MARY BARTON

rJ '
u
Prf
EDITURA DE STAT PENTRU LITERATURA $1 ARTA
m.

ELIZABETH GASKELL
CLASICII LITERATURII UNIVERSALE
 pr e faja

Sint unele scriitoare care 51-au imprimat numele in marea carte

de istorie a literaturii universale sub titlul unei singure operc ; cite
0 singura carte care, infruntind timpul, s-a impus posteritafii pentru
ca a concentrat din desijul unor fapte marunte esenta problemelor
majore care au framintat o societate ?i o epoca. Harriet Beecher
Stowe trSiejte, de pilda, prin acea unica „Coliba unchiului Torn",
document dramatic al sclaviei negrilor din America veacului tre-
cut ; 0 singurJ carte i-a cucerit locul in literature lui Emily Bronte :
tulbur3toarea „I,a rascruce de vinturi", care vejtejejte desfigurarea
morale, dezumanizarea omului in societatca burgheze : Elizabeth
Gaskell, scriitoare inrudite in concepjii ?i contemporane cu cele-
lake done, a dat tot o singure carte care i-a supravie(uit : „Mary
Barton", cronke a mijeerii proletariatului englcz din secolul al
XlX-lea - carte care a izbutit se surprinde un aspect al inclefterii
dintre munce fi capital.
Elizabeth Gaskell se numere printre scriitorii pe care Istoricii
literari burghezi i-au omogenizat sub eticheta de „victorieni“ , adice,
reprezentanti ai literaturii unei epoci de asemenea nivelate sub de-
numirea improprie de „era victoriane". Acest clijeu falsifice 0
perioade de peste 60 de ani din istoria Angliei, escamotindu-i
adincile semnificatii sociale sub aureola unei iluzorii atmosfere pa-
triarhale ji idilice, a unei tihne ?i bunasteri generale, obleduite de
geniul puritan al reginei Victoria. Scriitorii care au trait sub acest
pretins azur fara dc nor sint grati(ica(i in bloc cu o serie dc tra-
saturi stcreotipe : naivitate, sentimentalism desuet, conventionalism,
happy-end-uri care netezesc orice conflict.
In fapt, climatul caldicel ^i senin al „erei victoriene" a fost bin-
tuit dc aprigc furtuni. Pentru a patrundc confinutul social al accsrci
cpoci care formcaza fundalul romanului „M ary Barton", este ne-
ccsara o succinta incursiune in istoria mijcarilor muncitorejti din
Anglia. Dezvoltarea timpurie a capitalismului in Anglia a facut
ca aceasta fnra sS devina inca de la sfir§itul secolului al XVIII-lca
un focar de ascufitc contradictii. Burghczia, intarita de revolutia
industriala care a transformat Anglia dintr-o t^ti producfic
manufacturicra in prima fara cu industrie mccanizata, i§i ctoiejte
drum sprc dominatia economica. Cel de al patrulca deceniu al scco-
lului al X lX dca consfinfette ji victoria politica a burghezici indus-
trialc, victoric cucerita prin reforma elcctorala din 1832, care daduse
o lovitura dc gratie aristocratiei latifundiarc.
In acccati perioada de „prosperitate victoriana", Anglia sc trans­
forma in Imperiul Britanic, initiind Campania salbateca de cotropire
a coloniilor ?i ancxind o serie dc tcritorii carc-i devin sursc de
materic prima ?i debujcuri pentru dcsfacerea marfurilor.
Cel mat important rczultat al revolutiei industrialc a fost insa
nattcrca proletariatului cnglcz. Imbogatirea rapida a burghezici are
loc prin stoarcerea fortei de munca ji pauperizarca acestui prole­
tariat. Despotismul capitalului nu cunoaste margini ; ziua de munca
numara plna la 18 ore, in fabrica este mult folosita mina de lucru
ieftina a fcmeilor 5! copiilor, sajariile sint mcrcu mictorate, jomajul
constituie o amcnintare continua. Muncitorul industrial traieste in-
tr-o mizerie crinccna. Conditiile inumanc de munca in fabricilc
cnglezc sint caractcrizate dc Engels in fclul urmator : „Intr-adcvar,
nu sc poate inventa o metoda mai eficace dc indobitocire ca munca
in uzina, ji daca totu?i muncitorii din fabrici nu numai ca ti-au
salvat inteligenta, ci au ji dezvoltat-o §i ascutit-o mai mult ca altii,
aceasta a fost posibil numai datorita revoltci impotriva soartei lor
5i impotriva burghezici - rcvolta fiind tot cc mai puteau ei gindi
si simti in timpul lucrului" *.

‘ Engels, Situatia clasei mun citoare din Anglia. — Editura pentru

iileratiira politica — 1953 — p.ig. i72.
 Revolta muncitorimii impotriva burghcziei este caracteristica do-
minanta a cpocxi in care s-a nascut „M ary Barton". Exploatarea
dura ?i viafa mizera a proletarilor ridicasera inca din secolul al
XVIII-lea o vijelie de nemultumiri, care sc extind spte inceputiil
secolului X IX , parcur^nd diferite faze. D e la aefiuni de protest
izolate sterile, de la formcle primitive ?i anarhice de revolta
rcflectate in mijearea ludditilor care urmarea distrugerea ma^inilor
socotitc drept principala cauza a pauperizarii, mijcare la care au
participat zed de mii de muncitori din regiunile industriale ale An-
gliei, proletariatul trece la forme mature, organizate, de lupta eco­
nomica, la greve. Vorbind despre extraordinara freevenfa a grevelor
in Anglia secolului X IX , Engels arata, in studiul sau asupra situa-
fici elasei muncitoare din aceasta fara, ca nu trecea saptamina, ba
aproape ca nu trecea zi, fara sa izbucneasca o grevii intr-un loc sau
altul, fie din cauza reduccrii salariilor sau a refuzului patronilor
de a Ic majora, fie pentru refuzul de a inlatura anumite abuzuri sau
masuri organizatorice arbitrarc, fie pentru numeroase alte motive.
Luptcle muncitorimii engleze din prima jumatate a secolului trecut
culmincaza cu mijcarca cartista, care face trecerea de la lupta eco­
nomica la lupta politica a proletariatului. Cartismul este prima mij-
care politica revolufionara de masa din istoria luptelor muncitoresli.
Denumirea mijearii vine de la „Carta poporului", proiect de legis­
la te muncitoreasca elaborat in anul 1838 de catre „A sociata gene-
rala a muncitorilor", infiintata cu doi ani inainte la Londra. Ceic
?asc puncte ale Cartel se rcduceau de fapt la revendicarea unei baze
democratice a Camcrei Comunelor ji in primul rind la votul univer­
sal, muncitorii carti§ti nadajduind ca un nou parlament Ic-ar solu-
tiona ?i revendicarile economice.
Carta poporului concentrase in jurul ci proletariatul 5! mica bur
ghezie radicala, adica pe top cei ncmultumip de reforma parlamen-
tara din 1832, care largise drcpturilc politicc numai pentru burghezia
industriala. Daca mica burghezie vedca in obfinerea dreptului de
vot un scop in sine, pentru proletariat cucerirca drcpturilor parla-
mentare insemna, conform afirmapilor unui lider cartist citat de
Engels : „...locuin3a buna, mincare §i bautura buna, trai bun ji ore de
munca mai pufine" '. Mica burghezie urmarea satisfacerea revendi-

Op. cit., pag. 216,

 carilor pe cai „legale“ , facind obstrucfie la mijloacele tcvolutionare
pe care le propagau conducatorii muncitorilor industriali.
Armele mijcarii cartiste au fost mitingurile, demonstratlile, gtc-
vele ?i petit:iile catre guvern. Prima petifie, adresata Camerei Co-
munelor 51 redamind recunoa^terea Cartel poyorului, a fost bine-
' infeles tespinsa. Cel de al doilea congres national al carti?tilor, In-
trunit in 1842, adrcseaza parlamentului o a doua petitie uriaja, pur-
tind 3 315 752 semnaturi, care reclamau imbunatatirea conditiilot de
trai ti de munca pentru muncitorii industriali. Aceasta este „jalba
lunga de citiva coti“ pe care 0 vom intilni in romanul „M ary Bar­
ton", purtata de catre cartistul John Barton impreuna cu tovarajii
sai ji a carei respingere brutala din partea parlamentului ii provoaca
batrinului muncitor starea de demoralizare din care nu-ji va mai
reveni.
In august 1842 izbucne?te in Anglia gteva genetala, as; a repri-
mata de guvern. Un an mai tirziu, disensiunile ;i curentele ivite in
sinul cartismului slabesc considerabil mijcarea, slabiciune speculata
de burghezie, cate, prin cotuperea virfurilor opottuniste, ii imprima
un caracter reformist.
In ciuda regresului cunoscut de mijcarea cartista, in ciuda inconsec-
venfelor datorite sttucturii ei eterogene ji stadiului de insuficienta
dezvoltare a conjtiinfei de clasa ?i a organizarii proletatiatului, car-
tismul a exetcitat o intiurite puternica asupra dezvokarii vietii sociale
din Anglia, silind clasele dominante sa acotde unele concesii, printte
care se numara ji reducerea zilei de munca pentru femei ji copii la
zece ore.
Astfel de viltoti subtetane au clocotit sub calma 5! netulburata
suprafata a erei victoriene, lustruita de istoricii burghezi.
Cit despte asa-zijii scriitori sentimentali, naivi ?i confotmisti pto-
duji de aceasta epoca presupus trandafirie, e de ajuns sa spunem ca
acejtia s-au numit Dickens, Thackeray, Charlotte Bronte, Elizabeth
Gaskell, manunchi caruia celebra caracterizare a lui Marx ii atri-
buie meritul de a fi „...dezvaluit lumii mai multe adevaruri politice
ji sociale deck toti politicienii, publicijtii 5I moralistii de profesie
la un loc...“ '

' K. Marx ?i F. Engels Despre arta ?i literatu ra Editura pentru

U teratura politica — 1953 - p ag . 293,
 Sint tocmai scriitorii care strapung Cii pana lor ascufita mitui V i c ­
torian si care prin diatriba adresata unei socictafi caduce, zdruncina
esafodajul de ipocrizie, conventionalism si satisfactie burgheza.
Miscarea cartista isi afla ecou si in litetatura. Idei innoitoare in-
vioreaza concepfia victoriana despre arta si tolul ei. Ziareie cartiste
„The Labourer" si ..Northern Star" (la care a colaborat si Friedrich
Engels) publica versuri revolutionare si apeluri la lupta. Ernest Char­
les Jones, activist, critic si poet cartist. lanscaza un manifest-program,
prin cate chcama scriitorii sa propage o arta cu tcndinta. o arta pentru
popor. tecomandindu-le ca exemple creatoare demne de imitat pc
romanticii revolutionari : Byron, care introdusese primul in poezia
secolului X IX ..tendintele democratice" si Shelley care ..avea fcri-
citul talent de a nu se departa de tinta practica".
Elizabeth Gaskell si in general romancierii din generafia victo­
riana nu au putut fi insa adepfi ai cartismului revolutionat. Educa-
fia si structura spirituala burgheza. falsa etica de timpuriu sadita
si adinc inradacinata in constiinta lor. alaturi de instinctul de clasa.
ii impiedica sa desluseasca. sa se patrunda de ideea ca numai pc
calea violentei revolufionare se poate pune capat acelor nedrcptafi
sociale pe care Ic vedcau si pentru care sufcteau. Dar indiferent de
remediile diluate cu care isi propuncau sa vindece raul social, la-
sindu-se fara voia lor depasiti in intentii de metoda reflectarii veri-
dice a tealitafii obicctivc. ei au izbutit sa zugraveasca tablouri de
o forfS demascatoare care impune de la sine concluziile.
Transformarile sociale isi imprima puternic amprenta in operele
lor. care pentru prima data in literatura engleza fac loc proleta-
riatului in galeria eroilor de roman. Charlotte Bronte surprinde in
romanul ..Shirley" imagini ale disperarii oarbe care a impins mun-
citorii la distrugerea masinilor ; conflictele de clasa patrund in miezul
romanului ..Timpuri grele". in care Dickens tipizeaza. prin figura
proletarului Stephen Blackpool, muncitorimea exploatata. Dar ma-
rele roman al luptei proletariatului cnglez din acei ani il scrie E li­
zabeth Gaskell. in 1848. si-1 intituleaza ..Maty Barton - O poveste
din Manchester".

Viafa Elizabethei Gaskell s-a scurs intre anii 1810 5I 1865. adica
in miezul acestui secol de ptefaceri si framintiiri sociale. Casatorin-

0
du-se cu un preot din Manchester, 51-a triiit cea mai mare pane a
victii in marele ccntru industrial, laca; al cartismului revolutiooar.
InteligentS, sensibild, vibrind de compasiune pentru cei ailaii in
nenorocire, Elizabeth Gaskell nu a putut s& nu seziseze ncfireasca
intocmire a societafii in care cei mulfi sufereau pentru ca cei pufini
sS se desfete, nu a putut sa nu simta indignarea fa(li de nepSsarea
51 rapacitatea celor ce defineau puterea, nu a putut sa nu se apropie,
sa nu-i inteleaga ?i sS nu-i indrageasca pe cei asuprifi, pe cei chi-
nui(i, pe oropsifii soartei. A cunoscut in profunzime viafa muncito-
rilor psihologia lor. A cunoscut mizeria degradantS, animalica a
„slum“ -urilor, cartierele marginaje ale orajelor industriale, in care-ji
duce vlaja saraciniea, a cunoscut pivnitele igrasioase 5! murdare in
care era silita sa traiasca cea mai mare parte din cei 350 000 de
muncitori din Manchester.
Din acest strat sint recrutaji ?i eroii celotlalte lucrari t caracter
social semnate de Elizabeth Gaskell : nuvela „Ruth“ , romanul „Nord
?i sud“ . Spre deosebire insa de „M ary Barton“ care 5! pe plan cro-
nologic ocupa primul loc in creafia autoarei, lucrarile mai sus citate
s-au pierdut in uitare.
„M ary Barton" diinuie pentru ca in urzeala povestirii, dincolo
de broderia unei intrigi fictive, a fost prins un crimpei de istor>e,
de viafii adevaratS. Aejiunea romanului se desfajoarS pe intinderea
anilor 1839-1842, adica pe vremea cind fierberile daduseta in clocot,
cind mi?carea cartista atinsese apogeul revoluiionar.
Elizabeth Gaskell a ?tiut sa extraga din acumularea faptelor coii-
diene sensul unei rcalitafi social-istorice, a jtuit sa reconstituie din
mozaicul intimplSrilor diverse scmnificapa adinch a ciocnirilor dintre
doua lumi adverse. Conflictul central al romanului „Mary Barton"
este conflictul ireductibil dintre exploatafi ?i exploatatori. Povestea
dramaticei iubiri dintre tinara modista Mary ?i muncitorul Jem Wil­
son, iubirc care, spafial, pare s3 ocupe centrul romanului, constituie
de fapt o intriga adiacenta ?i nu nodul vital al povestirii.
D e aceea, personajul principal nu este Mary, al cSrei nume il
imprumuta titlul cartii, intrucit - dupa cum marturiscste autoarea
intr-o scrisoare adresata unui prieten — editorii nu au primit s5
publice un toman cate sa aiba ca titlu numele unui tazvtatit car-
tist. Etoul in jurul caruia se aduna fitcle ac{iunii este fesatorul
John Barton, tatal frumoasei Mary, ji o data cu cl eroi ai carfii sin;
muncitorii cartijti din Manchester.

10
 Cadrul social in care sc -petrec faptele povestite de Elizabeih
Gaskcll cste cel al marilot contrastc, intre care nu-?i gaseste loc
patura de burghezic mijlocic, pe jumatatc ridicola, pe jumatate jo-
viala 51 bonoma, care populeaza carjile lui Dickens. In „M ary Bar­
ton" sint confruntate lumca luxului 5i a marii bogajii cu cea a cum-
plitei mizerii. Paroxismul suferintci dcscrisc in roman atinge uneori
propor{ii dantC5ti : pivnife ude, incarcate cu dubori pcstilenfiale, in
care-5i tiraste zilele majoritatea muncitorilor 5omcri, familii inttegi
care sc sting incetul cu incetul de foame, parin^i cate isi indoapa
copilasii cu opium ca sa le amor{easca foamea 5i (ipetclc, boli cate
innabu5a ultimele pilpiiri de viaja din aceste ramasife de oameni.
In subsoluri cu ochiuri de gcara sparte 5i infundate cu cirpe ptin
cate lumina nu patrundc niciodata, cu du5umele de caramida uda
chiftind de apa murdara a strazii si pe care se tavaleste o liota
de copii lihniji, isi dau suflctul bolnavii doborifi de tifos, intinsi pe
culcusuri de paie naclaite de sudoare si invelifi in zdtenfe si bucati
de sac menitc sa-i apcrc de gerul napraznic de afara si dinauntru.
Traicctoria romanului nc poarta ptin unghcrclc unei mizerii ajunse
la limitele rdbdarii omcnesti si a carci descricrc incrinccneaza carnea.
Asupra oamcnilot acestei lumi apasiS un tragism sumbru, in c.icc
suflul duterii s* al morpi e taspindit in insasi atmosfcta pe care o
respirS. Baiejasul lui John Barton, bolnav de scarlatina, moare de
inanipe, pentru c 5 tatal somet nu a putut sa-i procure hrana pre-
scrisS de medic ; copilasii gemeni ai muncitorului Wilson sc sting
pe rind, rapusi de friguri si debilitate ; Margareta Jennings, aparijia
cea mai pur3, cea mai luminoasa din roman, orbeste peste rochiile
la care coase zi si noapte ; Alice Wilson, batrina spalatoreasa care
a visat in tot lungul viepi ei chinuite sa revada macar o singura
data meleagurile copil3riei, isi afla implinirea visului numai in cli-
pele agoniei, clnd retraieste in delir seninatatea primilot ani de viafa.
Aceasta mulpme se zbate sub spectrul ameninfator al somajului,
al concedierilor si reduccrilor repetate de salarii, dictate de sem-
nele unei crize de suptaproducpe care incepusera sa tulbure orizon-
tul capitalismului englez.
La celalalt capat se afla lumca marii burghczii, reprezentata in
toata opulenfa ei prin familia industriasului Carson ; aceasta lume
este integrata in acpunc atit pe plan economic - prin relapile cate
o leaga de eroii carpi — dt si pe plan sentimental, prin pasiunea
aprinsa pe cate i-o stirnestc Mary Barton tinarului Carson.

11
 Mizind in arliitectiira romanului pe efcctc de umbra 51 luraina,
scriitoarea minuiejte abil contrastele, dindu-lc relief. In timp ee
Sofia jomerului moribund Davenport, lihnita de zile intregi de post
forfat, ttebuie reinvafata tteptat cu mincarea, la micul dejun al fa-
miliei Carson se consuma cele mai alese fi mai scumpe bucate ; pe
cind John Barton privejte cu desperate intr-o vitrinS alimentcle care
i-ar putea salva copilul de la moarte, apate din magazin, incarcatS
cu pachete, Sofia patronului cate-1 concediase fara s 5-l platcasca, sub
pretextul falimentului ; prin ferestrele pivnifelor ce servesc de lo-
cuinfa muncitorilor, se preling tot felul de latuti fi scursori tau miro-
sitoare, in timp ce tinara Amy Carson cheltuiejte o avere pe par-
fumuri fi pe flori rare, cu miresme diafane.
Cu toate c3 in concepfia ei despte lume nu-fi putea gasi loc infc-
Icgerea violenfei revolufionare, Elizabeth Gaskell reproduce oncst,
cu obiectivitate, atit condifiile sociale cit fi faptele inti nplate in
acei ani, operind adesea cu evenimente real petrccutc, cSrora le-a
fost probabil martora fi cu oameni pe cate i-a cunoscut.
In paginile romanului pot fi tecunoscute multe episoade sau im-
prejurari pe care le intilnim analizate in amplul studiu al lui Engels
intitulat „Situafia clasei muncitoare din Anglia". Astfel soarta Mar-
garetci Jennings, croitoteasa care orbefte din pricina exploatirii sal-
batice la care e supusa de pattoana, iji gSsefte confirmate in rela-
tarca Kcuta de Engels cu privire la cusatoresele care munceau sub
presiunca ameninfarii cu concedierea cite 19-22 ore, sau uneoti zile
fi nopfi in fir, plna la limlta sleirii fizice absolute sau pina cind
intervenea otbirea. In aceeafi lucrare ne estc infafifata drept armS
freevent folositi de grevifti impotriva spatg3torilot de gtev 5, vitrio-
larea, fapt care-1 gasim reptodus in roman prin incidentul in cate
fesatorul Jonas Higginbotham arunca cu vitriol intr-un muncitoi
strain de oraf, care acceptase sa lucreze in condifiile impose de pa-
troni. De asemenea, in studiul lui Engels este citat un act de r 3z-
bunare al muncitorilor, petrecut in 1831, fi anume impufcarea pe un
cimp de linga Manchester a unui tinar fabticant, Ashton. In impre-
jurari perfect asemanatoare are loc in roman evenimentul in iuru!
caruia graviteaza intteaga acfiune : omotirea tinarului fabricant Cat-
son - poate ca nici similitudinea de nume, Ashton-Carson, nu este
intimplStoare - ca razbunare a muncitorilor pentru rolul jucat de
acesta in inabufirea grevei.

12
 Pe acest fundal se inalfa figuta fesatorului John Barton, a carui
evolutie se suprapune, se confunda, cu insa?! evolu(;ia miscarii cartiste.
Spre deosebice de Stephen Blackpool, proletarul creat dc Dickens,
care suporta apatic 51 mut exploatarea, eroul Elizabethei Gaskell este
un razvratit. Daca in ce privejte fantezia creatoare complexitatca
psihologici a personajelor, Elizabeth Gaskell nu a reujit sa atinga
inalpmea lui Dickens, in schimb in perceperea realitafilor sociale, cu
toate limitele inerente unei mentalitati burgheze, este mai ascufita,
mai patrunzatoare, iar in redarea lor e mai aspra, mai pufin eufe-
mistidi, mai pu{in feminina, am spune, decit marele ei prieten.
John Barton este conjtient dc inechitatca sociala §i intelege sensul,
esenfa exploatarii, a insufirii plusvalorii : „ - A i sa spui - sau cel
pufin mulji o spun - ca ei au capital, pe cind noi nu. Dupa mine
unul, capitalul nostru e munca 51 s-ar cuveni sa ne aduca procente...
Carson ?i Duncombes ;i Mengie ?i multi alfii de-au venit in Man­
chester numai cu hainele dc pc ei, acum sint oameni de zeci de mii
de lire ji toate stoarse din munca noastrS ; ...Au scos ji maduva din
noi, ca sa-ji adune ei averile alea mari si sa-ji ridice case cit toate
zilele ; iar noi, pai noi crapam de foame, cu miile. Poti sa mai spui
ca in toate astea nu-i nimic strimb ?“
La inccput, John Barton, ametit dc „caile legale" de luptS propa­
gate de unii conducatori ai cartismului, este incredinfat ca daca par-
lamentul ar afla despre abuzurile din fabrici ;i chinurile indurate de
muncitori, lucrurile s-ar schimba :
„ - Cind or auzi de copiii care se nasc pe lespezi umede fara o
zdreanta care sa Ic fie faja ?i de mamele lor lihnite de foame ; cind
or auzi de oamenii care zac pe strazi ajtcptindu-si sfirsitul... ehc, cind
or auzi de tot pripadul, dc bolile ji foametea asta, s-or pricepe ei
sa faca mai bine decit ne inchipuim noi“ .
Acestea sint cuvintele pline de nadejde cu care iji imbarbateaza
tovarasii de munca venifi sa-ji ia ramas bun inainte de plecarea lui la
Londra, ca unul dintre delegatii trimiji sa infati§eze parlamentului „jalba
lunga de citiva cofi", prin care proletariatul incerca sa obtina dreptate.
Misiunea lui Barton la Londra cunoajte o brutala infringere si-i
provoaca o dezamagire amara, care-i va abate cursul vietii.
Intors la Manchester, John Barton, zguduit in princlpiile lui „le-
gale", parcurge o noua faza. Ramas jorner deoarece muncitotii car-
tijti sint concediati din fabrici, el incepe sa vada radacinile de clasa

13
ate raului. In proletarul Barton se ttezeste conjtiinta tie clasa. De la
lupta izolata impotriva unui patron, el trece la lupta unei clase impo-
triva altei dase. lata cum il defineste autoarea, unica scriitoarc din
generapa ei, care a sezisat acest fenomcn : „...singurul simtamint pe
care zbuciumul inimii nu izbutea sa i-1 mai intunece sau sa-1 clintcasca
rSminea ura pentru o clasa dtagostea profundi pentru cealalti".
Barton devine unul dintre conducatorii mijcarii cartiste face parte
din comitctul de organizare a gtevei (esitorilor din Manchester. Greva
aceasta, sprijinita de sindicatele muncitorilor din alte raniuri ale in-
dustriei ?i de delegafi ai muncitorimii din alte orafe, apare ca o mani-
festare a solidaritatii de clasa a proletariatului.
D e la ciile pa§nice, de la incercarile utopice de a obfine satisfacc-
rea revendicarilor prin metode „legale“ . Barton trece la intelegerea
violentei ca necesitate.
„ - Patronii sint cei care au atlus napasta asta ; ei trebuu sa pli-
teasca pentru ea... Punep-ma .sa le viu de hac patronilor §i s i vedep
daci mS dau in lituri de la orice at fi“ .
Numai c i in gindirea lor inc5 imatura politicestc. Barton §i tova-
tajii sai nu izbutesc sa vada c i violenta trebuie Sndreptati impotriva
orinduirii sociale, ca puterea intregii clase dominante trebuie sfari-
mata. Ura lor se canalizeaza inca in acfiuni razleje, in razbuniri indi­
viduate, anarhice, concretizate prin impufcarea tinarului Carson.
Drumul sinuos parcurs de Barton cunoa^te sprc sfir?it o lunecare de
pe pozipile revoluponare. Reflcctind inconsecventa mi^carii cartiste ?i
urmind, mai ales, conceptia de viafa a scriitoarei care 1-a creat, ncin-
duplecatul {esator, cuprins de rcmuscari pentru omorul comis, face o
volts subita spre impacarca cu patronii.
In pofida acestui sfir^it fals, conform cu solupile conciliante in care
autoarea crede sa gaseasca dezlegarea problemelor ,pe care le-a ridicat,
John Barton ramine figura putemica fi curajoasa a muncitorului care
lupta pentru drepturile clasei lui. E l se deosebejte de Job Legh, de
pilda, bunicul oarbei Margareta, care profeseaza filozofia resemnSrii,
a renunfarii la lupta.
Elizabeth Gaskell a modelat personaje viguroase, care uneori - a^a
cum este cazul lui Barton in episoadele activitSjii sale revolufionare -
par sS-i scape din mini, s3 o ia inainte in pas cu via{a, ISsind in
urmS schema artificial tIcluitS a romanului.

14
 In eroii cartii pulseaza viafa adev&rata. Daca John Barton csre
construit 51 urmarit dc autoare pc un plan unilateral mcnit sa-1
identifice cu patosul revoluponar al muncitorimti asupritc §i sa-1 cris-
talizezc ca simbol al razvratirii, Mary Barton, personajul feininin, este
In schimb mai complex realizata. Mary nu poarta in cre?tet aureola
dc fecioara angelicata, cu care sint incununate copilele f 3ra de mama
din romanclc lui Dickens - mica Dorrit, dc pilda, ori Lucie Manctte
din ..Povestea celor doua oraje“ , sau chiar Jane Eyre, eroina Chat-
lottci Bronte. Maty este plamaditi din came ?i din singe, ?i in ea se
ciocnesc cinstea ?i dirzenia preluate de la tata, cu slabiciunile infuzale
dc matuja Esther, cea care apucase calea perdijiei. De?i il iube^te
pe muncitorul Jem Wilson, Mary accepts un timp, din cochetarie,
curtea tinarului Carson, lasindu-se furata dc mirajul bogapei ?i al unei
victi de huzur. Aceasta frivolitate dcclanjeaza o intteaga suita de
intimplari dramatice, care se innoada dc firul principal al aqiunii.
Mary se dovcdejte insa pina la urmS demna fiica a lui John Barton,
capabila de lupti ?i de jertfa.
Elizabeth Gaskell a zugrSvit cu simpatie chipurile muncitorilot
cnglezi ?i a pus in lumina superioritatea morala a acestora in com-
parape cu reprezentanpi burgheziei. Harry Carson, patronul, este cinic,
egoist, brutal, ujuratec. Jem Wilson, muncitorul, este de o noblejie
sufleteasca fata seaman : ip pune viafa in pericol pentru a-fi salva
tatal p pe inca un muncitor din incendiul provocat de Carson la
propria lui fabrica ; cstp gata sa mearga la spinzut3toate sub acuzatia
falsa dc omor pentru a nu-1 trada pe John Barton, adevatatul faptaj.
Solidaritatea de clasa a muncitorilot duce la aepuni de o marinimic
p o abnegape impresionanta : John Barton ip amaneteaza haina de
duminica p singura lui batista dc matasc, pentru a cumpara dc-alc
gurii copilaplor jomerului Davenport ; Margareta Jennings ip oferS
economiile agonisite cu multS truda, pentru a-i angaja un avocat lui
Jem Wilson ; batrinul marinar din Liverpool 0 duce in umila lui
casufS, o hranepe p o ingrijepe pe Mary Barton, ratacita pc strazile
orajului unde avea sa se judece procesul lui Jem, p bolnava din pri-
cina tensiunii nervoase provocate dc drama care i-a tascolit viafa.
Din caldura p intelegerea cu care scriitoarea s-a apropiat <le obi-
dipi orinduirii capitalistc, se Infiripa mesajul profund umanist al carpi.

15
 Cartea aceasta cuprinde in paginile ci o for{a care nimiccjtc in pri-
mul rind scopurile urmaritc dc autoarc, concluziile pe care aceasta a
incctcat sa le impuna cititorului.
FiicS 51 sofie de preot, Elizabeth Gaskcll arc dcsprc lume o viziune
clcricala. Dar in conceptul ci dogmatic navalcsc adevSrurile vie(ii,
irupe rcalitatea ; ?i atunci scriitoarea derutata sc zbate pentru a gasi
comproraisuri.
Vedc ji reds cu vigoarc mizeria proletariatului, dar Incearca sa-i
dca naiva, contradictoria justificare c4 patronii ignorau cit de mare
era nenorocirea muncitorilor.
Influcnfata de uncle dintre ideile socialismului utoplc, autoatea,
ncintclcgind c5 ptincipala cauza a contradicfiilor fine de modul de
producfic capitalist, o atribuic ignorantei, faptului c3 patronii nu
cunosc adcvarul despre muncitori, iar accjtia din urma nu infcleg „ra-
fiunilc" patronilor.
Ca ji utopijtii, ea vede in proletariat o masa oprimatS, cate trc-
buic s3 fie comp3timita ?i ajutata, dar nu poate intelege ca proleta-
riatul cste forfa chematS de istorie sa faurcasca o societate noua. Dc
aceea este impotriva luptci revolutionare a proletariatului.
Ea infclegc cauzcle luptci de clasS ji nu o condamna direct, in
schimb o dcplinge ; nu o acuza, dar cauta mercu sa o scuzc, prezen-
tind-o ca pc un pacat, ca pc un rau, inevitabil insa in conditiilc date.
Simtc ncvoia sa proiecteze in pcrmanenfa, gc primul plan, tabloul
cumplitei mizerii a proletariatului, pentru a-?i justifica in felul acesta
eroul, pentru a motiva in proprii ei ochi inccfofafi de o perspectivS
strimta, precum ?i in intelegerca contemporanilor, violen{a ;i patosul
rcvolu{ionar al maselor, aflate in contradicfie cu concepfia ci despre
lume fi cu solutiile in care vedea remedierea raului.
Aceste solufii se plaseaza in sfera moralei cre?tine, care ar aplana
toate antagonismele. Dcosebindu-se de asta dat3 de utopijti, de con-
tcmporanul ei Owen, care considera societatca burghezS imperfecta,
irationalS ji deci trecatoarc, Elizabeth Gaskcll socotejte ca impartirea
socictatii in bogafi ji saraci e inevitabila, intrucit e consfinfita dc divi-
nitatc. In sinul acestei orinduiri ca crede insa rcalizabila impacarca
ji infratirea intfe oameni, pc deasupra interesclor de clasa. In rezol-
varea ei idilica, naiva, straina de realitatilc viefii, aceasta ncfireasca
infrajire ar presupunc ajutotarea intre cclc doua clasc : patronii s3

15
acordc mai multa atentic muocitorilor, ajuttndu-i s5 duca un trai omc-
nesc, dar sa invefe in schimb de la muncitori cultivarea inaltelor vii-
tu;i umanc.
SolidarS afectiv cu masele oropsite 51 fidelS in zugravirea realitafii,
autoaica rcflccta cu un veridic extraordinat, cale de ttei sferturi din
roman, ncdrcptitile orinduirii capitaliste. Seziseaza contradictiile de
clasa ?i prczinta cu obiectivitate amplitudinea luptei revolutionare a
proletariatului. Dar in ultima parte a povestirii, timorata parca dc
concluziile fircjti cate se desptind din ptemizele puse, propovaduiejtc
solu^ii prcconcepute, in spiritul inteteselot clasei sociale din cate fScea
parte.
Inccrcind sa Inghesuie in tiparul strimt al dogmelot ctestine petso-
najcle dczlantuite in lupta apriga dintte clase, scriitoarea mutileaza
in final marefia eroilot pozitivi. John Barton, a carui via{a ji-a tras
seva din uta impotriva patronilor, cade in genunchi in fafa batrinalui
fabricant Carson, cerindu-i iettate penttu taul pricinuit ptin omotitca
fiului acestuia ji moate in bratele omului cate i-a distrus via^a.
Batrinul Carson, contaminat la rindul lui de accst acces de etici-
Zare, ttecc printr-un btusc rcviriment psihic ji il iarta pe ucigajul fiu­
lui sau.
Solutiilc date dc autoare sint paradoxalc, contrazic logica romanului,
35a cum contrazic ji logica viejii. Conceputa insa ccva mai inainte ta
Manifcstul Partidului Comunist s5 fi vSzut pentru prima data lumina
tiparului, aparpnind unei sctiitoare formate intr-un mediu mic-butghez
ji cate scria pentru burghezie, cartea nu putca aduce mesajul adeva-
tatei cai de eliberare a proletariatului : tasturnarea pe calc tcvolu-
{ionari a orinduirii capitaliste.
Importanta actuala a unui toman realist critic nu tezida in conclu-
ziile explicitc, ttasc de autorul incatujat in limitcle intclegerii lui,
ci in ccle implicite, pe care Ic deslujejte cititorul din timpurile
noastre.
Adtcsindu-sc scriitoarci Minna Kautski, Engels definea rolul roma­
nului social, scris penttu cititorii din cercurile burgheze, afirmind ca
acesta „...i?i indeplincjte, dupa parerea mea, din plin menitea, cind,
ptin descrierea fidela a situa^iei teale, desttama paienjenisul iluziilot
conventionale dominante, zdruncina optimismul lumii burgheze, face
inevitabila indoiala in ceca ce privcjte valabilitatea vcjnica a situafiei

17
 cxistcnte, chiar fara a oferi direct o solufic, ba, dupa imprejurari, uneori
chiar fara a lua mScar atitudine in mod net“
Sumbrul roman al EUzabcthei Gaskell a aruncat pcstc „optimis-
mul lumii burgheze" umbra amenin{atoarc a revolutici proletare. lar
lumii noastre ii ofera un violent act de acuzarc a socictSfii burgheze
?i unul dintre cclc mai rascolitoare documente din istoria luptci pro-
Jetariatului pentru dreptatc sociala.

ANTOANETA KALIAN

' K. Marx, Fr. Engels — „Despre a r ts §i literaturS". Editura 'entru

lileraturS politics, 1953 — pag. 133,
 CAPITOLUL I

Vai I Cit e de greu sa trudejli

§i-o clipa sa nu stai in loc
Cind to(i vecinii din preajma
Se due la plimbare joe.

§i Richard i§i poarta copilul,

lar Mary pe Jane. Fericifi,
Hoinaresc laolalta prin paji$ti
§i-alei cu maceji infloriti.
Cintec din Manchester

Se afla in imprejurimile Manchesterului ni$te pajiffti bine

cunoscute localniciJor, sub numele de ..Pajijtile cu fineaja
verde“ ; cararca batatorita care le stxabatc duce catre un ca-
tun ajezat la vreo doua mile mai incolo. De?i sint netede 51
joase ?i fara urma de padurc (podoaba ce da de obicei mare-
tie intinderilor de la ?es), pajittile au un farmec al lor, care-1
izbe?te pina $i pe muntean ; aoesta nu poate trece nepasator
pe linga contrastul dintre activitatea frematatoare a orajului
industrial ipe care 1-a parasit abia de o jumatate de ceas, §i
cimpiile acestea banale, dar invaluite intr-o atmosfera atkde
rustica. Ici-colo, acareturile risipite ale unei gospodarii batri-
nejti, spoita in alb §i negru, amintesc de alte vremi §i de altc
mejtetuguri decit cele pe care le practica astazi locuitorii
acestei regiuni. Dupa anotimp, ai sa-i vezi pe oamenii de aid
stringind finul, arind sau indeletnicindutse ou dte ?i mai dte
- toate, taine placute ochiului de ora?ean. Meseriajul, asurzit
de uruitul majinilor ji de vuietul glasurilor, vine in locurile
acestea sa asoulte murmurul incintator al vietii de tara : don-
canitul ?i ciriitul orataniilor din o g r ^ le stravechi, mugetul
vitelor, strigatele mulgatoarelor. Nu-i de mirare ca la zile
mari aid se aduna norodul la iarba verde, ?i inca mai putin
de mirare ar fi daca ti-ai da singur seama sau ai intelege din

Id
deslufirile mele cit de fermecator poate fi un anume pirleaz
din partea locului, cel mai cautat In asemenea prilejuri. Nu
departe dc acest pirleaz se afla un iaz adinc §i limpede, peste
care se pleaca arbori umbroji, furindu-i soarele ?i oglindin-
du-se in strafundurile verzi-intunecate. Malul coboara lin nu-
mai in dreptul ograzii intinse in jurul uneia din acele case
batrinefti, {;uguiate, spoite in alb ?i negru, de care am pomenit
rnai inainte. Casa strajuiejte cimpia strabatuta de cararea
batatorita. Trandafiri ii invejminta tinda, iar gradinifa cate
o inconjura e napadita de tot soiul de flori ?i buruieni din
altc vremuri, sadite de mult, inca de pe cind gradinile erau
singurele spiferii la indemina ; trandafiri §i levanfica, salvie,
roinifa pentru ceai, rosmarin, garoafe ?i miesandre, cepe ?i
iasomie sint lasate sa creasca laolalta intr-o bogafie salbatica,
in devalmajia cea mai deplina §i mai lipsita de discrirr larc.
La mai pufin de o suta de paji de gospodaria aceasta §i de
gradina ei se afla pirleazul despre care vorbeam si care da
dintr-o pajune mai mare intr-alta mai mica. Un gard viu de
paducel §i porumbari desparte cele doua pajuni ; oamenii
spun ca dincolo de pirleaz s-ar gasi adeseori ciubopca-cucului,
?i ca uneori, pe taluzul ierbos al gardului viu, s-ar gasi chiar
?i gingaje viorele albastre.
Nu jtiu daca era o sarbatoare pe care stapinii le-o in-
gaduisera in cele din urma muncitorilor, sau vreuna pe care
?i-o luasera singuri in cinstea naturii ?i a minunatei ei pri-
maveri, dar in dupa-amiaza aceea (aoum vreo zecc sau
doisprezece ani) „Paji5tile cu fineafa verde“ gemeau de lume.
Era pe inserat, la inceputul lui mai, aprilul poe^ilor. Toata
diminea^a cazusera ploi repezi. Norii rotunzi, albi §i pufoji,
pe care un vint de apus ii gonea peste cerul albastru-in-
tunecat, se mai involburau ?i acum in rastimpuri, scofind la
iveala cite unul mai negru ?i mai amenin{;ator. Dulceafa zilei
trezise la viafa frunzulifele tinere, care cre^teau vazind cu
ochii ; dupa ce dimineafa ifi oglindiscra in apa umbrele
cafenii, salciile erau acum de un verde-cenujiu odihnitor, care
se imbina ginga§ cu armonia culorilor de primavarm
Fete vescle ?i galagioase, intre doisprezece ?i douazeci de
ani, treceau pilcuri-pilcuri cu pas sprinten. Mai toate erau
lucratoare in fabrici §i purtau obi?nuita lor podoaba de

20
duminica : un ?al, care - de?i la amiaza sau pe vreme fru-
moasa nu era dedt un $al, si nimic mai mult - spre seara,
sau, daca ziua era racoroasa, chiar ji mai devreme, devenea
mantila spaniola sau pled sco^ian. Atunci ^i-l treceau peste
cap lasindu-i colfurile sa atirne in voie, sau ?i le prindeau
gra^ios sub barbie.
Prea frumoase la chip nu erau, ce-i drept. Afara de una
sau doua, pareau .mai degraba urifele. Aveau toate parul
negru,. pieptanat simplu $i ingrijit ?i ochii negri ; dar fe^ele
lor cu trasaturi neregulate erau palide. Ceea ce te atragea la
aceste fete era expresia aceea agera, treaza, .pe care o intil-
ne§ti adesea la lucratori.
Erau ?i multi baiefi, mai degraba flacm, care cutreierau
pajistile, gata oricind sa arunce o vorba de duh primului ve-
nit $i, mai ales, sa intre in vorba cu fctele ; ele insa se ^ineau
deoparte, nu din sfiala, ci mai degraba din dorinfa de a fi
lasate in pace, prefacindu-se ca nu aud glumele ?i compli-
mentele zgomotoase ale flacaiandrilor. Ici-colo zareai cite o
pereche linijtita §i grava ; erau fie doi indragostifi care §uso-
teau, fie o nevasta cu barbatul ei, dupa cum se intimpla ; iar
dintre acestia din urma, foarte pufini erau cei care sa nu fie
impovarati cu cite un copil, dus de cele mai multe ori de
barbat; citeodata ipurtau in bra^e sau trageau dupa ei chiar
trei sau patru plozi, astfel incit familia sa se poata bucura
toata laolalta de incintatoarea dupa-amiaza de mai.
In dupa-amia25a aceea, la pirleazul de care am pomenit de
atitea ori, i?i iejira inainte, dindu-si cu prietenie bine^e, doi
muncitori. Unul din ei era get-beget din Manchester ; nascut
dintr-o familie de muncitori, i?i traise copilaria in fabrica $i
tot acolo devenise om in toata firea. Era mic de stat, slabuf,
aproape pipernicit; fafa lui galbejita, fara culoare, amintea
o copilarie chinuita din pricina vremurilor grele. Avea trasa­
turi dure, ca taiate in piatra, dar nu neregulate. Se citea in
ele o gravitate fara seaman. Omul acesta arata la fel de
hotarit ?i stapinit de aceeaji insuflepre mocnita, aspra, ?i la
bine, ?i la rau. In clipele despre care va vorbesc, chipul lui
vadea ca e pregatit mai degraba pentru bine decit pentru ran.
Era din soiul acela de oameni carora un strain le poate cere
orice, cu nadejdea ca n-o va face in zadar. Alaturi de el mer-

21
gea nevasta-^sa, o femeie despre care se putea spune, fara
teama de exagerare, ca era dragufa, deji in ziua aceea avea
fafa atit de umflata dc plans, inoit ascundea mcreu in
$ort. Era una din acele frumusefi proaspete pe care le intil-
nejti adeseori la fara. Nu parea cine ?tie ce istea(:a, lucru
de asemenea obifnuit cind compari oamenii de la (ara cu
cei dintr-un ora? industrial. Nu mai avea mailt pina sa nasca ;
poaite de aceea era atit de zbuciumata ?i chinuita, de parca
ar fi apucat-o alte alea.
Pirietenul cu care se intilnisera era un barbat mai chipe?,
dar cu o privire mai pufin agera dccit cel pc care 1-am descris
la inceput; parea inimos ?i plin de incredcre in viafa ji, cu
toate ca era mai virstnic decit primul, pe fafa lui citeai mult
mai multa voiojie tinereasca. Purta cu duiofic in brace un
prune, in timp ce sofia lui, o femeie firavH ji gingaja, care
jehiopata u?or, ducea un altul de accca$i virsta - gemeni
micu^i §i plapinzi, care mojteniserS. infati§area fubreda a
mamei lor.
Omul pe care tocmai 1-am pomcnit vorbi primul, in timp
ce o umbra de compatimirc trecu pcstc chipul sau vesel :
- Ei, John, ce mai e pc la voi ? Apoi adauga cu glas cobo-
rit : Ai vreo veste de la Rsthcr ?
Sofiile se intimpinara $1 clc ca doua vcchi prietene. Vocea
stinsa ?i tinguitoarc a mamei color doi gemeni paru sa-i stir-
neasca zbuciumatei doamne Barton un nou val de suspinc.
- Haideci, fetclor ! facu John Barton. Dcstul afi umblat!
Mary a mca trebuie sa nascii in trei saptamini ; cit despre
dumneata, doamna Wilson, cjti jubroda chiar 51 cind te simfi
mai binej
Vorbea cu atita buniitatc, incit nimeni nu i-o lua in nume
dc rau.
- Ajezati-va pc-aici, iarba c aproape iiscata ; n-ap crescut
voi chiar in puf, sa racifi cu una, cu doua. Stai - Je opri apoi
tot el cu oarccarc duio5ic - uitc batista mca, ajezap-va pe ea
sa nu va murdarip rochiilc, ca voi, fcmcilc, va prapadip dupa
ele ; p acum, doamna Wilson, da-mi mie copilul, il due cu.
Dumneata vezi de nevasta-mca, inccarca s-o mingii ; saraca
de ca, prea si-a pus la inima povestca asta ai Esther !

22
 Zls si facut: cele doua femei sc ajczara rpc batisteic al-
bastre de ata ale barbafilor lor, iar ace§tia, fiecare cu cite un
copil in brafe, plecara sa se plimbc. Dar Indata ce se in-
departa de nevasta-sa. Barton se posomori la fafa.
- Afadar n-ad aflat nimic despre biata Esther ? il Intreba
Wilson.
- Cred ca nici n-o sa aflam vreodata. Dupa mine, unul, a
fugit cu cineva. Nevasta-mea se bate cu gindul ca s-a inocat
i^i face singe rau. I-am spus eu ca nu-§i knbraca nkneni hai-
nele de duminica ca sa se arunce in apa. Doamna Bradshaw
(o stii, aia la care statea in gazda) zice ca ultima data cind
a vazut-o, marjea trecuta, cobora scara imbracata in rochia
ei de duminica, cu o i>anglica noua la palarie ?! inmanusata
ca o cucoana. li cam placea ei sa o faca pe doamna.
- De, rar gasesti sub soare o fata frumoasa ca ea...
- E-he-he - facu ?i Barton, oftind - i^i lua ochii, nu alta !
D-aia parca d se rupe ?i mai mult inima. Vezi, a?tia de prin
Buckingham care vin sa caute de lucru aici in Manchester
sint alt soi de oameni deck noi. Fetele noastre din Manches­
ter n-au bujori in obraji ?i nici genele astea negre (de fac
sa para negri ochii lor cenu?ii)... Uita-te la nevasta-mea ?i la
Esther. De dnd sint n^m (pomonit doua femei a?a dragalaje sa
fie surori. D a stii oe zic eu ? Frumuse^ea e o capcana bleste-
mata. Cu Esther parca ce-a fost ? Se umflase in pone de nu-i
mai puteai sipune o vorba. Qnd o cautai, gata era sa-i sara
(andara daca incercai sa-i dai un sfa t; ce-i dropt, ?i nevas­
ta-mea a rasfatat-o. Cc sa-i faci, e mult mai mare dedt
Esther, mai degraba putea sa-i fie mama ; n-o lasa sa puna
mina pe nimic.
- Atunci, ma mir cum de v-a parask, ii spusc prietenul.
- Ce vrei, dnd au de lucru, fetele din fabrica d^tiga
atita, ca se pot 5* singure, asta-i cu ele. Pe Mary cea
mica n-o las in fabrica pentru nimic in lume ; nici sa n-aud
de una ca asta. Vezi dumneata, Esther i?i prapadea banii pe
rochii - ca sa fie §i mai frumoasa, zicea ea. Se deprinsese sa
vina adt de tirziu noaptea, ca pina la urma n-am mai putut
rabda ?i i-am spus ce aveam pe suflet. A mea zicea ca prea
i-am aruncat-o de la obraz, dar eu i-am vrut doar binele,
pentru ca tincam la ea, de dragul nevesti-mi, daca nu de

23
 alta. I-am zis : „Esther, vad eu unde o sa ajungi cu sulima-
nuxile, cu voaletele astca in vint cu hoinareala cind fcmeile
cinstite sint de mult acasa in p a t; sa faci trotuarul, acolo o
sa ajungi, Esther, sa jtii ca atunci nu-mi mai calci tu pra-
gul, macar ca nevasta-mea ti-e sora“. Zice ea ; „Nu-ti mai
face singe rau, John. Imi iau lucrurile §i ma due. N-o sa rabd
eu sa mi se vorbeasca a$a.“ Se rojise ca un curcan, de cre-
deam ca acu-acu ii ies flacari pe ochi; da cind a vazut-o pe
Mary ca plinge (nu-i place sa auda vorbe in casa) s-a dus la
ea, a sajutat-o ?i i-a spus ca nu-i atit de rea cum o vad eu.
M-am mai muiat $i eu ; cum ifi spuneam, fata mi-era ?i
mie draga ; imi placeau ochii ei frumusei ?i dt de vesela
era. Dar, zicea ea (?i atunci chiat mi s-a parut ca vorbe?te cu
cap), noi ne-am avea mult mai bine daca s-ar duce in gazda
ji ar veni doar din dnd in dnd sa ne faci o vizita.
- Va sa zica pe atund era^i inca bine 1 §i lumea, care
zicea ca ai alungat-o ?i ca n-ai sa mai vorbejti niciodata cu
ea 1
- Afa e lumea, totdeauna cauta si te scoati mai negru
dedt ejti, facu morocinos John Barton. Doar dupi ce s-a
mutat, a mai trecut de atitea ori pe la noi. Acu vreo doui
duminici - ba nu, chiar duminica trecuti - a venit de-a biut
0 cea?ci de ceai cu Mary. A fost ultima oari dnd am vizut-o.
- 'J'i s-a parut ceva schimbat la ca ? intrebi Wilson.
- N-a? putea si-^i spun... M-am gindit de multe ori de
atunci... Parci era mai potoliti, mai femeic ; se mai a§ezase,
ro?ea la orice fleac ?i nici atit de zgomotoasi ?i de zbur-
dalnici nu mai era. A intrat pe la patru, indati dupi slujba
de dupi-amiaza, ?i numai cc-o vad ci se duce ji-^i pune pi-
laria in cuiul care, pe cind stitea la noi, se ftia c i era al ei.
Imi aduc aminte ci imi spuneam ce fati frumoasi e, aja cum
stitea ea pe scaunel linga micufa Mary, care se legina in­
coace ji-ncolo. Nu prea se simfea in apele ei. Ba ridea, ba
plingea, dar a?a, incet $i potolk, ca un copil. Nu m i lisa
inima s-o cert, mai ales c-o vedeam pe Mary cum se fri-
minti. Mi-amintesc ci i-am spus un singur lucru, da ila
destul de aspru. O luase de mijloc pe mica noastri Mary ?i...
- Cind ai s i te la?i odati de obiceiul si-i spui fetei
„mica“ voastri Mary ? il intrerupse Wilson. Doar a crescut

24
?i s-a f&ut frumoasa ca o zi de vara ; aduce mai mult cu
neamul maica-si decit cu al tau.
- Ei bine, ii zic aja fiindca pe maica-sa tot Mary o cheama.
Ei, ji cum ifi spuneam, o cam alinta o tot incinta ; „Ce-ai
zice tu, Mary, daca intr-o buna zi te-a? lua la noi ji aj face
din tine o cucoani ?“ Cind e vorba de fetita mea, nu pot
rabda sa aud- astfel de lucruri. I-am taiat-o : „Ai face mai
bine sa nu-i mai impui capul cu prostii. AtJt ifi spun 1 Dupa
mine, unul, a? fi mai mulfumit s-o ?tiu ca-?i djtiga piinea
cu sudoarea frun^ii, a?a cum o invafa sfinta scriptura. Zau
a§a, ?i chiar de-o fi sa nu afle niciodata gustul cozonacului,
tot e mai bine decit sa ajunga o cucoana trindava, care cit
e dimineafa de lunga ii siciie pe vinzatorii din magazine, apoi
toata dupa-masa zdrangane la plan ?i pe urma se duce la
culcare, fara sa fi facut vreun pui de bine unei fapturi de-a
lui dumnczeu, afara doar daca nu-i vorbea de ea“.
- Niciodata nu i-ai suferit tu pe oamenii din lumea mare,
spuse Wilson, oarecum inveselit de inverjunarea prietenului
sau.
- D a ce bine mi-au facut ca sa-i sufar ? il intreba Barton
cu privirile scapMnd, fi deodata izbucni : Vin ei oare sa
ma ingrijeasca atunci cind sint bolnav ? Daca imi e copilul
pe moarte (bietul Tom zacea cu buzele vinete fi tremurinde
fi n-aveam oe sa-i dau de mincare), vine bogataful sa-mi
aduca vin sau ciorba sa-i scap viafa ? Cind sint timpuri grele
fi stai fara lucru saptamini de-a rindul, fi mai pica fi o
iarna cu geruri napraznice de te ffichiuie vintul de rasarit
fi n-ai pic de carbune de pus in vatra fi nici afternut sa pui
pe pat, sau cind ifi ies ciolanele prin zdrenfe, sare el, boga­
taful, sa-fi imparta belfugul cu tine, cum ar trebui s-o faca
daca credinfa lui n-ar fi vorba goala ? $i cind oi ajunge pe
patul de moarte, iar Mary (sa mi-o fie dumnezeu) s-o fra-
minta, pentru ca o ftiu eu cum e - aici glasul ii tremura o
olipa - o sa vina vreo cucoana bogata s-o ia la ea fi, de-o
fi nevoie, s-o dna pina s-o dezmetici, sa vada ce-i de facut ?
Nu, asculta ce-fi spun eu, la nevoie, pe sarac numai saracul
il ajuta. $i sa nu-mi vii mie cu d-astea, ca „bogatul nu ftie
cite trage saracul“. Vorba aia, daca nu ftie, sa afle. Cit ne
fin balamalele, le sintem robi ; cu sudoarea frundi noastre

25
le stringem avere, 51 cu toate astea ne (in deoparte, de parca.
n-am trai in aceea^i lume ; cu prapastia asta mare dintre noi,
sintem chiar ca Lazar omul cel bogat. Ei lasa, ca pe
vremca aia, ?tiu eu cui ii mergca mai bine... i?i incheie cuvin-
tarea, rizind innabu$it, fara veselie.
- A?a-i, vecine, consim(i Wilson, toate astea sint adeva-
rate, nu zic. D a cu Esther ce s-a intimplat ? Qnd ai auzit
ultima oara de ea ?
- Pai, in duminica aia, scara. Ne-am dcsparpt foarte
dragastos. Ea le-a sarutait pc cele doua Mary, $i pe ne-
vasta-’mea, ?i pe fiica-mea (vezi ca nu-i mai ^pun cea ,/nica“),
iar mie mi-a strins mina. Toate s-au petrecut in mare voio^ie,
aja ca nu mi-au dat de banuit nici sarutarile, nici stringe-
rea ed de mina. Pe urma, miercuri scara, numai ce-1 vad venind
pe baiatul doamnei Bradshaw cu cufarul Estherei ; j. trece
mult, 51 vine si doamna Brad.shaw cu chcia ; nici n-am
apucat bine sa schimbam doua vorbe, ?i aflu cum Esther
i-a Sipus ca se intoarce la noi ji o sa-i plateasca chiria pe o
saptamina inaintc, pentru ca n-a anun(at-o din vreme ; iar
niar(i seara ?i-a luat o Icgaturica (i(i aduci amirate, hainele
alea bune le avea pe ea) ?i a zis sa nu se grabeasca doamna
Bradshaw cu cufarul, sa-1 duca cind o avea timp. A?a ca-(i
inchipui, doamna Bradshaw crcdea ca o s-o gaseasca la noi.
Nevasta-mca, cind a auzit asta, odata a (ipat §i a cazut
in nesim(irc. Mary a dat fuga dupa apa. Git despre mine,
cu gindul doar la ncvasta-mca, niai-mai c-am uLtat de Esther.
A doua zj, i-am intrebat pe to(i vecinii (si pe ai nojtri, ja
pe ai lui Bradshaw), dar nici unul n-o vazuse ?i nici nu
auzise nimic de ea. M-am dus $i la un vardist, om destul de
cumsecadc, dar cu care din pricina uniformei nu schimbasom
o vorba pina atunci. L-am intrebat daca cu istefimea lui
poate sa afle ceva pentru noi. .^i s-o fi interesat el pe la
ceilal(i vardi^ti, ca unul din ei vazuse o fata care aducea
cu Esther a noastra. Asta se intimplase mar(i seara pe la
opt, fi fata grabea cu o legaturica la subsuoara. A luat o
birja de linga biserica Huhne. D a numarul birjei nu-1 ftiu,
fi nici ce-a mai fost dupa aia. Imi pare rau de biata fata,
vezi ca intr-un fel sau altul a dat nenorocirea peste ea, dar
de nevasta-mea mi se rupc inima. Dupa mine fi dupa Mary,

25
pc Esther o iubea ea mai mult, iar dc la moartea bietului
Tom nu s-a mai inzdravenit. Ei, ?i-acum, hai inapoi la elc.
Babufa ta o mai fi mingiiat-o pe Mary...
Pe cind se iotorceau s<pre casa cu pas mai iutc ca la ve­
nire, Wilson ii spuse lui Barton cit de mult ar vrea sa mai
fie vecini, ca odioioara.
- Alice a noastra sta tot in pivnifa din strada Barber, la
numarul 14, ?i doar o vorba sa-i spui, ca-n cinci minute e la
voi sa-i {k de urit nevesti-ti dnd s-o sim^i singura. De?i
poate nu s-ar cuveni s-o sipun tocmai eu, care-s frate ou ea,
dar sa §di ca nu-i om mai saritor ca Alice. Toata ziua sa fi
frecat la rufe, ji daca pe strada ei e vreun copil bolnav, nu-i
chip sa nu sc arate gata sa-1 veghcze ; ba, ce zic eu, o §i
face, chiar daca a doua. zi la jase trebuic sa fie la lucru.
- E femeie saraca ?i crede saracului, Wilson, interveni
Barton. Dupa aceea adauga : Ip multumesc ca te-ai gindit
la noi. S-ar putea s-o supar o data pe Alice pentru nevasta-
mea ?i s-o rog sa-i pna pufin de unit. Cind eu sint la lucru
?i Mary e la jooala, iji cam face gjnduri. Ei, dar uitc-o pe
Mary !
Chipul i se lumina, caci o zarise, colo departe, intr-un
card de fete pe fiica-sa - unica lui fiica - o fetijcana spxin-
tara de vreo treis,prezece ani, care-i venea, zburdind, in
intimpinare, semn ca omul, accsta cu infadsarea aspra era
bun ca pdinea calda.
Cei doi barbap trecusera ?i ultimul pirleaz. Mary umbla
de colo-colo in spatele lor, cautind boboci de paducel. De-
odata, un vlajgan care trecea pe linga ea ii fura o sarutare.
- lac-aja, de cuno?tin^a veche, Mary, ii zise.
Fata, rojie ca focul, mai mult de minie decit dc ru^ine,
ii trase o palma.
- §i asta tot de cuno§tin(a veche !
Auzindu-i, cei doi b ^ba p intoarsera capul. Agresorul nu
era altuil dedt fiul cel mare al lui Wilson, cu optsprezece
ani mai in virsta dedt fraporii lui.
- Hei, copii, dedt v-afi saruta ?i v-ap certa, rise Barton,
mai bine ap lua ficcare dte un plod ; daca p Wilson ip
simte bratele ca ale mele, apoi cred ca-i tare obosit.
 Mary se re:pe2i sa-1 ujureze pc taica-su de povara. Avea
pentru copii dragostea aceea pe care o au mai toate fetele,
51-apoi poate ca In^elegea ce-avea sa se intimiple curJnd la ei
acasa ; iar tdnanil Wilson, in timp ce-?i dezmierda fratele
mai mic ?i-i ingina ceva, parea a fi pierdut pufin din firea-i
aspra ?i stingace.
- Mare napasta sint gemenii pe capul omixlui, sa mid ^ina
dumnezeu ! se plinse ratal, pe jumatate mindru, pe juma-
tate obosk, ?i inainte sa se desparta de baietel il saruta
zgomotos.

CA PIT OL UL II

Pune, Polly, ccainicul

$i hai sa bem un ccai 1
Pune, Polly, ceainicul
5 i-om bea cu totii ceai.

