Monahismul romanesc de la inceputuri pana in prezent

Monahismul este vechea practică a creștinilor de a părăsi lumea pentru a se închina trup și
suflet unei vieți conforme cu Evanghelia, urmărind unirea cu Iisus Hristos.Scopul monahismului este
îndumnezeirea omului, lucrare la care sunt chemați toți creștinii. Căutarea voii lui Dumnezeu mai
presus de orice altceva este o idee care apare peste tot în scrierile ortodoxe, ca de exemplu în
Filocalia, o carte care cuprinde scrieri ale monahilor. Cu alte cuvinte, un monah (călugăr) sau o
monahie (călugăriță, maică) este o persoană care a jurat să urmeze nu numai poruncile Bisericii, ci și
sfaturile evanghelice.
Monahismul a aparut ca dorinta a celor ce voiau sa-l urmeze pe Hristos, ca iubire desavarsita
fata de Dumnezeu si ca o prelungire a martiriului de pana atunci. Sfanta Scriptura este plina de
exemple de prooroci si Sfinti ce s-au retras in pustie, Noul Testament avand ca incepator pe
Mantuitorul nostru Iisus Hristos care a stat retras in pustiu timp de patru zeci de zile fiind ispitit de
diavol.
Asa cum inceputul crestinismului este atestat in tara noastra in Dobrogea, unde si-a
desfasurat activitatea misionara Sfantul Apostol Andrei, in urma carei activitati s-au infiintat
paisprezece episcopii subordonate Mitropoliei Tomisului in veacul al VI-lea, si sunt atestati 11 episcopi
tomitani.
Tot aici aflam si primele semne ale monahismului de pe teritoriul tarii noastre deoarece acesti
episcopi aveau in jurul lor calugari, iar din secolul al IV-lea demnitatea de episcop trebuia sa fie
detinuta numai de calugari.
Alta mare personalitate a monahismului din Dobrogea este Dionisie Exiguul sau « Smeritul».
El s-a nascut in 470 dupa Hristos, cu o suta de ani mai tarziu decat Sfantul loan Cassian. In timpul
copilariei a primit hrana duhovniceasca de la episcopul Petru. Daca acest episcop face parte dintre
calugarii sciti atunci Dionisie a primit educatia intr-o manastire din Dobrogea.
Despre monahismul romanesc din secolele VII-VIII nu avem dovezi, dar existenta episcopului
Uranus din sec al VIII-lea, intr-o regiune in care s-au pastrat urme de o intensa viata religioasa, cu
manastiri infloritoare, ne indeamna sa credem ca si monahismul s-a mentinut in aceste secole,
continuand bogatele traditii anterioare.
Incepand cu secolul al IX-lea avem stiri despre intensificarea vietii bisericesti organizate, in
care apar preoti calugari, egumeni si episcopi. "Primele manastiri de pe teritoriul patriei noastre sunt
bisericutele de la Basarabi din judetul Constanta, sapate intr-un munte de creta. Este un adevarat
complex manastiresc, format din biserici si paraclise, in numar de sase, datand de la sfarsitul secolului
al IX-lea. Pe peretii acestor bisericute sunt gravate zeci de cruci, figuri de Sfinti dar si figuri zoomorfe
si geometrice, precum si inscriptii (graffiti) cu caractere chirilice, sunice si grecesti.

Cuvantul "calugar" vine de la grecescul "kalos gheron", si inseamna "batran frumos". Batran
frumos! Este un ideal! Ce inseamna batran? inseamna si intelept. Daca esti calugar, trebuie sa fii
batran inainte de batranete, deci echilibrat, cinstit, intelept, sa ai calitatile batranului. Sa fii ponderat
mai mult decat tanarul (poti sa ai entuziasmul tanarului, daca mai esti capabil de entuziasmul
tanarului). In orice caz, daca esti batran de la tinerete, adica echilibrat, ponderat, intelept, angajat cu
seriozitate, in cazul acesta ai si calitatile batranului, ai si capacitatile tanarului. Calugaria ortodoxa este
o calugarie in anonimat. Toti cei care se afirma pe ei prin calugaria insasi, nu stiu ce-i lepadarea de
sine, si nici ce este inceputul cel bun. Exista posibilitatea unei afirmari in calugarie, si prin calugarie;
aceasta insa nu duce la desavarsire, ci la inrautatire. Calugaria fara lepadare de sine, fara ascultare,
fara smerenie nici nu exista. Am putea spune ca, de fapt, calugaria inceteaza cu fiecare incalcare a
voturilor monahale.