UNIVERSITATEA BUCURESTI

Proiect Istoria Economiei

Economia României în epoca modernă 

Student: Niculae Valentin Lucian

Grupa: 105
Specializare:Administrarea Afacerilor
In istoria romanilor, epoca moderna debuteaza cu miscarea revolutionara condusa de Tudor
Vladimirescu din 1821 si se incheie odata cu faurirea statului national unitar roman in decembrie
1918. Procesul de modernizare a fost insa lent deoarece marii boieri - factori de decizie politica si
economica - promovau ideea ca Principatele nu se pot axa decit pe agricultura. Marii proprietari,
lipsiti de spirit economic modern, neposedand capital lichid, exploatau proprietatea agrara prin
intermediul taranilor clacasi, obtinind profit prin comercializarea cerealelor. Ca urmare a acestui
fenomen, agricultura a continuat sa fie ramura economica de baza in Principatele Romane si in
Transilvania.

Necesitatea unei productii sporite, generata de largirea continua a pietei moderne, de cererile
impuse de puterea suzerana (Turcia) in Principate, de cele ale armatei austriece in Transilvania, de
cererea acuta de bani pentru toate categoriile sociale, au avut drept consecinta extinderea
suprafetelor cultivabile, diversificarea culturilor, antrenarea in circuitul pietei a mosiilor si folosirea
tot mai puternica a taranilor in procesul de schimb. Transformarilor cantitative li se adauga
schimbari calitative, corespunzatoare sistemului juridic al proprietatii. Aparitia in agricultura Tarilor
Romane a agronomului, a geometrului, a administratorului si a veterinarului reliefeaza directii noi de
evolutie. Unii mosieri introduc procedee tehnice noi, utilizeaza sisteme moderne de control si
administrare, isi creaza utilaje proprii, valorifica industrial produsele agricole. Statul sprijinea ideea
de modernizare a agriculturii prin infiintarea Societatii de Agricultura, a invatamantului agronomic si
economic, a Comisiei Centrale de agronomie si economie rurala sau a Asociatiei economice ardelene.
Au luat fiinta fabrici de masini agricole la Iasi, Bucuresti si Cluj. Trimiterea de bursieri in strainatate,
organizarea fermelor model, cautarile teoretice si redirijarile practice - exprimate in activitatea lui Ion
Ionescu de la Brad - sunt semnificative in acest sens. Extinderea suprafetelor cultivate, dezvoltarea
agriculturii cu caracter comercial au generat totodata un spor considerabil al obligatiilor taranilor,
dincolo de prevederile oficiale prin intermediul invoielilor pentru prisoase. Preocupati de situatia
taranimii, conducatorii revolutiei din Tara Romaneasca de la 1848 au hotarit, prin articolul 13 din
Proclamatia de la Islaz, emanciparea si improprietarirea clacasilor prin despagubire. Dupa revolutie,
in 1848, autoritatile din Principate au elaborat noi legiuiri agrare (1851) care au fost aplicate din anul
urmator, prin care s-au reglementat raporturile dintre boieri si clacasi pina in 1864.

In Transilvania si in celelalte teritorii aflate sub administratie habsburgica, Revolutia de la 1848 a dus
la eliberarea iobagilor de obligatiile feudale fara despagubire: Patentele Imperiale din 1853-54 el
919f51j ibereaza de servitutile feudale si categoria de tarani dependenti a jelerilor, fiind rascumparat
prin bani lotul revenit in proprietatea fostilor iobagi si jeleri.

Astfel, in iunie 1848, la Cluj s-au hotarat urmatoarele lucruri legate de reforma din agricultura :

desfiintarea robotei si a institutiei dijmei, fostii iobagi devenind proprietari pe pamanturile avute in
folosinta la 1 ianuarie 1848 ;

reforma agrara se facea prin despagubirea de catre stat a mosierilor , urmand ca statul, prin
intermediul impozitelor, sa recupereze o parte din despagubirile platite.

