, ceea ce adeverește că lipsea temeiul
juridic (cucerirea și efectuarea controlului direct al lor din partea
otomanilor) pentru ca ele să devină stăpîniri turcești. în acest sens,
este suficient a trece în revistă cele mai crîncene înfruntări militare
dintre oștile turcești și cele ale Țărilor Române pentru a ne convin­
ge că, de fiecare dată, fie în urma înfrîngerilor flagrante, fie din
alte motive, armatele otomane au fost nevoite să părăsească Ță­
rile Române fără a reuși să-și instituie controlul asupra lor. Țările
Române, așadar, n-au fost transformate în pașalîc din simplul motiv
că n-au fost cucerite de otomani.
în legătură cu această concluzie apare însă întrebarea: otomanii
n-au cucerit Țările Române fiindcă n-au vrut sau n-au putut? în
căutarea răspunsului, cercetătorii avizați în problema relațiilor ro-
mâno-otomane acceptă a doua opinie: turcii n-au putut să le cuce­
rească. Concluzia respectivă este susținută și de evenimentele care Intrarea la Înalta Poartă

101

Ostaș moldovean din pedestrime.
Litografie de Gh. Asachi
Călăreț din oastea lui Mihai
Viteazul
102
au însoțit instaurarea suzeranității otomane în Țările Române. Chiar
și atunci cînd otomanii reușeau să ocupe un teritoriu românesc (ca­
zul Moldovei la 1538 este cel mai semnificativ) sau încercau să insti­
tuie temporar și parțial administrația turcească (tentative în acest
sens au fost întreprinse în Țara Românească în 1522 și 1595), in­
tențiile lor au fost dejucate prin riposta energică din partea români­
lor, ei fiind forțați să trateze cu domnii români și să reconfirme statu­
tul de ahd al Țărilor Române.
Nereușitele otomanilor în tentativele de a cuceri Țările Române
s-au datorat, așadar, în primul rînd, capacității remarcabile și înde­
lungate de rezistență a Țărilor Române. Ca urmare, între forța ex­
pansionistă a Imperiului Otoman și capacitatea de rezistență a Țări­
lor Române s-a stabilit un echilibru, în cadrul căruia otomanii nu au
putut să-și materializeze proiectele de cucerire, iar românii nu au
putut să-și asigure independența deplină față de Poartă, acceptînd
suzeranitatea acesteia însă „nu ca învinși, ci ca învingători”.
Alt factor, care a contribuit la contracararea cuceririlor otomane
la Dunăre, a fost solidaritatea celor trei țări românești. Arhiepisco­
pul de Strigoniu, contemporan al evenimentelor, referindu-se la anul
1538, scria: „Dar s-a temut Soliman ca nu cumva, cînd ar încerca el
să ocupe Transilvania sau Țara Românească, sau Moldova, toate
aceste țări să se unească împreună să se apere”. Avînd în vedere
specificul organizării militare a Țărilor Române în Evul Mediu, cele
trei țări împreună puteau mobiliza cca 100 000 -120 000 de oa­
meni, care constituiau o forță puternică.
Remarcabila forță de rezistență a Țărilor Române în fața Im­
periului Otoman nu poate fi concepută, dacă nu se ia în conside­
rare specificul organizării militare a acestora. Este vorba, mai în-
tîi de toate, de existența oastei mari, care era alcătuită prepon­
derent din țărani liberi, dar și din tîrgoveți. Deși puțin instruiți în
arta războiului, deseori chemați „direct de la plug” și echipați cu
ceea ce se nimerea sub mînă (coasa, bîta, arcul, toporul, ghioa­
ga etc.), ei manifestau un remarcabil eroism și spirit de sacrificiu
în luptă, apărîndu-și țara, casele, familiile. Platoșe, zale și coif
aveau doar domnul și boierii. Curtenii și vitejii se apărau cu scu­
tul sau îmbrăcau în loc de armură o haină de in, umplută cu
bumbac, ca să nu treacă sabia.
Astfel înarmată, oastea românească era foarte mobilă în com­
parație cu armatele dușmane, care dispuneau de armuri grele,
bombarde etc. Foarte frecvent se folosea tactica pămîntului pîr-
jolit (pustiit). Românii moldoveni, munteni și ardeleni au știut să
utilizeze excelent condițiile geografice și climatice ale țării lor, ne­
obișnuite pentru oastea otomană, deprinsă să înfrunte inamicul
în cîmp deschis.
Țările Române n-au fost transformate în pașalîc și pentru că au
avut o poziție geostrategică favorabilă, ele fiind situate între Impe­
riul Otoman și așa state puternice, cum era Regatul Poloniei și Im­
periul Habsburgic, Țărilor Române revenindu-le, astfel, rolul de sta-
te-tampon.
 Nu poate fi neglijat și factorul economic, care i-a determinat
pe otomani să se mulțumească cu recunoașterea de către Țările
Române a suzeranității Porții. în cazul transformării Țărilor Ro­
mâne în pașalîc, Poarta ar fi trebuit să suporte enorme cheltuieli
materiale și financiare pentru întreținerea armatelor sale. Statu­
tul de ahd al Țărilor Române nu numai că absolvea Poarta de
aceste cheltuieli, dar îi asigura și venituri datorită plății tributului
și altor dări obligatorii.
Așadar, otomanii nu au transformat Țările Române în pașalî-
curi, fiindcă nu le-au cucerit, dar nu le-au cucerit fiindcă nu au
putut să o facă.

Arme de luptă din timpul

lui Ștefan cel Mare

„Despotismul oriental atacă autoad-

ministrarea municipală numai atunci
cînd ea vine în conflict cu interesele
sale nemijlocite, dar admite cu multă plă­
cere existența instituțiilor respective
atîta timp, cît ele îl scutesc de îndatori­
rea de a face un anumit lucru și îl elibe­
rează de grijile legate de o autoadmi-
mstrare efectivă.“ Karl Marx

Vestita cetate din Constantinopol, Edicule, transformată în închisoare, □ Raportează afirmația lui Karl Marx
în care au fost întemnițați și unii domni români la realitățile din Țările Române.

► Caracterizează regimul economic, politic și militar sta­ Capitulație - tratat încheiat de

bilit de otomani în Țările Române.
► Nivelarea statutului Țării Românești cu cel al Moldovei a
fost un fenomen favorabil românilor?
► Unele teritorii românești se aflau sub administrația direc­
tă a otomanilor. Numește aceste teritorii și explică de ce
otomanii au procedat astfel?
► Comentează concluzia: „Statutul Țărilor Române față de
Poarta Otomană a fost rezultatul unui echilibru la care
s-a ajuns între forța expansionistă a Imperiului Otoman
și capacitatea de rezistență a românilor, într-un context
internațional favorabil unui asemenea statut. ”
domnii Țărilor Române cu Poarta
Otomană, care conținea mai multe
capitole, de unde și denumirea lui,
adică act alcătuit din capitole.
Ahidname - act eliberat unilate­
ral de către sultan prin care se con­
firmau tratatele Țărilor Române („ca-
pitulațiile”) cu Poarta Otomană.
Edicule - (turc, yedicule - „șapte
turnuri”), închisoare din Istanbul,
unde au fost întemnițați domni ro­
mâni.
 Țările Române la mijlocul
► Numește trei caracteristici ale si­
tuației politice a Țărilor Române în
secolul al XVI-lea.
► Determină condițiile în care se afla
Transilvania la mijlocul secolului al
XVI-lea.
104
secolului al XVI-lea
Țările Române la mijlocul sec. al XVI-lea
Transilvania între Poarta Otomană
și Imperiul Habsburgic
Principatul autonom al Transilvaniei a fost creat în baza voievoda­
tului transilvănean, a Banatului și a regiunii numite Partium (Crișana,
Sătmar, Maramureș ș.a.). Pe parcurs, în urma detașării unor teritorii
și includerii lor în stăpînirile directe turcești sau a cedărilor către Habs-
burgi, în configurația teritorială a Transilvaniei s-au produs schimbări.
Temeiul juridic al statutului autonom al Transilvaniei sub suzera­
nitatea otomană l-a constituit documentul (ahidname) din 4 septem­
brie 1541, concretizat în deceniile următoare, în cadrul rivalităților
dintre Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic pentru întreaga „moș­
tenire” a Regatului Ungariei. Deși desființarea definitivă a lui a fost
determinată de pacea otomano-habsburgică din 1547, cele două
imperii rivale nu și-au suspendat luptele pentru a ajunge în stăpîni-
rea tuturor teritoriilor fostului regat, obiectivul principal al rivalității
rămînînd, mai ales, Transilvania.
Deja în 1551, printr-un act semnat de guvernatorul G. Martinuzzi, ◄ Explică specificul statutului Tran­
Transilvania recunoaște suzeranitatea împăratului Maximilian și trece silvaniei.
în subordinea Imperiului Habsburgic. Austriecii n-au pregetat să-și
introducă trupele în Transilvania, forțîndu-i pe regenta Isabela și pe
minorul Ioan Sigismund să plece în Polonia, iar ulterior să renunțe la
Coroană în favoarea lui Ferdinand I de Habsburg. Abia în 1556, dato­
rită concursului otoman, dar și ajutorului din partea domnilor Țării Ro­
mânești și Moldovei, forțele antihabsburgice din Transilvania i-au con-
strîns pe austrieci să părăsească țara. A urmat reînscăunarea, foarte
anevoioasă, a lui Ioan Sigismund, care s-a afirmat definitiv în domnie
prin 1559. în 1568 împăratul Maximilian a recunoscut oficial aparte­
nența Transilvaniei la sfera politică a Imperiului Otoman.
Statutul Transilvaniei era mult mai favorabil decît acel al Țării Ro­
mânești și al Moldovei și se încadra în limitele generale ale suzerani­
tății otomane protectoare, întemeiate pe relațiile tributar-vasalice. Ea
și-a păstrat sistemul tradițional de guvernare. Doar adunările nobililor
(congregațiile) au fost reorganizate într-o instituție supremă a puterii,
numită Dietă și înzestrată cu prerogative legislative și cu dreptul ex­
cepțional de a alege principii. Sultanul numai confirma alegerea, în-
vestindu-l pe principele ales cu însemnele puterii. Transilvania își păstra
oastea și sistemul militar-defensiv, bazat pe cetăți. Nu au fost înlătu­
rate toate posibilitățile pentru ca principii transilvăneni să promoveze
o politică externă, uneori îndreptată chiar împotriva turcilor.
Se deosebeau esențial și obligațiunile tributare ale Transilvaniei,
Ioan Sigismund, fiul lui Ioan
haraciul fiind stabilit în sumă de 10 000 de florini și majorat doar o Zăpolya, cu titlul de voievod, dar și
singură dată cu 5 000 de florini (1575). de „ rege ales ” al Ungariei, fiind,
Pentru supravegherea mai strictă a Transilvaniei, dar și pentru a de fapt, principe al Transilvaniei.
dispune permanent de forțe capabile să facă față unor eventuale A domnit de două ori,
intervenții habsburgice, sultanul Soliman Magnificul a efectuat ane­ în 1540-1551 și 1556-1571.
xări teritoriale, organizînd noi pașalîcuri (Timișoara, 1552) și stabi­
lind garnizoane turcești (Arad, Lipova, Cenad) la hotarul de
sud-vest și cel de vest ale principatului.
Specificul statutului Transilvaniei față de Poarta Otomană era de­
terminat de poziția ei geostrategică pe linia de confruntare cu Imperiul
Habsburgic.

Țara Românească și Moldova

sub suzeranitatea restrictivă
Nimerind mai devreme sub suzeranitatea restrictivă otomană, Țara ◄ Expune motivele din cauza cărora
Românească a cunoscut intensificarea acesteia într-o formă mai len­ schimbările domnilor erau foarte
frecvente.
tă, fără intervenții militare de genul celei din 1538 în Moldova. Hotarul
dintre cele două jumătăți ale secolului al XVI-lea a fost acoperit de
domnia lui Mircea Ciobanu (1545-1554), fiul lui Radu cel Mare. Ca și
fratele său, Radu Paisie, pe care l-a succedat în scaun, Mircea Cio­
banu a primit domnia de la sultan. însă dacă predecesorul său a
încercat să scape de împovărătoarea hegemonie otomană, apropiin-
du-se de Habsburgi, fapt pentru care a fost mazilit și exilat în Egipt,
apoi noul domn a rămas credincios sultanului, înscriindu-și numele în

105

Domni, boieri și oșteni moldoveni
la mijlocul secolului al XVI-lea.
Detaliu din fresca mănăstirii Voroneț
„Petru Rareș cu neînfricatul lui avînt
către fapte, cu conștiința lui că moște­
nește pe Ștefan cel Mare, cu stăruința
lui în a apăra toate drepturile marelui
său părinte, cu dorința-i de a juca un
rol în istoria universală, pe care perso­
nalitatea lui îl îndreptățea... a avut ma-
rele dar de a amesteca numele Moldo­
vei și al neamului său valah în toate
marile probleme ale timpului...”
Nicolae lorga
□ Compară caracteristica dată de Ni­
colae lorga cu informația din text. Gă­
sește cel puțin 3 calități moștenite
de Petru Rareș de la Ștefan cel Mare.
Petru Rareș, domn al Moldovei
(1527-1538; 1541-1546)
106
istoria țării prin tăieri de boieri și lupte crîncene cu adversarii săi,
grupați în jurul lui Radu llie, fiul lui Radu de la Afumați.
Favorit al Porții a fost și Pătrașcu (1554-1557), fiul lui Radu Paisie,
care, la ordinul sultanului, și-a trimis oastea în Transilvania pentru a-i
alunga pe austrieci și a-l reașeza în scaunul princiar pe loan Sigis­
mund. Conform unor consemnări cronicărești, el „a domnit bine țara și
boierii, fără vrajbă, fără morți, fără prăzi, precum tuturor place”, pentru
aceasta atribuindu-i-se epitetul „cel Bun”. Așadar, acceptarea regimu­
lui hegemoniei otomane efective asigura starea de liniște în țară.
Situația era întrucîtva alta în Țara Moldovei, care abia se obișnuia cu
regimul suzeranității restrictive otomane, ea fiind mai aproape de Habs-
burgi și de Polonia, care, deși nu se încumeta la o încăierare deschisă
cu turcii pe cîmpul de luptă, nu-și pierduse speranța de a vedea în scau­
nul de la Suceava domni dependenți de Coroana polonă.
Numirea și învestirea lui Ștefan Lăcustă ca domn al țării nemijlocit de
către sultan i-a dezamăgit pe marii boieri, care s-au revoltat, omorînd
creatura sultanului și alegînd un nou domn din rîndurile lor, pe Alexandru
Cornea. De data aceasta sultanul și-a văzut periclitat „dreptul” de a dis­
pune de soarta domniei, retrocedîndu-i, contra unor bani grei, tronul lui
Petru Rareș care îl ocupă deja cu ajutor turcesc (1541-1546).
Statutul lui Petru Rareș acum se deosebea radical de cel din
prima domnie. Ca și unii domni munteni, contemporani lui, Petru
Rareș a început a cîrmui, răfuindu-se mai întîi cu boierii care l-au
trădat, mulți dintre ei găsindu-și refugiu peste hotare, mai ales, în
Polonia de unde se pregăteau să-și ia revanșa.
Prin cumpărarea scaunului de la sultan, a fost pus începutul prac­
ticii de scoatere a lui la mezat. Tributul a sporit pînă la 12 000 de
galbeni, fiind stabilite și unele plăți suplimentare (peșcheșurile sau
dările sub formă de cadouri, oferite înalților demnitari din Imperiul
Otoman, mituirea ș.a.).
Protecția lui Petru Rareș, ca și a predecesoruluil său, era asigura­
tă de o gardă de ostași turci. Domnul a fost nevoit să-și trimită fiii (lliaș
și Ștefan) la Constantinopol în calitate de ostatici, obligîndu-se să se
prezinte sistematic (peste fiecare trei ani) în fața sultanului pentru a fi
reconfirmat în scaun. Sultanul intenționa să egaleze instituția domniei
cu oricare altă înaltă dregătorie din Imperiul Otoman, păstrînd în schimb
autonomia și ființa statală ale Țării Românești și ale Țării Moldovei.
După moartea lui Petru Rareș, scaunul i-a fost transmis prin moș­
tenire feciorului mai mare, dar încă minor, lliaș (1546-1551), care
și-a încheiat cariera domnească prin a se turci, luînd numele de
Mehmed bey și fiind numit sangeac-bey de Silistra. în țară el s-a
remarcat prin cruzime și confiscări de averi mănăstirești'.' Fratele
său Ștefan, care i-a succedat în domnie (1551-1552), a dat dovadă
de un comportament care a provocat nemulțumirea tuturor boierilor,
aceștia omorîndu-l după un an de guvernare.
în cazul Moldovei, mai bine decît în Țara Românească, se obser­
vă tendința Porții Otomane de a extermina completamente dinastia
Mușatinilor, pentru a anula și tradiția dinastică de succesiune la tron.
Uciderea lui Ștefăniță Rareș a fost și un triumf provizoriu al boierimii
fugare din Polonia. Pe arena politică a Moldovei apare gruparea
filopolonă din jurul lui Petru stolnicul, boier, care se considera din os
domnesc, fără a se cunoaște cu siguranță cine i-a fost tatăl. Din
„genealogia” lui, probabil fabricată, reiese că ar fi fost un fiu nelegi-
tim al lui Bogdan al lll-lea. Luîndu-și numele Alexandru, la care a
adăugat și supranumele Lăpușneanu, noul domn, asistat de vreo
60 de boieri, a depus în Polonia jurămînt de credință regelui.
Cazul demonstrează că Polonia nu a renunțat la rivalitatea cu oto­
manii pentru infiltrarea „legală” a influenței sale în Moldova. Lăpușnea­
nu trimite o solie și la Habsburgi, stăpînitorii de atunci ai Transilvaniei,
cu propunerea de a colabora împotriva turcilor. Refuzul Habsburgilor
de a-i restitui domnului moldovean feudele din Transilvania (Cetatea
de Baltă și Ciceul) a zădărnicit apropierea moldo-habsburgică. Ea era,
de fapt, imposibilă, știindu-se că rivalitatea tradițională dintre Ungaria și
Polonia a fost preluată de Habsburgi, care își disputau dreptul la „moș­
tenirea” ungară, urmărind scopul de a pătrunde nu numai în Transilva­
nia, ci și în Țara Românească și Moldova. Rivalitatea polono-habsbur-
gică și-a extins aria de manifestare, cuprinzînd acum toate cele trei Țări
Române. însă dacă Habsburgii, rivalizînd cu polonezii, jucau și rolul
principal în confruntările cu turcii, apoi Polonia, concurînd cu Habsbur­
gii, complotau deseori împotriva lor împreună cu turcii.
Fiindu-i refuzate revendicările privind feudele din Transilvania, Ale­
xandru Lăpușneanu trece de partea lui loan Sigismund, înrudit cu casa
regală poloneză și susținut de către turci. Ca urmare, în primăvara și
vara lui 1556, în Transilvania oastea moidoveană se află alături de cea
a lui Pătrașcu cel Bun. Faptul s-a produs la insistența sultanului.
Habsburgii întreprind acțiuni în vederea detronării lui Lăpușnea­
nu, instigîndu-l împotriva lui pe aventurierul „fără de țară” lacob Hera- Domnul Moldovei
clide Despot, care, la 18 februarie 1561, l-a învins pe domnul moldo­ Alexandru Lăpușneanu
(1552-1561; 1564-1568).
vean. Lăpușneanu a fugit însă nu în Polonia, ci la Istanbul. Astfel, Dveră (cca 1561). Fragment.
pentru întîia oară scaunul țării a fost acaparat de un străin. S-a pro­ Se păstrează la Muzeul de Artă
dus, totodată, și primul caz de implicare directă a Habsburgilor în din România.
treburile interne ale Moldovei, mărturie că ea a devenit obiectiv al
politicii expansioniste a Casei de Austria. De atunci înainte, rivalitatea ACaracterizează personalitatea contra­
otomano-habsburgică, pe de o parte, și rivalitatea polono-habsburgi- dictorie a lui Alexandru Lăpușneanu.
că, pe de altă parte, aveau să influențeze ansamblul evoluțiilor politi­
ce din jurul și din interiorul Țărilor Române, fără a fi anulată și rivalita­
tea polono-otomană, care însă pe vechi se va răsfrînge, mai ales,
asupra Moldovei, fără a genera conflicte de anvergură între părți.

► Precizează situația internațională a Țărilor Române la Mezat - vînzare publică a bunuri­

lor unui datornic.
mijlocul secolului al XVI-lea. Mazilire - îndepărtarea (scoate­
► Compară situația Moldovei în cele două domnii ale lui rea, înlocuirea) din scaun a unui
domnitor sau destituirea unui boier
Petru Rareș. din funcție.
► Elaborează un eseu cu tema: „Petru Rareș - urmaș demn Rivalitate - concurență între două
sau mai multe persoane (aici - țări)
al lui Ștefan cel Mare”.
care aspiră la același lucru.
► Compară regimul suzeranității otomane în Țara Româ­
nească, Moldova și Transilvania. Găsește asemănări și
deosebiri.
► Prin ce se explică deosebirile în statutul Țărilor Române
sub suzeranitatea otomană ?
 Războiul antiotoman sub
conducerea lui Ion Vodă
► Apreciază personalitatea lui Ion
“Vodă'.
► De ce Ion Vodă a fost supranumit
„cel Viteaz” și „cel Cumplit”?
► Evidențiază caracteristicile mișcă-
■ rii de eliberare din Țările Române.
► Reflectează, ce condiții au favorizat
această mișcare?
Monedă de aramă,
emisă de Ion Vodă (avers-revers)
„Banul înfățișează pe loan cu pletele
lungi (pletele lungi erau o datină la dom­
nii Moldovei) cu barbă bogată și pur-
tînd pe cap un calpac (pălărie cu margi­
nile ridicate în sus, paralel cu fundul),
după moda ungurească și polonă de
pe acel timp.”
Nicolae lorga. Istoria românilor
108
„Ion Vodă dacă să văzu înstreinat de mila stăpînu-său, împăratului turcescu,
gîndi ca să ție țara cu sabia și de sîrgu trimisă la cazaci, de i-au poftitu să vie cu
leală într-ajutor.
Și strîngîndu țara, cătră cărei să ruga cu
multe cuvinte blînde, ca să le poată întoarce
inimile spre dînsul și arăta nesațiul turcescu și
lăcomia lor... zicîndu că turcii toate schimbu­
rile le fac pentru mîzdă [mită], de-Lingreuiază.
ca să-i sărăcească și șă-i slăbască. Și le arăta
cum poate de lesne să dipărteze mina turcului
de pe dînșii, de vor vrea și ei, că pre Ieși îi are
spre sine plecați, cazacii s-au făgăduit că cît
le va da știre, vor veni, la carii au trimis, căro­
ra nu le pot sta înainte niciodată turcii, ci nu­
mai țara îi lipsește, că de să vor pleca și ei să
fie întru una, nici oaste nu vor trimite, ci vor
face țărîi pre voie. Iară dispre sine, să nu-1 știe
ca pre un vrăjmașu, ci ca pre un părinte să-l
ție, iară de au făcut cuiva și înaljosul [umilire,
pagubă], tot pentru turci au făcut, să le între
în voie și să-i umple și nu i-au putut sătura.”
Grigore Ureche, Ion Vodă, domn al Moldovei
Letopisețul Țării Moldovei (1572-1574)
Consecințele instaurării suzeranității otomane
restrictive
Instaurarea regimului suzeranității otomane a avut pentru Țări­
le Române consecințe grave pe multiple planuri, ele pomeniiidu-
se oarecum abătute de la calea firească de dezvoltare. Tributul
anual care trebuiau să-l plătească era mereu în creștere. Existau
și plăți pentru obținerea tronului (marele mucarer), reconfirmarea
în scaun (micul mucarer), obligativitatea de a asigura Imperiul Oto­
man cu mari cantități de produse alimentare de pe piața internă și
din schimbul internațional, trebuiau făcute diverse „cadouri” (peș­
cheșuri) către înalții demnitari ai Porții Otomane ș.a. Toate aces­
tea constituiau principalele forme de exploatare economică a Țări­
lor Române, epuizîndu-le bunurile și sărăcindu-i pe acei, cărora li
se datora avuția lor materială.
Grave erau consecințele de ordin politic. Scaunele domnești din
Țara Românească și Moldova sînt scoase la mezat. A fost anihilată
treptat practica de transmitere a domniei pe linie dinastică, domnia
fiind acordată candidaților preferați de sultan, indiferent de descen­
dența lor etnică, respectîndu-se doar apartenența la religia crești­
nă. Erau încurajate divergențele dintre domni și boieri, denunțurile
(pîrele) boierilor împotriva domnilor și represaliile acestora împotriva
boierilor din opoziție. Au fost reduse sau chiar anulate prerogativele
domnilor români în exercitarea politicii externe, unii dintre ei fiind ne-
voiți să întrețină relații secrete cu alți suverani, riscînd să plătească
pentru aceasta dacă nu cu capul, apoi, cel puțin, cu scaunul dom­
nesc. Același pericol exista dacă domnii se eschivau de la acordarea
ajutorului militar cerut de sultan, cînd acesta întreprindea acțiuni mi­
litare împotriva țărilor vecine sau a altui domn român, care se încu­
meta să se opună dispozițiilor venite de la Poarta Otomană.
Incitarea dușmăniei între domnii Țărilor Române, menite să ex­ ■< Stabilește care au fost păturile so­
cludă solidarizarea lor împotriva regimului impus, constituie unul ciale ce l-au susținut pe Ion Vodă.
din elementele de bază ale politicii sultanului în Țările Române. Motivează mobilul acțiunii lor.
Domnii care încercau să se abată de la prescripțiile impuse de
regimul de suzeranitate restrictivă, echivalent cu un regim de do­
minație indirectă a Porții Otomane, se pomeneau în fața unei imi­
nente intervenții otomane, cum s-a întîmplat în scurta domnie a lui
Ion Vodă în Moldova (1572-1574), intervenție care a avut conse­
cințe extrem de grave.

Urcarea în scaun a lui Ion Vodă.

Politica de întărire a puterii domnești
Informațiile privind descendența lui Ion Vodă sînt contradicto­
rii. Cea mai veridică pare a fi opinia că el a fost un fecior nelegi­
tim al lui Ștefăniță (1517-1527). Din acest motiv este nevoit să-și
găsească azil în afara țării, trăind multă vreme în Polonia și Ru­
sia, în aceasta din urmă chiar înrudindu-se prin căsătorie cu o
fiică a cneazului de Rostov. Un timp s-a aflat și la curtea sultanu­
lui, dar a fost exilat pe insula Rhodos. în 1572 însă sultanul și-a
schimbat atitudinea față de el, acordîndu-i dreptul la tronul Mol­
dovei și mazilindu-l pe Bogdan Lăpușneanu. De fapt, Ion Vodă a
trebuit să-și cucerească tronul, învingînd oastea rivalului său
susținut de polonezi. Din cauza tiraniei noului domn, mulți boieri
se refugiase în Polonia, dar mai ales, în Țara Românească, dom­
nul căreia, Alexandru al ll-lea, rîvnea să-l instaleze pe tronul Mol­
dovei pe fratele Petru.
Conștient de starea de haos din țară, de prejudiciile aduse ei de Bătălia de la Jiliște. Detaliu.
Pictură de Gh. Labin
către marea boierime și de abuzurile înaltului cler, Ion Vodă a pro­
movat o politică fermă în vederea ridicării autorității domniei și con­
solidării puterii de stat. în acest scop a folosit cele mai drastice me­
tode, pedepsindu-i crunt pe cei care se opuneau voinței lui. în con­
secință, lui Ion Vodă i s-a atribuit epitetul „cel Cumplit”. Nemulțumiri­ „Avangarda moldoveană se apropie
le boierilor creșteau, se întețeau denunțările la Poartă și reacția dinspre nord-est; la rîndul său, Ion Vodă
sultanului nu s-a lăsat prea mult așteptată. își împărți efectivele: o coloană se așeză
în față, a doua luă poziție dinspre apus,
a treia veni dinspre răsărit, înconjurînd
Declanșarea războiului dușmanul din toate părțile. Lăsînd în re­
zervă cavaleria mai greu înarmată și o
în februarie 1574 otomanii i-au cerut domnului Moldovei să duble­ parte a pedestrimii, Ion Vodă hotărî în­
ze haraciul, care, la timpul respectiv, constituia 40 000 de galbeni. ceputul atacului. El se produse concen­
Conștient de faptul că nu poate să adune suma cerută, dar fiind ho- tric, în zori de zi, cazacii izbind cei dintîi,
tărît să-și apere tronul, Ion Vodă refuză să plătească tributul. Această urmați apoi de voievod.”
decizie a fost aprobată de adunarea țării, în fața căreia domnul a Dinu C. Giurescu
declarat: „Lăcomia turcilor cere un haraci îndoit. De-I vom da, ea nu □ Argumentează cum Ion Vodă a reu­
va zăbovi a ne stoarce și mai mult, pînă ne va stinge cu totul, căci șit să obțină victorie în luptă.

