Potențialul turistic al componentelor învelișului biogeografic

Lista rezervațiilor naturale din județul Vâlcea cuprinde ariile protejate de interes național
(rezervații naturale), aflate pe teritoriul administrativ al județului, declarate prin Legea Nr. 5 din
6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a
III-a – arii protejate).1
Avenul Piciorul Boului (monument al naturii) este o arie protejată de interes național,
situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al comunei Câineni.2
Figura 2.1. Avenul Piciorul Boului

Sursa: http://turism.bzi.ro/

Aria naturală este situată în Munții Făgăraș la o altitudine de 1.600 m, în bazinul văii

Cotilor, la limita nordică a județului Vâlcea cu județul Sibiu, în partea nord-estică a satului
Câinenii Mari și reprezintă un aven3 săpat în roci solubile.
Avenul Piciorul Boului este un puț natural, ce a fost săpat de ape în rocile solubile, care
permite evacuarea apelor de suprafață spre adânc. Prezintă o denivelare de 25 de metri și este
dezvoltat pe o lungime de 600 de metri. În interior există depozite de dolomit (rocă sedimentară)
și marmură (rocă metamorfică).

1
Legea Nr. 5 din 6 martie 2000, Publicat în Monitorul Oficial al României, Nr. 152 din 12 aprilie 2000
2
Protected Planet – Avenul Piciorul Boului (monument al naturii)
3
Un aven este o cavitate naturală formată în special pe verticală, pe roci solubile (cum ar fi calcar). Are pereți
abrupți, iar adâncimea este mare în raport cu lățimea. Este o formă carstică de prăbușire și dizolvare. Permite
evacuarea rapidă a apelor de suprafață.
 Rezervația naturală a fost înființată în 1983 și declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din
6 martie 2000, are o suprafață de 0,10 hectare.
Lacul Strejești este o arie naturală de protecție specială avifaunistică, situată în
județele Olt și Vâlcea, pe teritoriile administrative ale comunelor Strejești (Olt)
și Voicești(Vâlcea). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern
Nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi
zone)4 și reprezintă lacul artificial (lac de acumulare) creat printr-un baraj pe râul Olt, în amonte
de hidrocentrala omonimă; precum și zonele limitrofe acestuia.
Aria naturală asigură condiții de hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări
migratoare, de pasaj sau sedentare, unele protejate prin lege. Speciile de pești întâlnite sunt:
crapul, somnul, carasul, șalăul, bibanul; se poate pescui și din barcă.
Căldarea Gâlcescu (arie protejată de interes național ) se află în Carpații Meridionali, în
nordul Vârfului Setea Mare (2.365 m) din Munții Parâng, între Culmea Golescu și Coasata
Păsări, la Obârșia Lotrului, aproape de limita nord-vestică a județului Vâlcea, cu
județele Hunedoara și Gorj și reprezintă o arie de interes geomorfologic, faunistic, floristic și
peisagistic, datorită formelor de relief (cu lacuri glaciare, circuri glaciare, abrupturi, văi),
bogăției vegetației specifice zonelo montane, cât și diversității speciilor de mamifere și păsări.

Figura 2.2 Căldarea Gâlcescu

4
Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial ak României, Nr.38 din 12
ianuarie 2005
 Sursa: www.turismland.ro
În conformitate cu dispoziţiile ordonanţei rezervaţia corespunde categoriei IV IUCN: arie
protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire. În consecinţă
managementul acestei arii se face prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menţinerea
habitatelor şi a protejării anumitor specii. În rezervaţie se află mai multe lacuri glaciare între care
cel mai mare este Lacul Gâlcescu cu o suprafaţă de 3,2 ha, oglinda lacului fiind la 1924 metrii.5
Parcul Național Buila-Vânturarița este o arie protejată de interes național, situată în
Subcarpații Getici, pe teritoriul administrativ al județului Vâlcea. Parcul Naţional Buila-
Vânturariţa, sit al Reţelei Ecologice Europene Natura 2000, a fost înfiinţat prin HG 2151/2004 şi
este administrat de către RNP Romsilva în parteneriat cu Asociaţia Kogayon. Este cel mai mic
parc naţional din România, cu o suprafaţă de 4186 ha.
În arealul parcului național se află și Mănăstirea Pătrunsa, cu biserica veche (monument
istoric) având hramul „Cuvioasa Paraschiva“. Aria protejată reprezintă o zonă montană (relief
carstic cu vârfuri ascuțite, turnuri, ace, creste calcaroase, peșteri, cheiuri, văii, păduri, pajiști și
fânețe) ce adăpostește o gamă floristică și faunistică variată, specifică Meridionalilor.