- Aici sintem, nevasta, credeai ca ne-ai pierdut ? intreba

cu ton glumef Wilson, in vreme cc femeile se ridicau ?i i?i
scuturau fustele, pregatindu-se de plccare.
Doamna Barton, care isi descarcase de ,pe suflet spaima
?i gindurile negre, parea acum mai u?urata, ba chiar vesela.
Intari cu un aer aprobator invitafia lui Barton, care i?i
poftise prietenii s-o porneasca impreuna de la „Paji§tile cu
fineata verde“ ?i sa vina cu todi la ei acasa sa bea un ceai.
Doamna Wilson se impotrivi pupn, mai mult din pricina
copiilor, sa nu ajunga prea tirziu acasa.
- la mai tine-d gura, cucoana ! spuse in gluma barbatul
ei. Nu 5tii ca plozii a5tia tot nu se due la culcare inainte de
zece ? $i parea n-ai avea un ?al sa-1 pui pe capul baiatului,
sa se simta §i el ca puiul sub clojca ! Cit despre celalalt,
mai degraba il vir aici in buzunar decit sa nu ramin. La
drept vorbind, tot sintem departe de Ancoats.
- Pot sa-d dau jalul meu, se oferi doamna Barton.
- Cum o fi, numai sa raminem.

28
 $i a?a, 0 pornirS cu totii &pre casa Bartontlor prin strazile
desfundate, care semanau atit de bine una cu alta, Jncit
lesne Ic puteai incurca ji rataci drumul. Asta nu li se in-
timpla insa oamenilor nojtri; care o apucara pe o stradufa,
scurtaxa un colj printr-una din aceste numeroase uli^e,
ajunsera iatr-o curtdcica pietruita. Casele din fund erau cla-
dite cu spatele la stiada, iar prin mijlocul curdi trecea un
§ant prin care se scurgeau laturilc de la gosipodarii ?i zoile
de la rufe. Femeile din curte stringeau de pe fringhii rochii,
bonete ?i rufarie de tot felul, care se balabaneau pe frin-
ghiile intinse de la un perete la altul. Fringhiile erau
tntinse atit de jos, incit daca oamenii nojtri ar fi vrut sa
treaca cu citeva minute mai inainte, ar fi fost nevoid sa se
piece pina la pamint, ca rufelc jilave sa nud plesneasca in
fa(a. Afara, la dmp deschis, li se paruse ca mai e mult pina
sa se insereze, dar aid, intre casele inghesuite, noaptea cu
umbrele ?i intunericul ei se lasase de-a binelea.
Wilsonii d femeile din curte i§i dadura bucurod binefe,
caci nu demult locuisera d ei acolo.
Din pragul unei ud darapanate, doi baiejandri obraznid
strigara dupa Mary Barton (cea mica) ;
- Ei, ia te uita ! Polly Barton ate un dragut I
Era fara indoiala vorba de tinarul Wilson. Pe furij,
accsta ii arunca fetei o privire, s-o vada ce zice. Mary parea
insa o mica furie, d eind flacaul incerca sa-i indruge ceva,
nu-i raspunse.
Doamna Barton scoase din buzunar o cheie. Intrara. In
casa parea sa domneasca o bezna de nepatruns ; nu se vedea
dedt un singur punct sdnteietor, poate un ochi de pisica,
sau, a^a cum se dovedi curind a fi, o fl&:aruie ro^iatica
mocnind sub un taciune mare. John Barton se d apuca sa-1
sfarime. Lumina vie d calda a focului napadi pe data in
toate ungherele incaperii. Ca sa fie d aiai multa lumina,
doamna Barton aprinse la foe o luminare (ded licarirea ei
palida mai ca se pierdea in stralucirea rumena a flacarilor),
d dupa ce o infipse bine intr-un sfe^nic de tabla, id rod
privirea in jur, cadnd ce-ar mai putea sa faca pentru ca
oaspepi sa se simta ca la ei acasa. Odaia, destul de inca-
patoare, era ticsita cu fel de fel de lucruri de-ale gospoda-
 riei. In dreapta u^ii, de cum intiai, sc afla o fereastra inalta
cu pervazul larg. Dc o paxte de alta a forestrei atirnau
perdele in patrate adbe §i albastre, care acum erau trase,
pentru a-i pune ila adapost de priiviri pe prietenii adunad sa
inai pctreaca piipn. Pe prichici, cole doua mu^cate negrijite,
bogate in frunze, fereau §i ele pe cei din odaie de ochii
iscoditori de afara. In colful diotre fereastra d soba era
a^ezat un dulap pJin cu vase, cejti, farfurioaxe cite ?i mai
cite luomri, des'pre care un ne§tiutor fi putut inchipui
ca stapinii lor nu le gaseau nici o intrebuinfare, ca de pilda
buca|ile de geam in trei colfuri, pe care de fapt se puneau
cufitele 51 furculifele, ca sa nu pateze fa^a de rnasa. Se
vedea bine ca doamna Barton se mindrejte cu farfuriile §i
sticlaria ei, caci dppa ce umbla la dulap lasa canaturile des-
cbise, arundnd totodata in jur o privire plina de mnlfumirc
?i inointare. In fata u?ii ?i a ferestrei se aflau scara care
ducea sus doua usi : una (oea de linga soba) dad'ca intr-o
bucatarioara in care se faceau toate treburile mai murdare
ale gospodariei, ca de pilda spalatul vaselor. Incapecea avea
rafturi, astfel ca sluijea ?i de camara. Cealalta u§a, mult mai
scunda, raspundea in magazia de carbuni - o camarufa sub
scara, cu tavanuJ aplecat. De la u§a magaziei ?i pina la
soba era intinsa pe podea o mu§ama in culori vii. In ge­
neral, odaia parea ca geme de lucruri (semn sigur ca {esa-
toriiile mergeau bine). Sub fereastra se afla un serin cu trei
sertare adinci, iar in ’fafa sobei o masa, desipre care, daca
n-ar fi fost de brad, s-ar fi putut spune ca e lucrata in cel
mai autentic stil. Lemnul acesta este insa atit de ieftin, incit
mai ca nu se cade sa vorbei§ti de-un asemenea stil in lega-
tura cu el. Pc masa sprijinita de perete se afla o tava de
ceai, data cu lac verde-deschis, iar in mijlocul ei se imbra-
pjau doi indragostip pictap cu voipsea stacojie. Vapailc
jucau^e ale focului zburdau pe fafa tavii, scaldind in citloare
colpil acesta al odaii (in ciuda gustului cam copilaresc cu
care era impodobit). Ca sa nu cada, tava era proptita cu
o cutie de ceai caramizie, tot japoneza. In col^ul de Mnga
dulap se afla o masa rotunda pe un picior, desfacut la partea
de jos, in mai multe ramuri, lucru de buna seama neceisar.
Daca, cu ochii minpi, putep a^eza toate acestea intre patru

30
(icrcti cu o zugraveala spaiacita, dar curata fi cu model pe
ea, atunci a^i izbutit sa va da^i seama cum arata locuinfa
lui John Barton.
Trccu puidn, 51 tava fu luata de la locul ei. Dar clin-
chctul voiois al ce;§tilor 5! farfurioarelor nu se auzi imediat.
Femeile se descotorosira mai intii de hainele de prisos §i o
trimiscra pe Mary sa le duca sus. Apoi urmara ju^oteli
prelungi 5! zanganira bani. Din politefe, domnul §i doamna
Wilson se prefacura ca nu observa nimic ; jtiau doar prea
bine ca socotelile acestea faceau parte din pregatirilc de
primire, erau un simbol al ospitalitapi, pe care le-ar fi placut
5i lor s-o poata arata. Pareau atit de preocupafi de copii,
indt ai fi putut sa juri ca n-au auzit unde a trimis-o
doamna Barton pe Mary.
- Mary draga, da fuga pina-n col^ la Tipping §i cumpara
ni?te oua proaspete (dte unul de fiecare), asta face cinci
p e n c e . §i vezi daca are §unca taiata — da sa fie frumoasa.
Pop sa iei o jumatate de chil.
- Zi-i un chil, cucoana, nu te mai zgirci, se amesteca in
voitba sopil.
- Bine, hai, fie trei sferturi, Mary. Numai adu §unca de
Cumberland, sa-i placa lui Wilson ?i sa-i aduca aminte de
acasa, ca el de pe acolo e... Q n d fata dadea tocmai sa
piece, adauga : Ei, Mary, ia $i lapte de un p e n n y p o piine,
dar sa fie proaspata ?i calda, §i, si... asta-i tot, Mary.
- Ba nu-i tot, se impotrivi iara§i sopil. Mai cumpara ?i
ni?te rom de ^ase p e n c e , sa ne infierbinte ceaiul ; pe asta
il iei de la „Strugurele“. In drum te abap ?i pe la Alice
Wilson (se intoarse spre nevasta-sa) - frate-sau zice ca sta
aid, la doi pasi, chiar dupa colp pe strada Barber, la
numarul 14. O poftepi sa vina sa bea un ceai cu noi ; o sa-i
faca placere sa-§i vada fratele, ca sa nu mai vorbim de
Jane ?i de gemeni.
- Daca vine, sa-§i aduca ?i o cea^ca cu o farfurioara, facu
doamna Barton, ca noi nu avem decit o jumatate de duzina
?i sintem $ase.
- Ei, lasa, lasa, Jem ?i Mary pot sa bea amindoi dintr-o
ceaijca.

3]
 In sinea ei insa, Mary era hotarita sa nu imparta nimic
cu Jem, ci sa-i spuna femeii sa-?i aduci cea?ca $i farfurioara.
Cam la vremea accca, Alice Wilson tocmai ajunsese acasa.
Cutxeierase toata ziua pajiftile, adunind buruieni de leac ?i
ierburi pentru ceai, caci, pe linga pretioasele insujiri de in-
firmicra fi indeletnicirea ei obi?nuita de spalatoreasa, se
pricepea de minune la ierburi fi buruieni ; de aceea, in
zilele frumoase cind nu avca nimic de lucru hoinarea cum
o duceau picioarele, pe carari ?i peste cimpuri. De asta data
se intorsese in odaifa ei din pivnifa incMcata de urzici ?i
dupa ce aprinse o luminare, inainte sa se apuce de alte tre-
buri, le spinzura smocuri-smocuri pe unde gasea cite un loc-
5or. Odaita ei era curata ca paharul. Intr-un col{ se gasea
un pat saracacios. La un capat al patului atirna o perdelu^a
in patra^ele, la celalalt ^inea loc de perdea pc*-'tele spoit
alb. Pardoseala din caramida care lucca de curafenie era
atit de umeda, de parca nu s-ar fi uscat inca dupa spalat.
Ochiul de geam al pivni{ei dadea in strada, intr-un loc de
unde baietii ar fi putut sa arunce cu pietre. Alice Wilson
ii pusese pe din afara o aparatoare ?i il garnisise intr-un
chip ciudat, cu tot felul de buruieni adunate de pe dmp
?i de prin ?an{uri, dintr-acelea pe care de obicei le socotim
bune de nimic, dar pe care saracii le folosesc din plin, atit
pentru virtu^ile lor tamaduitoare, cit ?i pentru puterile vata-
matoare. Legaturi din acelea^i buruieni erau adrnate $i im-
praftiate prin odaie, luind lumina fi raspindind pina a nu
sc usca un miros nu tocmai placut. Intr-un coif era agafata
un fel de policioara lata din scinduri vechi, pe care Alice
ifi pastra comorile de demult. Pufinele ei farfurii fi cefti
fi le pnca pe lespedea caminului, linga sfefnic fi cutia de
chibrituri. Intr-un dulapior avea jos carbunii, iar sus piinea,
o oala cu faina de ovaz, tigaia, ceainicul fi o craticloara de
tinichea, pe care o folosea fi ca sticla, iar uneori mai fier-
bea in ea fi cite-o zeama ufoara pentru vreun vecin bolnav.
Dupa atita hoinareala, Alice Wilson era razbita de frig
fi de oboseala. Cind Mary batu la ufa, se caznea sa aprinda
in soba carbunii umezi fi lemnele mai mult verzi.
- Intra, striga Alice, apoi, amintindu-fi ca pusese zavorul
pentru noaptc, se grab! sa deschida celui care batea.
 - Tu ejti, Mary Barton ! exclama dnd razele luminarii
cazura ,pe chipul fetei. Ce mult ai crescut de dnd te vedeam
pe la frate-imeu. Hai, fetito, intra !
- Te tog, spuse Mary cu sufletul la gura, mama zice sa
vii la ceai 51 sa-fi adud cea?ca farfurioara, pentru ca
George ?! Jane Wilson sint la noi, gemenii, 51 Jem, 51
sa te grabejti, te rog.
- Frumos din partea mamei tale - buna vedna ; mulfu'
mesc foar.te mult, am sa viu. Stai, Mary ! Mama ta are urzid
pentru ceai de primavara ? Daca nu, ii aduc eu.
- Nu, nu cred ca are.
§i Mary o zbughi d t o fmeau pidoarele. Voia sa ajunga
cit mai repede la cheltuitul banilor, adica la indelotnidrea
cea mai interesanta pentru o fetijeana de trcisiprezece ani,
dornica sa arate ce poate.
Id facu treaba cu pricepere. Se intoarse acasa cu stidufa
de rom d cu ouMe intr-o mina, iar in cealalta cu minunata
junca de Cumberland, rode-alba ?i cu aroma de afumatura,
invelita intr-o hirtie.
Pina sa alcaga Alice urzicile, pina sa sufJe in luminare,
sa incuie u?a d porneasca jonticT^ontic spre Bartoni,
Mary ajunse acasa d se apuca sa prajeasca junca. Q t de
primitoare i se paru batrinei casa lor fata de pivnita ei
umila ! Nu ca ar fi vrut sa faca vreo comparatie, dar nu
se putea sa n o indnte dogoarea placutS a focului, vapaile
luminoase care jucau prin toate colfurile, miresmde imbie-
toare, susuruJ placut al ceainicului d sfiriitul tuncii pe foe.
Inchise u?a di dupa ce schita o mica plecaciune de moda
veche, raspunse din toata inima primirii zgomotoase pe care
i-o facu, mirat, fratele ei.
Pregatirile erau gata. Se a^ezara cu totii in jurul mesei.
Doamna Wilson statea la locul de cin&te, in balansoarul din
dreapta caminului, d i?i alapta copilul, in timp ce barbatul
ei, a?ezat intr-un fotoliu din stinga, incetca zadarnic sa-1
potoleasca ,pe oeldalt geaman, dindu-i piine inmuiata in
lapte.
Doamna Barton jtia prea bine cum se cuvine sa se poarte
gazda in asemenea imptejurari ; de aceea, ?edea la masa d
pregatea ceaiul, ded, in adincul inimii, tare ar fi vrut sa

Mary Barton 33
poata priji ea junca ! li aruaca priviri ingrijorate fiica^i,
care spargea ouale intorcea junca, plina de incredere in
virtufile ei de gospodina. Jem nu se prca simfca la largul
lui. Statea sprijinit de serin ?i ii raspundea cam ursuz ma-
tu?a-si, ceea ce, i se parea lui, ii dadea aerul unui baie^a?.
Or, el se soootea un tinar in lege, ba chiar, la drept vorbind,
nici macar a§a tin ^ nu se mai considera, cad peste doua
luni impllinea optsiprezece ani. Barton urmarea cu privirea
ceea ce se intimpla intre foe ?i masa ; il necajea doar faptul
ca din oind in dnd nevasta-sa parea ca se inrojejte la obraz
fi se chirce5te pe scaun de durere.
In cele din urma, incepura sa manince. Nu se mai auzea
nici un glas, in schimb zgomotul cu^itelor, furculitelor,
cejtilor ?i farfurioarelor umplea odaia. Toata lumea era in-
fometata, nimeni n-avea ragaz de vorba. Apoi Alice sparse
tacerea, ridicind cea^ca de ceai de parea ar fi inchinat pen-
tru cineva :
- In cinstca prietenilor care lipsesc. Munte cu munte se-n-
tilnejte, daramite om cu om...
Alice simfi indata cit de nelalocul ei fusese inchinarea
aceasta. Gindul tuturor zburase la cea care lipsea dintre ei,
la Esther. Doamna Barton lasa mincarea in farfurie. Nu era
in stare sa-fi stapincasca lacrimile, care-i curgeau jiroaie.
Batrinei ii veni sa-iji mu^te limba.
Fusese ca un du? rece peste intreaga petrecere. Ce-i drept,
afara pe pajijte i§i spusesera ei tot ce aveau sa-§i spuna §i
i?i dadusera toate sfaturile dte le puteau da ; §i totu^i, ar
fi dork sa mai gaseasca ceva, un cuvint care s-o mingiie pe
biata doamna Barton, dar nimanui nu-i venea sa vorbeasca
despre alte lucruri, atita timp dt lacrimile fierbin^i i se pre-
lingeau neoontenit pe obraz.
§i a^a, George Wilson cu nevasta ?i copiii o pomirS
devreme spre casa, dupa ce (trednd peste cuvintele m a i h
p r o p o s ') i?i exprimara dorinfa ca asemenea intilniri sa aiba
loc mai des, iar John Barton se invoi din toata inima ?i
se lega ca, de indata ce nevasta-sa o sa se inzdraveneasca,
sa petreaca iara?i o seara impreuna.

Deplasate, nepottivite (in limba franceza).

 In ceea ce-b privea pe sarmana Alice, iji spuse in ^nd :
j, 0 sa am grija sa nu mai viu sa le stric petrecerea“. Apoi
se duse la doamna Barton §i ii lua mina aproape eu umi-
lin{a.
- Nici nu ftii cit de rau imi pare, spuse.
Spre mirarea ei, Mary Barton ii cuprinse gitul cu brafele
fi o saruta. PJina de remujcari, Alice se lasa imbrapjata.
Lacrimi de bucurie ii umplura ochii.
- Doar n-ai facut^o cu gind rau. E vina mea, parca m-am
prostit; Esther ma nelinijtejte ; imi simt inima grea, fiindca
nu jtiu unde e. Noapte buna, ji nu te mai gindi niciodata la
asta, Alice. Dumnezeu sa te pazeasca.
In anii care unmara, ori de cite ori retrai in minte seara
aceasta, Alice o binecuvinta pe Mary Barton pentru cuvintele
ei bune ?i pline de ateptie. Dar in clipa aceea abia daca
putu sa ingine :
- Noapte buna, Mary. Pe dumneata sa te pazeasca dum­
nezeu.

CAPITOLUL III

Cind mohorite zori ji red

Scaldate-n ploi venirS,
Domol se-nchise ochii ei
$i-n alte zori clipira.
Hood.

La miezul noptii, batai in u^a o trezira din somnul ei

adinc ?i binemeritat pe una din vecinele familiei Barton ;
Ja inoeput i se paru ca viseaza, dar, cind i?i dadu seama
ca intr-adevar batea cineva, sari din pat ?i, deschizind fe-
reastra, intreba cine e.
- Eu, John Barton, ii raspunse un glas tremurat. Na?te
nevasta-mea 1 Pentru numele lui dumnezeu, stai te rog cu
ea pina ma reped dupa doctor. Ii e rau de tot.
Pe cind se imbraca in graba, femeia, care uitase fereastra
deschisa, auzi in tacerea noptii nijte dp^te deznadajduite ce

3* 35
unipleau curtlclca. Nu trecura nici cinci minute, 51 fu la ca-
patiiul doamnei Barton, luind locul feti^ei, care, innebunita
de spaima, se foia de colo-colo, rep^ezindu^se cu mi?cari de
robot oriunde o triimiteau ; ochii ii erau secatuipi de la-
crimi ?i, cu toate ca parea lini^tita, fafa ii era galbena ca
oeara. Nu scotea un sunet, doar din cind in cind se auzea
cum ii clMpMesc dintii de tulburata oe era.
ifipetele se intepira.
Trecu mult pana ce doctoral auzi olop>otelul de la u?a,
care suna intr-una, 5! mai mult trecu ,pina sa pricea,pa cine
era omul care-i cerea ajutor, a?a, pe neipusa masa ; aipoi il
pofti ,pe Barton sa-1 ajtepte pana se imbraca, ca sa nu mai
piarda vremea cautand curtea ?i casa. In strada, omul nostru
tropaia de nerahdare la u§a doctorului, iar cind aoesta co-
bori, o lua la picior spre casS, atiit dc repode, incit medicul
il ruga in citeva tanduri sa mearga mai incet.
- Se simte chiar atit dc riu ? il introba.
- Rau, rau de tot, niciodata n-am vazut-o a?a, ii raspunse
John.
De fapt, insa, John Barton se injcla - intre tknp ne-
vasta-sa sc lini^tisc. J'ipotelc amupiscra pentru vecie. Dar el
nu mai avea vrctmc sS asculte. Trase zavorul ?i nu se opri
nici cit sa aprlnda o luminare ca sa-i arate insopitorului sau
drumul, pc care cl il jtia atit de bine. Cit ai clipi, fu in
odaia unde zacca neinsuflefita femeia pe care o iubise din
toatS inima lui mare. La lumina focului, doctorul sui $i el
scara, poticnindu-se. Intilni privirea ingrozita a vecinei si
pricepu indati cc sc petrecuse. Odaia era cufundata in ta-
ccre. PS§i in virfuri, cuim facea de oibicei, ji se aiproipie de
sarmanul trup vlaguit, pe care niimic nu-1 mai putea tulbura.
Mary cea mica ingenunchease la cap^iul patului §i, ca
sa^i innSbuje hohotele ce o inecau, iji ingropase fapa in
cear^afuri ; pinza ii astupa gura ca un calu^. John Barton
inorcmcnisc ca o stana de piatra. Doctorul o intreba in
§oapta ceva pc vecina, apoi, apropiindu-se de el, ii spuse :
- Ar trobui sa te duci jos. E o lovitura grea, dar incearca
s-o suporp ca un barbat. Du-^te jos...
Barton se executa ca un automat. O data jos, se lasa in
primul scaun pe care-1 zari. Nu mai era nici o nadejde ;

36
 prea v^use moartea cu ochii. Totu^i, and auzi de sus un
zgomot mai neobi^nuit, apoi inca unuJ, il strafulgera gindul
ca poate era doar lejinata, poate avusese un atac sau un...
de unde sa jtie el ce... orice altceva deck moartea ! Numai
moartea nu I Se indrepta apre scara, cind auzi treptele sdr-
tiind sub pa?ii grei masurad ai doctorului. Atunci inte-
lese ce se petrecuse cu adevarat in odaia de sus.
- Nu mai era nimic de facut... A suferit o comode...
Doctorul ii dadu a?a inainte, dar vorbea unor urechi care
nu-1 ascultau, de^i redneau cuvintele la care John Barton
avea sa se gindeasca odata d odata. Acum insa ele nu-i
spuneau nimic, totuji trebuiau pastrate in taini'^ele mindi,
pentru un prilej mai potrivit. Doctorul vazu cum stau lucru-
rile d i se strlnse inima pentru el ; dar, cum i se inchideau
ochii de soimn, soooti ca e mai bine sa piece, a?a ca spuse
noapte buna d> neprimind nici un raspuns, ie^i singur. Bar­
ton ramase mai departe pe scaun, incremenit d mut, ca un
lemn. Auzi un zgomot de sus. U cunodea : cineva tragea
sertarul infqpenit, din lemn verde, in care nevasta-sa id
tinea rufele. Apoi cobori vecina d o vazu cotrobaind dupa
apa d sapun. §tia el prea bine ce cauta d pentru ce anume
avea nevoie de toate astea, dar nu scoase o vorba d aioi
nu se ridica sa-i ajute.
In cele din urma, femeia ie?i. Inainte de plecare, ii mai
spuse oiteva vorbe de mingiiere (pe care de altfel nici nu
le auzi) ?i ii pomeni ceva despre Mary. Buimac cum era.
Barton nu prioepu nici macar desipre care Mary e vorba.
Se ostcnea zadamic sa se obi^nuiasca cu ideea ca total
era aievea. Apoi gindul incepu sa-i rataceasca spre zilele
de odinioara, spre vremurile acelea atit de deosebite. Id
aduse aminte de timpul cind incepuse s-o indrageasca ; de
imprejurarea in care o vazuse pentru prima oara pe fetijettna
aceea de la tara, stingace d frumoasa, prea neindeminatica
pentru lucrul ginga? din fabrica unde id facea ucenicia ; id
aminti de primul dar pe care i-1 facuse, un d^^g de margele
ce zacea de mult intr-un sertar adinc al scrinului, pus
deo,parte pentru Mary. Se intreba intr^ doara daca mai era
d acum acolo d> cuprins deodata de o curiozitate neinte-
leasa, se duse sa-I caute, mai mult pe dibuite, pentru cS

37
intre timp focul aproape se stinsese, iar luminaxe nu avea.
Tot bijbiind, dadu cu mina peste maldaral de cejti murdare
§i fatfurioare de ceai, pe care, la rugamin(;ile lui, ea le la-
sa«e pe a doua 21 dimineafa, caci in seara aceea erau cu
totii tare obcwiti. I51 aminti de una din corveaile ei 2ilnice,
un fleac, dar care, atunci cind e savir?it pentru ultima oara
de o fiinta iubita, capata atita insemnatate 1 I se perinda
prin minte toata truda de 21 cu zi a femeii, si gindul ca de
ad inainte n-o s-o mai vada niciodata implinindu-^i trebu-
rile ii umplu ochii de lacrimi. Izbucni in hohote de plins.
In vremea aceasta, Mary cea mica ii ajutase cu inima frinta
vecinei sa grijeasca moarta, mi§dndu-se ca un automat; ori
de dte ori femeia o saruta ?i ii ?optea cuvinte de mingiiere,
lacrimile incepeau sa i se prelinga pe obraji ; se stapinea
insa, caci aleanul avea sa ^i-l verse ea mai tirziu, dnd va
fi singura. Cind vedna pleca, inchise incet uja in urma-i,
apoi se prabu^i in genunchi la capatiiul moartei, hohotind
atit de deznadajduit, indt scutura patul. Repeta intr-una
aceleap cuvinte, acela?i strigat zadarnic, fara raspuns, catre
cea care nu mai era ;
- Vai, mama I Ai murit, mama, te-ai dus de tot 1 Vai,
mama, mama !
Intr-un tirziu tacu, caci ii trecuse prin minte ca durerea
aceasta zgomotoasa i-ar putea face rau tatalui ei. De jos nu
se auzea nimic. Privi la chipul acela atit de schimbat ?i
totuji asemanator cu al mamei ei. Se pleca sad sarute. Obra-
zul rece ?i teapan o f^ u sa se cutremure toata. §i cedind
unei pomiri fire^ti de spaima, se ridica, apuca luminarea ?i
deschise u§a. Abia atunci auzi su&pinele tatalui ei. Cobori
repede scara in virful picioarelor ?i ingenunchind linga el
ii saruta mina. La inceput, John, inecat de durere, nid n-o
baga in seama. Apoi insa, cind auzi plinsul ei ascufit ?i
suspinele-i speriate (pe care nu le mai putea innabu^i), izbuti
sa se stapineasca §i murmura :
- Acum, daca ea nu mai este, eu nu te mai am decit pe
tine, ?i tu numai pe mine, fetifo...
- Taticule, cum sa te ajut, spune-mi! Fac orice-mi ceri,
taticule, orice...

38
\
- $tiu, Mary. Deocamdata insa vreau dear sa te liniftejtl,
c5 altminteri ai sa cazi la pat. §i aciiin lasa-ima, du-te la
culcare ca un copil cuminte.
- Cum sa te las, tata ? Vai, de ce-mi vorbejti a?a ?
- Trebuie, Mary ! Ai sa te duci la culcare ai sa incerci
sa dormi ; ai tu rruine destule pe cap, saracu^a de tine.
Mary se ridica, i^i saruta tat^ ji, trista, urea scarile spre
camarufa in care dormea. Iji spuse ca n-are rost sa se mai
dezbrace, de vreme ce tot nu se poate odihni. Se trlnti pe
pat a§a imbracata cum era, dar nu trecura nici zece minute,
ji deznadajduita ei durere de copil se topi in somn.
Intrarea fiicei sale 11 mai trezise pe Barton din increme-
nirea ji jalea lui fara margini. Acum fu in stare sa se gin-
deasca la cele ce avea de facut, la toate cite erau de tre-
buinta pentru inmonmintare ; i?i mai spuse ca trebuie sa se
intoarca de indata la lucru, caci un lux ca cel ,pe care ji-l
ingaduise in noaptea asta putea sa-1 lase fara bani daca mai
ILpsea mult de la fabrica. Facea parte dintr-un „cerc“ ‘, a^a
ca avea de unde sa ia de cheltuiala pentru inmormlntare.
O data limpezite toate acestea, ii venira in minte vorbele
doctorului §i se gindi cu amaraciune cum se mai chinuise
sarmana lui nevasta cind sora-sa, la care tinea atit de mult,
disparuse nu demult fara urma. Felul in care se gindea el
acum la Esther aducea mai degraba a blestem. Din pricina
ei se abatuse nenorocirea asupra lor ; ujurinta ?i dezmaful ei
iscasera tot necazul acesta. Alta data, cind o judeca, se mai
lasa muiat de mila ?i de uimire, de asta data insa era pornit
pentru vecie impotriva ei.
In noaptea aceea pe John Barton il parasise una din pu-
tinele fiinfe care aveau o inriurire buna asupra lui ; una din
legaturile care il uneau cu lumea slabise, §1 vecinii bagara
de seama cu totii ca de atunci omul nu mai era acelaji.
Mohoreala fi asprimea lui, altadata intimplatoare, ii intra-
sera in fire. Era mai incapatinat. Numai cu Mary se purta
altfel. Caci se statomicise intre ei acel simtamint tainic
care-i leaga pe aceia ce au fost indragifi odinioara de cineva
plccat dintre cei vii. Cu oamenii era aspru §i morocanos.

' Societate de ajutor mutual pentru InmormintSri.

39
dar pe fiica lui o alinta cu dulo^ie. Mary avea parte de mal
multa libertate deeit fetele de vksta ei. §i faptul acesta se
datora in buna masura imprejurarilor, caci banii ii treceau
tofi prin mina - nici nu se putea altfol — iar gospodaria
mergea dupa pnfta §i placul ei. Dar se mai datora 51 inga-
duinfei lui John Barton, care avea o incredere netarmurka
in bunul-simt al fiicei lui ?i in intele.pciunea neobi^nuka cu
care i?i alegea prietenii ?i clipele cind sa se vada cu ei.
§i totuifi, Barton nu-i destainuise fetei ce anume il fra-
minta de la o vreme ; tot ce jtia ea era ca taica-su se
inscrisese la un club ?i era membru activ in sindicat. De
altfel, nu prea parea cu putinfa ca o fata de virsta ei (chiar
daca de la moartea maicaisi trecusera doi-trei ani) sa-?i bata
prea mult capul cu neintelegeriile dintre ,patroni ?i salariati
- vejnica pricina de tulburari in acest ^inut industrial ; oricit
s-ar domoli ele pentru un rastiipp, aceste tulburari izbucnesc
cu siguranta din non, ?i mai aprig, la prima criza, dovedind
astfel ca, in ciuda lini^tii amagitoare, focul moaiejte inca.
'J'esatorul, om sarman, privejte dintotdeauna cu uimire
la patron cum acesta-i§i schimba una dupa alta casele ara-
toase, pina^ji face una care le bate pe toate ?i cum cu banii
din afaceri ori din fabrica vinduta i?i cumpara mo?ie la
tara ; ?i astea toate, in timp ce lucratorul ?i tovara^ii lui,
care se socotesc adevara^ii faurkori ai acestei bogapi, se
zbat pentru piinea copiilor, chinuindu-se din pricina sala-
riului prea mic, a orarului redus ?i a luctului pupn. El vede
ca negustoria merge pros-t ?i pricepe (cit de cit) ca pe pia^a
nu sint cumiparatori de ajuns care sa ia marfa luorata, iar
alta noua nu se mai cere ; ar fi gata sa indure oricite fara
sa se plinga, daca ar ?ti ca ?i patronul i^i are partea lui la
necaz ; dar cum sa nu ramina cu gura cascata, ba chiar,
vorba lui, „sa nu-i isara ^andara“, v ^ n d ca stapdnului ii merg
toate struna, ca de obicei ? Cei de prin casele mari tot in
ele stau, pe cind casufele torcatorilor ?i tesatorilor se go-
lesc, fiindca familiile care le^u locuk odinioara sint silite
sa se mute in vreo odaifa sau prin pivnife. Trasurile gonesc
ca intotdeauna pe strazi, salile de concert sint ticsite, pra-
valiiJe de lux au zilnic aceia^i cumparatori, in timp ce mun-
citorul fara lucru i^i omoara vremea privind la toate acestea;

40
giruiul il poarta acasa la nevasta stoarsa de mizerie, dar
care nu se vaieta, la copiii care scincesc dupa ccva de-ale
gurdi ca sa-§i astimpere foamea, la sanatatea care se duce,
la viafa celor apropiafi 51 dragi, care se tope^te. Prea e mare
deosebirea ! De ce sa sufere doar el din pricina vremurilor
grele ?
E drept ca luorurile nu stau chiar a?a 51 ca in privin^a
aceasta adevarul era altul. Eu, una, insa, vreau ca in mintea
cititorudui sa se intipareaisca ce sLmte §i ce ginde^te lucratorul,
ohiar daca, adeseori, cu un fel de nechibzuinta copilareasca,
el ingaduie vremurilor bune sa-i risipeasca minia, sa-1 faca
sa uite orice prevedere ?i sa-i adoarma revolta.
Dar printre ei exista ?i un soi de oameni dirji, care in-
dura nedreptap fara sa cirteasca, dar ?i fara sa uite sau sa
ierte celor care (dupa parerea lor) le-au pricinuit toata su-
ferin^.
A§a era ?i John Barton. Parindi lui se zbatusera o viafa
intreaga, iar maica-sa se prapadise de mizerie. in ceea ce il
privea, era un lucrator bun ji de nadejde, a?a ca nu se prea
temea ca o sa ramina fara lucru. Dar, cu acea incredere (pe
care cititorul o poate numi fi nesocotinfa) a omului care
vrea fi se jtie in stare sa-?i implineasca toate nevoile prin
propriile sale puteri, cheltuia tot ce cijtiga. De aceea, in
dimineafa de marfi, dnd patronul dadu pe neafteptate fali-
ment ji tofi muncitorii din fesatorie fura concediafi, spunin-
du-li-se ca domnul Hunter nu face plafi, Barton nu avea in
buzunat decit vreo cifiva filiitgi- Tragea insa nadejde sa fie
angajat undeva, a?a ca, pina sa se intoarca acasa, alerga
vreo citeva ceasuri umblind din fabrica in fabrica dupa lucru.
Pretutindeni insa se vadeau semnele crizei ; unele fesatorii
lucrau cu orar redus, altele concediau muncitori. Saptamini
in fit Barton ramase pe drumuri, traind ,pe credit. $i tocmai
in aceste zile i se imbolnavi de scarlatina baiefelul, la care
finea ca la ochii din cap §i care era toata viafa lui. Izbutira
sad smulga din boala, dar viafa prichindelului atima de un
firicel de afa. Doctorul le spuse ca totul e sa aiba hrana
buna fi un trai knbelfugat ?i ca asta 1-ar ajuta pe micuf sa
invinga sfir?eala de pe urma bolii. Adevarata batjocura,
dnd cu ceea ce aveau ei in casa nu puteau sa incropeasca

41
nlci macar un prlnz ca lumea ! Barton incerca sa ia pe da-
torie, dar nu mai avca nici un credit la bacaniile celc mici,
care treceau ele prin greutafi- I?i zise ca n-ar fi un pacat
sa fure, fi ar fi furat, dar nu gasi prilejul in cele dteva zile
oit copilul zacu. Infometat, hamesit ca un animal, dar fara
sa-i pese de suferinfa lui, cad gindul ii era numai la baie-
(aful ce se prapadea, incremenise intr-un rind dinaintea unei
vitrine unde se lafaiau tot felul de bunatafi : pulpe de vinat,
brinzeturi de Stilton, piftii in forme - toate ajezate anume
ca sa stirneasca pofta trecatorului. $i din aceasta pravalie
iefi doamna Hunter. Se indrepta spre trasura ei. In urma
venea vinzatorul incarcat de cumparaturi, pentru vreo sin-
drofie. Portiera fu trintita, apoi trasura porni in graba, iar
Barton se intoarse acasa cu §i mai mult naduf in suflet, ca
sa-fi gaseasca mort singurul lui baiat.
Nu e greu sa-fi inchipui dta j>ornire impotriva patronilor
strinsese in el acest fapt, cu atilt mai mult cu dt intotdeauna
se gasesc oameni care sa sadeasca prin grai sau prin scris
asemenea simfaminte in sufletul celor ce muncesc.
§i afa, in timp ce Mary i§i vedea de drumul ei fi se facea
zi de zi tot mai isteafa fi mai frumoasa, taica-sau nu rareori
prezida intruniri ale sindicatului, fi se imprietenea cu dele-
gafii ; nazuia sa ajunga el insufi delegat, fi se arata in totul
un cartist ‘ legat cu trap fi suflet de partidul lui.
Acum insa timpurile se indreptasera fi toate aceste sim-
faminte ramineau mai mult teoretice - practice de fel. Do-
rinfa cea mai mare a lui Barton era in vremea aceea ca
Mary sa intre ucenica la o croitoreasa, caci avusese dintot-
deauna destule temeiuri sa nu-i placa viafa de fabrica pentru
o fata.
Mary trebuia sa faca fi ea ceva. §i cum de fabrica, afa
cum am mai spus, nu putea fi vorba, nu-i ramineau decit
doua cai : ori sa se bage slujnica, ori sa invefe croitoria. De *

* Cartism : prima mifcare politics revoluponara de masa a prole-

tariatului, care a avut loc in Anglia, incepind de la mijlocul deceniului
al IV-lea pina la sfitfitul deceniului al V-lea al secolului X IX.
Mifcarea a lost determinata de greaua situape economics a muncitoti-
lor ?i de nemulpimirea provocatS in rindurile lor de reforma parla-
mentarS din 1832 , care ISrgise numai drepturile politice ale burgheziei

42
 prirtia Mary nici nu voia sa auda, deji, daca taica-su ar fi
spus altmlnteri, nu §tiu la ce i-ar fi folosit toata impotrivirea.
Lui Barton insa nu-i suridea de loc gindul sa se desparta de
fata, care ii era ca lumina ochilor 51 fara de care caminul
lor ar fi ratnas pustiu. De altfel, cu parerile §i simfamintele
lui fata de clasele de sus, gasea ca a te baga la stapin e
un soi de sclavie. Pe de o parte, Mary s-ar fi deprins cu
apucaturi nefire§ti pentru ea, iar pe de alta parte ar fi fost
silita sa renunte la orice fel de ragaz peste zi ji nici noaptea
sa nu aiba parte de o odihna ca lumea. Cit de intemeiate,
sau nu, erau aceste pareri ale lui, sa judece cititorul singur.
tn orice caz, hotarirea fctei de a intra la stapin iji avea
obir?ia intr-o judecata mult mai pufin inteleapta decit cea a
tatalui. In cei trei ani de cind i?i purta singura de grija
(caci atit trecuse de la moartea maica-si) se obi?nuise sa nu
mai aiba ore fixe, sa-?i aleaga in voie prietenii ?i sa se im-
brace dupa gustul ei, nu dupa al unei stapine ; dar mai ales
se obi?nuise sa se bucure din plin de privilegiul, atit de
scump femeilor, de a trancani cu vreo cumatra sau de a-i
sari intr-ajutor unui om cu inkna zdrobita, oridnd, fie zi,
fie noapte. §i pe linga toate astea, ultimele cuvinte ale miste-
rioasei matu?! Esther - cea care disparuse - ii inriureau p
ele intr-o anumita masura hotMrea, chiar daca n-o martu-
risea nimanui. §tia bine ca e foarte draguta ; dnd plecau
de la lucru valuri-valuri spre casa, sau in pauze, dnd stateau
pe-afara sa mai rasufle, tesatorii spuneau cui le ie?ea in cale
tot ce le trecea prin cap ; ?i a?a, Mary afla curind de la ei
dt e de frumoasa. Dar chiar surda sa fi ramas la spusele lor,
?i tot se gaseau destui baieti din alta lume dedt a ei, gata
s-o maguleasca pe dragala$a fiica a tesatorului, ori de cite
ori o intilneau pe strada. §i pe urma, exists oare fata de
jaisprezece ani sa nu-?i dea seama ca e frumoasa, dnd este ?
Doar ca e urita nu se convinge niciodata. A ja se explica
de ce, inca de copila, Mary hotarise ca frumusetea ei tre-
buie s-o ajute sa ajunga doamna ; era un rang la care jinduia
cu ’atit mai mult, cu dt tatal ei il dispretuia - un rang la
care cu siguranfa ca se ridicase Esther, matu^a ei cea dis-
paruta. Ei, p pe dnd o slujnica trude^te mai toata vremea,
mcreu m.urdara, ?i o lume intreaga, care vine in casa sta-

43
pinilor, o $tie sluga, ucenica de crokorie (se incredinfa sin-
gura Mary) trebuie sa se imbrace intotdeauna cu ingrijire,
n-are voie sa^i murdareasca miinile, 51 nici obrajii nu i se
aprind 5! nu i se minjesc din pricina vreunei munci istovi-
toare.
Totufi, cititorule, inainte ca spusele mele atit de adeva-
rate despre gindurile $i simtamintele ujuratice ale fiiced lui
Barton s-o scada in oehii tai, se cuvine sa ne amintim ca la
virsita de ^aisprezece ani se fac multe nazbitii, in toate clasele
sociale ji in orice imprejurari.
Framiintarile prin care trecura tatal §i fiica avura drept
urniare, cum am mai sipus, hotarirea ca Mary sa intre la
aoitorie ; iar ambifia ei ii dadu ghes tatalui, care nu se
arata prea indntat, sa se intereseze pe la toate casele mari
ce munca cita osteneala i s-ar cere fetei lui ca sa fie pri-
mita in umila slujba de lucratoare. Dar pretutind li se
cereau muki bani pentru asta. Bietul om ! Putea s-o fi aflat
ji fara sa-ji mai piarda o zi de lucru ca s-o auda cu pro-
priile lui urechi. §i sa mai fi jtiut ca altminteri ar fi stat
lucrurile daca ar fi luat-o cu el ,pe Mary, care, frumoasa cum
era, ?i-ar fi gasit cu siguran^a un loc de manechin, de buna
seama ca i-ar fi sarit ^andara. Mai incerca apoi ,pe la case
de mina a doua, dar pretutindeni trobuiau bani, ?i bani
n-avea. Seara, se intoarse acasa deznadajduit ?i minios, zi-
cindu-ji ca pierduse vremea de pomana §i ca, oricum, croito-
ria e o meserie istovitoare pe care nu face s-o invefi- Mary
insa i§i dadu seama ca strugurii erau prea acri ; ,§i cum itatalui
ei nu-i dadea mina sa mai piarda o zi de lucru, o porni a
doua zi sa-i?i caute singura slujba. IncercariJe neizbutite din
ajun ii mai ciuntisera din nazuin^e, a?a ca pina in seara se
angaja (cel putin cu numele, fiindca de incheiat nu incheie
nici un contract ?i nici vreun alt act) ucenica la o oarecare
domnijoara Simmonds, modista ?i croitoreasa pe o stradufa
onorabila ce dadea in Ardwick Green. Negot:ul ei era vestit,
a?a cum se cuvine pentru o firma rotunda cu litere de aur
pe fond negru $i incadrata intr-o rama de arfar, expusa in
vitrina pravaliei-salon. In croitoria Simmonds, unde lucra-
toarelor li se spunea „domni§oara“, Mary urma sa lucreze
fSra nici o plata doi ani, timp in care se soootea ca invafa

44
meseria ; dupa care avea sa primeasca masa de priaz, ceaiul,
trimestrial, nu sSiptaminal, pentru ca, se pare, aja era tnai
elegant, un salariu f o a r t e mic daca il imiparfeal pe sa,ptamdni.
Vara trebuia sa fie acolo la jase, 51 in primii doi ani sa-?i
aduca mincarea de acasa ; iarna lucrul incepea abia dupa
micul dejun. Q t despre ora la care se pleca seara acasa,
aceasta depindea de cite comenzi urgente avea domni§oara
Simmonds.
Mary fu multumka ; §i v^ind-'O aja, tatal ei era 5! el
muiltumit, de§i bodoganea intr-una, imbufnat. Dar Mary i§i
cunojtea omul ; il min^ie ?i facu cu atita voie buna planuri
de viitor, incit seara se dusera amindoi la culcare daca nu
chiar feridti> in orice caz cu inima ufoara.

CAPITOLUL IV

Trecu inca un an. Parea ca valuride vremii inghidsera de

mult orice urma a sanmanei Mary Barton. Soful ei, insa, tot
se mai gindea la ea in nopfide mute de veghe, dar acum
durerea lui era mai potolita, mai tacuta ; iar Mary tresarea
citeodata din somnul ci^tigat cu truda ?i, pe jumatate afipita,
pe jumatate treaza, i se parea ca intoomai „ca-n zilele de
altadat’ “ o vede la capatii pe maica-sa ferind cu palma
luminarea pe care o {mea in mina ?i privindu-^i cu nespusa
duiojie copila adormita. Apoi, insa, fata se freca la ochi ji,
treaza de-a binelea, lasa capul inapoi ,pe perna, jtiind ca
n-a fost decit un vis ; singura in noianul de necazuri ?i
greutad, i?i chema mama din toata inima, zicindu-?i ; „Sa
fi trait dinsa, dt m-ar mai fi ajutat...“ Uita ca nici chiar
puterea unei iubiri de mama nu potole^te suferin^ele unei
femei cu aceea^.i u^urinfa cu care alina suferintele unui copil ;
?i nu^i dadea seama ca la drept vorbind era mai inteleapta
?i mai mintoasa dedt mama pe care o pliogea. Matuja
Esther tot disparuta fara urma ramasese, ?i oamenii, care
se plictisisera sa se mai mire, incepura s-o dea uitarii. Bar­
ton tot membru activ al sindicatului era ji continua sa se

45
duca la club. Umbla chiax mai mult ca oridnd pe acolo,
pentru ca niciodata nu jtia dnd se intoarce Mary acasa, ba
uneori, daca avea mult de lucru, se intimpla ca fata sa ra-
mina in atelier toata noaptea.
Cel mai bun prieten al lui Barton era tot George Wilson,
de?i John nu se prea in^elegea cu el in problemele cared
preocupau. li uneau insa sufletejte legaturi vechi, ji amin-
tirea vremurilor de altadata dadea un farmec nespus intil-
nirilor lor. Vechiul nostru prieten, Jem Wilson, minzul,
crescuse §i se facuse un tinar zdravan ji bine legat ; chipul
lui, pe care se citea ca nu e prost de fel, ar fi putut fi chiar
frumos daca ici-colo n-ar fi fost insemnat de varsat. Lucra
intr-o mare uzina de majini, din ale carei ateliere intinse
dt un tirg intreg plecau motoare ?i majini pina in indepar-
tatele imparatii ale ^arilor ?i sultanilor. Tatal ?i mr na lui
nu mai conteneau sa-1 laude ; dar Mary Barton cea frumoasS
strimba din nas dnd ii auzea. Ifi dadea prea bine seama ca
voiau sa-i dea a infelege ce sot bun ar fi Jem, fi ca in felul
acesta o indemnau sa raspunda la dragostea despre care
flacaul nu indraznea sa pomeneasca, oridt il tradau pri-
virile.
Intr-o zi pe la inceputul iernii, dnd lumea se imbraca in
haine calduroase fi trainice, care nu se rup cu una, cu doua,
fi treaba mergea cam slab la domnifoara Simmonds, Mary
se intilni cu Alice Wilson. Batrina se intorcea acasa dupa
jumatatea ei de zi de lucru la vreun negustor oarecare. Se
indragisera de dnd se cunofteau ; intr-adevar, Alice nutrea
o sknpatie deosebita pentru orfana, fiica femeii al carei
sarut de impacare ii alinase atitea nopfi fara somn. Era
ded firesc ca batrina cea curafica fi lucratoarea cea tinara
fi plina de viafa sa se intimipine cu caldura ; Alice o intreba
pe Mary daca n-ar vrea sa intre la ea, sa bea ceaiul im-
preuna.
- Nu-i prea vesel sa^ti petreci vremea cu o batrina ca
mine, Mary, dar acolo unde stau, e la etaj o fata curafica,
care muncefte fi ea fi din dnd in cind mai capata de lucru
fi pe la vreo croitorie ; e nepoata lui mof Job Legh, torca-
torul, o fata tare cumsecade. Haide, Mary, vino, ca tare

46
a? vrea sa va cunoa§te{i vol doua. §tii, pe deasupra e §i
foarte dragufa.
O clipa Mary se temuse ca nu cumva musafirul cu pricina
sa nu fie chiar nepotul batrinei ; dar chiar daca era vorba
de Jem, nepotul la care (mea foarte mult, Alice avea prea
mult bun-simt ca sa puna la cale o astfel de intilnire, atita
timp cit fata nu dorea acest lucru. Cind insa pricepu despre
ce e vorba, teama i se risipi ?i primi bucuroasa invita^ia.
§i cum se mai foi Alice ! Nu avea ea prea des prilejul sa-i
vina cineva la ceai, aja ca se simd dintr-o data cople^ita de
indatoririle ei de gazda. Grabi pasul. Ajunsa acasa, aprinse
anevoie focul. Cind era vorba numai de ea, avea rabdare
sa lase carbunii in voia lor, dar acum, ca sad intefeasca,
imprumuta nijte foale. Iji trase apoi galenfii in picioare fi
se duse la pompa din curtea vecina sa umple ceainicul cu
apa. In drum imprumuta o ceafca, c a c i farfurioare des,pere-
cheate avea berechet, §i la nevoie puteau sluji chiar ca far-
furii mari. O jum&tate de uncie de ceai ji un sfert de funt
de unt ii inghifira mai tot cistigul din dimineafa aceea ; dar
nu i se intimipla in fiecare zi sa aiba musafiri. Ea una, cind
se nimerea sa fie acasa, se mulpimea cu un ceai de bu-
ruieni, afara doar daca nu-i daruia vreo doamna mai mi-
loasa nijte fire de ceai din prisosul ei. Trase cele douS
scaune pentru musafiri ?i cu grija le §terse de praf ; pentru
ea potrivi cu indeminare o scindura veche pe doua ladife
de luminari puse in picioare (era desigur un scaun cam
jubred, dar se obijnuise cu el ?i §tia cum sa ?ada ; de altfel,
construciia aceasta trebuia mai degraba s-o ajute sa se fina
mareafa decit sa stea comod) ; apoi impinse chiar in fafa
focului, care acum ardea voios, o masu^a foarte mica ?i
rotunda, lua tava veche, nelacuita, de calitate proasta, pe
care puse ceainicul negru, cele doua cejti cu model roju
?i alb, cea^ca atit de placuta la vedere, cu o salcie pe ea,
?i nifte farfurioare desperecheate (pe una, destinata anume
acestui scop, se lafaia o bucata de unt) ; dupa ce termina
toate aceste pregatiri, Alice arunca in jur o privire multu-
mita, intrebindu-se cam ce-ar putea face ca seara sa fie 5!
mai placuta. Lua un scaun de linga masufa ?i, ducindu-1 sub
raftul cel mare din perete, despre care am mai pomenit

47
cind am descris prima oara locuinfa ei din pivnifa, se sui
pe el. Trase de pe raft o ladi^a veche de brad, din care
scoase ni?te piine de test din ovaz, cum obi^nuiesc sa faca
cei din notd, in Cumberland ?i Westmoreland. Cobori cu
bagare de seaama de pe scaun, ca nu cumva feliile subfiri de
turta sa i se rupa in mina, ?i le puse pe masa goala, sigura
ca le facea o mare cinste musafirilor ei servindu-i cu piinea
pe care o mincase in copilarie. Mai taie fi o bucata buna
dintr-K3 piine de casa obijnuita, de patru funzi, dupa care
- ca sa se odihneasca ?i ea ca lumea, nu doar a?a de
forma - se I5 sa intr-unul din scaunele cu fund de paie.
Luminarea era gata pregatita, numai sa fie aprinsa, apa fier-
bea in ceainic, ?i ceaiul ajtqpta in pachetelul de hirtie :
totul era gata.
Se auzi o bataie in u^S. Era Margareta, luoratoarea cea
tin^a, care locuia in odailc de sus. Auzise toata forfota din
pivnifa, ?i cind aceasta se potoli, i?i zise ca ar fi vremea sa
coboare. Era o fata palida la chip, cu un aer bolnavicios
?i cu privirea umbrita de griji, dar nu ilipsita de dtagalajenie.
Imbracamintea ii era saracacioasa ?i foarte simpla : purta
o rochie dintr-un fed de stofa de culoare inchisa, iar in jurul
gitului i?i petrecuse un ?al cafeniu, un fel de broboada,
prinsa in ace ?i la spate §i in fa^a. Batrina o primi cu bucu-
rie ?i o pofti chiar pe scaunul pe care jezuse ea pina atunci.
La rindu-i se lasa pe sciodura $i, ca Margareta sa creada
ca acolo ii placea ei sa stea, incepu sa se legene.
- C eo fi cu Mary Barton de nu mai vine ? E de pomina
cum intirzie fata asta ! se plinse intr-un tirziu Alice, vazind
ca Mary tot nu se arata. '
Cit despre Mary, abia se imbraca ; caci i?i zicea ca merita
osteneala sa-ji aleaga cu grija o rochie, chiar daca nu se
duce decit la sarmana batrinicS. $i totuji, fip siguri ca nu
pentru Alice se gatea ea - se cunojteau doar prea bine.
Dar ii placea sa nu treaca neobservata, lucru pe care, tre-
buie sa recunoa^tem, il izbutea mai totdeauna ; ?i pe deasu-
pna, era acolo §i o fata straina. De aceea, i?i trase rochia
ei cea noua §i atit de dragufa, din pambriu albastru, inchisa
pina la git. Apoi i?i puse gulerajul §i manjetele de olanda
?i o porni, hot^ita s-o dea gata p>e blinda ?i naiva Mar-

43
gareta. Izbuti, bineinteles, pc deplin. Alice, pentru care fru-
musefea nu prepiia mare lucru, nu-i spusese vecinei cit de
dragalaja era Mary ; ?i cind fata intra, imbujorindu-«e la
chip de importanta care i se dadea, Margareta nu-ji mai
putu dezlLpi ochii de la ea. far Mary i?! pleca genelc lungi
?i negre, ca ?i cind toata atenda asta pe care se ostenise
s-o atraga ar fi suparat-o.
Va puted inchipui cum se mai dadu Alice de ceasul
mordi sa faca ceaiul, sa-1 toarne, sa-1 indulceasca dupa gus-
tul fiecareia ?i sa le serveasca, tot imbiindu-le cu piine de
test §i cu piine cu unt. Va puteti inchipui Micintarea cu care
vazu topindu-se dinaintea fetelor infometate mormanul de
piine de fcst, d bucuria cu care asculta laudele aduse acestci
delicatese ce-i amintea de copilarie.
- Maica-mea, dumnezeu s-o ierte, imi trimitea piine de
test, de cite ori venca cineva de la noi, din nord. §tia ea
ca-s tare bune luorurile astea cind e?ti departe de casa. Ce-i
drept, nu-i om sa nu-i placa piinea de test. Qnd eram la
stapin, celelalte slujnice se bucurau totdeauna ca o impart
cu ele. E mult de-atunci...
- Hai, povestede-ne d noua, Alice, se ruga Margareta.
- Pai, ce sa fie de povestit, fetito ? Acasa n-aveam atita
mincare cite guri de saturat erau. Tom, tatal lui W ill -
adica pe W ill nu-1 diti> ca e marinar prin strainatati - pie-
case la Manchester, de unde ne-a trimis vorba ca de lucru
se gasejte berechet ?i pentru baieti, d pentru fete. §i a§a,
tata 1 -a trimis mai intii pe George (il $tii doar bine, Mary),
dar pe urma, cind nu prea s-a mai gasit de lucru la Bur­
ton, pe unde stateam noi, mi-a spus ca trebuie sa incerc fi
eu sa^mi gasesc un loc. George scria ca ilefurile sint mai
mari la Manchester deoit prin Milnthorpe sau Lancaster;
ei, dragile mele fete, tinara fi neooapta cum eram, mi s-a
parut ca-i o afacere grozava sa pleci afa departe de casa.
§i iata ca, intr-o buna zi, ne aducc macelarul o scrisoare de
la George, in care ne spunea ca a auzit de un loc. Eu abia
afteptam sa plec, iar tata era fi el multumit. Mama, insa,
n-a spus cine ftie ce, fi cit a spus, tot cu jumatate de gura.
Acum de multe ori ma gindesc ca, doamne, iarta-ma, tare
trebuie s-o fi durut in suflet cind ma vedea cum ard de

49
nerabdare sa plec... Dar bagajul tot mi l^a facut mi-a
mai dat 5! citeva lucruri mai acatarii de-ale ei, care Imi
vencau bine. Mi le-a pus pe toate in cutia aia de carton
de acolo de sus... Acum nu mai e buna de nimic, dar sa
5tiu ca nu mai am parte de caldura, ?i tot n-aj pune-o pe
foe ! Cred ca are vreo optzeci de ani, pentru ca ?i maica-mea
a capatat-o pe cind era fata, ?i in ea ?i-a adus boarfele cind
s-a maritat cu tata. Dar, cum ziceam, dragele mele, de plins
n-a plins ea, de?i ii erau ochii plini de lacrimi. Am vazut-o
doar cum se tot uita dupa mine in lungul uli^ei, cu mina
streajina la ochi, pina nu ne-am mai z^it una pe alta. §i
de atunci, nici n-am mai vazut-o.
Alice §tia ca nu mai are mult ji avea sa se duca ji ea
dupa maica-sa. $i-apoi, cind imbatrinim, toate amaraciunile
5i suferinfele tineret:ii se topesc. §i totuji, batrina arata atit
de indurerata, incit fetele se intristara $i ele ?i o ' lira pe
sarmana femeie care murise de atita vreme.
- Cum, de atunci n-ai mai vazut-o niciodata, Alice ? Cit
a trait nu te-ai mai inters pe-acasa ? se mira Mary.
- Nu, ?i nici dupa aia. Nu-i vorba, de multe ori mi-am
pus in gind sa ma due. §i ma mai gindesc fi azi, §i tot trag
nadejde sa apuc s-o fac pina nu s-o indura dumnezeu sa
ma ia. Cind mai eram la servici, am pus ceva bani deoparte
ca sa plec pe-o saptamina ; dar ba s-a intimplat una, ba
alta. Mai intii, tocmai cind imi venisc ji mie sorocul sa ma
due, s-au imbolnSvit de pojar copiii cucoanei, aja ca a tre-
buit sa ramin, ca la mine tipau to{i sa le port de grija. Pe
urma a cazut la pat cucoana, 5! atunci nici vorba sa mai
plec. Nu §tiu daca v-am spus, aveau o pravalioara, dar dom-
nul tragea la masea, a?a ca cucoana ?i cu mine trebuia sS
vedem ?i de copii, §i de negustorie, ?i de toate celelalte,
ji pe deasupra sa mai gatim §i sa spalam.
Mary le spuse cit era de fericita ca nu intrase la stapin.
- De, fetifo ! facu Alice. Habar n-ai tu oe bine e sa pofi
da cuiva o mina de ajutor ! Ma simfeam acolo ca in sinul
lui Avram, aproape ca la mine acasa... §i a^a, anul allaltu
mi-am zis c-o sa ma reped acasa cind oi avea liber, iar
cucoana mi-a fagaduit ca-mi da drumul doua saptamini. In
iarna aia am lucrat noapte de noapte pina tirziu, tot cirpind

50
?i peticind ca sa fac o plapuma sa i-o due mamei. Numai
ca s-a prapadit jupinul, 51 cucoana a plccat din Manchester,
iar eu a trebult sa-mi caut alt loc...
- Pai, dupa mine, o intrerupse Mary, era cel mai nimerit
prilej sa fi plecat acasa...
- Ei, fetelor, vedej;i voi, una e sa te duel acasa pe o sap-
tamina in vizita, poate §i cu ceva bani in buzunar ca sa-1
ajufi pe taica-tu sa se mai salte, fi alta-i sa le cazi oamenilor
in spinare ca o povara. $i pe urma, acolo n-aveam unde
sa-mi caut alt loc. A?a ca, mi-am spus eu, e mai nimerit sa
raniin pe-aici, defi poate ca ar fi fost mai bine sa ma due,
ca a? mai fi apucat-o pe mama.
$i sarmana batrina ramase cu privirile in gof.
- Sint sigura ca ai facut tot ce-ai putut, spuse cu blindefe
Margareta.
Alice ridica ochii, ceva mai inseninata.
- De, feti^o, a?a e... §i pe urma, cum a vrut dumnezeu.
De amarit m-am amarit eu destul, slava domnului, in pri-
mavara urmatoare, cind abia terminasem plapuma - fi fa{a,
fi dosul - fi m-am pomenit cu George intr-o seara, care imi
spune ca mama nu mai e. Qte nopfi n-am jelit dupa aceea...
Ziua n-aveam voie sa pling, atit de a dracului era cucoana
la care lucram. Nici n-a vrut sa auda sa ma lase la inmor-
mintare. Ce-i drept, tot af fi ajuns prea tirziu. Vestea zabo-
vise prea mult pe drum sau cine ftie (ca pe atunci pofta nu
era ca azi). Destul ca fi George, care plecase cu diligen^a
inca in noaptea aceea, a s'osit prea tirziu, fi tata tocmai
se pregatea sa se mute din casa ; nu mai putea sta omul
acolo dupa moartea mamei...
- Era frumos prin parfile alea ? intreba Mary.
- Frumos, fetifo ? Locuri ca ale noastre n-am mai intilnit
nicaieri. Vedefi voi, sint pe acolo nifte dealuri care se inalfa
parca pina la cer. N-or fi ele poate chiar atit de aproape
de casa, dar asta le face sa para fi mai frumoase. In copila-
rie juram ca-s colinele aurite ale cerului despre care nc
cinta mama :

Colo sint dealurile de aur ale cerului,

Unde nu vei ajunge niciodata.