109
 „... lăsînd turcii partea despre cazaci
cu toată puterea au întorsu spre mol­
doveni și pușcile toate le sloboziia în-
tr-înșii. Ce moldovenii așa sta cum s-ar
fi gătit să moară, iar nu să izbîndească.
Și multă moarte s-au făcutu într-ambe
(în amîndouă) părțile, că nu era a călca
pre pămîntu, ci pre trupuri de omu. Și
așa mai apoi de aproape să bătea, că și
mîinile le obosise și armele scapă. Că
acela prah să făcuse, cît nu să cunoș­
tea carele și carele iaste, nici de sînețe
(puști, arme) să auziia și de trăsnetul
pușcelor de amîndouă părțile: nici puș­
cașii nu mai știa în cine dau.”
Grigore Ureche,
Letopisețul Țării Moldovei
□ Interpretează fragmentul de croni­
că și formulează concluzii despre
lupta descrisă.
► Demonstrează eroismul viteazului
domn în luptele pentru apărarea țării.
► Numește cauzele înfrîngerii lui Ion
Vodă la Roșcani.
„Pe cînd cazacilor li se dădu voie să
se întoarcă înapoi în țară, Ion Vodă a
fost osîndit la moarte de mîna trădăto­
rilor: legat cu mîinile și picioarele de
patru cămile, cărora li se făcu vînt, el fu
rupt în patru bucăți (10—14 iunie 1574).”
Nicolae larga
'ICȚIONAR
Mucarerul mare - sumă de bani
plătită de domnii țărilor române pen­
tru a primi firman de domnie.
Mucarerul mic - sumă de bani
plătită pentru reconfirmarea domniei.
Peșcheș - dar oferit de domnii
români sultanului și altor demnitari
turci cu diferite ocazii.
aceasta o vrea păgînul. De nu-l vom da, ne așteaptă război, stricarea
țării, foc și sabie. Cugetați și alegeți”.
Sultanul nu a pregetat să anunțe mazilirea lui Ion Vodă și înlocui­
rea lui cu Petru Șchiopul. în aprilie 1574, o enormă oaste otomană
(cca 100 000 de oameni) s-a deplasat către hotarul dunărean al
Moldovei, în timp ce oastea lui Ion Vodă cu un efectiv de cca 30 000
de ostași, „fără prostime”, avînd ca aliați 1 200 de cazaci în frunte
cu hatmanul Swercewski, a încercat să-l înlocuiască pe Alexandru
al ll-lea pe tronul Țării Românești cu un alt domn (Vintilă), care să-i
fie fidel domnului moldovean. Strălucita victorie de la Jiliște, aproape
de Focșani, asupra rivalului părea promițătoare pentru Ion Vodă,
care a supus asediului garnizoanele turcești din cetățile Brăila, Chi­
lia și din Cetatea Albă. Soarta războiului a fost determinată însă de
comportamentul marii boierimi. Cînd oastea moldovenească, dislo­
cată lîngă iezerul Cahulului (10 iunie 1574), s-a pomenit față în față
cu otomanii și se pregătea de luptă, o mare parte din boieri au tre­
cut de partea acestora. Concomitent, în Moldova au pătruns nume­
roase efective tătărești.
Cu mari pierderi, Ion Vodă își grupează oștile lîngă localitatea
Roșcani. Văzîndu-și însă oastea înconjurată de turci din toate părți­
le, fără apă și hrană și expusă unui permanent foc de artilerie din
partea lor, pentru a-și salva oștenii, el se predă (14 iunie 1574), cu
condiția ca să fie dus în fața sultanului pentru a se justifica. Ion Vodă
a fost însă ucis în tabăra otomană împreună cu prizonierii moldo­
veni. „Iară dacă au pierit Ion Vodă, scrie Grigore Ureche, tătarii s-au
lăsat în pradă peste toată țara, de au robit, de n-au fost niciodată
mai mare pustietate în țară decît atuncea...”
Războiul antiotoman din 1574 a demonstrat că Țara Moldovei,
de una singură, nu putea să învingă într-o înfruntare deschisă cu
Imperiul Otoman, oricît de eroic ar fi luptat oștenii moldoveni. Toto­
dată, faptul că boierii moldoveni, apoi și domnul cu oastea sa, s-au
predat turcilor, fără ca aceștia să obțină victorie pe cîmpul de luptă,
a înlăturat motivul pentru a trata Moldova ca țară cucerită. în locul
lui Ion Vodă a fost întronat, prin voința sultanului, Petru Șchiopul,
domnia căruia n-a fost trainică, Țara Moldovei fiind supusă unor
invazii succesive ale cazacilor timp de circa un deceniu.
UTOEVALUARE
► Apreciază acțiunile de consolidare a puterii centrale în­
treprinse de Ion Vodă.
► Motivează începutul ostilităților dintre Ion Vodă și otomani.
► Reflectează, de ce era nevoie pentru ca acțiunile antioto-
mane să aibă șanse de izbîndă?
► Caracterizează consecințele suzeranității
• > otomane restric-
tive asupra Țărilor Române.
► încearcă să motivezi cruzimea turcilor.
Țările Române
și Liga Creștină

Campania lui Mihai Viteazul din iarna anului 1595 Campania din vara anului 1595

Aderarea la Liga Creștină

în vara anului 1593 s-a declanșat războiul turco-austriac, care a
durat pînă în 1606. în timp ce mișcarea de eliberare a popoarelor din
Balcani se intensifica, obligînd Poarta să angajeze însemnate forțe
militare, o parte din statele europene, la inițiativa Casei de Austria și
sub patronajul Sfîntului Scaun, constituie Liga Creștină. Din ea au
făcut parte: Imperiul Habsburgic Austriac, Spania și ducatele italie­
ne Toscana, Mantua, Ferrara. Scopul acestei alianțe de state era
subminarea sistemului ofensiv otoman. Un mare preț s-a pus pe par­
ticiparea Țărilor Române, pentru că așezarea și potențialul lor militar
puteau fi decisive în înfruntarea cu Imperiul Otoman.
Intensificarea regimului suzeranității otomane după 1574 a im­
pulsionat Țările Române să înceapă războiul antiotoman și să ade­
re la Liga Creștină. Povara grea a îndatoririlor către Poartă era pur­
tată și de țărănime, și de boierime, solidarizîndu-le temporar în ten­
tativa de a anihila exploatarea turcească.
Primul aderă la Liga Creștină Principatul Transilvaniei, considerat Io, Mihai Voievod, din mila lui
Dumnezeu, domn al Țării Ungrovla-
un element-cheie în atragerea Țării Românești și a Moldovei. Acțiunea hiei (Țării Românești), voievod al
comună a Sfîntului Scaun și a Habsburgilor l-a determinat pe domnul Ardealului și domn al Țării Moldovei

111
 Din adresarea lui Mihai Viteazul
către castelanul Lvovului
12 septembrie 1595
„Deci să știți că ne-am bătut cu tur­
cul, înainte cu vreo trei săptămîni în
țara noastră la Călugăreni, în care bă­
tălie bunul Dumnezeu ne-a ajutat nouă
creștinilor în chip minunat... Eu fireș­
te, cu toate că doresc peste măsură să
mă năpustesc iarăși asupra dușmanu­
lui, socotesc totuși că trebuie așteptat
ajutorul celorlalți creștini. Iarăși și ia­
răși vă rugăm stăruitor să vă îndurați
de treburile creștinești și să stingeți
focul care arde păcatele vecinului îna­
inte ca el să vă ajungă pe voi.”
□ Argumentează necesitatea formă­
rii unui front unic al creștinilor îm­
potriva turcilor.
Schema bătăliei de la Călugăreni
▲ Comentează rezultatele luptei de la
Călugăreni și stabilește importan­
ța victoriei românilor.
112
Moldovei, Aron Vodă (1591-1595), să încheie, la 16 august 1594, un
tratat cu împăratul habsburgic Rudolf al ll-lea. în mai 1595, Moldova ia
decizia definitivă de a adera la coaliția creștină, iar în august participa­
rea la coaliție a fost confirmată și de Dieta Transilvaniei.
La început, trimișii împăratului habsburgic și ai scaunului papal
nu aveau încredere în noul domn al Țării Românești, Mihai Viteazul,
pentru că fusese numit în scaun de către sultan. Dar victoriile repur­
tate de el asupra armatelor turcești i-au întărit autoritatea în țară și
peste hotare, spulberînd incertitudinea. Avînd susținerea țării, Mihai
Viteazul aderă la coaliția creștină antiotomană și trimite soli în Tran­
silvania și Moldova pentru a le comunica despre aceasta.
Războiul antiotoman al Tarilor Române
în noiembrie 1594, la București încep ostilitățile contra creditori­
lor și detașamentelor turcești aflate acolo. împotriva turcilor s-a ridi­
cat și Aron Vodă, domnul Țării Moldovei. Au fost atacate garnizoa­
nele cantonate în Cetatea Albă și cetățile Chilia, Giurgiu, Hîrșova,
Silistra. în ianuarie 1595 au avut loc bătălii cu tătarii și otomanii.
Oastea lui Mihai Viteazul a trecut Dunărea, obținînd mai multe victo­
rii răsunătoare asupra otomanilor. Disperat, sultanul ordonă mobili­
zarea forțelor pentru campania în Țara Românească.
Mihai Viteazul își dădea seama că războiul abia începuse și ac­
ceptă negocieri cu Sigismund Băthory, principele Transilvaniei. însă
tratatul de alianță antiotomană, încheiat cu acesta de marea boieri­
me, la 20 mai 1595, nu corespundea așteptărilor sale. Conform lui,
țara este așezată sub suzeranitatea principelui ardelean, iar Mihai
este tratat drept locțiitor al lui Sigismund, puterea revenind, de fapt,
sfatului domnesc, constituit din 12 boieri, lată de ce în continuare
Mihai Viteazul va depune eforturi pentru a anula această înțelegere.
Un tratat similar încheiase și Aron Vodă, Sigismund Băthory ajungînd
suzeranul celor două țări.
Veleitățile politice ale principelui Transilvaniei erau în contradicție
cu interesele Habsburgilor, care îl considerau un vasal al Casei de
Austria. în acest context, în Moldova, cu sprijinul Habsburgilor, este
înscăunat Răzvan Vodă. în treburile interne ale Moldovei atunci in­
tervin și polonezii, care îl urcă pe tron, în 1595, pe leremia Movilă.
Astfel, asupra Moldovei s-a instituit o dublă suzeranitate (polono-
otomană), ceea ce a complicat și mai mult situația politică din zonă.
Bătălia de la Călugăreni, 1595
 După încheierea tratatelor cu Sigismund Băthory, Poarta a abo­ Cronicarul otoman Mustafa Naima
lit, în mai 1595, statutul de autonomie al Moldovei și Țării Româ­ apreciază lupta desfășurată la Giurgiu
nești, declarîndu-le pașalîcuri ale Imperiului Otoman. Această deci­ drept „cea mai groaznică înfrîngere din
istoria turcilor, care se datorează exclusiv
zie a mobilizat Țările Române la lupta antiotomană. necredinciosului și afurisitului de Mihai”.
La ordinul sultanului, vizirul Sinan Pașa intră în Țara Româneas­
că în fruntea unei armate de cca 100 000 de oameni. Mihai Vodă □ Comentează afirmația cronicarului
otoman.
dispunea doar de cca 16 000 de ostași și de un corp de oaste tran­
silvănean numărînd 7 000 de oameni. Lupta s-a dat la 13 august
1595 lîngă satul Călugăreni, între Giurgiu și București.
Animată de exemplul personal al marelui voievod, care „smulse o
secure sau suliță și pătrunzînd el însuși în șirurile sălbatice ale duș­
manului, luptînd bărbătește, se întoarce nevătămat la ai săi”, oas­
tea română a repurtat victorie.
Considerată de Nicolae Bălcescu „briliantul cel mai strălucitor al
cununei gloriei române”, victoria de la Călugăreni oferă un model
de apărare eroică, un exemplu admirabil de biruință, în care voința
de a învinge a voievodului și a ostașilor români au fost mai presus
de superioritatea numerică a dușmanului. Dar otomanii erau mulți
și, după biruință, Mihai Viteazul se retrage la nord în așteptarea
ardelenilor. Turcii ocupă capitala țării, intenționînd să organizeze
pașalîcuri la București și Tîrgoviște, stabilind garnizoane, transfor-
mînd bisericile în moschei și numind funcționari otomani.
în sprijinul lui Mihai Vodă vine Sigismund Băthory, care trece
munții cu o armată puternică, și trupele otomane se retrag la Giur­
giu, unde au suferit o nouă înfrîngere. 10 000 de turci au fost luați
în captivitate, iar trecerea Dunării s-a transformat într-o adevărată Mihai Viteazul, domn al Țării
catastrofă pentru ceilalți. Astfel, campania otomană, declanșată cu Românești, al Transilvaniei
și al Moldovei. Pictură
intenția de a transforma Țările Române în pașalîcuri, a eșuat.
Lupta antiotomană continuă în anii 1596-1599. Mihai Viteazul ne­ Deși Mihai Viteazul a afirmat că „pînă
gociază cu Poarta, dar, totodată, în 1598, la Tîrgoviște încheie un ce nu-mi vor arunca pămînt peste ochi,
tratat de alianță cu împăratul habsburgic, asigurîndu-și protecția. Ca nu voi înceta să lupt cu turcii”, totuși
răspuns la această înțelegere, în toamna anului 1598, otomanii au Mehmed al III-lea, în 1597, recunoaște
reînceput ostilitățile față de Țara Românească. Mihai Viteazul a reac­ domnia lui pe viață și reduce la jumăta­
te tributul, iar în martie 1598 acceptă
ționat prompt și sultanul fu nevoit să se resemneze, acceptînd afla­
pacea cerută de domnul Țării Româ­
rea lui în continuare în scaunul Țării Românești, cu condiția reluării nești în condițiile înaintate de el.
de către el a unor obligațiuni tributare. Astfel, Țara Românească a
suprimat regimul suzeranității otomane restrictive, revenind la rela­ □ Motivează schimbarea de atitudine
a sultanului față de Mihai Viteazul.
țiile tributar-vasalice.

UTOEVALUARE
► întocmește itinerarul campaniei antiotomane conduse de
Mihai Viteazul.
► Precizează rolul Țărilor Române în apărarea creștinătății.
► Arată meritele militare ale lui Mihai Viteazul.
► Alcătuiește planul unei comunicări cu tema: „Activitatea
diplomatică a lui Mihai Viteazul”.
► Apreciază importanța solidarizării Țărilor Române în lup­
ta antiotomană.
Liga Creștină - coaliție antioto­
mană, constituită din: Spania, Im­
periul Habsburgic Austriac, ducatele
italiene Toscana, Mantua, Ferrara,
Transilvania. în 1594 aderă la Liga
Creștină Mihai Viteazul.
Abolire - desființare benevolă ori
forțată a unei uzanțe sau a unei stări
politico-juridice.
 Unirea politică a Țărilor
Române sub Mihai Viteazul
Bătălii
(*" 1— > Campania din 1599
> Campania din 1600 POCUȚtA^ Cernăuți Aotln

Suce:
G'uruslătț Chv°ar
y1601 ' - '

1 1 CTD1600 •Chișinău '^ișhina

ANS Ct'V A N I
\\ T R A ; ^Turda
PAȘALÎduLDEBUDÂ^ < ' * l60l’US1 lacau RAIAUA
I - V-1 V^S'^V16OO «Huși TIGHINA
1538 .
^•Alba lulia Făgăraș /Ț .Secuiesc \
A X1600
''-.^•Sibiu^^ L
Tăimaciu.*țe7iiTibăr ȘOr >am
-, - - - ~ Bran \

Y Argeș \ s ț .
Isaccea
'^1600 V1595 ' Buzău 1595
ît• ■■■ - Șucov
Severin Tîrgovțște >%1600
Ț A R \A/ R O M  №• -E'' A S C Â
j \ X ' București ivodă
' X.1598 V-Vw
\ Craioya»-|/ö9 •X1595
Călugăreni 595
1595rX; *
ș- Constanța
1598 y «Calafat Giurgiu
Rahova ‘urnu ■Rusciuk
’1595

Unirea politică a Țărilor Române

▲ Numește cîteva cauze ale Unirii Ță­
rilor Române.
▲ Examinează harta. Amintește-ți ce
acțiuni a întreprins Mihai Viteazul
pentru unirea Țărilor Române.
□ Argumentează afirmația:
„... unirea celor trei provincii, fundamentată pe o linie politică urmărită de
domnii anteriori și justificată de unitatea organismului etnic, a însemnat punctul
de vîrf al rezistenței în lupta pentru independență și un precedent important
pentru posteritate.” r, .
jheorgne Platon, academician

Premisele unirii politice

► Evidențiază premisele interne și
externe ale unirii politice a Țărilor
Române. Explică-le. încearcă să le
ierarhizezi în ordinea priorităților.
Unitatea etnolingvistică și confesională, spațiul geografic unic, si­
militudinile instituționale, cooperarea politică și militară, legăturile eco­
nomice, bazate pe caracterul complementar al economiilor, și schim­
burile culturale au favorizat, în general, dezvoltarea unor relații dura­
bile între românii din cele două state românești extracarpatice și ro­
mânii transilvăneni. Țările Române, spre deosebire de cele balcani-

114
ce, se bucurau de anumite avantaje: nu se aflau sub ocupația otoma­
nilor, economia lor era dinamică, drumurile comerciale străbăteau ușor
Carpații, negustorii ardeleni beneficiau de privilegii în Țara Româ­
nească și în Moldova tot așa cum și negustorii din aceste state în
Transilvania, domnii și boierii munteni și moldoveni stăpîneau cetăți,
tîrguri și sate în Transilvania, biserica ortodoxă din Transilvania se
afla sub ocrotirea mitropoliilor Țării Românești și ale Moldovei.
O stavilă în calea unei apropieri mai efective era doar tradiția
dinastică a Basarabilor și Mușatinilor. însă, după urcarea în 1574
pe tronul din lași a lui Petru Șchiopul, fratele domnului muntean,
barierele dinastice au început să slăbească. în continuare, unii domni
moldoveni, de exemplu, Ștefan Surdul, fiul nelegitim ai lui Ion Vodă
(mai 1591—iulie 1592), Alexandru cel Rău, fiul lui Bogdan Lăpuș-
neanu (august 1592-septembrie 1593), au ajuns să domnească în Mihai Viteazul la Iași.
Țara Românească. Pictură de Costache Agafiței
Nereușita lui Ion Vodă a demonstrat că separarea Țărilor Române
pune în pericol cauza lor comună. Primul dintre domnii români care a
conștientizat necesitatea unirii politice a Țărilor Române și a îndrăznit
să pășească peste obstacolele dinastice, a fost domnul muntean Mihai □ Comentează titulatura lui Mihai Vi­
Viteazul. Aceasta se datorează, desigur, și împrejurărilor internaționale teazul:
care au actualizat ideea unirii și au facilitat realizarea ei. „Io Mihai voievod, din mila lui Dum­
nezeu domn al Țării Ungro-Vlahiei și
voievod al Ardealului și domn al Țării
Unirea politică a Țărilor Române
Colaborarea Țărilor Române în luptele cu turcii din 1594-1595
a fost subminată de leremia Movilă, care, avîndu-i în spate pe polo­
nezi, intenționa să-l instaleze pe fratele său, Simion Movilă, pe scau­
nul Țării Românești. înlocuirea lui Răzvan cu leremia Movilă în 1595
a scos Moldova din frontul comun cu turcii și a readus-o în sfera de □ Apreciază semnificația unirii politi­
ce a Țărilor Române sub Mihai Vi­
influență otomană. Mihai Viteazul, la rîndul său, acceptă suzeranita­ teazul, folosind cuvintele lui Nico-
tea împăratului Rudolf al ll-lea, interesat în contracararea extinderii lae lorga:
influenței polone. Situația s-a complicat, mai ales, după ce, în martie „... Niciun român n-a mai putut gîndi
1599, Sigismund Bâthory a renunțat la tronul Transilvaniei în favoa­ unirea fără uriașa lui personalitate, fără
rea fratelui său Andrei, cardinal în Polonia. Fidel intereselor politice paloșul sau securea lui ridicată spre
poloneze, noul principe intenționa să ajungă la o înțelegere și cu cerul dreptății, fără chipul lui, de o cu­
turcii, cerîndu-i lui Mihai Viteazul să renunțe la tron și să părăsească rată și desăvîrșită poezie tragică...”
Țara Românească.
Impus de aceste circumstanțe, și cu îngăduința împăratului habs-
burgic, în toamna anului 1599 Mihai Viteazul întreprinde o campanie
preventivă în Transilvania. Bătălia de la Șelimbăr (18/28 octombrie
1599) s-a soldat cu victoria armatei lui Mihai Viteazul asupra oastei
principelui transilvănean. Andrei Bâthory dă bir cu fugiții, dar este
prins și executat de secui.
La 4 noiembrie 1599 Mihai Viteazul și-a făcut intrarea triumfală în
Alba lulia. în actele interne s-a autointitulat „Din mila lui Dumnezeu
domn al Țării Românești și al Ardealului”. Deși învingător, Mihai Vitea­
zul nu a refăcut regimul de guvernare al Transilvaniei și nici n-a anulat
privilegiile celor trei națiuni (maghiarii, sașii, secuii). El i-a egalat însă în
drepturi și pe români, oficializînd biserica ortodoxă din Transilvania și
limba română. Asasinarea lui Mihai Viteazul
în sfatul princiar al Ardealului au fost incluși și cîțiva boieri mun­ pe Cîmpia Turzii.
teni, iar unele cetăți au fost puse pe seama căpitanilor săi. Domnul Pictură de Constantin Lecca

115
 „Moartea lui Mihai Viteazul cores­
pundea intereselor habsburgilor și oto­
manilor.”
□ Argumentează.
Monedă bătută de Mihai Viteazul
„... Basta înțelegea să rămîie guver­
nator, și românul îi făcea umbră... Fără
să aibă vreo învoire din partea împăra­
tului, dar sigur că orice păcate împotri­
va lui Mihai i se vor ierta de Curte, el
trimise, în dimineața zilei de 9 (19) au­
gust, o ceată de germani și de valoni de
limbă franceză, din Belgia, ... și anunță
lui Mihai că este arestat... și Mihai nu
era omul care să i se supună. Sări în sus
la cele d’intîi cuvinte pe care i le spuse­
ră trimeșii și puse mîna pe sabie, stri-
gînd: «Eu, prins?». Atunci acești os­
tași nevrednici, ..., tăbărîră asupra lui
și-l ciopîrțiră cu topoarele. Trupul lui
Mihai fu aruncat apoi în cîmpia Cristi-
șului, pentru ca ostașii lui să vadă că a
pierit căpitanul lor.”
Nicolae lorga,
Istoria românilor
□ Determină cauzele interne și exter­
ne care au dus la prăbușirea teme­
rarei realizări a lui Mihai Viteazul.
1CȚIONAR
♦
Unire politică - proces de con­
stituire și consolidare a unei coe­
ziuni statale realizat prin forță sau
pe cale benevolă.
Economii complementare -
economii care se completează re­
ciproc.
a ctitorit în Transilvania mai multe biserici. Poarta Otomană a recu­
noscut stăpînirea lui Mihai Viteazul asupra Transilvaniei, în timp ce
împăratul Rudolf al ll-lea nu o privea decît ca o stăpînire a sa, tratîn-
du-l doar ca pe un guvernator al ei.
încercările lui Mihai Viteazul de a ajunge la o înțelegere cu lere-
mia Movilă erau respinse de către domnul moldovean cu semeție, el
fiind decis să realizeze scopurile Movileștilor și în Țara Româneas­
că. în mai 1600, Mihai Viteazul, fără mari dificultăți, ocupă Moldova,
intitulîndu-se la lași „Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată
Țara Moldovei”.
între timp, forțele ostile lui Mihai din Transilvania, sprijinite de
austrieci, au declanșat o rebeliune, ceea ce l-a obligat pe domnul
unificator să părăsească Moldova și să revină în Transilvania. Fără a
se descuraja de nereușita sa în lupta de la Mirăslău (18 septembrie
1600) cu oastea lui Sigismund Bâthory, care ocupase din nou scau­
nul transilvănean, Mihai Viteazul, beneficiind și de ajutorul din par­
tea împăratului Rudolf al ll-lea, a repurtat^ la Guruslău\o victorie
strălucită (3/13 august 1601).
în toamna anului 1600 în Moldova pătrunde oastea polonă a hat­
manului Zamoisky, care îl reîntronează pe leremia Movilă. La
20 octombrie a fost instalat în scaunul Țării Românești fratele
acestuia, Simion Movilă. Iar la 9/19 august 1601, aflîndu-se în cortul
său de pe Cîmpia Turzii, Mihai Viteazul este asasinat din porunca
generalului austriac G. Basta, care urmărea scopul de a păstra Tran­
silvania ca stăpînire a Habsburgilor. în consecință, s-a destrămat și
uniunea politică a Țărilor Române.
Mihai Viteazul a realizat o faptă măreață, izbutind să realizeze
prima unire politică a celor trei țări române sub o singură domnie.
Chiar dacă la vremea respectivă semnificația actului unirii Țărilor
Române nu a fost înțeleasă de contemporani, Mihai a devenit un
simbol al luptei pentru neatîrnarea și unitatea românească, realiza­
rea idealurilor lui rămînînd în seama generațiilor ulterioare.
UTOEVALUARE
► Analizează impactul situației internaționale asupra reali­
zării unirii politice a Țărilor Române.
► Interpretează afirmația lui Mihai Viteazul: „ Cînd voiu fi adus
în puterea mea cele trei țări, atunci cu adevărat voiu apu­
ca pe turc de barbă și voiu aduce cu atît mai mult serviciu
creștinătății.”
► Reflectează, ce a prevalat în planurile lui Mihai Vitea­
zul: ideea unității naționale sau cea a solidarității crești­
ne? Argumentează răspunsul.
► Motivează ostilitatea forțelor interne și externe față de ope­
ra politică a lui Mihai Viteazul.
► Redactează un referat despre personalitatea lui Mihai Vi­
teazul.
Tarile Române
J

în primele decenii
ale secolului al XVII-lea
începutul secolului al XVII-lea este
marcat printr-un aflux în Țările Române
a numeroase familii înstărite de greci,
care constituiau anturajul domnilor
numiți de sultan, reprezentanții lor fi­
ind onorați cu titluri boierești, înalte
dregătorii în stat și întinse moșii. Ca
supuși direcți ai sultanului și dispunînd
de averi bogate, grecii influenți fac con­
curență boierilor băștinași, ceea ce pro­
voca nemulțumirea acestora. Cele mai
multe din aceste familii s-au românizat,
constituind puternice clanuri boierești
(Cantacuzino, Catargi, Russet etc.), ju-
cînd un rol însemnat în viața politică
Moldovei și Țării Românești.
Suzeranitatea otomană a fost restau­
rată în Țările Române:
- în Țara Românească prin înscău­
narea lui Radu Mihnea (1611-1616);
- în Moldova, odată cu înlăturarea
Movileștilor, menținuți cu sprijinul Po­
loniei, și cu înscăunarea lui Ștefan Tom-
șa(1611-1615);
- în Transilvania, în urma înscăună­
rii lui Gabriel Bethlen (1613-1628).
□ Apreciază consecințele acestui fe­
nomen pentru toate trei țări române.
Pericolul care plana asupra Țărilor
Române la începutul secolului al
XVII-lea nu s-a diminuat, ci, dimpotri-'
vă, a crescut. . . ..
□ Determină în ce constă acest peri­
col și care sînt cauzele acutizării lui.
□ Stabilește cauzele apropierii dintre
cele trei țări române la începutul
secolului al XVII-lea.

