Girolamo Savonarola

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Girolamo Savonarola (n. 21 septembrie 1452,[1][2]

Ferraria, Statele Papale  – d. 23 mai 1498,[1][2] Florența, Girolamo Savonarola
Republica Florentină⁠(d)) a fost un călugăr dominican
italian, predicator, critic și reformator al moravurilor
religioase și sociale din epoca sa.

Cuprins
Biografie
În literatură
Citate despre Savonarola
Note
Legături externe

Biografie Născut
Date personale
21 septembrie 1452[1][2]
Ferraria, Statele Papale
Girolamo Savonarola s-a născut la 21 septembrie 1452 în
Decedat 23 mai 1498 (45 de ani)[1][2]
Ferrara, ca fiu al lui Niccolò Savonarola, din mica
Florența, Republica
nobilime locală, și al Elenei Bonaccorsi, originară din
Florentină⁠(d)
Mantova. Girolamo își face educația în Ferrara cu studii
Cauza pedeapsa cu moartea (ardere
de filosofie, muzică, medicină și desen. La vârsta de 20 decesului pe rug)
de ani publică prima sa lucrare, De ruina mundi, în care
Religie Biserica Catolică
critică corupția și decadența moravurilor societății din
Ocupație politician
vremea sa. În 1474 pleacă la Bologna, unde intră în filozof
mănăstirea ordinului dominican. Acolo a scris a doua cleric[*]
lucrare critică, de data aceasta la adresa Bisericii, scriitor
intitulată De ruina ecclesiae, în care exprimă deschis predicator[*]
exigența unei regenerări a clerului, care - după părerea sa Activitate
- a pierdut funcțiunea hărăzită de mediator între Alma mater Università degli Studi di
Dumnezeu și oameni. Călătorește prin orașele din nordul Ferrara[*] 
Italiei și, în predicile sale, denunță putreziciunea societății Organizație Università degli Studi di
și prevestește venirea apropiată a Judecății de Apoi. În Ferrara[*] 
1482 Lorenzo de' Medici „Magnificul” - la îndemnul lui Semnătură
Pico della Mirandola - îl cheamă la Florența, unde devine
prior (superior) al Mănăstirii San Marco. Aceasta nu-l
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
împiedică să denunțe în predicile ținute de la amvonul p?title=Girolamo_Savonarola&action=edit&section=
bisericii Santa Maria Novella însăși corupția familiei di 0)
Medici, susținând un model de viață auster și atrăgându-  
și prin aceasta simpatia populației.
Prestigiul lui Savonarola crește o dată cu ocupația Florenței de trupele regelui Carol al VIII-lea al Franței și
alungarea de la putere a Medicilor. Se instituie astfel „Repubblica Fiorentina” cu un regim zis
„democratic”, în care însă Savonarola deține puterea absolută. În această calitate, ia o serie de măsuri printre
care abolirea luxului și a cămătăriei, crearea unui „Munte de Pietate” și perceperea impozitelor pe avere.
Structura politică, departe de a deveni democratică, concentrează puteri ample în mâinile organului
conducător, „Consiglio Maggiore”, în timp ce Savonarola, într-un fanatism religios excesiv, pe care astăzi
l-am numi fundamentalism, arde pe rugul „Vanității” în Piazza della Signoria instrumente ale „păcatului”:
oglinzi, produse cosmetice, haine elegante, instrumente muzicale, obiecte de artă, cărți considerate imorale
și textele în manuscris ale cântecelor laice. Savonarola luptă nu numai împotriva desfrâului și a modului de
viață ostentativ opulent, ci și împotriva cultului păgân antic și, ca o consecință, împotriva artei insuficient
pătrunsă de spiritualitatea creștină. Călugărul înzestrat cu un talent oratoric de excepție a captivat masele,
înspăimântându-le cu viziuni apocaliptice. El impune oamenilor rigoare morală și un ascetism religios
radical, fiindcă acestea pot salva orașul de catastrofă. Chiar și pictorul Sandro Botticelli își aruncă în foc
propriile tablouri pe teme mitologice cu nuduri feminine.

Savonarola își continuă predicile, a căror țintă a devenit papa

Alexandru al VI-lea „Borgia” și întreaga Curie Romană. Modul
său de interpretare a Sfintei Scripturi îi atrage în 1495 acuzația de
erezie. Cum Savonarola refuză să dea ascultare papei, acesta îi
interzice să mai predice, interdicție pe care Savonarola o ignoră.
Între timp situația politică la Florența devine tot mai critică,
partizanii vechii oligarhii a Medicilor, „gli Arrabbiati” („Înfuriații”)
și populația nemulțumită de rigorile morale, „i Compagnacci”,
câștigă teren și duc la revoltă. În 1497, în momentul culminant al
luptei pentru putere, sosește de la Roma vestea excomunicării lui
Savonarola, pe care acesta o declară nevalabilă. Sub noua putere
23 mai 1498: Supliciul lui Savonarola
politică instaurată în 1498, Savonarola este arestat, judecat de un
în Piazza della Signoria, - Tablou de
tribunal inchizitorial, torturat și condamnat la moarte pentru erezie.
un pictor necunoscut
În ziua de 23 mai 1498, după ce a fost spânzurat, trupul lui a fost
ars pe rug în Piazza de la Signoria iar cenușa lui a fost aruncată în
apele râului Arno. La locul supliciului se poate vedea astăzi o mică placă comemorativă.

În literatură
În anul 1837 scriitorul bănățean Nikolaus Lenau a publicat poemul epic Savonarola, în care îl descrie pe
călugărul dominican drept luptător pentru o lume mai bună.

Savonarola este unul din personajele principale ale romanului istoric Romola scris de George Eliot în anii
1862–63.

Thomas Mann a tematizat figura lui Savonarola în povestirea Gladius Dei (1902) și ulterior în piesa de
teatru Fiorenza (1905).

Citate despre Savonarola

Florentinii sunt departe de a se considera ignoranți și mărginiți, și cu toate acestea Fratele
Girolamo Savonarola a reușit să-i convingă că Dumnezeu îi vorbește lui. Nu am pretenția de
a judeca dacă acest lucru este adevărat sau nu, deoarece trebuie să vorbim cu respect
despre un om atât de mare; dar pot spune că un număr mare de oameni au crezut acest
lucru fără a vedea nici o manifestare extraordinară care să-i fi convins de acest lucru.
(Niccolò Machiavelli, Discursul, Cartea I, Capitolul XI)
Note
1. ^ a b c d Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb11930061p), accesat în 10 octombrie
2015
2. ^ a b c d BeWeB (https://beweb.chiesacattolica.it), accesat în 14 februarie 2021

Legături externe
Materiale media legate de Girolamo Savonarola (https://commons.wikimedia.org/wiki/
Category:Girolamo_Savonarola?uselang=ro) la Wikimedia Commons
Coordonatele predicii lui Girolamo Savonarola (http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=
76&a=4704)
Girolamo Savonarola: Călugărul contestatar din Florența renașterii (it.) (http://www.homolaic
us.com/teorici/savonarola/)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Girolamo_Savonarola&oldid=13423422

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 17 mai 2020, ora 18:42.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.