tUi IST O R IA O R A Ş U L U I IA ŞI

M enţionarea, e drept, sporadică, în tim pul lui Ştefan R areş,

a pîrcălabilor de Iaşi în cadrul sfatului d o m n esc4, dovedeşte,
de asemenea, atenţia specială ce s-a acordat acestui oraş.
Prezenţa periodică a dom nilor şi dregătorilor lor în o ra ­
şele din centrul Moldovei a exercitat o in flu en ţă favorabilă
asupra dezvoltării activităţii m eşteşugăreşti şi com erciale. La
progresul aşezărilor urbane din partea cen trală şi sudică a
Moldovei a p u tu t contribui, de asem enea, şi o rien tarea din ce
în ce mai accentuată a com erţului exterior spre Im periul oto­
man, în condiţiile instaurării dom inaţiei Porţii. Este fo arte
probabil că, în aceste condiţiuni, decalajul d in tre Suceava şi
oraşele la care ne-am re fe rit a început să se aten u eze c ătre
mijlocul secolului al XVI-lea.
Faim a Sucevei avea să prim ească o lo v itu ră gravă în
1564, cînd, din ordinul turcilor, A lexandru L ăpuşneanu a tre ­
b u it să dărîrne „cetatea de scaun“ şi să-şi m ute reşed in ţa la
Iaşi. în felul acesta, şi din punct de vedere m ilitar, Suceava
îşi pierdea im portanţa avută mai înainte. Ceva mai m ult,
domnii care a r fi dorit să m ai locuiască aici treb u iau să ac­
cepte, de acum înainte, fără rezerve, tu tela regelui Poloniei.
în anul 1575, polonezul M atei Strykow ski scria că „după
m oartea lui Despot... capitala Moldovei s-a m u ta t la Iaşi“ 5.
Este sem nificativ fap tu l că şi tra d iţia populară, consem nată
de cronicarul Ion Neculce în O samă de cu vin te se opreşte
asupra acestui m om ent im p o rtan t d in ascensiunea oraşului de
pe m alul B ahluiului. Se notează că, „de la a doua dom nie a
lui A lexandru vodă L ăpuşneanu au în cep u t dom nii a se
aşedza m ai cu tem ei în scaun la Iaşi“ 6. U ltim a re la ta re este
evident mai nuanţată. A lexandru L ăpuşneanu, în cea de a doua
domnie, fiul său, Bogdan, Iancu Sasul, pînă la 28 iu n ie 1581,
şi Ierem ia Movilă, în tre 20 m ai şi 9 noiem brie 1605, au con­
dus ţa ra avînd două reşedinţe. Ei au dat docum ente a tît din
Iaşi, cît şi din Suceava. în etapele am intite, prim ii trei au em is
m ajoritatea docum entelor din Iaşi, în vrem e ce Ierem ia Mo­
vilă a dat cele mai m ulte acte din Suceava.

4 D IR, A, X V I, voi. II, p. 11, 13, 14, 15, 17 etc.

5 „A rh iv a isto ric ă a R o m â n ie i“, II, p. 10.
6 Ion N eculce, L e t o p i s e ţ u l Ţ ă r i i M o l d o v e i , ed. Io rg u Io rd a n , B u ­
cureşti, 1955, p. 111.
O R A Ş U L IA Ş I IN PE R IO A D A FE U D A L ISM U L U I T lR Z IU 05

Ţinând seam a de aceasta situaţie, putem adm ite că în

v rem ea celei de a doua domnii a lui A lexandru Lăpuşneanu.
laşu l a devenit p en tru prim a dată reşedinţa principală a dom­
nilor Moldovei şi nu capitala ţării. Acelaşi rol l-a ju cat şi în
tim pul lui Bogdan L ăpuşneanu şi in prim a p a rte a domniei
lui Iancu Sasul. In acest timp. Suceava a fost o reşedinţă
secundară, dai' în tre 5 m ai şi 9 noiem brie 1605 situaţia s-a
inversat.
„D ualism ul Iaşi — Suceava“, caracterizat prin peregrină­
rile dom nilor şi principalilor dregători în tre aceste două reşe­
dinţe, reprezintă, în sistem ul politico-adm inistrativ al Moldo­
vei, o fază de traziţie spre un centru politic unic, spre o capi­
tală.
P rim u l domn m oldovean despre care se poate spune că a
a v u t o singură capitală a fost Ion vodă V iteazul şi rolul
acesta a rev en it laşului. Cu o singură excepţie, de la începutul
dom niei, toate docum entele acestui domn au fost emise în
oraşul de pe m alul B ahluiului, unde cronicarul polon Bielski
sp u n ea că era „scaunul M oldovei“ 7. Aceeaşi rămâne situaţia
laşu lui în tim pul prim ei dom nii a lui P e tru Şchiopul şi în
tim p ul dom niei lui N icoară Potcoavă.
In tre 28 iunie 1581 şi noiem brie 1582, Iancu Sasul a avut
şi el o reşedinţă unică, o capitală, dar aceasta a fost. atunci,
Suceava. D upă fuga acestuia în Polonia, P e tru Şchiopul, Aron
vodă şi Ş tefan Răzvan au a v u t capitala la Iaşi. La 12 octom­
brie 1584, P e tru Şchiopul scria veneţienilor „ex curia mea
Iassiensi M etrópoli Valachiae M oldaviae“ 8*, iar cîteva luni mai
tîrziu , cînd ierta pe preoţii şi diaconii din acest oraş de dări,
a ră ta că aici era „scaunul mai nou al dom nilor m oldoveni“ .
La rîn d u l său, A ron vodă dădea docum ente din „praecipua
principali noslra civitcite Iasuasarina“ 10.
Ierem ia M ovilă a av u t şi el, în tre 1595 şi 1600, to t o ca­
pitală. de unde a emis aproape toate docum entele interne, dar,
ca şi în a doua p arte a dom niei lui Iancu Sasul, aceasta a fost
Suceava. în această vrem e, num eroşi străin i scriau că Suceava