Țările Române la începutul secolului al XVII-lea

Sfîrșitul tragic al lui Mihai Viteazul, destrămarea primei uni­
tăți românești realizate de el au readus Țările Române în cercul
de interese ale celor trei mari puteri (Imperiile Otoman și Habs­
burgic, Polonia), care luptau pentru supremație în spațiul car-
pato-danubian. Metoda cea mai frecvent folosită de ele pentru
a-și disputa întîietatea era implicarea în luptele pentru scaune­
le domnești din Țările Române, promovînd și susținînd candi­
daturile ce le păreau mai promițătoare pentru atingerea scopu­
rilor urmărite. Cel mai timpuriu și mai expres s-a manifestat
această practică în Țara Românească, care, după moartea lui
Mihai Viteazul, a rămas fără domn, guvernarea ei, după izgoni­
rea lui Simion Movilă, fiind pusă în seama „locotenenței dom­
nești” în frunte cu Buzeștii.
în luna octombrie 1601, cu ajutor militar din partea Poloniei și a
Moldovei, în Țara Românească revine Simion Movilă, care a reușit
să se reînscăuneze. Concomitent, sultanul acordă însemnele dom- /
vWrH'cr'rn' terra-“cu ajrâtâr tur- /

c domn pe Radu Șerban, învestit în scaun ca vasal al

£ zgonirea lui Radu Mihnea (martie 1602), apoi și a
â toamna aceluiași an), au făcut ca în Țara Româ-
■nfe cauza austriacă, ceea ce nu putea accepta nici
: 'egele Poloniei.
p. n Transilvania, aflată sub controlul habsburgic, a iz-
:a a nobilimii maghiare și a secuilor, sub conducerea lui . . Gabriel Bâthory,
principe al Transilvaniei, 1601-1613
► Precizează diferențele între domi­
nația otomană de p’înă la Mihai Vi­
teazul și cea reinstaurată la înce­
putul secolului al XVII-lea.
Tratat de pace încheiat
între Imperiul Otoman și Polonia
1621, septembrie
29/9 octombrie, Hotin
„... polonii trebuie să restituie Hoti-
nul ... să confirme prin jurămînt toate
capitulațiile făcute în trecut. Că trebuie
să fie prieteni prietenilor Casei Otomane
și dușmanii dușmanilor acesteia. Și în
schimb marele /împărat/ al turcilor pro­
mite, ... să pună un domnitor în Moldo­
va, care să fie prieten polonilor și care să
contribuie la menținerea păcii.”
□ Argumentează în baza pasajului de
mai sus că prin tratatul polono-oto-
man din 1621 influența polonă în
Moldova a slăbit considerabil.
Miron Barnovschi, domnul Tării
Moldovei (1626-1629, 1633).
Pictură anonimă după fresca
de la mănăstirea Barnovschi, Iași
118
Ștefan Bocskay. Caracterul antihabsburgic al mișcării i-a oferit sul­
tanului prilejul de a interveni, recunoscîndu-l și învestindu-l pe Boc­
skay ca principe al Transilvaniei (1604-1606). îndepărtarea aus­
triecilor de aici a făcut ca influența lor să scadă și în Țara Româ­
nească, Radu Șerban fiind nevoit să pertracteze cu sultanul și să-i
îndeplinească dispozițiile. Evenimentele au marcat începutul resta­
urării suzeranității otomane la nord de Dunăre.
Reinstaurarea suzeranității otomane în Țările Române
La 11 noiembrie 1606, la Zsitvatorok, a fost semnată pacea oto-
mano-habsburgică, care punea capăt războiului dintre Imperiul Oto­
man și Liga Creștină. Ea a marcat eșecul politicii orientale a Casei
de Austria și succesul Porții Otomane.
în același an, 1606, moare leremia Movilă. Regele Poloniei,
Sigismund al lll-lea, l-a învestit ca domn al Moldovei pe Constan­
tin Movilă, fiul domnului defunct. însă, cînd solia acestuia se afla
la Istanbul pentru a obține confirmarea Porții, sultanul l-a învestit
cu însemnele domniei pe Simion Movilă. Prin aceasta padișahul
otoman își reclama dreptul de a dispune de unul singur numirea
domnilor în scaunul de la lași. Moartea subită a lui Simion Movilă
a făcut ca situația incertă să continue pînă în 1611 j
La sfîrșitul anului 1606, la instigația Habsburgilor,' a fost otrăvit
principele transilvănean Ștefan Bocskay, ei lansîndu-l pe arena
politică de aici pe Sigismund Bâthory. Ca răspuns, sultanul
Ahmed I l-a învestit în scaun pe Sigismund Rakoczy, ales de Dieta
transilvăneană. Casa de Austria s-a orientat spre Gabriel Bâthory.
Acesta însă, făcînd jocul ba austriecilor, ba otomanilor, a încercat
să refacă fostul Regat al Ungariei, sub supremația căruia erau con­
cepute Țara Românească și Moldova. Ocupația de către el a Țării
Românești, represaliile crunte împotriva boierilor și bisericii orto­
doxe i-a îngrijorat atît pe turci, cît și pe austrieci.
Intervenția otomană în Țara Românească a avut drept urmare
înscăunarea lui Radu Mihnea (1611-1616). Țara Românească a
fost readusă, astfel, sub suzeranitatea otomană. La 11 noiembrie
al aceluiași an (1611), schimbări radicale s-au produs și în Moldo­
va prin înscăunarea cu ajutorul turcilor a lui Ștefan Tomșa (1611 —
1615).
Reinstaurarea suzeranității otomane în cele două țări româ­
ne extracarpatice i-a permis sultanului să-și concentreze aten­
ția asupra Transilvaniei. în 1613 principe al Transilvaniei a fost
ales Gabriel Bethlen, care a conștientizat necesitatea întreține­
rii relațiilor pașnice cu Imperiul Otoman și care, la 1 iulie 1614,
a beneficiat de un ahidname dat de sultan, ce confirma autono­
mia internă, politică și confesională a Transilvaniei sub suzera­
nitatea protectoare a Porții Otomane. Plata tributului devenea
condiția principală pentru menținerea principatului în cadrul sta­
tutului stabilit. Sultanul urma doar să confirme principii aleși de
Dieta transilvăneană.
Impactul suzeranității otomane asupra Țărilor
Române în primele decenii ale secolului al XVII-lea
în anii ce au urmat, Casa de Austria, ca și Curtea regală polonă, DOMNITORI
nutrea să-și recîștige influența în Țările Române, iar Poarta Otoma­ Moldova
nă să-și mențină și să-și consolideze pozițiile dobîndite. Rivalitatea Ștefan Tomșa - 1611, decembrie -1615,
dintre părți însă s-a manifestat mai mult pe plan diplomatic, deși nu noiembrie; 1621, octombrie-1623, au­
au fost cu totul abandonate nici pîrghiile militare. gust.
în raporturile cu Polonia sultanul urmărea ferm impunerea dreptu­ Alexandru Movilă - 1615, noiembrie -
lui său exclusiv de a numi domni, fără nicio implicare din partea polo­ 1616, iulie.
nă, considerîndu-i pe domnii munteni și moldoveni ca supuși ai săi, Radu Mihnea — 1616, iulie - 1619, fe­
bruarie; 1623, august - 1626, ianuarie.
iar țările lor, precum și Transilvania, sub paza, adică sub protecția lui.
Gaspar Grațiani - 1619, februarie -
Coroana polonă însă își revendica dreptul de a participa dacă nu la 1620, septembrie.
numirea, apoi, cel puțin, la confirmarea domnilor români. Drept rezul­ Alexandru lliaș - 1620, septembrie -
tat, în Țara Românească, timp de numai două decenii s-au succedat 1621, septembrie; 1631, decembrie -
șapte domni, unii dintre domni ajungînd în scaun de două ori. Și mai 1633, aprilie.
impresionantă se prezintă situația în Moldova, unde, în același inter­ Miron Barnovschi — 1626, ianuarie -
val de timp, s-au succedat la tronul țării opt domni, unii aflîndu-se în 1629, august.
scaun de două ori. De remarcat că unii domni (Radu Mihnea, Alexan­ Alexandru Coconul — 1629, august -
1630, aprilie.
dru lliaș) au ocupat de două ori tronul de la Tîrgoviște și cel de la lași. Moise Movilă - 1630, aprilie - 1631,
O problemă acută în relațiile polono-otomane o constituia cetatea decembrie.
Hotinului, care a nimerit sub controlul polon în timpul luptelor cu Mihai
Viteazul. Ea a fost tranșată pe calea armelor, în urma războiului polo- Țara Românească
no-turc din 1620-1621, provocat de incursiunea în Moldova a oastei Radu Mihnea -1611, septembrie - 1616,
conduse de marele hatman al Coroanei, Stanislaw Zolkiewski. Înfrînge- august; 1620, august - 1623, august.
rile dezastruoase cauzate polonezilor la Țuțora (14 septembrie 1620) Gavril Movilă - 1616, august - necon­
firmat de sultan.
și Movilău (6/7 octombrie) au determinat partea polonă să accepte
Alexandru lliaș — 1620, septembrie -
negocierile, încheiate cu pacea de la Hotin (1621). Se recunoștea su­ 1621, octombrie; 1627, noiembrie - 1629,
premația irevocabilă a Porții în Moldova, polonezii obligîndu-se de a nu octombrie.
se mai implica în afacerile ei interne. Conform înțelegerii de pace, Alexandru Coconul - 1623, august -
Polonia restituie Moldovei Hotinul. în schimb, sultanul Osman al ll-lea 1627, noiembrie.
a plătit doar cu promisiunea de a nu transforma Moldova în pașalîc. Leon Tomșa - 1629, octombrie - 1632,
O consecință nefastă a restabilirii suzeranității otomane în Țara Româ­ iulie.
nească și în Moldova și, în primul rînd, a persistenței rivalității polono- □ Elaborează o friză cronologică, uti-
otomane a fost reluarea de către domnii numiți de sultan a practicii răfu­ lizînd datele de mai sus.
ielilor crunte cu boierii de altă orientare externă, mai ales, polonofilă. Cele
mai crunte represalii au fost întreprinse în Moldova de Ștefan Tomșa. în
cadrul rivalităților polono-otomane pentru controlul asupra scaunului dom­
nesc s-a produs, la ordinul sultanului, și prima executare a unui domn
român, a lui Miron Barnovschi, pentru colaborarea cu polonii.
încă în domnia lui Radu Mihnea, dar, îndeosebi, în acea a lui
Alexandru lliaș, în Țara Românească, apoi și în Moldova, a început •4 Prezintă cum au continuat domnii
din prima jumătate a secolului al
infiltrarea elementelor levantine, preponderent grecofone din diver­
XVII-lea opera lui Mihai Viteazul.
se regiuni ale Imperiului Otoman, mai ales, din Grecia și Istanbul.
însoțindu-i pe domnii învestiți de sultan, grecii se căpătuiau cu titluri
nobiliare, înalte dregătorii de curte, moșii și cu alte averi. Totodată, a
început închinarea de mănăstiri din Țara Românească și Moldova ◄ Descrie conflictul dintre elemente­
marilor centre monastice din Imperiul Otoman (de pe Muntele Athos, le grecești și boierimea româneas­
că după următoarea schemă:
din Palestina ș.a.). Ca urmare, din Țările Române erau scoase mari - cauze;
cantități de bunuri, iar în mănăstirile închinate încep să se stabileas­ - forme de manifestare;
că călugări greci. Elementele grecești erau supuși direcți ai sultanu­ - personalități;
lui și formau baza socială a dominației otomane. - consecințe.

119
► Enumeră și apreciază efectele re­
acției antigrecești.
Gabriel Bethlen (1580-1629),
principe al Transilvaniei
(1613-1629). A promovat o politică
de independență față de Imperiul
Habsburgic și Poarta Otomană
ICȚIONAR
Movilești! - familie de boieri mol­
doveni de orientare polonofilă cu ve­
leități de instituire a unei dinastii
domnești nu numai în Moldova, ci și
în Țara Românească. Cel mai mult
însă Movileștii au beneficiat de dom­
nia Țării Moldovei: leremia Movilă
(1595-1600; 1600-1606), Simion
Movilă (1606-1607), Mihai Movilă
(1607), Constantin Movilă (1607-
1611), Alexandru Movilă (1615-
1616), Miron Barnovschi Movilă
(1626-1629; 1633), Moise Movilă
(1630-1631; 1633-1634).
Buzeștii - veche familie de boieri
din Oltenia. Frații Radu, Preda și
Stroe au deținut înalte dregătorii în
Țara Românească în timpul domniei
lui Mihai Viteazul, fiind sprijinitori fer-
venți ai acestuia.
Locotenență domnească - or­
gan administrativ-politic care ținea
; locul domnitorului în lipsa acestuia.
120
în ceea ce privește rivalitatea otomano-habsburgică, mărul dis­
cordiei continua să rămînă Transilvania, cu implicații inerente și pentru
Țara Românească. Deși lui Gabriel Bethlen nu-i erau străine unele
proiecte de mare anvergură, cum era cel de refacere, sub puterea
sa, a fostului Regat al Ungariei sau „proiectul dacic”, el a rămas
statornic în cadrul relațiilor de vasalitate-suzeranitate cu Poarta Oto­
mană și al raporturilor prietenești cu acei domni ai Țării Românești
și Moldovei care nu periclitau stabilitatea politică sub suzeranitatea
otomană.
Concepția principelui în raporturile cu Poarta și cu celelalte două
țări române și-a găsit expresie în așa-numitul „testament politic” al
lui Gabriel Bethlen, sesizat și reprodus sintetic de cronicarul sas din
Transilvania Georg Krauss: „Dacă Transilvania vrea să rămînă în
pace și liniște, oricine va fi principe, atunci țara să nu se lepede
niciodată de Poarta Otomană. Deoarece ajutorul german [habsbur­
gic] și orice alt ajutor străin este prea departe și, pînă ar sosi aces­
tea la vremuri de nevoie, țara ar trebui să piară, mai ales dacă Mol­
dova și Țara Românească n-ar ține cu ea, de aceea, niciun principe
n-ar trebui să intre în încurcătură în chip ușuratic cu aceste două
țări sau să dea vreo pricină de dezbinare, căci aceste țări sînt ochii
și bucătăria împăratului turc”.
Fiind un stat protestant, în care era răspîndit, mai ales, calvinis-
mul, principatul Transilvaniei a fost, de fapt, în opoziție permanentă
față de Imperiul Habsburgic, ca forță de percuție a Contrareformei
catolice. în acest context, Gabriel Bethlen s-a implicat în războiul de
30 de ani (1618-1648) împotriva Casei de Austria, întreprinzînd cî-
teva intervenții de anvergură în imperiu și ajungînd uneori pînă sub
zidurile Vienei. Importanța geostrategică a Transilvaniei în relațiile
otomano-habsburgice a făcut ca și suzeranitatea otomană asupra
ei să fie mai puțin apăsătoare, menținîndu-se în limitele protecției și
obligațiunilor tributare.
AUTOEVALUARE
► Motivează de ce la începutul secolului al XVII-lea Impe­
riul Habsburgic își punea drept scop menținerea Țării
Românești și a Transilvaniei în coaliția creștină, iar Po­
lonia „protejează” Moldova.
► Caracterizează succint relațiile
• dintre Țările
> Române la
începutul secolului al XVII-lea.
► Compară dominația otomană în Moldova, Țara Româ­
nească și Transilvania la începutul secolului al XVII-lea.
Comentează deosebirile.
► Analizează efectele rivalității polono-otomane asupra
Moldovei.
 Sinteză si evaluare
Țările Române de la independență
J

la suzeranitatea otomană
Constituite ca entități statale în condițiile cînd în vecinătatea lor existau deja așa state puternice ca
regatele Ungariei și Poloniei, la care, din a doua jumătate a secolului al XlV-lea, s-a atașat și
Imperiul Otoman, Țările Române, pentru a supraviețui, trebuiau să suporte în permanență presiu­
nile acestora și să folosească atît mijloace diplomatice, cît și militare. Fiind separate politic și dispu-
nînd de un potențial uman, economic și militar modest, ele nu au reușit, în pofida sacrificiului
manifestat de poporul român, să-și apere independența, ajungînd către mijlocul secolului al XVI-lea
sub suzeranitatea restrictivă otomană. Aceasta nu a anulat ființa statală a Țărilor Române, ci doar
a agravat formele de manifestare ale ei, echivalîndu-se cu o dominație indirectă sau cu o hegemo­
nie efectivă. Ea a afectat, în primul rînd, instituția supremă din stat - domnia.
Datorită poziției sale geostrategice deosebite, Transilvania, reorganizată în principat sub suzerani­
tatea protectoare a aceleiași Porți Otomane, a evitat destinul Țării Românești și al Moldovei, men-
ținîndu-se în statutul raporturilor vasalo-tributare.
Războiul antiotoman al Țării Moldovei sub conducerea lui Ion Vodă (1574) a fost o primă reacție la
procesul de înfeudare a ei Imperiului Otoman. Nereușita războiului a demonstrat necesitatea soli­
darizării politico-militare a celor trei țări române, acest deziderat fiind realizat în domnia lui Mihai
Viteazul, iar eficiența lui fiind dovedită prin faptul primei uniri politice a Principatelor Române în
1599-1601. Sfîrșitul tragic al lui Mihai Viteazul a demonstrat dezinteresul puterilor creștine vecine
de a tolera un stat unitar românesc.

Pentru studierea biografiei unei personalități

este necesar:
- să cauți informații în manualele școlare, dicțio­
nare, lucrări istorice etc. despre personalitatea
care te interesează;
- să evidențiezi evenimentele principale din viața
personalității;
- să plasezi toate informațiile în ordine cronologică
(în formă de axă sau de friză cronologică).
Analizează activitatea uneia din personalități:
- Mircea cel Bătrîn;
- Alexandru cel Bun;
- lancu de Hunedoara;
- Vlad Țepeș;
- Ștefan cel Mare; 'rupul statuar al voievozilor (de la Iași): Lragoș Vodă
- Neagoe Basarab; și Alexandru cel Bun (autori: I. Jalea, 1. lordănescu);
Ștefan cel Mare și Sfint și Mihai Viteazul (autori:
- Petru Rareș; I.C. Dimitriu-Bîrlad, I. Jalea); Ion Vodă și Petru Rareș
- Ion Vodă cel Viteaz; (autori: I. Bîrleanu, I. Dămăceanu)
- Mihai Viteazul.

121
 ¥■ & %
Meditează asupra afirmației:
„Eu, sultanul Sultanilor, Suveranul Suvera­
nilor, cel care împarte Coroane Monarhilor Glo­
bului. Umbra lui Allah pe Pămînt, Sultanul și
Padișahul Mării Albe, Mării Negre, al Rumeliei,
Anatoliei, Caramaniei, al ținutului Rum, al Zul-
kadirului, Diarbekrului, al Kurdistanului, Azer­
baidjanului, al Persiei, stăpînul orașelor Da­
masc, Alep, Cairo, Mecca, Medina și Ierusa­
lim, al întregii Arabii, al Yemenului și al mai
multor alte ținuturi, pe care nobilii mei strămoși
și iluștrii mei străbuni... le-au cucerit prin forța
armelor și pe care preaslăvita mea Maiestate
le-a cucerit și ea cu pumnalul meu strălucitor
și cu victorioasa mea sabie...”
Dintr-o scrisoare a sultanului Soliman
către Francisc /, regele Franței
S mare complexitate și varietate a evenimente­
□ în baza titulaturii sultanului Soliman Magnificul sta­
bilește hotarele Imperiului Otoman.
□ De ce în șirul stăpînirilor sultanului Soliman Mag­
nificul lipsesc Țările Române?
* dependenței și integrității țării sale.”
Caracterizează factorii care au asigurat suc­
cesul luptei domnilor români pentru indepen­
dență în sec. XV-XVIL
Meditează asupra afirmațiilor marilor istorici.
„Ștefan cel Mare fusese retras prin atacul
polonilor de la marea preocupare a vieții sale,
lupta cu păgînii.”
A.D. Xenopol
„Nu moștenise o luptă pentru cruce și nici un
sentiment de scîrbă față de «necredincioși». Re­
pede însă, fără a avea ca îndemn ura, el a simțit
lupta aceasta creștină ca o datorie, și în vremile
cînd Ștefan stătea mai bine cu ambițiosul Maho-
med, cu molîul Baiazid, n-a părăsit-o niciodată
ca linie hotărîtoare, îndată ce ținta politică se ri­
dică mai sus de nevoile momentului.”
Nicolae lorga
„Aruncînd o privire generală asupra politi­
cii externe a lui Ștefan cel Mare, constatăm o
lor militare. Nu trecea un an, cel mult doi sau
trei ani ca Ștefan cel Mare să nu aibă bătălii,
dar ele nu aveau alt scop decît apărarea in­
Alexandru Boldur
□ Pronunță-te asupra preocupărilor lui Ștefan cel
Mare în domeniul politicii externe. A fost oare lupta
pentru apărarea creștinismului împotriva turcilor
preocuparea lui principală?

.< -ii

Citește enunțurile de mai jos. Dacă afirmația Alcătuiește un comentariu cu tema: „Istoria
reprezintă un fapt real, încercuiește litera F(fapt), poporului român este adînc împlîntată în geo­
dacă o opinie, încercuiește litera O (opinie). grafia lui”.

F O în bătălia de la Rovine Mircea cel Bătrîn

a repurtat victorie asupra turcilor.
F O Calitățile politice ale lui Alexandru cel Bun
i-au permis să asigure suveranitatea in­
ternă și externă a domniei. Rezistența colectivă a Țărilor Române a fost
F O Încetînd să mai plătească tribut Porții, unica formă de cooperare antiotomană care
Vlad Țepeș a inițiat lupta cu Poarta Oto­ s-a dovedit eficientă. Argumentează de ce.
mană.
F O în prima parte a domniei principala pre­
ocupare a lui Ștefan cel Mare era con­
solidarea internă și refacerea capacității
de apărare a Țării Moldovei.
F O Țările Române și-au păstrat autonomia Prezintă și motivează într-o comunicare orală di­
statală datorită rezistenței pe care au versitatea metodelor și formelor de luptă folosite
opus-o Porții Otomane. de români în înfruntările militare cu inamicii.

122
 Viata
5 economică
în Țările Române

Dezvoltarea economică a Țărilor Romane in sec. XV-XV1

Economia agrară
în Evul Mediu avuția principală a țării o constituia pămîntul, consi­ ▲ Analizează harta. Determină ramu­
derat ca moșie a domniei și dat în folosință boierilor, ca răsplată pen­ rile principale ale economiei Țări­
lor Române în epoca medievală.
tru „slujbă dreaptă și credincioasă”, precum și mănăstirilor, bisericilor,
țăranilor etc. încălcarea credinței față de domn era apreciată ca tră­
dare (hiclenie), vinovatul riscînd să-și piardă dregătoria și averea, iar
deseori și viața.
Moșiile boierești includeau satele cu țăranii dependenți din ele, care
di- dețineau pămîntul, pe care îl lucrau, și foloseau imașurile. Ele erau
ite ereditare și mereu în creștere. ◄ Determină care erau formele de
O altă parte din suprafața agricolă a țării se afla în proprietatea proprietate asupra pămîntului în
instituțiilor ecleziastice (mitropoliilor, episcopiilor, mănăstirilor, biseri- Evul Mediu în Țările Române.

123

Frescă de la biserica mănăstirii
Voroneț reprezentînd aratul
pămîntului
► Definește condițiile care au deter­
minat dezvoltarea lentă a vieții eco­
nomice românești medievale.
► Meditează asupra rolului pe care îl
dețineau ramurile auxiliare în eco­
nomia medievală românească.
Unelte de muncă din fier: rindea,
topor, cuțit, ciocan, burghiu, mistrie
124
cilor), datorită daniilor făcute de domni, boieri și chiar de țărani. Ca și
în cazul moșiilor boierești, tot așa și cele ecleziastice se aflau în
folosința țăranilor. O bună parte din moșia țării era stăpînită de ță­
rani liberi, care își moșteneau pămîntul din vechime.
Ramura principală a economiei Țărilor Române o constituia cul­
tivarea plantelor agricole, iar majoritatea populației o formau țăranii.
Datorită condițiilor climatice favorabile și solului fertil, agricultura era
practicată pretutindeni, cu ea ocupîndu-se și orășenii.
Abundența pămîntului, densitatea redusă a populației au făcut
ca agricultura să poarte multă vreme un caracter extensiv, iar pro­
gresele în confecționarea uneltelor agricole să fie neînsemnate. Pe
parcurs însă, mai ales din a doua jumătate a secolului al XV-lea,
agricultura progresează, introducîndu-se rotația cîmpurilor prin sis­
temul de două sau chiar de trei sole. Se folosesc îngrășămintele
organice, este perfectat plugul, care a fost adaptat la lucrarea tere­
nurilor colinare și curbate. Apare plugul cu mai multe cuțite. în afară
de plug, erau folosite și alte unelte agricole: sapa, săpăliga, hîrlețul,
tîrnăcopul, coasa, secera etc.
Cunoștințele agrotehnice erau foarte modeste. Se valorifică noi
suprafețe de terenuri agricole. Extinderea suprafețelor agricole se
realiza prin defrișări și desțeleniri. Totodată, suprafețe imense de
terenuri erau folosite ca pășuni și fînațuri etc.
Culturile cerealiere cele mai importante - grîul, meiul, ovăzul,
secara - se cultivau pe întreg spațiul locuit de români, dar aveau
răspîndire preponderentă în zonele de șes și de cîmpie. în secolul
al XVII-lea se introduce cultivarea porumbului.
Dintre culturile tehnice se cultivau inul și cînepa. însemnate erau
suprafețele însămînțate cu mei, datorită faptului că meiul nu făcea
parte din produsele furnizate către Poarta Otomană în contul tribu­
tului, el asigurînd hrana populației. în general însă agricultura de­
pindea de condițiile climatice, anii cu recolte suficiente alternînd cu
anii de secetă și chiar de foamete.
Cantități mari de produse alimentare se obțineau în urma creș­
terii vitelor, care asigura populația și cu forță de tracțiune. Scrierile
medievale menționează mulțimea de cai, boi, oi, porci. Caii din zona
montană se remarcau prin vigoare, iar cei din zona de cîmpie prin
aspectul frumos și iuțeală, calități pentru care erau înalt prețuiți și
pe piața externă. Bovinele erau căutate pentru carnea gustoasă,
iar ovinele pentru lîna de calitate bună. Porcii sau rîmătorii, cum
mai erau numiți în documente, se creșteau în număr deosebit de
mare atît la sat, cît și la oraș.
Creșterea vitelor avea o răspîndire largă în zona montană. Ră­
dăcini vechi avea păstoritul transhumant, oile fiind întreținute vara
în munți și păduri și iarna la șes. Comercializarea animalelor și a
produselor animaliere aduceau domniei, familiilor boierești și gos­
podăriilor țărănești venituri considerabile, printre mărfurile exporta­
te un loc important ocupînd pieile de animale.
O pondere considerabilă în structura economică a Țărilor Ro­
mâne avea viticultura. Regiunile viticole cele mai cunoscute erau
Cotnari, Huși, Neamț, Odobești, Bacău, Vîlcea, Mehedinți, Argeș,
Tîrnava, unde se produceau cantități apreciabile de vinuri albe și
roșii. Vinul nu se afla printre produsele care trebuiau livrate Porții, în
schimb, era foarte solicitat pe piețele europene,ceea ce stimula dez­
voltarea viticulturii.
Un loc însemnat printre activitățile economice ale țăranilor și oră­
șenilor ocupau pomicultura și grădinăritul. Numeroase grădini și li­
vezi se aflau în orașe, împrejurimile cărora erau acoperite și de mari
plantații de vii.
O ocupație constantă era, de asemenea, apicultura (prisăcări- Din privilegiul comercial
tul), mierea constituind un produs important în alimentația popula­ acordat de Alexandru cel Bun,
ției, iar ceara fiind folosită pentru confecționarea lumînărilor. domn al Moldovei, negustorilor din Liov
Suceava, 6 octombrie 1408
Mulți locuitori se îndeletniceau cu pescuitul. Cantități considera­
bile de pește se prindeau în bălțile Dunării, în rîurile Olt, Mureș, „Cu mila lui Dumnezeu, noi Alexan­
dru Voievod, domn Țării Moldovei, fa­
Nistru, Prut etc., în lacurile și iazurile special construite pe moșiile
cem cunoscut cu această carte a noas­
boierești și mănăstirești. Peștele, pe lîngă caviar, ocupa un loc im­ tră tuturor, cari vor căuta la dînsa sau o
portant printre produsele de export. Diferite bunuri oferea popula­ vor auzi, că am încheiat cu sfetnicii și
ției și vînatul. cu orășenii din tîrgul Liovului și cu tot
poporul lor și am făcut așezămînt de­
spre vămi, în țara noastră, și am înche­
Meșteșugurile iat cu dînșii, ca să îmbie, în țara noas­
în viața economică a Țărilor Române o însemnătate deosebită tră, cu mărfurile lor. Și le-am rinduit vămi
și le-am ușurat, să dea vamă, în țara
aveau meșteșugurile. Materie primă pentru desfășurarea activități­
noastră...”
lor meșteșugărești'era suficientă.
Meșteșugarii de ia sat prelucrau fierul și lemnul, confecționau □ Precizează importanța comerțului
obiecte de uz casnic, unelte agricole ș. a. Cele mai mari progrese pentru dezvoltarea economică a Ță­
rilor Române.
s-au înregistrat însă în meșteșugurile orășenești. Produsele mește­
șugărești erau destinate atît trocului, cît și comerțului.
Concentrarea meșteșugarilor a avut loc, mai ales, în orașele de
reședință ale domnilor. în orașe, îndeosebi în cele din Transilvania,
meșteșugarii erau organizați în bresle. Printre meșteșugari era mare
ponderea celor specializați în confecționarea îmbrăcămintei și în­
călțămintei. Unele activități meșteșugărești necesitau o pregătire spe­
cială: confecționarea obiectelor de podoabă, armelor, ceasurilor etc.
Mai evoluate erau meșteșugurile în Transilvania, zonă bogată în
zăcăminte minerale (fier, cupru ș.a.). Faptul că în Țara Româneas­
că și în Moldova era mai dezvoltată producția agricolă, iar în Transil­
vania meșteșugurile, a determinat caracterul complementar al eco­
nomiei lor, stimulînd schimbul (comerțul) între ele.