4* 51
 Era vorba in dntecul asta despre o corabie un indra-
gostit care n-nar fi trebuit sa iubeasca. Ei, pe linga casufa
noastra erau stinci. Da, fctelor, voi, oei de pe-aici din
Manchester, hu ce sint alea stinci. Piatra cenujie in
blocuri mari cit casa, ascunsa sub mujchi in fel ?i fel de
culori, galben, castaniu... ?i intre stinci pamintul acoperit
de buruieni stacojii, care-(i veneau pina la genunchi ?i aveau
o mireasma imbatatoare §i dulce... iar .pe deasupra albinele,
care biziiau intr-una printre ele. Tare ne mai placea cind
mama ne trimitea pe Sally ?i pe mine sa culegem buruieni
§i maracini pentru maturi ! Iar seara ne intorceam acasa in-
carcate de nici nu ne mai vedeam dintre ierburi, de$i nu
era cine ?tie ce greutate sa le cari. Dupa aia mama ne in-
demna sa ne ajezam sub paducelul cel batrin (unde ne cui-
baream printre radacinile grease ce iejeau din pamint) sa
curafam ?i sa legam buruienile. Parca ieri s-au intimplat
toate astea, ?i totufi e a?a de mult de atunci ! Biata Sally,
sora-mea, zaoe de mai bine de patruzeci de ani in pamint...
De multe ori stau a?a ji ma intreb : oare paducelul o mai
fi acolo ? §i fetele tot se mai due sa culeaga buruieni de
matura, cum faceam noi pe vremuri ? Ma seaca la inima
dorul sa mai vad o data locurile noastre din batrini. Poate
la vara, daca m-o (ine dumnezeu...
- Dar in tofi anii a?tia de ce nu te-ai dus ? o intreba
Mary.
- Ei, fetifo, ba unul, ba altul aveau nevoie de mine. §i
pe urma, citeodata mai trageam mifa de ooada, ?i fara bani
n ^ pop scoate la capat. Tom, saracul, nu era bun de nimic,
mereu trebuia sa-i potti de grija. Q t despre nevasta-sa
(caci ascultap la mine : cind e vorba de insuratoare, top oa-
menii fara capatii le-o iau inainte cu insiiratoarea celor in
rind cu lumea), nevasta-sa nici ea nu era buna de nimic.
Cind o cautai zacea bolnava, iar el nu scapa niciodata de
incurcaturi ; a?a ca aveam pentru cine munci p cheltui
banii. S^au dus la un an unul dupa altul p au lasat in urma
un baieja? (facusera ?apte, dar a avut dumnezeu grija sa le
ia 5ase). Aista-i Will, de care v-am mai vorbit. L-am adus
la mine §i m-am lasat de servici, sa aiba $i el parte de un
c ^ in . Bun baiat. Leit taica-sau, dar mai a§ezat, dep nu

52
visa dedt sa umble pe mare. Am f^ u t tot ce mi-a stat in
putere ca sa-1 opresc linga mine. 11 tot bateam la cap : ma-
rea te imbolnave^te, de ajangi sa-p ver?i ?i mafele din tine.
Nu spunea ?i maica-ta (ca, ?ti{i, ea venise la noi de pe alte
meleaguri, tocmai din insula Man ‘), nu spunea ca i-ar fi
sarutat mina oui s-ar fi induplecat s-o zvirle in apa ? Pe
urma, ca sa inteleaga ;i el ce e marea, 1-am trimis pina la
Runcorn \ prin Canalul Ducelui. Credeam c-o sa se in-
toarca alb ca varul ji cu stomacul inters pe dos. Cind colo,
flacaul nu s-a oprit pina la Liverpool, unde a vazut corabii
ndevarate, ?i mi s-a inters $i mai hotarit sa se faca marinar ;
zioea ca nu-i fusesc rau de loc ?i c-o sa se impace foarte
bine cu marea. lar eu i-am spus sa faca cum il indeamna
inima. Mi-a multumit ?i m-a sarutat, cu toate ca faceam
pe imbufnata. Acu’ am auzit ca e hat, dincolo de soare,
prin America de Sud.
Mary se uita pe furi? la Margareta sa vada ce impresie
ii facusera ciudatele cuno^tinfe geografice ale batrinei, dar
Margareta parea atit de linijtita ?i senina, incit Mary se
intreba daca nu cumva era tot atit de neinvafata ca ?i Alice.
Nu ca ea ar fi fost cine ^tie ce toba de carte, dar vazuse
un glob al pamintului, a^a ca §tia sa gaseasca pe harta ?i
Franca, 5! continentele.
Obosita de cit vorbise, Alice ramase un rastimp ca furata
de vise. Fetele, lasind-o in voia gindurilor ei, care fara in-
doiala o purtau spre casa ?i amintirile copiJariei, taceau ?i
ele. Deodata insa, Alice i?i aduse aminte ca e gazda ?i fa-
cind o sforfare izbuti sa se smulga din lumea inchipuirii.
- Margareto, spuse ea, trebuie sa te auda ?i Mary cum
cinfi. Eu nu prea ma pricep la muzica de soi, dar sc zice
ca Margareta are un glas tare frumos. Cit despre mine,
atita jtiu : de cite ori asoult ’X e s d to r u l d in O ld h a m ma podi-
de?te plinsul. Hai, Margareto, fii fata buna...
Zimbind din colful gurii, ca ?i cind gusturile batrinei i
s-ar fi parut caraghioase, Margareta incepu sa cintc.

' Insula din Marea Irlandei.

^ Orajel in comitatul Chestershire, pe malul estuarului Mersey, in
apropicrea Irlandei.

53
 Cunoajtefi 'J e s a to r u l d in O l d h a m ? Nu-mi vine a crede,
dear daca v-a{i nascut afi crescut prin Lancashire, cad
e un cintec get-beget de-acolo. lata, vi-1 scriu, sa-1 jtifi ?i
voi.

JE S A T O R U L d in O LDHAM

Sint un biet {esator, cum se jtie prea bine,

De foame-s lihnit ji-am o zdeeanfa pc mine,
lar (oalele mele-o para nu mai fac,
Sabotii mi-s sparp, ji ciorapi - nici dc leac.
Nu-i joaca, sa $tii,
Pe lume sa vii
§i sa tragi pe dracu de coada.

II

Mo? Dick al lui Billy zicea c3trc mine :

Doar gura sa-fi fii tu, ji-ai duce-o mai bine ;
5 i-atlt mi-am tinut-o, ca nici nu suflam,
Da-n gind imi tot zic c3 prea mult nu mai am.
M oj Dick tot minca
Si nu flaminzea
Si-un ceas din suveicS n-a dat.

m
O luna jumate-am tot dus-o tlnjind,
Facui cc fiicui ji-acu tot flamind ;
La prinz doar urzid, halal de ospaf,
Si terci, pai nici vorba alt fel mai de pref.
Si-a?a cum v 3 spui,
Stiu oameni destui
Ce-au dus-o-n nevoi ca ?i mine.

64
 tv
Moj B ill al lui Dan mi-a trimis Intt-o zi
Pe cap ipistatii, doar-doar i-oi plati.
Tirziu le-a cam dat lor prin minte sa vie.
C ad totul vindusem, s-ara ban! de chirie.
Atlt mai aveam,
Pe ce sa jedem,
Un scaun cam vechi, amlndoi.

cum prIn odaie nimic nu vedeau,

Ca vulpea slujbasii in jur tot catau.
Se-ndeamna-un slujbaj : Nimic n-au, vezi bine 1
lar eu de colo : Pai, ia-ma pe mine,
lat ei nici clipcau,
D e scaun trageau,
§i buf ! cu babuta-am cSzut.

VI

Atunci ii zic babei, cum stam pe podea :

Ma prind ca pe lume mai jos n-om cadea.
De-o fi sa se-ndrepte, spre bine-o fi, zau,
Caci nu-mi vine-a crede sa fie mai rau.
Nici catne-n tigaie,
Nici fir in razboaie,
De parca-n pamint au intrat.

V II

Sa am eu o {oala, babufa zicea.

La ai mari din Londra o fugS a j da ;
§1 daca ji-atuncca degeaba mi-o fi,
Pai, lacat la gura mi-oi pune, sa jtii ;
Ce-mi pasa de rege ?
Imi pasa de lege,
Doar nu sint legata la gura I

55
 Melodia e un soi de melopee t^aganata, pe care fiecare
j data a?a cum simtc. Ciod ii citejti doar ouvintele, s-ar
putea ca ele sa p se para hazlii, dar hazul acesta nu-i lip-
sit de foe, iar pentru cel care a trait deznadejdea despre
care vorbesc, cuvintele sint nespus de induiojatoare. Mar-
gareta ^tia ce-i saracia, §i dntecul o tulbura ; avea un glas
cald cum rareori intilnejti, un glas dintr-acelea care n-are
nevoie de un iregistru prea intios ca sa-ji placa. Alice nu-?i
mai stapinea lacrimile. Cu privirea fixa, visatoare §i grava,
Margareta parea tot mai patrunsa de durerea despre care
cinta. In acele olipe simfea ca nu prea departe de ele, care
de bine, de rau se bucurau de o oarecare tihna, viefuiau
oameni care trudeau fara speranfa.
Apoi, izbueni deodata in ruga A m i n t e f t e - f i , d o a m n e , d e
D a v i d * ; glasul ei minunat se ridica in toata plinatatea lui,
de parca ar fi implorat din adincul sufletului indurare pen-
tru tofi cei in suferinfa.
Viersul ii era senin, pios, ?i atit de aproape de desavir-
?ire, incit Mary iji finea rasuflarea ca nu cumva sa piarda
o nota. Un cunoscator mult mai priceput intr-ale muzicii
decit ea, ?i tot ar fi fost incintat de priceperea cu care
sarmana croitoreasa, atit de modosta la infadjare, jtia sa-?i
foloseasca glasu-i putemic d suav. Insaji Deborah Travers
(care cindva, inainte de a ajunge, sub numele de doamna
Knyvett, copilul alintat al publicuJui celui mai ales, a fost
§i ea lucratoare in Oldham) ar fi putut-o socoti la inal-
dmea ei.
Cind Margareta tacu, Alice ii mulfumi cu ochii inecafi in
lacrimi fierbind de duio?ie. S^re marea uimire a lui Mary,
care o privea cu nesaf, intrebindu-se cum se face ca pe chipul
ei nu razbatea nicidecum tainica-i putere, Margareta deveni
iar fiinta blinda ?i a?ezata de la inceputul serii. In linijtea
care se lasa dupa ce Alice ispravi cu mulfumirile, se auzi
un glas barbatesc placut, de?i cam tremurat, care ingina
doua stihuri din dntecul tesatorului.
- Asta-i bunicul ! exclama Margareta. Trebuie sa ma due,
doar mi-a spus ca dupa noua vine acasL..

' Psalm.

56
 - Bine, draguto, te las, ca 51 eu ma scol mike la patfu.
Am de spalat cufe mari la doamna Simpson. Tare m-as
mai bucura, fetelor, sa ne mai vedem. Poate.-o sa va im-
prietenifi.
Pe cind fetele urcau impreuna treptele beciului, Mar-
gareta zise :
- Vino pina la mine sa-1 vezi pe bunicul. A? vrea sa te
cunoasca $i el.
Mary se invoi pe data.

CAPITOLUL V

Era-nvafat ; caci gize, paseri sa fi lost,

La toate le jtia 51 cuib, fi rost ;
Pe stinca floare, mufchi pe ghizd de-afla,
§i numele, fi felul li-1 ftia.

Elliott

Exista in orajuJ Manchester tin soi de oamcni, pe care

mare parte din in?i?i locuitorii orafului nu-i cunosc ; mulfi
se vor Indoi poate ca ace?ti oameni exista, dc?i ei ar avea
dreptul sa pretinda ca se inrudesc, cel pupn din punct de
vedere spiritual, cu cele mai stralucite nume reounoscute de
jtiinfa. Spuneam in Manchester, dar in realitate ii gasefti
raspindifi pretutindeni in pnutul industrial al Lancashire-u-
lui. Astfel, pe linga Oldham ai sa afli (esatori de rind, care
gonesc intr-una suveici zgomotoase la razboaie de mina,
dar arunca fi cite o privire in P r in c ip ia lui Newton, deschisa
pe r^boi, in fafa lor, pentru ca apoi, la masa sau peste
noapte, s-o rumege pe indelete ; fi mulfi lucratori, nu prea
cioplifi la vorba fi la chip, se arata nesafiofi de a cunoafte
fi ifi bat capul cu probleme de matematica. §i poate ca ar
trebui sa ne mire mai pufin faptul ca prLntre acefti oameni
fi-au gasit adepfi infocafi fi credinciofi tocmai acele ramuri
ale istoriei naturale care sint mai ufor de cunoscut. Intilncfti

57
printre ci botanijti care cunosc sistemul lui Linne* la fel
de bine ca ji pe cel natural ^ ; ei ‘5tiu numele 51 coclaurile
pe unde crcsc plante specifice unei regiuni ce se intinde pina
la o zi departare de ora^ul lor 51 care, atunci dnd vreo
buruiana anume da in floare, dupesc cite o zi, doua, i?i iau
intr-o batista de-ale gurii 51 o pornesc la drum, cu singurul
gind sa se intoarca acasa stapini ai unui umil exemplar. Sint
printre ei entomologi pe care ii pofi vedea carind cite o
plasa grosolana, gata sa prinda cu ea orice ginganie inaripata
sau scormonind cu un fel de mingioc baltoacele verzui 51
visooase. Ace§ti simpll lucratori, oameni care muncesc din
greu, dar au mintea isteafa, sorb din priviri, ca nijte ade-
varafi cercetatori, fiecare exemplar nou. Dar ace?ti patimasi
ai naturii nu se simt atraji numai de speciile comune, mai
cunoscute entomologiei §i botanicii. Poate Rusaliile - marea
sarbatoare a orajenilor, care cade de atitea ori in mai sau
in iunie - sa le fi dat prilej muncitorilor din Manchester
sa cerceteze indeaproape cele doua minunate familii ale efe-
meridelor^ ji friganidelor indeobfte atit de putin studiate.
$i daca vefi deschide prefafa V i e f i i lu i S ir J. E . S m ith ®
(n-o am la indemina, altminteri a? transcrie pasajul cuvint
cu cuvint), vefi gasi acolo o mica intimplare care intarejte
afirmaflile mele. In timpul unei vizite pe care Sir. J. E. Smith
i-o facea lui Roscoe la Liverpool, se interesa unde ar putea
da de o planta foarte rara, despre care se spunea ca s-ar
gasi undeva prin Lancashire. Domnul Roscoe nu ftia nimic,
dar, dupa parerea lui, singurul om care-i putea da vreo
informatie era un Jesator manual din Manchester, al carui
nume i-1 dadu. Sir J. E. Smith pleca cu diligenfa intr-acolo
fi, ajungind in ora?, il intreba pe hamalul care-i ducea baga-
jele daca ftie unde, sta omul cu pricina.
- Sigur ca ftiu, ii raspunse acesta. Avem cam aceeaji

* Savant sueclcz (1707 - 1778 ), crcatorul unei dasificSri a lumii

animale ji vegetale.
^ Clasificare in botanica aparpnind lui Jussieu, botanist francez
(1699 - 1777 ).
*-■ * Genuri de insecte.
® Botanist cnglez (1759 - 1828 ).
' Istoric englez (1758 - 1831 ).

58
patima. Iscodindu-1 mai departe, Sir J. E. Smith afla ca
amindoi, 5! hamalul, §i prietenul sau fesatorul, erau botanijti
iscusifi, in stare sa-i dea intoomai lamuririle de care avea
nevoie.
Astfel de indeletniciri ?i pasiuni au unit muncitori din
Manchester, carturari prea pufin prefuifi §i inteleji.
Bunicul Margaretei se numara ?i el printre acestia. Batri-
nelul sprinten, cu mijc^i brujte de papuja pe sfori, avea
crejtetul impodobit de jur imprejur cu un par rar ?i mata-
sos, care nu albise inca. Fruntea ii era atit de inalta, incit
parea mai mare decit restul fefei, care era cam scofilcita,
pentru ca dind nu mai avea. Ochii, scaparatori de inteli-
genfa, erau atit de vii §i de patrunzatori, incit ai fi zis ca
sint ochii lunui vrajitor. De altfel odaia aducea cu vizuina
unuia care face farmece. Pe perefi, in loc de chipuri, atirnau
insectare puse in rame simple de lemn. Masuta abia se vedea
sub teancurile de card cabalistice, iar linga ea zacea
deschisa o ladija plina cu nifte instrumente misterioase.
Cind nepoata intra in casa, Job Legh tocmai ifi facea de
lucru cu unul din ele.
Mary intra, ?i Job Legh i§i ridica ochelarii pe frunte,
urindu-i scurt, dar prietenos „bine-ai venit“. Pe Margarcta
insa o alinta, aja cum iji alinta o mama copilul preferat.
O batu ufurel cu palma §i parca ?i glasul i se indulci in
timp ce-i vorbea.
Mary privi in jur, la toate lucrurile acelea ciudate, tainice,
din care acasa la ea nu vazuse niciodata vreunul 51 care
poate de aceea i se pareau de pe alta lume.
- Bunicul tau e ghicitor ? o intreba Mary in §oapta pe
noua ei prietena.
- Nu ! ii raspunse tot in ?oapta Margareta. Dar 5tii ca
nu e§ti prima care crede aja ? Nu-d decit un om caruia ii
plac lucruri de care aldi n-au habar.
- Dar tu ai habar ?
- Ei, mai ?tiu ?i eu cite ceva despre patimile bunicului.
Cind am vazut ca-i plac a?a de mult, am incercat sa ma
deprind ?i eu cu ele.

59
 Mary dadu cu ochii de borcanelc grosolane de sticla,
raspindite prin toata camera, care adaposteau nifte fapturi
fantastice.
- Dar astea ce mai simt ? intreba uluita.
Capul ei se dovedi bineinfeles neputincios sa t:ina minte
toate numirile ^tiinfifice, care cadeau ca grindina din gura
lui Job Legh ; cuvintele acestea necunoscute nu izbutira decit
s-o zapaceasca mai mult. D ar Margareta, care bagase de
seama ce se petrece cu ca, ii veni intr-ajutor.
- la te uita, Mary, ce ecorpion inspaimintator ! Vai, ce
spaima am mai tras din pricina lui ! §i-acum tremur toata
cind imi aduc aminte. Era de Rusalii, ?i bunicul se dusese
la Liverpool sa dea o raita prin docuri, doar-doar o mai
gasi cite ceva pe la marinari. $tii, marinarii aduc de multe
ori lucruri ciudate de prin Jarile calde pe care le cutreiera.
§i a?a, a dat de unul care tinea in mina o sticla ca . e far-
macie. li zice bunicul : „D a ce-ai acolo ?“ Marinarul ii arata
sticla, iar bunicul vede scorpionuJ asta dintr-un soi cum nu
prea gase?ti aid chiar in Indiile Orientale, de unde venea
omul. 11 intreba: „Cum ai pus mina pe flacaiajul asta,
ca nu cred eu sa se fi lasat prins ou una, cu doua...“ §i omul
ii povesti ca 1 -a g&it pe cind descarcau oorabia. S'tatea fea-
pan sub un sac de orez ; nu era strivit, §i nici macar lovit;
poate ca murise de frig. Nu-i venea sa4 puna in rachiu -
ce sa se desparta el de bunatate de bautura ? ! - aja ca 1-a
virit intro stida goala, cu ^ndul ca s-o gasi cineva sa-i dea
un ban ipe el. §i chiar s-a ales cu un tiling de la bunicul.
- Ba doi i-am dat, o indrepta Job Legh, ?i buna afacere
am facut!
- Ei, ti sa fi vazut ce tanto? s-a intors bunicul acasa ! relua
Margareta, $ 1 a scos sticla din buzunar. Dar ce sa vezi ?
Scorpionul statea incolacit inauntru, ti bunicul zicea ca aja
nu pot sa vad cit e de mare. §i 1-a scuturat din sticla chiar
linga foe. Imi aduc aminte ca eu calcam, ?i de aia facusem
un foe mare, care dogorea. Am lasat calcatul $i m-am aple-
cat peste jiganie s-o vad mai bine, iar bunicul a luat o carte
ji a inceput sa-mi citeasca cum ca soiul asta de scorpion e
cel mai otravitor ?i mai violean ji ca mutcatura lui e adese-
ori mortala. Pe urma mi-a mai spus ca cei mujeati se umfla

60
?i ca urla de durcre. Eu, una, eram numal urechi, ji totuji,
din clipa in care bunicul 1-a scos din sticla, nu mi-am mai
dezlipit ochii de pe el, de§i nu-imi dadeam seama ca-1 pin-
dcsc anume. Deodata, paru ca tresare, ?i pina sa apuc sa
spun ceva, a mai tresarit o data. §i cit ai clipi, 1-a ?i apucat
furia, ?i s-a napustit la mine ca un ciine turbat.
- §i tu ce-ai facut ? intreba Mary.
- Eu ? Mai xntii am sarit pe un scaun, pe urma pe serin,
peste toate lucrurile ipe care le calcasem, ?i i-am strigat
bunioului sa se urce $i el linga mine. Dar el, nici vorba !
- Pai daca ma urcam ji eu linga tine, 2ise batrinul, jigania
cine-o mai prindea ?
- I-am 2is bunicului sa-1 striveasca, ba era sa ?i arunc cu
fierul de calcat in el. Dar bunicul m-a rugat sa ou fac una
ca asta. M a miram 5! eu ce i-o mai fi trecut prin cap, ca
topaia prin casa de parca s-ar fi speriat de-a binelea, da
pe mine ma tot ruga sa nu-i fac nknic scoipionului. In celc
din urma s-a repe2it la ceainic, a ridicat capacul ?i s-a uitat
inauntru. Ce-o mai fi vrind ? Dear nu i-o fi na2arit sa bea
ceai, clnd scorpionul iji face de cap prin casa ! El insa $i-a
potrivit ochelarii pe nas, a pus mina pe clejtele de carbuni,
ji, cit ai 2ice pefte, a ?i apucat jigania de un picior ?i i-a
dat drumul in apa clocotita.
- §i a murit ? intreba Mary.
- Ba bine ca nu. A ?i fiert, $i inca mai mult decit ar fi
vrut bunicul. Dar mie tot mi-era frica sa nu iasa de acolo.
Am dat fuga la circiuma dupa nijte gin, bunicul a umplut
cu el sticla scorpionului, am scurs apa din ceainic, 1-am scos
dinauntru $i i-am dat drumul In sticla. Sta acolo de mai
bine de un an.
- Dar ce l-o fi facut sa invie la inceput ? se mira Mary.
- Ve2i tu, de fapt nici nu murise. Era doar amorfit de
frig, dormea tun, ?i focul nostru 1-a tre2it.
- Ce bine-'mi pare ca tata nu se ocupa cu de-alde astea,
facu Mary.
- Zau ? Ba eu de multe ori ma bucur gro2av ca bunicul
i§i indrage^te atit de mult cartile, jiganiile 5! plantele. Ce
placere mai mare decit sa-1 ve2i cit e de muljumit, cum ?i le
rinduiejte pe toate in casa fi cum, ori de cite ori are o 2i

61
libera, gata e s-o iporneasca dupa altele. Dita-te la el : s-a
inters la cartile lui, 51 e in culmea fericirii. Acum are sa
lucreze pina il gonesc eu la culcare. E drept ca in timpul
asta nu prea e vorbaref, dar ce-are-a face ? Eu sint mulfu-
mita sa-1 vad cufundat in ale lui, ferkit §i setos sa afle
mereu lucruri noi. §i pe urma, cind ii vine chef de vorba,
nici prin gind nu-j;i trece cite are de spus. Bunicutul meu
drag ! Nici nu $tii cit ne e de bine impreuna.
Mary se intreba daca bunicul auzise toate astea, caci Mar-
gareta vorbise cu glas tare ; dar nici vorba de a?a ceva !
Prea era adincit in problema pe care trebuia s-o rezolve ;
nici nu baga de seama cind musafira i?i lua ramas bun,
ji Mary se intoarse acasa cu simtamintul ca in seara aoeea
cunoscuse doi oameni dintre cei mai ciudafi din ci{i intilnisc
vreodata : pe Margareta, fata aceea atit de potolita ?i dc
jtearsa pina o auzeai cum dnta, atit de tacuta in lume, dar
atit de vesela ji de primitoare la ea acasa ; ?i pe bunicul ei,
un om a?a de deosebit de tofi ceilalfi pe care-i cunoscuse,
incit, de?! Margareta ii spusese ca nu e ghicitor, ci tot nu-i
venea sa creada.
Ca sa-§i curme indoiala, Mary ii povesti tatalui ei cum
i?i petrecuse seara aceea. John Barton o asculta cu bagarc
de seama. Era atit de curios, incit ar fi vrut sa vada toate
cu ochii lui ?i sa judece singur. Cind inima-^i da ghes, ga-
se?ti intotdeauna prilejul de a face ceea ce vrei. lata de cc,
chiar inainte de sfirjitul iernii, Mary o socotea pe Margareta
aproape o prietena veche. Seara, ori de cite ori Margareta
i?i facea socoteala ca Mary ar putea fi acasa, venea in vi-
zita, aducindu-ji §i lucrul de mina. lar Job Legh, cu vreo
carte ?i pipa indesate in buzunar, dadea $i el colful strazii
sa-?i ia nepoata. Cind il gasea pe Barton, se a?ezau la tai-
fas. lar daca John mai era la club, ?i fetele il rugau sa
ajtepte, i?i scotea pipa ?i cartea. Pe scurt, era oricind gata
sa-i faca pe plac Margarebei, pe care o iubea atit de mult.
Nu ?tiu ce asemanari (sau deosebiri, caci de apropiat, pe
oameni ii apropie doar ?i unele, ?i altele) le faceau pe cele
doua fete sa se indrageasca. Marele farmec al Margaretei
era bunul ei simt sanatos, mereu treaz, calitate pe care o
pretuie?ti chiar ?i fara sa vrei. E nespus de placut sa ai un

62
prieten care sa se priceapa sa le desdlceasca pe toate, sa-fi
poata ispune fara gre? ce e bine §i ce nu sa jtie oe se
cuvine 51 ce nu, 35a Indt, luindu-te dupa sfatul lui, toate
greutadle sa (i se para jucaxie. Oamenii prefuiesc talentul
vorbesc despre el cu admirafie, in schimb bunul-simj; il
apredaza fara sa-1 pomeneasca, ba, adesea, fara sa-?i dea
macar seama ca exista. Astfel, Mary §i Margareta ajunsera
sa se indrageasca din ce in ce mai mult. Mary ii imparta§ea
Margaretei multe din cite simfea ea, intr-un fel cum nu o
mai facuse cu nimeni pina atunci. li dezvaluise Margaretei
aproape toate slabidunile ei, deji nu chiar pe toate. Ii mai
ramasese de marturisit una, care li era foarte draga, dar pe
care o ascundea de toti. Era vorba de un curtezan pe care
nu-1 iubea, dar pe care-1 socotea draguf; un tinar, chipe?
ji ferche?, pe care insa nu-1 Indragise. §i totu$i, Mary nadaj-
duia in fiecare zi sa-1 intilneasca in drum, rojea cind ii
auzea numele, Incerca sa se gindeasca la el ca la viitorul ei
so{ §i mai ales li placea sa-?i inchipuie cum ar arata ea daca
i-ar fi sofie. Vai ! sarmana Mary ! Cita suferinfa i(:i pre-
gateai singura !
Mary mai avea ?i alfi curtezani, dintre care unul sau doi
ar fi fost bucuroji sa-i poata tine mereu de urit, numai ca,
ziceau ei, prea umbla cu nasul pe sus. Git despre Jem W il­
son, el nu spunea nimic. O iubea din ce in ce mai mult,
o iubea fara nici o speranfa, §i totuji fara sa renunfe ; cad
daca §i-ar fi luat gindul de la ea ar fi insemnat pentru el
sa renunte la viafa. Unde avea sa duca dragostea asta,
nu indraznea sa se intrebe. li era de ajuns ceea ce ii oferea
clipa de fafa - faptul ca o vedea, ca ii putea atinge tivul
rochiei. Era sigur ca dragostea lui fara margini o va face
cu vremea sa-1 iubeasca §i ea.
Jem nu-?i pierdea nadejdea, de§i altuia in locul lui raceala
fetei i-ar fi curmat de mult avintu! ; dar felul ei de a fi
sadea in el o disperare mult mai adinca declt §i-o marturi-
sise multa vreme, chiar sie Insuji.
Intr-o seara, bucuros ca tatal sau il trimite pe la Barton,
se duse acolo. Dar cind deschise uja, dadu cu ochii de Mar­
gareta, care afipise linga foe. Venise sa vorbeasca ceva cu

63
Mary §i, cum era obosita de truda 2ilei de o noapte de
veghe, adormise in caldura imbietoare.
Se gindi la vechea zicala dcspre sac fi petic. Tiptil-tiptil
se apropie de Margareta o saruta prietene^te.
Fata se trezi 51, intelegind cum vine treaba, ii spuse :
— Sa-d fie rujine, Jem, ce-o sa zica Mary ?
Ce se poate raspunde la o asemenea intrebare ?
- N-are sa zica nimic, dear trebuie sa ma perfectionez
intr-un fel...
Risera amindoi. Dar cuvintele Margaretei il zgindarisera
pe Jem. Oare Mary se sinchisea cit de pufin de el ? li pasa
ei ce facea el ? Erau intrebari la care cauta zi ?i noapte
raspuns. Inima-i spunea ca pufin o intereseaza ce i se in-
timpla lui. §i totuji nu putea sa n~o iubeasca din ce in ce
mai mult.
John Barton intelegea sim(:amintele pe care Jen Wilson
le nutrea pentru fata lui, dar nu pomenea nimanui o vorba.
Socotea ca Mary e mult prea tinara ca sa-?! ia pe cap gri-
jile casniciei, ?i apoi nu-i venea la indemlna sa se desparta
de ea, nici acum ?i nici chiar mai tirziu. ll primea kisa
bucuros in casa, a$a cum se cade cu fiul unui om ca tatal
lui, orioare ar fi fost pricina pentru care venea. Uneori, to-
tu?i, i?i spunea ca Mary ar putea s-o nimereasca ?i mai rau
decit cu Jem Wilson, cind i s-o face de mariti? ; la urma
urmei Jem era un baiat muncitor, avea o meserie cinstita,
cu parinpi se purta frumos ?i, cel pufin cit nu era Mary de
fata, se arata a fi om de oadejde ?i barbat in lege. Qnd se
intimpla insa sa fie ?i fata, statea tot timpul cu ochii la ea
?i prea ii era supus la orioe voie, ca sa mai fie „spirt“,
a?a cum i-ar fi placut lui John Barton.
Era spre sfir?itul lui februarie. De mai multe saptamini
tinea un ger cumplit. Vintul inghetat, care Ce patrundea pina
la oase, maturase de mult strazile ; totu?i, ori de cite ori
sufla, ridica un praf ca de gheata pisata, care-ti biciuia fata
?i ti^ inro?ea de durere. Casele, cerul, oamenii, toate ara-
tau de parca o bidinea uria$a le-ar fi spoit cu ccrneala
vinata ; oricare ar fi fost cauza pentru care priveli§tca era
atit de intunecata, oamenii aveau ?i ei destule pricini de
mohoreala. Apa nu se mai gasea, nici sa fi vrut s-o cum-

64
peri cu ban! ; 2adarnic se cazneau bietele spalatorese sa faca
rost de un strop, spargind gheafa groasa, cenujie care aco-
perea janturile §i baltile din imprejurimi. Oamenii vorbeau
ca inghetul asta, care fine de atita vreme, n-are sa se sfir-
jeasca curind, ca primavara vine foarte tirziu, ca nu mai
apuca nimeni haine de primavara, ba nici de haine de vara
n-o sa prea fie nevoie ca, oricum, vara n-o sa tina mult.
§i prevestirile rele nu se mai ispravira cit batu viforul acela
inghetat.
Intr-o seara, la ceasul dnd se ingina ziua cu noaptea,
Mary, cu jalul teas peste gura, venea intr-un suflet acasa,
de la domnijoara S'immonds. Lasase batbia in piept, ca ?i
cind ar fi vrut sa ceara indurare vintului care o izbea in
fafa, aja ca n-o vazu pe Margareta deck in poarta, in clipa
cind se trezi chiar linga ea.
- Vai de mine, Margareto ! Tu erai ? Incotro ?
- Chiar la tine, daca ma prime^ti, bineinfeles. Am de
lucru asta-seara ?i vreau sa ispravesc. Nijte haine de doliu.
Inmormintarea e miine, trcbuie sa le dau gata. Bunicul e
?i el plecat de acasa. Sna dus sa culeaga mujchi ji nu se
intoaroe pina tirziu.
- Ce bine-mi pare c-ai venit! Daca ai ramas in urma,
te ajut eu. Ai mult de lucru ?
- Da, ca abia ieri la prinz mi-au dat comanda. E vorba
de o vaduva cu trei fete. $i cu probele astea §i stofa pe
care am asortat-o (ca nu era toata din acelaji balot), am
cam ramas in urma. De fuste nici nu m-am atins ; le-am
lasat pentru seara ; ?i pe urma mai am ?i minecile, in afara
de nijte flcacuri pe la corsaje. Cucoanele sint foarte nazu-
roase. Abia ma {ineam sa nu rid cind le vedeam ba jelind
- fi zau ca nu se prefaceau - ba inseninindu-se una cite una,
in timp ce faceam proba. Asculta-ma pe mine, afa indure-
rate cum erau, tot nu mi-ar fi iertat nici in ruptul capului
o singura cuta care sa fi cazut prost.
- Am sa te ajut cu placere, Margareto, tu ejti totdeauna
binevenita. Defi, drept sa-fi spun, asta-seara, cu tot ce-am
lucrat la domnifoara Simmonds, imi cam era de ajuns...
Intre timp Mary scormonise taciunii din foe fi aprinsese
luminarea. Margareta se afeza la un capat al mesei sa lu-

Mary Barton 65
creze, iar Ja celalalt capat prietena ei bau in graba un ceai.
Apoi, dupa ce pusc vasele e n m asse ‘ pe bufet, ^terse masa
cu joiful, pe care ?i-l ipunea intotdeauna cind era acasa,
51 alegind nijte bucafi croite se apuca sa coasa.
- $i pentru cincis astea, ca parca mi-a ejit pc-o
ureche ?!
- Pentru madam Ogden, aia care tine bacania de pe
Oxfordroad. Barbatu-sau a baut pina a dat ortul popii, ?i
ea, care cit traia se plingea de el, 51 de apucaturile lui,
acuma, ca nu mai e, se da de ceasul mortii...
- Dar le-a lasat din ce sa traiasca ? intreba Mary, cerce-
tind tesatara la care lucra. Frumoasa matase, moale 1
- Nu, ma tern ca nu prea. §i unde mai pui ca, pe linga
cele trei domnitoare Ogden, mai sint citiva copii...
- Daca a?a stau lucrurile, fete ca d e ar fi trcbuit sa-;!
coasa singure rochiile, spuse Mary.
- Pai cam a?a se ?i intimpla de obicei, numai ca acum
se pare ca nici nu-?i vad capul de atitea treburi cu inmor-
mintarea. Sa vezi ce mai zarva e acolo ; zicea unul din
micuti ca vin la masa vroo douazeci de persoane §i tare-i
mai placea tot taraboiul asta I E bine ?i pentru madam
Ogden, ca se ia cu lucrul ?i mai uita de necaz. Cit am a^tep-
tat eu in bucatarie, venea un miros de ?unca fiarta ?i de
friptura de pasare, de sa-ti lingi degetele. Parca era ounta,
nu inmormintare. Lumea zice ca inmormintarea asta o costa
la vreo taizeci de funzi.
- D a parca ziceai ca o duce prost! se mira Mary.
- Ei, a umblat sa se imprumute, ba la unul, ba la altul,
zicind ca barbatu^sau a baut tofi banii din casa. Dar ?tii
tu cum sint ajtia cu pompcle funebrc : tot o afita, ba ca
aja se obitnuie^te, ba ca nu i se cade mortului sa fie altfel,
ba ca aja face toata lumea, de-a ajuns biata femeie sa nu
mai trie nici ea ce vrea. §i, vorba aia, poate ca o doare
?i pe ea pentru toate cite i le-a spus ?i i le-a facut mortului
(doar a§a e cind se prapade§te cineva), ?i acum incearca
sa se rascumpere cu o inmormintare clasa-ntii ; deji, oricum.*

* Gramada (in limba francezd).

66
ca sa plateasca datonilc, ea 51 copili ei au sa stringa cureaua
ani de zile, §i iiica nu ?tiu daca or scapa de ele.
- Doliul asta costa 51 el bani grei, spuse Mary. Citeodata
stau 5! iina intreb, de ce s-or fi imbracind oamenii a?a ?
Frumos nu e §i nici bine nu le §ade ; pe deasupra mai
chcltuiejti o groaza de bani, tocmai cind ifi da mina mai
pufin. Pai daca-i adevarat ce scrie in Biblie, n-ar trebui sa-(i
plingi prietenul de treaba ca si-a gasit odihna. lar daca-i
vorba de^un om rau, mai bine c-ai scapat de el. Eu, una,
nu pricep la ce-i bun doliul.
- Ei, poate ca ne-a fost scrisa §i moda asta. (Baba Alice
spune ca toate ne sint scrise, ?i eu zic ca are dreptate.) E
buna moda - oe-i drept - de?i, zau, nu face atita cit costa,
e buna, zic, fiindca-i mai da omului o treaba (cind il do-
boara jalea ?i nici sa plinga mu mai e in stare), 'fi'^.m spus
cum se mai dadeau de ceasul mortii, pentru ca, cine jtie,
a?a nechibzuit cum era el, o fi fost sof ?i tata bun cind nu
era cu bautura-n nas. D ar cit am stat eu acolo, le-a venit
inima de-a binelea la loc. Ca le tot ceream sfaturi, ca nici-
odata, doar-idoar or avea ?i ele ce vorbi ?i la ce se gindi ;
§i pe urma, cind am plecat, dinadins le-am lasat jurnalul
de mode (cu toate ca era vechi de doua luni).
- Las’ ca nu pune toata lumea aja la inima. Baba Alice,
bunaoara...
- Oameni ca Alice sint unul la o mie. Nu s-ar da ea
batuta, oricit de rau ar durea-o. Ar zice ca a?a i-a fost scris,
ba ar mai cauta §i partea cea buna. Caci tot raul e spre
bine, crede ea. Ti-am povestit vreodata, Mary, ce mi-a spus
intr-o zi cind m-a vazut ca-mi fac singe rau pentru un nccaz
pe care-1 am eu ?
- Nu, dar ce necaz ai tu ?
- Nu pot sa-fi spun acum ; poate mai tirziu...
- Cind mai tirziu ?
- Chiar asta-seara, cine §tie, daca mi-o veni bine ; sau
poate niciodata. E ceva la care uneori mi-e ?i teama sa ma
gindesc, iar alteori numai la asta mi-e capul. §i a$a, cum
ip spun, eram tare suparata, cind deodata intra Alice cu
ceva treaba, ji ma gaseste plingind. Nici ei n-am vrut sa-i
spun mai mult decit p-am spus pe, Mary. „Asculta, fata

5* 67
mea, mi-a 2is ea atund, ori de cite oti te nccijcjti ifi fad
inima rea, adu-{i aminte ca o minte chinuita are pe diavolul
in ea.“ Ah, Mary, din ziua aceea, de cite ori nu mi-am inna-
bujit amaraciunea !
Un rastimp nu se mai auzira dedt zgomotele monotone
ale cusutului. Apoi, Mary intreba ;
- Crezi ca rochiile astea o sa fi le plateasca ?
- Drept sa-fi ispun, nu prea. M-am gindit ?i eu de vreo
doua ori la osta. Da mai bine sa mio scot din cap ; o sa-mi
zic ca le-am lucrat a?a, ca din partea mea, ca sa le aduc
?i eu o alinare. Nu prea au ele de unde, dar sint tocmai
dintre cei caxora le face bine sa poarte doliu. Un singut
luoru nu-mi place cind cos pe negru : imi obosejte ochii.
Margareta lasa lucrul §i duse, oftind, mina la ochi. Apoi
vorbi iaraji, cu un aer de veselie prefacuta :
- Vezi, Mary, ca n-ai avut mult de a^teptat ? Tmi sta
pe limba secretul. §tii ? Citeodata mi se pare ca incep sa
orbesc. Vai, doamne, doamne ! Ce s-ar alcge atund de buni-
cul ji de mine ? Indura-te de noi, doamne, nu ne parasi !
§i izbueni intr-un hohot de plins. Mary se lasa in genunchi
linga ea ?i incerca s-o mingiie, sa-i potolcasca durerea. Dar,
aja cum face orice om neindeminatic in asemenea impre-
jurari, in loc s-o ajute sa infrunte raul cc-o aftepta, cauta
doar sa-i scoata din cap acest gind.
- Nu, se irapotrivi Margareta, cu ochii inlacrimap, dar
Jinijtita, privind-o pe Mary in fa(:a. $tiu ca aja o sa fie.
Mi-am dat scama ca-mi slabc$te un ochi, mult inainte sa fi
aflat ce o sa mi se intimplc. Toamna trccuta m-am dus la
doctor. Mi-a spus fara nici un ocol ca daca nu ma las de
lucru ?i nu stau tot timpul intr-o odaie intunecata, cu mii-
nile incrucifate, prea mulp ani nu ma mai vederea.
Dar cum sa fac una ca asta, Mary ? Bunicul ar banui numai-
decit ceva ?i, daca ar afla despre cc-i vorba, ar fi o lovi-
tura cumplita. A?a ca, vezi tu, cu cit mai tirziu o sa prinda
de veste, cu-atit mai bine. §i pe urma, Mary, noi n-avem
nici de unele ?i ce aduc eu un casa e de mare ajutor. Buni­
cul iji ia mereu cite o zi libera, sa umble dupa ierburile
?i gizele lui, ?i nici nu se da in laturi sa cheltuiasca patru-
cinci 5ilingi pe cite un exemplar. Of, bunicutul meu drag 1

68
Nici nu vreau sa ma gindesc ci dsn pricina tnea ar trebui
sa se lipseascS de toata bucuria lui. M-am mai dus la un
doctor, doar-’doar mi-o spune altceva. M-a asigurat ca e
doar o slabiciune trecatoare mi-a dat o doctorle intr-o
sticla. Pina acum am ispravit trei sticle din astea (?i fiecare
costa cite doi ^ilingi), dar ochiul meu tot mai rau merge.
De duirut, nu ma mai doare, e drept, dar nu vad de loc
cu el. Dac-ai ^ti, Mary, urma ea, inchizind un ochi, te vad
ca o pata mare ?i neagra ; iar marginile ei tremura ?i
sclipesc.
- Cu oeMalt vezi bine, nu-i aja ?
- Aproape la fel de bine ca inainte. Numai cind cos prea
mult, vad o pata luminoasa ca un soare mic. De jur impre-
jur totul e limpede, dar punctul in care privesc, nu. M-am
dus iar pe la doctori, la amindoi. Acum spun amindoi ace-
laji lucru. Iar eu imi pierd vederea pe zi ce trece. larna
asta a lost mare cerere de rochii de doliu $i se plateste atit
de prost, ca m-am lasat ispitita sa iau de lucru cit mi s-a
dat... $i tare mai patimesc...
- Dar de cumint;it tot nu te cumin^e?ti, Margareto. la sa
fi facut altul una ca asta, ai fi zis ca-i o nebunie!
- Ai dreptate, Mary ! Dar n-am incotro, trebuie sa
traim... §i pe urma, oricum, orbesc. Daca bunicul nu fi-ar
pune-o aja la inima, poate m-a? hotari sa las lucrul.
Margareta incepu sa se legene inainte ?i inapoi ca sa-?i
stapineasca tulburarea.
- Of, M ary! gemu ea. Incerc sa-imi intiparcsc bine in
minte trasaturile lui. De multe ori, cind nu baga de seama,
il privesc cu luare-aminte, pc urma inchid ochii ?i incerc sa
vSd cu ochii minpi chipul lui drag... Un singur lucru ma
mingiie pufin. Ai auzit de mo? Jacob Butterworth, i;esatorul
cintare? ? Eu abia daca-1 cuno?team, dar m-am dus la el ?i
i-am spus ce mult a? vrea sa ma invefe sa cint. Zicea ca am
un glas cum rar se intilne?te. Acum iau lecfii cu cl, o data
pe sapt^ina. La vremea lui a fost mare cintare^. Conducea
corurile pe la festivaluri ?i nu o data 1-au aplaudat cei din
Londra. Ba o cintareata straina, madam Catalani *, s-a apro-

‘ CelebrS dntSrcatS italianS din prtsna jumatatc a secolului al

XlX-lea.

69
piat ?i i-a strins mina chiar in fa^a Bisericii V e c h i c a r e
gemea de lume. Spune ca aj putea cijtiga bani frumoji cin-
tind, dar mie nu-mi prea vine sa crcd. Oricum, e ingrozitor
sa fii orb.
Se apuca iar de treaba, spunind ca ?i-a odihnit indeajuns
ochii. Un timp ousura amindoua in tacere.
Deodata in curticica pietruita se auzira paji ; cifiva oa-
meni trecura in goana pe dinaintea ferestxei cu perdelele
trase.
- S-a intimplat ceva, exclama Mary. Sari la uja, o deschise
fi, oprindu-1 ^pe primul otn care-i ie?i in cale, il intreba de
pricina zarvei.
- Ce-i, fetifo ? Nu vezi vapaile ? Arde {esatoria lui Carson,
arde de mama focului... ?i omul o lua din nou la picior.
- Hai, Margareto, pune-fi boneta sa tragem ^i noi o fuga
pina la fabrica lui Carson. Arde acolo. Se zicc ca o fabrica
in flacari arata tare frumos. N-am vazut niciodata a?a ceva.
- Ei, trebuie sa fie infricojator la vedere... §i pe urma,
am atita de lucru !
Dar Mary o incinta in felul ei dragala?, alintind-o cu
gingajie, §i ii fagadui ca daca o fi nevoie o sa-i ajute la
lucru toata noaptea, ba chiar jura ca asta ii face placere.
De fapt, o apasa pe inima destainuirea Margaretei fi nu
se simfea in stare s-o mingiie ; pe de alta parte ar fi vrut
sa-i schimbe gindurile. Iar la pornirea ei generoasa se adauga
fi dorinfa, pe care o marturisi sincer, de a vedea cum arde
o fabrica.
Fura gata cit ai clipi. In iprag se lovka nas in nas cu John
Barton. Ii spusera iincotro o porneau.
- Fabrica lui Carson ! facu el. Dupa vilvatai eram sigur'
ca arde pe undeva o fabrica. Ce mai prapad o sa fie, nu se
gasefte strop de apa. Nu-i vorba, pe Carsoni o sa-i doara-n
cot, erau asigurafi, fi mafinile sint nifte vechituri. Sa vedefi
voi daca n-o sa iasa strasnic din afacerca asta. N-o sa le
mulfumeasca celor care^o sa inceroe sa stinga fooul.
Le facu loc sa treaca fotelor, care ardcau de nerabdare.
Calauzindu-se mai mult dupa vapaia rojiatica, pcntru ca

Catedtsla din Manchester.

70
strazile ce duceau^sprc fabrica nu le prea ounosteau, fetele
o pornira in goana luptind din rasputcri, cu capul in piept,
impotriva vintului cumplit.
Fabrica lui Carson se intindea de la rasarit la apus, de-a
lungul uneia dintre ccle mai vccbi ulife din Manchester.
Dc altfel, toata mahalaua aceea era destul de veche ; pri-
mele {esatorii de bumbac acolo fusesera cladite, §i un incen-
diu ar fi facut prapad prin strazile dosnice ?i ulicioarele
inghesuite din jur. Scara fabricii pernea de la intrare suind
spre capatul dinspre apus, care dadea intr-o strada lata ji
mohorita plina de dreiumi, camatari, dughene cu haine
vechi fi bacanii murdare. Capatul dinspre rasarit al fabricii
se afla ipe o stradufa dosnica, foarte ingusta, lata abia de
vreo ci{iva metri, intunecoasa fi cu caldarimul desfundat.
Lipit de peretele fabricii, se ridica frontonul ultimei cladiri
de pe strada principals - o casa care, judccind dupa ma-
rime, fafada frumoasa de piatra fi stucaturile care inchipuiau
fel de fel de podoabe aparfinuse cindva vreunui om cu
stare. Acum insa, in lumina ce razbatea prin ferestrele din
fafa, care fusesera mult largite, se vedea bine in incaperea
cu mobila scumpa, cu perefii zugraviti in ulei, cu firide
stirajuitc de coloane, cu lambriuri bogate fi poleite cu aur
fi cu mufterii prapadifi fi rapanofi. Era o taverna.
Cind se amestecara in mulfimea strinsa sa priveasca focul,
priveliftea deveni atit de infricofatoare (cum spunea Mar-
gareta), incit Mary ar fi vrut sa piece. Cind trosnetul va-
pailor inceta pentru o clipa, se auzea murmurul mulfimii.
Nu era greu sa vezi ca oamenii urmareau inoendiul cu sufle-
tul la gura.
- Ce spun ? intreba Margareta pe cineva de linga ea. I sc
paruse a deslufi in murimurul multimii dteva cuvinte mai
limpezi.
- Cred ca nu e nimeni inauntru, ifi dadu cu parerea Mary.
Dar in timp ce vorbea, marea de capete care se uita in sus
se intoarse, ca la un semn, spre peretele dinspre rasarit al
fabricii, ce da in strada Dunham, ulidoara strimta fi dosnica
de care am mai pomcnit.
Capatul dinspre apus al fabridi, spre care vintul mina
vapaile mistuitoare, pierea sub o cununa dc flacari cc se

71
inalfau triumfatoare. iPrin fercstre pirjolul scuipa limbi de foe
ca dintr-o ghecna, ?i focul sc prelingea pe 2idurile negre
imbrati^indu-le salbatic. Din cind in cind cite o pala de
vint naprasnic culca vapaile ipotolindu-le, ipentru ca apoi
sa i2bucneasca mai sus ?i mai sus, pirjolind totul cu trosnete
?i mai naprasnice. In partea aceea, acoperiju! se prabuji cu
un piriit asurzitor, dar mul^imea se inghesuia tot mai mult
spre strada Dunham, caci cine sa mai ia in seama flacarile
marefe fi inspaimintatoare, grinzile ce se prabujeau sau zi-
durile ce stau sa cada, de vreme ce erau in joc viefi
omenejti ? !
Intt'O parte a cladirii, vintul, care cre?tea, alungase fla­
carile nesafioase, dar prin toate deschizaturile din zid mai
rabufnea inca un fum negru ; aici, la una din ferestrele de
la catul al patrulea, sau mai degraba la intrare, de care
era prinsa o macara de marfuri, se z^eau in ras'impuri,
cind norii negri de fum se mai risipeau, chipurile dez-
nadajduite a doi oameni. Cine ?tie din ce pricina ramase-
sera in fabrica dupa plecarea cclorlalfi lucratori ! $i cum
vintul impinsese flacarile spre capatul ccdalalt al cladirii, nu
vazusera ?i nu auzisera nimic care sa le vesteasca primejdia
decit dupa mult timp (daca mult se poate numi jumatatea aceea
de ceas de cind se pornise virtejul nimicitor), cind focul
mistuise scara veche din capatul opus. N-a? putea spune
daca nu cumva zgomotul mulfirnii ce se imbulzea jos in
strada nu fusese primul care le vestise primejdia in care se
aflau.
- Dar tulumbele unde sint ? se adresa Margareta unui
om de ilinga ca.
- Vin ele, n-avea grija, dar, pacatele mele, nu-s nici zecc
minute de cind am descoperit focul. Numai ca vintul asta
se intinde ca dracu ?i toate-s uscate iasca 1
- Nu s-a dus nimeni dupa o scara ? intreba Mary cu
glasul sugrumat, pe cind cei doi oameni implorau multimea
de jos sa le vina intr-ajutor, deji nimeni nu-i putea auzi.
- Ba da, baiatul lui Wilson fi inca unul au dat fuga de
vreo cind minute ; numai ca zidarii, ^iglarii ?i ailalfi de
la constructii au incuiat jantierele ^i au plecat.

72
 Wilson ! Prin urmare Wilson era cel a carui fa^a se vedea
ori dc cite ori se risipca fumul, pe fundalul flacarilor ce
cre?teau mereu. Oare George Wilson sa fie ? De spaima,
Mary simfi un junghi in inima. §tia ca lucreaza la Carson,
insa la inceput nlci nu-i trecuse prin gind ca ar putea fi
cineva in primejdie. Dar din clipa cind inielesese ce se
petrecea, aerul incins, flacarile care trosneau, lumina or-
bitoare ji mulfimea agitata ?i zgomotoasa facura sa-i vijiie
ca,pul.
- Hai acasa, Margareto, nu niai pot.
- N-avem pe unde 1 Nu vezi cum ne-a inghesuit lumea ?
Biata Mary, acum o sa-^i mai piara pofta de incendii...
I-auzi ! Asculta 1
Razbatind prin multimea care acum se imbulzea tacuta
pe dupa colful fabricii napadind toata strada Dunham, se
auzea uruitul sacalelor §i tropotul greu ?i grabit al cailor
impovarati.
- Slava domnu'lui ! facu omul de linga Margareta, au
vcnit pompierii.
Din nou se lasa tacerea ; ci^melele erau inghefate ?i apa
nu curgea.
Mulfimea incepu sa sc impinga ; cei din fata ii imbrin-
ceau pe cei din spate, pina ce fctele simtira ca Ji se face rau
din pricina inghesuielii. Apoi ingramadeala mai slabi fi pu-
tura iar sa respire in voie.
- Era baiatul lui Wilson ?i-un pompier cu o scara, facu
omul de linga Margareta, un barbat inalt care ii depajea
cu un cap pe cei din mulfime.
- Spune-ne ?i noua ce vezi, il ruga Mary.
- Au proptit scara de zidul tavernei. Unul din cei doi
oameni din fabrica s-a tras de la fereastra. Sa ?tii ca 1-a
ametit fumul. Dar du§umeaua mai tine. Dumnezeule ! ex-
clama el, privind ceva mai jos. Scara-i prea scurta ! S-au
dus pe co,pca, bietii baieti I Focul se intinde incet, dar sigur
intr-acolo, $i pina sa faca rost de apa sau de alta scara,
s-a zis cu ei. Apara-i doamne !

73
 Din iniultimea tacuta se ridica un suspin, ca al unor fcmei
cuprinse dc spaima. Lumea se jnghesui din non. Mary o
apuca pe Margareta de braf, stringind-o din toatc puterile.
Ar ifi iprcferat sa 'le§ine, sa nu mai simta nimic, sa scape
de raul nesufcrit care o apasa. Trecu un minut, poate doua.
- Au intrat cu scara lla „Templul lui Apollo". N-au mai
putut-o duce inapoi la gamier, din pricina muldmii.
Se au2i un strigat asurzitor ; un strigat care ar fi sculat
$i mortii din groapa. Sus, tremurind in vazduh, se zarea
capatul scarii iejind printr-o fereastra de pod din capatul
frontonului tavcrnei, chiar in fata u?ii unde fusesera zariti
cei doi oameni. Cei care se aflau mai aproape de cladirea
fabricii ?i care puteau deci sa vada mai bine fereastra po-
dului ziceau ca mai mulfi oameni tineau scara de capat ?i,
lasindu-se cu toata greutatea pe ea, o impingeau sj : e u?a.
Geamul II scosesera inainte ca mulfimea de jos sa-?i dea
seama de acest lucru.
Intr-un tirziu - caci, judecind dupa bataia inimilor, parea
ca trecuse mult, deji se scursesera abia vreo doua minute -
scara fu proiptita la o inalfime amefitoare ca un pod arun-
cat prin vazduh, peste strada ingusta.
Tofi ochii erau afintiti intr-acolo, incremeniti de spaima ;
multimea parea ca sta cu rasuflarea taiata. Cei doi oameni
nu se zareau nicaieri, dar vintul, care timp de o clipa sufla
mai tare ca de obicei, alunga flacarile, care se napustira
spre celalalt capat al dadirii.
Acum Mary $i Margareta puteau sa vada: chiar deasupra
capetelor lor, scara se legana in bataia vintului. Lumea se
trase inapoi de sub ea : la fereastra podului se ivira coifu-
rile pompierilor, care tineau zdravan de scara ; un om trecu
dintr-o parte in cealalta, cu pasul iute ?i egal ?i privirea
atintita inainte. §i in timp ce acesta strabatea podul cel
primejdios care-i tremura sub picioare, multimea nid nu
cricni. Cind ajunsc dincolo, in fabrica, unde sc afla mai la
adapost, un strigat de bucurie izbucni pentru o dipa din
piepturi, innabu^it aproape pe data, fiindca nimeni tm §tia

74
cum avea sa se sfirfeascS incercarea ; 51 apoi, nici nu voiau
sa-d tulbure pe vitea2ul care-ji punea astfel viafa in joc.
- Uite-1, iar a ie?it 1 se auzira o multime de glasuri, cind
il vazura In prag, stind locului o clipa, de parca ax fi vrut
sa soarba o gura de aer mai proaspat inainte de a se in-
cumeta s-o porneasca din nou. Purta pe umar un trup in
nesimtire.
- E Jem Wilson cu taica-sau, i?opti Margareta ; Mary
insa o ^.tia dinainte.
De spaima, oamenii simfeau ca li se taie picioarele. Acum
flacaul nu-fi mai putea tine cuimpana cu bratele. Totul
atirna de singele lui rece ?i de agerimea ochiului. Dupa cum
tinea capul, fara a-1 mi?ca de fel, se vedea bine ca prive?te
tinta inainte ; sub indoita-i povara, scara incepu sa se ola-
tine, dar el capul tot nu §i-l mijca - nu indraznea sa pri-
veasca in jos. Paru c5 se scurge un veac pina sS treaca din-
colo. In cele din urma, ajunse la fereastra ; flacaul scapase
de povara ?i amindoi disparura inauntru.
Acum multimea putea sa strige in voic. Peste trosnetul
flac^ilor, mai puternic decit vijiitul vintului taios, un ropot
asurzitor de aplauze se inalta, dnstind izbinda acestei incer-
cari atit de cutezatoare. Apoi se auzi un glas ascupt care
intreba :
- O mai fi traind batrinuJ ? Scapa ?
- Da, striga unul dintre pompieri catre multimea de jos,
care tacuse. L-am stropit cu apa rece ?i-§i vine in fire.
Pompierul i?i trase capul inapoi, pe cind intrebarile ne-
rabdatoare, strigatele ?i murmurul multimii ce se framinta
se ridicara talazuind din nou - dar numai pentru o clipa.
In mai putin, in mult mai putin tLmp decit mi-a trebuit sa
va povestesc pe scurt cele petrecute, acelaji indraznet pa?i
din nou pe scara, fara indoiala cu gindul de a-1 salva 51
pe cel care ramasese in cladirea cuprinsa de flacaxi.
Trecu dincolo, tot atit de iute §i de sigur ca ?i prima
data. Acum, dupa izbinda de adineauri, cei din strada erau
mai putin ingrijorati ; statcau de vorba, i?i dadcau de veste
Qe se mai aud? ou focul in colalalt capat al fabrjcii ?i cum

75
 se staraduiesc pornpierii dc acolo sa faca rost de ap5 , iar
in timpul acesta, multimea inghesuita unduia 51 se legana
incoace si-noolo. Nu mai domnea tacerea incremenita de
adineauri. Nu jtiu daca din pricina aceasta sau pentru ca
iji amintise iprimejdia prin care trecuse, ori poate fiindca se
uitase in jos in clipa cind tragea aer in piept, inainte s-o
porneasca cu celalalt (un omulef firav), care ii spinzura
peste grumaz, dar la intoarcere pasul lui Jem Wilson fu
mai fovaielnic, mai nesigur ; paru sa caute cu piciorul fuj-
telul urmator, apoi paru ca ezita, ?i, in cele din urma, paru
ca se opre^te la jumatatea drumului. Intre timp mulfimea se
mai potolise ; urma o clips ingrozitoare ; nimeni nu cuteza
sa scoata o vorba, nici macar de imbarbatare. Multora le
tremurau genunchii de spaima §i inchisesera ochii ca sa nu
vada nenorocirea de care se temeau. Dar ea veni. Omul
cel viteaz se clatina dintr-o parte intr-alta, la inceput ujor
de parca ?i-ar fi cautat cumpana. Sc vedea insa bine ca il
parasea curajul ?i i?i pierdea cumpatul. De minune ca in-
stinctul de conservare nu-i innabufise oricc simtamint de
omenie ?i nu-1 facuse sa zvirle pe datS trupul neinsufletit,
lipsit de puteri ; poate cS acelaji instinct ii spusese ca daca
ar lepada pe neajteptate o asemenea povara, s^r afla el
insuji intr-o primejdie foarte mare.
- Ajutor I A lejinat Mary ! striga Margareta. Dar nimeni
n-o lua in seama. Toate privirile erau a{intite in sus. In
aceeaji clipS, unul din pompieri arunca cu multa inde-
minare peste crejtetele celor doi oameni o fringhie cu la(
la capat, ca un Jasou, 51 le incinse trupurile. Ce-i drept,
prea bine nu i-a cuprins ea, dar, oricum, mai intari inima
ji mai limpezi capul tinarului, ajutindu-1 sa-^i ^ink cumpana.
Jem porni din nou. Nu -1 zorira smucind coarda sau tragind
de ea. O infa?urara incet, treptat, §i tot incet, treptat, facu
?i el cei patru-cind paji. cit mai avea pina sa ajunga
la adapost. Ajunse la fereastra. Erau salvaji. In strada oa-
menii aproape fopSiau de bucurie, scoteau uralc, racnind
de-ai fi zis c-0 sS le iasa ochii din cap ; apoi, cu acea ne-

70
statornide pe care o dovedesc marile multlmi, lumea incepu
sa se linghesuie, poticnindu-se, blestemind 51 injurind, zoriti
sa iasa din strada Dunham sa ajunga acolo unde ifocul
era in toi, in timp ce muzica insipaimintatoare a vilvatailor,
care trosneau asurzitor, tinea isonul strigatelor, urletelor
?i sudalmilor mulfirnii, ce se inghiontea.
In vreme ce multimea se inghiontea sa piece, Margareta
ramase locului, palida, aproape naruindu-se sub greutatea
trupului prietenei sale, pe care o cuprinsese strins pe dupa
mijloc, ca s-o poata tine dreapta. Se temuse pe buna drciptate
ca multimea, care se napustea in ne^tire, ar putea s-o cake
in picioare.
O intinse cu grija pe caldarimul rece ^i cnrat; acum,
dnd multimea se risipise ?i putea sta culcata, iar aerul nu
mai era atit de innabu?itor, Mary i?i veni repede in fire.
Mai intii arunca in jur o privire tulbure, ratadta.. Nu mai
?tia unde e. Patul cel rece ?i tare i se paru dudat ; vapaia
mohorita de pe cer o sperie. Inchise ochii <a-?i adune gin-
durile, sa-?i aminteasca.
Apoi se uita in sus. Puntea aceea a groazei nu mai era ;
la fereastra nu se mai vedea nimeni.
- Au scapat, ii spuse Margareta.
- Tofi ? Au scapat toti, Margareto ? o intreba Mary.
- lntreaba-1 pe pompierul de colo, o sa-ti spuna mai
multe. Dar dupa cit §-tiu eu, au scapat toti.
Pompierul se grabi sa intareasca cuvintele Margaretei.
- De ce 1-ati Jasat pe Jem Wilson sa se duca 5! a doua
oara ? intreba Margareta.
- L-am lasat ? Da ce, a putut sfi-1 opreasca cineva ? De
cum a vazut ca taica-sau vorbejte (?i prea mult nu i-a tre-
buit pina sa-i vina glasul la loc), a tifnit ca din pujca,
fi atita doar ne-a zis, ca ?tie el mai bine unde sa-1 gaseasca
pe celalalt. Daca nu se grabea a§a, ne duceam noi, doar
nimeni nu poate spune dcspre .pompierii din Manchester
ca se codesc la o adica..