In raport cu celelalte aspecte (dimensiuni) ale procesului dezvoltarii - cele demografica si agrara -
industria cunoaste o dezvoltare mai putin spectaculoasa. Industria avea nevoie de initiativa, capital,
materie prima, forta de munca libera, sprijin economic, stabilitate. Insa nici unul dintre aceste
atribute nu exista. Dominatia otomana in Principate, stapanirea habsburgica in Transilvania, Banat si
Bucovina, creau serioase bariere in calea dezvoltarii industriei. Pentru Principate, desfiintarea
monopolului economic otoman, stabilitatea politica dupa 1834 (dupa incheierea Regulamentului
Organic), dezvoltarea puternica a oraselor, a mestesugarilor si a comertului au creat conditii mai
favorabile dezvoltarii industriei in favoarea reluarii unor eforturi care aveau deja o indelungata
traditie in societatea romaneasca. Orasele, mai cu seama, cuprind un mare numar de mesteri cu un
profil tot mai diversificat. Adancirea diviziunii muncii, utilizarea muncii salariate reprezinta indicii cu
privire la dezvoltarea izvoarelor reale ale relatiilor capitaliste. Situatia este asemanatoare si in
Transilvania. Aici, insa, ca si in Banat, pe baza unei traditii mai indelungate, o dezvoltare particulara
o cunoaste mineritul. Prima masina cu aburi este introdusa pe domeniul minier al Zlatnei in 1838. In
1845 se introduc trei asemenea masini la Resita. Ca urmare a perfectionarii tehnice, productia de
aur, argint, fier si alte metale creste necontenit. Acest fapt favorizeaza dezvoltarea industriei
manufacturiere. In Banat si Transilvania se infiinteaza ateliere de fabricat unelte si masini agricole,
manufacturi in productia zaharului si a textilelor. In Moldova si Tara Romaneasca manufacturile
apartin boierilor si negustorilor. Existau manufacturi de postav sau tesaturi, de paste fainoase, de
sticla, de luminari, de unelte agricole. Cu toate acestea, industria manufacturiera s-a dezvoltat pe
scara redusa si nu a acoperit toate ramurile pentru a alcatui o baza si a crea o traditie de unde sa se
poata trece la industria masinista, de fabrica.

Inceputurile industriei de masa au fost timide si au aparut la mijlocul secolului al XIX-lea. La

Bucuresti si Iasi au functionat primele mori mecanice (1846, 1848). Au luat fiinta intreprinderi
apartinand industriei alcoolului si berii, cele de postav, chibrituri, lumanari, sticla, caramizi, silitra.

Schimbarile petrecute in statutul politico-juridic al Principatelor Romane la inceputul epocii moderne

au creat conditii favorabile in dezvoltarea pe scara larga a comertului intern si extern. Prin nivelul la
care se desfasoara, prin implicatiile multilaterale pe care le genereaza si prin consecintele adinci pe
care le determina, comertul se inscrie pe directia capitalista, accelerind procesul de dezvoltare
moderna a societatii romanesti. In Principate, negustorii si mesterii au continuat sa fie organizati in
bresle. In Transilvania, activitatea negustorilor romani a fost deosebit de intensa. Cuantumul
afacerilor derulate se desprinde si din faptul ca ei plateau taxe de 175 ori mai mari decit acelea la
care erau supusi negustorii sasi. Casele de comert ale fratilor Orghidan din Brasov si ale lui Hagi
Constantin Pop din Sibiu aveau stranse legaturi cu Principatele, cu Peninsula Balcanica si cu Europa
in general. Economiile complementare ale celor trei tari romanesti, nevoile acute ale schimbului au
intensificat procesul de constituire a pietei unice nationale. Desfiintarea vamii dintre Moldova si Tara
Romaneasca in 1848 este rezultatul acestui proces indelung pregatit.

In procesul de dezvoltare a pietii interne un rol important a revenit tirgurilor saptaminale, bilciurilor
si iarmaroacelor, care devin mai numeroase si reprezinta puternice pirghii de dezvoltare a relatiilor
noi capitaliste. Desfiintarea monopolului economic otoman a favorizat procesul integrarii
Principatelor in circuitul comertului european. Porturile dunarene Galati si Braila devin importante
centre comerciale. In 1836 Galatiul capata statut de porto-franco.

 Finantele si circulatia monetara reprezinta un alt sector important, care inregistreaza direct si
repede trebuintele de organizare moderna a societatii si care se cer adaptate pentru a crea un cadru
corespunzator dezvoltarii istorice. Regulamentul Organic a schimbat radical sistemul financiar,
modernizindu-l. in primul rand prin constituirea Bugetului de stat, care ingaduia o stricta evidenta a
veniturilor si a cheltuielilor. Pe baza recensamintelor organizate la 7 ani, au fost fixate impozitele
- capitatia, in suma de 30 de lei pe an. Negustorii si mesterii sunt si ei impusi la plata unei dari fixe,
numita patenta. Impozitele indirecte erau desfiintate. Bugetele includeau cu rigoare sumele datorate
Portii, sumele necesare functionarii aparatului administrativ, intretinerii spitalelor, a scolilor, operelor
de binefacere. Dependenta fata de Poarta, inexistenta unei monede proprii, circulatia unei
apreciabile cantitati de moneda straina, constituiau tot atatea obstacole in procesul de modernizare
a societatii romanesti.