Comerțul intern și cel extern

Diversificarea producției agricole și meșteșugărești a contribuit
la lărgirea pieței interne, care era asigurată de produsele gospodă­
riilor țărănești, boierești și mănăstirești (cereale, vin, miere, ceară,
lactate, carne, fructe, produse piscicole etc.), precum și ale mește­
șugarilor.
Locurile unde, de obicei, se vindeau mărfurile și se efectuau
schimburile reciproce erau tîrgurile și bîlciurile. Pentru desfășura­
rea activității economice, în orașe existau spații comerciale, hanuri,
unde se adăposteau peste noapte negustorii. Mari hanuri se aflau
la București, lași, Brașov și în alte orașe. Iarmaroace se organizau
sistematic și în diferite așezări sătești. Acoperămîntul de mormînt al
Brașovul, Sibiul și alte centre meșteșugărești din Transilvania vin­ domnului Ieremia Movilă. Broderia
deau în Țara Românească și în Moldova postavuri, articole de îmbrăcă- se păstrează la mănăstirea Sucevița

125

► De ce multe mărfuri și produse agri­
cole românești ajungeau în Impe­
riul Otoman?
Iașii în sec. al XVII-lea.
Gravură de epocă
ICȚIONAR
Transhumanță - migrațiune pe­
riodică a păstorilor și a turmelor de
oi, vara de la șes la munte și iama
de la munte la șes.
Breaslă - organizație de castă a
meseriașilor din aceeași branșă,
care avea scopul să împiedice con­
curența dintre ei și să le apere drep­
turile economice.
Han - local, de regulă, la margi­
nea orașelor sau la intersecția dru­
murilor comerciale, unde se pot adă­
posti peste noapte drumeții, dar mai
ales negustorii.
Bîlci - tîrg mare ținut în anumite
zile ale anului, însoțit de spectacole
și petreceri populare; iarmaroc.
126
minte și încălțăminte, obiecte de metal. Din Țara Românească și Moldo­
va se exportau în Transilvania vite, piei, blănuri, cereale, pește, sare, vin.
Comerțul intern era facilitat de o rețea ramificată de drumuri. Spre
cele mai importante centre comerciale din Țara Românească și
Moldova duceau Drumul Brăilei, Drumul Oltului, Drumul Tighinei, Dru­
mul Sucevei, Drumul Liovului, marcate de puncte vamale.
Existența acestora, precum și dezvoltarea meșteșugurilor, abun­
dența produselor agricole au generat nu numai multiple raporturi co­
merciale între Țările Române, dar și intensificarea comerțului extern.
Situate la intersecția drumurilor comerciale ce legau Europa de
comerțul levantin prin teritoriile și centrele comerciale din bazinul
Mării Negre, Țările Române întrețineau relații comerciale cu Polo­
nia, Rusia, statele germane, Veneția etc.
După instaurarea suzeranității otomane, can­
tități enorme de diferite mărfuri erau duse în
Imperiul Otoman: cereale, oi, vite mari cornute,
lemn, sare, miere, ceară etc., unde se vindeau,
de regulă, la prețuri mult mai reduse compara­
tiv cu cele de pe piața din alte țări. Ca urmare,
a decăzut comerțul extern al Țărilor Române
cu alte state, ele păstrîndu-și totuși rolul de in­
termediare în vehicularea valorilor materiale pe
drumurile comerciale ce duceau din Imperiul
Otoman în Polonia și Rusia sau invers.
Moldova și Țara Românească intrau în cir­
cuitul de mărfuri internațional ca furnizoare ale
producției agricole și mai puțin ca exportatoare
ale producției meșteșugărești și industriale.
Transilvania apare pe piața mondială cu arti­
cole de meșteșugărit.
UTOEVALUARE
► Găsește argumente ce probează evoluția vieții economi­
ce a Țărilor Române în epoca medievală.
► Precizează nivelul diferențiat al dezvoltării meșteșuguri­
lor în Țările Române. Indică legătura activității meșteșu­
gărești cu piața internă.
► Explică caracterul complementar al economiei Țărilor
Române.
► Meditează despre consecințele dominației otomane asu­
pra comerțului extern al Țărilor Române.

în epoca medievală relațiile puterii din stat cu supușii săi erau
condiționate de statutul social al acestora, determinat, la rîndul său,
de relațiile de proprietate asupra pămîntului și asupra mijloacelor
de producție. Prin urmare, distribuirea avuției sociale se făcea nu în
conformitate cu cota de participare la producerea bunurilor materi­
ale, ci cu raporturile de proprietate. După aceste principii, societa­
tea se împărțea în: nobilime (domnul, boierii, clerul), care stăpînea
pămînt și folosea munca țăranilor aserviți; țărani liberi, stăpîni de
pămînt, care își lucrau singuri pămîntul; orășeni (tîrgoveții) și meș­
teșugari. Pe treapta inferioară a societății se aflau acei care nu dis­
puneau de avere, statutul lor echivalînd cu cel al robilor.
Alcătuește schema structurii sociale
în Țările Române în secolele XIV-XV.
Adunarea țării - adunare reprezenta­
tivă a „stărilor” din statele medievale
românești (secolele XV-XVI1), convo­
cată pentru a dezbate probleme impor­
tante ale politicii interne și externe. Din
componența ei făceau parte, de regulă,
boierii mari și mici, fiii de boieri, vitejii,
mazilii, slujitorii, clerul (mitropolitul, epis­
copii, arhimandriții, egumenii). Orășenii
participau la adunarea țării foarte rar, iar
țăranii și preoții de jos erau excluși.
□ Meditează, care erau criteriile de
participare a categoriilor sociale în
adunarea țării.
127

Imagine dintr-un tirg medieval
românesc. Stampă de epocă
„Venitul pe care îl au boierii de la mo­
șiile lor se numește venit boieresc. El
constă din dijmele pe care le plăteau
locuitorii așezați pe aceste moșii: dijmă
din grîne numită găleată, dijmă din vin,
numită și vinărici; apoi din dările pe care
le plăteau așa-zișii locuitori pentru vi­
tele lor și în sfirșit din munca pe care o
prestau aceștia. Spre a se deosebi de
cele pe care le lua domnul, găleata și
vinăriciul cuvenit boierilor se numeau
boierești. în Moldova, claca s-a numit
pînă în vremurile noastre, boieresc.”
Constantin C. Giurescu
Istoria românilor
Plug din secolul al XV-lea.
După o stemă din Dîrgiu
128
Boierii
Nobilimea nu constituia o masă omogenă. Documentele consem­
nează existența boierilor „mari și mici”, ceea ce presupune și existen­
ța boierilor mijlocii. Marii boieri (veliții), proprietari de moșii, care nu­
mărau zeci de sate aservite, dețineau, de regulă, și funcții înalte (dre­
gătorii) în aparatul de stat. Pentru serviciile aduse erau răsplătiți cu
noi moșii, sporindu-și, astfel, avuția. Ei beneficiau și de unele privilegii
fiscale, iar în Transilvania - de imunități feudale. în Țara Româneas­
că și Țara Moldovei profitau de imunități mănăstirile. Stăpînii moșiilor
beneficiau de dările și dijmele pe care le plăteau țăranii de pe moșie.
Este greu a delimita capacitatea economică a boierimii mijlocii,
existînd opinia că boierii mijlocii erau posesori doar a cîteva sate, în
timp ce boierii mici, numiți și boiernași, stăpîneau numai părți de
sate sau, cel mult, 1-2 sate. însă ei puteau avansa pe treapta boie­
rească datorită slujbelor făcute domniei.
Marile moșii, din diferite cauze, se destrămau, reducîndu-se sta­
tutul și capacitățile economice ale proprietarilor. Pe de altă parte,
învrednicindu-se de noi donații funciare domnești, dar și prin cum­
părare sau acaparări forțate ale moșiilor obștilor sătești libere, unii
boieri de pe treptele inferioare își sporeau avuțiile, completînd rîn-
durile marilor proprietari, astfel componența clasei nobiliare era într-o
permanentă evoluție.
Stăpînind averi considerabile, marea boierime pretindea și la un
rol deosebit în viața politică a țării, fiind interesată în a-și pune sub
control domniile, în susținerea domnilor docili etc.
Evul Mediu, mai ales după instituirea suzeranității otomane, s-a
deosebit prin conflicte repetate, deseori crîncene și sîngeroase, din­
tre marea boierime și domni. Pentru a înfrîna abuzurile din partea
grupărilor boierești, unii domni căutau sprijinul boierilor mijlocii și,
îndeosebi, al micii boierimi. Nu este întîmplător faptul, de exemplu, că
Alexandru cel Bun în actele sale îi menționa pentru devotament nu
doar pe boierii mari, dar și pe cei mici, iar Ștefan cel Mare ridica la
rangul boieresc oameni de rînd, care se evîdențiau prin sîrguință în
slujba adusă domniei sau dădeau dovadă de eroism pe cîmpul de
luptă (vitejii).
Răzeșii și moșnenii
Țăranii liberi, care își lucrau ogoarele singuri sau cu ajutorul anga-
jaților, erau numiți în Țara Românească moșneni, iar în Țara Moldo­
vei răzeși. Aceștia aveau terenuri moștenite de la părinți, strămoși și
foloseau pămîntul în devălmășie. într-un document se menționa că:
„Stăpînirea răzeșească este aceea unde o bucată de loc înconjurată
cu hotară o stăpînesc multe obrază împreună, stăpînitori cu toții”.
Statutul lor era ca și cel al boierilor, de aceea Dimitrie Cantemir îi
considera pe răzeși cea de-a patra și ultima treaptă a boierimii, după
curteni, stăpînitori a unui sat sau două sate, și călărași, care pentru
moșiile donate de domn trebuiau să-l însoțească la război pe cheltu­
iala proprie.
în afară de răzeși și moșneni, erau și alți țărani liberi, dar statutul
lor social și de proprietate nu este clar definit de izvoarele istorice.
Aceștia locuiau, mai ales, în regiunile Vrancei, Cîmpulungului și Ti-
gheciului, în Moldova, iar în Țara Românească, îndeosebi, în nor­
dul Olteniei.
Feudalii laici și ecleziastici căutau să pună stăpînire în primul
rînd pe posesiunile țăranilor liberi.

Țărănimea dependentă
Țăranii aserviți se numeau în Moldova vecini, în Țara Româneas­
că rumîni, iar în Transilvania iobagi. Ei depindeau de stăpînul pe mo­
șia căruia trăiau, erau obligați să efectueze în folosul lui diferite pre­ Țărani români din Transilvania,
stații să-i dea dijma din produsele cîmpului și să-i plătească dări pen­ începutul secolului al XVII-lea
tru vitele pe care le creșteau. îndeplinindu-și obligațiile ce decurgeau
din dreptul de folosință a pămîntului, țăranul nu putea fi alungat de pe
pămîntul pe care îl lucra, dar nici nu putea părăsi moșia stăpînului.
Aservirea feudală a țăranilor, mai ales a celor români, era mai „Legile interzic uciderea țăranului, și
pronunțată în Transilvania. în Țara Românească și Moldova serva- dacă stăpînul l-ar lipsi în vreun fel de
viață, la rîndul lui nu numai că ar fi răs­
jul este documentat relativ tîrziu (secolul al XVII-lea). Aservirea feu­
punzător de omor, dar ar mai trebui pe
dală a dus la creșterea diferenței dintre țărănimea aservită și cea deasupra să puie în libertate pe nevasta
liberă, fapt ce a provocat nemulțumiri în rîndurile maselor țărănești. și copiii acestuia; căci nimeni nu dispu­
Șerbii căpătau libertatea doar în cazuri foarte rare, eliberarea lor ne de viața și moartea moldovenilor,
considerîndu-se un act de bunăvoință din partea stăpînului. acesta fiind dreptul exclusiv al domni­
Din secolul al XVII-lea boierilor li se acordă dreptul de a-i căuta pe torului. Pe urmă boierii au dreptul de
țăranii fugari și de a-i readuce pe moșie. în cazurile în care aceasta nu a-și vinde supușii, dar nu în afara satu­
lui, în care s-au născut. Iar dacă vinde
se reușea, fugarii deveneau țărani liberi, angajîndu-se „cu învoială” pe
toată moșia cu țăranii, această vînzare
moșia altor feudali. Apariția acestor prevederi consfințite prin lege de­ este valabilă și cu putere de lege.”
notă începutul crizei societății feudale bazate pe relațiile de șerbie. Dimitrie Cantemir,
Descrierea Moldovei
Conflicte sociale □ Analizează documentul. Precizează
în ce consta puterea boierimii asu­
între țăranii dependenți și proprietarii de moșii s-a menținut tot pra țăranilor dependenți.
timpul o stare de adversitate. Boierul cronicar Radu Popescu con­
semnează „rumînii răi fiind și pururi vrăjmași boierilor”. Cronicarul
Miron Costin caracterizează omorul lui Batiște Veveli, consilierul apro­
◄ Numește cauzele revoltelor țără­
piat al domnului Alexandru lliaș, de către țăranii răsculați drept „ne­ nești.
spusă vrăjmășie a prostimii”.
Modalitățile de constrîngere economică a țăranilor erau renta cen­
tralizată de stat și renta feudală propriu-zisă. Creșterea lor concomi­
tentă a suscitat nemulțumirea și răzvrătirea maselor țărănești.
Cea mai frecventă formă de protest a țăranilor aserviți a fost aban­
donarea domeniului. Sînt cunoscute însă și multiple revolte țără­
nești, unele dintre care au căpătat proporțiile unor adevărate răz­
boaie: răscoala de la Bobîlna din 1437-1438, războiul popular con­
dus de Gheorghe Doja (1514) ș.a.

Orășenii
Populația de bază a orașelor o constituiau meșteșugarii și negusto­
rii. în orașe locuiau și agricultori, unii boieri, clerici, militari, persoane
implicate în administrarea publică. în afară de români, trăiau sași, ar­
meni, greci, unguri, evrei etc. în unele urbe din Transilvania (Brașov, Gheorghe Doja, conducătorul
Sibiu, Sighișoara, Sebeș ș.a.) majoritatea locuitorilor o alcătuiau sașii. războiului popular din 1514

129

► Prezintă sub formă de schemă ad­
ministrarea orașelor în secolele
XIV-XVI în Țările Române.
Țigan lăutar din Arad
► Compară situația robilor din Țările
Române cu a celor din Antichitate.
ICȚIONAR
Găleată - dijmă în grîne care se
percepea în Evul Mediu.
Vinărici - dijma în vin.
Goștină - dijmă în oi, porci sau
vaci.
Devălmășie - formă de stăpînire
sau de folosire în comun a pămîntu-
lui din hotarul satului, specifică ob­
știi sătești. Repartiția (rotația) pămîn-
turilor se făcea prin tragerea la sorți.
Rentă - totalitatea obligațiilor țăra­
nului față de stat și stăpînui feudal.
130
Domnii permanent au susținut financiar orașele, însă domnia a
fost sprijinită de ele în lupta împotriva boierilor doar de la mijlocul
secolului al XVII-lea. Reprezentantul domniei în conducerea orașelor
era pîrcălabul, iar în orașele-cetăți de scaun - ispravnicul. în Moldo­
va, administratorul orașului era șoltuzul, ajutat în activitatea sa de 12
pîrgari. în Țara Românească orașele erau conduse de un județ (su-
deț) și, de asemenea, de 12 pîrgari. Orașele cu populație mixtă aveau
cîte 2 șoltuzi, unul ales pentru populația românească, iar celălalt pen­
tru cea de alte origini. în Transilvania, în fruntea orașelor se afla sfa­
tul, format dintr-un jude și mai mulți jurați, în atribuțiile cărora intrau
administrarea lor, problemele juridice, fiscale și militare.
Robii
O categorie aparte a populației o constituiau robii, mai ales țiga­
nii, care în organizarea socială a Țărilor Române se aflau pe treap­
ta inferioară, fiind lipsiți de libertăți personale.
Ceea ce le definește poziția socială este nu lipsa libertății perso­
nale, pentru că în societatea feudală neliberi erau și țăranii șerbi, ci
faptul că ei nu aveau personalitate juridică. Robul era proprietatea
stăpînului său și figura între bunurile lui mișcătoare. Stăpînul putea
dispune de rob după bunul său plac - îl punea la muncă, îl putea
vinde sau schimba pe un alt bun, îl folosea la plata unei datorii sau
îl zălogea, îl lăsa moștenire. La discreția stăpînului se aflau și bunu­
rile robului, care constau, mai ales, în vite.
Stăpînii abuzau permanent de drepturile lor, încît robii puteau fi
oricînd pedepsiți cu bătaia sau închisoarea. Stăpînul nu avea însă
dreptul de viață și moarte asupra robului. Singura lui obligație era
aceea de a-i îmbrăca și hrăni pe robii care munceau la curte.
Din punctul de vedere al apartenenței la stăpîn, robii țigani se
împărțeau în robi domnești, robi mănăstirești și robi boierești. Pînă
în secolul al XV-lea, în aceeași stare socială se aflau și tătarii, luați
în captivitate probabil în timpul incursiunilor tătărești.
UTOEVALUARE
► Explică de ce în Țara Românească și Moldova prevalea­
ză domeniile domnesc și boieresc, iar în Transilvania
cel al nobilimii.
► Caracterizează situația țărănimii libere.
► Evidențiază caracteristicile situației țărănimii dependente.
► Explică cu ajutorul dicționarului semnificația următori­
lor termeni: megieș, răzeș, delniță, sesie, iobag, rumîn,
vecin.
► Utilizînd termenii: domenii, diferențiere, comunitate de
țărani, cler, feudal, domnie, alcătuiește o scurtă comuni­
care despre proprietatea funciară în Țările Române.
► Caracterizează orașul medieval românesc din sec. XIV-XVI.
Modul de viată medieval J

Modul de viață rural

în virtutea unei evoluții relativ lente a societății medievale și din Nicolae lorga despre
viața cotidiană a țărănimii
cauză că majoritatea populației locuia în mediul rural, modul de trai
al poporului român nu a suportat schimbări esențiale. Satul - leagă­ „în îmbrăcăminte, căciula, sumanul,
nul vieții și civilizației românești - a constituit celula primară, natura­ zeghea, cojocul, ilarii, bemevicii țăra­
lă, cea dintîi organizație juridică, economică, spirituală, pe care s-a nului sînt aceleași astăzi ca pe vremea
lui Basarab și a lui Bogdan, întemeieto­
întemeiat întreaga structură politică administrativă a statelor româ­
rii... Tot așa de statornic și credincios
ne. El reprezenta o comunitate de mai multe familii și întrunea, de au păstrat femeile satelor vălurile, piep­
regulă, 20-60 de gospodării. Indiferent însă de statutul social al sate­ tănătura în cozi și conciuri, cămășile
lor (aflate în proprietatea feudalilor laici și ecleziastici sau a obștilor înflorate cu cusături și fluturi, pieptare-
libere, dependente doar de domnie), locuitorii satelor se conduceau le, cojoacele, fotele, zăvelcile, pregurile
de obiceiurile, datinile și tradițiile moștenite din cele mai vechi timpuri celui mai vechi trecut...“
și adaptate la noile realități. Viabile s-au dovedit a fi normele de drept Cu toată simplitatea condițiilor de
trai, țăranii noștri nu erau lipsiți de o
obișnuit (cutumiar), cunoscut ca drept românesc (jus valachicum).
viață sufletească, cu toate că amănun­
în conformitate cu caracterul proprietății asupra pămîntului, țăra­ tele despre dînsa nu ne sînt date în cărți,
nii îndeplineau diverse prestații, achitau dări în natură, iar mai tîrziu nici bune, nici rele. Sufletul lui își gă­
și în bani, în favoarea proprietarului pămîntului: țăranii aserviți în sește, în cea mai bună parte, hrana ne-
avantajul boierilor și instituțiilor boierești, țăranii liberi în folosul sta­ cesară. Groaza și nădejdea peste fire,
tului. Cea mai grea era situația țăranilor aserviți, care, în afară de icoane și scene triste sau vesele, în cre­
prestațiile în folosul seniorului lor, mai îndeplineau unele sarcini în dința sa creștină sau mai curînd creș-
tin-păgînă, la care ține naiv și adînc.”
favoarea statului.
Spre deosebire de țările occidentale și din Europa Centrală, în □ Stabilește legătura dintre modul de
Țările Române, cu excepția Transilvaniei, aproape că nu era cunos­ viață al țăranului și spiritualitatea lui.
cută rezerva seniorială, care se manifestă mai vădit abia prin seco­
lul al XVII-lea. Drept rezultat, mai puțin împovărătoare era și presta­
ția numită boieresc sau clacă, ea practicîndu-se, îndeosebi, în lu­
crările de interes public (construcția de poduri, a digurilor ș.a.) sau
nemijlocit la curtea feudalilor.
Rata prestației varia de la o regiune la alta, de la cîteva zile la
cîteva zeci de zile pe an. în Transilvania, unde servajul își avea ana­
logii directe în societatea feudală occidentală, rata boierescului era
mult mai ridicată, constituind 2-3 zile pe săptămînă, mai ales, în tim­
pul lucrărilor de cîmp de primăvară, strînsului roadei etc.
Societatea rurală era organizată în obști, care cuprindeau toți
indivizii dintr-o așezare, majoritatea înrudiți între ei, sau din cîteva
așezări „roite”. De obicei, obștea sătească avea la bază ramificările
familiei întemeietoare a satului. Familia țărănească era numeroasă
și reunea mai multe generații (bunici, copii, nepoți), care trăiau în
aceeași curte sau chiar sub același acoperiș.
Ca și în vechime, obștea avea organele sale de conducere, se­
cundate însă de reprezentanții stăpînilor de moșii sau ai statului
(vorniceii).
Locuințele familiilor de țărani erau de suprafață sau ușor adînci-
te în pămînt și aveau una sau două încăperi. în centrul locuinței, Casă țărănească. Reconstituire

131

„... n-aș șovăi să zic, că dintre toți
plugarii lumii cei mai săraci sînt țăranii
moldoveni, numai că roadele bogate ale
pămîntului îi scot din sărăcie aproape
iară voia lor.
Sînt leneși, muncesc în silă, ară puțin,
puțin seamănă, dar culeg mult. N-au gri­
jă să cîștige cît le-ar da munca lor și sînt
mulțămiți să strîngă în ambar atîta cît
le-ar ajunge pe un an sau cum le place
lor să zică, «pînă la pîinea cea nouă».
Cei care trăiesc la munte au din bel­
șug oi, miere și fructe, cei de la șesuri:
grîne, boi și cai.”
Dimitrie Cantemir,
Descrierea Moldovei
□ Comentează afirmațiile lui Dimitrie
Cantemir. Formulează cîteva con­
cluzii.
Biserica mănăstirii Moldovița
132
acoperite cu paie sau stuf, se găsea vatra, unde se întreținea focul.
Prin ferestruicile înguste, fără geamuri, pătrundea puțină lumină.
Țăranii cei mai săraci, care nu erau în stare să-și facă o locuință
trainică, își organizau traiul în colibe, fiind menționați în izvoarele
secolului al XVII-lea cu numele de colibași.
Mobilierul locuinței țărănești era destul de modest și consta
dintr-o masă simplă de lemn și din cîteva scaune. De-a lungul pere­
ților se aflau cîteva lavițe pentru dormit, deși se dormea și pe po­
deaua de lut, așternută cu paie.
Hrana țăranului o constituiau legumele, fructele, peștele, carnea,
ouăle, produsele lactate. Vesela (ulcioare, gavanoase, străchini, căni
etc.) era confecționată, în special, din lut ars (ceramică).
Hainele se confecționau din pînză de in, cînepă sau din aba.
Pentru perioada rece a anului se coseau haine din țesături casnice
din lînă, precum și din piei de animale.
Viața economică a obștii sătești se desfășura după calendarul
muncilor agricole. începutul anului agricol se considera ziua Sfîntu-
lui Gheorghe (23 aprilie/6 mai). Lucrările agricole de vară (îngrijirea
plantelor, strînsul pîinii) erau efectuate în conformitate cu tradițiile și
obiceiurile fiecărei comunități. Producția strînsă se prelucra și se
depozita în cantități suficiente pînă la roada viitoare. Partea cea mai
calitativă din roadă era rezervată pentru a fi însămînțată în anul
viitor. Sfîrșitul anului agricol era considerată ziua Sfîntului Dumitru
(23 octombrie/8 noiembrie). Iarna ritmul lucrărilor agricole încetinea,
principala ocupație fiind îngrijirea vitelor.
Universul geografic al omului în epoca medievală era foarte
restrîns. Pentru țăran el se limita, de cele mai multe ori, la satul
în care locuia și la satele învecinate. Mijloacele de comunicare
erau rudimentare, iar timpul liber redus, mai ales primăvara, vara
și toamna.
Viața comunității sătești se deosebea printr-o solidaritate colectivă
și ajutorare reciprocă, practicîndu-se, în special, clăcile la construc­
ția de locuințe, donațiile în favoarea tinerilor însurăței. Feudalii laici și
ecleziastici, dar mai ales, autoritățile statale, au extins solidaritatea
colectivă a sătenilor și asupra îndeplinirii unor prestații, îndeosebi fis­
cale, impunînd responsabilitatea colectivă la realizarea lor.
Universul spiritual al țăranului român era strîns legat de biserică.
Aproape fiecare comunitate obștească avea propria biserică. Dumi­
nica și în zilele de sărbătoare la biserică se întîlneau toți sătenii.
Marile sărbători religioase, inclusiv zilele hramului, se sărbătoreau
într-o deplină armonie sufletească. Căsătoria, nașterea, botezul,
moartea și înmormîntarea erau momente de bucurie și tristețe pen­
tru toți membrii comunității rurale.
Comunitățile sătești cinsteau obiceiurile și datinile ce țineau de
îndeletnicirile agricole sau pastorale, a căror semnificație era asi­
gurarea unor recolte bogate și constituirea unor turme numeroa­
se. Dintre acestea fac parte tradițiile de Sfîntul Vasile (Anul Nou) și
de Crăciun (Nașterea Domnului lisus Hristos), Paștele (învierea
Domnului lisus Hristos), cîntecele, dansurile și datinile populare
din cursul anului agricol. Comunitățile sătești au fost creatoarele
unui bogat folclor literar și muzical.
Modul de viață urban
Mai dinamic era modul de trai al populației orășenești. în epoca
medievală se remarcă o creștere evidentă a numărului de orașe și,
respectiv, a populației lor.
Orașele și tîrgurile din Moldova și Țara Românească se deose­
beau de localitățile sătești doar prin numărul de case și suprafețele
pe care erau amplasate. în orașe se aflau instituțiile de cultură și de
învățămînt, curțile domnești și boierești, reședințele mitropolitane și
episcopale, alte edificii ecleziastice, atelierele meșteșugărești. Aici
se găseau casele negustorilor și se organizau iarmaroace. Orașele
cuprindeau o vatră, ocupată de ateliere, prăvălii, case, grădini etc.,
un teren agricol învecinat (ogoare, fînațuri, livezi, vii, prisăci, heleș-
teie), care constituiau hotarul tîrgului, și un ocol, ce includea așeză­
rile sătești din afara hotarului orașului, care depindeau administra­
tiv de el. Vedere a Sibiului medieval
Orașele și tîrgurile din Transilvania, prin aspectul lor general, se
asemănau mult cu centrele urbane din Europa Apuseană. Inițial ora­
șele transilvănene se aflau în proprietatea magnaților, nobililor, voie­
vodului și Coroanei ungare însă, ulterior orășenii s-au revoltat împo­
triva acestei stări, obținînd ca ele să devină libere.
Aristocrația urbană construia case de locuit cu nivele, înălța ziduri „Tîrgoveți se cheamă aceia care tră­
de apărare și castele. Străzile orașelor erau pavate cu piatră. Popu­ iesc în orașe sau tîrguri. Cei din tîrguri
nu sînt supuși decît domnitorului și nu­
lația orășenească se deosebea prin componența sa eterogenă, atît
mai lui îi plătesc bir. Toți sînt meseriași,
sub aspect etnic, cît și confesional. rar moldovean negustor. Căci moldo­
îndeletnicirile de bază ale orășenilor erau meșteșugul și comer­ venii din născare sînt atît de mîndri și
țul, dar, concomitent, tîrgoveții practicau și agricultura. Orașele con­ nepăsători, că socotesc orice fel de ne­
centrau, de regulă, meșteșugurile specializate, ceea ce a dus la gustorie mai prejos de ei, în afară de
apariția ulițelor cojocarilor, ciubotarilor, zugravilor etc. Secretele meș­ vînzarea roadelor strînse de pe pămîn-
teșugarilor erau păstrate cu strictețe, iar organizarea lor în bresle le turile lor. Aceasta este, credem, cauza
principală, că rar poți găsi în Moldova
asigura apărarea intereselor profesionale.
vreun tîrgoveț bogat din moldoveni.”
Cea mai mare parte a populației urbane locuia în case de lemn. Dimitrie Cantemir,
Păturile înstărite (negustorii, boierii) își construiau case de piatră. Descrierea Moldovei
Obiectele de uz casnic și vestimentația orășenilor erau asemănă­ □ Utilizînd informația de mai sus, re­
toare cu cele ale sătenilor. îmbrăcăminte de lux puteau să-și procu­ levă unele aspecte ale modului ur­
re doar negustorii și boierii. ban de viață.