Figura 2.3. Parcul Național Buila-Vânturarița 

5
http://sitparang.ro/rezervatii/rezervatia-caldarea-calcescu
 Sursa: www.vâlceaturistică.ro
Masivul prezintă caracteristicile specifice reliefului carstic, cu numeroase forme
exocarstice (chei, abrupturi calcaroase, doline, câmpuri de lapiezuri, grohotişuri calcaroase,
hornuri, ace, strungi) şi endocarstice (peşteri şi avene). Datorită caracterului de insularitate şi
accesibilităţii dificile, în masiv s-au păstrat nealterate numeroase elemente ale patrimoniului
natural: habitate naturale, păduri virgine, numeroase specii ocrotite ale florei şi faunei, situri
mineralogice şi paleontologice, peşteri.
Un element de atracție și valoare suplimentar al parcului îl constituie existența în
perimetrul acestuia sau în imediata apropiere a numeroase obiective cultural-istorice: Mănăstirile
Arnota, Bistrița, Horezu, Frăsânei, schiturile Pătrunsa, Pahomie, Iezer, Bradu, Jgheaburi,
bisericile fostelor schituri 44 Izvoare, Păpușa, bisericile rupestre din Peștera Liliecilor, bisericile
din localitățile din zonă, precum și tradițiile, obiceiurile și arhitectura tradițională din satele de la
poalele muntelui.6
Parcul Național Cozia se găsește în partea central-sudică a Carpaților Meridionali.
Limitele parcului se suprapun peste partea de est a Munților Căpățânii, întregul masiv
al Masivului Cozia și peste partea de sud-est a Munților Lotrului. Întreaga suprafață de 17.100 ha
a parcului se află în județul Vâlcea. Parcul național reprezintă un areal montan cu o mare
diversitate geologică și geomorfologică (relief carstic cu vârfuri ascuțite, turnuri, ace, creste
calcaroase, peșteri, cheiuri, văii; păduri, pajiști și fânețe).

Figura 2.4. Parcul Național Cozia

6
http://www.buila.ro/
 Sursa: www.turismland.ro

Vegetația forestieră este dominată de pădurile de gorun, de fag și molid. Flora parcului
este extrem de bogată, fiind identificate circa 930 de specii. Printre plantele ocrotite de lege care
se află aici este floarea de colț, iedera albă, precum și un relict glaciar, anume Pinul de pământ.
Și varietatea faunei este impresionantă. Dintre arahnide, este remarcabil
pseudoscorpionul, de origine mediteraneană, aflat aici la limita nordică a arealului său.
Principalele specii de mamifere prezente în parc sunt pisica sălbatică, jderul de copac, râsul,
lupul, cerbul carpatin, căpriorul și capra neagră.
Muzeul Trovanților este o arie protejată de interes național, situată în județul Vâlcea, pe
teritoriul administrativ al comunei Costești. Rezervația naturală reprezintă un muzeu geologic în
aer liber, o zonă cu mici denivelări aflată la baza unei cariere de nisip, în a cărui perimetru se
găsesc mai multe formațiuni geologice, cu dimensiuni de la câțiva centimetri până la câțiva metri
și forme neregulate, sferice sau elipsoidale; cunoscute sub denumirea de trovanți.
Rezervația ”Muzeul Trovanților” se întinde pe o suprafață de 1,10 hectare și este
constituită dintr-o multitudine de trovanți care se manifestă sub diverse forme, sferoidale,
elipsoidale, cilindrice, discoidale sau nodulare.