77
 Dupa ce zise acestca, plcca in fuga. Faxa sa mai scoata
o vorba, cele doua fete o pornira spre casa. Batrinul Wilson,
palid, murdar cu ochii impaienjeniti, dar, pe cit se vedea,
la fel de zdravan ca intotdeauna, le ajunse din urma. Umbla
oiteva clipe linga ele, povestindu-le cum ramasese inchis in
fabried ; apoi se grabi sa le ureze noapte buna, sub cuvint
ca trebuie sa se duca acasa, sa-i spuna nevestei ca e bine
sanatos •, dar abia facu vreo cifiva pa?i, ca se §i intoarse,
?i, apro,piLndu-se de Mary, ii vorbi in ?oapta §i cu atita
insuflefite, incit Margareta il auzi ?i ea :
- Mary, daca te intilnejti cumva cu baiatul asta-seara,
s\pune-i de draguJ meu dteva cuvinte bune. Te rog 1 Sa
traie^ti, ejti o fata buna.
Mary lasS barbia in piept, fara sa raspunda ; cit ai clipi,
omul se facu nevazut.
Acasa il gasirS pe John Barton fumindu-?i pipa. V-avea
chef sa pund Intrebari, de?i tarenar fi vrut sa afle de Ja fete
totul, cu de-aapdnuntul. Margareta ii povesti de-a fir-a^par
cele petrecute, ji mai ca dti venea sa zimbe^ti vazindu-1
dt de atent §i tulburat o asculta. Pufai din ce in ce mai rar
din lulea, apoi se opri cu totul. In cele din urma scoase
luleaua din gura ?i ramase cu ea in aer. Pe urma se ridica
in picioare, fi de fiece data cind auzea ceva nou, se apro-
pia cu inca un pas de povestitoare.
Cind Margareta ispravi, John jura (lucru destul de ne-
obifnuit la el) ca daca Jem Wilson ar cere mina fetei lui,
i-ar da-o fi miine, chiar daca baiatul n-ar avea cu ce s-o {ina.
Margareta izbueni in ris, dar Mary, careia intre timp ii
trccuse tulburarea, sc bosumfla fi ii arunca o privire mi-
nioasa.
Se apucara din nou de lucru, dar dnd efti cu capul in
alta parte, treaba n-are s;por. Din pacate, trebuie sa spun
ca in urma incendiului cele doua doimnifoare Ogden mai
mici se simfira intr-atit de indurerate de pierderea ne-
prepiitului lor tata, incit nu putura sa apara in micul cere
de prieteni induiofafi, veni{i ca consoleze vaduva fi nici sa
asistc la pornirca cortegiului funebru.

78
 CAPITOLUL VI

De un’ sa ?tie cel bogat

Ce simte-un coate-goalc,
Qnd foamea — du^man blestcmat —
Intt-una-i da tircoale ?1
E l n-a catat, de umblet frint,
Un loc, de cind e el,
$1 t-afle-n schimb - cumplit cuvint -
Ca lucru n-au de fel.
E l nu s-a-ntors cu plumb vreodat’
In suflet §i-n picioare
La beciu-i ncgtu fi-nghetat,
§1 fata de mlncare.
Copiii lui nu s-au culcat
Pc pale niciodata ;
§i nici de foame n-au strigat :
„Un colt de pline, tata 1“
Cintec din Manchester

John Barton nu se injela prea mult cind socotea ca domnii

Carson n-au sa-?! puna prea mult la inima incendiul de la
^esatoria lor. Asigurarea era mare ; ma?inile nu fusesera
modernizate in ultimii ani ?i nu faceau prea multe parale
fa?a de cele pe care ?i le puteau procura acum ; dar cel
mai important era faptul ca afacerile mergeau foarte slab ;
fesaturile de bumbac n-aveau cumparatori ?i nenumarate ba-
loturi de marfa zaceau ingramadite prin imagazii. Tfesatoriilc
lucrau doar atit cit sa tina in stare de func?iune, pentru
vremuri ,mai bune, atit majinile omene?ti, cit §i cele de fier.
De aceea, domnii Carson socoteau prilejul minunat pentru
a-?i inzestra fabrica din nou cu utilaj de cea mai buna ca-
litate, pe care ?i-l puteau lesne cumpara cu banii din asigu-
rare. $i totuji, nu se grabeau s-o faca. Torentul saptaminal
al salariilor, care in starea actuala a pie{ei ar fi lost platite
de pomana, era astfel oprit. §i patronii se bucurau de un
ragaz cum nu mai cunoscusera de multa vreme ; fagaduira
nevestelor ?i fiicelor lor ca de indata ce timpul se va in-
drepta vor pleca impreuna in calatorii de placere. Ce bine

79
e sa po^i zabovi la micul dejun, rasfoind o revista sau un
ziar ! Ce bine e sa-^i cunojti mai indeaproape fiicele, atit
de dragala?e ji inzestrate, pentru a caror educate nu ai
prccupetit nimic, dar ale caror talcnte prea rar te-au incintat,
ocupat cum ejti toata ziua cu stamburile fi socotelile tale !
Clt de fericite erau acum aceste seri, cind oamenii de afaceri
aveau ji ei parte de placerile caminului 1 Dar orice medalie
iji are reversul ei. Erau ^i case pe care incendiul de la Carson
le cufundase intr-o jale adinca, inspaimintatoare ; casele
celor care ar fi muncit cu draga inima, dar nu aveau unde,
casele celor pentru care ragazul de acum era un blestem.
Singura muzica cc se auzea acolo erau soincete de foame,
cind treceau saptamini in ?ir iar de lucru tot nu se gasea ?i deci
nici simbrie sa cumperi copiilor piinea dupa care plingeau in
gura mare, caci tinere^ea nu stie sa rabde. Mic dejun la care
sa zaboveasca nu aveau ; iar diminetile zaceau in pat in-
cercind sa se mai incalzeasca in luna aceea friguroasa de
martie ; stateau a?a, lini^titi, sa in?ele salbaticiunea hamesita
ce le rodea maruntaiele. Adesea dte-un ban, care nu ajun-
gea pentru pumnul de faina de ovaz sau pentru cartofi, se
ducea pe opium, ca sa-i potoleasca pe copilajii infometafi
$i sa-i faca sa uite de toate intr-un somn greu ?i tulbure.
Opiumul era ca o binecuvintare izvorita din dragostea
de mama.
Tot ce era rau sau bun in firea omului ie?ea acum in
plina lumina. Intilneai ta^i deznadajduid ?i mame care nu
aveau pe buze deck cuvinte de amaraciune (of, doamne !
Oare e de mirare ?!) ; intilneai copii ce nu mai puteau fi sta-
pinifi ; in vremurile acestea de crunte incercari ?i de cumpana,
se destramau pina §i cele mai strinse legaturi ale firii. Dar
dadeai §i peste atita credinfa, cita nici nu-51 pot inchipui
cei bogati ; dadeai peste „iubiri mai tari ca moartea" ;
printre oamenii acejtia asipri ?i butucanoji, intilneai pilde
de abnegape care nu erau cu nimic mai prejos decit cea
mai glorioasa fapta a lui Sir Philip Sidney ’. Ne miram

' Om de stat, soldat, poet englez ( 1554 - 1586 ). Se poveste?te ca,

ranit in lupta, }i-ar fi dat rapa de apa altui ojtean rSnit, zicind :
„Tu ai mai multa nevoie".

80
uneori de apucaturile rele ale celor saraci ; dar cind vom
ajunge sa cunoajtem taincle tuturor sufletelor, ne vom mira
Inca 51 mai mult de virtuple lor, de asta sint sigura.
Primavara se apropia rece ji pustie (primavara doar cu
numele), iar negustoria tot in sezon mort era ; 51 alte ^esa-
torii incepura sa reduca programul de lucru 51 sa concedieze
lucratori, iar in cele din urma i?i inchisera de-a binelea
porple.
Barton lucra cu orar redus ; cit despre Wilson, care fu-
sese la Carson, acesta nu mai lucra de fel. In schimb, fiul
lui, care muncea intr-o uzina fi era meseria? de nadejde,
cijtiga destul ca sa-?i poata pne, cu chibzuiala, intreaga fa-
milie. Pe Wilson il rodea totuji gindul ca traiejte pe spi-
narea baiatului. Vlaga ii pierise §i se lasase coplejit de dez-
nadejde. Barton era mohorit ?i cirtea impotriva lumii in
general §i a bogatilor in special. Intr-o dupa-amiaza, pe la
ceasurile jase, cind lumina str^ucitoare a zilei contrasta
ciudat cu un ger de crapau pietrele, iar vintul naprasnic se
strecura prin toate u§iJe 51 prin toate crapaturile. Barton
statea pe ginduri linga focul sarac ?i a?tepta sa auda pa?ii
lui Mary, cu speranfa nemarturisita ca prezenta ei 1-ar putea
inviora. Uja se deschise ?i Wilson intra cu sufletul la gura.
- N-ai ceva bani, Barton ? intreba el.
- Nu, n-am ; a? vrea sa jtiu ?i eu cine are astazi bani.
La ce-p trebuie ?
- Nu-s pentru mine, de?i nici pe noi nu ne scot banii
afara din casa. Il $tii pe Ben Davenport, ala care lucra la
Carson. L-au doborit frigurile la pat ?i n-are un ba{: de lemn
?i nici o coaja de cartof in toata casa.
- &pus ca n-am nici o lefcaie, facu Barton.
Wilson paru dezamagit. Barton incerca sa se arate ne-
pasator, dar, cu tot arfagul lui, nu izbuti. Se ridica fi se
indrepta sprc dulap (fala de altadata a sofiei lui). Inauntru
erau resturile de la masa lui de prinz, pregatite acolo pentru
cina - o bucata de slanina ?i piine. Le inveli intr-o batista,
le puse in fundul palariei 51 zise :
- Hai sa mergem.
- Sa mergem ? La ora asta de duci la lucru ?

6 81
 - Nu, nataraule, cum o sa ma due ? Merg s3 -l vad pe
ala de care mi-ai vorbit.
Iji pusera palariile pe cap 51 o pornira. Pe drum, Wilson
ii spuse ca Davenport c un om de treaba, mScar ca prea
e metodist convins, ca are copii prea mici ca s5 munceasca,
dar nu destul de mici ca sa nu sufere de frig ?i de foame ;
ii mai spuse ca ii mersese din cc in ce mai rau ; ca i?i ama-
netase lucrurile unul dupa altul §i ca acum stateau intr-o piv-
nita de pe strada Berry, dincolo de strada Store. Barton
mormai ceva fara injeles, dar in orice caz nu binevoitor, la
adresa unei bune parfi a omenirii ?i mersera a§a, mai de-
parte, pina ajunsera in strada Berry.
Strada nu era pietruita, iar prin mijlocul ei trecea un ?ant
care din loc in loc, cind d ^ e a de cite o groapa - ?i se
gaseau destule - se pref&cea in baltoaca. Aici mai malt ca
oriunde era cazul sa se strige „g a rd e % I’ e a u " ‘, a?a cum se
striga odinioara in vechiul i^inburgh. Femeilc zvirleau din
pragul u§ilor in $ant tot soiul de laturi ; acestea se scurgeau
pina la prima balta, care se revarsa ?i apoi incremenea din
nou. Maldare de cenuja erau puse ca vad, numai ca trecato-
rul care pnea cit de cit la cura^enia lui le ocolea. Prea delicafi
nu erau prietenii no?tri, dar chiar ?i ei calcara cu bagare de
seama, pina ce ajunsera in droptul unor trepte care coborau
intr-o curticica. Aici, un om in picioare abia daca ajungea
cu capul la o palma sub nivelul strazii ; in schimb, putea
sa atinga fereastra pivnifei ?i zidul umed ?i jegos din fafa
ei fara sa se urneasca din loc. Alta treapta cobora din curti­
cica impupta in pivnifa unde traia o intreaga familie. Ina-
untru, bezna, s-o tai cu cuptul. Mai toate ochiurile de geam
erau sparte ?i infundate cu cirpe, a;a ca era firesc ca lumina
sa fie atit de slaba chiar §i_in miezul zilei. Dupa ce v-am
aratat mai sus in ce hal era strada, nu mai e de mirare ca,
intrind in pivni^a lui Davenport, cei doi fura izbifi de o du-
hoare atit de puturoasa, indt mai sa li se faci rau. Dar,
cum erau obi^nui^i cu asemenea mirosuri, i?i venira repede
in fire ; incepura sa deslujeasca cite ceva prin bezna deasa din
jur : dadura cu ochii de vreo trei-p>atru copii care se tava-*

* „Ferc5te apa“ (in limba franceza) a§a se striga odinioarS in Edin­

burgh de cite ori se aruncau zoi in strada.

82
 leau pc dujutneaua dc caramida jilava - lac dc apa chiar -
prin care mustca apa statuta 51 murdara a strazii ; vatra sc
casca goals $i neagra ; ji, in pustietatea asta. chiftind de
umezeala, nevasta ?edea pe culcu^ul barbatului ei 51 plingea.
- Vezi, cucoana ? M-am inters. Copii, mai lasafi gura
nu-i tot cerefi mereu mamei sa va dea piine ; uite, a venit
uii om care va adus ceva de mincare.
In lumina aceea tulbure, care unui nou-venit i se parea
intuneric de-a binelea, copiii se inghesuira in jurul lui Bar­
ton 51 ii smulsera din miini naerindele pe care le adusese.
Codrul dc piine, mare, se topi intro clipa.
- Trebuie sa facem ceva pentru ei, ii spuse Barton lui
Wilson. Ajteapta-ima aici, pdna-ntro jumatate de ceas sint
inapoi.
Pieca spre casa ou pa?i repezi. O data ajuns, dejerta
in batista ce se dovedise atit de folositoare bruma de
faina ramasa in borcan : Mary avea sa-?i bea ceaiul la dom-
ni;oara Simmonds, aja ca masa ei din ziua aceea era ori-
cum asigurata. Urea sa-ji ia hakia de duiminica §i singura lui
batista de matase, in culori vesele, roju ji galben. Acestea
erau comorile lui, averea lui cea mai de pre(. Le duse la
muntele de pietate ?i le amaneta pe cinci jilingi ; nu se mai
opri nicaieri in drum ji nici nu zabovi pioa nu ajunse din
nou in Calea Londrei, la vreo cinci minute de strada Berry ;
aici o porni mai agale, cautind din ochi pravaliile de care
avea nevoie. CumpSra came, o piine, luminari, surcele fi,
de la un mic depozit, doua sute de kilograme de carbuni.
Ii mai ramasesera ceva bani - tot pentru ei erau - dar acum
nu-i venea in minte pe ce sa-i cheltuiasca. De-ale gurii, lu-
mina ji caldura, acestea i se patusera mai de trebuinta ;
cclolalte puteau sa mai a$tepte.
Cind il vazu pe Barton cu tirguielile, lui Wilson i se
umplura ochii de lacrimi. Pricepu totul. Deodata il cuprinsc
un dor nesifir^it sa munceasca, sa-i poata ajuta fi el cu ceva
fara sa intre in banii lui fecioru-sau. Dar cum „aur fi-argint
de fel n-avea“ ', punea ?i el cu drag umarul, din toata
inima lui larga, ceea ce prefuia 5! mai mult. John Barton

Citat din biblic.

6* 83
nu se I5 sa mai piejos. „Fiigurile“ acestea aduceau (aja cum
se intimpla de obicei la Manchester) o febra tifoida - boala
rea ji sdrnava, pricinuita de un trai nenorocit, de murdaria
din jur, de deznadejdea sufletului 51 de slabiciunea trupului.
E tare pacatoasa boala asta, nimidtoare, se intinde ca riia,
dar cei saraci nu se prea pierd cu firea, 51 bine fac, caci
a?a cum stau claie peste gramada, n-au unde sa-fi izole2e
bolnavii. Wilson il intreba pe Barton daca nu-i e teama ca
o sa se imbolnavcasca 5! el, dar acesta il lua in ris.
Cei doi barbad - sucori de caritate nu prea indeminatice,
dar pline de suflet - facura focul, care din dnd in cind
rabufnea fumeglnd in camera, de parca n-ar fi cunoscut calea
umeda a co^ului, ce nu mai fusese folosit de multa vreme.
Pina ji fumul parea ca mai curafa ?i mai improspateaza aerul
dens, vdsoos. Copiii strigara iaraji dupa piine ; de asta data
insa Barton ii dadu mai intii femeii aceleia sarmane, ne-
putincioase ?i deznadajduite, care tot linga barbatul d jedea,
ascultindu-i bolboroselile pline de ingrijorare ?i spaima. Fe-
meia apuca piinea ce-i fusese intinsa §i frinse o bucata, dar
n-o putu minca. Nid de foame nu mai ?tia. Se prabuji pe
jxxlea cu o bufnitura. Cei doi oameni incremenira.
- E lihnita de foame, facu Barton. Se zice ca flamindului
nu trebuie sa-i dai prea multa mincare deodata ; dar ea nu
se atinge de nimic...
- Uite ce, zise Wilson, li iau pe flacaiajii ajtia doi, care
se bat cit e ziulica de lunga, §i-i due aoasa sa stea noaptoa
asta cu muierea mea. O sa fac rost acolo ?i de o cana cu
ceai, ca femeilor le face bine ceaiul ji alte zoaie d-astea.
Aja se facu ca Barton ramase singur cu un copila?, care
(acum, ca ispravise de mincat) se pornise pe plins dupa mai-
ca^a, cu o femeie sfir^ita, pe jumatate moarta, ji cu un
bolnav care aiura, strigind fi racnind la rastimpuri ouprins
de o spaima de moarte. Barton lua femeia in brafe fi o duse
linga foe. Apoi ii freca miinile. Cauta in jur ceva sa-i puna
sub cap. Dar sa fi dat cu tunul fi tot nu gaseai in casa
nimic altceva decit numai nifte caramizi c^ute. N-avea in-
ootro ; le lua, apoi ifi scoase surtucul fi le infafura in el
cum se pricapu mai bine. §i, cum soba incepuse sa se incinga,
o intinse pe femeie cu picioatele spre foe. Se uita dupa apa.

84
 dat biata fetneie fusese prea sleita ca sS se mai poat^ tJrl
pin5 doparte, la pompa, aja cS apa nu era. Barton m^fScS
oopiJul ?i urea in fuga treptele pina la chiria;!! de sus. Im-
pruitnuta singura lor cratita, cu pufina apa in ea. Apoi, cu
indeminarea omului obijnuit cu munca, se apuca sa faca
un terci ; ii dadu zor dupa ce ispravi lua o lingura de
fier cam docanita (singurul dintre atitea maruntifuri care
scapase nevindut la gramada), cu care de obicei hraneau co-
pila;ul, d strecura cu de^ sila printre dindi incle^tati ai
femeii o inghidtura de terci. Femeia deschise mecanic gura,
ajteptind sa i se mai dea. Incetul cu incetul iji veni in fire,
se ridica in capul oaselor §i privi in jur ; dar, amintindu-d
totul, se lasa din nou in voia slabiciunli d ® disperarii.
Mezinul se tiri pe brinci pind la ea d ii cu degetele
lacrimiile care o naipadeau, caci acum avea iar putere sa
plinga.
Era timpul sa se ingrijeasca d barbatul ei. Omul statea
culcat pe uin strat de paie atit de ude d de flejcaite, ca
pina d un ciine s-ar fi intins mai degrabi pe pardoseala de
piatra deoit pe acest culcuf. Deasupra era a^temuta o bu-
cata de sac, pe care zacea trupul omului, numai piele d os :
gramadiseri peste el toate zdren^ele de care, pe gerul acesta
naprasnic, mama d copiii se putusera lipsi ; d daca s-ar
fi invelit ca lumea in ele d in hainele lui, toate la un loc
i-ar fi dnut de cald cit o patura. Cum insa se zvircolea
intr-una, toalele cadeau de pe el, d omul tremura, ded
ii ardea pielea. La rSstimpuri se ridica in toata goliciunea
lui bezmeticS, asemenea profetului care vestejte nenorocirea
in infricojatorul tablou al ciumadlor, dar cadea indata
inapoi istovit. Barton id dadu seama ca nu trebuie sa-1
scape din ochi, ca nu cumva sa se raneasci izbindu-se de
pardoseala tare de caramida. $i cind il v 3 zu pe Wilson in-
trind cu o oala de ceai aburinda pentru femeia aceea sar-
tnana, incerca un sentiment de recunostinfa. Dar cind bar­
batul pe care-1 munceau frigurile dadu cu ochii de bautura,
se intinse instinctiv dupi ea, intr-o pornire de egoism pe
care nu o aratase nidiodata cit fusese zdrav5 n.
Cei doi barbafi se sfStuira intte ei. Parea hotarit, d nu
mai era nevoie de cuvinte, ca-» vor veghca impreuna toata

85
noaptea pe cei doi nenorocid ; asta fara doar 5! poate. Dar
n-ar fi putut oare chema 51 un doctor ? A?a cum stateau
lucrurile, nu. A doua zi trebuiau sa cerjeasca un bilet de
internare intr-un spital, insa pinS una-alta nu puteau cere
decit sfatul unui farmacist. $i astfel Barton (caci el era cu
banii) porni spre Galea Londrei, m cautarea unei farmacii.
E placut sa mergi pc strada sa privejti vitrinele lumi-
nate ; becurile cu gaz aerian ard atit de stralucitor, 51 bel-
§ugul de marfuri e cu mult mai imbietor dedt la lumina
zilei; dintre toate magazinele, spiteria id amintefte cel
mai mult de basmele copilariei, de la grSdina cu fructe fer-
mecate a lui Aladin' pina la povestea indntitoarei Roza-
munda^, cea cu ulciorul de ouloarea purpurei. Pe Barton
nu-1 ducea gindul la asemenea lucruri ; dar i?i dadea 51 el
seama cita deosebire era intre magazinele acestea ; \bel5u-
gate, scaldate in lumina, ?i beciul intunecos ?i trist. Gindul
ca o asemenea deosebire era cu putinta il umplea de ama-
raciune. Dar nu era singurul pentru care toate acestea rami-
neau taine ale viedi. Se intreba in sinea lui daca in toata
muldmea aceea grabita mai exista vreunul care sa fi iedt
dintr-un cavou ca acela de unde iejise ol. I se pareau cu
todi veseli d'i era ciuda pc ei. Dar n-avea cum sa ghiceasca
- aja cum nici tu nu pod ghici, cititorule - soarta celor cu
care te incruci?ezi zi de zi pe strada. De unde sa cunofti
povestea sfidetoare a viedi lor, incercarile, is.pitele la care
sint supufi chiar in aceasta clipa ?i carora le rezista sau care
ii cople^esc ? Poate ca te-a atins in treacat cu cotul o fata
deznadajduita de prea multa singuratate d care ridea cu o
veselie nebuna, in timp ce sufletul ei tinjea dupa tihna mor-
di, d ajunsese sa socoteasca apele reci ale rlului ca singura
binecuvintare cereascS de care se mai poate bucura pe acest
pamint. Poate ca ai trecut pe linga ucigajul care punea la
cale nelegiuM adt de cumplite, incit, a doua zi, dnd lai
citit despre ele in ziare, te-ai cutremurat de groaza. Poate
ca te-ai ciocnit de un om umil d nebagat in seama - cel
din urma aid pe pamint, dar care in ceruri va privi in vecii

' Erou din O mie ft una de nopfi.

^ Sofia legelui Henric al Il-lea al Anglici (sepolul al X ll-lca), in
jurul cateia 5-au Qfogf oumcroas? legende.

86
 vecilor dc aproapc lumina chlpului lui dumnezou. Cai ale
milei, cai ale pacatului - te-ai gindit oare vreodata incotro
se indreapta miile de oameni pe care-i intilnc§ti zilnic ? Ga­
lea lui Barton pornea din miJa ; dar simtamintele lui erau
intinate de pacat, de ura amarnica impotriva celor ferkid,
pe care, in acea clipa, ii socotea egoijti.
Ajunse la o farmacie 5! intra. Spiferul (a carui vorba era
atit de unsuroasa, incit parea data chiar cu spermanfet din
pravalia lui) 11 asculta cu atenfie pe Barton, care-i descrise
boala lui Davenport ; apoi hotari ca e vorba de febra tifoida,
boala foarte raspindita in mahala ; fi se apuca sa-i prega-
teasca intr-o sticla o doctorie, spirt duke de silitra sau cine
jtie ce alta bautura fara putere, buna la guturai, dar cu
totul neputincioasa sa astimpere macar o clipa frigurile na-
prasnice ale bietului om, ipe care ar fi trebuit sa-1 inzdrave-
neasca. Il sfatui sa se duca a doua zi dimineafa dupa un
bilet de internare, intocmai a?a cum se gindisera ?i ei ; iar
Barton ieji din spiferie cu o incredere plina de nadejde in
doctoria care i se daduse ; asemenea tuturor celor de-o seama
cu el cind ajungeau vreodata sa creada in doctorii, ifi inchi-
puia ca sint toate la fel de bune.
In vremea aceasta, acasa la Davenport, Wilson facuse tot
oe-i statea in puteri. Pe bolnav il linijtise ?i 11 invelise in
citeva rinduri ; ii dMuse de mincare copilajului ji-l mai po-
tolise, iar femeii, care tot mai zacea, de sfirjita ?i obosita
ce era, ii spusese citeva vorbe de mingiiere. Deschisese, dar
numai pentru o clipa, o u?a ce dadea intr-un beci dosnic ; in
loc de geam vazu nijte gratii, printre care se prelingeau
scursori de la cocini ji altele inca ?i mai sdrnave. Beciul nu
era pardosit; pe jos se intindea un strat de noroi puturos.
Incaperea aceasta nu fusese folosita niciodata, caci nu se
vedea nici urmS de mobila ; nu era fiinta omeneasca in stare
sa-fi duca acolo zilele. §i totuji, din prkina „odaii din fund"
le urcasera chiria. Plateau oamenii cu trei p e n c e mai mult,
pentru ci aveau doua incaperi. Cind intoarse capul, Wilson
o vazu pe femeie dind copilului sa suga de la pieptul ei
vested ji secatuit.
- Cum, n-a(i in^rcat inca baiatul ? sc mira el. Da cifi
ani are ?

87
 - Merge pe doi, raspunse ea cu glasul slab. Dar ce sa fac,
il mai potolejte cmd n-am altceva sa-i dau. Aja, macar o sa
traga un pui de somn, daca nu e rost sa se aleaga cu mai
mult. Am facut 51 noi ce-am putut ca sa le dam de mincare,
chiar dac-a fost sa rabdam Hoi.
- Primaria nu v-a dat nimic ?
- Nu, omul meu e de fel din Buckinghamshire ; i-a fost
frica sa se duca la oonsiliul comunal, ca nu cumva primaria
sa-1 trimita la urma lui ; a?a ca am dus-o §i noi cum s-a
nimerit, cu gindul la timpuri mai bune. Numai ca nu cred
sa mai am zile sa le-apuc.
§i biata femeie se porni din nou pe plinsul ei slab, dar
ascupt.
- Hai, mai ia din terciul asta ji incearca sa tragi un pui
de somn. Avem noi grija la noapte, John ?i cu mine, de
omul dumitale.
- Sa va binecuvinteze dumnezeu !
Ispravi terciul 5! cazu intr-un somn de plumb. Wilson o
inveli cu haina lui cum se pricepu mai bine ^i cauta sa umble
dt mai incet, ca sa nu-i tulbure somnul; dar n-avea de ce
sa se teama, caci, istovita cum era, dormea adinc ?i greu. Se
dejtepta doar o singura data ?i trase de haina ca sa-§i aco-
pere puiul.
Wilson ?i Barton nu se mai gindeau acum decit la felul in
care ar putea potoli chinul cumplit al bolnavului. Omul tre-
sarea, racnea ?i o spaima cople^itoare parea sad scoata din
min{i- Blestema §i injura, iar Wilson, care §tia dt de cucer-
nic fusese dt era zdravan, nu putea sa-?i creada urechilor,
caci nu jtia ca limba incinsa de friguti e sloboda. In cele
din urma, puterile parura sa-1 paraseasca ?i adormi ; iar
Barton ?i Wilson se trasera linga foe ?i inoepura sa vor-
beasca in §oapta. Sc ajezara pe jos,caci scaunenu era
drept masa nu le servea decit un butoi vechi, cu fundul in
sus. Stinscra luminarea ji sporovaira la lumina pilpiitoare a
focului.
- Il jtii de mult pe omul asta ? intreba Barton.
- De mai bine de trei ani, de dnd lucreaza la Carson. A
fost totdeauna un om cumpatat, placut la vorba, de§i, cum

SB
 ti-am mai spus, cam metodist de felul lui. Tare-imi pare rau
ca n-am scrisoarea pe care i-a trimis-o muierii lui, acu o
saptamina, doua, cind batea drumurile dupa lucru. M-a uns
pe inima s-o citesc; caci, vc2i tu, cam inoepusem sa bodoga-
nesc eu ; nu^mi venea u?or sa traiesc pe spinarea lui Jem,
sa-i iau piinea de la gura pentxu mine ?i pentru cei pe care
trebuie sa-i {in. Ca, vorba aia, de d^tigat nu cijtigi, dar de
mestecat tot trebuie sa mesteci. Ei, §i cum iti spuneam, bo-
doganeam ?i eu a?a, and numai ce vine ea (ji facu semn
cu capul catre femeia care dormea) cu ravajul lui Ben, ca
singura nu §tia sa-1 cibeasca. Scria ca din carte ; nici un cu-
vint de drteala ; spunea ca dumnezeu e tatal nostru ji ca
trebuie sa induram cu rabdare oridte ne-ar trimite el.
- Nu cumva e ?i tatal patronLlor ? Mi-ar fi sila sa am
asemenea frafi !
- Ei, John, nu mai vorbi aja ! Sint mul^i, foarte mulfi
patroni tot atit de buni, ba chiar ji mai buni ca noi.
- Daca-i aja, ia spune-mi mie, cum se face ca ei sint
bogati ?i noi saraci ? Tare-aj vrea sa ?tiu ! Se poarta oare
ci cu noi a§a cum le-ar plaoea sa ne puritam noi cu ei ?
Dar Wilson nu era bun de gura. Cum ar fi spus el - nu
era orator. Barton, vazind ca ramine pe-a lui, ii dadu inainte :
- Ai sa spui - sau cel putin multi o spun - ca ei au ca­
pital, pe dnd noi nu. Dupa mine, unul, capitalul nostru e
munca ?i s-ar cuveni sa ne aduca procente. Intr-un fel sau
altul, al lor le aduce chiar fi-acum, in timp ce al nostru sta
de pomana ; altfel, cum ar duce asemenea trai ? Pe de alta
parte, multi au poroit-o din nimic ; afa ?i Carson, si Dun-
combes, ?i Mengie, ji multi altii de-au venit in Manchester
numai cu hainele de pe ei, §i acum sint oameni de zed de
mii de lire §i toate stoarse din munca noastra ; nu vezi, pina
?i pamintul care acu douazeci de ani nu facea dedt jaizeci
de lire, face astazi jase sute ; ji asta tot din munca noastra ;
dar ia prive?te-te pe tine, uita-te la mine .ji la bietul Daven­
port de colo ; cu ce ne-am ales noi ? Au scos ?i maduva din
noi, ca sa-?i adune ei averile alea mari ?i sa-?i ridice case
dt toate zilele ; iar noi, pai noi crapam de foame cu miile.
Poti sa mai spui ca in toate astea nu-i nimic strimb ?

£9
 - Eu nu zic ca n-ai dreptate, Barton. Dar dupa incendiu
domnul Carson mi-a vorbit cam asa ; „Acum o sa trebuiasca
sa ma mai restring ; in timpurilc astca grele va trebui sa
fiu cu mare bagare de seama la cheltuieli, crede-ma ce-d
spun..." Vezi prin urmare ca patronii sufera.
- Ai vazut tu vreodata sa moara de foame un copil de-al
lor ? intreba Barton cu glas adinc ji scazut. Nu vreau sa
spun cu asta, urnia el, ca mie mi-ar merge chiar a?a de rau,
nici nu-mi place sa vorbesc de mine ; dar cind vM cum
oameni ca Davenport se prapadesc cu zile din pricina foamei,
nu mai pot indura. Eu n-o am deoit pe Mary, ?i ea se
descurca $i singura destul de bine. Cred ca o sa fim ?i noi
nevoifi sa desfacem gospodaria, dar de asta nici nu-mi pasa.
$i tot vorbind a?a, noaptea aceea de veghe, lunga §i apa-
satoare, se duse. Dupa cite-§i puteau da ei seama, Daven­
port era in aceea^i stare, de?i semnele bolii se schimba i din
cind in cind. Femeia dormea intr-una ; doar la rastimpuri,
de?i zgomote cu mult mai tari nu izbuteau s-o tulbure, o
trezea cite un scincet al copila?ului, care parea sa aiba asu-
pra-i o putere deosebita. Cei doi oameni care statusera de
veghe se infelesera ca, la ora cind domnul Carson se scoala
fi poate primi, Wilson sa se repeada pina la el, sa ceara un
bilet de internare. In cele din urma, zorile sure patrunsera
pina si in pivni^a intunecoasa ; Davenport dormea. Barton
trobuia sa ramina cu el pina la intoarcerea lui Wilson ;
a$a, iejind in aerul curat, rece ?i inviorator chiar pe aceasta
strada a tuturor spurcaciunilor, Wilson o lua spre casa dom-
nului Carson.
Ca sa ajunga la locuinta domnului Carson, care era afara
din ora?, Wilson avea de umblat cale de doua mile. Pe
strazi mu imoqjuse inca freamatul zilei de lucru. Deji era
aproape opt, vinzatorii scoteau lenej obloanele; ziua era
destul de lunga pentru cite cumparaturi aveau de facut oa-
menii de prim mahalaua aceea acum, cind treburile mergeau
atit de prost. Vreo doua femei, jalnice la vedere, o pomi-
sera, ca-n toate zilele, dupa cer^it. Pe strazi insa erau prea
putini trccatori. Domnul Carson i?i faouse o casa zdravana,
pe care o mobilase fara sa se uite la cheltuiala. Nu se dove-

90
disc numai mlna-sparta ; casa vadea totodata un gust ales,
caci incaperile erau impodobite cu nenumarate obiecte alese
pentru frumusefea 51 fine^ea lor. Cind Wilson trecu prin
dreptul unei ferestre pe care 0 slujnica o lasase deschisa, zari
dteva tablouri in rame aurke ji se simti ispitit sa se opreasca
ca sa se uite la ele ; apoi, insa, iji spuse ca n-ar fi cuviincios.
Se grab! spre uja bucatariei. Servitorii se foiau de colo-colo
pregatind micul dejun ; il poftiri inauntru, cu bunavoinfa,
de§i in graba, spusera ca-d vor anunta indata dotnnului
Carson, ll dusera intr-o bucatarie cu peretii acoperiti de
tingiri stiraluoitoare, unde ardea trosnind un foe vesel ; peste
tot atlrnau nenumarate ustensile, al caror rost Wilson in-
cerca sa-1 ghiceasca. In vremea aceasta, slugile forfoteau in
toate partile ; un rinda? intra dupa porunci §i se ajeza linga
Wilson. Bucatareasa frigea ni^te ootlete, iar ajutoarea el
prajea piine §i fierbea oua.
Cafeaua aburea pe plita, iar toate aceste miresme se po-
triveau atit de bine uncle cu altele ?i erau atit de imbietoare,
incit Wilson, care postea inca din ajun, de la prinz, simfi
cum ii lasa gura apa. Sa fi banuit servitorii acest lucru, i-ar
fi dat bucuro^i §i friptura, ji piine, dupa pofta inimii ; dar
erau oameni ca tofi oamcnii 51, cum lor nu le era foame,
uitau ca s-ar putea ca altul sa fie flamind. §i a?a, lui Wilson
i se facu rau de lihnit ce era, pe dnd in jurul lui ceilalti ii
dadeau inainte cu palavrageala, luindu-i nestinjenifi in bat-
jocura pe cei din salon.
- Da tirziu te-ai mai intors aseara, Thomas !
- Mi s-a urit de-a binelea aftoptind ; mi-au spus sa viu
dupa ei la douasprezece, §i la douasprezece am fost acolo.
Dar s-a facut doua, 51 ci tot nu m-au chemat.
- §i tot timpui asta ai stat in stradS, ? il intreba jupi-
neasa, care isipravise treaba ji se mai abatuse pe la bucatarie
sa trancaneasca.
- Pe dracu ! Doar nu-fi inchipui c-oi fi a?a de prost sa
ma imbolnavesc de frig ?i sa las sa se prapadcasca ?i caii;
ca a?a s-ar fi intimplat daca in^epeneam acolo. Nici pome-
neala ! Am virit caii in grajd la „Vulturu-n zbor“ ji-am intrat
?i eu de-am baut un pahar, doua la gura sobei. Fac treaba
buna cu vizitiii. Erau cinci de-ai noftri acolo ; i-am dat peste

91
cap multe halbe de here ;i cu rachiu pe deasupra, sS ne {ma
de cald.
- Doamne pazejte, Thomas ! Pin’ la urma ai sa ajungi
un betiv.
- Dac-a? ajunge, jtiu cu al cui pacat o s3 . fie. Al cucoa-
nei o sa fie, mu al meu. Ca doar om ejti, ?i nu po^i sa crapi
pe capra, tot ajteptindu-i pe unii care singuri nu ?tiu ce
vor.
O slujnica - care era ji jupineasa, ^i camerista - cobori
in bucatarie cu porunci de la stapina ei.
- Thomas, repede-te pina la pescarie ?i spune-le ci cu-
coana nu poate sa dea mai mult de-o jumatate coroan& pe
livra ‘ de somn pentru marfi ; bombane ca treburile merg
al dracului de prost. Ji are nevoie de trasura la trei, ca s-o
ducS la conferin^a, Thomas, §tii tu unde, la Execu{ia Rci5ala^.
- Da, da, 5tiu.
- §i-ati face bine sa fi^i to^i cu ochii in patru pe ziua de
azi, ca s-a sculat cu fundu-n sus. O doare rSu capul.
- Pacat cS nu mai e aici domni^oara Jenkins, ca tare se
mai potriveau. Doamne ! Cum se mai ciondanea ea cu
cuooana, pe care-o doare capul mai r 5 u ! Ca de-aia a ji plecat
domni?oara Jenkins ; n-a vrut s5 se lase de naravul asta cu
durerile de cap, ji pace, iar cucoana n-a putut indura sa mai
aiba ^i^altcineva dedt ea dureri de cap.
- Cucoana vrea sa-?i ia micul dejun sus ; sa-i duci ji potir-
nichea care a ramas de ieri, bucatareaso, §i sa-i pui destula
frijca in cafea ; zice ca a mai ramas ?i o chifla ji ar vrea
sa i-o ungi bine cu unt.
Apoi camerista ie?i din bucatarie, ca sa poata raspunde cind
or binevoi s-o sune domnijoarele, care petrecusera pina
noaptea tirziu la o sindrofie.
In biblioteca somptuoasa, cei doi domni Carson, tatal ji
fiul, §edeau la o masa bogata. Citeau amindoi - tatal un
ziar, fiul o revista - ?i in acelafi timp gustau lene? din
mincarurile alese. Tatal era un om mai in virsta, cu o infa-
dfare placuta ; pe undeva ii ghiceai insa lipsa de cumpatare.

‘ MasutS dc grcutate = 453,6 gr.

^ Probabil Expozipa RcgalS, in exprim^re grejitS,

92
Fiul era de o frumusefe izbltoare, lucru pe care-1 ftia. Purta
un costum elegant ?i bine croit, avea purtari mult mai alese
decit tatal sau. Era singurul baiat, surorile lui tare se
mai mindreau cu el ; tatal 51 mama se mindreau ?i ei ; iar
el nu se putea impotrivi parerii lor fi se finea cu nasul
pe sus.
Uja se deschise, ?i Amy se napusti inauntru : era cea mai
mica ?i mai dragalaja dintre surori, o fata frumufica de
faisprczece ani, cu obrajii fragezi ?i imbujorafi, ginga^a ca
un boboc de trandafir. Tatal era bucuros ca e prea tinara
ca sa umble pe la sindrofii, aja ca putea sa-ji petreaca serile
cu micufa Amy, iar glumele ei dragalaje, cintecul ei ase-
manator cu un ciripit de pasare ?i mingiierile ei jucau?e ii
desfatau singuratatea, ?i-apoi, nu era nici atit de obosita ca
Sophie ?i Helene, incit sa nu-i poata ^ine de urit a doua zi
la micul dejun.
Fata ii puse miinile peste ochi 51 ii acoperi cu sarutari
obrajii aspri ?i stacojii, iar el se supuse bucuros. Dupa ce
batrinul se impotrivi mai mult de forma, Amy ii lua ziarul ;
nici fratelui ei, Harry', nu-i ingadui sa-fi citeasca mai de-
parte revista.
- Sint singura doamna aici, in dimineafa asta, papa, aja ca
s-ar cuveni sa va ocupafi numai de mine.
- Draga mea, tu fad intotdeauna ceea ce-{i place, fie ca
e?ti sau nu singura doamna.
- Intr-adevar, papa, e?ti destul de cuminte 5! ascultator,
trebuie s-o recunosc ; dar constat cu regret ca Harry e foarte
rau ?i nu-mi face niciodata pe voie ; aja-i, Harry ?
- Nu-n{eleg ce ai sa-mi reprojezi, Amy ; ma a?teptam sa
ma lauzi, fi nu sa ma mustri ; oare nu eu ti-am adus din ora?
apa aceea de Portugalia ^ pe care n-ai gasit-o la Hughes,
pisicufa nerecunoscatoare ?
- Zau, Harry ? Vai, ce duke e?ti tu ! E?ti tot atit de duke
ca ?i ap»a de Portugalia ! E?ti aproape tot atit de bun ca papa !
Dar a? putea sa jur c-ai uitat sa-i ceri lui Bigland tranda-
firul acela nou pe care se spune ca-1 are.

‘ Diminutiv de la Henry.
’ Parfum.

93
 - Nu, Amy, n-am uitat. I 1-am cerut 51-I are, sans r e -
‘ ; dar jtii, mica domnijoara Mina-Sparta, ca 51 unul
p ro ch e
foartc mic tot costa o jumatate de guinee ?
- Ei ?i ? Ce-mi pasa ! O sa mi-1 cumpere papa, nu-i asa,
taticule ? El jtie, doar, ca fetifa lui nu poate trai fara flori
?i parfumuri !
Domnul Carson incerca sa-?i rcfuze fetifa preferata, dar
ea il lingufi atit, pina ce-1 induplecS, spunindu-i ca trebuie
sad aiba, ca are neaparata nevoie de el. Doar via{a nu pre-
fuia nimic fara flori.
- Atunci, spuse fratele ei, incearca sa te multume^ti cu
bujori ?i papadie.
- Rautaciosule, astea nu sint flori ! $i pe deasupra, tu e?ti
cel pufin tot atit de risipitor ca ?i mine. Cine-a dat acum o
luna la Yates o jumatate de coroana pe un buchet de crini,
fi cine n-a vrut apoi sa-1 daruiasca bietei lui surioare, ( toate
ca i 1-a cerut in genunchi ? Raspunde, te rog, domnijorule !
- Pentru nimic in lume, se impotrivi fratele ei.
Zimbea, dar ochii ii sticleau de suparare ; mai intii roji,
apoi suparat ?i stinjenit se facu palid.
- Va rog, domnule, spuse o servitoare intrind in camera,
un om de la fesStorie, care vrea sa va vada ; zice ca-1 cheama
Wilson.
- Vin indata. Stai, spune-i sa vina aid.
Amy intra, sarind intr-un picior in sera de linga biblioteca,
inainte ca {esatorul, slab, palid, nespalat ?i nebarbierit, sa
fie chemat inauntru. Statea in prag, netezindu-?i parul diipa
vechiul obicei de la ^ara ?i aruncind dte-o privire furija spre
minunatiile din camera.
- Ei, Wilson, ce mai vrci, omule ?
- Va rog, domnule, Davenport c bolnav de tifos, §i am
venit sa va Intreb daca nu cumva aveti un bilet de internare
pentru el.
- Davenport... Davenport... Cine-i asta ? Nu cunosc nu-
mele.
- A lucrat mai bine de trei ani la dumneavoastra in fa-
brica, domnule.

FSrS cusur (in limba francezS).

94
 - Se poate. Doar n-am sa le jtiu numele la tofi cifi lu-
creaza la mine ; asta-i treaba supraveghetorului. §i zi, e
bolnav ?
- Da, domnule, foarte grav. Am vrea sa-1 bagam la con-
tagioji.
- Nu cred sa mai am acum vreun bilet de internare ; dar
i(i dau cu placere unul de consultatie.
Se ridica, descuie un sertar, ramase o clipa pe ginduri,
apoi ii intinse lui Wilson un bilet de consultade.
Intre timp, tinarul domn Carson ispravise de citit revista
51 asculta la cele ce se petreceau in incapere. Iji termina
micul dejun, se scula de la masa, scoase din buzunar cinci
filing!, fi, cind Wilson trccu pe linga el, ii dadu banii pentru
„bietul om“ . Apoi ie?i in graba din casa, strigind sa i se
aduca repedc calul. Sc arunca vesel in fa fi pleca. Era ne-
rabdator sa ajunga la timp ca sa se poata bucura de-o pri-
virc fi de-un zimbet al dragalafed Mary Barton, care se ducea
spre domnifoara Simmonds. Dar azi il aftepta o dezamagire.
Wilson pleca de la Carson fara sa ftie bine daca trebuie
sa se bucure sau sa se intristezc. Ii vorbisera toj^i cu blindefe
fi, cine ftie, poate ca sc vor interesa de Davenport fi-au sa
faca ceva pentru el fi-ai lui. In afara de asta, bucatareasa,
care avea pufin ragaz dupa ce ispravise cu micul dejun, ifi
aminti cit de galben era Wilson fi ii pregati o bucata de
friptura fi piine, pe care sa i le dea cind avea sa iasa din
biblioteca ; iar cind ai burta plina, fi lumea {i se pare mai
trandafirie.
Pina sa ajunga in strada Berry, Wilson se convinsese sin-
gur ca aduce vcfti bune fi inima ii salta de bucurie. Dar
cind deschise ufa pivnifei fi vazu femeia fi pe Barton aple-
cafi deasupra bolnavului, cu ochii plini de spaima fi jale,
veselia ii pieri.
- Vino incoace ! ii striga Barton. S-a schimbat mult de
cind ai plecat, nu-i afa ?
Wilson se uita la bolnav. Accsta se mai uscase, trasaturile
fetci ii erau ascufite, osoase, incremenite. Culoarea pamin-
tie a morpi se afternuse peste trupul lui. Doar ochii ii erau
deschifi fi vii, defi umbrele mor^ii inccpusera sa-i invaluie !
- S-a trezit dupa ce ai plecat fi s-a pornit sa mormaie fi

96
sa geama ; dar n-a trecut mult, 51 a adormit din nou, 51 pina
n-a chemat-o pe nevasta-sa, n-am ^tiut ca s-a trezit iar ;
si-acum, ca-i linga el, n-are ce sa-i spuna.
De fapt insa, simfeau cu to{ii ca nu putea sa vorbeasca,
pentru ca puterile il paraseau cu repeziciune. Stateau in jurul
lui nemijca^i ?i tacufi ; pina ?i nevasta, careia i se fringea
inima in piept, ifi stapinea sughifurile. l?i stringea copilul
la sin, ca sa-1 (ina lini§tit. Ochii lor erau apntiti asupra
omului care mai traia inca ; dar ultimele sale clipe se scurgcau
nespus de iute. In sfir$it, cu un efort care aducea mai mult a
spasm, i?i impreuna miinile ca pentru rugaoiune. li vedcau
buzele mi§cindu-se ji se aplecasera sa-i prinda cuvintele, care
aduceau mai degraba a oftat decit a sunete articulate.
- Doamne, dumnezeule ! Slava tie c-am ispravit cu zbuciu-
mul greu al vie^ii !
- O, Ben, Ben ! se tingui nevasta-sa, la mine nu te gin-
desti ? O, Ben, Ben ! Spune-mi macar un singur cuvint care
sa ma ajute in viafa.
El insa nu mai era in stare sa, vorbeasca. Va vcni ziua cind
trimbita arhanghelului ii va dezlega limba, dar pina atunci
nu va rosti nici un cuvint. Cu toate acestca, auzea §i intelegea
tot ?i, pentru ca vederea il parasise, pipaia cu miinile pe toa-
lele care-1 inveleau. Ei infelesera ce cauta $i ii dusera mina
spre capul femeii, care, cuprinsa de deznadejde, 5!-! plecase 5!
il ascunsese in palme. Mina lui ramase acolo, apasind-o u?or,
cu dragoste. §i pe masura ce se sfir§ea, chipul lui se facea tot
mai frumos, invaluindu-se de o pace care trece dincolo de
intelegerea noastra. Pe crejtetul sofiei mina i se facu feapana
5i grea ca plumbul. E l nu va mai §ti ce-i durerea ?i sufe-
rinfa. Grijira cu smerenie trupul neinsuflefit. Wilson aduse
singura lui camaja de schimb, ca sa-1 imbrace in ca. Femeia
zacea mai departe ghemuita in (oalele care-1 invelisera pe
bolnav, prostita de durere.
Se auzi o bataie in uja, ji Barton se duse sa deschida. Era
Mary, careia taica-sau ii daduse de veste printr-un vecin unde
se gasejte ; iar ea o pornise de-acasa mai din vrcme, ca sa
apuce sa schimbe o vorba cu el inainte de a se duce la luctu ;
zabovise insa pina acum din pricina unor cumparaturi pentru
domnifoara Simmonds.

96
 - Intra fetito ! li spuse taica-sau. Vezi, poate poti s-o tnin-
gii pe biata femeie ingenuncheata colo. Sartnana de ea,
dumnezeu s o ajute !
Mary nu ?tia ce sa^i spuna nici cum sa-i aline durerea,
dar se lasa in genunchi linga ea 51 ii petrecu bra^ul pe dupa
git ; pufin dupa aceea incepu sa plinga atit de amarnic, incit
lacrimile o napadira 51 pe vaduva, care in felul acesta 151
descarca pentru un rastimp tot amarul din inima.
Mary uitase ca voia sa-1 vada pe veselul ei curtezan Harry
Carson ; uitase de cumparaturile domnijoarei Simmonds fi
de minia acesteia, caci acum nu se mai gindea decit in ce
fel sa ujureze durerea sarmanei femei, ramasa singura pe
lume. Nicicind obrazul ei dragala? nu paruse mai ingeresc,
nioicind glasul ei blind nu paruse mai melodios ca acum,
cind murmura fara ?ir cuvinte de alinare.
- Vai, nu plinge a?a, draga doamna Davenport ! Te rog
nu te necaji atita I Sint sigura ca s-a dus acolo unde nu va
mai cunoajte grijile... Da, ?tiu cit de singura trebuie sa te
simd- Dar gindejte-te la copiii dumitale... O sa te ajutam cu
tofii sa fad rost de-ale gurii pentru ei. Ginde$te-te cum s-ar
necaji el daca te-ar vedea framintindu-te aja. Nu mai plinge
atita, te rog, nu mai plinge !
§i sfirji prin a plinge ea insaji cu tot atita foe ca 5! biata
vaduva.
Tofi erau de parere ca trebuie sa-1 ingroape primaria ; cit
timp fusese in stare, omul iji achitase cotizafia la o societate
de inmormintari ; dar cum nu platise citeva saptamini, picr-
duse dreptul la suma de bani. N-ar vrea oare doamna Da­
venport sa-§i ia copilajul ?i sa se duca acasa cu Mary ? Chipul
fetei sc lumina cind ii facu aceasta propunere. Dar nu 1
Acolo unde se afla ramajifele pamintejti ale celui indragit,
acolo este locul celui ce jelejte. Nu puteau face altceva decit
s-o ajute atit cit le-o ingaduia punga, ji sa roage pe cite-un
vecin sa mai arunce o privire inauntru ji sa-i spuna o vorba
din cind in cind. §i a?a plecara 51-0 lasara singura cu mortul ;
iar ei se dusera la lucru, care aveau, iar care n-aveau se in-
grijira de toate cele de trebuinfa pentru inmormintare.
In ziua aceea domnijoara Simmonds o certa in mai multe
rinduri pe Mary pentru zapaceala ei. Ce-i drept, fusese rau

7 — M R ry B a rto n
97
de tot stingherita de faptul ca Mary nu-i adusese inca de
ditnincafa buca^ile de tnuselina de matase, de care avea
nevoie ca sa termine o rochie ce trebuia imbracata chiar in
seara aceea ; dar tot atit de adevarat e ca Mary n-avea capul
la ceea ce facea ; prea se gindea intr-una cum ar putea cura{a
mai bine vechea ei rochie neagra (cea mai buna pe care-o
avusese la moartea maica-si) ji cum ar mai putea-o
intoarce fi lungi, ca vaduva s-o poata purta de doLiu. Noap-
tea cind se intoarse acasa (foarte tirziu, ca pedeapsa pentru
neglijenfa ei de dimineata), se apuca indata de lucru. Era
atit de adincita in munca ei ?i atit de bucuroasa, incit de
mai multe ori se surprinse inginind cite-un cintecel vesel,
deji nu-1 prea gasea potrivit cu treaba pe care-o facea.
In ziua inmormintarii, doamna Davenport era imbracata
foarte ingrijit in negru, o mica bucurie pentru sarmana ei
inima indurerata. Mergea in urma sicriului, (inindu-i de
mina pe cei doi baiefi mai mari, iar Barton ?i Wilson o
insofeau. Era o inmormintare simpla, fara cupeuri, §i n-avea
nimic care sa-fi opreasca privirile ; dupa parerea mea, era
cu mult mai potrivita decit inmormintarile cu dricuri fas-
tuoase ?i pompoane fluturinde, care alcatuiesc grotescul cere­
monial funebru al lumii respectabile. Dar nici nu auzeai, ca la
inmormintarile calicilor, oasele scuturindu-se pe pietre. Daven­
port fu dus la groapa cu cinste ji resemnare, de o sojie hotarita
ca de dragul lui sa-?i poarte smerita jalea. Singurele semne
de saracle la inmormintarea aceasta le vedeai la cei vii ?i
veseli mai degraba decit la cel mort sau la cei indurerati.
Cind ajunsera la cimitir, se oprira in dreptul unei pietre
funerare aratoase ; de fapt insa nu era decit o imitatie in
lemn a monumentelor respectabile care impodobeau cimitirul.
Fusese inalfata repede, in citeva minute, deasupra gropii in
care trupurile calicilor erau puse gramada pina ajungeau la
un cot, doi, de la suprafafa ; dupa ce groapa se umplea §i
pamintul deasupra ei era batatorit, monumentul de lemn era
dus la alta groapa, ca sa-?i indeplineasca vremelnicul sau
rost. Dar pufin se sinchiseau de asta cei care-?! lasau mortu)
in urmS.

98
 CAPITOLUL VII

Netarmurite-amotu! §i speranfa,
In aste mid tezaure-adunate I
Dar, vai I ce fara de mijloace sintem
Cind moartea, camatar hain la suflet,
InjfacS tot oe-am indr5git pe lume I
G emenii

Febra aceasta afurisita n-o puteai infrunta fara sa fii pedep-

sit, nici prada nu i-o puteai smulge. Vaduva ceruse sa-i fie
aduji copiii ; iar vecinii, ca nifte adevaraji samariteni, ii
platisera restul de chirie ?i ii mai dadusera §i citiva jilingi
pe deasupra, sa innoade capetele. HotM sa se mute in alta
pivnifa, unde sa nu fie urmarita de atitea ginduri dureroase
;i care sa fie mai pufin bintuita de amintiri intunecate. Consi-
liul nu se aratase nici pe departe atit de infricojator pe cit
§i-l inchipuise ea ; ii cercetase cazul ?i in loc s-o trimita, a§a
cum se temuse, la Stoke Claypole - parohia accea din Buck­
inghamshire, unde se nascuse barbatul ei - se invoise sa-i
plateasca chiria. Acum nu-i mai raminea decit sa faca tost
de-ale mincarii pentru patru guri ; adica pentru trei, ar fi
spus doamna Davenport, cad, dupa socoteala ei, copilul nein-
larcat ?i cu ea faceau una.
Era femeie de nadejde, iar acum, dupa ce vreo saptamina,
doua se hranise ca lumea $i mai prinsese puteri, n-avea ea
sa se lase prada deznadejdii. A?a ca peste zi incepu sa ingri-
jeasca de vreo cifiva plozi care aduceau cu ed ?i alimente,
iar ea le gatea fara a-i fura pe micufi nici cit negru sub
unghie ; seara, dupa ce-i ducea acasa pe la mamele lor, se
ajeza la cusut - nu cine ftie ce, doar „tivuri fi clini fi cor-
dele“ 1 - chibzuind in acelafi timp cum sa-1 infele mai bine
pe inspectorul fabricii, ca sa-1 convinga ca Ben al ei cel
zdravan, mare fi flamind trecuse de treisprezece ani. Cam
afa izbutise sa-fi aranjeze viafa, cind auzi cu o mihnire ne-
spusa ca gemenii lui Wilson se imbolnavisera amindoi de
friguri.

' Din poczia Cintecul cim dfii, de Thomas Hood ( 1799 - 1845 ).