XJTOEVALUARE 'ICȚIONAR

Compară modul de viață rural și cel urban din Moldova,
Țara Românească și Transilvania.
Alcătuiește un eseu pe tema: „Vestimentația boierească
(sau țărănească) în Evul Mediu”.
Comentează afirmația: „Veșmintele celorbogați, dregăto­
rii domnești și soțiile lor, familia dinastică, sînt asemănă­
toare cu ale celor din Bizanț, unele accesorii sînt occiden­
tale, în secolul luptei antiotomane au influențe poloneze,
iar după 1541, orientale.” Explică influențele străine.
Zeghe - haină țărănească lungă
care se poartă în ținuturile muntoa­
se, șubă.
Berneveci - pantaloni țărănești
largi, făcuți din stofă groasă.
Fotă - piesă vestimentară, forma- '■
tă dintr-o bucată de țesătură drept­
unghiulară de lînă care se petrece ,
în jurul corpului, ținînd locul fustei.
Zavelcă - fiecare dintre cele două ?..u '■ Jr
fote dreptunghiulare, care se poartă
una în față și alta în spate, ca fustă.
 Teritorii românești 9

sub administrație otomană J

□ Explică termenul raia.

IMp^iuL
1713-1718
%4
►'Localizează pe hartă teritoriile româ­ Suceava
nești aflate sub dominație otoma­ °'ST A
nă. Motivează plasarea lor în spa­ ORADEA oGurUSlău Mo
țiu. ' O1660 -
pXsALÎCUL DE BUDA Bistrița“' IGHINA
1541 -ț (ț A N S I L V A N f 1538
► Care cetate de la hotarul de răsărit
al Țării Moldovei nu a fost transfor­ °,Mirăslău
mată în raia? De ce această fortă­ '-Alba lulia
PA^ȘALlCUL DE TIMIȘOARA
reață și-a păstrat destinația inițială? •
Șelimbăro
Făgărășl S
° brașov
I i CHILIA
TIMIȘOARA Ga|ați 1484
1552-1718 Cîmpulungo \ BRĂI
1538-1540
Argeș ° ploiești
□ Prezintă importanța raialelor pen­ Tîrgoviște °
tru Imperiul Otoman.
ROMĂ N E A S C Ă
„Căderea Chiliei și Cetății Albe și în­ ° BUCUREȘTI 420
corporarea lor în Imperiul Otoman a re­ @ Centru de raia Craiova TURNU ilistra
GIURGIU (Dîrstor)
prezentat una din cele mai grele lovi­ | Raiale 1417 1417
turi primite de Moldova pînă la această Pașalîcuri
dată. Prin instalarea aici a unor garni­
zoane turcești a început să fie perma­ Teritorii românești sub administrație otomană
nent amenințată liniștea și siguranța
locuitorilor Moldovei.”
Nicolae Grigoraș, Raiale și pașalîcuri
Moldova lui Ștefan cel Mare
Întîmpinînd rezistența dîrză a românilor și conștientizînd incapa­
citatea de a-i supune prin forță, otomanii âu recurs la cunoscuta
practică de subminare treptată a capacităților militare și economice
ale Țărilor Române. Printre acțiunile care se încadrau în această
tactică de expansiune otomană un loc aparte revenea cuceririi
principalelor puncte strategice ale Țărilor Române și trecerii lor sub
administrarea otomană directă. în realizarea acestui program o aten­
ție deosebită se acorda cuceririi cetăților, în care se amplasau
garnizoane, iar pămînturile din jurul lor se includeau în unități admi-
nistrativ-teritoriale după tipul celor din Imperiul Otoman.
Primele cetăți ocupate de otomani, în 1417, ce dețineau un rol
important în sistemul defensiv de pe linia Dunării, au fost Turnu și
Giurgiu. Mai înainte Țara Dobrogei fusese cucerită și încadrată în
pașalîcul de Silistra. A urmat ocuparea cetăților Moldovei - Chilia și
Cetatea Albă (1484), care au devenit centre ale raialelor. Prin aces­
te acțiuni turcii au redus esențial capacitatea de apărare a Țării
Românești și a Țării Moldovei, au subminat economia lor.
în secolul al XVI-lea la cetățile cucerite anterior și teritoriile trecute sub
Cetatea Chilia, administrarea otomană s-au atașat altele. în 1538 a fost ocupată Tighi-
transformată în raia în 1484 na cu întreg Bugeacul, în baza lor fiind creat sangeacul Tighina în

134
frunte cu un bey (sangeac-bey); în 1538-1540 aceeași soartă a
cunoscut cetatea Brăila din Țara Românească, împreună cu teri­
toriul adiacent, iar în 1552 în partea apuseană a Banatului și o par­
te din Crișana a fost creat pașalîcul de Timișoara. Procesul a conti­
nuat și în secolul al XVII-lea, fiind cucerită doar cealaltă parte a Cri-
șanei, organizată în pașalîcul de Oradea (1660). Astfel, Țările Ro­
mâne s-au pomenit înconjurate, pe o bună porțiune a hotarelor lor,
de teritorii administrate direct de către otomani și dominate de ce­
tăți, care adăposteau garnizoane turcești, completate, de regulă,
cu unități de ieniceri, gata în orice moment să intervină.

Administrarea teritoriilor cucerite

în teritoriile românești cucerite au fost formate structuri politi-
co-administrative și etnoreligioase specifice statului otoman. Trăsă­
tura de bază a acestora era caracterul lor militar. în cetăți turcii au
dislocat garnizoane, constituite din diferite tipuri de unități, comple­
tate, în mare parte, cu ieniceri. în fiecare cetate se afla cîte un diz-
dar, care îndeplinea ordinele Porții și răspundea de starea fortifica­
țiilor și a disciplinei efectivului militar.
în sangeacuri puterea militar-administrativă era exercitată de un
bey (beilerbei), puterea judecătorească - de cadiu, iar cea finan­
ciară - de defterdar, care se subordonau departamentelor respec­
tive din capitala otomană.
Modul de organizare și administrare otoman este ilustrat mai explicit
prin exemplul Tighinei. în cetatea cucerită otomanii au instalat o garni­
zoană, schimbîndu-i, totodată, denumirea în Bender, ceea ce în turcă
înseamnă „trecătoare întărită”. în locul vechii citadele moldovenești,
turcii, către anii 1538-1539, au construit o puternică cetate de piatră.
Inițial în hotarele raialei au fost incluse 35 de sate, apoi numărul lor s-a
redus la 18. O perioadă scurtă (1538-1542) Tighina a fost centru de
sangeac, avînd în frunte un sanjeac-bey. între anii 1542-1566 a făcut
Cetatea Albă (fragment),
parte din sangeacul Cetatea Albă. După moartea sultanului Soliman transformată în raia în 1484
(1566) Tighina din nou devine centru de sangeac. Spre deosebire de
sangeacul Cetatea Albă, care era împărțit către începutul secolului al
XVII-lea în 5 nahii (Akkerman, Tatarbunar, Chilia, Ismail, Reni), sangea­
cul Tighina avea doar o nahie și o unitate juridico-religioasă, condusă de
un cadiu, care judeca litigiile în baza dreptului musulman.
Structura formelor de proprietate în raiale și pașalîcuri a fost
modificată radical. Otomanii au lichidat proprietățile domnului, ale
boierilor și mănăstirilor, declarînd pămînturile cucerite proprietate
de stat și lăsîndu-le în folosință țăranilor băștinași sau colonizați din
alte regiuni ale Imperiului Otoman, care erau obligați să îndeplineas­
că prestații în favoarea diverșilor dregători otomani, în conformitate
cu sistemul timariot existent în întregul imperiu.
Administrarea teritoriului stăpînit de către turci era organizată în
funcție de sistemul de stăpînire a solului și de percepere a impozite­
□ Care a fost motivul esențial al ane­
lor. Orașele (sehir), tîrgurile (kasada) și satele (kariye) erau organi­
xării de către Imperiul Otoman a
zate în cadrul unor districte (kaza), ale căror subdiviziuni adminis­ unor porțiuni din teritoriul Țărilor Ro­
trative aveau, mai ales, atribuții fiscale. mâne?

135
 Locuitorii autohtoni în tot timpul stăpînirii străine au reușit să-și
păstreze o anumită autonomie. Pricinile erau rezolvate de fruntașii
locali și de membrii clerului și numai în caz de litigiu între un creștin
și un musulman se ajungea în fața cadiului. Băștinașii erau totuși
nedreptățiți în raport cu musulmanii.
Regimurile social și fiscal ale locuitorilor români din raiale erau
de tipul celor stabilite în raialele din restul Imperiului Otoman. Ocu­
pațiile lor principale erau agricultura, legumicultura, pomicultura, pes­
cuitul, comerțul, fiind obligați să ie practice și pentru aprovizionarea
garnizoanelor turcești. Populația creștină a raialelor era constrînsă
să participe la construcția de drumuri și poduri, la reparația cetăților,
la diferite transporturi de bunuri materiale etc.
Populația din teritoriile încorporate Imperiului Otoman se bucura
Cetatea Brăila,
transformată în raia în 1540 de o mai mare securitate decît locuitorii Țărilor Române, care sufe­
reau din cauza abuzurilor din partea boierilor și domniei, dar mai
ales, a războaielor duse pe teritoriul lor sau a expedițiilor prădalnice
ale turcilor și tătarilor. De aceea mulți țărani, îndeosebi din regiunile
Despre desființarea periferice ale Țării Românești și Țării Moldovei, fugeau pe teritoriile
raialelor de la Dunăre
controlate de otomani.
Articolul 4. Orașele turcești ce să
află pe malul sting al Dunării, dimpreu­ Rapturile teritoriale efectuate de otomani au redus esențial po­
nă cu ținuturile lor de raiale, au să se tențialul economic și militar al Țărilor Române, însă ele și-au păstrat
reîntoarcă Valahiei și să fie pentru tot­ individualitatea statală cu un statut autonom recunoscut de Poarta
deauna întrupate cu acest principat; iar Otomană. Totodată, Țările Române s-au pomenit într-un prizonierat
întăririle ce sînt pînă acum în ființă pe
politic și economic al Porții Otomane, care s-a menținut pînă în 1829,
întinderea acelui mal niciodată nu se
vor preînnoi... cînd a fost semnată Pacea de la Adrianopol dintre ruși și turci.
Din Tratatul de pace Raialele și pașalîcurile din teritoriile românești constituiau o frînă
încheiat la Adrianopol între Rusia în calea realizării tendințelor expansioniste ale Imperiului Habsbur-
și Turcia, 2 septembrie 1829 gic și ale altor puteri creștine vecine, care, sub pretextul luptei pen­
□ Explică însemnătatea art.4 al Tra­ tru apărarea creștinătății și eliberarea popoarelor creștine subjuga­
tatului de la Adrianopol pentru Țări­ te de păgîni, urmăreau cucerirea de noi teritorii în direcția Dunării și
le Române. cea a Balcanilor.

► Selectează informații suplimentare

despre cetatea Tighina. Meditează
asupra importanței fortăreței res­
pective pentru Moldova.
Cetatea Tighina, transformată în raia în 1538 I

136
-Și Studiu de caz: Mitropolia Proilaviei
ișii
Pentru a-și consolida pozițiile în punctele strategice cucerite,
tin
otomanii au reorganizat și viața bisericească a credincioșilor. Pa­
JȘi rohiile ortodoxe din raiale au fost scoase de sub jurisdicția ierarhi­
lor Țării Românești și ai Moldovei, fiind creată o nouă unitate ad-
au ministrativ-bisericească, care depindea direct de Patriarhia din Con-
3U-
stantinopol. Astfel, la 1542, după transformarea Brăilei în raia, este
3S- înființată Mitropolia Proilaviei. Denumirea mitropoliei provine de la
ea numele grecesc al Brăilei - Proilav. Ulterior, din cauza unor circum­
isă stanțe, mitropolia și-a desfășurat activitatea la Ismail, Reni, Galați
lor, sau Căușeni. Hotarele ei în decursul istoriei au suferit modificări în
funcție de teritoriile pe care le stăpîneau otomanii la Dunăre și
jra Marea Neagră. Din Mitropolia Proilaviei au făcut parte eparhiile din
ife- raialele Giurgiu, Turnu, Chilia, Cetatea Albă, Tighina cu Bugeacul,
Biserica Adormirii
nai Brăila etc. Temporar în componența ei a intrat și teritoriul de peste Maicii Domnului din Căușeni
ice Nistru, numit Ucraina Hanului.
iile Conducerea Mitropoliei Proilaviei, de regulă, era încredințată ie­ □ Indică pe hartă teritoriile ce erau
iile rarhilor de neam grecesc, deși majoritatea preoților și credincioșilor subordonate Mitropoliei Proilaviei.
din această eparhie erau români, printre ei fiind un număr neînsem­
po- nat de ucraineni, greci, bulgari. Limba liturgică în parohiile Mitropoliei
a fost aceeași ca și în Țara Românească și Moldova. Cărțile pentru 4 Apreciază însemnătatea Mitropoliei
trat Proilaviei pentru populația română
arta oficierea serviciului divin erau puse la dispoziție de către domnii și din raiale.
srat ierarhii din Țările Române.
Mitropolia Proilaviei a existat pînă în secolul al XlX-lea.
29,
◄ Meditează asupra cauzei desființă­
rii Mitropoliei Proilaviei.
înă
>ur- AUTOEVALUARE
en-
iga- ► Elaborează o comunicare despre una din raialele de pe
ii și teritoriul Țării Moldovei după următorul plan:
- Condițiile ce au dus la transformarea cetății în raia.
- Importanța ei strategică.
- Transformările survenite în timpul dominației otoma­
ne etc. ICȚIONAR
► Apreciază statutul politic al teritoriilor aflate sub admi­
nistrarea otomană. Bey - guvernator al unei provincii
► Compară situația Țărilor Române și a raialelor de pe , turcești sau al unui teritoriu supus
turcilor.
teritoriul lor. Arată avantajele și dezavantajele raialelor. Sangeac - subdiviziune adminis- ;•
► Indică pe axa timpului anii creării raialelor pe teritoriul I trativ-teritorială a unui pașalîc con­
dusă de un sangeac-bey.
Țărilor
r Române, Raia - cetate cu satele din jur, l
► Arată care raiale erau situate pe teritoriul: cucerită de către otomani și inclusă ■
în sistemul administrativ-militar al
- Țării Românești;
Imperiului Otoman.
- Moldovei; Ienicer - soldat din corpul de eli- -
- Transilvaniei. , .. x otomane,
.tă al armatei ..... recrutat la
început dintre prizonierii de război,
► Găsește cîteva caracteristici comune în imaginile care jar maj țȚr^iu dintre copiii turciți ai
1538 ilustrează textul lecției. populației creștine.
 Cultura medievală
românească (I)

^Hotin
• Q Cernăuți

S' Storojineț© ' ©Herțâv, Soroca ©

t
* ©Sighet Putna țv Ștefaneșt^
>± vt
Baia Mare xSiicevița v • tSuceava
; J Q ©t V® ■ t
Tg.Broaștei

Carei
Satu Mare
?
t
Rodriăx
Humor,

Năsăud '© . 4/Vv±t * t OrheiuTVe&i

Zalău Sj-G ' t
n ȘlrnlelJ 0. t ® Vatra Dornei “
t©Dej - ê?B . o Căpriana v
X®
(
Bistrița $ Chișinău C-y
Cetatea
Reghjn^ Neamț Tg.Lăpușnei
Beiuș Tighina^-
Gyula© ©
t ,ț©
, - Zarand lneu
v± t £ Bacău Tg.Sărății

+ Arad t ■<?*.*» ©Odorheiț

Tg.Ocna
® q_ Bîrlad©
Cetatea Albă
- - ®. a ta?1 *
tBt®AlbaTufia © Tg.Trotuș
Sînnicolaul Mare-ț- /X
Dega * Sebeșt"i * * Adj'ud
* k / * \ I
Timișoara© L j /®z8f.Gheorghe ? ' ©ț
Lugoj®®» Făgăraș Odobești®
t Focșani
< t
t t .Galaf Reni
Caransebeș
t t
Carașova© t Brăila©:
Tismana V
Vîlcea ©•
± t © >
© ©Tg.j.Jiu Săcueini Buzău
©Belgrad
Baia de Aramă + Snagov1
* v
Orșova^ V
Hirșova
VM ^Gherghița
T*A R A R O A
^©Slatina ivodâ
Glavcioc București ®
®c
® Orașe și tirguri Craiova **• Constanța
UJ ©
■ Școli « ® ' O
Caracal
© Calafat O
T Tipografii Giurgiy© lia
Turnu 4$ ©Mangalia
□ Biblioteci
Nicopole© o°
t Biserici
v Mănăstiri
Cavarna

Principalele centre culturale din spațiul românesc, sec. XV-XVI

□ Definește noțiunea de cultură.

▲ Folosind harta, motivează concen­ Confluențe culturale sud-est europene la originea

trarea principalelor centre culturale
în anumite spații geografice.
► Evidențiază factorii care au contri­
buit la formarea și dezvoltarea cul­
turii medievale românești.
culturii medievale românești
Cultura medievală românească s-a constituit ca rezultat al evo­
luției îndelungate a vieții materiale și spirituale a poporului român.
La formarea poporului român și a civilizației medievale românești
au contribuit, în mod esențial, mai mulți factori, cei mai importanți
avîndu-și originea în Antichitate: societatea geto-dacică, culturile
latină și greacă și creștinismul.
Cultura medievală românească are ia bază cultura populară a
daco-romanilor, exprimată prin limbă, obiceiuri, tradiții, norme juridi­
ce, mod de viață etc. Romanizarea i-a conferit populației din spațiul

138
carpato-danubiano-nistrean particularități definitorii, care o distingeau
de celelalte popoare europene.
Creștinismul, alt factor care a definit în mare măsură caracterul
și conținutul culturii românești, a oferit civilizației românești medie­
vale valorile sale etice, estetice și morale. Biserica, fiind principalul
patron al vieții culturale în Evul Mediu, a determinat dezvoltarea în-
vățămîntului, a răspîndit cunoștințele de carte, a lansat personali­
tăți marcante, grație cărora valorile culturale românești au devenit
cunoscute în întreaga Europă.
Cultura românească în perioada respectivă s-a format și s-a dez­
voltat în condiții istorice complicate. Dependența politică a Țărilor Ro­
mâne și obligațiunile economice față de Poartă au redus posibilitățile
de manifestare culturală ale românilor. în pofida separării politice a
românilor, cultura și civilizația românească au avut un caracter unitar.
Unitatea culturală și-a găsit expresie în limba vorbită, arhitectura po­
pulară, normele juridice nescrise („obiceiul pămîntului”), în folclor, le­
topisețe etc. Cronicile din Moldova, Muntenia și Transilvania denotă
existența în acest spațiu a unei singure etnii - poporul român, con­
știent de unitatea-sa etnică, lingvistică și culturală.

Limba și scrisul Carte domnească de la Mihai

Viteazul, 26 septembrie 1600.
Datorită apartenenței poporului român la confesiunea creștină Scriere în limba slavă veche
ortodoxă, anturajului etnocultural, reprezentat de popoarele slave
de asemenea ortodoxe, după constituirea statelor medievale româ­
nești, limba oficială a cancelariei domnești, a bisericii și a școlii din
Țara Românească și Moldova timp de cîteva secole a fost slava
veche. în Transilvania același rol i-a revenit limbii latine, ca limbă
sacră a confesiunii catolice. în viața cotidiană populația româneas­
că din toate cele trei țări vorbea limba română populară. Cele mai
vechi scrieri în limba slavă din Moldova și Țara Românească datea­
ză din ultimele decenii ale secolului al XlV-lea.
ywin
De la mijlocul secolului al XVI-lea, cînd viața social-economică a
Țărilor Române necesita un număr tot mai mare de știutori de carte,
are loc trecerea treptată de la scrierea în limba slavonă la cea în
limba română, în baza alfabetului chirilic (slavon). Primul text în limba
română, care a ajuns pînă la noi, este scrisoarea boierului Neacșu (îțjt . mxn» : ■
(1521) din Cîmpulung către Hans Benkner, primarul orașului Brașov. 3.««,«»'.H.ynxxt
Trecerea la scrierea în limba română a coincis cu introducerea
tiparului în toate cele trei state românești, ceea ce a avut o impor­ fii •
tanță deosebită pentru răspîndirea culturii și științei de carte. în se­ ■xf î
colul al XVII-lea s-a încheiat procesul de trecere la scrisul în limba fii f
română, marii cronicari și oameni de cultură din perioada respectivă
scriindu-și operele deja în limba cunoscută și vorbită de întregul f A»*:
popor. Limba română a fost introdusă și în biserică, cancelariile dom­
nești, învățămînt etc. Letopisețul Țării Moldovei
Concomitent cu trecerea la scrisul în limba română în Țara Ro­ de Grigore Ureche. Scriere în limba
mânească și în Moldova, s-a extins sfera de utilizare a limbii române română cu alfabet chirilic
și în Transilvania, unde, pentru durata scurtei domnii a lui Mihai Vi­
teazul, ea a fost egalată în drepturi cu alte limbi (maghiară, germa­
nă) vorbite în Ardeal. Ulterior, limba română în Transilvania a conti­ ◄ Numește motivul susținerii culturii
nuat să fie marginalizată, tot așa ca și populația care o vorbea. românești de către domni.

139

Evanghelistul Marcu.
Miniatură de Gavriil Uric
din tetraevangheliarul copiat în 1429
► Numește factorii ce au stimulat dez­
voltarea învățămîntului în perioada
medievală.
► Evidențiază trăsăturile principale
ale învățămîntului românesc din
Evul Mediu.
Mănăstirea Neamț,
ctitorie a lui Petru I Mușatin, vestit
focar de cultură prin școala
de caligrafi și miniaturiști de aici,
reprezentată în sec. al XV-lea
de Gavriil Uric
140
Principalele instituții de cultură
în Evul Mediu, în Țările Române principala instituție de cultură a
fost biserica. Răspîndirea învățăturii creștine a avut loc prin inter­
mediul cărților religioase. Spre deosebire de țările europene, unde
în această perioadă au existat diverse instituții de cultură, inclusiv
universități, în Țara Românească și în Moldova funcțiile de instruire,
de răspîndire a științei, culturii și artelor le-au deținut instituțiile bise­
ricești, în special mănăstirile, dintre care mai vestite erau Neamț,
Bistrița, Putna, Moldovița, Sucevița, Cozia, Argeș. Școlile mănăsti­
rești pregăteau nu numai slujitori ai cultului, dar și persoane pentru
activități laice. La mănăstiri se învăța scrisul și cititul, se copiau cărți
religioase, se scriau cronici, se compuneau imnuri liturgice, se însu­
șea arta picturii, broderiei, sculpturii și arhitecturii.
Importante centre de cultură erau curțile domnești. Domnii au încura­
jat și susținut permanent viața religioasă și culturală. Cu sprijinul lor erau
edificate noi complexe monastice, biserici, școli și tipografii, se copiau
sau se scriau cărți bisericești, opere literare și istorice.
Învătămîntul
Anumite forme de instruire, în fond bisericească, au existat, probabil,
și mai înainte. Pe o treaptă calitativ nouă și net superioară a fost pus
învățămîntul după constituirea statelor românești, cu sistemul lor de gu­
vernare și instituțiile puterii, care necesitau funcționari capabili nu numai
să citească și să scrie, dar și să facă calcule matematice, să proiecteze
edificii, să supravegheze construcțiile de locașuri sfinte, de cetăți și curți,
să ducă evidența veniturilor, cheltuielilor etc. O importanță mare avea
arta de a zugrăvi, de a ornamenta cărțile bisericești etc.
Ca și în alte domenii ale culturii, în învățămînt rolul principal le
revenea mănăstirilor Neamț, Putna, Humor, Dragomirna, Voroneț în
Moldova și Cozia, Cotmeana, Argeș în Țara Românească. Progra­
ma de învățămînt prevedea studierea literaturii teologice, gramati­
cii, matematicii, citirea și scrierea în limbile slavonă, latină și greacă,
cîntul bisericesc.
Majoritatea marilor cărturari români din Evul Mediu au învățat în
școlile mănăstirești. La mănăstirea Neamț au căpătat cunoștințe
cronicarii Macarie și Eftimie, aici a activat Gavriil Uric, fondatorul
școlii de miniatură. Mitropoliții Moldovei Anastasie Crimca și Varlaam
au învățat și au activat la mănăstirea Secu.
în paralel cu școlile bisericești (mănăstirești) existau și școli oră­
șenești, mai ales în Transilvania (la Brașov, Sibiu, Caransebeș, Ora­
dea etc.), unde învățau copiii acelora care împărtășeau catolicis­
mul, iar ulterior ai adepților confesiunilor reformate (protestante).
Învățămîntul în Transilvania era organizat după modelul occidental.
Unii domni din Țara Românească și Moldova au încercat să pună
și temelia învățămîntului superior, mai întîi prin înființarea Colegiului
de la Cotnari, organizat după modelul inspirat de umanismul euro­
pean. întemeiată de Despot Vodă, această instituție însă nu i-a su­
praviețuit. Secolul al XVII-lea este marcat de noi realizări, de data
aceasta de o durată mai lungă și cu consecințe pentru vremurile
ulterioare, prin organizarea școlilor domnești.
 Progrese evidente înregistrează învățămîntul în Transilvania. în „... S-a început această sfintă carte...
1581 a fost fondată Universitatea din Cluj, cu trei facultăți: de teolo­ după porunca domnului Io Radu Voie­
vod, să-i fie veșnică pomenire, și s-a
gie, filozofie și drept. La Alba lulia, în 1622, este întemeiat Colegiul
săvîrșit această carte din porunca întru
Academic. Învățămîntul superior din Transilvania era organizat, de Hristos Dumnezeu binecredinciosului
asemenea, după modelul european occidental. și de Dumnezeu păzitului și prea lumi­
Din lipsa instituțiilor de învățămînt superior în Moldova și Țara natului domn Io Mihnea, marele voie­
Românească, fiii de domni și de boieri erau trimiși la studii în străi­ vod a toată Țara Ungrovlahiei și a păr­
nătate. ților de la Dunăre, în anul dintîi al dom­
niei sale, ostenindu-se și smeritul mo­
nah și preot Macarie. în anul 7016
începuturile tiparului în Țările Române (1508), crugul soarelui 16, al lunei 5, in-
diction 11, luna noemvrie 10 zile.”
O consecință și, totodată, o premisă a progresului în dezvoltarea Epilogul Liturghierului
culturii a fost introducerea tiparului. Cartea tipărită era mai ieftină și lui Macarie din 1508
se difuza în mai multe exemplare, devenind accesibilă unui număr
□ Arată însemnătatea culturală a aces­
mai mare de cititori. tei scrieri.
Prima tipografie a fost înființată la mănăstirea Dealu, în timpul
domniei lui Radu cel Mare (1495-1508). Aici ieromonahul Macarie ◄ Explică importanța tiparului pentru
tipărește, în limba slavonă, prima carte în spațiul românesc - Litur- evoluția culturii românești.
ghierul (1508). în 1510 apare, la Tîrgoviște, a doua carte - Octoi-
hul, iar în 1512, a treia - Tetraevanghelul. Cele trei scrieri tipărite de „Cu mila lui Dumnezeu, eu, diaconul
Coresi, deacă văzuiu că mai toate limbi­
Macarie au fost răspîndite nu numai în Țările Române, ci și la po­
le au cuvîntul lui Dumnezeu în limba lor,
poarele din Balcani. în 1545, la Tîrgoviște, călugărul Moisie tipăreș­ numai noi Rumânii navămu, și Hs, zise
te Molitvelnicul slavonesc. Matei 109; cine citește să înțeleagă, și
în Transilvania prima tipografie este întemeiată la Sibiu, în 1528. Pavel apostolu încă scrie la Corintu 155:
Aici, în anii 1544-1553, Filip Moldovanu, venit de prin părțile Șiretu­ că întru beserică mai vîrtos cinci cuvinte
lui, tipărește unele dintre primele cărți în limba română: Catehismul cu înțelesul mieu să grăiascu ca și alalți
românesc (1544), Tetraevanghelul slav (1546) și Tetraevanghelul să învață de cîtu untunearecu de cuvin­
te neînțelease într-alte limbi.
slav-român (1551-1553).
începutu-se-au a se scrie aceste sfin­
Cel mai cunoscut tipograf și editor din secolul al XVI-lea a fost te Psaltiri în luna Fevruarie 6 zile și
diaconul Coresi. în timpul activității sale tipografice (1557-1583), el se-au sfîrșit în luna Mai 27 zile, în ceta­
a tipărit, la Brașov, 35 de cărți, inclusiv fundamentale ale cultului tea Brașov, văleato 7078 (= 1570).”
ortodox - 17 în limba română, 15 în slavonă și 3 în slavo-română. Epilogul Psaltirii românești
în Moldova activitatea tipografică începe relativ tîrziu și este le­ tipărite la Brașov de diaconul
gată de numele domnului Vasile Lupu (1634-1653) și cel al mitropo­ Coresi. 1570
litului Varlaam. □ Explică mobilul lui Coresi privind tra­
ducerea în limba română a Psaltirii.