1. E
c
o
n
o
m
i
a

R
o
m
a
n
i
e
i
 i
n
t
r
e

1
8
5
9

s
i

1
8
7
7
.

Intreaga istorie moderna a Romaniei se dezvolta sub semnul Revolutiei de la 1848. Perioada de
pina la 1878 este perioada revolutiei neintrerupte, in cuprinsul careia s-a constituit statul roman
modern, s-a infaptuit o uriasa opera reformatoare, de transformare a structurilor, s-a cucerit
independenta de stat. Tarile Romane si-au dobandit un nou statut juridic international, si-au
modificat regimul politic interior. Infaptuirile materiale nu au fost spectaculoase: societatea
romaneasca nu a avut nici acum ragazul pentru a-si desavirsi structurile moderne. Au fost create
doar conditiile favorabile, prin intermediul unei legislatii reformatoare extinse asupra tuturor
sectoarelor, care a inlaturat formele vechi, perimate.

Acumularile in domeniul agricol sporesc dupa 1848. Agricultura ramane in continuare sectorul
preponderent al economiei; in cuprinsul acesteia, in anul 1860, lucra 92% din populatia care se cifra
la 2.218.638 suflete. Productia creste si in legatura cu exportul rentabil pe pietele europene.
Arendasia practicata de o categorie specializata se extinde. Legarea tot mai deplina a mosiilor de
cerintele pietei isi gaseste expresia si in extinderea cresterii animalelor, in intensificarea procesului
de prelucrare industriala a produselor agricole. Preocuparile in directia utilizarii metodelor moderne
se generalizeaza. Romania participa la primele expozitii agricole internationale. Infaptuirea Unirii
Principatelor Romane la 24 ianuarie 1859 a creat conditii favorabile pentru infaptuirea unei reforme
agrare. La 2/14 mai 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat reforma care dadea
problemei agrare o rezolvare in acord cu pozitia si interesele burgheze si care, cu toate limitele sale
firesti, corespundea in mai mare masura nevoilor taranilor si intereselor economice, sociale si politice
a tarii. In conformitate cu dispozitiile legii au fost impropietariti 408.119 tarani, iar 59.721 au primit
numai locuri de case. Improprietarirea s-a facut pe 1.766.258 ha. Suprafata de pamant a fost
atribuita dupa numarul de vite, in raport cu care era apreciata impartirea taranilor in cele trei
categorii: fruntasi, mijlocasi si codasi. Legea din 1864 - care desfiinta obligatiile feudale ale taranilor
clacasi, recunostea libertatea proprietatii si a taranilor in schimbul unei insemnate despagubiri -
prezinta o importanta deosebita pentru dezvoltarea ulterioara a societatii romanesti pe calea
capitalista. Reforma facandu-se prin despagubire, urma ca taranii, intr-un interval de 15 ani sa
plateasca despagubirile stabilite fata de mosieri. Desfiintarea iobagiei si improprietarirea taranilor a
creat piata interna pentru capitalism, inclusiv cea a fortei de munca, a permis extinderea relatiilor
capitaliste in agricultura, a favorizat generalizarea muncii salariate, a grabit procesul de diferentiere
a taranilor.

Proprietatea a fost consacrata sacra si inviolabila prin intermediul Constitutiei din 1866.
Iar cresterea animalelor continua sa fie o activitate importanta, deoarece vitele mari erau folosite de
tarani atit pentru munca campului, cat si pentru consum, cornutele mici erau o sursa de alimente si
materie prima pentru industria casnica. O statistica din 1860 arata ca in Principate erau efective ce
insumau : 500.000 de cai, 2.700.000 de bovine, 4.480.000 de oi si 1.100.000 de porcine.