99
 Prea zciraveni nu fusesera ei nidodata. Ca mai tofi gemenii,
pareau sa imparta o singura viata. Aceea^i viafa, aceeaji vlaga
ji, de asta data, a? putea spune aceeaji tninte ; cad erau
bliozi, prostu^i ?i ncajutorafi, 51 totu;i atit parintu lor, dt
51 fratele mai mare, atit de harnic, vinjos 5! plin de barba{ie,
ii indrageau mai departe. Tirziu incepusera sa mearga §i tot
tirziu incepusera sa vorbeasca ; erau intirziafi in toate ; la
virsta la care alfi baieti bateau strazile, ratacindu-se ?i nime-
rind pe la posturi de politic, la cine ?tie dte mile de casa,
ei tot mai trebuiau ingrijifi ?i dadadfi.
Totuji, nevoia nu se cuibarise pina-ntr-atita in casa lor,
incit sa alunge dragostea pentru nevinovatele fapturi. Lucrul
acesta nu s-a intimplat nici chiar atund cind cijtigul lui Jem
Wilson $i pujinul lucru cu ziua pe care-1 mai gasea maica-sa
aduceau abia atit cit sa sature familia.
In dupa-amiaza in care gemenii, dupa ce tinjisc 1 zile
de-a rindul fara sa se atinga de mincare, cazura amindoi
la pat, nauciti de acela^i rau, cele trd inimi care ii indra-
gisera atita simfira, fara sa ?i-o marturiseasca, ca nu mai
aveau sorfi de scapare. Pina ce vestea despre boala lor sa
ajunga §i in curtea in care traisera odinioara aide Wilson
?i unde mai locuiau ?i astazi Bartonii, trecu aproape o sap-
taminL
Alice, care auzise in urma cu citeva zile de boala nepo-
teilor, incuiase u$a pivnitei ?i se dusese glonf la fratele ei
in Ancoats ; dar fiindca lipsea desoori zile de-a rindul
atund cind o chemau sa dea o mina de ajutor la vreo boala
sau nenorocire picate din senin, ?i fiindca vccinii ftiau acest
lucru, faptul nu mira pe nimeni.
Citeva zile dupa ce gemenii se imbolnavisera atit de rau,
Margareta il intilni pe Jem ?i afla cele petrecute. Tirziu in
aceea?i seara, de cum intra in curte la Mary, ii spusc tot, ji
fata asculta cu inima strinsa ve§tile cele triste, care contras-
tau atit de ciudat cu cuvintele pline de veselie ?i de dragoste
pe care le ascultase in drum spre casa. Se mustra ea insaji
ca se lasase in voia naludrilor ei despre un viitor de aur ?i
ca nu mai trecuse pe la doamna Wilson, prietena mamei ei,
decit arareori in ultima vreme, in cite o duminica dupa-
amiaza sau cind mai avea timp liber ; ?i cum ardea sa-?i

100
rascumpere cit mai repede grejeala, zabovi numai cit sa-i
lase vorba tatalui ei la un vecin ji o porni degraba spre
casa unde se abatuse nenorocirea.
Se opri cu mina pe clanfa ujli lui Wilson ca sa-ji mai
potoleasca bataile inimii ji asculta la tacexea dinauntru. Des-
chise incet uja ; doamna Wilson ?edea in balansoarul ei
vechi, (inind pe genunchi unul din baie^ii bolnavi, care se
stingea. Femeia nu mai contenea din plins, dar plingea incet,
innSbujit, ca ?i cind s-ar fi temut sa nu tulbure copilul, care
se chinuia ?i gifiia ; in spate Alice, batrina, varsa jiroaie de
lacrimi peste trupul neinsufle^it al celuilalt geaman ?i-l grijea
pe o scindura ajezata anume pe un soi de canapea dintr-un
ungher al odaii. lar tatal, plecat deasupra copilului care tot
mai respira, cata cu ingrijorare o licarire de speranfa acolo
unde speranta nu mai era. Mary se indrepta incet, cu pa?i
ujori spre Alice.
- Da, bietul baiat... Domnul 1-a luat inainte de vreme,
Mary.
Mary nu rosti un cuvint ; nu ?tia cc sa spuna ; era mult
mai rau decit i?i inchipuise ea. In ccle din urma, sc incumeta
sa jopteasca :
- Dar macar celalalt scapa ?
Alice dadu din cap, aratandu-i dintr-o privire ca nu crede.
Apoi incerca sa ridice trupul micuf ca sa4 duca in patul lui
din odaia parinfilor. Dar, oricit de incordat il veghea tatal
pe cel care mai traia, tot mai avea ochi §i urechi pcntru cel
mort; se ridica bioijor, iji lua fecionil de pe culcu§ul lui
tare §i il duse sus, stringindu-1 in brafe duios, de parca i-ar
fi fost frica sa nu-1 trezeasca.
Celalalt copil gifiia, suflind din ce in ce mai greu.
- Trebuie sad luam de la maica-sa. N-o sa-?i poata da
sufletul cita vreme mai jinduiejte dupa el.
- Jinduiejte dupa el ? intreba Mary.
- Da ; nu ftii ce inseamna sa jinduiasca cincva dupa
tine ? Omul nu poate sa moara in bratele cui ii dorejte din
rasputeri sa ramina pe pamint. Sufletul celui care-1 fine
nu lasa sa se sloboada sufletul celui care e pe duca ; }i aja
se face ca tare se mai chinuie pina sa ajunga la odihna de

101
veci. Trebuie sa-1 luam de la maica-sa, altminteri greu o
sa-?i mai dea duhul bietuI copila?.
Apoi se duse 51 fara vorba multa incerca sa ia copilul
care se prapadea. Dar mama nu voia sa-i dea drumul ji,
privind-o pe Alice in fa{;a cu ochi rugatori, scaJdad in la-
crimi, ii 5opti cu aprindere ca ea nu jinduia dupa el 51 c-ar
fi bucuroasa sa-1 vada scapat de chinuri. Alice ?i Mary se
uitau dnta la sarmanul copil, care se zbuciuma parca tot mai
amarnic, pina ce, intr-un tirziu, maica-sa spuse cu glas
sugrumat :
- Poate-i mai bine sa-1 iei, Alice ; cred ca inima mea jin-
duie?te dupa el, ca nu pot, zau nu ma pot indura sa-i las sa
ma paraseasca amindoi intr-o zi ; tare ma arde sa-1 pn aici.
fi totufi n-af vrea sa se mai chinuie din vina mea.
Se apleca fi ifi saruta copilul cu dragoste, o ! cli cita
dragoste patimafa, apoi il dadu batrinei, care il lua in brafe
cu o grija plina de duiofie. Zbuciumul viefii se topi curind
in el, fi copilul ifi dadu in pace micuful sau suflet.
Atunci mama ridica glasul fi incepu sa boceasca. Jipetele
ei il faoura pe barbatu-sau sa coboare ; omul incerca din
toata inima sa indurcrata s-o aline. Din nou, Alice infafura
in giulgiu trupul celui mort, iar Mary o ajuta cu o teama
pioasa. Tatal fi mama il dusera sus fi il culcara in patul in
care odihnea in pace fi frafiorul lui.
Mary fi Alice se trasera linga foe fi ramascra o vreme
cufundate intr-o tacere plina de mihnire. Apoi Alice rupse
tacerca, zicind :
- Rele vefti pentru Jem, bietul baiat, cind s-o intoarce
acasa...
- Da acum unde e ? intreba Mary.
- E la atelier, face ore suplimentare. Au o comandamare
de prin strain!; fi ftii tu cum e Jem, trebuie sa munceasca
chiar daca i se fringe inima in piept de jale dupa biefii
baiefi.
Din nou se lasa o tacere plina de ginduri fi din nou Alice
fu prima care vorbi.
- Citeodata imi zic ca domnul nu vrea sa ne facem pla-
nuri. Ori de cite ori se nimerefte sa-mi fac prea multe, ftiu
ca are el grija sa mi Ic strice, de parca ar voi sa-mi las cu

102
totul soarta in miinile lui. Pina-n Craciun, muream sii tna
due de tot acasa; ftii 51 tu de clt amar de vreme ma roade
dorul asta. La Sfintul Martin ce-a trecut, a venit la Man­
chester in serviciu o fetljcana de dincolo de Buxton ; la o
vreme, cind a avut ji ea liber intr-o duminica, numai ce-o
vad venind la mine §i-mi zice ca oijte veri de-ai mei au
rugat-o sa ma caute, ji sa-mi spuna cit de bucuroji ar fi sa
vin sa stau la ei ?i sa am grija de oopii, ca au o ferma mare,
?i vara-mea are o groaza de lucru cu vacile. Ei, asta-iarna
multe nopd am stat eu treaza 5! m-am gindit : cu ajuto-
rul lui dumnezeu, la vara o sa-mi iau ramas bun de la
George §i de la femeia lui fi-am sa ma intorc^i eu, in sfir-
?it, acasa. Prea pu^in m-am gjndit ca dumnezeu atotputer-
nicul are sa-mi rastoarne socotelile pentru ca nu mi-am lasat
zilele in miinile lui, el, care m-a scos pina acum din izbelijte.
Ce sa vezi ? George a ramas faxa lucru - de cind sint nu
1-am vazut aja amarit; oricum, de mingiiere avea el nevoie
?i inainte de lovitura asta grea. lax acum imi zic ca mina
domnului imi arata limpede unde mi-e locul; 5! suit sigur^
ca, daca George fi Jane sint in stare sa spuna : „Faca-se
voia lui“ , tot afa trebuie sa spun fi eu.
§i zicind acestea se apuca sa dexetice pxin odaie, ca sa
inlature, cit ii statea in putere, urmele bolii ; afifa focul fi
puse de ceai pentxu cumnata-sa, ale caxei gemete fi suspine
innabufite razbateau din cind in cind pina in odaia de jos.
Mary ii dadu fi ea o mina de ajutox in toate aceste in-
deletniciri marunte. §i cum ifi vedeau ele a f a de treaba,
■Ufa se deschise inoetifor, fi Jem intra, slinos fi muxdar dupa
o noapte de lucru, cu forpjl lui minjit incins pe dupa mijloc.
Alta data s-ax fi simpt stingherit daca Mary l^ax fi vazut
intr-un asemenea hal ; acum, insa, mai ca nici n-o baga in
seama; se duse de-a dreptul la Alice s-o intrebe ce fac
micufii. La prinz crau parca mai bine fi, cu credinja ca tre-
cusera hopul, lucrase de zor cit fusese dupa-amiaza de lunga
fi pina noaptea tirziu. lar in jumatatea de ceas ce li se in-
gaduia ca sa-fi bea ceaiul, o ftersese din atelier sa le cnim-
pere vxeo doua portocale, care acum ii umflau buzunarul.
Incerca sa scoata ceva de la matufa-sa : nu prioepea de
ce da din cap fi lacrimile ii euxg firoaie.

103
 - S-au dus amindoi, spuse ea.
- Morti !
- Da, biefii baiefi ! Pe la vreo doua li s-a facut mai rau.
Mai intii s-a dus Joe - s-a stins ca un mielujcl ; Will a
murit mai greu...
- Amindoi !
- Da, baiete, amindoi. Dumnezeu i-a mintuit de cine jtie
cc napasta mai avea sa se abata asupra lor, altminteri nu i-ar
fi ales el... Poti sa fii sigur de asta.
Jem se duse la bufet ji scoase incet din buzunar porto-
calele. Ramase multa vreme acolo ; Intx-un tirziu, trupul lui
vinjos incepu sa se scuture din pricina durerii aceleia crunte.
Cele doua femei fura cuprinse de spaima, cum se inspaiminta
totdeauna femeile dnd vad un barbat cople?it de suferin^a.
Se pornira din nou pe plins, tinindu-i' isonul. Cind il vazu
pe Jem cum se chinuie, Mary simfi ca i se topejte inima in
piept. Pa?i incet spre ungherul in care flacaul statea iutors
cu spatele ?i, punindu-i cu blindefe mina pe bra(, ii spuse :
- O, Jem, fii tare 1 Nu pot indura sa te vad a^a...
Jem simfi cu uimire cum ii salta inima in piept de bucurie
§i infelese ca ea avea puterea sa-J min^e. Nu scoase o
vorba, de parca s-ar fi temut sa nu risipeasca, printr-un su-
net sau o mijcare, fericirea acelei olipe in care atingerea
gingaja a miinii ei ii infiora trupul, iar glasu-i de argint ii
murmura dragastos la uteche. Da I poate ca era rau ce
faoea ; aproape ca-i venea sa se urasca ; era ioconjurat de
moarte ji jale, dar era o fericire, o binecuvintare s-o auda
pe' Mary vorbindu-i astfel.
- Nu, Jem, te rog nu, fopti ea din nou, crezind ca tacerea
lui era doar un alt chip al durerii.
Flacaul nu se mai putu stapini. Ii cuprinse mina in palma
lui putemica dar tremuratoare, ?i-i spuse cu un glas care pe
ea o facu sa-fi schimbe de indata sirnfamintele :
- Mary, mi se face scirba de mine cind ma gindesc ca
n-a? da clipa asta in care frapi mei zac fara suflare, iar
tata ji mama sint atit de indurerap, pe toata viafa mea de
pina acuma. §i, Mary, adauga el in timp ce ea incerca sa-p
traga mina, tu §tii ce ma face sa fiu fericit...

104
 Sigur ca 5tia, doar i se citea pe fa{a. Dar cmd flacaul se
intoarse sa-i priveasca chipul dragalaj, citi pe el o mihaire
pe care fata nu 51-0 ascundea - ai fi zis chiar ca e jignita - §i
o teama care lui i se parea de-a dreptul sila.
li lasa mina, iar Mary se duse intr-un suflet linga Alice.
- Am fost un prost, ba chiar un iicmernic, ca mi-a venit
sa-i spun cit o iubesc tocmai in clipele astea de durere ;
ce e de mirarc ca se leapada de-o asemenea lighloana fara
suflet ?
ca s-o scape pe Mary de prezenfa lui, sau poate dintr-o
pomire fireasca ?i, cine ^tie, poate ?i din dorin^a plina de
pocainta de a impartaji toata durerea parinfilor, urea de-
graba in odaia unde se aflau trupurile celor doi copii.
Mary o ajuta pe Alice, ca un automat, la toate treburile
pe care le mai facu in tot restul noppi aceleia fara de sfirjit,
dar pe Jem nu-1 mai v^u. Flacaul ramase sus pina in revar-
satul zorilor, cind Mary se putea intoarce fara teama acasa,
prin strazile parasite ?i adormitc, ca sa incerce sa mai fure
citeva clipe de somn inaintea lucrului. Lasa o vorba de
mingiiere pentru George §i Jane Wilson, jovai daca sa-i
trimita ?i lui Jem citeva cuvintc bune, dar, hot^ind ca e
mai potrivit sa n-o faca, ie?i in lumina stralucitoare a
diminetii, care contrasta atdt de izbitor cu odaia intunecata
pe unde trecuse, moarteaw
Domol se-nchise ochii lor
§i-n alte zori clipiriS. *

Mary se culca imbracata ; dar fie din pricina aceasta, fie

din pricina soarelui, care-$i revarsa razele prin, luminator,
sau poate din cauza incordarii prea mari, trecu mult pina
sa poata inchide ochii. Gindurile ii zburau la purtarea lui
Jem ?i la cuvintele lui ; nu ca nu ji-ar fi dat ea seama cc
insemnau, dar ar fi dorit sa nu i-o spuna chiar aja, de
la obraz.
- Of, doamne ! i?i zise Mary, tare-a§ vrea sa nu ma in-
t:eleaga anapoda ; nu pot sa ma port ?i eu o data mai cum-
secade cu cl, ca gata, ii lucesc ochii ?i se aprinde la obraz.

Thomas Hood : Patul Morfii.

105
 Tare mi-e greu ; tata ?i George Wilson sint prieteni vechi,
iar Jem cu mine ne ?tim de cind eram oopii. §i nu-nteleg
ce ma tot apuca, Ide ori de cite ori e amarit simt nevoia
sa-1 mingii; chiar asta-noapte, de ce m-am legat de el, ca
doar era treaba matufa-si sa-i vorbeasca ? Nu-1 iubesc, dar
daca n-a? baga de scaraS, d-a^ vorbi totdeauna de parca
mi-ar fi drag. §i nu ftiu cum sa fac mai bine, caci ori imi
tin firea, fi-atunci sint de-a dreptul afurisita cu el, ori ii
vorbesc cum imi vine, ?i atunci sint prea dragufa ?i duioasL
Acum aproape cans logodita cu altul ; ?i cu unul mult mai
chipe? decit Jem, de§i parca tot mutra lui imi place mai
mult; ca nu-i frumos ce-i frumos, ci-i frumos ce-mi place
mie. Ei, dar ?i cind am sa ajung doamna Henry Carson,
am sa-i scot lui Jem norocul in cale. Dar oare o sa-mi fie
recunoscator ? Uneori e cam apucat, zau a?a, ?i poate ca
binele venit de la mine, cind oi fi a altuia, are sa-i faca
venin. Da oe sa ma dot framint eu din pricina lui ? Nu mai
vreau...
Intoarse capul pe pema ji adormind revazu in vis ima-
ginile care-i napadeau adesea gindurile cind era treaza:
ziua cind va pleca de la biserica in trasura ei, iar clopotele
vor suna de oununie, ?i va trece sa-?i ia tatal uluit de cele
ce se petreceau, ca sa-1 duca pentru totdeauna din ourtea
cea batrina, iotunecoasa ?i searbada, intr-o casa mare, unde
o sa aiba la indemina ziare, car^ulii ?i pipe, ?i in fiecare zi
came la prinz - ba chiar de diminea^a p i n k seara, daca aja
o sa-i cajune.
Asemenea ginduri i se impleteau in minte odata cu incli-
nafia pe care o simfea pentru frumosul domn Carson-
junior ; tinarul nu era sclavul vreunui program de lucru ;
de aceea, abia daca l^ a sa treaca o zi fara sa puna la cale
o intilnire cu micufa ?i frumoasa modista, pe care o vazuse
pentru prima data in timp ce colinda prtn magazinul unde
surorile lui iji faceau cumparaturile ; nu mai avu pace pina
ce, in timpul uneia din plimbarile ei zilnice, plin de indraz-
neala, dar totuji respectuos, intra in vorba cu ea. A$a cum
^i-o marturisea lui insuji, era nebun dupa Mary, ?i nu se
lini^ti decit dupa ce i se ivi un prilej, ba, in ultima vreme,
chiar mai multe prilejuri, s-o intilneasca. Fata avea un soi

106
de istetime vioaie, care contrasta intr-un chip incintator cu
ideile simple, prostu^e 5! naive culese din ro-manele pe care
fetele de la domnijoara Simmonds 51 le treceau una alteia.
Intx-adevar, era plina de ambitdi, ?! faptul ca domnul
Carson era un tinar bogat 5! un gentlfiman nu contrlbuia a-1
face mai pu^in agreat. Samlnfa pe care o aruncase matu^a
Esther cu ani in urma incolfise in inima el micuia, poate
oi atit mai mult cu dt tatal ei ii ura pe cei avud de
neam. Caci a?a e facut omul, de la mama Eva incoace, sa
se impotriveasca mereu, 5! de aceea, cu firea noastra paca-
toasa, ne inchipuim totdeauna ca fructele oprite sint oele
mai dulci. §i aja Mary se gindea intr-una se bucura ca
intr-o buna zi va ajunge cucoana se va indeletnici cu toate
nimicurile care §ed bine unei doamne. Ori de dte ori o certa
domni§oara Simmonds, se mingiia cu gindul la ziua cind va
trage cu trasura ei la u?a magazinului sa-ji comande rochii
la croitoreasa aceea iute la minie, dar cumisecade ; ii facea
placere sa-i vada pe tofi admirindu-le pe cele doua domni-
joare Carson mai mari, recunoscute ca cele mai frumoase
^ in saloanele de bal, pe strada, la calarie, sau la plim-
bare - ?i ii placea sa-^i inchipuie cum vor umbla tustrele,
calare sau pe jos, ca nijte surori iubitoare. Dar cele mai
frumoase planuri ale ei, cele mai curate, care rascumparau
oarecum de^ertaciunea celorlaltc, erau planurile pe care ?i
le facea in legatura cu tatal ei, tatal ei drag, astazi atit de
coplejit de griji, ?i mereu deznadajduit ji posomorit. li va
ujura viafa cum se va pricepe mai bine (doar nici vorba nu
era ca el sa locuiasca in alta parte decit la ei), iar intr-o
zi va fi nevoit sa recunoasca dt de placuta este bogapa
ji-ji va binecuvinta fiica ajunsa doamna ! To^i cei care se
aratasera buni cu ea, pe vremea dnd o ducea greu, vor fi
rasplatifi insutit.
A§a aratau castelele din Spania pe care ?i le cl^ e a Mary,
inchipuirile lui Alnajar’, in voia carora se 1^ ?i pe care
era sortita sa le ispajeasca intr-o buna zi cu lacrimi multe.

‘ Persona] din O mie ft una de nopfi care, investindu-ji to(i banii

iiitr-un C05 cu sticlarie, a inceput a visa la bogapile pe care i le va
aduce negustoria. Lasindu-sc in voia visurilor, a dat fara sa vrea
cu piciorul in C05, rasturnindu-1.

1 07
 Pina una-alta, cuvijitele - ba chiar mai mult, risunetul
glasului ei - ramasesera intiparite in memoria lui Jem Wil­
son. El mai tresarea inca, ori de cite ori i?i amintea cum
fata ii pusese mina pe bra^. Gindul la ea se amesteca cu
d u rerea odlnca pe care i-o pricinuise pierderea celor doi
frati.

CAPITOLUL V III

Fii blind cu ei, caci piitimit-au mult,

de-ale lor nSdejdi sS nu fact haz,
Chiar daca-nchipuiri dejarte-ti par,
C 3ci poate-n incercSri ji la necaz
Au invafat ce Cartea nu te-nvat4
Sau de cumva gre;esc, tot blind te poatti,
Cu-atit mai mult s5-i aperc-a lot vin 5 :
„N e dS-ndrumarea ta $i a ta luminj".

Cinduri d» dragoste

Intr-o duminica dupa-amiaza, la vrco trei saptamini dupa

noaptea aceca plina de jale, Jem Wilson o porni de-acasa
cu gindul sa-i faca o vizita lui John Barton. Se imbracase
cu ce avea el mai bun, cu hainele lui de duminica, iar fafa
ii stralucea de cit se spalase. l§i potrivise indelung la
oglinda parul lui negru §i i?i prinsese la butoniera o narcisa
(sau Nancy cea gingaja, cum i se spune cu atita dragSlafie
prin Lancashire), in nadejdea ca Mary o va lua in scama,
iar el va avea bucuria sa i-o ofere.
Dar vizita aceasta, care trebuia sa-i aduca fericirea,
incepu prost, caci Mary il zarise cu citeva clipe inainte s3
intre in casa, la tatal ei. Fata ?edea linga serin, cu perde-
lufa trasa intr-o parte, ca sa-i poata vedea pe trecatori dnd
ridica ochii de pe Biblia deschisa dinainte-i. A?a il zari pe
Jem, care iji dadea bineie cu un prieten ; pe fata acestuia
citise compStimirea ?i vazuse ca-i stringe mina cu intelegere ;
mai apuca sS-?i schimbe expresla fetei inainte ca flScaul sa
apuce a intra. Jem intra, dar paru sa n-aiba ochi decit pen-

103
tru tatal ei, care statea la gura sobei tragmd din pipa 51
citind un numar vechi din S te a u a N o r d u l u i imprumutat
de la o dreiuma din vecini.
Mai apoi se intoarse spre Mary, a card prezenta o sim-
tise cu instinctiil sigur al indragostitului. Fata i?i facea de
lucru cu miinile, netezindu-ji rochia ; gest silit ?i fara rest,
i?i spuse Jem fara sa vrea. Il intimpina cu o figura grava,
dar calma f^i prietenoasa, simfi ca se face ro§ie ca focul, §i
tare ar fi vrut sa se poata stapini ; Jem se intreba daca se
imbujorase de emofie, de minie, sau din dragoste.
De fapt insa, Mary era foarte jireata. Se prefacu ca c
cufundata in carte fi nu asculta la ce se vorbejte ; adevarul
era insa ca auzea totul, pina fi suspinele prelungi fi adinci
ale lui Jem, care-i fringeau inima. In cele din urma, ifi lua
Biblia fi, oa fi cind conversafia lor ar fi stinjenit-o, urea in
camarufa ei. Abia daca schimbase doua vorbe cu Jem ; abia
daca-1 privisc ; nici nu bagase in seama nardsa aceca atit
de frumoasa, pe care Jem nu aftepta dedt un singur cuvint
de prefuire, ca sa i-o daruiasca. De unde sa ftie el - aceasta
durere ii fuscse crufata - ca in camarufa ei intunccoasa era
un ulcior alb plin cu trandafiri timpurii de primavara, care
imbalsamau fi lumLnau intreaga incapere ? I Era un dar de
la admiratorul mai bogat. lar Jem, prins in propria lui cap-
cana, fu nevoit sa ramina cu John Barton, sa-1 asculte fi
sa-i raspunda cum se pricepea mai bine.
- „Steaua“ asta le zioe bine, pe oinstea mea. Vorbcfte pe
flcau de reducerea orelor de muncS.
- Dar salariile, tot astea de-acum sa ramina ? intreba Jem.
- Pai da 1 Altminteri care-ar mai fi rostul ? Doar nu iei
din buzunarul patronului decit ceea ce-i vine lui lesne sa
dca. Tfi-am povestit vreodata ce mi-a spus, cu ani in urma,
unul de la dispensar ?
- Nu, faou Jem cu nepasare.
- Ei, zaceam in spiral cu friguri, iar vremurile erau grele
din cale-afara ; cei de acolo sint oameni de treaba ; cit efti
in viafa se poarta bine cu tine, macar ca dupa moarte te
taie cu cufitul. Cind m-au mai lasat frigurile, da eram slab

' Ziar al carti;tilor.

109
de ma sufla vintul, immai ce-mi spun, cum spun eu
acuma : „Daca te pricepi la scris, po^i sa mai stai o sapta-
mina pe-aici, sa-i ajufi chirurgului nostru sa-^i puna ordine
in hiitoage, ji-avem ooi grija sa-fi umpli burduhanul. Intr-o
saptMnina te fad 5nc-o data pe-atita.“ Am cazut la invoiala.
A?a se face ca m-am pus sa scriu ?i sa copiez ; de descurcat
ma desourcam cu scrisul, dar ei le ziccau intr-un fel tare
ciudat, la care eu nu ma pricepeam de lo c; intii trebuia sa
ma uit la hirtie, pe urma la ce sming^eam eu, de parca
eram un coco^ care clugulejte. Un lucru mi-a sarit mie atunci
In ochi 51 mi-am luat inima In dinfi de 1-am intrebat pe
chirurg ce vrea sa zica. Bun la socoteli nu sint, dar una jtiu,
ca m a t to a te a c c id e n te le cu c a r e -a v e a m d e -a fa c e in u lt im e le
d oud ce a s u ri d e m u n c d se in t im p la u , cind oamenii-s mai
obosifi $1 baga mai pufin de seama. Chirurgul mi-a zis ca
tocmai aja stau lucrurile, ji ca vrea sa dea in vil< .g faptul
acesta.
Jem era cu gindul la purtarea fetei ; dar cum Barton
tacea, ifi dadu seama ca se cuvine sa spuna ji el o vorba,
fi adauga :
- Adevarat.
- Da, al dracului de adevarat, flacaule, ca sintem irapi-
lad cum e mai rau fi n-o sa treaca mult pin-e sa sc rastoarne
carufa. Tipografii sint puji pe greva; au un sindicat
clasa-ntii, ?i n-au sa se lase traji pe sfoara. Ei, acuji-acu^i
o sa se intimple multe, la care oamenii nici nu se gindesc.
Asculta-ma pe mine, Jem !
Jem era foarte dispus sM creada, numai ca nu arata in-
teresul pe care s-ar fi cuvenit sa-1 arate. Astfel indt John
Barton hotari sa-i spuna ?i mai multe :
- N-au sa se mai lase muncitorii multa vreme c^cap in
picioare. Ne-a ajuns ?i noua pina peste cap. Daca intr-adevar
patronii nu sint in stare sa ne ajute, a?a cum spun ei, tre-
buie sa incercam la alpi mai mari.
Dar Jem nu se dovodi nid acum curios. Renunfase la
speranta s^o mai vada pe Mary, dac-ar fi fost sa se lase la
bunul d plac. Nu-i mai ramasese altceva mai bun de facut
decit sa piece ?i, o data singur, sa se gindeasca la ea. Mur-
mura ceva care trebuia sa-i slujeasca drept scuza pentru

no
plecarea lud pripita, ii mra in graba bunS seara lui John ji-l
laisa sa-51 vada din nou de pipa §i de politica lui.
In ultimii trei ani, nego^ul mersese din ce in ce mai prost,
iar prepil alimentelor crescuse meren. Nepotrivirea dintre
d^tigul muncitorilor 51 costul hranei lor pricLnuise mai multa
boala fi mai mulfi mord decit ne-am putea inchipui. Familii
intregi se stingeau treptat de foame. Numai un Dante* le-ar
fi putut descrie chinul. Dar nici cuvintele lui n-ar fi de
ajuns ca sa zugraveasca cumplitul adevax ji n-ar izbuti de­
cit sa ne dea o imagine palida a mizeriei inspaimintatoare
in care se zbateau mii ?i mii de oameni in anii aceia cum-
plid 1839, 1840 fi 1841. Pina fi umanitariftii care s-au ocupat
de aceasta problema s-au v^u t siliti sa se recunoasca in-
frind lin incercarea lor de a descoperi adevaratele cauze
ale mizeriei ; problema se dovedea atit de complicata, incit
era aproape cu neputinfa s-o cuprinzi in intregime. De
aceea nu trebuie sa ne miram ca, in acefti ani de restrifte,
vrajmafia intre muncitori fi clasele conducatoare deveni fi
mai puitemica. Saracia fi suferintele trezira in minfile multor
muncitori banuiala ca legiuitorii, magistradl, patronii, ba
chiar fi preofii sint cu tofii asupritorii fi dufmanii lor, fi ca
s-au in^eles intre ei sa-i doboare fi sa-i robeasca. Starea oea
mai de plins fi care a dainuit oel mai mult de pe urma
acestei perioade de criza a lost simfamintul de instrainare
nascut intre clase. Este cu neputinfa sa descrii, sau macar
sa schifezi deznadejdea care se abatuse in vremea aceea
peste oraf, incit nici nu ma incumet s-o fac. Adeseori na-
pastuifii incepeau prin a plinge, pentru ca mai apoi sa bles-
teme. Dorinfa lor de mai bine ii impingea la o activitate
politica inverfunata. Am auzit adesea de suferinfele fi lipsu-
rile saracimii, de bacaniile in care se vindeau celor fara
mijloaoe jumatafi de pachefele de ceai, de unt, de zahar,
fi chiar de faina; mi s-a vorbit de parinfi care stateau
noapte dupa noapte, saptamini de-a rindul, la gura sobei,
imbracap, pentru ca singurul lor pat fi singurul lor aftemut

’ Dante Alighieri ( 1265- 1321), unul dintre cei mai mari pocfi ai
literaturii universale, a descris in capodopera sa Divina Comedie 0
calatorie prin imaginara lume a mortilor. Prima parte a poemu'ui
inf3p5eaz5 infemul, unde damnatii sint supuji la chinuri vejnice.

Ill
sa poata ramme familiei lor atit de numeroase ; am auzit
de alfii care dormeau saptamini intregi pe vatra Inghefata
fara sa poata face rost de hrana combustibil (51 asta in
toiul iernii) ; sau de alfti silip sa posteasca zi de zi, lipsip
de mingiierea nadejdii in vremuri mai bune, ?i pe deasupra
traind, ba mai degraba prapadindu-se, intr-o mansarda tic-
sita sau intr-ufl beci jilav, 51 coborind treptat intr-un mor-
mint timpuriu, sub apasarea lipsurilor a disperarii ; iar
daca toate acestea sint intregite, ca de-o marturie, de pri-
virile lor incetojate de griji, de atifarea lor, de caseJe lor
paraginite, cum sa ma mai mir ca in asemenea vremuri de
mizerie 51 lipsuri mulp se purtau ?! vorbeau ou o pornire
plina de indirjire ?
O idee care-ji avea obirjia in rindurile cartijtilor incepea
acum sa prinda radacini intre muncitori, ajungind in oele
din urma sa fie indragita de mulp dintre ei, ca un copil
iubit. Nu le venea sa creada ca guvernul ar fti in ce mizerie
se zbat: mai lesne le era sa-?! inchipuie ca e cu putinta ca
unii oameni sa-?i asume de bunavoic rolul de legiuitori ai
napunii, fara a cunoajte adevarata ei stare, caci altfel
cine-ar da copiilor sai lecpi de buna^purtare, dac-ar ?ti ca
au fost pnup flaminzi ziJe intrcgi ? Pe de alta parte, mul-
fimile infometate auzisera ca in parlameat fusese negata
insaji existenfa nenorocirilor ce se abatuscra asupra lor ;
de?i simfeau ca lucrul acesta e dudat ?i de neinfeles, gin-
dul ca mizeria pe care o indurau va trebui de-acum inoolo
dezvaluita in toata intinderea ei, §i ca abia atunci se va
gasi un leac, le alina durerea din ininii ?i tinea in friu furia
lor clocotitoare.
In stralucitoarelc zile ale primaverii anului 1859, mii de
oameni ticluira ?i semnara o jalba prin care implorau par-
lamentul sa asculte o seama de martori care le-ar putea
arata oita urgie fara seaman bintuia regiunile industriale.
Nottingham, Sheffield, Glasgow, Manchester ?i multe alte
ora§e i?i alegeau de zor delegatii care sa duca jalba $i sa
vorbeasca nu numai despre ceea ce au vazut ?i au auzit, dar
?i despre oeea ce au avut ei in?i?i de indurat. Ace?ti delegati
crau oameni pe care viata ii vlaguisc, oameni slciti de foame,
jigarifi, ingrijorati.

112
 John Barton se numara ?i el printre ei. Se rujina sa re-
cunoasca oit de mult il bucurase aceasta alegere. Simfea o
placere copilareasca sa vadS Londra - dar asta conta prea
pufin, foarte pufin. Mai era apoi gindul plin de dejertaciune
ca-ji va sipune pasul in fa(a atitor oameni de va2a - ceea ce
conta ceva mai mult - ?i, in sfir5it, bucuria aceea cu ade-
varat curata, izvorita din inima, la gindul ca e unul din cei
aleji sa vesteasca nenorocirea in care sc zbate poporul ?i,
in felul acesta, sa-i aduca leacul maret oe-1 va face sa nu
mai sufcre niciodata de pe urma lipsurilor §i a grijilor. I?i
punea toata nadejdea in rezultatele acestui drum, deji nici
el insuji nu ?tia cum ar trebui sa fie ele. Aceasta solie despre
suferinfele lor era tezaurul care adapostea ultimele ?i cele
mai sfinte speranie ale atitor fapturi cazute prada dispe-
rarii.
In ajunul zilei fixate pentru plecarea la Londra a delegap-
lor din Manchester, s-ar fi putut crede ca la Barton e pe-
trecere, atit de muld erau vecinii care se perindaea pe la el.
Job Legh venise printre primii ji se instalase cu pipa lui,
la gura sobei lui Barton ; nu prea vorbea, in schimb pufaia
intr-una ?i-§i inchipuia ca le e de mare folos, pazind fiarele
de calcat atirnate dinaintea focului, sa le aiba Mary la in-
demina cind o avea nevoie de ele. In ceea ce-o privea, Mary
facea aceeaji treaba ca ji nevasta lui Beau Tibbs ‘, adica
spala cele doua camaji ale tatalui ei in chichineata dosnica
ce tinea loc de bucatarie, caci ii statea la inima felul in care
Barton avea sa se infatijeze la Londra. Rascumparasera
haina, dar batista de matase ramasese amanetata. Intre odaia
de locuit §i bucataria din spate u?a statea deschisa, ca de
obicei, ji fata le dadea buna ziua tuturor prietenilor care
intrau.
- Zi a?a, John, te duci la Londra, nu ? facu unul.
- Da, trebuie, ce sa-i faci ? raspunse John, ca ;i cum
n-ar fi avut incotro.
- Pai, multe-a? vrea eu sa le spui din partea mea celor
din parlament. Trag nadejde ca n-ai sa-i oruti, John. Spune-le*

* Persona) ridicol din Cetafeamd lunii, de Goldsmith, sarac, dar

snob ; se ISuda cu relapilc lui aristocratice. In timp ce nevastS-sa se
spetea spalind rufe.

113
cc ne doarc oe-i in capul nostru ; spune-le ca am flamin-
2dt destul ;i c4 nu prea vcdem ce mare isprava fac ei acolo
dac^ nu-s in stare ne dea cele dupa care jinduim din
ziua in care ne-am nascut.
- Aja, aja. Am s2 . le spun eu toate astea 51 inca multe
altele pe deasupra, cind mi-o veni rindul ; dar §tii §i tu ca-s
mul^i care-au s5 vorbeascS inaintea mea.
- Nu-i nimic, ai sa vorbefti la urma. Doamne-ajuta, baiete !
Spune-le sS-i puie pe patroni s3 farime majinile, cS de cind
cu ma;inile astea de tors, zi bunS n-am mai avut.
- Majinile sint prapadul calicilor, ii tinura isonul mai
multe glasuri.
- Cit despre mine, spuse un om aproape dezbracat, care,
zgribulit linga foe, tremura de parca 1-ar fi scuturat frigurile,
eu, unul, aj vrea sa le spui sa dea drumul la legea cu redu-
cerea orelor. Omul nu fine la atita tavaleala ; de ce sa mun-
ceasca ii din fabrici mai mult decit alfi meseriaji ? la
intreaba-i. Barton I
Intrarea doamnei Davenport, vaduva aceea sarmana cu care
se aratase atit de bun, il scuti sa-i mai dea un raspuns ; nu
prea se intremase, §i arata flaminda, dar era imbracata curat.
In mini tinea un pachefel invelit in ziare, pentru Mary ; fata
il deschise ?i incepu sa strige, fluturind cu degetele ei pline
de clabuc un guler de camaja.
- la te uita, tata, ce elegant ai sa mai fii la Londra !
Doamna Davenport (i 1-a adus ; croiala cea mai noua -
ultima moda. l^i multumesc ca te-ai gindit la el.
- Ei, Mary I raspunse doamna Davenport cu glas scazut.
Asta nu-i nimic pe linga tot ce-a facut el pentru mine ji
pentru ai mei. Asculta, Mary, pot sa te ajut ?i eu, ca drumul
asta trebuie sa-^i fi dat mult de lucru.
- Ajuta-ma doar sa le store, ca pe urma le netezesc eu.
In felul acesta doamna Davenport asculta ji ea ce se
vorbea ji dupa un timp se amesteca in vorba.
- Asculta, John Barton, daca tot dud jalbele la parlament,
n-ai sa te dai in laturi sa le sipui ce napasta mai e ?i legea aia
a lor, care nu-i lasa pe copii sa munceasca in fabrica, chiar
daca unii-s mai zdraveni. Uite-1 pe Ben al nostru : intra min-
carea in el ca intr-un sac farS fund, bani sS-1 trimit la ;coala,

U4
cum a? vrea, n-am, uite-aja, hoinarejte toata ziulica pe
strazi tot mai lihnit de foame 51 se-nvafa numai la tele ;
inspectorul nu-1 lasa la lucru in fabrica, ca n-are virsta, cu
toate ca-i de doua ori mai implinit ca stirpitura ala a lui
Sankey, care muncejte pina incepe sa urle ca nu mai poate
de picioare, macar ca are virsta, ba 51 mai bine.
- Am $i eu un plan pe care aj vrea sa i-1 expun lui Barton,
vorbi unul falos cate iji alegea cuvintele, ?i tare a? vrea sa-1
prezinte in fata onoratei Camere. Mama mea e de fel din
Oxfordshire ?i a fost ajutoare de spalatoreasa la familia lui
Sir Francis Dashwood ; in copilatie, ne tot istorisea ce domni
mari erau ?i printre altele ne spunea ca Sir Francis schimba
doua cama?i pe zi. La drept vorbind era ca ?i unul din
parlament ; ?i-s multi ca el, tot atit de risipitori. la spune-le,
John, zau a^a, ca mare bine le-ar face tesatorilor din Lan­
cashire daca ji-ar coase toate cama^ile din pinza de bumbac ;
ar mai inviora ?i ei negotul, cu cite cSma;i poarta.
Acum se baga in discutie ?i Job Legh. Iji scoase pipa din
gura ?i intorcindu-se catre cel ce vorbise, spuse :
- Asculta-ma pe mine. Bill, ?i sa nu-ti fie cu suparare ;
deputati nu-s decit vreo citeva sute, care sa poarte atitea
camaji ; in schimb sint mii ?i mii de tesatori nenorociti care
n-au decit o singura cama?a ; da, ?i cu toate ca scot kilo-
metri intregi de pinza in fiecare zi, nici nu jtiu de unde sa
faca rost de alta cind li se rupe ; ji cita pinza nu mai zace
prin magazii ca n-are cine s-o cumpere ! Asculta ce-ti spun,
John Barton ; cere parlamentului sa lase vinzarea libera ca
sa poata ci^tiga ?i lucratorii un salariu ca lumea ?i sa-?i mai
cumpere ?i ei vreo doua, ba chiar trei camaji pe an ; asta
ar mai inviora ji tesatoriile.
Fuse din nou pipa in gura ?i pufai mai abitir, ca sa ciftige
din timpul pierdut.
- Tare mi-e teama, mai vecini, grai John Barton, cS n-o
sa prea pot sa le spun toate cite vreti voi ; pe mine, unul,
ma bate gindul sa le vorbesc numai despre lipsurile alea de
care zic ei ca nu s-ar pomeni. Cind or auzi de copiii care
se nasc pe lespezi ude, fara o zdreanta care sa le fie fa?a ji
de mamele lor lihnite de foame ; cind or auzi de oamenii care
zac pc strazi, ajteptindu-ji sfirjitul sau iji ascund saracia in

8* 115
vreun colt de bed pinS vine moartea sa-i scape ; ehe, dnd
or auzi de tot prapadul, de bolile 51 foametea asta, s-or
pricepe ei sa faca mai bine decit ne inchipuim noi. Cu toate
astea, daca mi-o fi cu putinta, n-am nimic impotriva sa le
spun d lor toate cite mi le-ati spus voi ; ei, am sa fac si eu
cit m-or ajuta puterile ?i sa vedefi daca n-or veni timpuri mai
bune dupa ce-o afla piarlamentul toate astea.
Unii dadura neincrezatori din cap, dar cei mai mulfi pareau
bucuroji ; in cele din urma plecara pe rind, ?i ii lasara singuri
pe John ?i pe fiica-sa.
- Ai bagat de seama ce rau arata Jane Wilson ? intreba
el, in timp ce iji incheiau ziua lor grea de munca dnind linga
focul ale carui pilpiiri erau singura lumina din odaie.
- Nu, n-am bagat de seama. De dnd i-au murit gemenii
nu s-a mai facut om, ji prea zdravana n-a fost ea nidodata.
- Nu, de dnd cu acddentul. Inainte mi-aduc aminte 1 nu
era in tot Manchesterul fata mai dragala?a ca ea.
- Ce accident, tata ?
- §i-a prins toldul intr-o roata. Asta s-a intimplat pina
n-au inchis rofile in cutii de protecfie. Tocmai se gatea de
mariti?, ?i multi ziceau ca George n-are sa se tina de invoiala ;
dar eu jtiam ca nu-i el omul sa faca una ca asta. De cum a
inceput sa umble, primul drum la Biserica Veche 1-au facut ;
urea biata fata treptele la altar galbena ca ceara ji tchiopatind,
iar George o sprijinea duios ca o mama, ?i pajea cit putea
mai incet, numai sa n-o grabeasca ; ?i erau destui flacai ai
dracului eaxe glumeau pe socoteala lor. Cind a intrat in
biserica era alba ca varul, dar pina sa ajunga la altar se
facuse rojie ca focul. §i cu toate astea, a fost o casatorie feri-
cita, iar George ?i cu mine ne-am avut toata viata ca fratii.
Daca o pierde pe Jane, s-a zis cu el. Nu mi-a placut mie cum
arata ea adineauri.
Apoi se duse sa se cuke ; in mintea lui, teama de nenoro-
drea care ii pindea prietenul se impletea cu gindurile la ziua
de miine §i cu nadejdile de viitor. Mary statu sa-1 vada ple-
cind, cu mina strea§ina la ochi ca sa se fereasca de razele
piezije ale soarelui straludtor de dimineata, apoi intra in casS
sa mai deretice, inainte de a se duce la lucru. Se intreba cum
avea sa se simta diminetile §i serile, acum, ca ramasese sin-

116
 gura ; vreme de citeva ceasuri, ori de cite ori batea orologiul,
se gindea la tatal ei, intrebindu-se pe unde o fi ; lua tot soiul
de hotariri frumoase - atit cit o ducea mintea ; dar nu trecu
mult, ?i intimplarile zilei aceleia atit de incarcate ii abaturS
gindurile spre clipa prezenta intunecara amintirea celui
plecat.
Mary hotari, printre altele, ca nu se va lasa induplecatS
sa-1 vada pe Harry Carson in lipsa tatalui ci. Ce-i drept, nu
se sim{ea cu cugetul chiar atit de impacat ; insaji hotarirea
aceasta parea sa fie o dovada ca nu se cuvenea sa-1 intilneasca
nioi atunci, nici alta data, 5! totu?! iji vifise in cap ca in
purtarea ei nu era nimic vinovat sau nccuviincios, cad, de$i
lui John Barton nid prin gind nu i-ar fi trecut ca iji dS
intilniri cu domnul Carson - ?i cu siguran(a ca daca ar fi
jtiut s-ar fi impotrivit - ea socotea ca in cele din urma toate
se vor intoarce spre binele ?i multumirea lui. Acum insa, ca
era plecat, nu avea sa faca nici un pas pentru care el ar fi
putut-o dojeni ; nu, deji toate erau spre binele lui.
Printre fetele de la domnijoara Simmonds era una care
jucase de la inceput rolul de confidenta in chestiunile ci
amoroase. Cel care ii daduse acest rol fusese insu§i domnul
Carson. Avea neaparat nevoie de cineva care sa-i duca bilefele
sau cite-o vorba din partea lui ji sa-i apere cauza in lipsa.
lar in Sally Leadbitter gasise un avocat cit se poate de bine-
voitor. Fata aceasta s-ar fi amestecat bucuroasa in orice afacere
sentimentala (mai ales cind lucrurile se petreceau in ascuns),
fie chiar numai de dragul aventurii ; darmite cind bunavoinfa
ei mai era imboldita §i de cite o moneda de zece jilingi, pe
care i-o strecura din cind in cind domnul Carson.
Sally Leadbitter avea apucaturi foarte urite ; nu se simfea
in apele ei pina nu aducea vorba de dragoste ji de indra-
gostifi ; dupa parerea ei, cine avea mulp pefitori se bucura
de mare cinste. Pacat ca ea insaji era doar o fata urijica, cu
parul roju §i pistrui ; o fata fara prea mulp sorp de a ajunge
eroina vreunei aventuri sentimentale. Dar incerca sa inlo-
cuiasca printr-un fel de indrazneala isteafa tot ceea ce ii
lipsea ca frumusefe, ji aceasta ii dadea un anume aer de
picanterie, cum se spune in lumea buna. Daca-i statea pe
limba o vorba de haz, nici modestia, nici cuviinta n-o putea

117
impiedica s-o rosteasca. §i se piricepea de minune dnd era
vorba sa-'i strice pe altii. Pina 51 firea ei binevoitoare avea
o inriurire proasta asupra celorlalfi, cad indatoritoare cum era
nu se putea ca fetele sa n-o indrageasca ; §i nici n-o puteau
ocoli tocmai pe ea, care era intotdeauna gata sa le scoata diu
incurcatura, oridt de greu i-ar fi venit ; n-o puteau ocoli toc­
mai pe ea, care indrepta cu degete indeminatice tot ce stricau
ele a card minte ascu^ita putea n^coci oricind minduni in
locul lor. Evreii sau mohamedanii (care din ei, nu jtiu) au
credinfa ca in trupul omenesc se afla un oscior - o vertebra,
daca tin bine minte - care nu putrezejte ji nu se face tarina
nidodata, d zace intreaga ?i neatinsa in pamint pina la
judecata de apoi : este saminfa sufletului. Pina ?i oamenii cei
mai netrebnici au aceasta saminfa a sfinteniei, care intr-o zi
va birui raul din ei ; e singura lor insujire buna, ?i in itita
stricaciune ji rautate ea sta ascunsa la loc sagur.
Saminta sufletului lui Sally era dragostea ce i-o purta
mamei d, o batrina care zacea tot timpul la pat. Pentru ea
nu precupefea nimic ; pentru ca din binevoitoare, cum era,
devenea de-a dreptul duioasa, 5! ca sa-i mai umple singura-
tatea, oricit ar fi fost de istovita, nu §ovaia sa-i povesteasca
intimplarile din ziua accea, sa le ia in ris §i sa maimutareasca
adesea, cu o mmestrie nespusa, pe oridne avea cite un cusur
care nu scapase ochilor d ageri. Dar mama se arata tot atit
de lipsita de scrupule ca ?i fiica ; a?a c& nu era nevoie sa-i
ascunda pricina pentru care domnul Carson ii dadca atifia
bani. Batrina chicotea de placere §1 tragea nadejde ca petitul
acesta avea sa fie boala lunga.
Totuji, nici mama, nici fiica ?i nici Harry Carson nu se
aratara prea incintati de hotarirea pe care o luase Mary de a
nu-I vedca cit timp va lipsi tatal ei.
Intr-o scara (pe la inceputul verii, dnd serile-s tirzii ?i
luminoase), domnul Carson iji dadu intilnire cu Sally ; voia
sa-i incredinteze o scrisoare pentru Mary, in care o ruga pe
fata sa se vada cu el ; iar Sally trebuia sa-i pna isonul din
toate puterile. Dupa ce se desparti de el, cum nu era prea
tirziu, fata se hotari sa traga o fuga pina la Mary ca sa-i dea
de veste ?i sa-i inmineze scrisoarea.

118
 O gasi prada unei dureri f^ a seamSn. Tocmai aflase de
moartea nea$teptata a lui George Wilson : prietenul ei cel
vechi, ratal lui Jem ; tot ce insemnase el pentru familia lor
ii veni de-a valma in minte. Nu fusese scutita, ca odraslele
celor avu{i, de spectacolul Inutil al mortii ji auzise adeseori
de ea. Totuji, prea o intilnise des in ultimele trei, p)atru
luni. Era cumplit sa vezi cum prietenii te p^^esc unul dup5
altul. §i dnd te ginde^ti ca in ajunul plecarii tatal ei se
temea ca nu cumva sa moara Jane Wilson I Dar tocmai ea,
cea plapinda, a avut 2ile, pe cind omul cel plin de vlaga se
prapadise ! Oricum, ii fusese crutata jalea de care tatal ei se
temuse atit. Cam acestea erau gindurile care o coplefisera.
li era cu neputinfa sa se duca sa mai u§ureze mihnirea
doamnei Wilson §i a lui Jem, care fusesera atit de crunt
incercafi, chiar daca ar fi star in puterea ei s-o facS ; cad
hotarise sa-1 ocoleasca pe Jem ?i simfea ca tocmai intr-o ase-
menea imprejurare n-ar £i fost in stare sa se poarte dinadins
rece cu el.
lar acum, cind primise lovitura aceasta, Sally Leadbitter
era ultimul om pe care ar fi dorit sa-1 vada. §i totuji, se
ridica s-o primeasca, descoperindu-ji obrazul umfiat de plins.
- Ei, sa ?tii c-am sa-i spun miine domnului Carson cum te
mai framinti de dorul lui. Da nid el nu se lasa mai prejos,
asculta-ma pe mine.
- De dorul lui I exclama Mary, scuturind cap;oruI ei
dragala;.
- Da, domni^oara, de dorul lui I De citeva zile tot oftezi
cu nasu-n lucru, de parca fi s-ar fringe inima in piept ; acum
spune ji tu daca nu ejti o gisculifa ca nu te duci sa-1 vezi pe
omul care te iube^te ca ochii din cap ?i care ti-e atit de drag ;
ei, ia zi, dt il iubesti, Mary ? „Atita“, cum spun copiii (ji
desfacu larg bra^ele).
- Prostii, facu Mary bosumflata ; de multe ori mi se pare
cS nu-1 iubesc de loc.
- Sa^ spun asta data viitoare cind 1-oi vedea ? intreba
Sally.
- Treaba ta, raspunse Mary. Acum nu mi-e gindul la asta ;
?i izbucni din nou in plins.

119
 Dar Sally nu avea chef sa duca asemenea taspuns. Intclese
apucase o cale grejita §i ca inima fetei era prea impovarata
ca sa-i mai arda de scrisoare sau de vestea de la domnul
Carson. Aja ca socoti mai infelept sa nu-i mai pomeneasca
nimic despre ele ?i luind un ton intelegator ii spuse :
- la zi, Mary, ce te framinta atita ? §tii doar ca n-am
putut indura niciodata sa te vad plingind.
- George Wilson a murit subit azi dupa masa, raspunse
Mary privind-o ^inta pe Sally timp de o clipa ; apoi, cum
plinsul o podidi iar, i?i ascunse fata in torf.
- Bi, draga mea, omul e ca firul ierbii, cum spunc Biblia.
Doar era batrin 5! prea multe parale nu mai facea ; au ramas
ei altii mai de isprava pe lume. Fatarnica aia de fata batrina
- sora-sa - mai traictte ?
- Nu 5tiu la cine te gindetti, i-o taie scurt Maty ; ?tia ea
prea bine, dar nu avea chef sa i se vorbeasca astfel dr pre
buna ?i nevinovata ei Alice, pe care o iubea atit de mult.
- Hai, Mary, nu o mai face pe proasta. Alice Wilson mai
traiette ? - dac-aja ifi convine mai bine. N-am mai vazut-o
pe-aici in ultima vreme.
- Nu, s-a mutat de-aici. Cind au murit gemenii ti-a zis
ca i-ar putea fi de folos cumnata-isi, care se dadea de ceasul
mortii, ?i ca ar putea s-o ajute sa-i vina inima la loc ; oricum,
aja avea cine s-o asculte dnd o coplejea durerea ; ji-a lasat
pivnita ?i s-a dus sa stea cu ei.
- Sa-i fie de bine. Mie, una, nu-mi placea pentru ca voia
sa te faca ?i pe tine metodistS, drSguto.
- Nu era metodista, era anglicana.
- Haida de, Mary, prea te agati ?i tu de-un cuvLnt! §tii
doar ce voiam sa spun. la ghici de la cine e scrisoarea asta ?
intreba ea §i-i arata biletul de la Henry Carson.
- Nu 5tiu ?i nici nu-mi pasa, spuse Mary, rojindu-sc ca
focul.
- Sa i-o spui lui mutu I ParcS n^aj jti eu c^ ?tii ?i cS-ti
pasa I
- Bine, da-o-ncoa, facu nerabdatoarc Mary, care abia
ajtepta s-o vada pe Sally plecati.

120
 Sally i-o dadu cam f^ a vole. Dar avu placerea s-o vada
surizind 5! imbujorindu-se in tlmp ce dtea scrisoarea, iar
asta parea sa fie semn ca oel ce o scrisese nu-i era indiferent.
- Spune-i ca nu pot sa vin, facu Mary in cele din urma,
ridicind privirile. Am spus ca n-am sa ma intilnesc cu el
cit e tata plecat, ji a§a am sa fac.
- Bine, Mary, dar ii e tare dor de tine. Ji-ar fi mila
daca 1-ai vedea cum se necaje^te ca nu te poate vedea. §i
pe urma, cind taica-tu e acasa, tot te duci sa-1 intilne^ti,
fara sa-i spui nimic, aja ca ce rau ar fi dacS te-ai duce si
acum ?
- Asculta, Sally I raspunsul meu il stii. Nu ma due, 51
gata I
- Am sa-i spun sa vie el singur sa te vada intr-o seara,
?i sa nu ma mai trimita pe mine ; atunci poate n-ai sa mai
fii nici tu chiar a§a indaratnica I
Fetei ii sari fandara :
- Daca indrazneste sa vina aici cit e tata plecat, am sa
chem vecinii sa-1 dea afara ; aja ca nu-1 inva^a sa faca una
ca asta.
- Doamne pazejte 1 Parca n-ar mai fi pe lume fete care
sa aiba iubid ; tu n-ai auzit ce fac altele, ?i nu se mai ruji-
neaza atit ?
- Ssst, Sally 1 Margareta Jennings e la u?a.
In aceeaji clipa, Margareta intra in odaie. Mary il rugase
pe Job Legh s-o lase sa doarma la ea. Focul pilpiia slab ji
totu?! era cu neputinfa sa nu bagi de seamS ca-ji cauta dru-
mul cu pasul nesigur al orbilor.
- Trebuie sa plec, Mary, facu Sally. Asta e ultimul tau
cuvint ?
- Da, da, noapte buna.
§i inchise bucuroasa u?a in urma musafirului aceluia ne-
dorit - nedorit, cel pufin in clipele acestea.
- Vai, Margareto, ai auzit ce nenorocire s-a indmplat cu
George Wilson ?
- Da. Bietii oameni, tare greu au mai fost incercafi in
ultima vreme ! Eu zic ca daca te ia moartea pe neasteptate
nu e chiar atit de rau ; e un sfir§it u?or, te duci fara a mai

121
apuca sa te bspaiinJnti. Pentni cei care ramin e mai greu.
Bietul George ; parea un om atit de Tdravan 1
- Margareta, facu Mary, care-?i urmarise cu mare bagare
de seamS iprietena. Parca ai fi oarba asta-iseara I Din
pricina plinsului, nu-i a§a ? Ochii (i-s tare ro§ii umflafi.
- Da, draga mea I Dar nu de jale am plins. Ai auzit unde
am fost ieri seara ?
- Nu ; unde ?
- la uite aici, ji ii arata o moneda de aur straJucitoare.
Mary facu ochii mari.
- Sa-^i spun cum a fost. E un domn care fine conferinfe
despre muzica la Clubul mecanicilor ?i are nevoie de oa-
meni care sa-i ointe cintecele. Ei, ?i ieri seara, pc contralta o
durea gitul fi nu putea scoate un suneti Afa ca au trimis
dupa mine. laoob Butterworth pusese o vorba buna, fi ei
m-au intrebat daca n^f vrea sa cint. Pofi sa-fi incbipui dt
de speriata eram, dar mi-am zis ca acu-i acu, fi le am ras-
puns d k am sa dnt cum ma voi pricepe mai bine. Afa ca
am repetat cu cel care (me^i conferinta fi pe urma directorii
m^au trimis sa ma imbrac frumos fi sa ma Intorc la fapte.
- §i cu ce te-ai imbracat ? intreba Mary. De ce n-ai venit
la mine sa-d dau rochia mea aia frumoasa de bumbac roz ?
- M-am gindit eu, dar nu te intorsesefi inca acasa. Ei,
mi-am pus rochia de pambriu, pe care am intors-o iarna
treouta, fi falul cel alb fi m-am fi pieptanat; mergea destul
de bine. §i cum i^i spuneam, m-am dus la fapte. De vfcut
nu prea vedeam sa citesc notele, dar am luat partitura in
mina ca sa am ce face cu degetele. §i cum stateam eu drept
in fafa oamenilor, capetele lor mi se leganau pe dinainte, de
parca af fi jucat mingea cu ei. Ifi inchipui ca-mi era inima
dt un purice, dar n-am dntat eu prima, fi muzica aceea imi
p&ea ca glasul unui prieten care ma imbaxbateaza. Ei, fi
ca sa nu mai lungesc vorba, la sfirfit conferentiarul mi-a
mulfumit, iar directorii ziceau ca nu s-a mai pomenit dnta-
reafa noua sa fie afa aplaudata (c3 ci bateau din palme fi
din pidoare dnd am ispravit, de incepusem sa ma intreb
dte perechi de ghete or sa toceasca intr-o saptamina tot
izbind mereu afa, ca sa nu mai pun la socoteala fi miinile).
Astfel incit joi trebuie sa dnt iarafi; ieri searS mi-au dat

122
un galben ?i de cite ori are sa vina conferen{iarul la Clubul
mecanicilor au sa-mi raai dea cite o jumatate.
- Vai, Margareto, ce bine-mi pare 1
- Partea cea mai buna Lnsa tot nu (i-am spus-o inca. Acu,
cind am va2ut ca se deschide ?i in fa^a mea un drum ji ca
n-am sa mai fiu ipovara nknanui, chiar dacS voia domnului
a fost sa orbesc, m-am gindit sa-i spun bunicului. Aseara
i-am pomenit doar ca am dntat ji ca mi-au dat un galben, ca
sa nu se culce cu inima rea ; dar azi-dimineafa i-am spus tot.
- Ce-a zis ?
- Prea vorbaret nu e el de felul lui ?i 1-am luat cam pe
nepusa masS.
- Ma mir ; eu, una, de cind mi-ai povestit, mereu imi sare
in ochi.
- Pai, asta e ! Daca nu ft spus nimic ji m-ai fi
v^ut zi de zi, nici n-ai fi bagat de seama deosebirea aceea
neinsemnata.
- Bine, dar ce-a zis bunicul ?
- Pai, Mary, facu Margareta, zambind u§or. Nu prea mi-e
la indemina sa-fi spun ; daca nu i-ai cunoajtc ?i tu obiceiu-
rile, d s-ar parea ciudat. L-am luat pe neajteptate, iar cl
mi-a zis : „Luate-ar naiba !“ Pe urma a inceput sa caute
ceva in cartea lui, ?i n-a mi§cat un deget, dt i-am povestit
toate cum s-au petrecut; cum ma mai temusem, }i dt de
pierduta eram, cum pina la urma daca am vazut ca a?a e
voia domnului m-am impacat cu gindul ; §i cum trageam
nadejde sa djtig bani cu cintatul. Pe dnd vorbeam eu aja,
vedeam lacrimi mari picurindu-i pe carte ; ei, sigur, de gol
nu m-am dat eu ca le-am vazut. Dragul de el 1 S-a pus dt
e ziulica de lunga sa-mi tot ia din cale, aja pe nesimtite,
lucrurile care i se parea ca ma incurca ?i sa puie in loc oele
care socotea el ca mi-ar trebui ; habar n-avea ca vedeam ji
simfeam tot; ftii, el iji inchipuie ca am orbit de-a binelea,
a?a cum de altfel o sa se ?i intimple in scurt timp.
§i Margareta suspina, de?i vorbise mai ujurata ji pe un
ton vesel.
Mary o auzi, dar i se paru ca e mai potrivit sa nu bage
in seama ; cu un tact care arareori lipscjte celui ce compati-
me^te cu adevarat, incepu sa-i puna tot felul de intrebari

123
despre debutul ei in muzica, vrind s-o faca sa vorbeasca
mai pe larg despre dt de mare ii fusese succesul.
- Asculta, Margareta, izbucni ea in cele din urma, te po-
menefti ca ai sa ajungi tu tot atit de vestita ca ji cucoana
aceea din Londra, pe care am vazut-o noi intr-o seara cum
tragea cu trasura ei la scara s^ii de concert.
- S-ar putea, spuse Margareta cu un suris. 5 i fii sigura,
Mary, ca nu voi uita sa te iau ji pe tine din dnd in and
cu trasura, daca aja mi-o fi dat. Ba, cine ?tie, dac-ai sa fii
fata cuminte, te mai fac ji camerista mea ! N-ar fi strajnic ?
Uite ca-mi vine sa-mi dnt singura inceputul unuia din cin-
tecele mele :
$-0 sS umbli-n vejmint de matase
bani ai sa ai betechet.
- Ei, hai, nu te opri ; sau mai bine cinta-mi ceva mai nou,
Hindca, nu jtiu de ce, dar niciodata nu mi-a prea placut
partea aia cu Donald.
- Bine, sint eu cam obosita, dar tot am sS-{i dnt. Inaintc
sa vin aici, am repetat timp de doua ceasuri dntecul asta pe
care trcbuie sa-1 dnt joi. Conferendarul zicea ca mi se potri-
vejte toomai bine ?i ca am sa fac fafa ; mi-ar parea tare
rau sa-1 dezamagesc ; a fost atit de draguj cu mine 5! mi-a
dat curaj. Ei, Mary, mare pacat ca pe lumea asta nu-s mai
mulfi ca el, ?i mai pudna cearta ?i ocara ! Lucrurile ar merge
mult mai bine. Pe de alta parte, unii cintared spuneau ca
trebuie sa fie vreo compozitk de-a lui, ca de-aia se fra-
minta ji-o purica atita, ?i {in® n^a de mult s-o dnt ca lumea.
Din pricina asta mi-o ji pun la inima. Prima strofa, zice el,
trebuie cintata duios, dar cu veselie ! Nu jtiu dac-o s-o ni-
meresc, dar de incercat am sa incerc.
Vorba este lucru mare 1
Ea-i izvor de indntare,
Calde amintiri ttezejte
5 i-n nadejdi te-nvaluie§te,
Scalda lumea in culoare -
Vorba este lucru mare 1
Mai departe e scris in gama minora ?i se dnta foarte trist.
Simt ca partea asta o sa-mi iasa mai bine :

J2 4
 Votba este luctu mate !
Face viata-njelatoate
§i nadejdile le-alungS,
Nici 0 raz5 sa te-ajung5,
Veftejejte tot ce-i floare -
Votba este luctu mare!