UTOEVALUARE
ICȚIONAR
► Caracterizează contribuția domniei la dezvoltarea cul­
turii medievale românești. Miniatură - desen ornamental
► Compară evoluția învățămîntului în Țările Române în sau figurativ executat în culori, care
secolele XVI-XVII. împodobea vechile cărți și manuscri­
se religioase, precum și laice.
► Evidențiază trăsăturile caracteristice ale culturii româ­ Evangheliar - carte care cuprinde
nești în Evul Mediu. cele patru evanghelii; tetraevanghel.
► Motivează importanța trecerii la scrierea în limba româ­ Psaltire - carte bisericească de
nă. ritual care cuprinde cei 151 de psalmi
atribuiți regelui David.
► Exemplifică: „Prin sprijinul acordat de domnii români, Octoih - carte de cîntări bisericești.
cultura românească s-a îmbogățit cu numeroase elemen­ Liturghier - carte care cuprinde
te originale”. rînduiala slujbei.
 Cultura medievală
românească (II)

„Românul are într-un grad deosebit

simțul culorilor, al proporțiilor, al nuan­
țelor. Contribuția noastră la cultura
omenirii a fost, în trecut, mai ales în
domeniul artei.
Arta este de asemenea unul din do­
meniile în care contribuția poporului
român la patrimoniul mondial se dove­
dește însemnată. Picturile exterioare ale
ctitoriilor moldovenești din secolul al
XVI-lea sînt considerate astăzi printre
capodoperele artei europene...”
Constantin C. Giurescu
□ Determină, în urma examinării te­
mei, dimensiunile europene ale
artei medievale românești.

Petru I Mușatin (1376-1391) a ridi­

cat, pe o colină montană de lîngă Tîrgu
Neamț, prima cetate din piatră. Ștefan
cel Mare a lărgit incinta, întărind-o cu
ziduri groase cu patru bastioane semi­
circulare, a înălțat zidurile de 3 metri
grosime de la 12 la 20 de metri. Cetatea
a fost asediată de regele Ungariei Si­
gismund (1395) și de sultanul Mehmed
al II-lea (1476), dar n-a fost cucerită
niciodată.
Cetatea Neamț. Fragment
Cetatea Neamț, unul dintre cele mai reprezentative
monumente de arhitectură medievală
Arhitectura și sculptura
Una dintre preocupările domnilor Țărilor Românești, după do-
bîndirea independenței politice, a fost asigurarea securității hotare­
lor, în acest scop desfășurînd o intensă activitate de construcție a
fortificațiilor. în Țara Românească, pe linia Dunării, sînt întărite ce­
tățile mai vechi de la Severin, Turnu și construite altele noi - Giur­
giu, Brăila etc. Importante puncte de apărare erau cetățile interioa­
re de la Dîmbovița, Teleajen, Poienari ș.a.
Foarte iscusiți s-au dovedit a fi în construcția de cetăți și meș­
terii moldoveni, care au reconstruit Cetatea Albă și Cetatea Hotin,
înălțate pînă la constituirea statului unitar și independent, au zidit
Cetatea de Scaun de la Suceava, cetățile Neamț, Tighina, Roman,
Soroca etc.
Construite din pămînt și lemn, piatră și cărămizi, cetățile Țării Ro­
mânești și ale Țării Moldovei constituiau un important sistem de for­
tificații, în interiorul lor și la hotare. Un rol deosebit le-a revenit, mai

142
ales, în înfruntările cu expansiunea otomană. în anul 1476, de exem­
plu, deși au obținut victorie în bătălia de la Valea Albă, turcii n-au
reușit să cucerească nicio cetate din Țara Moldovei. în 1484, după
lupte crîncene cu garnizoanele moldovene, ei ocupă Cetatea Albă
și cea a Chiliei. în secolul al XVI-lea aceeași soartă au cunoscut-o și
alte cetăți din Moldova (Tighina) și din Țara Românească (Giurgiu,
Turnu, Brăila). Pentru a reduce capacitatea de rezistență a Țărilor
Române și a Moldovei, la mijlocul secolului al XVI-lea turcii au ordo­
nat distrugerea cetăților din interiorul lor, neatinse rămînînd doar
cele de la frontiere, în care se aflau garnizoane turcești.
în Moldova erau fortificate, de asemenea, cu ziduri, valuri de pă-
mînt și șanțuri, curțile domnești din Piatra Neamț, Bacău, Hîrlău ș.a.,
iar în Țara Românească Curtea de Argeș, Tîrgoviște ș.a.
O întreagă rețea de cetăți, unele cu o vechime de secole, altele
construite de autoritățile regale ungare și transilvănene, împînzea
Transilvania. Pe lîngă acestea, o largă răspîndire capătă edificiile
fortificate tip castel (castelul Corvineștilor de la Hunedoara, castelul
Huniazilor etc.). înălțau cetăți și comunitățile orășenești (Sebeș, Me­
diaș, Bistrița, Brașov, Sighișoara etc.). Biserica Evanghelică din Bistrița
Incursiunile otoiȚiane asupra Transilvaniei au impus unele comu­
nități sătești să ridice fortificații, unde oamenii, în caz de atac, se
puneau la adăpost.
Odată cu dobîndirea independenței, voievozii din Țara Româ­
nească și Moldova inaugurează un program de construcții eclezias­ □ Explică diferența de stiluri arhitec­
tice. Un valoros monument de arhitectură este biserica Sf. Nicolae turale bisericești.
Domnesc de la Argeș, ctitorită de Basarab I și ridicată în stilul arhi­
tecturii bizantine.
Arhitectura bisericească în Țara Românească nu a evoluat după
modelul de la Argeș. Cele mai răspîndite erau edificiile sacre cu
plan triconc, datorate influențelor din sudul Dunării. O adevărată
capodoperă în acest sens este biserica mare a mănăstirii Cozia,
ctitorită de Mircea cel Bătrîn, care s-a impus ca un veritabil model
pentru construcțiile bisericești ulterioare. Concomitent cu stilul bi­
zantin, în Țara Românească se remarcă și unele elemente ale arhi­
tecturii romane și gotice, caracteristice arhitecturii occidentale. La
Cîmpulung, în timpul domniei lui Nicolae Alexandru, a fost reînnoită
în stil gotic biserica mănăstirii Sf. Maria.
Influențele gotice în arhitectura moldovenească au fost dominante,
ceea ce se explică nu numai prin depărtarea relativă de aria sud-dună-
reană, unde domnea stilul bizantin, venit din Constantinopol, cît mai
ales, prin legăturile strînse pe care le întreținea Moldova cu Transilva­
nia, de unde erau invitați meșteri iscusiți în construcția edificiilor sacre.
Prin bisericile construite în timpul lui Ștefan cel Mare, s-a realizat un
stil propriu, cunoscut sub numele de stil moldovenesc. Acesta a rezultat
din îmbinarea, pe fondul arhitectonic local, a două influențe - bizanti­
nă, din Constantinopol, și gotică din Transilvania.
Arta bizantină a dat planul triconc, realizat prin absida altarului și
cele două abside laterale, de asemenea și cele trei încăperi cerute de
cultul ortodox - altarul, naosul și pronaosul -, la care ulterior s-a adău­
gat gropnița, adică camera mormintelor, situată între naos și pronaos.
Arta gotică a conferit bisericilor o suplețe deosebită, accentuată Turla bisericii mănăstirii
prin contraforții laterali, ogivele de la uși și ferestre. Dragomirna. Detaliu arhitectonic

143

Asediul Constantinopolului.
Biserica mănăstirii Moldovița.
Pictură exterioară
□ Dezvăluie valoarea artistică a pictu­
rii medievale românești.
Nicodim de la Putna. Frontispiciul
evangheliei lui Marcu din Tetrae-
vanghelul de la Humor (1473).
Miniatură
□ Explică de ce cărțile erau foarte
scumpe.
144
Pictura
Un fenomen aparte în istoria culturii universale îl constituie pictu­
ra murală exterioară. în Moldova ea a atins apogeul în timpul dom­
niei lui Petru Rareș, cînd s-au realizat cele mai reprezentative an­
sambluri picturale din întreaga artă medievală românească.
Cele mai izbutite picturi exterioare se găsesc la mănăstirile Arbo­
re (1502), Humor (1535), Moldovița (1537), Voroneț (1547) - toate
realizate de artiști români. Prin 1595-1596, a fost isprăvit ultimul
ansamblu de pictură exterioară din Moldova, la biserica mănăstirii
Sucevița, ctitorită de Movilești.
însușindu-și școala de creație a maeștrilor bizantini, pictorii mol­
doveni și-au elaborat o viziune artistică proprie, un limbaj artistic
inedit, uimitor prin exactitatea și echilibrul compozițiilor, plasticismul
și expresivitatea desenului, noblețea rară a paletei, tratarea mai
degajată a schemelor iconografice. Din privirea și poziția apostolilor
și sfinților a dispărut sobrietatea bizantină, se remarcă o înmuiere a
rigidității liniilor, o îmblînzire a expresiilor de pe chipuri, o armonizare
mai subtilă a culorilor. Pictura bisericească se îmbogățește cu moti­
ve narative din viață. în picturile murale de la Voroneț și Sucevița
pot fi văzuți David cîntînd la cobză, un înger sunînd din bucium, iar
una din frescele bisericii mănăstirii Humor conține scene cu dansuri
populare. în unele fresce descoperim muzicanți, țigani, ursari, turci,
tătari, grupuri de păcătoși, țărani în haine caracteristice timpului.
Pictorii moldoveni încearcă să ilustreze nu numai scene biblice,
dar și propria viață, chipurile contemporanilor. Alături de scene din
viața lui lisus Hristos și a Maicii Domnului, ei pictează chipurile ctito­
rilor, voievozilor, mitropoliților, boierilor, scene din realitatea cotidia­
nă (aratul, păscutul oilor etc.).
în Țara Românească pictura a cunoscut o epocă de maximă în­
florire în timpul lui Neagoe Basarab și a urmașilor lui imediați. Cel
mai iscusit meșter al timpului a fost Dobromir - zugravul din Tîrgo-
viște, care a realizat frescele din biserica mănăstirii Dealu, precum
și din cele de la Bistrița și de la Curtea de Argeș.
Miniatura
Mănăstirile din Țările Române erau importante centre de cultură
cărturărească. Aici se copiau, ornamentau și copertau cărți religioa­
se pentru mănăstirile și bisericile din sate și orașe. Experiența acu­
mulată de cărturarii moldoveni a dus treptat la formarea unui stil
aparte de executare a ornamentelor, literelor, de înfrumusețare a
copertelor cu ferecături de aur și argint, care se deosebeau prin
eleganța și originalitatea lor.
La început, majoritatea cărților erau scrise pe pergament, mai cu
seamă în a doua jumătate a secolului al XV-lea, apoi, tot mai frecvent,
în acest scop este folosită hîrtia adusă din alte țări. Deoarece materi­
alul de scris era costisitor, iar recopierea manuscriselor dura uneori
ani în șir, cărțile erau foarte scumpe și inaccesibile oamenilor de rînd.
Majoritatea cărților erau scrise ori copiate la comandă, cu cheltuiala
domnilor sau a boierilor și a unor înalte fețe bisericești - mitropoliți,
episcopi, stareți ai mănăstirilor ș.a. Un număr impunător de cărți au
fost scrise sau copiate în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare, Petru
Rareș, Alexandru Lăpușneanu ș.a., dăruite apoi mănăstirilor și bise­
ricilor ctitorite de ei, diverselor centre monastice din străinătate (de
exemplu, mănăstirilor de la Muntele Athos).
Astăzi multe cărți manuscrise slavo-române se păstrează ca monu­
mente de valoare în bibliotecile și arhivele din România, Republica Mol­
dova, Rusia, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Austria, S.U.A., Anglia.
O bogată activitate de copiere a cărților a desfășurat în prima
jumătate a secolului al XV-lea caligraful și miniaturistul Gavriil Uric
de la mănăstirea Neamț. Cea mai importantă operă a sa este Tetra-
evangheliarul doamnei Marina, soția domnului Alexandru cel Bun,
desăvîrșită în 1429. De mai multă vreme această operă de artă se
păstrează la biblioteca Universității din Oxford.
Alt mare maestru în miniaturistică a fost Nicodim de la Putna. în
Tetraevangheliarul său din 1473, în afară de miniaturile celor patru
evangheliști, pictorul a mai introdus o miniatură ce reproduce cu
multă exactitate chipul real al lui Ștefan cel Mare.
Principalul reprezentant al miniaturisticii din epoca lui Ștefan cel
Ștefan cel Mare și Sfint închină
Mare este Teodor Marișescu de la mănăstirea Neamț. Dintre cărțile Fecioarei cu pruncul în brațe Sfînta
manuscrise, copiate și împodobite de el cu miniaturi de o frumusețe Evanghelie. Nicodim de la Putna.
rară, merită a fi menționate evangheliarele din 1481, 1492 și 1493, Miniatură
unele fiind realizate din porunca și cu cheltuiala marelui voievod. „Putna este... un simbol, simbolul unei
Mai multe opere manuscrise au fost create în secolul al XVI-lea, mari epoci din istoria noastră, epocă de
progres economic și politic, de luptă
dar o adevărată renaștere a culturii cărții manuscrise se constată în îndîrjită pentru apărarea neatîmării de
primele decenii ale secolului al XVII-lea, ea fiind legată, în mare parte, creație culturală și artistică, de plenitu­
de numele mitropolitului Moldovei, Anastasie Crimca, care și-a desfă­ dine istorică, cum mi-am îngăduit s-o
șurat activitatea la mănăst rea Sucevița. De la el ne-au rămas moște­ numesc... Mihai Berza, istoric
nire circa 28 de cărți manuscrise de o excepțională valoare artistică.
□ Justifică opinia autorului.
□ Prezintă importanța culturală a mă­
năstirii Putna.

AUTOEVALUARE

► Caracterizează stilurile arhitectonice răspîndite în Țările

Române în perioada medievală.
► Evidențiază caracteristicile stilului moldovenesc din arhi­
ICTIONAR
tectură.
Triconc - plan arhitectonic bise­
► Alcătuiește planul unei comunicări despre arhitectura lai­ ricesc în care sînt înscrise trei absi­
că civilă din Evul Mediu în Țările Române. de opuse intrării: altarul pe axa prin­
cipală, naosul și pronaosul.
► Evide n tiază cel puțin trei caracteristici ale picturii medie­ Absidă - nișă semicirculară care
vale românești. închidea nava centrală a unei bazi­
► Elaborează un eseu cu tema: „Pictura murală - realizare lici romane.
Catapeteasmă - la bisericile or­
de excepție a artei medievale românești”. todoxe - peretele despărțitor dintre
► Argu mentează ideea: „Domnii Țărilor Române - protec­ naos și altar împodobit cu icoane.
Frescă - pictură murală realizată
tori ai culturii”. pe o tencuială umedă, folosind cu­
► Prezin tâ caracterul național al artei medievale românești. lori dizolvate în apă ori apă de var.
 N
Viața religioasă
a românilor

Aducerea moaștelor
Sf. loan cel Nou de la Suceava
- „îndată ce [Alexandru cel Bun, dom­
nul Țării Moldovei - n.n.J a aliat de
moaștele mucenicului și cuprins fiind de
dorința lor, cu sfatul celui ce atunci cîr-
muia cele bisericești, preasfmțitul arhie­
piscop losif, trimite un boier cu destulă
oaste să aducă la dînsul cu mare cinste
■trupul vrednic de slavă al mucenicului...
ÎL proclamă păzitor al țării sale, și așa
îl așează cu cinste în preasfinta mitro­
polie, în luminata sa cetate Suceava,
scaunul său...”
Grigore Ureche.
Letopisețul Țării Moldovei
□ în baza textului de mai sus și a ima­
ginii alăturate stabilește relațiile Domnul Moldovei Alexandru cel Bun (1399-1432), înconjurat de curtea
dintre stat și biserică. și familia sa, întîmpină moaștele Sfîntului Mare Mucenic loan cel Nou.
In centru - mitropolitul losif, primul ierarh al Moldovei. Tablou votiv

Structura bisericească
Prin actele patriarhale din 1359 și 1401 statele românești au fost
recunoscute în plan internațional, totodată, ele capătă o ierarhie bi­
sericească oficială, recunoscută de forul suprem al Patriarhiei din Con-
stantinopol. în continuare, puterea laică și ecleziastică din Țările Ro­
mâne și-a definitivat în mod independent organizarea administrativ-
bisericească.
Inițial, întîistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova a avut reșe­
dința la Rădăuți, apoi scaunul vlădicesc a fost mutat la Suceava, iar
la Rădăuți a rămas un simplu scaun episcopal cu un număr de apro­
ximativ 50 de biserici, care se aflau în partea de nord a ținutului
Suceava și în ținuturile Dorohoi, Cernăuți, Țețina, Hotin.
Către anul 1408 este înființată episcopia Romanului cu jurisdic­
ție asupra ținuturilor din sudul Moldovei: Roman, Bacău, Trotuș, Aiud,
Vrancea, Vaslui, Bîrlad, Tigheci, Covurlui, Tecuci, Chilia (pînă în 1484)
și Tighina (pînă în 1538). Ținuturile din nordul și centrul Moldovei -
Soroca, Orhei, Lăpușna, Neamț, Hîrlău, Cîrligătura - au rămas sub
jurisdicția directă a mitropolitului țării.
înființarea celor două episcopii a ridicat prestigiul scaunului mi­
tropolitan al țării, iar întîistătătorul ei a devenit mitropolit în toată
Catedrala Sf. Gheorghe
din Suceava, accepțiunea cuvîntului. Mitropolitul avea reședință în preajma curții
reședință mitropolitană a Moldovei domnești și era asistat de cel puțin doi episcopi sufragani.

146
 în 1598, în timpul domniei lui leremia Movilă, a fost înființată o nouă
episcopie la Huși. Prin crearea acesteia, au survenit schimbări și în struc­
tura teritorială a vechilor eparhii moldovenești. Episcopul de Roman se
bucura de un respect deosebit față de ceilalți episcopi moldoveni, oferin-
du-i-se, de regulă, scaunul mitropolitan cînd acesta era vacant.
în actele oficiale primul mitropolit al țării, recunoscut de către Pa­
triarhia din Constantinopol, apare cu titulatura: Prea Sfințitul Mitropolit
chir losif al Moldovlahiei. Ulterior, cea dintîi eparhie a țării (episcopia
de Rădăuți) a fost denumită Mitropolia din (de) Suceava sau Mitropo­
lia Sucevei, iar titulatura întîi-stătătorului a variat - cînd al Sucevei, cînd
al Moldovei -, generalizîndu-se către mijlocul secolului al XVI-lea în
mitropolit al Moldovei și Sucevei, către această vreme reședința mi­
tropolitană fiind transferată la lași, în noua capitală a Moldovei.
în Țara Românească, în paralel cu mitropolia de la Argeș, în frunte
cu lachint, recunoscut de Patriarhia ecumenică, o perioadă scurtă de
timp (1370-1403) a funcționat a doua mitropolie - cea a Severinului,
sub jurisdicția căreia se aflau teritoriile din dreapta Oltului.
Mitropolia Țării Românești a avut reședință mai întîi la Argeș,
apoi la Tîrgoviște și București.
în 1503, în cadrul unui sobor convocat la Tîrgoviște, s-a hotărît
reorganizarea bisericii din Țara Românească: au fost organizate
două eparhii - a Rîmnicului și a Buzăului. Episcopia Rîmnicului a
cuprins teritoriile din dreapta Oltului, ce aparțineau odinioară fostei
mitropolii a Severinului. Episcopia Buzăului își exercita puterea asu­
pra județelor Buzău, Rîmnicu Sărat, Săcueni (Saac) și Brăila. La Biserica Sfinta Paraschiva,
scurt timp, Brăila a fost transformată în raia (1539-1540) și a deve­ reședință a Episcopiei Romanului
nit centru de reședință a Mitropoliei Proilaviei, subordonate direct
Patriarhiei ecumenice din Constantinopol.
Jurisdicția mitropolitului Țării Românești se extindea și asupra
ortodocșilor din Transilvania. Cîrmuitorul bisericii din Țara Româ­
nească era onorat de către Patriarhia de la Constantinopol cu titlul
de mitropolit al Ungrovlahiei și exarh al plaiurilor, adică mitropolit al
Țării Românești de lîngă Ungaria și plenipotențiar al patriarhului
asupra credincioșilor ortodocși din Transilvania și Ungaria, unde
Patriarhia nu-și putea exercita direct autoritatea asupra credincio­
șilor ortodocși, din cauză că acest teritoriu era ocupat de un regat
catolic.

Relațiile dintre stat și biserică

„Pe pămîntul Moldovei, în poieni în­
Biserica ortodoxă din Țările Române, chiar de la începuturile sale, văluite de farmecul îmbietor al codrilor,
a preluat modelul bizantin de organizare a vieții religioase. Recu­ în văi ocrotite de munți și dealuri, în
noașterea mitropoliei Ungrovlahiei și a Moldovei de către Patriarhia locuri de taină și liniște odihnitoare,
străjuiesc de veacuri, biserici și mănăs­
ecumenică a întărit și mai mult influența modelului bizantin de viață
tiri înălțate prin osîrdia voievozilor, dre­
religioasă asupra spațiului românesc. gătorilor domnești sau dreptmărturito-
Biserica ortodoxă a susținut în permanență puterea laică în per­ rilor creștini.”
soana domnilor țării. La rîndul său, statul vedea în biserică principa­ Monumente istorice bisericești din
lul suport moral al existenței sale. Domnia, fiind convinsă că biserica Mitropolia Moldovei și Sucevei,
poate exercita asupra poporului doar o influență benefică, o susți­ Iași, 1974
nea cu mijloace necesare pentru realizarea misiunii sale. Ca și în □ Enumera cele mai importante edi­
Bizanț, domnii români se considerau protectorii bisericii, acordîndu-i ficii religioase ctitorite de domnii
permanent sprijin, fie moral, fie material. Ei erau cei mai de seamă români.

147

Miron Barnovschi Movilă, domnul
Țării Moldovei (1626-1629; 1633).
Tablou votiv
„Era la hirea sa Barnovschi Vodă foar­
te trufaș și la portul hainelor mîndru,
iară la inimă foarte direptu și nelacom și
blîndu. Mănăstiri și beserici cîte au fa-
cutu, așea în scurtă vreme, nice unu
domnu n-au facutu. Făcut-au alți domni
și mai multe, iară cu mai îndelungate
vremi, în 40 de ai (ani - n.n.) alții în 20
de ani, iară elu în trei ani. Mănăstirea în
oraș aicea, ce să dzice Svinta Mariia, și
Hangul la munte, și Dragomima lingă
Suceava au fîrșit și au urdzit și Bîmova
prenumele său, sub dealul Pietrăria lin­
gă Iași și au istovitu și beserica acea
mare în Liov, în tîrgu, unde este și chi­
pul lui scris.”
Miron Costin,
Letopisețul Țării Moldovei
□ Găsește informații suplimentare
despre mănăstirile și bisericile con­
struite de Miron Barnovschi.
„Mitropolitului Moldovei i se arată
în Biserica Răsăritului o cinste cu to­
tul deosebită, care nu se arată altora.
El nu poartă ce e drept, numele de pa­
triarh, dar nici nu ascultă de vreunul,
căci cu toate că este uns de patriarhul
de la Țarigrad, totuși nu poate fi așe­
zat sau scos din scaun de către acesta,
nici nu trebuie să aștepte ca toți cei­
lalți mitropoliți ai Bisericii celei mai mari
tarigrădene.” T-. .„ . „ „
’ ° Uimitrie Lantemir,
Descrierea Moldovei
► Meditează asupra gradului sporit de
autocefalie a bisericii ortodoxe din
Moldova.
148
ctitori de mănăstiri și biserici, pe care le înzestrau cu toate cele
necesare, le scuteau de o seamă de impozite, le acordau felurite
proprietăți și privilegii.
Fiecare domn s-a străduit să aibă lîngă sine, în capitală, pe mi­
tropolitul țării, de aceea, de obicei, reședințele mitropoliților români
erau în vecinătatea celor ale domnilor. Tradiția de a-l avea pe ierar­
hul țării în preajma curții domnești este legată de statutul episcopu­
lui (mitropolitului) în statul bizantin și de drepturile și obligațiunile
acestuia în viața bisericească și în cea de stat.
Mitropolitul era considerat capul bisericii și a doua persoană în stat,
după domn. Lui i se acorda dreptul de a hirotoni episcopi, de comun
acord cu domnul, în prezența cel puțin a unui episcop. Mitropolitul îm­
preună cu episcopii alcătuiau sinodul bisericii țării, care promulga legi
bisericești, a căror respectare era urmărită de către mitropolit.
înaltul ierarh ortodox era primul sfetnic al domnului. El oficia în
catedrala mitropolitană ceremonia de „ungere cu mir” a domnului
nou-ales, botezul, cununia, înmormîntarea membrilor familiei domni­
toare. Mitropolitul urma orientarea politică a domnului care îl urcase
în scaun, iar cînd domnul era detronat sau era nevoit să părăsească
țara, împreună cu cîțiva boieri conducea treburile țării.
în Evul Mediu, în Țările Române religia creștină ortodoxă era
religie de stat, de aceea ea domina în raport cu celelalte confesiuni.
Totodată, biserica ortodoxă și-a dobîndit un statut de independen­
ță, devenind autonomă. Deși domnul era atotstăpînitor, în treburile
interne, bisericești se consulta cu mitropolitul. în cazuri excepționa­
le, sinodul putea corecta o hotărîre nechibzuită a domnului. La rîn-
dul său, acesta mustra ierarhii atunci cînd ei comiteau greșeli. Ast­
fel, statul și biserica, prin reprezentanții lor, se sprijineau reciproc.
„Autocefalia” bisericilor ortodoxe
din Țara Românească și Moldova
Bisericile ortodoxe din Țara Românească și Moldova din momentul
organizării lor, dar mai ales după căderea'Constantinopolului (1453),
s-au bucurat de un statut echivalent cu cel al autocefaliei, neîngăduind
nici un amestec jurisdicțional al vreunei ierarhii ecleziastice din afară.
Prin organizarea eparhiilor sufragane și formarea sinodului țării,
constituit din mitropolit și 2-3 episcopi, mitropoliile Moldovei și Țării
Românești și-au definit organele proprii de conducere. Alegerea epis-
copilor, inclusiv a întîistătătorilor, de către soborul local de clerici și
învestirea lor de către domn (de către puterea laică) erau prerogati­
vele unei biserici autocefale. Patriarhia ecumenică din Constantino-
pol doar binecuvînta acest act. Mitropoliții Moldovei și Țării Româ­
nești pomeneau la slujbe pe patriarhul ecumenic, fără a tolera ames­
tecul acestuia în treburile interne ale bisericii lor.
Deși bisericile din Țara Românească și din Moldova au cunoscut
în Evul Mediu o dezvoltare și o organizare asemănătoare, totuși bi­
serica din Moldova s-a bucurat de o independență sau de autocefa­
lie mai largă față de Patriarhia ecumenică. Gradul de autocefalie al
bisericii din Moldova este exprimat explicit în Pravila cea mare sau
îndreptarea legii de la Tîrgoviște din 1652, în care se relevă că
„nice Ohrideanilor (patriarhiei din Ohrida - n.n.) se pleacă, nice ◄ Urmărește în text organizarea bise­
Țarigrădeanului” (patriarhului de Constantinopol - n.n.). în lucrarea ricească a Țărilor Române.
Descrierea Moldovei Dimitrie Cantemir menționează că mitropolitul
Moldovei „nici nu este supus vreunuia dintre patriarhi”.
Biserica din Țările Române a îndeplinit rolul de instituție educati­
vă și a exercitat permanent asupra credincioșilor săi puterea învăță-
torească, sacramentală și jurisdicțională, atribute caracteristice unei
biserici autocefale.
în privința îndeplinirii rolului de instituție instructivă, de menționat
faptul că bisericile românești au păstrat în continuu unitatea dog­
matică, canonică și de cult cu celelalte biserici ortodoxe, au alcătuit
și tipărit cărți cu conținut doctrinar (catehisme, mărturisiri etc.), atît
pentru credincioșii români, cît și pentru cei de alte neamuri, au ve­
gheat respectarea ortodoxiei în Transilvania, au organizat propriul
învățămînt teologic.
Bisericile ortodoxe din Țările Române au canonizat de sine stă­
tător sfinții (loan cel Nou de la Suceava, Nicodim de la Tismana etc.),
au introdus limba națională în cult și elemente locale în arhitectură,
pictură și în muzica bisericească.
Referitor la exercitarea puterii jurisdicționale, bisericile românești Ctitorii mănăstirii Zografu
au fost cîrmuite aproape permanent de ierarhi (mitropoliți și episcopi) de la Sf. Munte Athos: voievozii
români. Ele și-au înființat scaunele episcopale, au stabilit legile de con­ Moldovei - Ștefan cel Mare și Sfint,
ducere și de organizare în sobor, au păstrat, de-a lungul secolelor, Alexandru Lăpușneanu și Vasile Lupu.
Tablou votiv
relații cu toate bisericile ortodoxe, i-au judecat pe ierarhi.
Bisericile ortodoxe din Moldova și Țara Românească și-au exer­ „ Mănăstiri mari, conduse de un arhi­
citat jurisdicția asupra credincioșilor din întregul spațiu controlat de mandrit (Moldova - n.n.), are numai
puterea politică centrală. Mai mult decît atît, ele și-au impus autori­ patru de toate, însă mai mici, cu un egu­
tatea și asupra diasporei (biserica din Țara Românească asupra men în frunte, numără mai mult de două
ortodocșilor din Transilvania, iar biserica din Moldova - a credincio­ sute, și pe lîngă acestea cam tot atîtea
șilor ortodocși din Lvov). metocuri, care în diferite locuri ascultă
de mănăstirile ce le-au în preajmă. Ele
Așadar, în Evul Mediu bisericile din Țările Române s-au bucurat
se împart în închinate și neînchinate,
de o largă independență sau de autocefalie față de Patriarhia ecu­ sau libere, mănăstirile închinate sînt de­
menică, deși n-a existat un act oficial de recunoaștere a lor pînă în dicate ori Ierusalimului, ori Muntelui Si-
secolul al XlX-lea. nai, ori Sfintului Munte.”
Dimitrie Cantemir,
Descrierea Moldovei
AUTOEVALUARE

► Selectează argumente ce demonstrează autocefalia bi­ ICȚIONAR

sericii ortodoxe din Moldova și Țara Românească.
► Arată de ce era motivată colaborarea dintre biserică și stat.
► Apreciază influența bisericii asupra evoluției culturale a
Țărilor
f Române.
► Alcătuiește o schemă a organizării bisericești a Țărilor
Române.
► Meditează asupra semnificației daniilor către mănăstiri­
le și bisericile ortodoxe din afară.
► Elaborează un eseu cu tema: „Cooperarea dintre pute­
rea politică și biserică”.
Autocefalie - conducere de sine
stătătoare a unei biserici ortodoxe
naționale.
Patriarhie - organizație biseri­
cească ortodoxă autocefală, condu­
să de un patriarh; forma superioară
de organizare administrativă în Bi­
serica Ortodoxă.
Mitropolie - instituție administra­
tivă a bisericii ortodoxe, situată în­
tre patriarhie și episcopie.
Episcopie - teritoriu asupra căruia
se extinde autoritatea unui episcop.
 Activitatea ctitoricească
în societatea medievală
românească
Prin termenul ctitor, izvoarele scrise
medievale desemnează persoana de re­
ligie ortodoxă care contribuie materiali­
cește - total sau parțial - la întemeierea
(fondarea) și restaurarea unui locaș de
cult (de regulă, biserică sau mănăstire),
precum și la înzestrarea și asigurarea
lui cu toate cele necesare activității.