Figura 2.5. Muzeul Trovanților

 Sursa: http://www.valceaturistica.ro/

În limbajul popular, mai sunt denumiți balatruci sau dorobanți. În jurul trovanților s-au
țesut mai multe legende cum că ar fi niște ouă ale unor creaturi dispărute sau că, după ploi
torențiale ar crește de la 6-8 milimetri și până la 6-10 metri. De asemenea, se spune că ar fi
încărcați cu energie pozitivă.7
Piramidele de la Goranu reprezintă una din cele mai spectaculoase rezervații geologice
din țara noastră. Printre copaci și desiș, piramidele parcă s-au ascuns de privirile turiștilor și ale
localnicilor, tocmai din această cauză este un fenomen unic prea puțin cunoscut la noi în țară.
Figura 2.6. Piramidele de la Goranu

Sursa: http://www.timpuldevalcea.net/

Rezervația naturală Piramidele de pământ din Valea Stăncioiului a fost declarată arie
protejată în anul 2000. Cunoscute și ca Râpa Ciurii, ”șiroirile” se află pe valea pârâului Stăncioi,
7
http://www.valceaturistica.ro/
într-un cadru natural impresionant. Pe o suprafață de 12 ha, se întinde o serie de piramide de
pământ, formate în urma eroziunii diferențiate în conglomerate slab cristalizate și a apelor de
șiroaie rezultate din ploi și din topirea zăpezilor.
Sub forma unor turnulețe de 80 m înălțime, piramidele oferă un peisaj neobișnuit, îmbinat
cu zone de adâncituri de peste 10 m în versantul văii și forme cu aspectul unor imense tuburi de
orgă.
Rezervația Ocnele Mari sau Râpa Evantai este o arie protejată de interes
național (rezervație naturală de tip geologic) situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ
al orașului Ocnele Mari și reprezintă o formațiune geologică (râpă) constituită
din rocă de tuf dacitic, aflată în versantul dealului cunoscut de localnici sub denumirea
de Evantaiul, datorită aspectului pe care îl are și al râului care trece pe la baza sa.
Râpa are 80 de metri înălțime, are o formă dreptunghiulară și conservă un microrelief
spectaculos specific dezvoltării sale pe acest tip de roci. Rezervația este limitată din toate laturile
de păduri.
Peștera Liliecilor (rezervație naturală de tip speologic), situată în județul Vâlcea, pe
teritoriul administrativ al comunei Costești, reprezintă o cavernă (peșteră) în
apropierea Mănăstirii Bistrița, alcătuită din galerii, holuri, săli, scări și depozite de guano; ce
adăpostește faună bogată în specii de lilieci, coleoptere, acarieni sau arahnide.
Peștera are 2 deschizături spre cheile râului Bistrița. Accesul se face pe intrarea mică,
care are o înălțime de circa 80cm pe o lungime de aproximativ de 14m după care tavanul se
înalță. Galeria se continuă pe lângă un bloc de calcar suspendat, se coboară o scară de piatră și se
ajunge la o ramificație de unde pornește Galeria Mare, Galeria Izvorului și galeria principală care
adăpostește colonia de lilieci și pe care se află și Biserica Ovedania ce a adăpostit moaștele
Sfântului Grigore Decapolitul.
Vegetația și fauna județului Vâlcea
Diversitatea formelor de relief și condițiile pedoclimatice existente pe teritoriul județului
a favorizat dezvoltarea unei vegetații bogate, dispusă în etape corespunzător atitudinii reliefului.
Vegetația alpină se întâlnește între 2000-2200 m altitudine. Este mai extinsă pe înălțimile
montane dintre vârfurile Negoiu și Suru și pe cele de la obârșia râului Lotru și mai restrânsă, sub
forma de petice, pe culmile înalte ale Munților Lotrului și Căpățânii. Aici predomină plantele
ierboase și tufărișurile pitice (smirdarul sau bujorul de munte, sălciile pitice și alți arbori).
2.3. Potențialul turistic antropic
Județul Vâlcea dispune și de un bogat și valoros potențial antropic, rezultat al istoriei și
culturii poporului din acest spațiu geografic. Numeroasele vestigii ale civilizațiilor trecute, unele
dintre ele unicate, bogăția tradițiilor populare, creația spirituală modernă, realizările tehnico-
economice contemporane atestă evoluția și continuitatea vieții pe meleagurile vâlcene, alcătuind
un important fond cultural-istoric.