Cum era §i de ajteptat, Margareta cinta acest dntec cum

nu se poate mai frumos. Vorba unui lucrator care asculta
de-afara : „Grozav i-a zIs'D 1“ Daca la Clubul mecanicilor
a izbutit sa-1 cmte doar pe jumatate atlt de bine, apoi con-
ferenfiarul acela trebuie sa fi fost un om greu de multumit,
daca n-a recunoscut ca ajtqptarile sale au fost mai mult decit
implinite.
Cind Margareta ispravi de cintat, Mary o privea intr-un
fel care spunea mai mult decit orice cuvinte ; ca sa-ji sta-
pineasca o lacrima pe care o simfea gata sa alunece, Mary i^i
descrefi fruntea ?i spuse rizind :
- Trasura va vcni, fara Indoiala. A?a ca hai sa visam
la ea...

CA PIT OL UL IX

A 1 nostru-i traiul dulce,-n -desfState,

A 1 lor, un trai sarman, lipsit de toate ;
A 1 nosttu-i bulevatdul de plimbate,
A lor, mansarda neagrS-ntunecatS
bedul unde ;obolanii-noata I
A noastra e poteca numai floare,
A lor e uli(a in colb scSldata 1
Nu-i de la noi osinda asta mare -
Aja-i de domnul dat - de ce se pling ci oare ?
Copilul insulelor, de doamna N o r t o n

In seara urmatoare cazu o ploaie calda, marunta, ce nu

mai contenea, tocmai ploaia care trezejte florile la viafa.
Dar in Manchester, unde, vai ! flori nu sint, ploaia aceasta

125
avea doar darul sS-ti intunccc sufletul 51 te Intristeze ;
sttazile erau ude 51 murdare, de pc stresini c^eau picuri uzi
murdari, iar oamenii erau 5! ei tot uzi murdari. De fapt,
(nsa, mai to^i stateau prin case ; in curdle interioare, unde
nu se mat auzeau pa$i, domnea o tacere neobi?nuita.
Cind ajunse acasa, Mary fu nevoita sa se schimbe, dar
nici nu apuca bine sa se ajeze, ca auzi pe cineva bijbiind pe
la Ufa. Zgomotul finu indeajuns cit sa-i ingaduie sa se ridice
fi sa deschida. In prag se afla - era oare cu putinfa ? - da,
chiar el, tatal ei 1
Statea in Ufa ud leoarca fi frint de oboseala. Intra, fara
sa-i raspunda fetei, care il intimpinase mirata, dar plina de
bucurie. Se afeza nepasator linga foe, in hainele lui, pe care
le ptounsese ploaia. Dar Mary nu-1 putea lasa sa sc odih-
neasca in halul acesta. Urea in fuga fi-i aduse jos hainele
de lucru ; apoi intra in camara sa scotoceasca print*- micile
lor provizii ; in vremea asta el se primenea linga toe, iar
ea ii vorbea cit putea de voios, defi deznadejdea tatalui o
apasa pe inima ca un pietroi.
Mary statea inchisa de dimineafa pinil seara la domnifoara
Simmonds, unde se vorbea mai ales des.pre moda, despre
rochii, despre receptiile care urmau sa fie date fi pentru care
era nevoie de outare fi cutare rochii, sau uneori, in foapte
ufoare, despre dragoste fi indragostifi ; de aceea nu auzise
ultima ftire politica a zilei : parlamentul refuzase s5 -i asculte
pe muncitori atunci cind aceftia cerusera, in cuvinte aspre fi
tari de oameni f^ a carte, sa fie lasafi sa vorbeasca despre
jalea care cutreiera fara asemenea Morfii calare pe un cal
farg, strivind viefile fi insemnind totul cu stigmatul ei in-
grozitor.
Barton minca fi se odihni, iar apoi, pentru un timp, rama-
sera amindoi tacufi. Mary ar fi vrut sa-i spuna fi ci de ce
era atit de abStut, dar nu indraznea sa-1 intrebe nimic, fi
bine facea ; caci atunci cind fi-e inima grea, mai ufor ifi
vine sa-fi verfi focul cind fi cum ifi place.
Fata fedea pe un scaunel la picioarele tatalui ei, ca odi-
nioara, in copilaxie. Ifi strecura mina intr-a lui, lasindu-se fi
ea cuprinsa dc tristefe, fi „ a l d u T e r ii in fe le s p r in z t n d u -l, o ft d "
farS sS ftie de ce.

126
 - Mary, trebuie sa ne rugam lui dumne7cu sS oe asculte,
caci oamenii n-au urechi pentru noi ; nu, nici acum, dnd
plingem cu lacrimi de singe.
Intr-o clipa Mary intelese dacS nu amanuntele, dar macar
lucrul acela care apasa atit de greu inima tatalui ei. li strinse
mina cu o infelegere muta. Nu jtia ce anume s-ar fi potxivit
sa-i spuna se temea sa nu sonata vreun cuvint nelalocul lui,
a?a ca ramase tacuta. Trecu mai mult de o jumatate de ceas,
ji el tot cu privirile pierdute 51 pironite asupra focului sta-
tea ; doar in rastimpuri rupea cu cite un oftat adinc ticaitul
obositor al ceasornicului 5! picuratul strejinii. Maty nu mai
putu indura. Trebuia sa spuna ceva, orice, numai sa-1 stir-
neasca pe taica-sau. Chiar de-ar fi fost s^ auda ve?ti rele.
- Tata, jtii ca s-a prapSdit George Wilson ? (Pe neajtep-
tate Mary i?i simfi mina strinsa cu putere, aptoape brutal.)
A murit subit ieri diminea^a pe calea Oxford. E ingrozitor,
tata, nu-i a^a ?
§edea ji-ji privea in fa^a parintele, catind un cuvint de
mingiiere, in timp ce lacrimile stateau gata s-o podideasca.
Dar privirea lui Barton ramase fixa ?i deznadajduita ; dure-
rea pentru cel mort n-o schimbase de fel.
- Mai bine de el ca s-a dus, spuse cu voce stinsa.
Mary nu mai putu indura. Se ridica, zicind ca trebuie sa
traga o fuga pina la Margareta sa-i spuna ca nu mai e
nevoie sa doarma cu ea in noaptea aceea ; de fapt, insa,
voia sa-1 roage pe Job Legh sa treaca pe la ei sa-1 mai im-
barbateze pe taica-sau.
Se opri in pragul u^ii lor. Margareta invata un cintec ?i,
in noaptea linistita, glasul ei suna ingerejte.
„Mingiiati, mingiiap poporul meu, zice dumnezeul vostru."
Vechile cuvinte ale profetului ebreu ii desfatau inima. Nu
se indura sa intrerupa cintecul. In timp ce adasta ascultind,
se simfi mai lini^tita ; statu pina ce auzi un zvon de glasuri,
apoi intra sa spuna de ce venise.
§i bunicul fi nepoata se ridicara de indata ca sa-i faca
voia.
- E istovit, Mary, spuse batrinul Job. Miine 0 sS fie alt
om.

127
 E greu sa descrii privirea ji tonul unui om care are puterea
sa aline un suflet indurerat 51 posomorit; dar, o ora mai
tirziu, John Barton vorbea nestingherit, ca de obicei, deji
cuvintele lui, cum era 51 firesc, se invirteau tot ti-mpul in
jurul speranfei dragi care se naruisc, speranta pierduta a
atitor oameni.
- Da, Londra e un loc minunat, spuse el. Traiesc acolo
oameni mai stra^nici dedt mi-am putut inchipui sau decat
am auzit vreodata povestLndu-se ; doar in carfile de basme
mai gasejti asemenea oameni. Dintre aceia care se bucura
acum de bunatafi, ca sa se poata chinui in viafa de apoi.
Din nou vechea parabola a bogatului nemilostiv ji a lui
Lazar ! Oare parabola aceasta muncejte cugetele bogafilor
tot astfel cum le munce^te $i pe ale saracilor ?
- Poveste§te-ne despre Londra, taticule, se ruga Mary, care
se ajezase din nou la picioarele tatalui ei.
- Cum sa povestesc, cind n-am apucat sa vad nici a zecea
parte din ea ?! Spuneau ca e de ?ase ori dt Manchesterul ;
cam o jesime sint palate care-fi iau ochii, vreo trei ^esimi,
a?a si-a^a, iar restul numai vizuini ale spurcadunii ?i pier-
zaniei, cum la noi la Manchester, slava domnuJui, n-ai si
gasejti.
- Ei, tata, dar pe regina ai vazut-o ?
- A$ zice ca nu, macar ca intr-una din zile mi s-a parut
c-am vazut-o de mai multe ori. Intelcgi, spuse el intordn-
du-se spre Job Legh, au hotarit o zi in care sa mergem la
parlament. Cei mai mulfi dintre noi am tras la un han din
Holbom, unde ne-au gazduit peste masura de bine. In dimi-
nea{a in care ne-am pornit cu jalba, ne-au intins o masa atit
de imbelfugata, ca s-ar fi putut a^eza la ea ?i regina. Li s-o
fi parut, te pomenejti, ca aveam nevoie sa mai prindem
inima I Ne-au dat rinichi de oaie ji dmafi, ?i junca fripta,
?i mufchi de vaca prajit, cu ceapa ; mai degraba prinz dedt
gustare. Dar dupa dte am vazut, mul{i dintre ai nojtri abia
de izbuteau sa inghita ceva. Cind se gindeau la cei de-acasa,
la neveste fi co'pii, care poate tocmai atunci se perpeleau de
foame, li se oprea imbucatura in git. Apoi, dup5 ce-am is-
pravit cu masa, nc-am rinduit in alai, fi pina sa ne afezam
doi cite doi s-a prapadit o groaza de vreme, iar jalba, care

128
era lunga de dtiva cofi, o duccau pcrcchile din fa^a. Oamenii
aratau al dracului de serioji, pod sa fii sigur de asta ; mai
rar atita lume prapadita, scofilcita 51 nemincat^ adunata la-
olalta I
- Las’ ca nici mata nu prea ai cu ce si te lauzi.
- Ei, 51 cind te ginde?ti ca fa^a de aldi eram gras 51 ru­
men ! §i-a?a, am nmblat noi printr-o sumedenie de strazi
care aduceau toate cu Deansgate. Peste tot numai calejti 51
trasuri, de abia ne putcam urni din loc. Ziceam ca acuji-
acuji scapam de ele, dar cu cit se la^eau strazile mai mult,
cu atit era ?i inghesuiala mai mare, ?i pina la urma, cind
am ajuns in strada Oxford, aproape ca ne-au oprit de-a
binelea. Da de trecut, tot am trecut noi, dupa ce am mai
zabovit oleaca, ?i tiii ! in ce strazi minunate am mai dat 1
Numai ca tare nepricepud mai sint aia care fac case in Lon-
dra ; ce-ar mai avea de lucru acolo un me^ter zidar bun fi
de nidejde, care ?i^t cunoajte meseria ! Sa vezi, multe le-au
facut otova, fara sa dn3. seama de ai care stau inauntru ;
dupa aia d'^ti spus ca unele stau sa se darime, a?a ca le-au
proptit in fafa ni$te stilpi pocid d tnari cat toate zilele.
Altele aveau dinainte ni§te barbad $i femei de piatra in pie-
lea goala. Parca dadusem in mintea copiilor, uitasem cu ce
treaba pornisem ?i tot cascam ochii. Se facuse de ora prin-
zului sau chiar mai bine, dupa cit arata soarele, care se
inalfase drept deasupra capetelor noastre ; eram plini de
praf d obosid d ^-bia daca inaintam din dnd in cind cite
un pas. Ei, d la urma am ajuns intr-o strada mai gro-
zava deck toate celelalte, care ducea la palatul reginei, d
acolo am zis eu ca am s ^ vad. §tii dricurile alea cu pom-
poane albe. Job ?
Job raspunse ca le jdc-
- Pai sa vezi ca la Londra le merge tare bine dricarilor !
Mai toate cucoanele din calejtile pe care le^m zarit luasera
cu chirie cite-un pompon din alea, care le flutura pe cap.
Vorbea lumea ca ar fi avut regina sindrofie d calejtile se
duceau intins spre casa ei, unele cu ni?te domni costumad
ca oamenii de la circ d altele pline virf cu doamne. Chiar
calejtile erau lucruri de mirare. Domnii nu incapusera tod
inauntru d se mai agapisera d spate ; aveau buchete de

9 — M ary Barton 129

mirosit §i be^c sa dea la o parte lumea care le-ar fi putut
strop! ciorapii de matase. Ma miram eu de cc nu inchiriaza
o trasura mai degraba decit sa se atime acolo ca golanii ;
dar eu, unul, zic ca voiau sa ramiie cu nevestede lor, ca Fat-
Frumos ?! Ileana Gjsinzeana. Vizitiii erau oamenl scunzi ?!
indesa^i, cu peruci, ca preotii de moda veche. Ei, $i no! nu
ne mai puteam mijca de cale^tile astea, macar ca ni se urise
ajtcptind. Cali erau prea gra^i ca sa umble lute ; nu suferi-
sera niciodata de foame, asta sc vedea dupa parul lor lu-
cios ; $i a! de la poli^ie ne impingcau inapoi cind incercam
sa treccm dinoolo. Vreo do! din ci s-au apucat sa dea in noi
cu bastoanele, 5! vizitiii rideau ; cifiva ofi{eri care se nitne-
riscra pe-aoolo ?i-au pus binoclurile la ochi ?i le-au pnut
a^a ca paiateJe de la circ. Un vardist m-a lovit. „Ce-ti veni ?“
i-am zis. „Vezi, ca sperii caii“, s-a rastit el la mine (ci a?tia
din Londra aproapc top vorbesc de parca ar avea pi me in
gura ?i nu^ in stare sa spuna « p i ca lumea) ; „d-aia sin-
tem noi aici, ca sa nu dafi buzna peste domnii ji cucoanele
care se due la maiestatea-sa“ . „Da peste noi de ce sa dap
buzna ? 1-am intrebat, cind ne ducem §i noi linijtip, ca oa-
menii, sa ne vedem de ni$te daraveri de care atirna viafa
noastra, ca mulp avem acasa in I.ancashire copilaji care se
prapadesc de foame ? Care crezi ca tree mai intii in ochii
domnului ; daraverile noastre, sau cele ale cucoanelor ?i dom-
nilor astora. mari de care te ingrijejti atita ?“ Dar parca as
fi vorbit la -pereti ; a ris de mine, $i atita tot.
John tacu. Job apepta un timp sa vada daca nu-i da sin-
gur drumul mai departe, apoi spuse ;
- Bine, omule, dar asta nu-i tot. Spune-nc §i noua cum a
fost cind ai ajuns la parlament.
far se lasa tacere. Apoi John raspunse :
- Daca nu (:i-e cu suparare, vecine, mai bine n-a? pomeni
nimic de asta. Sint lucruri pe care n-o sa le putom uita, 5!
nici ierta, nici eu, nici mulp alpi ; nu-mi vine sa povestesc
cum am fost infrinp, a§a cum v-a? aduce cine jtie ce veste
de la Londra. Qt oi trai are sa ma apese pe suflet cum ne-au
izgonit ; ?i am sa-i blestem pe aia care n-au vrut sa se in-
dure §i sa ne asculte ; dar nu mai vreau sa pomenesc nimic
de asta.

130
 §i aja, renunfind sa mai intrebe ceva, ramasera tacufi tinip
de citeva mitnute.
Batrinul Job i§i dadu' insa seama ca cineva txebuie sa vor-
beasca, altminteri degeaba se mai ostenisera sa risipeasca
amaraciunca lui John Barton. Dupa o vreme ii trecu prin
minte un gind care nu era nici prea deosebit de cele ce se
discutasera mai inainte, a?a indt sa i?te vreo suparare, dar
nid prea asemanator, ca sa mai toame gaz pe foe.
- 'J’b'am spUfS vreodata, o intreba pe Mary, ca am fost
ji eu la Londra ?
- Nu ! exclama ea mirata ?i il privi cu mai mult respect.
- Ei, cu toate astea am fost acolo, ?i Peg ’ a mea a fost
?i ea, de?i nu-$i mai aminte^te, biata fata ! Trebuie sa jtifi
ca un singur copil am avut, pe mama Margaretei, ji tare
mult o mai iubeam ! Intrno btma zi a venit (s^ a^ezat in
spatele meu ca sa n-o vad cum ro§e?te in timp ce-mi mingiia
obrajii ?i se alinta duipa obiceiul ei) §i mi-a spus ca ea ?i
cu Frank Jennings (un timplar de pe linga noi) ar fi foarte
fericifi daca s-ar casatori : nu m-a rabdat inima sa-i spun
nu, de§i gindul ca ramin fara ea aproape ma imbolnavea.
Dar alt copil n-aveam ?i nu i-am spus ce era in inima mea,
ca nu cumva sa-i amarasc sufletuil neviaovat. Ma tot intor-
ceam ?i eu cu gindul la vremea cind cram flacau ?i o iubeam
pe mama-sa - ca tare draga mi-era ! - $i cum ii mai lasa-
sem pe tata ?i pe mama ji ne duseseram amindoi in lume ;
acum sint tare mulfumit ca mi-am gura ?i n-am mai
necajit-o zioindu-i cum mi se mai rupea inima sa ma des-
part de ea, care-mi era draga ca ochii din cap.
- Dar, spuse Mary, ziceai ca tinarul p-era vecin.
- Da, eram vecLni ; ?i cu taica-sau fusesem inainte. Dar
in Manchester nu se prea gasea de lucru, ji unchiul lui
Frank ii trimesese voeba ce slujbe ?i ce simbrii erau la Lon­
dra, aja ca a trebuit sa piece acolo, ?i Margareta s-a dus
dupa el. §i azi mi se stringe inima and imi vin in minte
timpurile acelea. Ea era tare fericita, §i el la fel ; numai
tatal, saracuil, se dadea de ceasul mortii, fara ca ei sa aiba
habar. S-au casatorit, ji inainte sa piece au stat citeva zile

‘ Diminutiv de la Margareta.

9* 131
cu mine ; dc atunci mi-am spus adeseori ca in acele dteva
zilc M argaretci i s-a m uiat inim a in mai m ulte rin d u ri j i
ar fi fost poatc bucuroasa sa-mi vorbeasca ; dar d t despre
mine, gindcam ca e mai bine sa-mi pun friu la inim a
lacat la gura ; nidodata n-am lasat sa se vada ce se petre-
cca cu mine ;jtia m ce voia sa-mi spuna cind venea sa ma
s5 rute, sa ma de mina j i sa-mi arate ca ma iubejte, a?a
cum facea in copilarie. E i, dar pina la urma au plecat. § tii
alca doua scrisori, M argareto ?
- D a, sigur ca da, raspunse nepoata.
- Astea doua au fost singurelc pe care le-am p rim it de
la ea, biata fata. Zicea acolo ca e foarte fe rid ta 51, intr-ade-
vaar, cred ca era ; fa m ilia lu i Frank auzise ca baiatul ar avea
slujba buna. Una din scrisori, saracu^a, o incheiase cu „la
revedere, bunicule !“ §i dedesubt trasese o lin ie ; din asta
din altele am infeles ca era insarcinata ; n-am , nus ni-
mica, am adunat ceva bani, cu gindul ca de R usalii sa ma
invoiesc 51 sa ma due s-o vad pe ea ?i pe cel mic. D ar intr-o
zi, inainte de R usalii, numai ce vine Jennings cu o fafa de
inm orm intare §i-mi spune : „A m a fla t ca Frank al nostru
§i M argareta dum itale s-au im bolnavit am indoi de tifo s“ .
Deodata mi s-au m uiat picioarele, de parca dumnezeu mi-Tar
fi spus care o sa fie sfir§ itu l. Vodeti ca b atriou l Jennings
prim ise o scrisoare de la gazda unde stateau ; o setisoare
bine adusa din condei, intrebind daca ei n-ar avea cumva
prieteni care sa vie sa-i ingrijeasca. Fata s-a im bolnavit prim a,
fi Frank, care se purta cu ea a?a de duios cum numai ma-
ma-sa s-ar fi putut purta, a in g rijit-o pina a cazut 51 el la
pat ; fi ea, care aftepta sa nasca de la o zi la a lta ! E i,
ca sa scurtez povestea, chiar noaptea aceea am plecat cu
diligenfa impreuna cu m of Jennings. A fa am ajuns la Lon-
dra, M ary...
- D a fata dum itale cum sc simfea cind ai ajuns acolo ?
intreba M ary n e lin iftita .
- Ifi daduse duhul, saracufa de ca, fi Frank de aseme-
nca. Am infeles asta de cum am vazut fafa umflata de
piins a gazdei, care venise sa ne deschida. „Unde sint ?“
am intrebat; dar mie privkea ei imi spunea ca s-au prapadit;
Jennings pcsemne nu banuia nimic, ca atunci cind ne-a dus

132
in camera unde patul era asternut cu un cear^af alb, sub
care se vedeau lim pede doua tru p u ri ^opene, el a scos un
dpat ca de femeie. totusi, mai avea a lfi copii, pe cind
eu... Acolo zacea scumpa mea, singurul meu copii. Zacea
moarta, nu mai era nim eni in lume care sa ma iubeasca
?i pe mine ; nu, chiar nim eni. N u-m i amintesc bine ce-am
fa c u t; jtiu doar ca ^edeam foarte lin ijtit, dar inim a m i se
fringea in piept. Jennings nu putea indura de fe l sa stea
in odaie, a?a ca gazda 1-a dus jos ?i-am lost bucuros sa
ram in singur. C it am jezut acolo s-a intun eca t; intr-un tir-
ziu gazda a venit iara^i $i mi-a spus ; „H a i cu m ine“ . A?a
ca m-am rid ic a t ?i am ie jit la lum ina, dar a tre b u it sa ma
tin de parm aclic, a tit eram de sleit §i de am efit. M -a dus
intx-o odaie unde Jennings dormea bujtean, lu n g it pe o
canapea, cu o batista pe cap in loc de scufie. Gazda mi-a
spus ca a tita a plins, pina a adorm it. Pe masa statea ceaiul
gata p re g a tit; era o femeie cu suflet. M i-a spus din nou :
„H a i cu m ine" ?i m i-a pus mina pe bra^. Asa am dat ocol
mesei, ?i cind colo, lloga foe, vad un co? de rufe acoperit
cu un 5al. „D a la o parte asta“ , m i^ zis ea, ceea ce am ?i
fa c u t; §i acolo inauntru era un copila? m itite l de to t, care
dormea dus. M -a trecut un fio r p rin inim a ?i pentru prim a
oara in ziua aceea m-au p o d id it lacrim ile. „E -a l ei ?“ am
intrebat eu, d e ji jtia m c-a?a c. „D a, m i-a raspuns ea ; o mai
lasasera frig u rile ?i a nascut copilul ; apoi bietului flacau i
s-a facut din ce in ce mai rau si s-a dus, ia r ea n-a mai
zabovit imulte ceasuri dupa c l“ .
M ititic a 1 Parca ingerul ei pazitor se intorsese sa ma
m ingiie. O ri de cite o ri Jennings se apropia de copii mi-era
ciuda pe el. Socoteam ca e mai m ult os din osul meu decit
din al lu i, ?i m i-era teama sa nu -1 ceara el. D ar lu i nici
prin cap nu-i trecea ; avea destui copii §i, cum mi-am dat
seama mai tirz iu , se gindea to t tim pul cum sa faca sa-1
iau eu. E i, ?i-am ingropat-o pe M argareta ?i pe baxbatu-
sau intr-un c im itir mare, ticsit ?i singuratic d in Loodra.
Nu^m i venea sa-i las acolo ; im i ziceam ca atunci cind or
sa se scoale ia ra ji, la inceput sigur o r sa se simta stin-
gheri, a§a departe de Manchester ?i de to [i vechii lo r prie-
teni ; dar n-aveam incotro. §i pe urma, dumnezeu le pri-

133
veghcaza mormintxslc acolo ca 51 aici. Inm om iintarea a
costat o groaza de bani, fiindca Jennings 51 cu mine ^i-
ncam ca toatc sa se petreaca a?a cum se cuvine. A poi aveam
?i m indretea aia m ititica de dus acasa. N u ne ramasesera
prea m uip bani, dar vremea era frumoasa fi ne gindeam
sa luam diligen^a pina la Brummagen, j i de acolo s-o
pom im pe jos. In tr-o dim ineafa luminoasa de mai, cum ne
uitam inapoi de pe un deal, la vreo m ila, doua depaitare
am vazut pentru ultim a oara ILondra. In inghesuiala aceea
im i lasasem eu odorul meu scump dorm ind somnul de veci.
N-aveam incotro : faca^se voia dom nului ! S-a urcat la ce-
ru ri inaintea mea ; dar pina la urma, cu voia dom nului
?i eu to t acolo o sa ajung, macar ca ne desparte a tita amar
de vreme.
Dadusem de mincare m ititic ii pina sa nu pom im -s cum
diligenta se legana intr-una, a adorm it, dragu^a de ea.
D a r cind ne-am Oiprit pentru masa de prinz, s-a de?teptat
?i ea ?i s-o vezi cum s-a mai pus pe plins dupa mincarica.
A tunci am cerut piine cu lapte ?i mai in tii a luat-o Jennings
in bra^e ca sa-i dea ; dar ea a strins din buze §i a lasat
sa-i curga to t laptele pe la co lfu ri. „Scutur-o, Jennings, i-am
sipus eu, ca a§a faci sa se scurga apa p rin tr-o pdlnie prea
pHna ; ?i doar gura co pilului e ca gura pdlniei.“ E l a scutu-
rat-o, dar ea plingea ^i mai tare. „D a-o incoa“ , i-am spus,
zicindu-m i in sinea mea ca-i un b atrin neindem inatic. N u-
mai ca to t a?a de rau m i-a mers ?i mie. T o t scuturind
copilul, i-am b ^ a t in gura mai bine de-o jum atate de
litra , laptele venea to t mai m ult inapoi ?i ii uda scutecele
frumoase ?i uscate, in care il infa^ase gazda. E i, ?i tocmai
cind ne-am asezat §i noi sa mincam §i nu apucasem sa in-
ghidm decit vreo doua im bucaturi, iata ca in tra §i suru-
giul, un barbat chi,pe§, ?i flu tu ra in m ina o naframa. „Pleaca
d ilig e n t !“ zke unul ; „ 0 jum atate de coroana pentru
prinz !“ zice a ltu l. N o i socoteam ca e-al dracului de scump
sa platim doua p rinzuri, cind de-abia gustasem din ele ;
dar, pe sufletul meu, am dat o jum atate de coroana de
cap 51 pe deasupra un filin g pentru piinea $i laptele risip ite
pe scutecele copilului. Am inccrcat noi sa ne im potrivim ,
dar toata lumea spunca ca a§a e regula acolo ; fi ce era

134
sa facem noi, doi b ie fi mo?ncgi, im potriva le g ii ? E i, 51
bietul t:inc a pMns intr-una fara sa se mai opreasca n ici c it
sa-51 traga sufletul, de acolo 51 pina la Brummagen, unde
trebuia sa innoptam. M i se mpea inim a de el. Q nd am
incercat noi sa-d mai potolim cu vorba, ne-a prins cu
g u iifa de mineca ?i pe urma de mustata. Saracu^ul ! T ra-
gea la maica-sa, care 2acea rece in groapa... „V a i de mine,
am zis eu, o sa moara de foame daca scuipa §i cina cum
a scuipat prinzul. H ai sa cautam o femeie sa-i dea de
mincare ; doar a^a e rin d u it, fem eile sa aiba g rija de
sugaci.“ Am rugat-n pe slujnica de la ban sa vada de cea
mica, ?i ea s-a in v o it num aidecit ; am cinat bine §i de a tita
caldura ?i drum sub cerul libe r ne-a p a lit un somn strajnic.
Slujnica spunea ca, de nnar fi s ^ certe stapina, bucuroasa
ar lua co pilul sa doarma ou ea ; dar era atat de lin iftit
?i de voios, a?a cum ii statea in bra^e, ca ne-am g in d it ca
n-o sa fie cine §tie ce sa ram ina cu noi. Z ic : „Vezi,
Jennings, cum domolesc m uierile co piii ; intocm ai cum so-
coteam ?i eu“ . la r el se uita lung ; parea intotdeauna dus
pe ginduri, de?! niciodata nu 1-am auzit spunind vreo vorba
mai cu tile . Pina la urma, intreba :
- la ascuka, feti?o, n-ai o scufie de prisos ?
- Cucoana are totdeauna scufii pentru dom nii care nu
vor sa despacheteze, raspunse ea in graba.
- Da, feti?o, dar eu vreau una din scufiile dum itale.
P lodul pare sa te fi in d ra g it; ?i poate in intuneric o sa i se
para ca sint dumneata, daca p -o i purta scufia...
Slujnica chicoti §i se duse dupa scufie, ia r pe m ine m-a
p u fn it risu l cind 1-am vazut pe mo?ul asta b^b os zidndu-?i
ca ajunge sa-?i puna in cap o scufie muiereasca ca sa se-
mene a femeie. D ar el nici ca s-a sinchisit ?i pina s-a bagat
in pat am pnut eu copilul. De ce mai noapte am avut
parte ! G igilicea se pornise sa strige, dupa obiceiul ei, ia r
noi o vegheam cu schimbul. Q nd o vedeam cum cauta
b ijb iin d cu gurifa, m i se rupea inim a de ea, ?i cu toate
astea, de cum im i aduceam aminte ca noi doi, oameni
b^rSni, stam pe rin d cite o jumatate de noapte in capul
oaselor - unul cu scufie muiereasca pe caip - lalaind ?i le-
ganJnd un copil care nu se mai potolea de fel, zau daca

135
nu-mi venea sa z im b w c! Sprc dim lneata, biata fe tifa a
a tip it, istovita de plins ; dar chiar 51 in somn suspina de
to apuca raila, to t tru p uforul i se scutura, ca in vreo
citcva rin d u ri mai sa-mi vina s-o cainez ca nu-i la sinul
maica-si, odihnindu-se de veci. Jennings adormise ?i el, iar
cu m-am apucat sa fac socoteala banilor. Ne ramasese
destul de pufin - prinzul d in ajun inghitise o groaza. N u
jtia n i c it o sa ne ceara pentru noaptea aceea, pentru cina
?i pentru ce-aveam sa mai imbucam dim ineata. Totdeauna
am adorm it cind era vorba de socoteli, inca de cind eram
f l 5 cau ; a?a ca n-a trecut m ult ai fi putut taia lemne pe
mine ; m-am tre z it abia cind slujnica a batut in u^a sa ne
spuie ca daca n-avem nim ic im potriva, prim enejte ea co-
p ilu l pina se scoala cucoana. Nona, pacatele noastre, in
ajun nu ne daduse p rin m inte sa-1 schimbam, ?i acum dor-
mca a tit de bine, ia r noi ne bucuram de o asemenea iini^te,
in d t ne gindeam ca la ce bun s-o trezim ca sa fipe din
nou ? !
- E i ! (D a r ia uite la M ary ! De bine ce asculta, a adoi-
m it!) Cred ca v-a cam ajuns cu povestea mea, a§a ca inchei
num aidedt. Socoteala ne-a lasat le fte ri j i ne-am zis ca c
mai bine s-o luam spre casa pe jos ; dupa d t ni se spunea,
aveam doar vreo ?aizeci de m ile, fi ne-am g in d it sa nu ne mai
oiprim d ed t pentru merinde. A?a ca am plecat din Brumma-
gen (care e la fe l de pmsomorit ca f i Manchester, dar in
alte p rivin fe nu-i seamana nici pe departe) f i am um blat
toata ziua, ducind co pilul cind unul, d n d a ltu l. Slujnica il
hranise ca lumea inainte de plecare, ia r ziua era frumoasa ;
oam enii incepura sa vorbeasca pe infeles, f i ne mai invese-
lisem f i la gindul ca ne apropiem de casele noastre (defi
a mea, ftie dumnezeu c it era de pustie). N u ne-am o p rit
la ora prinzului, dar pe seara am m incat bine la un han
fi i-am d at f i p lo du lui nu cine ftie ce, fi afa cum ne-am
pricoput f i noi. Am lu a t fi o coaja de pime ca sa aiba ce
suge, c& afa ne invafase slujnica. In noaptea aia, nu ftiu
daca de oboseala o ri din ce alta p rid n a , dar tare ne-am
mai c h in u it; biata oopili|:a if i facuse somnul f i se pornise
pe un plins, de ia r a anceput sa ma sece la inim a. Da
Jennings, de coIo, zice :

136
 - N ^ r fi treb uit sa pornlm ie ri 35a, cocwfafi pe diligenfa,
ca b o icfii.
- Bre omule, daca nu ne duceam pe sus, am f i avut f i
mai m ult de um blat, f i eu, im ul, zic ca am indoi sintem s le ifi
de a tita meis.
O vreme s-a mai p o to lit. D ar el era d intre aia care se
g^esc sa uascoceasca pricina, tocm ai atunci cind nu mai e
nim ic de facut. N u trece m ult ?i tu je fte , ca f i cind fi-a r
drege glasul, ia r eu im i z ic : „Ia r ii da drum ul flacaul".
Spune :
- Sa am iertare, vecine, dar im i pare c-ar f i fost mai
bine pentru baiatul meu daca nu s-ar f i incurcat cu fata
dum itale.
E i I Asta chiar ca m-a rascolit f i m-a ars la inim a fi,
daca n-af fi avut copilul ei in brafe, il izbeam de nu se
vedea. Pina la urma, o-am mai putut rabda :
- De ce nu spui ca m ai bine nu facea dumnezeu pamin-
tu l ? I A tunci n-am mai fi fost n ici noi sa ne amarim.
D upa el, vorbele astea ale mele erau curata oelegiuire ;
dar eu, unul, socoteam ca fe lu l cum hulea im potriva celor
pe care dom nul ni le trimisese din voia lu i era fi mai ne-
legiuit. Gu toate astea, n-am v ru t sa-1 mai zgindaresc, ma-
car de dragul iprichindelului, ca era a l lu i fiu-sau, care s-a
dus, to t afa cum era al fetei mele.
D a r to t inceputul are fi-u n s firfit, afa ca pina la urma a
trecut fi noaptea aceea ; noi eram destul de ostenifi fi de
fo n torog ifi, fi dupa m ine, unul, p lo du lefu l se topea vazind
cu ochii f i ma seca la inim a sa-i ascult sdncetul is to v it;
mina dreapta m i-af fi dat-o, numai sa-1 mai aud o data
fip in d afa strafnic ca in ajun. Am fi pus noi ceva in gura
de dim incafa, f i to t afa f i el, bietul suflefel fara mama !
D a r nu se vedea n ici o circium a, afa ca pe la fase (numai
ca noua n i se parusc ca-i mai tirz iu ) ne-am o p rit la o ca-
sufa ; dinaintea u fii deschise deretica o femeie. Z ic : „Cuma-
tr&, putem sa ne odihnim oleaca ?“ „ In tra ti“ , zice ea, fi
fterge cu fo rfu l un scaun, care arata fi-a fa destul de lustru it.
E ra o odaie vesela fi cu ra ta ; f i noi eram bucurofi sa mai
stSm jos, macar ca nu credeam sa mai fiu vreodata in stare
sa in d o i genunchii. Indata i s-au o p rit ochii la copilaf ; 1-a

137
lu a t in bratie 51 n-a mai contenit d in sarutari. „Cuooaaa, zic,
noi avem niscai parale 51 daca ne-ai da de imbucat
pJati c in s tit; dac-ai spala j i schimba sarmanul plodut 51
i-a i da ceva mincarica, ca e apnroape Jihn it de foame, o sa
ma rog ipentru snfletul dum itale pin-oi m uri.“ Ea n-a zis
nim ica, dar m i-a dat fe tita inapoi ?i, c it ai zice pe§te, a
pus pe p iita o tigaie ?i piine, ?i brinza pe masa. Q nd s-a
inters spre noi, era ro jie ca para focului ?i stringea din
buze. E i b in e ! tare m ulpim ip am m ai fost de ce ne-a pus
dinainte ?i dumnezeu s-o binecuvinteze §i s-o rasplateasca
pentru bunatatea pe care a aratat-o in ziua aceea ; i-a. dat
sa manince bieted fe tife ?i se purta a tit de duios §i de blind
?i ii vorbea a tit de dragastos, de-ai fi zis ca-i biata maica-sa.
M ai sa crezi ca straina $i copilul se ouno?teau dinainte, poate
d in ceruri, de unde se spune ca vin sufletele oam enilor;
fe tita i se u ita a§a de dragala? in ochi §i scotea un gungurit
ca de porum bel. A p oi a dezbracait-o cu bagare de seama
(saracuta ! era ?i tim pu l) 51 a spalat-o d in cap pina-n
pioioare, §i toate pelincile de pe ea cite le murdarise ; ia r
bruma de lucrufoare pe care i le pregatise maica-sa la Lon-
dra, le-a pus deoparte; dupa ce a infa^urat fe tita goluta in
?ortul ei, a soos d in sin o cheie legata cu un §iret negru ?i
a descuiat un sertar de la serin. M i-era ru jin e s-o iscodesc,
dar fara sa vreau am vazut inauntru n ijte hmnute de copil,
presarate toate ou levantica, ?i linga ele o b idutca m ititica
?i un titire z spart. Am inceput sa oitesc mai lim pede in
inim a fem eii. A scos doua-trei lucrujoare, a incuiat sertarul
?i a p rim en it mai departe fe tita . Tocm ai atunci coboara §i
barbatul ei, un cogeamite vlajgan, care arata somnoros, de?i
se facuse tirz iu ; dar u^or ip puteai da seama ca auzise to t
ce se vorbise jos ; doar ca era om posac. N o i ispraviseram
de m incat, §i Jennings se uita tin ta la femeie, pe cind ea
adormea copilul legMindu-1 intr-un fe l anume. In tr-n n tir ­
ziu, zise :
- Acum am invatat cum trebuie sa fac : ii dai de doua
o ri brinci §i-l scuturi o data - doua b rin ciu ri ti-o scutura-
tura. Acum pot sa-1 adorm ?i eu.
O m ul daduse d in cap destul de incruntat spre noi ?i sc
indreptase spre u?a; statea acolo cu m iin ile in buzunare

138
fluicrind catind in dopartare. In cele din urma se intoarse
?i se rasti cu asprinie :
- la asculta, cuooana, n-am dreptul sa pun ?i eu ceva in
gura. azi-diminea(:a ?...
Atunci ea a sarutat prelung 51 dulcc fe tlfa 51, p rivin d drept
in ochii mei sa vada daca o in^oleg, mi-a dat-o fara nici
o vorba. N u-m i venea lesne sa ma urnesc din loc, dar am
vazut ca era mai bine sa plecam. A ja ca, dindu-i un ghiont
zdravan lu i Jennings (fiindca adormise) $i zornaind banii in
punga, sa nu creada ca sintem chiar le fte ri, am in tre b a t:
„Ce e de plata, cucoana ?“ Ea se u ita la barbatu-sau, care
intre tim p nici nu cricnise, dar trasese cu urechea c it putuse ;
?i cind vazu ca el nu vrea sa vorbeasca, spuse oodindu-se
$i parca n e jtiin d cum s-o intoarca de frica lu i :
- $ase pence v i s-ar parea m ult ?
E ra deosebire, nu gluma, in tre soooteala ei §i aceea de
la ban, caci ne indopasom strajn ic inainte sa coboare omul.
A$a ca am zis :
- D ar piinea ?i laptele copilului c it fac, cucoana ? (Im i
trecuse p rin cap sa mai z ic : „?i toata osteneala ce p '^ i
dat-o cu e l“ , dar inim a mea se im potrivea la una ca asta,
prea se vedea in ochii ei ca le facuse pe toate din dra-
goste.) Im i raspunse in pripa, p rivin d cu coada ochiului
spatele barbatului sau, care parca numai urechi :
- V ai de mine, chiar de doua o ri pe-atita sa fi mincat, §i
n-am putea lua nim ic pentru oopila?. Dom nul sa-1 aiba in
paza lu i. A tunci el s-a u ita t la ea ; dar cu ce cautatura
incruntata ! Ea a inteles ce voia sa spuna, a pa§it usor spre
el 51 i-a pus mina ipe brat. E l a d a t sa se descotoroseasca
de ea smucind cotul, dar ea i-a § o p tit:
- De sufletul m icului nostru Johnnie, Richard.
E l nu s-a mai mi?cat, nici n-a mai vo rb it. Dupa ce 1-a
p riv it lung, femeia s-a intors, inghitind in sec. Q nd s-a apro-
p ia t de noi sa-i pla tim , a sarutat in trecere co p ila ju l ador-
m it. Ca sa-1 linittesc <pe ursuzul de barbatu-sau ?i sa-l impie-
dic s-o dojeneasca, am strecurat sub piine inca ^ase p e n c e ;

139
pe urma am pornit-o ia ra ji la drum . U ltim a oara cind am
vazut-o, femeia i j i stergea in c e tijo r ochii cu colpd jo rtu lu i,
in tim p ce-i pregatea barbatului de-ale m incarii. D a r nici
in cer n-am s-o u it.
Tacu, gindindu-se la acea dim ineafa indepartata de mai,
cind i?i purtase nepotica a tita amar de drum la umbra gar-
d u rilo r v ii pe sub sicom orii in flo ri{i.
- N u mai e nim ic de povestit, fcti^o, ii spuse el M argare-
tei cind aceasta il ruga sa continue. Chiar in noaptea aceea
am ajuns la Manchester ?i m ^m dum erit ca Jennings s-ar
bucura sa iau fe tifa la mine, aja ca am pornit-o indata cu
ca acasa, ?i a fost intotdeauna o binecuvintare pentru mine.
Citeva minute ramasera cu to ^ii tacu^i, gindindu-se fie-
care la ale lu i. A poi, p riv irile lo r se indreptara pare a toate
odata spre M ary. Ajezata pe scaunajul ei, cu capul s p rijin it
pe genunchii lu i taica-sau, dormea dusa, ca un copil, ia r
rasuflarca ei (la fe l de lin i^ tita ca a unui prune) aducea cu
filfiitu l din a rip i al unei pasarele oe se furi^eaza in cuibul
de frunze. Buzele intredeschise j i ro ^ii ca cireaja contrastau
in chip incintator cu fafa alba, care se im bujora la cea mai
u?oara tulburare. Genele negre aruncau umbre pe obrazul
dclicat, pc care cosi^ele a u rii ce i se strinsesera ca o pernifa
sub cap il umbreau si mai tare. In d u io ja t ?i m indru. Barton
ii desfaou unul d in c irlio n p i stralu citori, de parca ar f i v ru t
sa arate d t de lung si matasos era. Gestul lu i u?or o trezi
fi, afa cum se in tim p la in noua cazuri din zece in tr-o ase-
mcnca im prejurare, exolama, deschizind ochii m ari :
- N u dorm ! Am fost treaza to t tim pul !
N ic i macar Barton nu se putu im piedica sa zimbeasca,
ia r Job Legh f i M argareta izbuenira de-a binelea in ris.
- Lasa, fe tifo , spuse Job, nu-Ji fie rufine c-ai tras un pui
de somn in tim p ce un mofneag ca mine povestea din alte
tim pu ri. Aveai f i de ce sa adorm i. Acum incearca, daca
p ofi, sa j i i ochii deschifi c it ii dtesc ta ta lu i tau o poezioara
pc care a scris-o un (esator de-al nostru. Rar gasefti om
care sa depene afa bine stihurile.

140
 A poi, 151 p o triv i ochelarii pe nas, rid ica barbia, puse picior
peste p icio r ?i, tu jin d ca sa-?i dreaga vocea, c iti cu glas tare
o poezic a lu i Bam ford *, pe care o gasi-se cine ?tie unde :
I-ajuta pe sarmani, ce-n zori, 0, tata,
Prin ger din negre ulife rasar,
Ajut-o pe fecioara intristata
Ce-umila iji indura-al ei amar ;
Ajuta mieluseaua izgonita
Ce tremura de frig invinepta ;
Privirea-i obosita-n jos se pleaca,
lar vintul ran cosifa-i neagra joaca ;
Vai I dcspuiat c sinu-i alb de fata
$i inghefat sub neaua inghe):at5 ;
I-e gheata rupta, talpa-i amorpta,
Ajuta mielu$eaua oropsita !
I-ajuta pe sarmani I

I-ajuta pe sarmani ! Un prune scincea

Linga portifa ceea unde, iata 1 -
'J'inindu-1 strins, sa-1 incalzeasca - sta
O palida femeie pitulata.
Ve?minte n-are, rupta-i e scufia ;
Un jal sarman copilul i -1 cuprinde ;
A§a infrunta ea in zori urgia

§i gerul care-n inima-i patrunde.

§i cum statea aja-n ungher pitita,
Un om cu-o piine vede, hamesita ;
Povara scumpa trece inainte,
Ea plinge ; — ajut-o, biata, doamne sfinte I
I-ajuta pe sarmani !

I-ajuta pe sarmani I Un biet flacau -

Te uita 1 c desculf ji singereaza -
Tot ratacejte cu privirea-n hau
$i-nfometat se-oprejte, cerceteaza

' Samuel Bamford (17 8 8 -18 7 2 ), poet englez iejit din rindurilc
dasei muncitoare ; {esator de meserie, a activat in cadrul mijearii
cattiste.

141
 Cu ochii trijti vitrlne-mbelsugate,
Tinjind dupa un prinz indestulat ;
Caci pentru cel flamind orice bucate,
Vai ! smt asemeni unui prinz bogat.
Din piinea muceda el face praznic
$1-0 sfijie cu dinfli hamesit.
Ce-i pasa lui de vintul cel naprasnic ?
Ajuta -1 pe copilul oropsit !
I-ajuta pe sarmani 1

I-ajuta pe sarmani 1 Incovoiat

De anii-i multi, un biet batrin se-arata,
Cu palaria pleo§tita, indoliat,
$i haina-i cenujie roasa toata.
Iji ride vintul de-al lui par carunt,
lar pieptu-i, gol sta-n pala cca de vint.
De picuri fruntea-ji jterge ti privejte
In urma lui cu ochi ingindurat,
Caci, cine jtie, poate tot gasette
Vre un amic ce-altdat’ a ospatat.
Vai ! Morti sint unii ; altii^u dat uitarii
Pe cei sarmani. E prada disperarii 1
I-ajuta pe sarmani 1

I-ajuta pe sarmanii cate sus

Prin munti, sau jos prin valea cea pustie
S-au aciuit. E trista de nespus
Povestea lor, dar cine vrea sa jtie
Ce lipsuri ti ce chinuri ii sfi§ie ?
Pc tofi ii afla truda-n zori sculati,
$1 istovesc din zori ?i pina-n seara,
Trudind libniti. Omatu le-mpresoar3
Coliba inghefata ; cresc troiene ;
Futtuna nopfii peste smircuri geme ;
Pieri-vor astfel singuri ji-mpilati ?
$i foamea vor rabda neajutorati ?

- Am in ! rosti Barton, pe un ton grav §i tris t. M ary, fe tifa ,

crezi ca-mi po(i copia rin d u rile astea ? - adica numai daca
Job n-are nim ic im potriva.

142
 - D a de unde ! D upa mine, unul, cu d t sint mai m ulfi
cei care le citesc le asculta, cu a tit mai bine !
M ary lua h irtia , ia r a doua zi, pe partea alba a unci
„valentine“ ' cu chenar din inim ioare $i sage^i, ipe care ba-
nuise o data ca i-a r f i trim is ^ Jem W ilson, copie frumoasa
poezie a lu i Bam ford.

CAPITOLUL X

Mi s-a-mpietrit §i sufletu-mi blajin

De-atita rau cc leacul nu i -1 afla.
Elliott
Fii straja fecioriei ei,
Sa n-aiba a mea soarta ;
Mai bine, vai ! de mii de ori
Sa zaca-n groapa moarta.

Izgonila

Deznadejdea se lasa ca un nor greu ; din cind in cind,

lin ijte a increm enita a suferinfelor era sfi§iata de v in tu rile
involburate care prevesteau s firjitu l acestor semne intune-
cate. In vrem uri de crincene incexcari, oite-o vorba din ba-
trin i, rod a l intelepciunii strabunilor no?tri, ne aduce adesea
alinare ; dar acum, „ce e val ca va lu l trece“ , sau : „dupa
furtuna vine ?i vrome buna“ , ?i a?a m ai departe, pareau
doar vorbe goale ?i fara de inteles, a tit de istovitoare fusese
apasarea nesfir^ka a acelor vrem uri cum plke. Saracimea
ajungea to t mai m u lt la sapa de domn, ?i daca in acele zile
au ipierit a tit de p utin i oameni (fata de c ifi s-ar fi putut sa
piara), e semn ca m ulte poate indura om ul pina sa-1 infringa
moartea. Sa nu uitam insa ca oam enii nu sim t decit lipsa
celor ce muncesc laolalta cu ei ; b a trin ii, nevolnicii, copiii,
cind se due, lumea abia daca ii baga in seama ; §i to tu ji,
in muke in im i moartea lo r lasa un gol ce nu se va im p lin i
nici dupa ani indelungati. Sa nu uitam , de asemenea, ca*
* Misiva, adeseori anonima, pe care indragostipi o trimit in ziua
de sfintul Valentin.

143
daca trebuiesc m ulte necazuri pentru a face sa piara un om
in putere fo lo sito r ce lo rla lti, apoi nu to t a tita ii trebuie
ca sa ajunga o faptura vejteda, nepasatoare, §i slaba la
boala, care se va tir i p rin viafa cu sufletul im povarat 51
tru p u l chkiuit.
In a n il trecufi oam enii socoteau ca sarada era greu de
indurat 51 ca jugul ei era apasator ; dar anul acesta ajun-
sesera 51 m ai ran. Ceea ce patim isera atunci parea o m in-
giiere, pe linga ce aveau de p a tim it acum.
Bineinteles, Barton i j i avu 51 el partea lu i de suferinfa
trupeasca. Pina sa nu piece la Londra - unde zadarnic ba-
tuse calea - lucrase cu orar redus. D ar, in nadejdea ca
parlam entul avea sa se amestoce, ?i lucru rile se vo r indrepta,
paxasise fa brka ; acum, d nd ar fi tT u t sa se angajeze din
nou, a fla ca in ficce saptamina sint concediati a lfi lucratori,
ia r d in spusele ce lo rla lp pricepu ca delegapi c a rtijti ,-i frun-
ta?ii sindicatelor nu prea aveau sor^i sa gaseasca de lucru.
T o tu ji, in ceea ce il privea, incerca sa iin a capul sus. §tia
ca duce la foame ; cad era inva ta t de mic sa rabde, d n d o
vedea pe maica-sa cum i?i pune deoparte codrul de piine
ca sa-1 im parta co piilo r, ?i d nd el, care era cel mai mare
d in tre to(;i, minfea zidn d c^ nu-i e foame ?i nu mai poate
in g h ifi nici o imbucatura, numai ca sa urmeze pilda maica-si
§i sa domoleasca fipetele asurzitoare ale fra d o rilo r. C it des-
pre M ary, avea asigurate doua mese pe zi la domni§oara
Simmonds ; de?i, in treacat fie zis, patroana, care nu sca-
pase nici ea de criza, taiase ceaiul ucenicelor, §i le dadea
p ild a de cumpatare, am inindu-fi masa pina ce ispraveau
lu crul de seara, o ric it de tirz iu ar f i fost.
D ar chiria ! I i costa o jiim atate de coroana pe saptamina
- aproape to t d |tig u l fetei - ?i s-ar fi putut descurca ?i cu
o locuinta mai modesta. (Venise acum ?i vremea sa se
bucure ca cei raposad scapasera la tim p de raul ce avea
sa se abata asupra-le.) Plugarul e de obicei strins legat de
local lu i, dar la ora§eni aceasta legatura o intilne§ti m ult
mai rar, ba aproape ca ea n id nu mai exista. D ar mai sint
d exoepdi. ia r Barton era una dintre acestea. Se mutase in
casa asta de cum se mai indreptasera vrem urile, dupa ultim a
crizS, cind m icul Tom cazuse la pat ?i se prapadise. Socotea

144
 pe atunci ca are sa-i tnai schimbe gindurile sarmanei lu i
so fii ji, in nadejdea ca acest lucru are s-o trezea-sca din non
la viafa, i?i daduse mai m ulta osteneala cu amanuntele mu-
ta rii decit in alte im prejurari. A ja se face ca, acum, fiece
cui pe care i l batuse in perete de dragul ei i se parea cu-
noscut. D ear unul fusese scos : era cel in care Esther 151
agafa palaria pe care, in m inia lu i, ce nu cunojtea iertare,
il smulsese d in zid dupa moartea nevestei §i il aruncase
in strada. l i venea nespus de greu sa se mute din casa pe
care parea s-o fi s fin fit prezenta fem eii lu i, in zilele fericite
de odinioara. D ar el judeca dupa legea lu i, de§i uneori
aceasta lege era rea fi neinduratoare ; hotari sa dea de veste
incasatorului care stringea chiria, apoi sa-fi caute o locuinta
mai ie ftin a fi sa-i spuna fetei ca trebuie sa se mute. Biata
M ary ! §i ea indragise casa. E ra ca fi cum ai fi smuls-o din
p ro priul ei camin, caci avea sa treaca m ult pina sa poata
prinde radacini in a lta parte.
Fura insa cru fa ti de aceasta inoercare. Chiar in lunea in
care Barton hotarise sa dea de ftire ca se muta, incasatorul
le scazu de la sine ch iria cu tre i pence pe saptamina ; aceasta
facu ca Barton sa cada la invoiala f i se infelesera sa mai
ram ina o vreme.
D ar, cu incetul, casa fu despuiata de toate podoabele ei
marunte. Unele se sparsesera ; fi cei c ifiv a penny c it i-a r fi
costat repara^ia erau m ult m ai treb uin ciofi pentru mincare.
N u trecu m ult, fi M ary incepu sa se desparta f i de alte
lu cruri de 'pwrisos, amanetindu-ile. Tava cea frumoasa fi cutia
de ceai, pe care le pastrase cu g rija a tita vireme, le vindu
ca sa aiba de piine pentru taica-sau. E l ou-i ceruse nim ic
f i nici nu se plingea, dar M ary deslufise semnele foamei
pe chipul lu i supt f i ra va fit. A poi se dusera f i paturile,
caci era vara f i se puteau lip s i de ele ; ia r vinzarea lo r le
aduse a titia bani, in d t fata if i zise ca avea sa le ajunga
pina vo r veni tim pu ri mai bune. D a r curind se to pira to fi ;
fi fata cerceta din ochi odaia, cautind ce ar mai putea
scoate din bruma de lucruri ramase. Barton in schimb parea
ca nu vede nim ic. Fie ca postea, fie ca se infrupta dintr-un
ospaf neobifnuit, alca tu it din piine f i brinza (dupa ce vin-
deau ceva), el privea la fel de posom orit f i nepasator, incit

10 145
M ary simtca ca o cuprinde deznadejdea. N u o data ar fi
v ru t sa-1 trim ita dupa un a jutor de la Casa saracilor 51 se
to t m ira cum se face ca sindicatul nu-i da nim ic. O data,
pe d n d statea aplecat la gura sobei dupa o zi de post, m ur-
dar, nebarbierit slab, M ary i l intreba de ce nu cere aju­
to r la primarde ; ia r el se intoarse posom orit minios ^i-i
spuse : „N u de bani am eu nevoie, fe tifo ! Duca-se dracului
m ila, banii lo r ! D e lucru am nevoie, asta e dreptul
meu. D e lucru vreau.“
In sinea lu i i?i spunea ca le va indura pe toate. §i
intr-adevar, le indura, dar nu cu bUndefe ; prea i-a i fi cerut
m ult. Caci blindefea nu poate fi trezita la viafa decit de
bunatate. §i nu erau m u lti cei care se aratasera buni cu el.
Totu?i, in m ijlo cu l a tito r greutati, cu o hotarire de neclintit.
Barton se im p o triv i sa primeasca vreun a jutor din partea
sindicatului. Caci aoesta n-avea prea m ult de unde U, dar
cum cei de acolo erau oameni practici, socoteau mai n im erit
sa ajutc un membru fo lo sito r ?i de nadejde decit pe al^ii
m ai putin h o ta rifi, chiar daca acejtia aveau fam ilie grea.
D ar John Barton nu judeca la fe l. D upa el, nevoia era cea
care hotara.
„D a ti-i lu i Tom Darbyshire, spunea el. A re mai m ult
drept la ajutor ca mine, caci duce mai mare lipsa, cu cei
§a,pte copii ai lu i.“
D e ji era m olatic $i posac de fe lu l lu i, Tom D arbyshire
nu se dadea niciodata inapoi sa-1 birfeasca pe John Barton,
pe care i l ura. O $tia ?i el ; dar asemenea lucruri nu puteau
avea vreo in riu rire asupra-i.
M ary pleca devreme la lucru ; d ar fetele nu-i mai auzeau
risu l zglobiu, ca altadata. In tim p ce impungea d in ac, gin-
d u l ei fatacea la nenorocirile care se abatusera asupra lo r,
p apoi se opreau la inch ip u irile v iito ru lu i, zabovind mai
m ult asupra tra iu lu i cel bun, a s tra lu c irii ?i de^ertaciunilor
care o a^teptau decit la om ul iu b it, cu care avea sa le im -
parta^easca. D ar parca to t nu o lasa nepasatoare gjndul ca
cel caruia ii cazuse cu tronc era de neam m ai mare ca ea ;
j i se bucura in taina la gindul ca acela pe care a tita lume
il ridica in slavi ii spusese in nenumarate rin d u ri ca ar da
o ric it pentru un zim bet dulce de-al ei. Dragostea pe care

146
M ary o nutrea pentru el era ca un baloxi de sapun um flat
din ingim fare ; txrtaiji, iparea aievea 5! nespus de straluci-
toaire. In vremea aceasta, Sally Leadbitter deslujise, cu iscu-
sintja ei, cum stateau lu cru rile ; descoperi ca M ary incepuse
sa puna mare pre{; pe ban, care e ,dzvorul v ie tii“ ; m nlte
fete fusesera o rb ite m om ite de aur, chiar fara dragostea
injelatoare pe care i^ i inchipuia M ary ca o nutre^te. §i a§a,
duipa oe ii spuse lu i H arry Carson in ce lip su ri se zbatea
fata, il indemna sa treaca m ai iute la fapte. D ar Carson
sim^ea, parca, ceva care ii spunea ca ar putea-o rani pe M ary
in m indria ei, lucru de care se temea, §i nu cutc2a sa-i dea
a infelege ca ar cunoa^te d t de d t m izeria in care se zba-
teau a tifia . Simifea ca deocamdata trebuia sa se mulpjmeasca
cu in tiln irile pe fu rij, cu plim barile in serile de vara ?i cu
placerea de a-i jo p ti la ureche cuvinte dulci §i dragastoase,
pe care ea le asculta ro jin d §i zim bind, ceea ce o faoea ?i
mai frumoasa. N u ! Avea sa fie prevazator, ca sa n o piarda ;
caci iotr-un fe l sau a ltu l M ary trebuia sa-i aparfina. Era
sigur ca in oele din urma farm ecul lu i i?i va spune cuvin-
tu l ; pentru ca se jtia fm m os ?i se credea fermecator.
Daca ar fi a fla t cele ce se petreceau la ea acasa, n-ar mai
fi fost a tit de sigur ca in riu rire a lu i cresdnda asupra fetei
era pricina care o facea sa in tirz ie cu el din ce in ce mai
des, in aerul inm iresm at al v e rii. A devarul e ca deseori,
cind se intoroea acasa, nu-1 gasea pe taica^sau, ia r locuinfa
lo r on m ai era vesela, ca pe vremea d nd nu le lipseau
nidodata banii de sapun, de p e ril, de chinoros §i de huma.
Era m urdara, f i tihna nu mai gaseai in ea ; cad, bineinfeles,
lipsea .pina f i prietenul cel m ut al caiminului, focul. Ia r M ar-
gareta era f i ea mereu dusa sa cinte in vreuna d in casele
acelea aratoase. §i A lice ! V ai, oe n-ar f i d a t M ary ca A lice
sa n u -fi fi parasit nidodata bedul ca sa se duca sa stea cu
cumnata-sa la Anooats ! Cad, de data asta, se simfea foarte
vinovata ; i f i to t aminase v iz ita pe la vaduva lu i George
W ilson, ca nu cumva sa se intilneasca ou Jem, o ri sa-i dea
vreo pricina sa-fi inchipuie ca ar f i fm ut sa fie la fe l de
apropiafi ca odinioara ; ia r acum se sim^iea a tit de rufinata
ca aminase in tro n a , in d t nu credea ca are sa sc mai duca
vreodata s-o vada.