► Analizînd tabloul votiv alăturat, de­

termină cercul de persoane din fa­
milia domnească care erau onora­
te cu titlu de ctitor al sfîntului locaș.
Tablou votiv de la
Biserica mănăstirii Sucevița, ctitorie a Movileștilor

Dreptul de ctitor
în virtutea locului pe care îl ocupa pe scara ierarhică a societății,
nobilimea și-a exercitat patronajul asupra Bisericii, care era institu­
ția spirituală supremă a societății medievale. Niciodată mai mult ca
în Evul Mediu oamenii nu și-au închipuit prezența divinității pe pă-
mînt. Tot ce era frumos, era închinat divinității. Casele modeste ale
nobililor (boierilor) și locuințele sărăcăcioase ale țăranilor contrastau
cu bisericile luxoase și mănăstirile splendide, concepute drept ca.se
ale Domnului lisus Hristos pe pămînt.
Locașurile sfinte în mentalitatea medievală erau privite ca punți de
trecere de la viața pămîntească, vremelnică, păcătoasă spre cea veș­
nică. Creștinii pioși construiau biserici și mănăstiri, pe care le dotau
cu toate cele necesare pentru oficierea serviciului divin și întreține­
rea clericilor slujitori. Biserica, apreciind sentimentele ce îi determi­
nau pe creștini la asemenea acte, le-a acordat anumite privilegii, ei
fiind supuși și unor obligații în viața bisericească și onorați, totodată,
cu calitatea de ctitor.
Calitatea de ctitor nu era un monopol nici al suveranului (dom­
nului) și nici al clasei nobiliare. Prin contribuție materială (zidirea
pe moșia sa ori a altora a unui edificiu de cult, întreținerea și în­
zestrarea lui), ea putea fi dobîndită de orice persoană de credință
Despina Doamna oferind
domnului Neagoe Basarab ortodoxă.
daruri pentru construirea mănăstirii Inițiativa ctitoricească putea să vină atît din partea deținătorilor
de la Curtea de Argeș de funcții înalte în stat (domn, boieri dregători etc.), cît și din cea a

150
autorităților bisericești (mitropolit, episcopi și egumeni) și a persoa­
nelor particulare.
Beneficiarii actelor de ctitorie (mitropolitul, episcopii, egumenii
etc.) nu aveau dreptul de a vinde și de a înstrăina averile (satele,
moșiile, obiectele de cult etc.) dăruite de ctitori. Toate daniile făcute
unui așezămînt de cult erau consemnate printr-un act, deseori con­
firmat în cancelaria domnească și legalizat de domn. Actul oficial de
donație adeverea, totodată, și calitatea de ctitor a donatorului.

Activitatea ctitoricească a domnilor

La început, inițiativa de ctitorie a locașurilor sfinte venea din par­
tea domniei. Domnii, în afară de celelalte obligațiuni, purtau respon­
sabilitate pentru viața spirituală și culturală a supușilor lor. Ei consi­
derau că înființarea, înzestrarea și protejarea fundațiilor de cult fac
parte din obligațiunile lor firești. De aceea în istoria Țărilor Române
rar domn care să nu fi întemeiat personal cel puțin un așezămînt de
cult. Activitatea ctitoricească a domniei se explică și prin deținerea
de către aceasta a mijloacelor materiale și financiare. Biserica mănăstirii Sucevița,
în activitatea ctitoricească primii domni s-au călăuzit de exemplul ctitorie a Movileștilor
împăraților și principilor creștini, mai ales al celor bizantini. Ei consi­
derau drept datorie a lor continuarea unei vechi tradiții, conform
căreia suveranii trebuiau să ridice și să înzestreze fundații de cult,
ca în țara în care domnesc cinstirea lui Dumnezeu să fie precum în
vechile împărății.
Domnul, ajuns la suprema demnitate în stat din grația divină („din
mila lui Dumnezeu", după cum consemnează actele oficiale), se sim­
țea dator și, totodată, obligat de situația sa socială, să poarte grijă lui „... în anul 6984 (1476), iar al domniei
Dumnezeu, să-și exprime atașamentul și sentimentul de mulțumire mele al douăzecelea curgător, s-a ridi­
cat Mehmed împăratul turcesc, cu toa­
față de el prin cinstirea și susținerea bisericii, pe care a întemeiat-o.
te puterile lui răsăritene; încă a venit cu
Invocarea grației divine este redată în tabloul votiv, în care domnul, el și Basarab voievodul, numit Laiotă,
ctitor, împreună cu întreaga familie, închină lui lisus Hristos ctitoria sa. cu toată Țara Basarabească. Au venit
Primele biserici și mănăstiri înălțate după întemeierea statului me­ să prade și să cucerească Țara Moldo­
dieval Moldova sînt ctitorii domnești: voievodul Bogdan (1365-1367) vei. Au ajuns pînă aici, la locul numit
este considerat ctitorul bisericii Sf. Nicolae din Rădăuți, unde își dorm Pîrîul Alb, iar noi, Ștefan voievod, și cu
somnul de veci primii voievozi ai Moldovei; Petru I Mușatin (1376- fiul nostru Alexandru am ieșit înaintea
lor și am făcut aici război mare, în luna
1392) a ctitorit vestita mănăstire Neamț; Alexandru cel Bun (1399-
iulie în 25 zile. Și cu voia lui Dumnezeu
1432) - mănăstirile Bistrița, Moldovița, Sf. Nicolae din Poiana Șiretu­ au fost biruiți creștinii de păgîni și au
lui, numită mai tîrziu Probota, Căpriana, Vărzărești ș.a. în secolul al căzut acolo mulțime mare din ostașii
XVI-lea se evidențiază activitatea ctitoricească a lui Petru Rareș (1527- Moldovei. Atunci au lovit și tătarii din
1538; 1541-1546) și cea a lui Alexandru Lăpușneanu (1551-1561; partea aceea.
1564-1568), care a ctitorit mănăstirea Slatina, una dintre cele mai im­ Pentru aceasta eu, Ștefan voievod,
punătoare în arhitectura religioasă. Spre sfîrșitul secolului al XVI-lea, am hotărît să înalț această biserică cu
hramul arhistrategului Mihail. întru ruga
domnul Petru Șchiopul (1574-1579 și 1582-1591) a ctitorit mănăsti­
sa și a Doamnei sale Maria și a fiilor săi
rea Galata din lași. Cel mai de seamă ctitor de locașuri sfinte în Alexandru și Bogdan și pentru aminti­
secolul al XVI-lea a fost Neagoe Basarab, domnul Țării Românești rea și pomenirea drept credincioșilor
(1612-1621). între ctitoriile sale se numără mănăstirea de la Argeș, creștini, care au căzut aice.”
cel mai somptuos edificiu de cult din epoca postbizantină. în Mol­ Pisania bisericii cu hramul
dova o bogată activitate ctitoricească a desfășurat Miron Barnovschi Sf. Arhanghel Mihail din Războieni
(1626-1629; 1633). □ Determină imboldul ctitoriei de că­
Nici unul dintre domnii Moldovei n-a înălțat atîtea locașuri de rugă­ tre Ștefan cel Mare a bisericii din
ciune ca Ștefan cel Mare. După fiecare luptă el ridica o biserică sau o Războieni.

151

Petru Rareș cu familia sa (1537).
Tablou votiv de la biserica
mănăstirii Moldovița
„[1541] lara dacă să întoarce Pătru
Vodă de la Țara Ungurească, într-aceia
laudă au sfîrșit mănăstirea Pobrata, ca-
rea era zidită de dînsul și o au sfințit.
Așijderea și mănăstirea Rîșca au înce­
put. Din Dobrovățul încă au săvîrșitu,
de la Căpriana mănăstirea au lucrat, încă
și alte lucruri bune să află făcute de dîn­
sul, cumu-i la mitropolia de Roman și la
mitropolia de Suceava și la mănăstirea
de Bistrița și biserici de piatră în Hîrlău
și în Bae și încă alte lucruri bune multe
să află în țară de dînsul tăcute. Cu ade­
vărat era ficior lui Ștefan Vodă celui
Bun, că intru tot simăna tătîne-său...”
Grigore Ureche,
Letopisețul Țării Moldovei
□ Explică ce scop urmărea Petru
Rareș prin grija manifestată față de
ctitoriile predecesorilor săi.
Marele logofăt Toader Bubuiog.
Fragment din tabloul votiv
de la biserica Humor
152
mănăstire. Putna, Neamț, Bistrița, Voroneț, Tazlău, Dobrovăț sînt doar
cîteva dintre locașurile de cult la construcția cărora domnul a contribuit
substanțial. Materialul documentar denotă faptul că Ștefan cel Mare a
ctitorit peste 20 de mănăstiri și biserici.
La baza actului ctitoricesc se afla motivul religios. într-o societate în
care valorile și morala creștină dominau viața spirituală, actul ctitoricesc
se înscrie ca o parte componentă a ideologiei societății medievale. El se
prezintă, de asemenea, și ca un gest de gratitudine față de divinitate
pentru biruințele în luptele cu păgînii.
După victoria moldovenilor asupra otomanilor în bătălia de la Podul
înalt (10 ianuarie 1475), în Vaslui a fost zidită biserica Sf. loan Boteză­
torul, după biruința în lupta de la Cătlăbuga (noiembrie 1485) -
biserica Sf. Nicolae. Tradiția istorică consemnează zidirea mănăstirii Vo­
roneț (1488) pe locul uneia mai vechi din lemn, unde ar fi trăit Daniil
Sihastrul, căruia domnul, după bătălia de la Pîrîul Alb (iulie 1476), i-a
solicitat părerea cum să procedeze, acesta sfătuindu-l să nu închine
țara la turci, că „războiul este al lui”. Obținînd victorie asupra otomanilor,
Ștefan Vodă „s-au apucat de au făcut mănăstirea Voroneț”. în 1487, el
construiește biserica de la Bădeuți-Milișăuți întru comemorarea victoriei
strălucite de la Rîmnic (8 iulie 1481). Deși la Valea Albă-Războieni oas­
tea moldovenească a suferit înfrîngere, domnul Moldovei, ca un bun și
adevărat creștin, ridică pe cîmpul de luptă, „unde au fost biruiți creștinii
de păgîni”, o biserică a cărei pisanie consemnează respectul și pomeni­
rea acelei „mulțimi mari din ostașii Moldovei” care au căzut acolo.
Activitatea ctitoricească a domnilor a fost determinată și de nece­
sitatea afirmării legitimității lor pe tronul țării și a evidențierii faptului că
descind din os domnesc. în actele de ctitorie se subliniază insistent
cinstirea „sfîntrăposaților domni de mai înainte”. Motivația cinstirii dom­
nilor predecesori și a afirmării descendenței lor domnești stă la baza
activității ctitoricești a lui Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546). Si­
tuația lui de fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare, ajuns pe tronul țării,
necesita un efort aparte. Prin activitatea sa de ctitor i-a impresionat
cu adevărat pe contemporani. După scurgerea a circa un secol de la
domnie, cronicarul Grigore Ureche avea să consemneze „lucrul său“
la unele locașuri de cult construite încă de Alexandru cel Bun și Ște­
fan cel Mare, „bunelul și tatăl său”.
Ctitorii boierești
Concomitent cu ctitoriile domnești, la început foarte rar, iar apoi
din ce în ce mai frecvent, apar fundații boierești. Cea mai veche și
mai importantă dintre ele, în Moldova, este mănăstirea Humor, cti­
torie a vornicului Cană, care datează de la începutul secolului al
XV-lea. Ion Tăutu, marele logofăt al lui Ștefan cel Mare, zidește, în­
tre anii 1494 și 1497, biserica din Bălinești. în anul 1502 pîrcălabul
(portarul) Sucevei, Luca Arbore, ctitorește biserica din satul Solea
cu hramul Tăierii capului Sf. loan Botezătorul.
în secolul al XVI-lea numărul ctitoriilor boierești sporește, dovadă
a rolului crescînd al marilor feudali în viața politică, social-economi-
că și bisericească a țării. în 1522, marele logofăt Gavriil Trotușan
ctitorește în satul Părhăuți, așezat pe malurile Solonețului, biserica
cu hramul Tuturor Sfinților.
ar Cea mai însemnată ctitorie boierească din secolul al XVI-lea a
jit fost mănăstirea Humor, rezidită de către marele logofăt Toader Bu-
a buiog și soția sa Anastasia. Vistiernicul Mateiaș este ctitorul bisericii
din Horodniceni (Suceava) și al mănăstirii Golia din lași. Mănăstirea
în Balica din lași, zidită între anii 1583-1586, este opera hatmanului
sc Melentie Balica și a soției acestuia, Ana. Postelnicul Toader Moghilă
se (Movilă), fratele domnului leremia Movilă, ridică mănăstirea de la
ite Burdujeni, de lîngă Suceava. în anul 1602, Nestor Ureche, marele
vornic al Țării de Jos, și soția sa, Mitrofana (părinții cronicarului Gri-
Iul gore Ureche), au înălțat pe locul vechiului schit al lui Zosim mănăs­
:ă- tirea Secu. Biserica Humor, ctitorie a marelui
logofăt Toader Bubuiog
'o-
liil
Ctitorii ale fețelor bisericești
i-a Din secolul al XVI-lea o anumită activitate ctitoricească desfă­
ne șoară și unele fețe bisericești, dovadă a creșterii ponderii rolului
or, Bisericii în viața politică și culturală a țării, leremia, fostul vistiernic al
el lui Ștefan cel Mare și al urmașilor lui, călugărit sub numele Evloghie,
iei în anii 1527-1528 a ctitorit mănăstirea Sălăjani (Suceava), pe care
is- a închinat-o mănăstirii Moldovița. Episcopul de Roman, Macarie, is­
Și toriograful oficial aj lui Petru Rareș, a fost „ziditorul și începătorul”
inii mănăstirii Rîșca. în anul 1586. episcopul de Rădăuți, Gheorghe, a
ni- început edificarea mănăstirii Sucevița. în anii următori, ajuns mitro­
polit al Moldovei, împreună cu frații săi, mai ales cu leremia Movilă,
:e- care a ocupat scaunul domnesc în Moldova, desăvîrșește construc­
că ția mănăstirii, împodobind cu picturi exteriorul și interiorul ei, așe-
snt zînd locașul sfînt în fruntea capodoperelor artei medievale româ­
rn- nești. La începutul secolului al XVII-lea, mitropolitul Moldovei Anas­ Mănăstirea Dragomirna, ctitorie
za tasie Crimca a ridicat mănăstirea Dragomirna. a mitropolitului Anastasie Crimca
Si­
rii,
lat
la
iu“
te- AUTOEVALUARE 1CȚIONAR

► Găsește cel puțin cîte două asemănări și deosebiri între Mănăstire - instituție religioasă
cuprinzînd cel puțin o biserică și mai
mobilul ctitoricesc al domnului și al boierilor dregători. multe chilii, unde trăiesc, potrivit unor
?oi ► Alcătuiește un registru al locașurilor de cult ctitorite de reguli de viață austere și izolați de
1 Și lume, călugări sau călugărițe.
către Ștefan cel Mare și Sfînt, Petru Rareș etc.
:ti- Biserică - clădire destinată oficie­
► Demonstrează că activitatea ctitoricească a fost o prero­ rii unui cult creștin.
al Pisanie - inscripție sculptată (în
în- gativă a domniei.
piatră, metal etc.) la intrarea într-o
oul ► Află anul întemeierii bisericii (mănăstirii) din localitatea biserică, cuprinzînd o invocație reli­
Ica natală sau nvecinată. Cine au fost ctitorii acestor loca­ gioasă, numele ctitorului, motivarea
zidirii și alte date asupra monumen­
șuri de cult? tului respectiv.
idă
mi- ► Cum crezi acte de ctitorie au loc și în societatea noas­
;an tră? Argumentează răspunsul.
 Manifestări ale Renașterii
și Reformei în spațiul românesc
® 40^"' ~ ~
► Meditează asupra rolului persona­
lităților din imaginile alăturate în
răspîndirea Renașterii și Reformei
în spațiul românesc.
Pagină din învățăturile
lui Neagoe Basarab către fiul său
Theodosie, versiune originală
► Explică noțiunea de umanism.
154
Erasm din Rotterdam (1469-1536), Jean Calvin (1509-1564),
cel mai de seamă reprezentant al promotor de vază al Reformei
Renașterii în Europa
Pătrunderea influentelor renascentiste în mediul
cultural românesc
Renașterea sau umanismul a apărut în mediul cărturăresc din Eu­
ropa Occidentală în secolele XIV-XV, în perioada de trecere la socie­
tatea modernă, de creare a statelor naționale. Pe plan social, expo­
nentul ideologiei umaniste este burghezia în proces de formare.
Umanismul reprezintă o doctrină antropocentrică opusă doctri­
nei teocentrice, ce dominase lumea medievală. Prin cultul față de
om, umanismul afirmă plenipotența rațiunii și prin aceasta contestă
tutela religiei asupra culturii, în general, și a științei, în special. Cre­
ație a culturii moderne, umanismul este o manifestare specifică spi­
ritului european prin cultul pentru persoana umană. Artiștii încep
să-și semneze operele, științele se eliberează de sub influența dog­
mei teologice, scriitorii cîntă natura: totul în ordinea culturii evoluea­
ză spre hedonism spiritual. Prin umanism se realizează trecerea de
la omul ascet, mistic și plin de eresuri, la omul real, rațional, care
iubește natura și viața.
Umanismul, ca un mod de gîndire și de acțiune a individului,
cultivă frumusețea și adevărul. Această nouă viziune asupra omu­
lui și a vieții s-a manifestat într-o formă specifică și în mediul româ­
nesc. La români, umanismul a înlocuit treptat formele culturii sla-
vo-bizantine, închistate în tiparele sale arhaice și anacronice. După
secole de dominație a limbii slavone, limba română este din ce în
ce mai mult utilizată în cancelaria domnească, în traduceri, apoi în
biserică, școli etc.
 în spațiul românesc umanismul s-a manifestat cu o oarecare întîr-
ziere, la început în Transilvania, în secolul al XVI-lea, prin intermediul
Reformei, iar apoi în Moldova și Țara Românească. în Țara Româ­
nească și Moldova umanismul s-a afirmat plenar. Umanismul româ­
nesc a păstrat, în esență, orientarea generală a Occidentului euro­
pean: toate inițiativele vizau emanciparea spirituală a ființei umane.
Spre deosebire de țările în care umanismul fusese promovat de
tînăra clasă a burgheziei, în spațiul românesc exponenți și susțină­
tori ai acestui curent cultural au fost unii domni și unii mari boieri,
fapt explicabil prin situația social-politică a Țărilor Române și influ­
ența nefastă a expansionismului otoman, care era o frînă în calea
dezvoltării societății românești.
Printre primii umaniști români au fost Neagoe Basarab și Nico­
laus Olahus, care a corespondat cu Erasm din Rotterdam, unul din­
tre cei mai mari umaniști europeni. Lucrarea învățăturile lui Neagoe
Basarab către fiul său Theodosie se remarcă prin caracterul enci­
clopedic, iar enciclopedismul constituie una din trăsăturile definito­
rii ale ideologiei umaniste. în ea și-a găsit reflectare filozofia popo­ Nicolaus Olahus (1493-1568),
rului român, pentru care sînt specifice: toleranța, omenia, lipsa de renumit cărturar umanist român.
fanatism, prețuirea măsurii și a echilibrului. Opera lui Neagoe Basa­ Primul autor ce vorbește despre
originea romană și unitatea de
rab este, în egală măsură, un îndrumar pedagogic, religios și moral, limbă a poporului român
precum și un tratat de diplomație, de artă militară. învățăturile... ofe­ (lucrări: Hungaria, Chronicon)
reau un model al monarhului ideal, model care în cultura umanistă
română nu este unicul. Mai tîrziu, cărturarii de seamă, umaniști ro­
mâni, care s-au format în școlile latine și grecești, vor opta pentru
alte „portrete” spirituale ideale: Grigore Ureche va glorifica în Leto­
„Am avut și noi o epocă de Renaște­
pisețul Țării Moldovei figura lui Ștefan cel Mare, iar eruditul cronicar
re. Această Renaștere este, firește, mai
moldovean Miron Costin va aprecia în mod deosebit înțelepciunea puțin decît în alte țări... . Nu a fost o
domnilor. singură mare mișcare intelectuală în
în istoria și cultura Moldovei s-a remarcat prin marile sale aspira­ Apus la care, aducînd și noi o produc­
ții umaniste Despot Vodă (1561-1563), care a fost primul domn de ție literară oarecare, să nu ne fi integrat,
formație umanistă, cunoscător al Renașterii și al noilor curente reli­ între nevoile noastre și sub apăsarea pe
gioase. El s-a străduit să înlesnească implementarea noilor idei în care au suferit-o și de care trebuie să
ținem seama. Am mers pas cu pas dez­
spațiul românesc și-a îmbărbătat oștenii și supușii, amintindu-le că
voltarea generală a Europei, chiar în
se trag din romani. Urmărea să înființeze în Moldova „academii" după domeniul acesta al Renașterii, și anume
modelul celor europene. A încercat să creeze o bibliotecă asemănă­ în faza ei cea din urmă.”
toare celor din Italia, Germania, Polonia, să atragă în Moldova renu- Nicolae lorga
miți oameni de știință și umaniști. □ Stabilește, cum prezintă Nicolae
Umanismul românesc exprimă ideea originii romane a poporului lorga manifestarea Renașterii în
român, a unității și continuității poporului român. Geneza romanită­ Țările Române.
ții, despre care au discutat permanent Nicolaus Olahus, Grigore Ure­
che, Miron Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino și apoi Dimitrie
Cantemir, era un argument peremptoriu ce dădea dreptul la cuvînt
și la refuzul aservirii politice, impuse Țărilor Române în numele drep­
◄ în baza textului meditează de ce era
tului celui mai puternic. Umaniștii români promovau ideea dobîndirii importantă prezentarea chipului mo­
autonomiei și libertății fie doar spirituale, dacă cea politică era, deo­ narhului ideal în literatura română.
camdată, imposibilă.

Reforma în spațiul românesc

◄ Reflectează asupra deosebirii din­
Transformările de ordin economic, social și cultural care s-au pro­ tre Renașterea europeană și cea
dus în epoca Renașterii au afectat în mod direct poziția spirituală și din Țările Române.

