Istoria Chinei

China este incepand cu mil.3 i.Hr.,alaturi de Egipt, Mesopotamia si India, leaganul uneia dintre cele mai vechi si stralucite
civilizatii ale antic. La sfarsitul sec. 18 i.Hr., ia fiinta pa cursul mijlociu al Fluviului Galben( Huanghe) statul Shang (Yin),
prima formatiune statala confirmata si de descoperirile arheologice, care succeed legendarei dinastii Xia (2140-1711 i.Hr.).
In timpul dinastiei Zhou (1066- 256 i.Hr.) regatul se dastrama in mai multe state; acum se cristalizeaza limba chineza si
traiesc marii ganditori, precum Lao Zi (sec. 6 i.Hr.), Kong Zi (Confucius) (551- 479) si Mo-Zi (479-381). Procesul de
unificare a Chinei este realizat de statul Qin si este incheiat in anul 221 i.Hr. de catre suveranul Qinwang, care ia ca imparat
titlul de Shi Huangdi si construieste la hotarele deN ale imparatiei Marele zid chinezesc. Dinastia Han (206 i.Hr.- 220 d.Hr.),
adusa la putere de o rascoala taraneasca, atinge apogeul expansiunii teritoriului si stralucirii culturale in timpul domniei lui
Wudi (140 i.Hr.-87 i.Hr.),cand imparatia se intinde din Coreea pana in Turkestan si din Manciuria pana in Peninsula
Indochina;pe �Drumul matasii� infloreste comertul cu Asia Centrala si statele mediteraneene. Rascoala Taraneasca a
�Turbanelor Galbene� grabeste disparitia dinastiei Han si dezmembrarea imp. in trei state � Wei, Shu si Wu- in care se
impune ca religie oficiala budismul. Unitatea imp. este refacuta in vremea dinastiei Tang (618- 907) China cunoaste o
deoseita inflorire culturala, epoca in care structuri institutionale si genuri literare chineze iradiaza in statele vecine. Dupa
�epoca celor cinci dinastii�, cand imperiul se destrama, dinastia Song de N (960-1127) reuseste sa restabileasca unitatea
statala si sa consolideze autoritatea centrala, bazandu-se pe un aparat birocratic educat in spirit confucianist. Intre 1207-79
China este cucerita de mongoli, marele han Kubilai intemeind dinastia Yuan (1271-1368). O miscare populata ii izgoneste pe
mongoli si aduce pe tron dinastia autohtona Ming (1368-1644) care asigura tarii o epoca de prosperitate economica. Marele
razboi taranesc (1628-45) condos de Li Zicheng, inabusit cu sprijin militar manciurian,este urmat de instaurarea dinastiei
manciuriene Qing (1644-1912). In sec. 16-17 sosesc primii europeni, negustori portughezi, urmati de misionari iezuiti. In
timpul domniei imparatului Gaozong (Qianlong) China cunoaste un nou varf al expansiunii sale teritoriale, incluzand
Manciuria, Mongolia, Turkestanul rasaritan, acum, in 1750, intrand definitive in componenta imp. chinez si Tibetul.

Patrunderea puterilor coloniale pe piata Chinei pune capat in prima jumatate a sec. 19 politicii izolationiste initiale de
dinastia Qing in 1757. Cele doua �razboaie ale opiumului�(1840-42 si 1856-60), purtate de Marea Britanie si Franta,
obliga Chinei sa-si deschida porturile marfurilor europene. In 1850-64 se desfasoara razboiul taranesc al taipinilor, indreptat
impotriva dinastiei manciuriene si a europenilor. In urma razboiului franco-chinez (1884-85), Franta isi extinde stapanirea
coloniala asupra N si centrului Vietnamului, iar prinpacea de la Shimonoseki (1895), care incheie razboiul sino-nipon din
1894-1895, Japonia isi instaureaza protectoratul asupra Coreei si anexeaza Taiwanul.Rascoala I-he tuan (a boxerilor) din anii
1899-1901 indreptata indeosebi impotriva europenilor, determina interventia militara a SUA si a sapte puteri europene
(1900). Declinul dinastiei manciuriene este accelerat de ideile raspandite de Liga revolutionara fondata in 1905 de Sun
Zhongshan (Sun-Yat-sen). Revolutia din anii 1911-1913 inlatura dinastia manciuriana, China proclamandu-se la 1.1.1912
republica. Destramarea puterii centrale, autonomia sporita a puterii conducatorilor militari din provincii arunca tarain haosul
razboiului civil.