METABOLISM

Elaborat: Samoilov Silvestru A18.09

• În 1960 a apărut metabolismul,
pornind de la un grup de
tineri arhitecţi japonezi talentaţi,
maturizaţi în perioada imediat
postbelică. Atenţia grupului era
concentrată asupra neliniştilor
unei societăţi ce trebuia să facă
faţă creşterii economice şi
schimbărilor tehnologice cu
un ritm extrem de rapid. Ca
reacţie, grupul a furnizat o
platformă de
principii arhitectonice pornind de
la care arhitectura japoneză ar fi
putut avea o influenţă
internaţională.
• În Japonia, modernismul a
avut o istorie lungă, precum
şi câţiva adepţi de renume,
însă începând cu anii 1950
tradiţia japoneză şi
rapida expansiune
economică au contribuit la
ruptura decisivă de
rădăcinile europene.
KenzoTange, eminenţa
cenuşie a metabolismului, a
încercat să încorporeze
esenţa tradiţiei arhitectonice
japoneze în lucrările sale,
referindu-se la aceasta mai
degrabă prin analogii decât
copiind-o direct.
• Lucrările târzii ale lui Le
Corbusier (de exemplu
pavilionul Philips de
la Expoziţia Internaţională
de la Bruxelles, din 1958 -
formă
gigantică, impetuoasă,
generată pe baza
principiilor matematice) au
reprezentat o altă influenţă
importantă.
• Însă apariţia produselor
electronice a fost cea care i-a
unit pe metabolişti într-un singur
grup, cu ocazia Conferinţei
Mondiale de Design ce a avut
loc la Tokio în 1960. De la
aparatele radio cu tranzistori şi
până la telefoanele mobile şi
nenumărate alte aparate
electronice din prezent, susţin
adepţii metabolismului, toate
nu fac altceva decât să
altereze linia de demarcaţie
între public şi privat.
• Oriunde ai fi, este posibil să
asculţi muzică sau să te
angajezi într-o activitate
personală, de tipul vorbitului la
telefon. Acest lucru, susţineau
ei, avea implicaţii profunde
pentru locuinţe, pe care ei le
preconizau a fi adevărate
„capsule" pline de tehnologie;
pentru instituţiile publice, privite
ca reţele legate prin noduri; şi
pentru oraşe, considerate
„terenuri" potrivite pentru
experimentare.
Imagistica m etaboliştilor a
datorat mult science-fictionului.
• Expoziţia Mondială de la
Osaka, din 1970, a adus în
atenţia publicului din
lumea întreagă
performanţele economice
ale Japoniei, dar şi
grupul metaboliştilor, în care
începuseră deja să apară
divergenţe.
Niciodată membru oficial al
grupului, Arata Isokazi a
considerat formele
elementare, platonice, ca
fiind calea către ordine într-
o mare de electronică.
Totuşi, relaţia dintre virtual şi
real rămâne o preocupare
centrală a arhitecturii
japoneze.