155

Johanes Honterus,
editor și tipograf din cetatea
Brașovului
► Explică noțiunea Reformă. Aminteș-
te-ți, care aii fost cauzele apariției Re­
formei în Europa Occidentală.
► Argumentează de ce Reforma a afec­
tat mai mult Transilvania și mai puțin
Moldova și Țara Românească.
156
materială a bisericii. Constituirea și consolidarea statelor moderne
în Europa au favorizat formarea unor biserici naționale, care își afir­
mau tot mai mult independența față de Curia papală de la Roma.
Deși, din punct de vedere religios, spațiul locuit de români a fost de-a
lungul secolelor preponderent ortodox, Reforma s-a răsfrînt și asupra
vieții spirituale din Țările Române, în primul rînd din Transilvania.
în anul 1543 Dieta de la Cluj proclamă principiul libertății religioa­
se. La scurt timp după apariția Reformei lui Luther, ideile sale au
pătruns și în Transilvania, fiind aduse fie de negustorii sași, care
aveau legături cu marile centre comerciale și meșteșugărești din
Europa Centrală și Apuseană, fie de tinerii sași, care, reîntorcîn-
du-se de la studii din Germania, au propagat ideile lui Luther mai
ales în Sibiu și Brașov, principalele centre de răspîndire a luteranis-
mului în spațiul românesc. în 1544, prin hotărîrea reprezentanților
sașilor din Transilvania („Universitatea sășească”), adoptată la Me­
diaș, s-a impus noua doctrină la toți sașii transilvăneni. Dieta întru­
nită la Turda în 1550 a recunoscut luteranismul ca „religie (confes-
sio) receptă”. Cel mai de seamă propagator al doctrinei luterane în
spațiul românesc a fost Johanes Honterus (1498-1549) din Bra­
șov, care a răspîndit această învățătură atît prin editarea lucrărilor
lui Luther, în tipografia înființată de el, cît și prin întocmirea și tipări­
rea unor lucrări proprii.
în Transilvania s-a răspîndit calvinismul, mai ales, printre unguri,
îndeosebi, după sinodul de la Debrețin din 1567, care a aprobat
Confessio Helvetica a lui Henric Bullinger, ca o Confessio Hungari-
ca. în 1606 ea a fost recunoscută oficial. Centrul de răspîndire a
acestei doctrine era orașul Cluj. Cel mai de seamă propagator al ei
a fost Gaspar Heltai, un sas sibian maghiarizat, care a devenit pre­
dicator în Cluj. Întrucît a aderat la această confesiune însuși princi­
pele loan Sigismund, Dieta de la Aiud, din 1564, a recunoscut calvi­
nismul drept religie oficială. în consecință, principii maghiari din Tran­
silvania au încercat să-i atragă cu forța pe românii ortodocși la cal-
vinism, dar fără succes, presiunile lor fiind respinse de mitropoliții
llie Gorest (1640-1643) și Sava Brancovid (1656; 1662-1680). Ie­
rarhii, preoții și credincioșii români au rămas statornici în credința
strămoșească.
Din 1568 Dieta Transilvaniei, întrunită la Turda, a recunoscut ca
religie receptă unitarianismul, propovăduit printre unguri de Fran-
cisc David și de medicul Georgio Blaudrata.
Recunoașterea oficială a celor trei noi confesiuni protestante de
către autoritățile transilvănene a slăbit considerabil pozițiile bisericii
catolice. Totodată, calvinismul s-a impus ca o confesiune preponde­
rentă, în timp ce biserica ortodoxă din Transilvania, de care aparți­
nea majoritatea populației, a rămas în continuare în situația de re­
ligie tolerată.
Urmărind sporirea numărului adepților lor, confesiunile reformate
din Transilvania deschideau școli în limbile germană și maghiară,
editau manuale și cărți, contribuind astfel la dezvoltarea învățămîn-
tului și culturii laice. Renașterea în ansamblul ei a vestit apusul Evu­
lui Mediu, iar Reforma a deschis calea omenirii spre societatea mo­
dernă.
Studiu Âe ja^âțăturile lui Neagoe Basarab
către fiul său Theodosie”
Prir - âăUTf u '.eagoe Basarab către fiul său Theodosie,
scrise a "-l" ~z~ânească medievală a adus pe harta spi­
rituală = E.—zr- =er-as=ni una dintre cele mai reprezentative cărți
în istor = z -•r~ -sr zzză de domnul Țării Românești sau de vreun
cărtura- z r mBOas ss aoropiere, această capodoperă a literaturii
române ecsi șir de sfaturi („învățături”) pentru viitorul
succesor s —z~_ âr '»eagoe Basarab, fiind bolnav, nu le putea
oferi a_e z-ez’ ~_zr ~r—a unui testament, care, în esență, sintetiza
expe'e- ? : : - -3-=. religioasă și morală a întregii lumi româ­
nești =-.== ’ axe moderne.
în.-ăsiLr. - .1 Basarab sînt mai mult decît o „oglindă a
prindpeiur esc zrsr_e o veritabilă enciclopedie a identității ro-
mâneșz : : - - tz r zare putem recunoaște și regăsi ființa noas­
tră nsztzra«.
La negau sex _ _ a XVI-lea Țările Române, părăsite în lupta
lor a': : - zs zrz urnea europeană, sînt nevoite, pentru a
supra. - • eze o strategie în condițiile creșterii presiunii
otora-e E- ~ * z... zer~ftoriu al noii strategii îl constituie mobilizarea
Bise': Z- : e asigurarea continuității din „Turcocrație”, adi­ Neagoe Basarab și doamna Despina
că di- Gloria răsunătoare a faptelor de arme și cu copiii. Frescă din Biserica
presta zss -zmânească în prim-planul scenei politice din lui Neagoe de la Argeș
sud-esm za aproape două secole au fost înlocuite de
consr.- i . - ■ - -- a a edificii! bisericești, împodobite cu splendide □ Explică legătura dintre fenomenele
pictu- —_ ~- - :Zi"ă unor opere literare de valoare. Ctitoria de expuse în text și procesul extinderii
biser-z e admirabil realizate artistic, substituie confrun­ umanismului în spațiul românesc.
tarea ~ a- za <1 —oosibilă în noua conjunctură politică.
îr. r-“..-- = m ziz-_-se de un profund spirit umanist. Uciderea
omu j z.. jsurtă ș m-ă judecată este denunțată explicit ca o cri­
mă az z~ rara«. - ~ _mană, fiecare individ în parte, în concepția ICȚIONAR
autor.. _ r r : m isze un unicat sfințit prin jertfa lui Hristos. Prin
aserre'ee anucre zzmnul muntean se ridica mult mai sus decît
„urna-s . Antropocentrism - concepție fi­
lozofică, potrivit căreia omul ar fi cen­
trul și scopul universului.
Hedonism - concepție etică care
proclamă plăcerea, desfătarea drept
ALUARE binele suprem.
Reformă - mișcare social-politi-
că și religioasă cu caracter antica-
tolic și antifeudal, apărută în Euro­
► ----- •= lăsaturile distincte ale umanismului românesc.
pa Apuseană în sec. XV-XVI, care
► : : —a-——:ă importanța umanismului pentru dezvoltarea a susținut principiul mîntuirii prin cre­
mtacânintului. dință, secularizarea averilor clerului,
simplificarea ierarhiei și cultului ca­
► - —. :ează laicizarea culturii românești în secolul al tolic și introducerea limbilor naționale
r*-ea. în serviciile de cult.
Religie recepta - religie oficială
► -m~ _ umaniștilor în afirmarea conștiinței unității de acceptată în Transilvania.
m îromânilor. Renaștere - mișcare culturală
apărută la sfîrșitul sec. al XlV-lea în
► - ește un eseu cu tema: „Specificul umanismului
Italia; are ca model civilizația Anti­
chității.
 Interferențe culturale
în spațiul românesc medieval
► Reflectează ce impact a avut poziția
geografică a Țărilor Române asu­
pra evoluției culturii.
► Caracterizează factorii ce au influ­
ențat evoluția culturii românești în
Evul Mediu.
► Precizează domeniile în care influ­
ențele străine s-au manifestat mai
evident.
Biserica episcopală
Curtea de Argeș, ctitorie a domnului
Neagoe Basarab (1512-1521)
158
3
Harta Europei, începutul sec. al XVII-lea
Țările Române, în epoca medievală, au constituit linia de demarca­
ție dintre civilizația occidentală și cea orientală, prezentîndu-se ca o
zonă de interferență a lor. Perioadele îndelungate de ocupație străi­
nă au ținut românii în sfera de influență a civilizației oriental-bizantine,
iar scurtele perioade de independență și libertate politică au stimulat
dezvoltarea civilizației românești în sens occidental.
Situat la intersecția a două lumi, ce reprezintă tot atîtea stiluri de
cultură - occidental și oriental -, spațiul carpato-danubiano-pontic a
fost supus influențelor acestora.
De la întemeierea statelor medievale românești și pînă la căderea
Constantinopolului impactul civilizației bizantine asupra spațiului româ­
nesc este evident. Sub această influență cultura românească s-a dez­
voltat deja cu începere din secolul al XlV-lea, fiind tutelată de spiritul
ortodox. în etapa inițială de influență bizantină, formele prevalente de
manifestare a culturii românești au fost literatura religioasă și arta po­
pulară, animate de puternica forță creatoare a neamului românesc.
Concomitent, cultura românească a fost marcată și de influența
occidentală (europeană). Săpăturile arheologice de la Curtea de
Argeș, reședință a primilor voievozi munteni, ca și săpăturile de la
Baia și Suceava, cele dintîi capitale ale Moldovei, atestă că din punc­
tul de vedere al civilizației materiale, boierimea se afla mult mai aproa­
pe de Buda și Cracovia decît de Constantinopol.
 Conș* "X s. zzxv era des afirmată de Mușatini și Basarabi,
care soco:ee_ s s z ~ _ :e de ei drept parte a lumii europene.
MirceaceEe - :e Hunedoara, Ștefan cel Mare acționau în
numele az rri citeze europene, considerînd spațiul românesc
ca poartă a zxszrâtăzi
După zâzxxa Zz -saronopolului (1453) și instaurarea dominației
otomane - -x -s. a Ea-za-că, receptarea influenței bizantine asupra
spațiu L : -~x Țările Române au rămas singurele state
ortodoxe ' z-az-x xte z- sud-estul Europei. A început un proces pe
careNicoae Bizanț după Bizanț”, adică spiritul bizantin a
continua: să z-a~ sx :----- oștenirea culturală transmisă Țărilor Româ­
ne. P'": ----- zx _’-d tradiția imperială, pe care acum nimeni nu
o ma x- : s. a cns patronajul lor asupra lumii ortodoxe, aflate
altădată s.: . ■: : muală a Patriarhiei ecumenice și a autocratu­
lui biza~r Ztmi -r~â- exu conștienți de faptul că singurul mod de
rezistentă * xza : .xd ccmane islamice era sprijinirea ortodoxiei.
C„mx -- x : - ze-ere, spiritualitatea postbizantină au supra- Catedrala Evanghelică din Sibiu,
viețu: ‘-:ă x-zc e după căderea Constantinopolului, dezvoltîn- una dintre cele mai monumentale
du-se - x . ~ trese cu sprijinul material și moral al domnilor locașuri de cult gotice, sec. XIV-XV
Țării Rz_ax.:: s a 11 z zovei. Cărțile scrise sau imprimate în centre­
le tipocx*'ze - x? au cunoscut o vastă răspîndire în Balcani, în
Orierz_ -z x: г ș '' zeu. Numeroasele biserici și mănăstiri din acest
spațiu :•? : ■ zs: rnpodobite cu picturi murale, înzestrate cu ◄ Precizează influențele orientale și
bogate .es_ - - s txoderii liturgice, cu piese de argintărie liturgică, occidentale ce s-au manifestat în
icoane — ----- aceste opere de artă, lucrate de meșteri au­ învățămîntul românesc.
tohton x—eezză s az patrimoniul cultural românesc.
Că-.x’ zx: sxz iți cu traiul în Țările Române au contribuit la
preluaxa _nz xe~x'te de protocol, a unor costumații și obiceiuri
de pro x- -- t t za':~ă. Formelor exterioare respective li se adau­
gă infl_e_x : xzx manifestările spirituale de tot felul.
încă z - xzzx • -XIV Transilvania s-a aflat în circuitul spiri­
tual a E_rz ze Z zcmentale. în secolul al XVI-lea, spiritul occidental
în Trars i x —anifesta prin pătrunderea Reformei, care a ge­
nerat со-ax: 'X s sub aspect cultural.
în “ax -: -â'ească influența occidentală a pătruns prin sudul
Dună' z - x'-eza ș Paguza. Prin intermediul Serbiei, care a be­
nefic a: :. zrszs 'tă de roadele spiritului occidental și a realizat le-
gătux -‘x txza ș Europa Răsăriteană, la începutul secolului al
XVI-ea - “ax Românească se deschide prima tipografie. Prima
carte tz-ăma ' “ax Românească (Liturghierul, Tîrgoviște, 1508)
este ocex za _<zâx _ sîrb Macarie, care, în urma cuceririi otoma­
ne. s-a x* г--': - untenegru la curtea voievodului muntean Radu
cel Mare '-95-'5O8).
în ‘.'zhzz a ac''z_ european răzbate prin Polonia catolică, în ale
căre coez sz_ x studiau mulți fii de boieri moldoveni. în colegiile din
Bar i_-ze a sz_z a: ’.liron Costin), din Camenița (unde a studiat, pro-
babr Corsxrzr Mov ă) și Liov (unde a căpătat cunoștințe de carte
Grigore _ x: x s Movilă) instruirea se realiza în limba latină, prin
intermeo _ z.a x a spiritualitatea românească a fost racordată la cea
apusea'ă ' ~xz _ respectiv cărturarii din Moldova aveau convin­
gerea că ~ z z z x" ca și muntenii, sînt români, urmași ai coloniștilor
lui Tra an zax se mag de la Rîm. în același mediu a început să scrie Varșovia.
cu litex cz-e x-x românești logofătul Luca Stroici. Gravură din sec. al XVI-lea

159

Biserica Sf. Nicolae din Rădăuți -
ctitorie a lui Bogdan I, reconstruită
în piatră de Petru I Mușatin, unul
dintre cele mai vechi monumente de
arhitectură. In necropola bisericii se
află mormintele primilor domni ai
statului feudal Moldova: Bogdan I,
Lațcu, Roman I, Ștefan I ș.a.
ICȚIONAR
Civilizație - nivel de dezvoltare
materială și spirituală a societății
dintr-o epocă dată, a unui popor, a
unui stat etc.; totalitatea mijloacelor
cu ajutorul cărora omul se adaptea­
ză mediului (fizic și social), reușind
să-l supună și să-l transforme, să-l
organizeze și să se integreze. Tot
ceea ce aparține orizontului satisfa­
cerii nevoilor materiale, confortului și
securității, înseamnă civilizație.
Occidental - care ține de Apus,
mai ales de apusul Europei și de
America, care are caracteristicile vie-
; ții de acolo.
Oriental - care ține de Orient;
modul de viață cu moravurile orien-
ktale.
în colegiile iezuite fiii de boieri români au căpătat o solidă cultură
clasică și umanistă. Aici ei s-au familiarizat cu gramatica latină, isto­
ria universală, filozofia lui Aristotel, mitologia greco-latină, cu artele
liberale (gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, as­
tronomia și muzica) și nu în ultimul rînd cu teologia.
Astfel, pe toată durata Evului Mediu românii au oscilat între cele
două civilizații: europeană (occidentală) și orientală (bizantină).
Această dualitate era prezentă în manifestările spirituale ale epocii
medievale. Mulți boieri își trimiteau copiii să studieze la Cracovia,
Padova sau la Viena, iar de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, la Bucu­
rești, unde predau profesori aduși din școlile Apusului. în același
timp, populația țării continua să se roage în bisericile de la Voroneț,
Moldovița, Sucevița - splendide construcții din nordul Moldovei, in­
fluențate de arta bizantină - sau din alte centre mănăstirești: Cozia,
Curtea de Argeș etc.
Acestei contradicții de influențe i se adaugă alta, de natură lingvisti­
că. Cu începere din secolul al X-lea, limba de comunicare culturală,
bisericească, de cancelarie era slavona, care n-a oferit un cadru adecvat
de manifestare a creației culturale românești. Din secolul al XV-lea și
pînă în secolul al XVII-lea, cînd slavona este definitiv înlocuită cu limba
română (liturghia în limba română a fost introdusă în a doua jumătate
a secolului al XVII-lea), între cele două limbi a existat o permanentă
competiție, care se resimte în creațiile culturale ale vremii. în limba
slavonă s-au scris, după model bizantin, imnuri religioase, orații, rugă­
ciuni, vieți de sfinți, s-au copiat numeroase manuscrise, dar în viața de
toate zilele locuitorii vorbeau în limba română.
Creația culturală, în accepția care se dă astăzi acestui termen,
începe să se constituie odată cu învățăturile lui Neagoe Basarab
(1512-1521), cu remarcabilele scrieri istorice în limba română ale lui
Grigore Ureche, fiind continuată ulterior de Miron Costin, Constantin
Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Ion Neculce etc.
AUTOEVALUARE
► Compară influența occidentală și cea orientală asupra Ță­
rilor Române în baza următoarelor principii:
- sfera de influență;
- forma de manifestare.
► Interpretează fraza: „Pînă la instaurarea regimului fana­
riot românii au oscilat între două civilizații: una euro­
peană (occidentală) și alta orientală”.
► Determină, care influență a fost mai puternică - cea occi­
dentală sau cea orientală ? Argumentează-ți opinia.
► Scrie un eseu cu tema: „Influența spiritualității bizanti-
no-slave asupra românilor”.
► Demonstrează esența contradictorie a societății medie­
vale românești.
 • т

■a
3-
le -

5- Sinteză si evaluare
e

îll Spiritualitatea românească

a,
j- în Evul Mediu
Și
ț, ser 2.3 a dominat puternic toate sferele vieții, mai ales, politică și culturală. însăși
i- (X 22 ~i_ :oate fi concepută fără organizarea bisericească, instituția politică supre-
a, -- 2 - ~ind urmată obligatoriu de suprema instituție bisericească - mitropolia.
: - e-eș'j a fost consfințită în 1359, iar cea a Moldovei în 1401. Recunoașterea și
з ~з -32'arhia ecumenică din Constantinopol au generat integrarea culturii și
a, 233 celei bizantine, fără ca influențelor venite din Vest să li se bareze calea. în
st ă z-~ intermediul Transilvaniei și Ungariei, iar în Moldova prin cel al Transilvaniei
Și : eemente ale culturii occidentale, care, în combinații savante cu cele bizantine,
a _ autohton și duc la originale sinteze, ce definesc cultura medievală româ-
e -з focare ale culturii erau mănăstirile.
ă = ă cultura românească a înregistrat evidente performanțe, lansînd o întreagă
a ■ ъ *.=: remarcabile, care au adus o contribuție vădită la dezvoltarea culturii româ-
i- .z'z z з în această perioadă au fost puse temeliile culturii și spiritualității noastre,
e e in principalele direcții ale dezvoltării culturii românești în general. Evident,
2.3 și obligațiile economice ale Țărilor Române față de Poarta Otomană n-au
i, cfocate întru totul capacitățile creatoare ale poporului român. Oricum, în Evul
b ’З2х. a reușit să creeze multiple valori spirituale, care și-au avut continuitate în
ji să din epoca modernă și cea contemporană.
n

Ce șea» ccsar?
C 7 e : 22 zată asupra unui subiect, care se bazează pe mai multe documente bine pre-
zercsce s z;2'~e"-a:e minuțios.
E 2:: 2 2 2 . -. coșar va permite elevilor să-și aprofundeze cunoștințele referitor la un subiect,
să acj-ues "o cunoștințe.
Etapele de lucru:
* -3-3.-.-33 asupra principalelor compartimente
- 2 ■ 2.232c 2=:e fi tratat în diferite maniere. întocmirea unui plan îi va face pe elevi să-și
orc3*z3Z3 23-2323- 3 Planul inițial poate fi modificat pe parcurs.
2 *332-333 documentelor
Z'2;.-3- 33 222 ‘ sub formă scrisă (articole, cărți, interviuri, sondaje), de reprezentări grafice
(scr3-3 2-3-23 de material iconografic (desene, caricaturi, afișe, fotografii, tablouri) etc.
: _ 3 - - 2 33 2*? :ă a documentelor
E 3 -2.222 -eexamineze documentele, să studieze informațiile, să le compare pentru a evita
repefo* 3 2 :2 --adtcțiile.
- : 2. * 2 2 -33 informațiilor și alcătuirea unui plan definitiv
E= 2 -32 2-2,2- 23 elevii să revină la planul inițial, pe care îl vor modifica conform documentelor selectate.
Doc.-3-232 23 : 2>~cietează cu un mic comentariu personal.

161
 Explică legătura dintre răs-
evaluare pîndirea umanismului și dez­
voltarea învățămîntului.

ească Precizează organizarea și ie­

rarhizarea socială, demon-
strînd că, în esență, au fost
■ - ci culturală. însăși aceleași pentru toate Țările
ies. politică supțe- Române.
,ască. instituția ₽ mi«opolia-
iție^rRecunoaștereaS.
svelîn 140\onrarea culturi' Ș'
impietează spațiul punctat:
j generat mt 9 ze calea, 'n
colaus Olahus în lucrarea
in \/est să li s Țransilvan'et
Moldova pnn'c cețe bizantine,
krx“ roma: aliniază originea latină a po-
ului român.
Biserica Sf. Nicolae din Rădăuți -
ctitorie a lui Bogdan I, reconstruită
în piatră de Petru I Mușatin, unul ermină stilul arhitectural al
dintre cele mai vechi monumente de dltă la^Sii'tătii^’ ciului de cult de mai jos.
arhitectură. în necropola bisericii se ;tecuitur»5^enerai.e^"'u
află mormintele primilor domni ai
statului feudal Moldova: Bogdan I,
Lațcu, Roman I, Ștefan I ș.a. f3 fața de . oricum, m
osar cu genericul:
ale în spațiul românesc”;
dievală românească ”;
iască în Evul Mediu”;
firea tiparului în Țările
documente t»ne pm-
mal multe
’ICȚIONAR refentorl3P"subieCl'
jnoștlnțele
Civilizație - nivel de dezvoltare
materială și spirituală a societății
dintr-o epocă dată, a unui popor, a
unui stat etc.; totalitatea mijloacelor
cu ajutorul cărora omul se adaptea­
ză mediului (fizic și social), reușind
să-l supună și să-l transforme, să-l
organizeze și să se integreze. Tot
ceea ce aparține orizontului satisfa­
cerii nevoilor materiale, confortului și
securității, înseamnă civilizație.
Occidental - care ține de Apus,
mai ales de apusul Europei și de antelor selectate,
America, care are caracteristicile vie­ conform document
ții de acolo. difica
Oriental - care ține de Orient;
modul de viață cu moravurile orien­
tale. țhelică din Sibiu
161

160
 ’ /?
•( :
Civilizația medievală românească
Ezzz -- -■?: z . = = spațiul românesc a cuprins
segmaritaf omologie dintre secolul al Vlll-lea și
z z ului al XVII-lea și a durat
circa m inter®.
no= z z~. coces de etnogeneză a avut ca
-ez. z-r -: :. z zarea, în secolele VIII-IX, a po-
-zr-âr - ses: ul cuprins între Cîmpia Tisei,
. rdici și Macedonia.
- E z: _ soc etatea românească a cunos-
cu' asrezse te - ață politică, economică, șo­
ca a - : rasă și culturală, specifice modului
e.: z : - : : zare și funcționare a societății.
=z tic s-a produs evoluția de /a sat
= ; x s:~ mbat esențial statutul politico-
~ ~z- z' Române de la independență și
. J e 5-3-3 3 ia regimul de suzeranitate oto-
:: z zâ a evoluat în cadrul a două forma-
hs
:. - z z ze*e - Țara Românească, între Car-
și Dunăre, și Țara Moldovei, între
Cz~ r . și Nistru. Românii din spațiul in-
z::-z; : z-zanizați politic într-un voievodat,
s-z. z _ă în 1541, în componența Regatului
: =:-=-ească, apoi Țara Moldovei, s-a
z :: - - :z z zs .nea otomană, mereu în ascenden-
. zzxnan pentru Țările Române a de-
,z - • ZEcsec' de pregnant după cucerirea de că-
zz : z =' or balcanice și căderea Constan-
■ -:: . x53). în timp ce statele balcanice au
-'zs :--z :—ate în pașalîcuri, Țările Române
= -z. : -zz~z- pe întreaga durată a Evului Mediu,
- -\z : ;za ă, credința creștină și formele pro-
z- z-='e. Din 1541, după destrămarea Re-
zz . _ -: z - -z o viață statală proprie a cunoscut
s "z--e -z - a organizată în principat sub suze-
■ar Zr z z zmrrană.
Zz-z ::.ă oertăți românești”- Moldova și Țara
E.zr-<3ne=szâ - au constituit un element fundamen­
biu ta . zzc.oftarea poporului român. Românii tran­
Sinteză finală
silvăneni, deși lipsiți de libertăți politice, naționale și
confesionale, au contribuit în bună parte la dezvolta­
rea și consolidarea civilizației medievale românești.
Țările Române au constituit un obstacol impor­
tant în calea expansiunii otomane către centrul Eu­
ropei. Participînd la alianțele creștine, românii au
reușit, pentru o anumită perioadă, să blocheze
ofensiva otomană pe linia Dunării. Totodată, ele
au trebuit să se conformeze realităților, recunos-
cînd suzeranitatea protectoare a Porții Otomane,
căreia ulterior i s-a imprimat un caracter restrictiv.
Condițiile geografice, resursele naturale au sti­
mulat dezvoltarea diverselor activități economi­
ce. Ca și în toate statele medievale, economia Ță­
rilor Române a avut un caracter preponderent
agrar și era concentrată în mediul rural. Satul a
fost, de regulă, mai ales la sud și la est de Carpați,
punctul de plecare al orașului. în mediul urban, pe
lîngă ocupațiile agricole, se dezvoltau continuu
meșteșugurile și negoțul.
Pe parcurs s-a produs trecerea treptată de la
economia naturală la economia în care schimburi­
le capătă o importanță din ce în ce mai mare. Creș­
te rolul orașelor, care, pe lîngă rolul de centre ad­
ministrative, politice și religioase, devin factori im­
portanți în economia națională.
în pofida separatismului politic, statele medie­
vale românești au avut o viață economică comu­
nă, complementară, determinată de factorul uman
și de cel geografic. Comunitatea economică a Ță­
rilor Române în epoca medievală a constituit o tră­
sătură marcantă a dezvoltării lor istorice și s-a ma­
nifestat, cum plastic s-a exprimat Nicolae lorga:
„cînd în capul cărturarilor nu răsărise această idee,
în unitatea perfectă a vieții economice așternute
pe unitatea perfectă a vieții generale”.
Stînjenită de obligațiunile economice față de
Poarta Otomană, economia Țărilor Române s-a
menținut în orbita economiei europene ca element
de joncțiune între țările Europei și Orient.
163
 Societatea românească a cunoscut importante Argeș și a Mitropoliei Moldovei, în 1401, cu centrul
mutații și pe plan social, consolidîndu-se siste­ la Suceava a încheiat procesul de organizare bi­
mul ierarhiei sociale. sericească la români. în Transilvania centrul orto­
în Țara Românească și Moldova domnii, iar în dox se afla la Alba lulia. Condițiile istorice au de­
Transilvania principii, își exercitau dreptul de pro­ terminat faptul că românii, deși de origine romani­
prietate supremă asupra pămîntului (dominium că, au adoptat creștinismul după ritul bizantin (or­
eminens), confirmînd prin acte oficiale repartiția pă­ todox), fiind subordonați Patriarhiei ecumenice de
mîntului în folosința condiționată a boierilor, mă­ Constantinopol.
năstirilor, obștilor sătești. Relațiile de proprietate După schisma bisericească din 1054, cele două
funciară determinau statutul social al individului. biserici creștine, în rivalitate, și-au disputat supre­
Originare încă din mediul aristocratic al vechi­ mația asupra spațiului locuit de români. Ungaria,
lor obști sătești și formațiuni statale timpurii, boie­ devenită „regat apostolic”, cu rol misionar de ca­
rimea din Moldova și Țara Românească și nobili­ tolicizare a „păgînilor și schismaticilor”, a susținut
mea din Transilvania își completau mereu rînduri- biserica catolică din Transilvania. Majoritatea ro­
le pe seama conducătorilor de obști sătești (cnezi, mânilor au continuat să practice religia ortodoxă.
juzi, jupani), curtenilor, țăranilor liberi, oștenilor, Cultura a reprezentat unul dintre aspectele cele
care primise în dar de la domn sau voievod moșii mai importante ale civilizației românești medieva­
și sate pentru slujbă dreaptă și credincioasă. Pro­ le. Ea a avut o evoluție ascendentă, de la primele
prietățile de pămînt puteau fi dobîndite și prin în­ manifestări din secolele VII—VIII și pînă la apariția
rudire, moștenire sau cumpărare. Boierii și nobilii unor creații culturale originale în secolele XVI-XVII.
constituiau forța politică esențială, reprezentînd Cultura românească medievală - oglinda spiritua­
principalul sprijin al domnului. lă a societății românești sub aspectele politic, so­
Țărănimea liberă (răzeșii în Moldova și moșne­ cial, juridic și economic - a stat la temelia spiritua­
nii în Țara Românească), care avea obligațiuni nu­ lității românești din epocile ulterioare. Cetățile și
mai față de stat, deținea, de asemenea, în pro­ edificiile de cult, înălțate în Evul Mediu, răspîndesc
prietate deplină anumite suprafețe de pămînt. Ță­ și astăzi faima civilizației epocii.
ranii dependenți (iobagii în Transilvania, vecinii în Civilizația și cultura românească în epoca me­
Moldova și rumînii în Țara Românească), cu obli­ dievală nu au fost închise, izolate, periferice. Si­
gații în produse (dijmă), muncă (robotă) și bani tuată la încrucișare de culturi și civilizații, între
(cens) față de stat și stăpîn, erau privați de drep­ Orient și Occident, cultura românească a pre­
tul de proprietate, rezervîndu-li-se doar dreptul de luat și a trecut prin filiera proprie, prin viziunea
folosință a pămîntului. Robii, în număr mic, erau, și felul de contemplare și simțire specifice ei multe
majoritatea, de origine străină: țigani și tătari pri­ din valorile și realizările culturale ale popoarelor
zonieri de război. vecine. Faptul că cultura românească medieva­
Deși mai puțin numeroasă, populația orașelor și lă nu se situează totuși la cotele atinse de cultu­
tîrgurilor era alcătuită, în mare parte, din meșteșu­ ra din Europa Centrală și Apuseană se explică
gari și negustori. în orașe locuiau și alte categorii prin aceea că spațiul carpato-danubiano-pontic
sociale. Populația urbană era, de regulă, polietnică s-a aflat vreme îndelungată „în calea răutăților”,
și policonfesională, fapt ce influența, într-o măsură românii constituind un scut pentru alte popoare,
oarecare, și statutul social al unui sau altui grup. care, în asemenea condiții, au evoluat într-un
La momentul constituirii statelor medievale, ro­ ritm mult mai rapid.
mânii aveau deja o tradiție creștină populară și o Istoria medievală a românilor constituie o parte
organizare bisericească proprie. Episcopi creș­ componentă a istoriei europene atît prin alianțele
tini în spațiul locuit de români sînt semnalați încă militare (creștine) antiotomane, cît și prin legături­
din secolul al IV-lea. Viața bisericească, în special le stabilite cu monarhiile vecine. Schimburile eco­
după constituirea statelor medievale, a consem­ nomice și relațiile cultural-religioase au dat sub­
nat și ea progrese importante. Consacrarea, în stanță acestor raporturi ale românilor cu celelalte
1359, a Mitropoliei Țării Românești cu sediul la popoare europene.