7 G. N ăstaso , I s t o r i a m o l d o v e n e a s c ă d i n K r o n i k a P o l s k a a la i
B i e l s k i , tra d u c e re , „ C e rc e tări isto ric e “, I (1925), n r. 1, p. 142.
8 H u rm u z a k i, IV , p a r te a a Il-a , p. 124.
7 D IR , A, X V I, voi. III, p. 268—269.
1° H u rm u z a k i, III, p. 177 ; A. V eress, op. cit., p. 58, 88, 91, 92 etc.
86
IST O R IA O R A Ş U L U I TAS!

deţinea rolul de capitală a ţării. Astfel, în 1595, C ornelio

M agni nota că aici era scaunul voievodului ”, iar, la 2 octom ­
brie 1599, solii veneţieni raportau senatului că Suceava era
„rczidenza del Principe di M oldavia“ 1?.
In timpul stăpînirii lui Mihai V iteazul în M oldova, aceas­
ta a avut, în continuare, o capitală, dar ea a re v en it la Iaşi.
Şi Ierem ia Movilă, după căderea lui M ihai V iteazul, a condus
ţara numai din acest ultim oraş, între 12 noiem brie 1600 şi
31 aprilie 1603 şi apoi între 12 ianuarie şi 22 iunie 1606.
Din analiza poziţiei celor două oraşe, Iaşi şi Suceava, re ­
zultă, deci, că, după 1564, acesta din urm ă a d e ţin u t ro lu l de
principală reşedinţă domnească num ai ceva mai m u lt de cinci
luni, în anul 1605, în tim pul lui Ierem ia M ovilă, iar pe cel de
capitală vrem e de aproxim ativ cincisprezece luni, în cursul
domniei lui Iancu Sasul şi circa cinci ani în prim a dom nie a
lui Ierem ia Movilă. T rebuie să precizam însă fap tu l că, în
aceşti aproxim ativ şase ani şi jum ătate, Suceava a fost, de fapt,
un „scaun“ de refugiu al lui Iancu Sasul şi Ierem ia Movilă,
care au nădăjduit în bunăvoinţa sau sprijin u l polonilor. Domi­
naţia laşului, în schimb, este de d urată mai lungă şi cu con­
secinţe profunde, după 1606 nefiind pusă în cum pănă decît
o singură dată, în tim pul lui Radu M ihnea, care se gindise să
m uie „scaunul M oldovei“ la H îrlău.
In 1564, A lexandru Lăpuşneanu a introdus, aşadar, siste­
mul de conducere cu două reşedinţe dom neşti, d in tre care una
cu rolul de principală reşedinţă domnească. A cest sistem a mai
fost aplicat de fiul său Bogdan şi, tem porar, de Iancu Sasul
şi Ierem ia Movilă. în locul acestui sistem „de tra n z iţie “ a cîş-
tigat teren to t mai m ult sistem ul de conducere cu o sin g u ră
reşedinţă. Cea de a doua jum ătate a secolului al X V I-lea r e ­
prezintă, odată cu începutul înfloririi celui mai m are c en tru
urban din Moldova m edievală, şi afirm area un u i sistem m ai
evoluat de conducere a statului. 12

11 N. Io rg a, O d e s c r i e r e a ţ ă r i l o r n o a s t r e p e vrem ea lu i M ih a i
V i t e a z u l , „R evista isto ric ă “, 1925, n -le 4— 6, p. 113,
12 H u rm u zak i, IV, p a rte a a II-a , p. 72.