Alceu

Alcaeus din Mytilene inventând strofa alcaică, a fost inclus în lista canonică a nouă poeți
liri de către savanții Alexandriei elenistice. A fost contemporan cu Safo, cu care poate a
făcut schimb de poezii. S-a născut în clasa guvernantă aristocratică din Mytilene,
principalul oraș din Lesbos, unde a fost implicat în dispute politice și dispute.
Contururile generale ale vieții poetului sunt binecunoscute. S-a născut în clasa aristocratică,
războinică, care a dominat Mitilene, cel mai puternic oraș-stat de pe insula Lesbos și, până
la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr., cel mai influent dintre toate orașele grecești din nordul
Egeei, cu o flotă puternică și colonii care își asigură rutele comerciale în Hellespont. Orașul
fusese condus de multă vreme de regi născuți din clanul Penthilid, dar, în timpul vieții
poetului, Penthilids erau o forță uzată și aristocrați rivali, iar facțiunile lor se luptau între
ele pentru puterea supremă. Alcaeus și frații săi mai mari au fost implicați cu pasiune în
luptă, dar au avut puțin succes. Aventurile lor politice pot fi înțelese în termenii a trei tirani
care au venit și au plecat succesiv:
• Melanchrus – a fost răsturnat cândva între 612 î.Hr. și 609 î.Hr. de o facțiune care,
pe lângă frații lui Alcaeus, a inclus și Pittacus (mai târziu renumit ca unul dintre cei
șapte înțelepți ai Greciei); Alcaeus la acea vreme era prea tânăr pentru a fi implicat
activ;
• Myrsilus – nu se știe când a ajuns la putere dar unele versuri ale lui Alcaeus (frag.
129) indică faptul că poetul, frații săi și Pittacus au făcut planuri pentru a-l răsturna
și că ulterior Pittacus i-a trădat; Alcaeus și frații săi au fugit în exil, unde poetul a
scris mai târziu un cântec de băutură pentru a celebra vestea morții tiranului (frag.
332);
• Pittacus – figura politică dominantă a timpului său, a fost votat putere supremă de
către adunarea politică din Mitilene și pare să fi guvernat bine (590-580 î.Hr.),
permițând chiar lui Alcaeus și facțiunii sale să se întoarcă acasă în pace.
Operele poetice ale lui Alcaeus au fost adunate în zece cărți, cu comentarii elaborate, de
către savanții alexandrini Aristofan din Bizanț și Aristarh din Samotracia cândva în
secolul al III-lea î.Hr., și totuși, versurile sale există astăzi doar în formă fragmentară,
variind ca dimensiune de la simple fraze. , precum vinul, fereastra într-un om (fr. 333) la
grupuri întregi de versuri și strofe, precum cele citate mai jos (fr. 346). Savanții
alexandrini l-au numărat în numărul lor canonic nouă (un poet liric per muză). Printre
aceștia, Pindar a fost considerat de mulți critici antici ca fiind preeminent, dar unii i-au
dat prioritate lui Alcaeus.