In ceea ce priveste industria, din cele 12.867 unitati industriale inregistrate in 1863, 7849 au fost
intemeiate in perioada 1850-1863. Marea majoritate erau ateliere ale micii productii mestesugaresti,
doar 51 apartinind industriei mari masiniste. Numarul acestora a sporit la 136 in 1878 si apartineau,
in principal, ramurilor textila, alimentara (mori cu abur, fabrici de bere, alcool, conserve), cherestea,
sapun. O dezvoltare mai larga cunoaste industria extractiva si de prelucrare a petrolului. Productia a
crescut de la 1190 t in 1863 la 15.100 t in 1877, numarul rafinariilor era de 20 in 1878. Legislatia
economica adoptata a urmarit extinderea procesului de dezvoltare industriala. In acest sens, au fost
adoptate: Legea patentelor (1863), Legea pentru infiintarea Camerelor de Comert si Industrie
(1864).

In Transilvania continua sa se dezvolte mineritul, se infiinteaza in 1854 Societatea STEG (Societatea

cailor ferate de stat), in 1855 Societatea economica a uzinelor de fier din Transilvania si Banat si
Societatea pentru exploatarea minelor si topitoriilor din Brasov. Industria metalurgica si siderurgica
progreseaza ca urmare a intereselor statului si a patrunderii in proportii tot mai insemnate a
capitalului strain.

Dezvoltarea agriculturii si industriei a impus crearea unui sistem de comunicatii necesar consolidarii
pietei nationale si integrarii in circuitul economic european a Romaniei. S-a urmarit modernizarea
principalelor drumuri care strabateau Moldova si Tara Romaneasca, asigurand legaturile si cu tarile
vecine. S-au elaborat numeroase proiecte pentru construirea de cai ferate. In 1867 a fost incheiata o
conventie intre Romania si capitalistii englezi John Barcaly si John Harriforth pentru construirea caii
ferate Bucuresti-Giurgiu. Linia a fost data in exploatare in 1869. In 1871 sint construite tronsoanele
de cale ferata Itcani-Roman, Pascani-Iasi si Veresti-Botosani. Pentru construirea retelei feroviare
Roman-Tecuci, Galati-Tecuci-Birlad, Braila-Buzau, Ploiesti-Bucuresti-Pitesti-Craiova-Virciorova in
lungime de 914 km., s-a apelat la consortiul german condus de Strausberg. Ajunsa la faliment, a
produs mari pierderi statului roman, prin neterminarea proiectului stabilit.. Reteaua de cai ferate
planificata a fost totusi realizata in 1874. Au mai fost construite caile ferate Iasi-Ungheni, Ploiesti-
Predeal si Adjud-Tg. Ocna. Referitor la calea ferata de la Iasi spre Ungheni, aceasta ducea spre
Imperiul tarist, insa problema a fost atunci, cum este si astazi, ecartamentul mai mare al caii ferate
rusesti, problema strategica de mare importanta in eventualitatra unor conflicte armate terestre.

In 1878, reteaua de cai ferate din Romania numara 1300 km. In Transilvania existau in aceeasi
perioada peste 500 km. de cale ferata. In 1860 se incheie conventii telegrafice intre Romania si
statele limitrofe, asigurindu-se legaturi constante si rapide intre provinciile romanesti si statele
vecine.

Exportul masiv de cereale si materii prime a determinat ca in perioada 1864-1867 balanta

comerciala sa fie excedentara. Crizele economice din anii 1873 si 1877 au avut efecte si asupra
comertului romanesc. Pentru favorizarea exportului de cereale, statul roman a scazut taxa de la 5%
(1860) la 1% (1868). Taxa vamala asupra importului era cu 7,5%, mai mica decit cea stabilita de
Imperiul Otoman. Tentativa din 1874 de a stabili un regim protectionist s-a lovit atit de impotrivirea
interna a conservatorilor cit si de reactia externa a puterilor europene. In iulie 1875 Romania
incheie conventia comerciala cu Austro-Ungaria, care intra in vigoare in 1876 si dureaza pina in
1886. Au mai fost incheiate in aceasta perioada conventii si aranjamente comerciale cu Rusia,
Franta, Italia, Anglia, Elvetia, Olanda si Germania.
Domeniul bancar si monetar este marcat de cateva insemnate evenimente de pionierat. Astfel, in
1856 ia fiinta Banca Nationala a Moldovei, care a dat faliment la 1857. In 1864 se pun bazele Casei
de Depuneri si Consemnatiuni (CEC), care a reprezentat un pas important pe calea constituirii unui
sistem autohton de credit. Legea pentru infiintarea unui sistem monetar si pentru fabricarea
monedelor nationale (1867) pune