ESEU

Școala este o instituție publică de învățământ, unde oameni

specializați predau elevilor și este menită în formarea acestora in
diverse discipline fundamentale, capabile să pună bazele viitorului
pentru realizarea acestora în viață.
În opera semi-memorialistică, ”Amintiri din Copilărie”, Ion
Creangă tratează una dintre cele mai esențiale teme din literatura
română, aceasta fiind școala. De altfel și pentru alți scriitori școala
este considerată o obligație, evidențiind ineficiența acesteia.
Experiența personală de la școala din Fălticeni, surprinde aspecte
defectuoase ale învățământului religios din mediul rural.
Încă de la început, autorul descrie părți negative ale școlii, acestea
fiind multiple. Una dintre ele este acceptarea la „fabrica de popi„ care
se efectua într-o natură neoficială, părinții oferind mită celor
importanți. De astfel, modalitatea de pedepsire a elevilor era barbară,
punându-i pe Calul Bălan și aplicându-le, pe pielea fragedă ,
”mângâieri” cu ajutorul „Sfântului Nicolai”. Totodată, unii dascăli nu
aveau pregătire pedagogică și ei împreună cu elevi nu frecventau
școala în mod regulat.
Pe scriitor nu l-a influențat negativ modul de predare scăzut ba
chiar determinându-l să devină pedagog implementând un nou mod de
predare mul mai eficient tinerilor învățăcei.