10* 147
 Cind il gasea pe taica-sau acasa, totuna era ; ba mai
rau. A bia de scotea o vorba ; niciodata nu fusese a§a tacut ;
$i adeseori oind deschidea in cele din urma gura, rostea
cuvinte aspre minioase, cum nu mai facuse niciodata. $i
ea era pornita, a?a ca raspunsurile pe care i le dadca nu
erau prea blajine ; o data, prada m iniei, o ?i batuse. Daca
Sally Leadbitbdr sau dom nul Carson ar fi fost pe acolo in
clipa aceea, M ary n-ar fi pregetat sa-ji paraseasca pentru
totdeauna cam inul. T atal ei iejise iminios din casa, ia r ea
ramasese singura, gindindu-se cu obida la vrem urile de o di-
n io a ra ; era suparata ca se pripise §i credea ca taica-sau
nu o iubejtc. Acum sc caznea sa-?i adune laolalta gindurile
ei dureroase. Cine se sinchisea de ca ? Poate dom nul Car-
son, dar in necazul ei gindul acesta nu parea sa-i aduca
n ici o alinarc. Mama era m oarta ! Ia r tatal se supara a tit
de des in ultim a vreme ?i se purtase cu a tita b ru ti litate !
(Caci palma fusese prea grea, o usturasc ?i ii inrojise pielca
alba §i catifelata.) A poi gindurile i se schimbara ?i i?! am inti
cu parere de rau cum il intaritase cu privirea ?i cu vorba ;
cite nu indurase taica-sau ! §i ce parinte bun j i dragastos
fusese pina in aceste zile de grele incercari ! Rind pe rin d ,
am intirea m aruntelor dovezi ale dragostei lu i parintesti i se
gramadeau in m inte, j i incepu sa se intrebe cum de se putusc
purta cu el in fe lu l acesta.
A poi Barton se intoarse acasa ; daca nu i-a r fi fost rujine,
M ary i-a r fi m arturisit d t de rau ii parea. D ar e fo rtu l pc
care il facea ca sa-?i astimpere tulburarea o silea sa para
im bufnata ; ?i o vreme, taica-sau nu 5tiu cum sa deschida
vorba. In cele din urma, i?i calca pe inim a f i zisc :
- M ary, nu ma sfiesc sa-fi spun ca-mi pare rau ca te-am
batut. Tu m-ai cam a fifa t fi nici cu nu mai sint omul de
altadata. D ar, oricum , am facut rau f i am sa caut sa nu
mai rid ic niciodata mina asupra ta.
Desfacu braycle, ia r ea, cu ochii scaldafi in lacrim i, ii
spuse d t de m ult se caiefte pentru grefeala ei. D in ziua
aceea, n-a mai batut-o niciodata.
§i to tu fi, se arata adeseori suparat. D ar parea to t era mai
bine sa fie afa decit sa nu sooata o vorba. Q nd i se abatca
lu i sa taca, se afeza linga soba (dupa obied), fum ind sau

148
 mestecind opiu. V ai ! cita sila ii era fcte i de accasta du-
hoare ! la r in amurg, tocmai d nd ziua se ingina cu noaptea
scurta de vara, privca cu groaza spre fereastra, cad acum
ta ta l tinea dinadins ca perdeaua sa stea ridicata ; adeseori
vedea lu cruri care o faceau sa viseze u rit noaptea. C hipurile
galbejite ale unor necunoscuti, cu ochi negri stralucitori, isco-
deau intunericul incaperii, parind ca vor sa se incredinfeze
daca tatal ei este acasa sau nu. O ri cite o m ina se strecura
prin u ja cu b ta f cu to t (cad trup ul nu se vedea) ^i-i facea
semn, chemindu -1 afara. Barton iejea mtotdeauna. In citcva
rin d u ri, dupa ce se culcase M ary, auzi in camera de jos gla-
suri barbatesti, care vorbeau aprins, dar pe jop tite .
Erau cu to fli membri ai sindicatelor, oameni care pier-
dusera nadejdea ?! se aratau gata la orioc ; §i daca se ara-
tau cu-adevarat gata, p ridn a erau lipsurile.
In tr o seara, cind vrem urile care se inrautafeau abia ince-
pusera sa-i apese sufletul, John Barton o trezi pc M ary din
visare, intrebind-o daca fusese pe la Jane W ilson. D in vor-
bele lu i, fa ta pricepu ca taica-sau trecuse o data pe acolo,
dar ca atunci nu-i pomenise nim ic. D e data aceasta, insa,
ii spuse posom orit sa sc duca neaparat a doua zi ?i pe
deasupra o mai ?i ocari ca nu se invrednidse s-o faca pina
acuma. Cuvintele ta ta lu i ii d ^ u ra im boldul acela neinsem-
nat, de care avea nevoie ca sa se poata hotari ; $i a?a, soco-
tin d d nd nu era Jem acasa, ca nu cumva sa se intilneasca
cu el, pleca a doua zi dupa amiaza la Ancoats.
Fu izbita de ceva nou in infa tija re a casei pe care o cu-
nojtea a tit de bine ; u?a era inchisa, in loc sa stea data de
perete, a?a cum fusese intotdeauna obiceiul pe vrem uri. F lo-
rile din fereastra, de care George W ilson era a tit de m in-
dru ?i pe care le ingrijea cu o dragoste nespusa, parcau ve?-
tede §i pleoj-tite. Trecuse vreme de d nd nu Ic mai udase
nim eni, iar acum vaduva se dojenea cu asprime pentru ne-
pasarea ei, §i de a tita zel le udase prea m ult. Cind M ary
deschise u§a, n-o mai vazu pe A lice foindu-se de colo-colo,
cum ii era obiceiul. Batrina statea acum llnga foe ?i im -
pletea. Inauntru parea sa fie cald, desi focul ardea palid
sub razele luminoase ale soarclui de dupa amiaza. Doamna
W ilson rinduia fa rfu riile $i tadm urile de la prinz $i sporo-

149,
vaia intr-una cu un glas plingarcf ?i ascufit ; la inceput M ary
■nu deslu^i nici un cuvint. Pricepu ansa de indata ca lipsa ei
fusese bagata in seama $i ca vorbisera despre ea ; pe fafa
indurerata a doamnei W ilson c iti stinjeneala i?i d ^ u
seama ca trcbuie sa se ajtepte la o mustrare.
- Doamne, M ary, tu e^ti ? incepu ea. E i, cine ar fi visat
vreodata sa te mai vada ? ! Credeam ca ne-ai u ita t de-a
binelea ; Jem se intreaba intr-una daca te-ar mai recunoajte
pe stradL
Sa nu uitam d t de crunt fusese inceroata biata Jane ; iar
necazurile ,prin care trecuse nu lasasera alte urme decit cS.
o acrisera ?i mai $i. Tinea sa-i araite fetei d t de jig n ita se
simtea, ^i ca sa-?i intareasca cuvintele puse in gura lu i Jem
citeva d in vorbele ei intepatoare.
M ary se sim^ea vinovata $i nu ?tia ce sa r^pundS tim p
de un m inut, nu scoase o vorba ; parea tare ru jin a ta ; apoi
se intoarse sa-i vorbeasca m atu?ii A lice, care o prim ise cu
a tita uim ire $i bucurie, in d t scapase pe jos ghemul de Una
?i acum se trudea sa-1 faca la loc pina n-apuca pisoiul sa-1
incurce de-a binelea.
- Trebuie sa-i vorbe^ti m ai tare, daca vre i sa te auda ;
de vreo citeva saptam ini a surzit de-a binelea. Am u ita t ca
n-ai mai vazut-o de m ult ; a ltfe l fi-a? f i spus eu sLngura.
- D a, draga mea, de la o vreme am ajuns tare fudula
de urcchi, facu A lice, in te le ^ d cu ip rivirile ei agere despre
ce era vorba. M i se pare m ie ca asta c inceputul s firjitu lu i.
- N u mai vo rb i a?a, ppa cumnata ei. M i-ajunge de cite
s firjitu ri ?i m or^i am avut parte, sa nu m ai prevestim ?i
altele.
l? i acoperi fapa cu $orful ?i, lasindu-se in scaun, incepu
sa pliinga.
- Ce m ai so^ era, rosti ea cu glas m ai p o to lit, rid idn du -? i
spwre M ary ip riv irile inlacrim ate. N im eni nu .poate 5ti ce am
pierdut, ca nim eni nu ?tie ca mine d t prepiia.
M ila cu care M ary o asculta o m ai muie, ?i femeia ii
dadu inainte, descarcindu-^i inim a im povarata.
- E i, doamne, doam ne! N im eni nu ?tie ce am pierdut.
Cind mi s ^u dus biepi baiefi, mi s-a parut ca atotputernicul
m-a zdrobit de-a binelea, dar c& l-a? putea picrde pe George

150
nu m-am g in d it n ic io d a ta ; nu m-am g in d it ca a? putea in-
dura txaiul fa ra el. to tu ji, eu sint a id , ia r el e...
Un nou hohot de plins ii curma vocba.
- M ary, incepoj ea d in nou, a i auzit vreodata ce prapa-
d ita eram eu d nd m-a lu a t ? Ia r el era un barbat a?a de
chipe? ! Jem nu-i nim ic pe Jinga ce fusese taica-su la
virsta lu i.
D a ! M ary auzise i-o spuse. D ar biata femeie se in-
tx>arse cu gindul la zilele acelea de odinioara ?i se puse sa
dcpene to t fe lu l de a m in tiri marunte. N u o data i j i intre-
rupse vorba, suspinind, varsind o lacrim a sau clatinind
din cap.
- N-avea ce vedea la m ine, ca sa ma aleaga. Fusesem
eu destul de frum u^ica inaiote de accident, dar dupa aia
m-am pocit de-a binelea. §i d n d te ginde^ti ca Bessy W itte r
?i-ar fi[ d a t ochii din cap pentru el ; aia de-i acum doamna
Carson, ca era fata aratoasa, d e ji eu nu prea aveam pe
atund ochi pentru frumusetea ei ; pe vremea aceca Carson
nu era fa^a de ea la fe l de sus cum sint acum fa^a de noi.
M ary se facu ro jie ca fooul 5! tare ar fi v ru t sa se poata
stapini. D a r pe de alta parte tinea ca doamna W ilson sa-i
spuna mai m ulte despre mama ?i ta ta l adoratorului ei ; nu
indrazni sa-i ceara una ca asta, f i ^ n d u rile doamnei W ilson
se intoarsera curind la barbat f i la prim ele zile ale
casnidei.
- Daca ma crezi, M ary, de d nd e lumea n-a fost femeie
mai gisca in tr-ale gospodariei ca mine ; f i to tu fi, m-a lu a t!
Intrasem la fabrica mca de pe la cin d ani, f i de m aturat
sau de g a tit n-avcam habar, ia r de spalat sau de alte tre-
buri din astea n ici p e -a tit! A doua zi dupa nunta, el s-a
dus la lucru de cum a isp ra vit gustarea f i m i-a spus :
„Jenny, o sa mincam rasol rece cu ca rto fi, f i are sa fie un
prinz pe cinste“ . Eu, una, muream sa-i fac viata placuta,
dumnezeu ma ftie . D a r nu ma pricepeam n ici cum se
fierbe un cartof. A tita doar, ca-1 pui pe foe f i -1 curefi
de coaja. A fa ca am dereticat eu p rin casa cam la repezeala,
pc urma m-am u ita t la ceasul de colo - fi arata spre or-
nicul din perete - fi am vazut ca era noua ; atunci, mi-am
zis eu, oricuni, c a rto fii trobuie sa fiarba bine, fi i-am pus

151
pe p lita d t ai d ip i d in ochi (adica, de cum i-am curafat,
treaba nu prea u?oara pentru mine) ; apoi m-am apucat
s a -^ i desfac lazLle. La douasprezece §i douazeci vine ?i el ;
pun eu rasolul pe masa 5! ma due sa iau c a rto fii d in oala ;
dar ce sa vezi, M ary ? Apa scazuse toata, 51 ca rto fii se
facusera un terci scirbos ?i cafeniu de trasnea in toata casa.
E l n-a scos o vorba ?i s-a p urtat cu mine tare cumsecade ;
numai ca eu am plins toata dupa-amiaza ceea. N-am sa
u it c it oi tra i ; zau a^a, c it o i tra i. Am maifacut eu m ulte
boroboate de atunci, dar nici una nu m-a necajit ca asta.
- T a tii nu-i place ca fetele sa lucreze in fabrica, spuse
M ary.
- D a, ?tiu ca nu-i place ; 51 are dreptate. N -a r tre
se duca acolo dupa ce se m arita, asculta-ma pe mine. A?
putea sa numar ( ji socoti pe degete), da, noua barbad pe
care ii ftiu de-au luat drum ul cri§mei pentru ca nevestele
lo r lucrau la fa b ric a ; erau oameni de omenie, dar parca
n-ar fi sim dt ce prapad e sa-d dai oopila^ii la doic^ §i
sa-fi la ji casa sa o maninoe m urdaria, 51 soba sa stea
fo e ; p&i asta era loc sa-1 ispiteasca pe barbat sa stea
acasa, te intreb ? Indata ia barbatul calea cri?mei, ca acolo
toate-s curate 51 sclipesc ?i focul p ilp iie voios fi il prim cfte
pe om cu brafele deschise, ca sa zic afa.
A lice, care se trasese aproape, ca sa auda mai bine,
prinsese buna parte d in cele de mai sus fi se vedea ca
fem eile mai discutasera f i alta data despre asta, caci se
baga fi ea in vorba.
- Bine ar f i sa-i poata spune Jem o vorbuli^a reginei,
ce gindefte el despre femeile m aritate care lucreaza in
fabrica. Ehei, sa-1 vezi cum se mai pornefte cind il pui sa
vorbeasca despre asta. Nevasta-sa n-e sa lucreze d t e lumea
dincolo de pragul casei.
- Eu zic ca ar trebui sa-1 intrebe pe p rin fu l A lb e rt'
ce-ar spune el sa n u -fi gaseasca cucoana d n d vine acasa
is to v it fi are nevoie, ca to t omul, de cineva care sa-i des-
crefeasca fruntea ; f i poate ca mai pe urma se intoarce fi

' Prinful Albert de Saxa-Coburg Gotha ( 1819 - 1861 ), din 1840

print consort al reginei Victoria a Angliei.

152
 ca acasa to t a?a de obosita ?i dc abatuta ; i-ar placea lu i
sa n-o ftie nidodata acasa ca sS vaza de curatenie 51 sa-i
tie focul aprins in soba ? Ce sa mai vorbim de masa, care
to t anapoda a t fi ? ! C it e el de p rin t, nia prind ca, daca
cucoana lu i s-ar purta in fe lu l asta, ar nim eri pe la vreo
crijm a sau a?a ceva. De ce oare nu face el o lege sa nu
mai lucreze nevestele oam enilor in fabrica ?
M ary se amesteca in vorba ?i-i spuse ca, dupa cite jtia
ea, n ici regina j i nici p rin tu l A lb e rt nu aveau puterea sa
faca legile, dar femeia ii r^punse :
- FJeacuri ! Sa nu-m i z id mie ca nu regina e cea care
face legile ; §i nu e ea oare datoare sa asculte de p rin fu l
A lb e rt ? Daca ar spune el ca femeia nu trebuie sa lucreze
in fabrica, ei ! a?a ar spune ?i ea, f i atunci to t poporul ar
zice : „N u , n kio da ta n-o sa mai facem una ca asta“ .
- La ii Jem ii merge tare bine, f^ u A lice, care nu auzisc
u ltim u l puhoi de vorbe ale cumnatei ; gindurile ei erau
to t la nepotu-sau f i la fe luritele lu i haruri. A descoperit
el ceva despre o pana sau un cazan - care din doua, nu
ftiu nici eu prea bine - f i patronul 1-a facut m aistru, tocmai
acum, cind intr-una da afara lucratori ; zice ca, orice-ar fi,
nu se poate desparfi de Jem. Acu are leafa b u n a : i-am
spus ca nu mai trece m ult, fi are sai se faca de insura-
toare ; m erita nevasta in lege, zau afa !
M ary se in ro fi toata f i paru ca nu prea-i vine la inde-
mina, d e fi in fundul sufletului simtea o bucurie ascunsa
d nd auzea vorbindu-se astfel despre Jem. D ar mama lu i
nu-i vazu d e d t aerul p lic tis it fi se sim fi atinsa. N u fmea
prea m ult ca fiu l ei sa se insoare. C it il ftia in casa, i se
parea ca are in fafa icoana unor vrem i mai fericite fi se
simtea oarecum geloasa pe nevasta-sa, oricine ar fi fost ea.
T o tu fi, nu putea ingadui ca o fata sa nu se bucure fi sa
nu fie m agulita ca Jem if i pusese ochii pe ea f i ftia prea
bine ca M ary ii placea baiatului mai m ult decit oricare.
De fapt, ea nu socotise nidodata ca M ary ar fi chiar pe
potriva lu i fi, cum nici nu mai trecuse pe la ei in ultim a
vreme, asta o zgindarise f i mai fi. A fa ca if i puse in gind
sa nascoceasca ceva de la ea, ca sa-i scoata cu to tu l din

153
m inte ca Jem pe ea ar fi ales-o ca „nevasta in lcge“ , vorba
m a tu jii Alice.
- D a, o sa se insoare curiod... A poi, coborind glasul de
parca i-a r f i spus o taina, dar in realitate ca nu cnmva
preanaiva ei cumnata sa o contrazica sau sa dea cine ?tie
ce lam urire, adauga : N u mai e m ult, f i M o lly Gibson (aia
a bacanului de dupa coif) are sa afle o taina care cred ca
n-are s-o suipere prea m ult. Cam de m u ltifo r ii face ochi
d u k i lu i Jem al nostru, dar el s-a g in d it ca n-o da tata-sau
dupa un biet lucrator ; acum insa face f i el c it ea, daca nu
f i mai m ult. A lta data m i se parea ca te place pe tine,
M ary, dar nu cred eu ca v -a fi fi p o triv it. §i to t a fa -i mai
bine.
M ary if i stapini ciuda care o cuprinse f i izbu ti sa spuna :
- Sper ca are sa fie fe ric it cu M o lly Gibson. E foarte
frumoasa, nici vorba.
- D a, f i strafnica fata pe deasupra ! la sa ma reped eu
pina sus sa-fi arat plapuma d in patrajeJe pe care abia
simbata trecuta mi-a dat-o !
M ary era buouroasa ca Jane iese d in odaie. Cuvintele ei
o intaritasera ; poate unde nu le credea pe dena-ntregul.
Pe de a lta parte, voia sa stea de vorba cu A lice, ia r
doamna W ilson parea sa-fi inchipuie ca, unde era vaduva,
se cuvenea sa i se dea atenpe numai ei.
- Draga mea, incepu M ary, im i pare foarte rau ca nu
mai auzi ; asta trebuie sa-Ji fi ve nit pe neafteptate.
- D a, draga mea ; e o incercare, afa sa ftii. Deie dom-
nul sa am ta ria f i sa-i infeleg invatatura. In tr-o zi, cind
se facuse frumos f i ma gindeam sa ma due dupa niscaiva
barba-caprei ca sa-i fierb cumnata-mi un ceai de tuse, am
sim fit-o m ai al dracului : p a jiftile m i se pareau triste fi
mute, fi la inceput nu-m i dadeam seama ce-mi lipsefte ;
pe urma am infeles ca ceea ce-mi lipsea era cintecul pasa-
relelor, f i ca n-am sa le mai aud niciodata viersul duios ;
nu mi-am mai putut stapini lacrim ile. D a r am f i eu o m ul-
fum ire. Socot ca sint o m ingiiere pentru Jane, chiar daca
uneori nu-s buna deoit sa fiu ocarita. Saraca de ea ! Cind
poate sa-fi verse am atul pe cite cineva, mai u ita de neno-

154
ro ciri. Daca im i ram in ochii, ma descurc ; mai ghicesc 51
eu ce spune lumea.
Plapuma aceea minunata, ro§u cu galben, aparu 51 ea,
ia r Jane W ilson nu se m ulfum i pina cind M ary nu o lauda
de la un capat la a ltu l : marginea, m ijlocul, 51 oim pul,
f i o parte, cealalta ; ia r M ary if i facu datoria, laudind-o
cu a tit mai m ult cu c it era peste puterile ei sa adm ire din
inim a darul potrivnicei. Se zori totu?i sa ispraveasca, ca nu
cumva Jem s-o gaseasca acolo. D ar cind fu destul de de-
parte de casa j i de strada lo r, incetini pasuj j i incepu sa
se intrebe : „O are cu adevarat la M o lly Gibson ?
Dacad asa, sa-i fie de bine ! Toata lumea parea sa-1 soco-
teasca prea bun pentru ea (adka pentru M ary). Poate ca
intr-o zi altcineva, m ult m ai chipe? ?i m ai grozav ca el,
are sa-i arate ca e destul de buna ca sa fie doamna Henry
Carson.“ §i astfel, firea ei, sau, cum sipunea M ary, „carac-
te ru l" o impiose sa-i dea dom nului Carson mai m ulte na-
d ejdi deck o ridnd.
Giteva saptamini mai tirz iu trebuia sa aiba loc o in tru -
nire a sindicatului din care facea p arte §i John Barton.
In dimineapa aoeea zabovise in pat, caci la ce bun sa se
scoale ? ! §ovaia, n e jtiin d daca sa-^i cumpere opiu sau
de-ale g urii ?i sc hotarise pentru opiu ; nu mai putea fara
el ; ii mai potolea apasarea cum plita pe care o sim^ea o ri
de cite o ri ii ducea lipsa. O bucata mare abia daca il ajuta
sa se simta in apele lu i, sau mai degraba a?a cum se sim-
fea odinioara. Adunarea fusese fixa ta ipentru ora o p t; se
c itira scrisori, care descriau in amanunt nenorocirea ce se
abatuse pretutindeni in tara. O tristefe covlrsitoare ?i rea
se lasa peste adunare, ia r pe la unsprezece oamenii se des-
partira la fe l de covir^id si in ra ip ; u n ii d intre ei erau
furiosi pe a lp i care se im potriveau p la nu rilo r lo r dezna-
dajduite.
Cind parasira incaperea lum inata cu gaz aerian $i ie^ira
in strada, noaptea, care ii intim pina, nu parea menita sa
le dcscreteasca frun dlc. Cadea o ploaie repede care te pa-
trundea pina la os ; chiar ?i felinarele pareau invaluite in
cea{a, din pricina umezelii de pe sticla, ia r lum ina lo r abia
de batea pe linga stilp. Strazile erau pustii ; nu se vedea

155
nici ^ipenie de om, doar ici-colo d te un gardian m uiat pina
la p ic k , in p dcrin a lu i de pinza ceruita. Barton le ura
celorlald noapte buna o porni spre casa. Strabatuse vreo
doua-trei strazi, d nd auzi pa§i in urma. N u se osteni sa
vada doe era. Ceva mai incolo, pasul se zori, cioeva il
atinse u jo r pe braf. Se intoarse. Cu toate ca strada era
prost lum inata, deslu.si fara pudnta de indoiala ce indelet-
nid re avea femeia de linga el. G h id acest lucru dupa ga-
teala ei o filita , care nu era de fe l p o triv ita sa infrunte
raipaiala p lo ii nemiloase : palaria de voal, care odinioara
fusese trandafirie, era acum a lb ita toata 51 m urda ra ; rochia
de tulpan ii era strppita de noroi m uiata pina la ge-
nunchi ; in ciuda salului de bari? in cu lo ri aprinse, legat
strins pe dupa m ijloc, femeia trem ura toata, in tim p ce-i
joptea :
- Vreau sa-d spun ceva.
E l sc%)a o sudalma zise sa-ji vada de drum.
- Zau ca vreau sa-d vorbesc. N u ma alunga. A bia inai
trag sufletul nu pot inca sa-d spun despre ce e vorba.
§ i se apasa cu m ina intr-^o parte, suflind dureros.
- Id spun doar ca nu-s om ul carc-d trebuie, raspunse
el d adauga o ocara.
D ar apoi glasul ei paru sa-i amioteasca de ceva ?i o
opri : „Stai !“ O prinse de b ra tul pe care tocmai il zvirlisc
de pe al lu i d o trase dupa el sub fe lin a ru l cel mai apro-
piat, in tim p ce ea abia de se im potrivea. I i impinse paJaria
pe spate d rid icin d u -i brutal fafa spre lum ina, de§i femeia
ar fi fost bucuroasa sa se poata fe ri, o recunosou indata pe
Esther - Esther cea disparuta de a tita vreme ; o recunoscu
dupa ochii ei m ari d cenudi, n eo bijnu it de s c lip ito ri d
dupa gura ei fru-moasa, intredeschisa ca pentru a cerd niiila
pe care n-o putea cere p rin viu grai ; era Esther, aceea
care pricinuise moartea nevestei lu i. Daca nu di^c^i seama
de sulim anul dp^toB de trasaturile ei ascudte d de in-
treaga-i expresie schimbata, vedeai ca to t mai aduce cu
faptura vesela de odinioara. D a r mai presus de orice, im -
bracamintea ei ii facea s ila ; d to tu d biata femeie id
pusese ce gasise mai sim plu in mica ei gardcroba, ca sa
vina in aceasta solie.

156
 - Prln urmare tu erai, nu-i a§a ? Tu erai ! exclama John,
scrisnind din d in fi zg lltiin d -o cu furie. Te-am to t cautat
pe la c o lfu ri de strada §i prin locuri dintr-astea. §tiam eu
ca odata to t am sa dau de tine. Poate c-ai sa-^i aduci
am inte ni?te vorbe pe care (i Je-am spus ?i care te-au scos
din pepeni atunci ; ceva despre femeile de strada ; dar ce
to t vorbesc ! Tu nu e jti de-aJde astea ; cine-ar zice cind
te vede cu rochia asta frumoasa tirita toata p rin noroi ?i
cu o b ra jii b o ifi ! '
§i se o p ri sa mai rasufle.
- V ai, fie-^i m ila ! F ie-fi m ila, John ! Asculta-m a de
dragul lu i M ary !
La fata se gindise ea, dar lu i, auzind numele, i se paru
ca-i vorba de nevasta-sa : a tita ii trebui. In ju ru l petelor
aprinse de suliiman, chipul Estherei p a li zadarnic ; degeaba
ii ceru-ndurare ; Barton izbucni din nou :
- Cutezi sa-mi pom encjti mie de numele asta ! §i ifi
inchipui ca am intirea ei are sa ma induplece ? Tu ai ucis-o,
cum 1-a ucis Cain pe Abel. Te-a iu b it ca lum ina ochilor
fi a crezut in tine ca in fecioara M aria. De d nd ai plecat,
n-a mai fost om ; n-au trecut nici tre i saptamiini §i fi-a dat
duhul ; cind o fi la judecata de apoi, are sa invie §i are
sa te arate ca pe ucigaja e i; ia r daca n-o va face ea, am
s-o fac eu.
O impinse c it colo ?i se duse, lasind-o trem urind 51 pe
jum atate lejinata. Gemind slab, Esther cazuse linga un
fe lin ar ?i ramase acolo, neavind putere sa se mai ridice.
Dupa m ifcarile ei nesigure ?i jovaitoare, ua gardist, care
toomai se apropiase fi vazuse s firfitu l acestei scene, banui
ca era am efita de bautura, ?i a?a, aproape lejinata, o duse
la arest pentru restul nopfU. Ttpetele zanatice f i gemetele
Estherei il tulburara pe mai-marele acestui lacaf al v iciu lu i
f i nenorodrii din toropeala de care se lasase cuprins in
lunga sa veghe de noaptc ; socoti ca aceste fipete sint p ri-
dnu ite de befie. D ar daca ar fi ascultat mai cu bagare de
seama, ar fi d e slu fit cuvintele repetate in fe l fi chip, dar
mereu cu acelafi glas in fu n d a t; d in aceste cuvinte r^b a te a
teama :

157
 - N -a v m t sa ma asculte ; ce sa fac ? N -a v ru t sa ma
asculte, §i eu nu voiam decit sa-i deschid ochii ! V ai, cum
sa fac s-o scap pe fata sora-mi ? Cum sa fac ? Cum s-o
feresc sa ajunga ca m ine, o faptura a tit de ticaloasa
respingatoare 1 A plecat ca ?i mine urechea ?i ca $i mine
iube^te, ia r s fir^itu l va fi acela^i. Cum s-o scap ? N-are sa
ma creada, nici n-o sa-mi ia in seama cuvintele, a?a cum
am facut ?i eu ; ?i cine o iubeste indeajuns ca s-o pa^easca
a?a cum s-ar cuveni ? Dumneaeu s-o fereasca de napasta !
$i totu?i, n-am sa ma rog pentru ca, pacatoasa de mine !
Cine-o sa-mi asculte mie ruga ? N u ! M ai rau i-a? face.
Cum s-o scap ? E l nici n-a v ru t sa ma asculte.
A stfel trecu noaptea. A doua zi dim ineafa, fu dusa la
N ew -B ailey'. E ra un caz netagaduit de vagabondaj 5!
tulburare a o rd in ii publice : o condamnara la o luna in-
chisoare. D ar cite nu se puteau intim pla in acest ra tim p !

CAPITOLUL XI

Vai, Mary, pacea-i pofi zdrobi,

Cind el fi-ar darui 51 viafa ?
$i pop tu inima sa-i Iringi,
Cind vina-i doar c3 te iubejte ?
Burns

De-mi place bogapa, ce sS zic ?!

Mai mult pun pre{ pe om, chiar dc-i calic ;
La mine omul n-are cautare
C-ar fi bogat sau chiar de stirpe mare ;
?i pentru-averea-i n-am sa ma-nsojesc
Cu-acel ce din strafunduri il urasc.
Din Fidelia, de W i t h e r

D upa in tiln ire a cu Esther, Barton se intoarse acasa

tu lb u ra t ?i nem ultum it. N u -i spusese altceva decit ceea ce

Inchisoarea principals din Manchester.

158
de ani de zile i?i pusese in gind sa-i spuna, daca i-a r fi ie jit
in cale in halul in care jtia el ca avea sa-i iasa. E ra incre-
d in fa t ca meritase totuJ pe buna dreptate, §i cu toate astea,
acuan ar fi d o rit sa nu-i fi spus niciodata n im k ! P rivirea
ei, d nd ii cer?ea indurare, il urmarea in somnu-i tu lbu ra t ?i
n e lin i^ tit; n ici in vis nu putu sa scape de chipul Estherei,
aja cum o vazuse la urma, zacind doborita ?i neputincioasa.
Se rid ica in pat, in capul oaselor, incerciod sa alunge n ^ u -
cirea. I l mustra cum plit cugetul, dar era prea tirziu . „Ce
bine ar fi fost, i j i zicea el, sa fi incheiat cu citeva cuvintc
mai blajine dupa ce i-as fi spus to t ce aveam pe s u fle t!“
Se intrcba daca nu cumva sufletul nevesti-si sim^ise to t ce
sc petrecuse in scara aceea ; nadajduia ca nu, deoarece, a?a
cum o iubise ea pe Esther, sigur ca 1-ar fi batut dumnezeu
sa-1 vada injosind-o 5! alungiod-o. Caci i j i am inti aoum c it
de um ila fusese, cum de fa p t recunoscuse fara vorbe ca-?i
pierduse cinstea ; fi incepu sa se intrebe daca credinfa este
intr-adevar a tit de putemica, a?a cum auzise in atitea rin -
d u ri, ca s-o poata intoarce de pe calea pe care o apucase.
Simfea ca nu e putere pe lume in stare sa izbuteasca una
ca asta, dar in intunerkuil care-1 coplejise licarea gindul ca
poate credinfa ar izbuti s-o m intuic. Unde s-o gaseasci insa
din nou ? Unde sa poata a fla in invalm afeala unui ora?
mare o fiin fa a tit de pufin prefuita 51 de care nu se sinchi-
sefte nim eni ?
Seara de seara. Barton cutreiera strazile pe unde auzise
p a fii care-1 urmareau ; if i strecura p riv irile pe sub fiece
palaric, o ric it de ciudata f i de necuviincioasa ar fi fost,
doar-doar o mai vedea-o pe Esther, sa-i vorbeasca a ltfe l
decit ii vorbise atunci. D ar noapte de noapte se intorcea
dezamagit din cautarile lu i, fi in cele din urma, pierzind
nadejdea, renunfa. Incerca sa fie din nou minios pe ea, doar
s-o mai ufura de povara rem ufcarilor.
Se uita adeseori la M ary ; tare ar fi v ru t sa nu-i semene
a tit de bine m atufa-si, caci aceasta asemanare p ^e a sa-i
spuna c-ar putea im p arta fi aceeafi soarta ; oricum. Barton
era destul de in ta rita t, ia r acest gind il a fifa fi mai m ult ;
deveni banuitor, iar purtarea fetei incepu sad ingrijoreze.
Pina azi, n-o supraveghease niciodata fi nici macar n-o in-

159
trebase oe face ; de aceea, fata nu se putea obi?nui de fel
cu schinibarea pe care o vedea la ta ta l ei. Tocmai acum,
d nd , ca niciodatS, ii facea pe vole dom nului Carson, care
dorea s-o intilneasca o rid t de des, ii venea mai greu sa
raspunda intr-una - ba la ce ora a ispravit lucrul, ba daca
s-a intors de-a dreptul acasa, inca la m ulte altele. De
m in tit nu putea m int!, de§i, daca n-o iscodea, ascundea ea
m ulte. §i a?a, prefadndu-se minioasa din pricina h a rtu ie lii,
se inchise in tr-o tacere indaratnica. la r lucrul acesta nu spori
de fe l infelegerea d intre tata ?i fiica , de^i se iubeau nespus ;
fiecare socotea ca numai o asemenea purtare - supaxatoare
pentru celalalt - putea sa-i asigure acestuia feridrea.
Acum, John Barton ar fi d o rit s-o vada m aritata. A?a ar
fi iz b u tit sa-?i alunge teama grozava, aproape superstipoasa,
pe care i-o trezea asemanarea cu Esther. Intelegea el ca o
data ce slabise friu l, nu mai putea sa-1 stringa. D a i lucrurile
n-ar f i stat to t astfel daca M ary ar fi avut un sof. E i, daca
Jem W ilson ar vrea s-o ia ! Ce fire statornica ?i ce om
inzestrat e 1 D ar Barton se temea ca M ary il jignise pe fla -
cau, a ltm interi de ce ar veni acum a tit de ra r sa-i vada ? I
Trebuie s-o intrebe !
- M ary, ce-i cu vo i, cu tine ?i cu Jem W ilson ? In tr-un
tim p parca erap prieteni.
- Eh, lumea zice ca se insoara cu M o lly Gibson ; pesemne
ca-§i petrece tim pul tragindu-i clopotele, raspunse M ary d t
putu de nep^atoare.
- A tunci, n ^ i jtiu t tu cum sa-1 iei 1 facu morocanos ta t^ .
La o vreme daca nu ma-n^el, i i era tare drag de tine. Ii
erai m ult mai draga d e d t ai fi m eritat.
- A^a zice lumea, raspunse M ary infepata, caci i j i am in-
tise ca abia cu o dim ineata in urmS il intiln ise pe dom nul
Carson, care suspinase, §i jurase, §i o asigurase cu gingajie
ca ea e cea mai frumoasa, cea mai duke ?i cea mai buna
fata, precum ?i altele de acelaji soi. la r mai tirz iu , d nd 1-a
vazut calarind a la tu ri de una d in frumoasele lu i surori, nu
i-a aratat-o oare acesteia, ca pe una vrednica de luat in
seam i, ?i n ^ ramas el mai apoi o d ip a in u rm i ca sa-i
trim ita bezele ? la ta de ce, din partea ei, Jem W ilson putea
foarte bine sa-?i vada de drum.

160
 D ar taica-sau n-avea chef sa-i inghita obraznicia ; a tita o
invin ui ca d in pricina ei i l pierduse pe Jem W ilson, incdt,
ca sa-?i inghita cuvintele de m inie care-d stateau pe lim ba,
fata i j i mujca buzeJe pina la singe. In cele din urma Barton
pleca de acasa ?i atunci M ary putu sa-?i verse naduful,
plingind.
D in intim plare, tocmai in ziua aceea Jem, dupa ce se fra-
mintase indelung, hotari „norooul el a-$i incerca, de-o f i el
bun sau rau“ Q jtig a destul ca sa poata pnc o nevasta a?a
cum se cuvine. G :-i drept, trebuia sa locuiasca impreuna cu
maica-sa §i matu^a-sa, dar la saraci a?a ceva e destul de
obi$nuk, ?i daca pe deasupra oam enii mai sint legati ?i 3 c
o prietenie veche, dupa parerca lu i asemenca im p to ju rari nu
pot sa im piedice casatoria. E ra incredinfat ca ?i maica-sa,
$i matu?a A lice ar p rim i^ bine pe M ary. $-i, doamne, cita
fcricire ascundea acest gind !
$i visind a?a la cele ce aveau sa sc petreaca in seara
aceea, umblase toata ziua cu gindurile aiurea. l i venea sa
dda de unul singur cu cita g rija se spalase fi se imbracasc,
inainte de a se duce la M ary, de parca o v c s ti sau a lta ar
fi putut inclina balanfa, cind era vorba de o problema a tit
de arzatoare. I se p ^e a ca in tirz ic in fafa oglinjoarei numai
din lafitate , fiindca se temea cum plit de fata. cu c it in ­
cerca sa aiunge aceste ginduri, cu a tit mai m ult elc nu-i
dadeau pace.
Jem, bietul de tine ! Ce moment neprielnic fi-a i ales !
Cind auzi bataile in uja, M ary jedea trista §i cosea la
n ifte rochii de d o liu ; lucra f i acasa, ca sa m ai ciftig e ceva
bani.
- IntrS, spuse ea.
Jem pafi inauntru mai stingaci f i mai fis tic it ca nici-
odata. $i to tu fi, M ary era singura, afa cum nadajduise.
Fata nu-1 p o fti pe scaun ; dar dupa ce aftepta in picioare un
m inut sau doua, Jem se afeza linga ea.
— Taica-tau i-acasa, M ary ? intreba el ca sa sparga ghcafa,
c3 ci fata cosea inainte, pardnd hotardta sa nu deschida
gura.

' Citat din poetul scofitn James Montrose (secolul al XVlI-lea).

11 — Mary Barton 161

 - N u, s-o fi dus pcsemne la sindicatul lu i.
la r se lasa tacerea. Jem se ^ n d i ca n-are rost sa ajtepte,
caci, in frig u ra t 51 tu lb u ra t cum era, to t nu va izb u ti sa-i
spuna pe ocolite ceea ce avea pe inim a. M ai bine sa-i vor-
beasca deschis.
- M ary ! exclama Jem, ia r glasul lu i ciudat o facu sa
ridice o clipa ochii - de ajuns c it sa vada din infatifarea
lu i ce avea sa urmeze. Inim a incepu sa-i bata a tit de tare,
in c it abia de-?i m ai putea gasi locul. Un lucru ? tia : orioe
i-a r sipune, n-o sa primeasca sa-i fie sofie. Las’, ca le arata
ea tu tu ro r cine are sa fie bucuros s-o ia. N u se potolise inca
de pe urma supararii pc care i-o pricinuisera cuvintele ta-
tal'ui ei. $i to tu ji, suib p rivirea a fin tita cu a tita patim a asu-
pra-i, ochii i se ince^ojara.
- Draga M ary (nici nu-s in stare sa-t;i arat in cuvinte c it
de draga-m i e jti), n ^ sa-fi spun acum nim ic nou. A i va ziit
doar fi ai infeles de m u lt; inca de pe vremea cind eram
copii, te-am iu b it mai m ult decit pe taica-meu fi pe m aka-
mea fi d e d t pe oricine a ltu l ; f i doar la tine m-am g in dit
ziua intrcaga f i te-am visat noaptea. M u lt tim p n-am avut
cu ce sa te fiu , afa ca n-am v ru t sa te leg de mine ; fi-am
tra it cu groaza c^o sa mi te ia a ltu l. D a r M ary, acum sint
fe f de echipa in atelier fi, M ary draga ! asculta-ma !
Cuprinsa de ncastimpar, M ary sarise in picioare f i se
departase de el. Jem se rid ica la rin d u l sau fi, aproipiindu-se
de ea, incerca sa-i apuce m ina ; dar fata nu -1 lasa. Se in-
dirjea singura gindindu-se cum sa-1 refuze o data pentru
totdeauna.
- M ary, de data aceasta ai gasi la mine fi un camin, pe
linga o inim a cum nu-i a lta mai iubitoare ; oameni cu stare
n-o sa fim niciodata, afa zic eu ; dar daca o inim a iubitoare
fi un brat vinjos te pot ocroti de necazuri sau nevoi, ale
mele au s-o faca. N u izbutesc sa spun to t ce-af vrea ; dra-
gostea mea nu se poate talm ad in cuvinte. D ar, te rog,
iub ito ! spune-mi ca ma crezi f i c-o sa f ii a mea.
Ea nu4 raspunse indata ; parca era muta.
- M ary, se zice ca atunci cind ta d inseamna ca te in-
v o ie fti ; afa sa fie ? murmura el.
Trebuia sa se hotarasca, acum, sau nidodata.

1 62 '
 - N u I La mine nu inseanma asta. Vorbea cu un glas
lin ijtit, de?i trem ura din cap pina-n picioare. O sa fim to t-
deauna prieteni, Jem, dar n-am sa-^i fin niciodata sofie.
- N -a i sa-omi f ii so^e, spuse el cu durere. Te rog, M ary,
gindcfte-te putin ! Daca nu v re i sa^mi f ii so^ie, nu putem
fi nici prieteni. Eu, unul, nu ma pot m ultum i doar cu a tit.
Te rog, gindejte-te pufin ! Daca spui ,4iu“ , ma faci sa pierd
orice nadejde. Dragostea mea nu ^ine de ie ri, de-alaltaieri.
T o t ce lumea spune ca e bun in mine, ei ii datorez. N u jtiu
ce-o sa se-aleaga de mine daca nu ma vrei. §i, M ary, gin-
dejteTte d t de fe rid t ar f i taica-tu ! Poate pe asta sa ti se
para ingim fare din partea mea, dar sa ?tii ca dinsul mi-a
spus de m ulte o ri ca tare s-ar bucura sa ne luam !
Acest argument pe care Jem il soootise putem ic atirnS
mai m ult ca orice in cumpana im potriva lu i ; M ary se afla
intr-o asemenea stare sufleteasca, in d t aceste vorbe ii de?-
teptara gindul neintem eiat fi sm intit ca taica-sau, nerabdator
cum era s-o vada m aritata cu Jem, ii pomenise baiatului cu
oarecare staruinfa despre dorinfa lu i.
- Ascuka-ma, Jem, nu se poate. I f i spun o data pentru
totdeauna, nu ma m a rit cu tine d t e lumea.
- In fe lu l asta sa se ispraveasca oare cu toate sperantele
f i tem erile mele ? D a r ce zic eu ? In fe lu l acesta se is p ri-
vefte cu v ia ^ mea, fiindca pentru mine a id se sfirfe fte to t
ce a fost vrednic de tr a it! Tulburarea ii crescu f i se lasS
prada patim ii. M ary ! A i sa auzi poate c-am ajuns un be^iv,
un hof sau un udgaf. la aminte ! Q nd to fi au sa-mi arunce
piatra, tu n-ai sa ai dreptul sa ma in v in u ie fti, caci numai
cruzimea ta ma va impinge acolo unde sknt c-am sa ajung.
N u vre i nici macar sa-mi spui ca ai sa incerci sa ma indra-
g e fti; nu, M ary ? facu el. D in glasul lu i razbateau f i ame-
nintarea, fi deznadejdea ; d in tr-o data trecu la o rugaminte
patim afa, induiofatoare ; apuca m ina fe td fi i ^ jin u cu sila
iatr-ale lu i, pe d nd incerca sa-i vada fa{a, pe care ea fi-o
intorsese.
M a ty tacea, dar pricina era o tulburare adinca, putemicS.
Jem nu mai putu rabda ; nu m ai voia sa spere, ca apoi toate
nadejdiile sa i se naruie ia ra fi ; cuprins de amaraciune, alese

11* 163
taria deznadejdii 51, pina dnd fata sa se hotarasca ce sa-i
raapunda, ii zvirli mina fugi din casa.
- J e m ! Je m ! il chetna ea cu glas slab, innabu^it.
Era prea tSrziu ; acum fugea de parca ar fi avut aripi la
picioare, lasind in urma strada dupa strada ; se indropta
spre pajijtiJe unde, la adapost de ochii lumii, putea sa-ji
verse tot amarul 51 deznadejdea.
Nu trecusera nici zece minute de cind intrase in casa ?i
o gasise pe Mary destul de lini^tita ; acum insa fata se na-
ruise peste bufet, cu capul in miini, in timp ce tot trupul ii
era scuturat de bohote de plins. La inceput (daca s-ar fi
gasit cineva care s-o introbe ji daca ea ar fi avut putcrea
sa-i ra&punda), n-ar fi putut spune de ce o coplejise atita
durere. Prea din senin se abatuse asupra ei, ca sa mai poata
judoca ?i ca sa-i mai poata dibui pricinile. Sim^ea numai
ca de aci inainte via^a avea sa-i fie pustie $i int necata ?i
ca singura vinovata era ea. Curind durerea o stoarse de-a
binelea ; parea ca nici sa plinga nu mai are putere. Se
ajeza ; gindurile incepura sa-i napadeasca mintea. Acum un
ceas nu luase inca nici o hotarire ji-si mai finea soarta in
miini. §i totuji, era atita vrame de oind i?i tot baga in cap
ca, daca se va ivi vreodata prilejul, sa-i spuna lui Jem
toate cite i le sipusese acum.
Se parea ca dod oameni ar fi stat ia sfat ; o cearta dure-
roasa intre ea, cea dinainte, §i ea, cea de acum ; ea, ajn
cum fusose in ajun, a5a cum fusese cu o ora in urma, si ea,
asa cum era in clipa aceasta. Doar fiecare din noi am simpt
ca, uneori, citeva minute din lunile ?i anii care alcatuiesc
viafa noastra sint de ajuns ca sa intrezarim atit trecutul, dt
51 viitorul initr-o lumina cu totul noua ; ele ne fac sa deslu-
jim dejertaciunea sau nelegiuirea celor ce s-au dus, ?i astfel
dau viitorului alt chip, indt ajungem sa privim cu sila pina
?i lucrul la care am jinduit cel mai mult. Citeva clipe ne
pot schimba firea pentru tot restul viepi, indrumindu-ne for-
tele pe o cale cu totul noua, insuflindu-ne alte teluri.
Dar sa ne intoarcem la Mary. Dupa cum ?tim bine, i?i
pusese in cap sa se marite cu domnul Carson, $1 ceea ce se
petrecuse cu un ceas inainte nu era decit primul pas sipre
acest fel. Ce-i drept, 35a stateau lucrurile ; numai ca ultimele

164
 intimplari ii dczvaluisera o tainii^a a inimii ci, incrodinfind-o
ca il iubea pe Jem mai presus de orice inaintea oricui.
Dar Jem era un biet mecanic, care ducea in spioare o matuja
$i o mama ; o mama care, pe deasupra, ii aratase destul de
lirtipede ca nu ji-e dorea ca nora, in vreme ce domnul Carson
era bogat, totul ii mergea din plin se bucura de via^a ;
51 voia (a?a i se parea ei) s-o ridice ?i pc ea la traiul acela
imbel^ugat, in care nu mai cunojti lipsa. Dar ced mai pasa
ei de aceste de?ertaciuni in^elatoare, acum, ca-iji descoperise
in suflet acea taina plina de foe ? Incerca aproape un sim-
tamint de ura inapotxiva domnului Carson, care o amagise
cu fleacurile lui. Infelegea acum dt i s-ar fi parut de de§arte
$i lipsite de pret toata straJucirea ?i fastul, toate bucuriile ?i
desfatarile pe care nu le putea impartaji cu Jem ; da, cu cl,
cu cel pe care abia il alungase cu atita asprime. Era sarac,
dar ea il iubea cu atit mai muilt. lar mama lui avea dreptate
s-o socoteascS nevredoica de el - recuno^-tea Mary cu o
pocainta plina de amaraciune. Pina acum bijbiise prin bezna
spre o prapastie ; dar in lum-ina limipede a celor pe care Ic
traise cu un ceas inainte, vazu primejdia care o pindea ?i
se intoarse din drum, cu hot^re ?i pentru totdeauna.
Acum, ca jtia bine ce nu trebuia sa faca ?i deslujea lim-
pede ispita ademenitoare de care nu se cadea cu nid un pre(
sa ascultc, se simp mai u?urata. Dar mai era o intxebarc
care o ardea : cum ar putea indrepta oare mai bine raul ce
}i-l facuse ?i ei ?i lui Jem, respingindud dragostea ? Se oste-
nea nascocind planuri, de care apoi se lasa pagubaja.
Ceasud biseridi din apro;piere batu miezul noppi. Abia
atunci isi dadu seama dt e de tirziu. §tia ca taica-sau se
putea intoarce dintro clipa intr-alta ?i n-avea nici un chef
sad vada. De aceea, i?i striose in pripa lucrul ?i se duse in
odaipi unde dormea, lasindud saiji deschida singur uja.
Stinse luminarea, ca taica-sau sa nu zareasca lumina pc
sub u?a §i se a^eza pe pat adincita in ginduri. Dar dupa ce
suci ?i invirti in minte lucrurile pe o parte fi pe al-ta, abia de
izbuti sa ia o hotarire - atit de neclintita dt ii statea in
putere - fi anume, sa curme orice legatura cu dom-nud Car-
son. Parea ca sfiiciunea ei feciorelnica (de altfed, adevarata
dragoste e intotdeauna sfioasa), nu-i ingaduia sa puna la

1 65
cale ceva din care Jem ar fi putut infelege ce mult se caiejte
ca 1-a alungat §i dta dragoste a descoperit acum ca-i poarta.
Cu o intelepciune neobi?nuita, hotari sa nu incerce nimic,
ci sa aiba rabdare ji sa Indrepte lucrurile incetul cu iocetul.
Era sigura ca daca Jem vede ca nu s-a maritat, are sa-?i
incerce din nou norocul. Doar n-o sa dea el inapoi dupa
primul refuz ; oricum, in locul lui nu s-ar fi multumit numai
cu atit. Facuse o grejeala de neiertat, dar acum iji va da
toata osteneala s-o indrepte, ?i cu rabdarea aceea pe care o
au femeile il va ajuta sa in^eleaga din purtarea ei de zi cu
zi ca s-a schimbat ?i ca ii pare rau. Chiar de-ar fi sa ajtepte
ani de-a rindul, ?i inca ar avea numai ceea ce i se cuvine -
pedeapsa pentru cochetaria ei nesocotita pe de o parte, ?i
pentru felul ingrozitor in care se injelase asupra propriilor
sentimente pe de alta parte. §i bicrediotata acum ca po-
vestea dragostei lor se va i&pravi cu bine, intr-un vntor oricit
de indeoartat, a^ipi tocmai cind sirenele fabricilor dadeau
primele semnale de dimineata. Adormise imbracata ?i som-
nul n ^ odihni. Se trezi rebegita, tremurind toata ?i cu ca-
tran in suflet, de§i la inceput nu-^ji dadu seama de ce.
Apoi i?i aminti de intimplarile din ajun ji i?i spuse din
nou ca se va tine de hotaririle luate. Dar in dimineata aceea
rabdarea ii parea o virtute mult mai greu de atins.
Se grabi sa coboare §i, fiindca o ardea sufletul sa faca
a?a cum e mai bine, iji dadu toata silin^a sa-i pregateasca
tatalui ei o gustare imbietoare, de?i saraca ; iar cind acesta
intra alene in camera, vadit pus pe cearta, ii indura arfagul
cu blindetea pocaitului, pina ce raspunsurile ei blajine facura
ca minia sa i se potaleasca de-a binelea.
I se facea lehamite la gindul ca in atelier avea s-o intil-
neasca pe Sally Leadbitter ; dar n-avea inootro, a?a ca i?i luS
inima in dinii §i incerca s-o faca sa priceapa din capul locu-
lui ca, de vreme ce hotarise sa nu mai aiba in nici un fel
de-a face cu domnul Carson, soootea rupta fi prietenia din-
tre ele.
Dar Sally nu era omul sa accepte cu nep^are asemenea
hotariri. Pricepu pe data ce simfea acum Mary, dar soooti
ca lO fi vreuna din toanele acelea atit de obifnuite la fete
fi ifi spuse ca va veni fi vremea cind prietena ei ii va

166
ttiultumi ca a imipinso apfoape cu de-a sila sa4 intilneasca
pe bogatul ei adorator sH scrie.
Doua zile la rind Mary o ocoli fad?, iar domnul Carson
i se plinse ca nu vine la intilniri ?i ca e atit de zorita sa
ajunga acasa, incit numai daca ar opri-o cu for^a ar mai
putea schimba o vorba cu ea ; Sally hotari s-o sileasca la
ceea ce socotea ca e spre binele ei.
A treia zi, se prefacu a nu baga de seama ca Mary se
fere?te de ea In timpuil lucrului ; mai degraba parea sa in-
cuviin(eze raceala ce se l^ase intre ele. Ispravi devreme
cusutul ?i se duse acasa, la maica-sa, care, zicea ea, se sim-
fea mai rau ca de obicei. Nu trecu mult, ji celelalte fete
ii urmara pilda; iar Mary, care ie?i ultima pe u?a ateliem-
lui, arunca in pripa o privire in dreapta ?i-n stinga, apoi
se repezi sipre casa, nadajduind sM ocoleasca astfel pe
acela de care in udtimul timp invajase sa-i fie teama. Nu
intilni pe drum picior de om ?i ajunse acasa, unde, a?a cum
se a;?tQpta, nu era nimeni ; jtia ca la sindicat aveau o ?e-
din^a, de la care taica-su nu voia sa lipseasca. Se a?eza sa-?i
traga sufletul ?i sa-i?i potoleasca bataile inimii, care-i zvicnea
rep>ede - mai mult din pricina enervarii decit a oboselii,
de?i umblase atit de iute. Apoi se ridica ?i, in timp ce-ji
scotea palaria, z^ i o umbra, care trecea agale pe dinaintea
ferestrei ?i incerca sa strapunga cu privirea bezna dinauntru,
de parea ar fi vrut sa vada daca Mary se intorsese. Era
Sally Leadibitter. O clipa mai tirziu facu cale intoarsa, tot
prin fata ferestrei, §i batu in u?a ; dar nu mai a?tepta ras-
puns ?i intra.
- Ei, Mary draga (de?i ?tia ea bine cit de putin o indra-
gea Mary tocmai in clipa aieea), e asa de greu sa stam de
vorba in tihna la domni?oara Simmonds, ca m-am gindit sa
dau pe-aici, poate te gasesc acasa.
- Parea spuneai ca mamei tale ii e rau ?i vrei sa stai cu
ea, ii raspunse Mary, fara a dovedi nici cea mai mica ospi-
talitate.
- Da, numai ca acum c mai bine, facu Sally fara sa se
tulbure. Taica-.tau nu-i acasa, nu-i a?a ? intreba ea iscodind
intunericul, fiindca Mary nu se grabise sa-fi impdineasca

1 67
indatoririle de gazda, nici micar adt cit sa af>rinda o lu-
minare.
- Nu, e plecat, raspunsc ea scurt, cadnd in sfir^it sa
aprinda luininarea, dar tot fara a-?i pofti musafirul sa stea
jos.
- Cu^dt mai bine, exolama Sally. Drcpt sa-fi spun, Mary,
e la colt uit prieten de-al men, care abia a$teapta sa vina
sa tc vada acasa, de vrcme ce tu te-ai facut a?a de nazu-
roasa, ca nici nu mai vrei sa-i vorbe^ti pe strada. Vine ?i
el indata.
- Vai, Sally, nu-1 lasa ! spuse Mary, de data asta din
adincul inimii ; ?i se repczi spre u$a s-o incuie ; Sally insa
ii apuca miinile ?i rise de deznadejdea ei.
- Vai, te rog, Sally ! facu ea zbatindu-se. Sally draga,
nu-1 ilasa sa vina aici 1 Au sa-mi scoata vorbe vecinii, ?i dacS
afla tata, i?i iese din min{i, are sa ma omoare, Sally, zau
ca are sa ma omoare... $i pe urma, nu-1 iubesc, nu 1-am iubit
niciodata. Vai de mine, da-mi drumul 1 spuse auzind paji
care se apropiau ; apoi, cind pa?ii se indepartara de casa,
parind a-i da un ragaz, urma : Te rog, Sally, draga Sally,
du-te ti spune-i ca nu-d iubesc ?i ca nu mai vreau sa am
de-a face cu el. $tiu ca n-am facut bine ca ne-am intilnit,
dar zau ca-mi pare foarte rau daca din pricina asta se gin-
de$te prea mult la mine ; nu vreau sa se mai gindeasca de
loc. li spui, Sally ? Fac orice pentru tine daca-i spui !
- Uke cum facem, se invoi Sally, mai ingaduitoare. Ne
ducom amindoua la locul unde ma a?teapta ; sau, mai bine
zis, acolo unde i-am spus sa ma ajtepte timp de un sfert
de ceas, pina ma reped sa vad daca-i acasa taica-tau ; el
mi-a zis ca daca intirziu mai Ault, vine aici ?i sparge uja,
numai sa te poata vedea.
- Hai sa mergem ! Hai sa mergem ! facu Mary, intelegind
ca n-avea incotro ?i ca oriunde s-ar fi intilnit cu el, tot mai
bine era ca acasa, unde in fiece clipa se putea intoarce
tatal ei.
I?i inhata palaria ?i cit ai bate din palme ajunse in capa-
tul curpi; dar, cum nu ?tia incotro s-o apuce, la dreapta,
sau la stinga, fu nevoita s-o a?topte pe Sally, care se apro-
pie agale ?i o lua de brat, primand-o strins, ca nu cumva

168
 se poata intjoarce daca s-ar razgindi. Dar dupa cum stateau
Jucrurile, Mary nici nu se gindea la aja ceva. Se intrebase
ea in mai multe rinduri daca nnar fi trebuit sa se mai vada
o data cu domnul Carson ; tot atunci hotarise ca va fi
.ultima lor intilnire ca li va spune cit de ran ii parea daca
.purtarea ei nesocotita i-a dat speranfe de?arte. Fiindca, sa
nu uitam, Mary avea nevinova^ia sau naivitatea sa-^i in-
chipuie ca el nutrea ginduri cinstite ; iar Carson, care pnea
cu orice pret ca fata sa fie a lui, n-o dezamagise niciodata,
ca sa-5i ,poata atinge cit mai u?or pnta. In sinea ci, Sally
■ Leadbitter ridea de amindoi; se intreba cum se va sfir?i
povestea $i daca cumva Mary va izbuti oare sa se marite
cu el - prefacindu-se cu viclenie a crede ca 51 domnul Car-
son urmarefte acelaji llucru oind ii face curte.
Aproape de coltul strazii in care dadea curtea casei unde
locuia Mary, il intalaira pe domnul Carson, cu palaria trasa
bine peste ochi, de parca s-ar fi temut sa nu-1 recunoasca
cineva. Cum le vazu venind, se ?i intoarse cu sipatole la ele
?i porni inainte, fara sa scoata o vorba (de?! mergeau chiar
in urma lui), pina ajunse intr-o strada cu binale.
Drumul finuse atita, ca Mary ar fi avut timp de-ajuns
sa fuga de intilnirea care o a^tepta, dar, cliiar daca hotarirea
ei de a nu da inapoi s-ar fi dovedit prea slaba, tot nu s-ar
fi putut smulge din incle?tarea in care o pnea SaUy Lead-
bitter, fara sa sc bata cu ea.
In cele din urma, Carson se oipri la adapostul unui gard
de scinduri, anume ridicat acolo ca sa impiedice molozul
sa se reverse pe trotuar. O clipa mai tirziu fetele il urmara
dupa gard ; la rindul ei, Mary o apuca pe Sally de bra( ;
hotarise pe drum ca trebuie sa fie 5! ea de fafa la discupa
care avea sa unmeze, chiar daca acest lucru nu-i convenea.
Dar curiozitatea o facu pe Sally sa se supuna din toata
inima.
Mai indraznef ca niciodata, Carson o prinse fara fovaiala
pe Mary pe dupa mijloc, cu toate ca fata se impotrivi
minioasa.
- Nu, nu ! vrajitoare mica ! Acum ca te-am prins, nu-d
mai dau drumul. Spune-mi de ce-ai fugit a?a de mine in
ultimele zile - spune-mi, cocheta mea mica ?i dulce I

169
 Mary inceta sa se mai zbata, dar se rasuci astfel incit
sad poata privi in fafa ii vorbi lini?tita, plina de curaj :
- Domnule Carson ! Ifi spun acum, o data pentru tot-
deauna. Dupa intilnirea noastra de luni seara, m-am hotarit
sa nu mai am nici in din, nici ki mineca cu dumneata. §tiu
ce rau am facut lasindu-te sa-^i indiipui ca-mi plad ; dar
cred ca nid eu nu-mi dadeam prea bine seama ce voiam ;
fi te rog, doimnule, din tot sufletul sa ma ierfi daca din
pricina asta te gindejti prea mult la mine.
Carson ramase o dipa uluit ; dar apoi, ingimfarea ii veni
intr-ajutor ?i-l convinse ca totul nu e dedt o gluma. El, cel
tinar, atragator, bogat, chipe§ ! Nu ! Desigur, cocheteaza, ca
orice femde.
- Tot a^a o {ii ! Ce mai vulpe mica p drag^aja^mi e?ti !
Imi ceri iertare din tot sufletul ca m-ai facut sa ma gindesc
prea mult la dumneata! Ca ?i cum n-ai jti ca la dunneata
slnt tot timpul cu gindul. Dar p - a i placea sa ti"0 repet in-
tr-una, nu-i a?a ?
- Nu, domnule, crede-ma, nu de asta e vorba. A? fi mult
mai bucuroasa sa nu-mi vorbe^ti in felul acesta ?i sa-mi
spui ca n-ai sa te mai ^nde^ti nidodata la mine. A d e v ^ l
adevarat e ca n-am fost nidodata atit de serioasa ca acum,
§i te asigur ca e ultima seara in care-^i mai vorbesc.
- Ultima seara, poate, feti^a cu vorba-n doi peri, dar nu
ultima zi. Ei, Mary 1 te-iam prins, nu-i a?a ? i-o intoarse
Carson, pe and fata, incurcata de incapa^inarea cu care d
staruia sa creada ca glume^te, nu ftia cum sa-i arate mai
limpede ce gindea.
- Vreau sa spun, domnule, relua ea cu glas taios, ca
nidodata, de azi inainte, n-am sa mai stau de vorba cu
dumneata.
- Dar ce s-a intimplat, Mary ? intreba el, deodata mai
series. Te-am jignit oare cu ceva ? adauga grav.
- Nu, domnule, raspunse ea blind, dar cu fernutate. Nu
pot sa-d spun de ce anume m-am r^gindit; dar n-o sa-mi
mai schimb parerea ; §i> din nou, daca grefit cu ceva
id oer iertare. §i acum, domnule, ingMuie-mi sa-d doresc
noapte bunrn ,

m
 - Nu-ti ingadui! Nu-^i ingadui sa pled I Cu ce ti-am
grejit, Mary ? Spune-mi. Nu te las sa pled pina nu-mi spui
de ce te-ai suparat pe mine ! Ce-ai vrea sa fac ?
- Nimic, domnule, dar... §i glasul i se tulbura. Te rog
lasa-ma sa plec! N-ai sa ma fad sa ma razgindesc ; sint
foarte hotaritL Vai, doninule ! nu ma tine atit de stains !
Daca tii neaparat sa §tii de ce nu vreau sa mai am de-a face
cu dumneata, ei bine, pridna este ca nu te pot iubi. Am in-
cercat, dar, pe cuvintul meu, nu pot.
Marturiskea aceasta naiva nu-i fu de prea mare folos. El
nu putea pricepe cum de se intimplasera toate astea. I se
parea ca e oeva la mijloc. O iubea cu patima, Ce sa faca
oare ca s-o ispiteasca ? Un gind ii fulgera prin minte.
- Asculta, Mary ! Nu, n-am sa-fi dau drumul pina n-ai sa
asculfi ce-am sa-p spun. Te iubesc din tot sufletul; 51 sint
convins ca 51 tu ma iubejti, macar putin, putin de tot. Bine,
nu'vrci sa marturisejti, nu-i nimic ! Ca sa jtii dt de mult te
iubesc, tin sa-fi arat la ce sint gata sa renunf pentru tine, ltd
inchipui (sau poate nu infelegi asta prea bine) dt de putin
le-ar placea tatalui §i mamei mele sa ma insor cu tine. Ar fi
atit de suparati ?i eu a? avea de Infruntat atita batjocura,
indt, cum era $i firesc, pina acum nu m-am gindit s-o fac
Etam convins ca putem fi feridti ?i fara sa ne casatorim.
(Mary simfi ca aceste cuvinte ii strapung inima ca nifte ace.)
Dar acum, daca tii, scot chiar mline dimineata o dispensa -
ba nu, inca asta-seara ; dedt sa renunt la tine, mai degraba
ma casatoresc in ciuda lumii intregi. Intsr^n an, doi, tata o sa
ma ierte, dar pina atunci o sa te bucuri de tot ceea ce-ti poate
oferi banul ji de toate minunatiile pe care dragostea mea le
va n ^ o d pentru a te face fericita. La urma-urmei, nici mama
n-a fost mad mult dedt o lucratoare in fabrica. Rostise
aceasta fraza cu jumatate gura ; mai mult pentru sine insuji,
ca ?i dnd ar fi incercat sa se impace cu indrazneata-i hota-
rire. Vezi, Mary, dt de mult doresc sa... sa-ti sacrific o
groaza de lucruri ; de hatdrul inimioarei tale ambitioase, sint
gata chiar sa ma insor cu tine ; nu-i a?a ca acum o sa-mi
spui ca ma iubejti totuji putin, pufin de tot ?
$i o trase spre el. Dar, spre mirarea lui, fata se impotrivi
la fel ca inainte. Da, i se impotrivea, de?i ceea ce visase

171
timp de atitea luni - ca va ajunge sopa domnulai Carson
- ii era acum la indemina. Cuvintele lui nu o facura sa
simta dedt o nomarginita ujurare. Fiindca acum ^tia ce io-
seamna dragostea adevarata, li fusese frica sa se gindeasca
la patima pe care o stirnise, poate ; se temea sa se gin­
deasca la simfamlntul adinc pe care poate il dcjtcptase cu
purtarea ei ujuratica i?i impovarase sufletul caindu-se de
nenorocirea a carei pridna i se parea a fi. Era o ujurare
pentru ea sa vada ca patima lui e din soiul acela josnic 51
vrednic de dispref, care nu planuiejte docit in ce fcl sa-i
suceasca iubitci capul ; se simfea ujurata ca simtamintul pe
care-1 dejteptase era indeajuns de jubred pentru a nazui
sa se fericeasca <,oar ipe sine insu§i, chiar daca pentru aceasta
trebuie sa nenoroceasca 51 sa injoseasca fiin^ ipe care fafar-
nic o numejte „iuhita“ . Fafa de o asemenea secatura n-ai
de ce te socoti vinovata ! lata din ce pricina se simjea
ujurata.
- Ifi sint indatorata, doinnule, ca mi-ai spus toate astca.
Poate se pare o prostie din partea mea ; dar eu imi in-
chipuiam ca voiai inca de la inceput sa ma ici de nevasta ;
?i totufi, dc?i aveam aceasta credin^a, simteam ca nu te pot
iubi. Imi pare rau numai c-am ajuos acolo incit sa ne vedem
atit de des. Oricuim, domnule, s-o jtLi de la mine : chiar
daca pina asta2i mi-ai fi fost drag, nu ored ca te-a? mai
putea iubi acum, dupa ce mi-ai spus ca nu urmareai dedt
sa ma nenorocejti ; fiindca asta inseamna, mai pe ^leau, ca
inainte n-aveai de gind sa te insori cu mine. Spuneam ca
am facut rau ji-fi ceream iertare din tot sufletul ; asta, pina
n-am aflat cine e?ti. Acum mi-e sila de dumneata, domnule
care voiai sa necinste^ti o biata fata. Noapte buna 1
§i aduinindu-$i puterile se smuci, zbughind-o ca din prat­
tle. Cei doi ii aurira pajii rasunind pe strada linijtita. Apoi
Sally izbucni in ris ; risul ei supara urechea domnului Carson
§i-l scoase de-a binelea din sarite.
- Ce p se pare atit de vesel, Sally ? intreba.
- Ip cer iertare, domnule. Ip cer iertare din tot sufletul,
cum spune Mary, dar nu pot sa nu rid cind ma gindesc
cum ne-a tras pe sfoarL Ii statea pe limba sa spuna „te-a
tras pe sfoara", dar schimba la tinvp pronumele.

172
 ^ Ei bine, Sally, te a^teptai sa aiba o astfel de iejire ?
- Nu, binem^eles ca nu. Dar daca tot te hotarise^i sa te
insori cu ea, de oe (indraznesc sa intreb) te-ai apucat sa-i
spui ca n-ai avut intotdeauna asemenea ginduri ? De asta
d-a sarit ^andara la urma I
- I^am dat a infelege de nenumarate ori ca nu voiam sa
ma casatoresc. Nici nu mi-am inchipuit c-ar putea fi atit
de prostuta, incdt sa nu ma in^eleaga, oocheta osta micu^
cu capul in nori ! Era normal sa doresc sa $tie ca de dragul
ei sint gata sa-mi sacrific reputatia, ba... ba chiar sa ma
sacrific pe mine ; ji totuji mi se pare ca nici nu ?i-a dat
seama de asta. Eu, care daca doresc pot obfine o-rice
doamna din Manchester, sa fiu gata sa ma insor cu o biata
croitoreasa ! Nici acaim nu ma infelegi ? §i nu vezi ce sacri-
ficiu fikeam, doar ca sa-i intru in voie ? §i astea toate, fara
nidi un folos I Sally taoea, aja ca el urma ; Tata mi-ar fi
iertat mult mai ujor o legatura trecatoare cu o fata atit de
inferioara mie ca rang social, deck o casatorie.
- Mi s-a parut c-ai spus, domnule, ca mama dumitale a
fost ?i dinsa lucratoare in fabrica, ii aminti destul de
rautacios Sally.
- E drept, numai ca pe-atund tata nu avea nici el o
situafie mult mai buna ; in orice caz, intre ei nu era nepotri
virea dintre mine ?i Mary.
lar se facu tacere.
- ^^cum ce-ai de gind, renunfi la ea, domnule ? Ea n-a
umblat cu manual cind spus ca renunta la dumneata.
- Nu, orke-ap zice p tu 51 ea, n-am sa renunf la Mary.
Sint mai indragostit ca niciodata ; imi place chiar $i pentru
izbucnirea asta fermecatoare ?i plina de capridu. Fii sigura
c-o sa se razgindeasca. A^a fac femeile intotdeauna. Dupa
ce-fi izgonesc iubitul, le vine mintea la cap ji descopera ca
altfel e mai bine. Dar baga de seama ! N-am spus ca-i voi
oferi din nou aceleaji condipi !
Cei doi complici mai schimbara vreo doua vorbe fara
importanfa, dupa care se despar^ira.

173
 CAPITOLUL XII

Eu nu-1 iubeam ; ?i-acuma, ca e dus,

Sint stinghera nespus.
Cind imi vorbea -1 mustram ; dar de-ar vorbi,
Vai, nu l-a? cicali.
Caci pricini sa-1 urasc am iscodit
Pin’ mintea mi-am sleit.

W. S. L a nd o r

Mary ifi alungase amindoi adoratorii - sau cel pu^in 35a

credea ea. Numai ca fiecare din ei vedea lucml aoesta in
felul lui. Celui care o iubea din toata inima 51 din tot
sufletul, i se parea ca nu mai exista intoaxoere, 51 nici nu
se mingiia cu gindul, care in aceasta imprejurare s-ar fi
dovedit atit de intemeiat, ca femeilc, dupa ce i§i alunga
iubitul, stau §i chibzuiesc din non. Prea credea mult in dra-
gostea lui infocata, ca sa se socoteasca nevrednic de Maiy ;
o asemenea eiodestie falsa nici nu-i putea treoe prin minte.
l?i zicca doar ca ..nuii cazuse cu tronc fetei“ ; ?i, cu toate
ca asta ar putea aduce cu o vorba de trei parale, pe care o
auzi la itot pasul, adevarul ei ii strapungea inima ca un Her
inrojit. ll napadira tot felul de ginduri nastrujttice : sa piece
militar, sa b ^ pina o uita tot, sa faca ceva, un lucru dez-
nadajduit; dar gindul la mama lui se inalta ca un ingor
pazitor cu sabia trasa, taindu-i calea ce ducea spre pacat.
Caci, dupa cum ?tip, „atita fiu avea ?i mama, ?i vaduva
era“ , iar altul care sa-i aduca piinea cea de toate zilele nu
mai avea pe lume. A?a ca nu se putea sa-?i risipeasca sana-
tatea ?i timpul ; caci pentru el acestea insemnau bani, cu
care trebuia sa-d fie sprijin la batrine{e. Se duse deci la
lucru - ai fi zis intocmai ca de obicei ; dar inima ii era
grea, cumplit de grea.
Domnul Carson, aja cum am vazut, tot mai credea ca
Mary il respinsese doar dintr-un „fermecator capriciu". La
atelier, Sally Leadbitter avea grija sa-i strecoare intotdeauna
cite un patimaf bilevel de dragoste, apoi se departa cu atita
iscusinta, indt Mary nu i-1 putea inapoia indata fara sa

174
 dea de banuit celorlalte lucratoare. Ba de vreo dteva ori fu-
sese silita sa le ia 51 acasa. Dar dupa ce citi unul, hotari ce
avea de facut. Nu se mai impotrivi cine frie ce oind ii vcneau,
dar nici nu le desfacea din cind in dnd Sally se pomenea
cu ele inapoi, paturite Intr-o foaie de hiitie a l b L Mai rau
insa era ca incapadnatul ei adorator o pindea necontenit in
drum spre casa ; Carson ii cunojtea de aitita vreme obiceiu-
dle, incit feted ii era aproape cu neputinta sa-1 ocoleasca.
La orioe ora, tirziu sau devreme, nu era niciodata sigura ca
are sa scape de eL Fie ca o apuca pe o strada, fie ca o
apuca pe alta, se pomenea cu Henry de dupa un ool^, toc-
mai cind se bucura ca in aua aceea scapase. Nici n-ar fi
putut nascoci ceva prin care sa-i ajunga ?d mai urit.
§i in tot acest timp Jem Wilson nu se arata de fcl I Nu
ca sa o vada pe ea - la aceasta nici nu s-ar fi ajteptat -
ci ca sa-1 vada pe tatal ed ; sau sa... nici ea nu ?tia bine ce,
dar nadajduise ca tot va veni cu o pricina oarecare, numai
sa afle daca nu cumva se razgindise. Dar el nu se arata.
O cuprinsera plictiseala 51 nerabdarea ?i incepu sa-?i piarda
curajul. Insistenfele unuia 5.! uitarea celuilalt o apasau crunt.
Serile nu mai putea lucra in tihna ; sau, daca izbutea sa se
astimpere ?i sa nu masoare intr-una odaia in lung ^i-n lat,
trebuia sa cinte in timp ce cosea, ca sa-ji omoare gindurile.
lar cintecele ei erau cole mai nebunatice, cele mai vesele
din cite putea iscodi. B a r b a r a A l l e n ‘ ?i alte asemenea ba-
lade triste se mai potriveau in timpurile bune, acum, insa,
ii trebuia ceva din afara, in stare sa-i domoleasca durerea
care o apasa.
Tatal ei o nelinistea ?i el nespus ; p^ea atit de schimbat
§i de bolnav ! Totuji, batrinul nu voia sa recunoasca nici
in ruptul capului ca ar fi cit de pujin suferind. lar ea, orioit
de tirziu ar fi fost, trebuia sa stea, nu lasa nidodata treaba
pina nu stringea dfiva gologani (asta, atunci cind slugile
cele sarace ii plateau la vreme micile drpeli ipe care le facea
pentru ele), ca a doua zi sa aiba ce-i pune pe masa lui
taica-su. Dar nu o data, dupa ce zabovise noaptea tirziu,
in zori nu mai apuca dedt sa dea o fuga pina la client ca

' Balada a carei etoina se caiejte ca ji-a chinuit iubitul (n.t.).

175
sa-$i ia plata. Adesea, nid nu mai prindea sa tirguiascS
de-alc gurii ii dadea pc loc banii lui Barton, care ii apuca
nesatios, uneori, ce-i drept, mistuit de o foame crincena, dar
mai adesea ca sa-?i ciunpere opiul de care nu se putea lipsi.
La drept vorbind, pe el nu-1 chinuia foamea, ca pe Mary.
Cad fata trebuia sa rabde, nu gluma, de la masa de prinz,
pe care o lua la ora unu la donmi^oara Simmonds, pina la
sfirjitul lucrului, adeseori spre miezul nopfii. Era tinara 5!
nu se invafase inca sa-i „chioraie matele“ .
Intt'O seara, in timp ce, aplecata peste luoru, ii dcea un
cintec vesel, oprindu-se din cind in cind sa ofteze, Marga-
reta cea oarba intra bijhiind in odaie. Pentru Mary, lipsa
prietenei ei, care o pornise impreuna cu profesorul de mu-
zica prin orajele industriale din Yorkshire ?i Lancashire
fusese alta pridna de suparare. Pina 5! bunioul Margaretei
gasise ca tocmai se brodea bine s-o pomeasca in expcdipile
lui, dupa cine ?tie ce specii, aja incit casa lor statuse in-
cuiata oiteva saptamini de-a rindul.
- Vai ! Margareto, Margareto ! Ce bine-mi pare ca te
vad ! Ia seama ! A?a, acum e bine, uite scaunul tatii. §ezi.
§i incepu sa o sarute la nesfirjit.
- Parca mi se lumineaza dinaintea ochilor dnd te vad,
Margareto. Dumnezeu sa-fi ajute ! Ce bine ara^i !
- Pai nu $tii ? $i doctorii trimit pe bolnavi sa schimbc
aerul, iar eu, ?tii bine ca in ultima vreme numai de asta
am avut parte.
- Ai ajuns calatoare, nu gluma ! Povestejte-mi tot, haide,
Margareto. Mai intii, unde ai fost ?
- Ei, fetifo, mult timp mi-ar mai trebui sa-fi povestesc.
Citeodata mi se pare ca am batut jumatate lume. Bolton,
?i Bury, ?i Oldham, $i Halifax, ?i - ia ghid, Mary, pe
cine-am vazut acolo ? Da poate ca ?tii, a?a ca nu mai ai ce
sa ghicejti.
- Nu, nu ?tiu. Spune-mi tu, Margareto ; nu-mi place sa
ajtept, ?i nid sa ghicesc.
- Ei bine, intr-o seara cind am plecat de acasa impreunS
cu un baiefa? de-al gazdei, care-mi arata drumul, sa caut
sala unde dntam, am auzit pe dneva tufind la dpva pa?i
inaintea mea. Mi-am zis : „Zau daca asta nu-i tusea lui

176
Jem Wilson !“ Apoi a stranutat ?i a tu?it din nou, ?i atunci
am fost sigura. La inceput m-am codit sa-i vorbesc, la gin-
dul cl, daca s-ar intimpla sa fie un strain, poate m-ar socoti
prea mdrazneafa. Dar jtiam eu ca orbilor nu trebuie sa le
fie iTujine sa spuma oe au de spus, a?a ca zic : Jem Wilson,
dumneata e?ti ? Chiar eJ era, in carme §i oase. $tiai ca e la
Halifax, Mary ?
- Nu, raspunse fata cu un glas stins, din care razbatea
tristetea ; caci pentru ea Halifax era (parca) la capatul lu-
mii ; ar fi fost cu neputinta ca privirile ei umile ?i pocaite,
sau vreo alta dovada a dragostei ei feciorelnice sa ajunga
pina acolo.
- $i totufi, la Halifax e ; instaleaza la cineva un motor in
contul patronului. O duce bine, ca are vreo patru-cinci oa-
meni sub el ; ne-am intilnit de doua-trei ori ?i mi-a spus cum
e cu invenfia lui, ca vrea sa desfiin^eze o pana, sau a?a ceva.
Patronul i-a cumparat-o 5! a scos un brevet, iar acum, cu
banii pe care i-a luat, Jem e domn pe toata viaja. Dar tre-
buie sa fi auzit tu de toate astea.
Nu ! Nu auzise nimic.
- Pai eu credeam ca toate astea s-au intimplat inainte sa
fi plecat el din Manchester, ?i atunci nu se putea sa nu fi
?tiut ?i tu. Dar poate ca treaba s-a facut dupa ce-a ajuns la
Halifax ; oricum, i-au dat vreo doua-trei sute de lire pe in-
venfia lui. Da ce-i cu tine, Mary ? Nu prea pari in apele tale.
Nu cumva te-ai certat cu Jem !
Mary izbucni in plins ; o parasisera puteriJe ?i se simfea
nefericita ; sosise timpul sa-?i mai ufureze sufletul ?i sa-?i
verse amarul. Dar nu-i venea ujor sa spuna ca doar trufia
fi prostia ei ii pricinuisera necazul acesta ; tot nadajduia ca
nu va fi nevoie sa se destainuie fi ii era sila sa se mai gin-
deasca la cele intimplate.
- Vai, Margareto ; ftii ca Jem a fost aid intr-o seara,
tocmai dnd eram eu amarita fi suparata. Of, doamne !
doamne ! Imi vine sa-mi mufc limba cind ma gindesc la asta.
Mi-a spus cit de mult ma iubefte, dar mie mi se parea c5
nu mi-e drag fi i^am spus-o ; iar el, Margareto, el m-a crezut
fi a plecat afa de trist fi de minios ! Acum af face orice -
z3 u ca da I

12 177
 Un hohot de plins ii incca ultimele cuvinte. Pe chipul
Margaretei se citea mihnirea, dar ?i speranfa ; cad in adin-
cul sufletului era sigura ca nu poate fi vorba decit de o ne-
infelegere vremelnica.
- Spune-mi, Margareto, facu Mary, stergindu-ji ochii cu
5orpil ji privind-o cu nerabdare. Spune-mi, oe sa fac ca sa
se intoarca la mine ? Sa-i scriu ?
- Nu, raipunse prietena ei, nu-i bine. Barbatii sint tare
ciudad ; nu le place sa se ^ina cineva de ei.
- Dar nici n-aveam de gind s-o fac, apuse Mary, cu o
ufoara indignare.
- Daca i-ai scrie, ?i-ar inchipui ca-ti pare rau §i ca ai fi
foarte indntata sa se intoarca. Eu, una, cred ca tot mai mult
i-ar placea sa afle singur.
- Dar nici n-are sa incerce, spuse Mary suspinind. De
unde sa afle, cind e dus la Halifax ?
- Numai sa vrea, ca gasejte el calea, n-avea grija. Nici
tie nu ti-ar placea sa fie al tau daca nu i-ai fi draga 1 Nu,
scumpa mea ! adauga, schimbind tonul. Pina atunci ii vor-
bise cu o umbra de asprime in glas, a?a cum e felul oamenilor
cu scaun la cap, dar acurn i se adresa cu acea duiojie oespusa,
care e atit de fermecatoare cind vine de la asemenea oameni :
Trebuie sa ajtepti ?i sa ai rabdare. Fii sigura ca toate se
vor sfir^i cu bine, mult mai bine decit daca te-ai apuca sa te
amesteci in treaba asta acum.
- Dar e a?a de greu sa ai rabdare ! insista Mary.
- Da, draga mea, e lucrul cel mai greu pe care noi, toti,
il avem de indurat atit cit traim ; eu, una, aja cred. Mult
mai greu e sa ajtepfi decit sa faci ceva. Asta am priceput-o
singura cind mi-am pierdut vederea ji multi au priceput-o
cind ingrijeau bolnavii ; e o invatatura a domnului, pe care
vrind-nevrind tot trebuie sa o cunoajtem. far dupa o tacere
scurta adauga ; Ai mai fost pe la maica-sa in ultima vreme ?
- Nu ; n-am trecut pe acolo de vreo citeva saptamini.
Ultima oara cind m-am dus, s-a purtat aja de uricios cu mine,
incit mi-a venit sa cred ca nici nu vrea sa mai calc pe acolo.
- Ba eu, una, in locul tau, m-a? duce. Jem o sa auda, §i
asta are sa-ti prinda mai bine decit sa-i scrii o scrisoare, care,
la o adica, daca o fi sa te apuci de ea, o sa-ti vina cam peste

178
mina s-o scrii. E greu sa nu spui nici prea mult, nlci prea
putin. Ei, acu trebuie sa plec ; bunicul e acasa 51-i prima
noastra seara impreuna ; nu vreau sa-1 mai las sa ma a§tepte.
Se scula de pe scaun, dar mai zabovi.
- Mary ! mai am ceva sa-fi spun, ?i nu prea ?tiu cum sa
incep. Vezi tu, bunicul ?i cu mine ?tim ce vremuri grele sint
?i ca ratal tau n-are de lucru, iar eu cijtig bani mai mulp
decit ne trebuie ; n-ai vrea sa iei galbenul asta ?i sa mi-1 dai
inapoi cind s-or schimba timpurile ?
Margaretei ii venira lacrimi in ochi in timp ce vorbea.
- Margareto draga, nu sintem noi chiar atit de strimtorati.
(Dar gindul ca ratal ei arata a?a rau ?i ca minca dear o data
pe zi ii reveni in minte.) §i totuji, daca nu te-ar incurca prea
mult, m-a? da peste cap sa p‘ l inapoiez ; dar bunicul tau
n-are sa se supere ?
- Nu -1 cunojti, fetifo ! A fost gindul lui, mai mult decit
al meu ; mai avem destui acasa, aja ca nu te grabi sa mi-1 dai
inapoi. Greu e sa fii oarba, ce-i drept ; altminteri, banii imi
vin atit de u?or, fa(a de cum ii cijtigam altadata ; ?i e o ade-
varata placere sa-i agonise^ti a^a, cad tare-mi mai place
sa d n t!
- A? vrea sa pot cinta, spuse Mary, uitindu^se la galben.
- Fiecare cu darul lui. De cite ori, pe vremea cind mai
vedeam, n-am rivnit la frumusejea ta, Mary ! A?a sintem noi,
ca ni§te copii, rivnim totdeauna la ceea ce nu avem. §i acum,
sa-ti mai spun un singur cuvint. Sa ^tii ca, daca sinte^i la
strimtoare ?i nu ne da^i de veste, foe ne facem. La revedere.
Cu toate ca nu vedea, o porni repede, caci ardea de nerab-
dare sa se intoarca la bunicu-sau ?i sa scape de multumirile
prietenei ei.
Aceasta vizita ii facuse bine fiicei lui Barton din mai multe
puncte de vedere : daduse noi aripi rabdarii $i speranfelor
ei ; ii intarise increderea in prietenia Margaretei ; ?i, in sfir§it,
ii daduse prilejul sa priceapa dte putea cumpara cu banul
pe care il avea in mina, de?i lucrul acesta nu-i aducea alinare
(caci argintul ?i aurul au prea pufin pre( pe linga dragoste,
acest dar pe care oricine il poate darui). Cite nu va putea
cumpara I Mai intii se gindi la o masa pe saturate pentru
taica-sau, chiar in seara aceea ; zis ?i facut; ieji, tragind na-

12 * 179
dejdea ca nu s-au inchis toate bacaniile, de§i era foarte
tir2iu.
In seara aceea, casufa lor stralucea intr-o lumina ?i caldura
neobijnuite ; iar tatal fiica ise ajezara la o masa, care 11 se
paru fara [pereche de imbeljugata. Trecuse atita timp de cind
nu mai mincasera pe saturate !
„Mestednd prinzi inima“ - spune o vorba din Lancashire ;
o doua zi Mary iji facu timp ?i se duse in vizita la doamna
Wilson, cum o sfatuise Margareta. O gasi singura ?i mai bine-
voitoare dedt ultima data, li spuse ca Alice a ie^it.
- A dnut morfi? sa se duca pina la pojta, a?a, de florile
marului. Voia sa vada daca n-a vonit vreo scrisoare pentru
ea de la Will Wilson, mariaarul, baiatul ei de suflet.
- §i de ce i s-a nazarit ca ar avea o scrisoare ? intreba
Mary.
- Pai, un vecin care a fost la Liverpool ne-a spus ca ar fi
sosit corabia lui Will. Zicea ca data trecuta cind a fost
acolo, ar fi venit el s-o vada, dar vasul nu statea decit o
saptamina ?i pe deasupra mai aveau ?i multa treaba. Acu
Alice e sigura ca de data asta are sa vie ?i sta toata ziulica
cu urechile ciulite la zgomotele de pe strada, zidnd ca el e.
Azi n-a mai avut astimpar pina n-a ?ters-o la ipojta, sa vada
daca nu i-a scris pe vechea adresa de linga voi. Am incercat
eu s-o opresc, cad, dupa ce ca-i surda, a mai 5! orbit, de nu
vede la doi p aji; dar ea nici vorba... o pnea intr-una ca se
duce, saraca babufa.
- Nu jtiam ca i-au slabit ochii ; vedea destul de bine cind
eram vedni.
- Da, dar in ultima vreme i s-a dus vederea. De Jem vad
insa ca nu intrebi de loc - adauga ea, nerabdatoare sa aduca
vorba despre ce-i era mai drag.
- Nu, raspunse Mary, rojind ca para focului. Ce mai face ?
- Prea bine nu ?tiu nici eu, fiindca e la Halifax ; dar era
foarte mul^umit dnd ne-a scris mar{ea trecuta. Ai auzit ce
noroc a dat peste el ?
Spre dezamagirea ei, Mary auzise de suma pe care i-o da-
duse patronul pentru invenfie.
- Ei ! $i fi-a spus Margareta ce-a facut cu ea ? A?a-i el,
o vorba nu pomenejte, niciodata. Cind i-au platit, ce crezi

180
 ca i-a venit in gind ? L-a rugat pe patron sa-1 invefe cum sa
ne faca o renta, mie lui Alice. I-a lasat-o pe via^a ; dar,
dupa mine, una, saracufa nu mai are mult. S-a $ubrezit ran
de la o vreme. $i aja, Mary, dupa cum vezi, acu sintem ?i
noi cucoane. Ziceau ca e vorba de vreo douazeci de lire pc
an. Macar de-ar fi trait ?i gemenii, dumnezeu sa-i ierte,
spuse ea cu lacrimi in ochi. I-a? fi dat la cea mai buna ?coala
?i ar fi mincat pe saturate. Poate ca o due mai bine in cer,
numai ca tare a? vrea sa-i vad.
Mary simp cum i se umple inima de dragoste dad auzi
din nou cit de bun era Jem ; dar nu putea sa pomeneascS
nimic despre asta. Lua mina doamnei Wilson ?i o strinse
cu duio?ie ; apoi aduse din nou vorba despre WiU, nepotul
ei, marinarul. Doamnei Wilson nu-i prea veni la socoteala,
dar bel?ugul o facuse mai ingaduitoare ?i nu se mai supara
ca Mar)’ se arata atit de nepasatoare fafa de Jem ?i de me-
ritele lui, cum i se parea ei.
- Mi se pare ca a fost in Africa ?i prin parfile alea. E
baiat frumos, dar n-are parul lui Jem. Prea e ro?cat! Data
trecuta dnd a fost in ?ara i-a trimis batrinei (poate ca ti-o fi
spus ea) vreo cinci lire ; totu?i, asta nu-i nimic pe linga o
renta, ?tii tu.
- Nu oricine poate oijtiga o suta sau doua de lire dintr-o
data, facu Mary.
- Nu ! nu I ce-i drept, nu sint mulp ca Jem. Asta-i pasul
ei, spuse Jane, grabinduise sa-i deschlda cumnatei.
Alice arata obosita §i trista ?i era plina de praf. Dar nici
ea, ?i nici celelalte doua n-ar fi bagat de seama oboseala ?i
praful daca n-ar fi fost ?i tristefea ei la mijloc.
- Nici o scrisoare ! spuse doamna Wilson.
- Nu, nici una ! Trebuie sa mai a?tept o zi pina sa aflu
ceva de la flacaul meu. Tare-i greu sa ajtepp ! spuse Alice.
Mary i?i aminti cuvintele Margaretei. Intr-un fel sau altul,
fiecare trebuia sa rabde odata ?i odata.
- Numai de-a? jti ca e teafar ?i ca nu s-a inecat ! grai Alice.
Sau macar sa ?tiu ca s -a in e c a t, ca a? cere harul de a spune ;
faca-se voia ta ! Dar sa a?tepd e tare greu.
- Nimanui nu-i vine u?or sa aiba rabdare, spuse Mary ;
credeam ca numai mie mi-e greu, dar unui om atit de bun

181
ca dumneata, nid nu mi-ar fi trecut prin gind, Alice ; de azi
inainte n-o sa ma mai judec cu atita asprime ca nu sint rab-
datoare, de vreme ce tc aud ?i pe dumneata spunlnd ca-fi
vine greu.
Fetei nici nu-i trecuse prin minte s-o mustre pe Alice, iar
batrina ?tia acest lucru. Totu?i, spuse :
- Atunci, draga mea, it;i cer iertare ?i de, ?i domnului,
daca zdruncinat credinfa aratindu-d cit de slaba e a
mea. Jumatate din viafa ne-o .petrecem a?teptind, §i nu se
cuvine sa cirtesc, tocmai eu, care am avut parte de atita mi-
lostivire. Am sa incerc sa-imi pun friu la gura ?i lacat la
inimL
Vorbea cu glas smerit fi blind, ca fi cum ar fi vrut sa
ceara iertare.
- Hai, Alice, se amesteca in vorba doamna Wilson, nu
te mai framinta pentru orice fleac, scapat la intimplarc laca,
am pus ceainicul pe foe, fi acusi o sa va dau la amindoua
cite o ceafca de oeai.
Apoi incepu sa-fi faca de lucru prin odaie ; scoase o piine
mare fi fmmoasa fi o puse ipe Mary s-o taie felii fi s-o unga
cu unt; intre timp se apuca sa scoata ceftile, zanganindu-le
- zvon care e intotdeauna tare placut pentru urechi.
Dar nici n-apucara sa se afeze, cind se auzira batai in Ufa
fi, fara a aftepta sa i se deschida, cineva trase ivarul, fi o
voce barbateasca intreba daca George Wilson locuia acolo.
Doamna Wilson se pornise sa explice pe-ndelete fi catra-
nita ca locuise cindva, dar ca murise subit; dar Alice, careia
inima ei de mama ii da ghes (caci altminteri ochii fi urechile
ii erau de mult mai pudn ajutor decit altora), se ridica fi
se indrepta fontic-fontic spre ufa.
- Copilul meu I copilul meu drag! striga ea, arundn-
du-se de gitul lui Will Wilson.
Nu e greu sa ne inchipuim zarva fi bucuria cu care 1-au
primit; doamna Wilson ridea, vorbea fi plingea in acelafi
timp, daca afa ceva e cu putinfa.; fi cum se mai holba Mary,
uluita, dar plina de indotare, la tovaraful de joaca de pe
vremuri, care acum ajunsese un matelot cutezator, ars de
soarc fi drlionfat, 'C u privitea deschisa, voinic fi iubitor !

182
 Mu vedeai in toate zilelc bucurie ca abatrinei Alice, cafe
iji avea din nou copilul linga ea. O vorba nu scotea ; parca
amupse ; dar lacrimile ourgcau fifoaie pe obrajii ci batrini
51 vejtejiti ji-i abureau ochelarii ou rama de corn, pe care
§i'i pusese ca sa-i vada mai bine chipul. Dar, mai din pri-
cina vederii ei slabite, mai din ipricina ochilor tmpaienjeniti
de lacrimi, nu mai incerca sa-’i deslujeasca trasaturile cu
ochii, oi intr-alt chip. I?i trecu miinile zbircite ?i stingace,
care tremurau de nerabdare, pe®te fa^a lui barbateasc^
plecata ou supunere, a?a inclt sad poata oercota mai bine
in acest chip neobi^nuit. In cele din urma, fu mulfumita
Dupa ce iji baura ceaiul, Mary, incredintata ca amindoi
aveau sa-fi spuna multe, la care mai bine sa nu fie de fa^a
nici ohiar un pcieten atit de apropiat ca ea, se ridica sa
piece. Alice paru sa se trezeasca din visarea-i plina de
fericire §i o ipetrecu pina la u§a. In prag, cum sta cu mina
pe ivar, ii pfinse bra^ul ?i ii vorbi a?a - erau aproape pri-
mele cuvinte pe care le rostea de la intoarcerea nepotului ei :
— Draga mea ! N-am sa^mi iert niciodata daca vorbele
mele pacatoase de asta-seara au sa-fi fie piedica in cale.
Uite cum doitnnul mi-a trimis bucurie ! O ! Mary, nu te lasa
zdruncinata in credinta ta de un Toma necredinciosul ca
mine. Aibi incredere in domnul, oricare p'af fi necazul.

CAPITOLUL XIU

Pe stinci ajezata sitena statea

Din zori in amurg adastind.
Frumsefea-fi slavea, cosife-mpletea,
Un cint de sitena dntind.
§i cin’ dupa cint de sirena-o tinji
Oricind sa-1 asculte-o putea,
Atunci cind la drum dupa soare-o porni
$i-n mare cu el s-o scalda.
W. S. L and or

Sa fi trecut vreo patru sau cinci zLle de la intdmplarilc

povestite in capitolul trecut, dnd, intr-o seara, Mary, care

183
fitatea la fereastra cufundata in gindurile el, il zari pe Will
Wilson intrind in curte IndreptinduTse grabit spre u?a lor.
Se buoura ca-1 vede ; caci ii fusese totdeauna prieton bun,
de?i ipoate ca prea semanau amlndoi la fire ca sa-i ajunga
vreodata 51 mai drag, 51 mai apropiat. Deschise u^a, ?i cind
Will ii dadu voios bineie, ii raspunse din toata ioima.
- Hai, Mary ! pune-d palaria ?i jalul sau ce v-o^i mai fi
punind voi femeile cind ie^ifi din casa. M-au trimis sa te
aduc fi, o data ce mi s-a dat iin ordin, nu mi-e ingaduit
sa pierd tinipul.
- Unde ma duci ? intreba M ary; inima-i tresarise la
gindul ca ipoate o afteapta cineva anume.
- Nu departe de-aid, ii raspunse Will. Dupa coif, la
Job Legh. Matufanmea a pnut imorp? sa viu sa-i cunosc
prietenii cei noi ; pe urma ne gindeam sa treoem pc la voi,
sa va vedem, pe tine fi pe taicantau, dar mof Job, pare^mi-se,
vrea s-o faca lata ; zicea sa ne adunam cu todi aoolo. Unde-i
taica-tau ? Nu pot sa dau ochii cu el ? Trebuie sa-1 luam
cu noi.
- E dus, dar o sa-i las vorba prin vecini, sa vina fi el ;
adica, daca s-o inapoia la vreme. Apoi adauga, codindu-se :
Mai e dneva pe la Job ?
- Nu ! Matufa-mea Jane avea toane fi n-a vrut sa vina ;
dt despre Jem, nu ftiu ce i-afi facut, ca n-am vazut om mai
plouat ca el. E drept, a trecut prin destule, bietul baiat I
Dar ar fi timpul sa se mai scuture fi sa nu mai tinjeasca
mereu, ca o fata mare.
- Va sa zica, s-a inters de la Halifax ? se interesa Mary.
- Ei, cu trupul a venit el, dar inima parca tot acolo i-a
ramas. Limba, insa, sint sigur ca are, cum le spuneam noi pe
vremuri copiilor dnd nu voiau sa vorbeasca. Mai incerc eu
sa-1 stimesc dte pufin fi-af zice ca-i place sa ma ftie pe
linga el, dar tot afa de intunecat fi de amarit sta. Uite, nu
mai departe, ieri m-a dus la ateliere, dar o vorba n-am scos
tot drumul, de-ai fi zis ca sintem niscaiva q u a k e r i care abia
afteapta sa pogoare harul asupra lor ‘. Nu-i vorba, e fi-un

' Aluzie la o secta religioasS ai carei membri asteapta incremcaiti

in rugadune sa „pogoare harul divin“ asupra lor.

184
loc unde poate sa te apuce nebunia ; ce mai vizulna ncagra !
§i-i un zgomot!... Sint vreo doua lucruri pe care face sa
le vezi, de pilda vintaraia aia, careia ei ii zic foale. A? fi
stat Linga ea boata ziulica ; eu, sa nimeresc intr-un loc ca
asta, tot la foale tni-ar placea sa trag, numai sa fie nevoie
de a?a ceva. Dar lui Jem nici macar astea nu i-au descrefit
fruntea ; iar dnd mi^a zburat palaria dit colo, nici n-a olipit.
Nici de mincare nu-i mai arde ?i matuja-imea tare se mai
necajejte. Ei, Mary, nu mai isprivejti odata ?
Mary nu izbutise sa infeleaga daca avea sau nu sa-1 in-
tilneasca pe Jem la Job Legh ; de cum deschise insa u?a,
pricepu dintr-o privire ca nu era acolo. Dintr-o data, toata
seara aceea i$i pierdu rostul ; sau cel pupn a§a i se paru
in primele cinci minute ; dar in curind, vesela revedere a
acestor vechi prieteni o facu sa-?i uite dezamagirea ; tofi, in
afara de ea, aveau cite un temei sa se bucure. Margareta,
pe care n-o rabda inima sa stea degeaba, impletea de zor,
fara sa-?i priveasca lucrul, cu fafa intoarsa spre camera.
Alice ?edea blajina ji resemnata, cum ii era firea, iar in
ochii ei tulburi licarea o cautatura blinda ; se caznea sa
vada ji sa auda, fara sa se pMnga ; ba, mai mult, in sinea
ei ii multumea domnului c-o fericise, fiindca bucuria de a-1
avea pe nepotu-sau linga ea, copilul ei drag, ii era mult
mai de pret decit vazul ?i auzul, pe care le pierduse.
Job se tinea tare mindru, ca unul care era ?i stapanul, ?i
gos,pcdina casei ; caci, printr-o intelegere muta, iji mai iejise
din nepasarea lui obifnuita, luind asupra-$i o mare parte din
treburile marunte ale gospodariei, pe care pina atunci le
implinea Margareta. §i, cum se foia el de colo-<»lo, se
prinsese in vorba cu marinarul cel tinar, incercind sa-1 des-
coasa despre tot ce §tia cu privire la jivinele ?i plantele din
tarile pe care le cufcreierase.
- Eh, daca ti-e drag de rime, de mujte §i de ^ndaci, ni-
caieri n-ai sa gasefti mai multe ca in Sierra Leone. Dumneata
sa fi avut parte de ce-am avut noi ; ca ne saturasem de elc
pdna peste cap ; le inghiteam o data cu apa ?i abia daca
izbuteam sa nu le mestecam o data cu mincarea. Nu-mi
trecea prin cap ca sint oameni carora sa le placa asemenea
ginganii verzi ji burduhanoase. Altfel fi-a? fi adus cu nuile.

ISS
Cred ca o strachin^ din acelea in cate ni se dadea ciorba
de mazare, plina ochi, p-ar fi ajuns ; noua, prea adeseori,
ni s-a parut peste masura.
- Ce n-a? fi dat sa am vreo citeva ? ! zise Job.
- la te uita, frate ! Auzisem eu ca at fi pe-aici oameni
care se dau in vint dupa dudateniile alea de peste mari ;
dar nid nu mi-ar fi trecut prin gind sa le placa asemeoea
jiganii viscoase de care sa-^i vina sdrba, fi mai multe nu.
Eu, unul, pindeam tot timpul, doar-doar oi vedea o sirena;
asta ftiam fi eu ca-i lucm rar.
- He, he I Cred c-ai pindit mult fi bine, murmura dis-
pretuitor Job, insa urechile agere ale marinarului prinsera
mormaiala.
- La unele latitudini, nu chiar atit cit fi se pare, jupdne.
E la mintea omului ca prin locurile astea marea e prea rece
pentru sirene ; pe aici e prea frig, fi de aia nici femeile nu
pot sa umble pe jumatate goale. Dar am fost in fan unde
in timpul dt stateai pe farm te-ai fi infierbintat dc-ai fi
avut pe tine chiar numai un tulpan, iar marea era mai calda
dedt laptele abia muls ; fi defi nid chiar la latitudinea
aia n-am avut norocul sa vad o sirena, ftiu pe alfii care au
avut asemenea noroc.
- Hai, povestefte-ne fi noua ! exdama Mary.
- Mofburi ! facu Job cel invafat.
Amindoi, fiecare in felul lui, il impinsesera pe Will sa-fi
urmeze povestirea. Da ce, sa-i taie lui apa de la moara in
felul asta un om care nu se departase nidodata mai mult
de citeva mile de casa fi nu ftia nimic despre minunile
adincurilor ? !
- Ei bine, e vorba de Jack Harris, ofifer al 3-lea in
ultima noastra calatorie, care nu o data ne-a povestit cum
s-au petrecut lucrurile. Era in largul insulei Chatham (asta
e in inima Padficului, la o latitudine unde e destul de cald
pentru sirene fi rechini fi fel de fel de pcimejdii de soiul
asta) fi se pomise vantul. Qfiva oameni au coborat falupa
fi s-au apucat sa visleasca spre insula, ca sa vada cum e
pe-acolo ; dar dnd au ajuns aproape, au auzit un pufait,
de parca o vietate iefise la suprafafa sa rasufle ; n-afi auzit
nidodata un scufundator ? Nu 1 Dar de oameni bolnavi

186
 de astma afi auzit ; zgomotul asta era aidoma. Se uita ei
imprejuf, ce sa vezi ? O sirena se prajea la scare ajezata
pe o stmca. §titi, cind marea-i agitata apa e mai calda ;
cum marea era linijtita, imi vine sa cred ca o luase cu frig
5i ie?ise sa se mai incalzeasca.
- Cum arata ? intreba Mary cu respira^ia taiata.
Job iji ilua luleaua de pe prichiciul vetrei ?i incepu sa
pufaie zgomotos, ca §i cind dupa el povestea nu facea sa
fie ascultata.
- Ehe I Jack spunea ca era tot atit de frumoasa ca pa-
pujile de ceara de la frizerie ; cu o singura deosebire, Mary :
avea parul verde ca iarba.
- N-af zice ca-i prea frumos, spuse Mary oodindu-se, de
parca nu i-ar fi venit sa puna la indoiala un lucru ce apar-
(inea unei frumuseti recunoscute de o lume intreaga.
- Ba este, dupa ce te obisnuiejti. Eu, de pilda, ori de
dte ori zaresc intlia oara tarmul, gasesc ca nici o culoare
nu e atit de frumoasa ca verdele ierbii. A?a... va sa zic^
parul ei era verde, cum te vad ?i ma vezi ; ?i parea mindra
de asta, fiindca atunci dnd au dat cu ochii de ea, $i4 piep-
tana dt era de lung. Oamenii au socotit c-ar fi o prada
buna ^i ca in bani igheafa n-ar face mai pufin dedt o balena
(?tifi, de felul lor erau pescari de balene). Cad, orice-ar
spune unii, se gasesc aldi care pun mare pret pe sirene.
Ultimele cuvinte erau pentru Job, care se razbuna scuipind
§i pufaind galagios de dteva ori.
- $i cum ziceam, s-au apucat sa visleasca spre ea, cu
^ndul so prinda. lar ea i$i pieptana intr-una pletele minu-
nate ?i le facea semn, pe cind in cealalta mina tinea o
oglinda.
- Da dte miini avea ? intreba Job.
- Doua, fire?te, ca orice femeie, ras,punse inciudat Will.
- A?a ? Parca ziceai ca facea semn cu o mina, ca-?i piep­
tana parul cu alta ?i ca tinea o oglinda cu a treia, spuse
Job cu o linijte sfidatoare.
- Nu ! N-am zis asta ! §i daca-am ziso, gindeam ca le
facea pe rind, a?a cum ar fi inteles oricine afara de... (?i
aici mormai nedeslu?it oiteva cuvinte). Ei bine, Mary, urma
intordnduTse foarte hotMt spre ea, dnd i-a vazut apropiin-

187
du-se, s-a speriat pesemnc de pu?-tile pe care le luasera cu
ei, ca sa mai traga un foe, doua pe insula, sau poate a
apucat-o o toana de jtrengarifa care nu prea ?tie ce vrea
(eu, tinind seama ca era pe jumatate muiere, socotesc mai
degraba ca asta a fo&t), destul ca, tocmai cind ajunsesera ci
la mai pupn de doua lungimi de visla de stanca pe care
jedea, hop, a sarit in mare ; un timp i s-a mai vazut de-
asupra apei partea de jos a trupului, ca o coada de pejte,
apoi a pierit cu totul.
- §i n-au mai zarit-o niciodata ? dntreba Mary.
- A?a ca atunci, niciodata ; unul care a vegheat intr-o
noapte in cartud al doilea zicea c-ar fi vMut-o inotlnd in
juru/1 corabiei ?i ca ^inea o oglinda in a?a fel, inert el sa
poata privi; ?i, edind s-a uitat, a deslu^it in ea casu^a de
linga Aber in T^ra Galilor (unde locuia nevasta-sa), mai
limpede decit daca ar fi vazut-o aievea, ?i in fata casutei
nevasta-sa, cu mina strea?ina la ochi de parc-ar fi catat
dupa el. Dar Jack Harris nu i-a dat crezare ; spunea ca
omul acesta ar cam turna intotdeauna la verzi ji uscate 5!
ca in afara de asta il macina dorul de casa care id dobora.
- Pacat ca n-au prins-o, facu Mary, pe ginduri.
- Dar pe-un lucru de-al ei tot au pus imina, spuse Will,
?i pe asta nu o data 1-am vazut cu ochii mei. Socotesc ca
pentru cei care au nevoie de dovezi nu se poate garantie
mai sigura ca n-au mintit nici dt negru sub unghie.
- Ce anume ? il isoodi Margareta, dorind din toata inima
ca bunioul sa se oonvinga §i el.
- Pai, grabita cum era, ^i-a lasat pieptenele pe stinca,
iar unul din oameni 1-a zarit; ?i ce §i-au zis ei ? Dedt
sa vina inapoi cu rnina goala, tot mai bine sa visleasca pina
acolo ?i sa-d ia. Intr-un cuvint. Jack Harris il avea la el,
pe bordul lui John Cropper, §i in fiece duminica dimineata
il vedeam pieptaninduTti parul cu pieptenele acela.
- Cum arata ? intreba nerabdatoare Mary, ducindu-se cu
gindul la piepteni de margean batuti in margaritare.
- Ei, daca n-ar fi sa fie legat de-o poveste atit de ciu-
data, nici nu 1-ai deosebi de oricare alt pieptene obi^nuit
cu dinti marunti.
- Te cred, se hlizi Job Lcgh.

183
 Marinarul iji mu?ca buzele, ca sa-ji stapineasca minia.
Margareta era foarte nelinijtita, caci iji cunojtea prea bine
bunicul ; nici nu indraznea sa se gindeasca ce cuvint ustu-
rator ar mai putea gasi moful ca sa-1 a^ife pe tinarul marinar
venit la ei in vizita.
Mary, insa, era atit de curioasa sa cunoasca minunile
adincurilor, incit nici nu observa neincrederea cu care Job
Legh primea povestea Jui Wilson despre sirena ; iar and
acesta i^i incheie istoria, cam jignit ifi pornit sa nu mai des-
chida gura toata seara, zise plina de curiozitate :
- Te rog, mai spune-ne ceva despre toate cite le-ai vazut
§i le-ai auzit cat ai umblat cu corabia. Hai, Will !
- La ce bun, Mary, daca lumea nu vrea sa ma creada ?
Cu ochii a?tia ai mei am vazut lucruri pe care, daca le-a?
pomeni, ar fi unii care m-ar lua peste picior, macar ca nu-s
copil sa ma las dat gata cu una, ou doua. Dar pe, Mary,
?i accentua cuvintul f ie , am sa-p povestesc p alte minunapi
de pe mari, ca tu nu e?ti atit de invatata, ca sa nu ma crezi.
Am vazut un pefte care zbura.
Asta chiar o dadu gata pe Mary. De sirene mai auzise
ce mai auzise ; erau desenate uneori pe firmele hanurilor
?i adesea se povestea despre ele ca de ni?te minuni ale
marii, dar de pejti zburatori nu auzise niciodata. Lucrurile
stateau insa altminteri cu Job. Batrinul scoase luleaua din
gura §i, dind din cap a incuviin^re, grai :
- A?a, flacauJe. Aouma spui adevarul.
- Pai cum ! Aici n-ai nimic de zis, module ? Ma crezi
c-am vazut o Jighioana jumatate pepe, jumatate pasare, p
nu crezi ca se afla pe lume fapturi ca sirenele, jumatate fe-
meie, jumatate pejte. Mie mi se par la fel de ciudate p
unele, p altele.
- Bine, dar n-ai vazut niciodata o sirena cu ochii dumitale,
se amesteca Margareta cu blindefe. Dar deviza lui Will
Wilson era „nu crede ce vezi cu ochii, ci crede ce-^i spun" -
doar ca la el asta suna cam a^a : „nu crede ce vezi cu
ochii, ci crede-1 pe Jack Harris" ; cuvintele Margaretei nu-1
potolira deci atit cit nadajduise ea.
- E un Exocetus, o specie de Malacopterygii Abdomina-
les, lamuri foarte interesat Job.

189
 - la te uita cum te-al pornit! Oi fi fi dumoeata dm aia
care nu cunosc lighioana pina nu-i pocesc numele. N-o ?tiu
decit dud o imbraca in strai boieresc, dar in graiul nostni
de toate zilede habar n-au de ea. Ei, multi de soiul ^ta
am intilnit eu ; sa fi banuit ca e?ti de-al lor, a? fi botezat
ti eu sirena bietului Jack cu vreo grozavie de nume intorto-
cheat. Sirenus Jack Harrisensis ; asta-i .tocmai oa in Umba pc
care-ati scornit-o. Ce zici, mettere, se gasejte pe undeva vreo
dihanie Sirenus ? intreba Will rizind singur de gluma lui,
a^a cum facem mai toti-
- Da de unde, Will 1 Mai bine da-i inainte cu...
- A?a, ded, relua Will, multumit ca stimise in sfir?it
curiozitatea batrinului §i ii d^tigase increderea. Era tot in
calatoria asta din urma, ?i corabia mai avea o zi pina la
Madeira, dnd unul dintre-ai nottri...
- Nu, Jack Harris, nadajduiesc, mormai Job.
- ...m-a chemat, continua Will, fara sa bage in seama
intreruperea, ca sa-mi arate un... nu §tiu cum ii zici dumneata,
eu il tiu de pejte zburator. Se ridicase ca la vreo zece cop
deasupra apei ?i s-a dus a§a pina aproape de suta de metri.
la asculta, module, jtii, eu am unul uscat ?i, daca-1 vrei, fi-l
dau cu draga inima ; dar mi-ar placea ?i mie, adauga scazind
glasul, sa crezi in Sirenus a mea.
Job Legh era atit de indntat la gindul de a capata acest
exemplar, indt ma prind ca daca increderea in povestea
sirenei ar fi fost intr-adevar pretul pettelui zburator, oridt
era el de cinstit, tot s-ar fi prefacut ca e convins. Se ridica
?i plin de recunojtiota infocata ii strinse marinarului amin-
doua miinile, cuccrindu-1, p uimind-o in acelaji timp pe
biata Alice ; batrina zimbea, de?i nu era prea dumerita de
ce se intimpla ; ii ajungea iosa sa §tie ca acest gest arata
bunavointa fafa de nepotul ei.
Job voia saT?i dovedeasca intr-un fel reounoittinta, dar nu
jtia cum. Se temea ca tinarul no sa pretuiasca cum se cuvine
Arahnideledin care avea dte do'ua exemplare, ?i nici macar
marele Mygal american una din comorile la care pnea*

* Paianjenl.
* PSianjen veninos.

190
ca la ochii din cap ; din partea lui ar fi daruit bucuros
oricare din exemplarele pe care le avea de doua ori, cui
putea sa-i dea un Exocetus adevarat. Dar cum altfel ar putea
sa-i fie pe plac ? Are s-o roage pe Margareta sa cinte.
Fiindca, in afara de bunicuil, care o iube^te atit, se mai
g^esc ?i al^ii care se dau in vint dupa vocea ei.
A^adar Margareta incepu unul din frumoasele ei cintece
batrlnejti. Gum nu prea ?tia muzica modema (care i-ar fi
multumit ipoate mai mult pe ascultatori), dadu drumul gla-
sului ei begat fi cinta citeva din vechile balade invafate de
curind, pentru tumeul in care-1 insofise pe conferentiar.
InveseUta, Mary se uita la tinarul marinar, care statea
fermecat, cu gura c^cata fi ochii mari, caznindu-se sa prinda
fi cel mai slab sunet. Nici din pleoape nu clipea, de parca
s-ar fi temut ca in acest rastimp atit de scurt, incit a devenit
proverbial, sa nu piarda o frintura din minunata muzica ce
umplea incaperea. Pentru prima oara Mary se gindi ca s-ar
putea ca mica Margareta, urifica afa cum era, dar ingrijita,
cumpatata fi plina de intelepciune, sa puna stapinire pe inima
chipesului, indraanefului fi agerului Will Wilson.
De asemeni fi Job ifi schimba vazind cu ochii p^erea
despre nouJ lor oaspe. Pricina acestei sohimbari era in mare
parte peftele zburator, dar admirafia fafifa a marinarului
pentru felul cum cinta Margareta il facu sa-i fie fi mai drag.
Era mai mare hazul sa-i vezi pe acefti doi oameni care
cu un ceas inainte abia de-fi vorbeau cuviincios fi care acuim
nu ftiau cum sa-fi intre mai bine in voie unul altuia. Cind
Margareta ispravi. Will abia apuca sa rasufle (adica, mai
bine zis, sa suspine adinc de admirafie), fi se fi apropie
inoetifor de Job. 11 intreba, cu indoiala in glas :
- N-ai vrea cumva o pisica de Man' vie, meftere ?
- O ce ? se mira Job.
- Numele ei al mai adevarat nu-1 ftiu, spuse smerit Will.
Pe la noi li se zice pisici de Man, fi atit. Sint pisici fara
ooada.

' Pisica f ^ a coada, din Insula Man.

191
 Cit era el dc cunoscator in ale jtiintolor naturii, Job nu
auzise niciodata pina atunci de asemenca animale, astfe! ca
Will relua :
- §tii, inainte sa ma irabarc, ma due pina in insula Man
sa-i vad pe prietenii mamei, daca ai vrea, bucuros ti-a?
aduce una. Mie, unul, mi se par la fel de ciudatc ?i ne-
firesti ca ji pe^tii zburatori sau... dar i?i inghiti vorba. Mai
ales dnd umbla pe acoperi^uri ?i le vezi de departe cum se
destprind pe cer ; pisicile cumsecade umbla cu coada bat, de
parca ar face echilibristica pe fringhie, dar astea n-au coada
s-o ridice - ji unora Ic place tare mult. Daca-mi dal voie,
am sa aduc o pisica pentru domnijoara ; ji arata cu capul
spre Margareta.
Job incuviinfa plin de curiozitate fi recuno§tinta, domic
sa vada nazdravania aceea bearca.
- §i dnd o pornip iar la drum ? se interesa Mary
- Sigur nu pot sa spun ; se aude ca de data asta corabia
noastra pleaca spre America. Dc cum s-o hotari ziua plccarii,
imi da de veste on tovara? ; da mai intii ma due in insula
Man. Qnd am lost ultima oara in Anglia, i-am fagaduit
unchiului ca de data asta am sa dau pe-acolo. S-ar putea
sa ridicam pavilionul dc la o zi la alta ; a?a ca, Mary, vezi
ji tu de mine dt mai sint pe-aici.
Job il intreba daca mai fusese vreodata in America.
- Ba bine ca nu ! §i in nord, fi in sud ! Acum e vorba
sa mergem in nord, in J'ara Yankeilor, cum ii zicem noi,
unde sta Unchiul Sam.
- Unchiul care ? intreba Mary.
- Ei, afa vine vorba marinareasca. Voiam, adici, sa spun
ca ne ducem la Boston - U.S.', fi asta la noi inseamna
Unchiul Sam.
Mary nu pricepu prea bine, afa ca-1 lasa pe Will fi se
duse sa fada linga Alice, care nu auzea decit daca-i vorbeai
din fafa. Batrina fezuse tacuta fi rabdatoare mai toata seara,
iar acum o intimpina pe Mary cu un zimbet blajin.
- Tata unde-i ? o intreba ea.

United States - Statele Unite.

192
 - O fi pe la sindkatul lui ; acolo se duce mai in
fiece seara.
Alice clatina din cap nemulfumita ; dar Mary nu izbuti
sa-?i dea seama daca asta era din pridna ca nu auzise, sau
fiindca o sup^asera cele auzite. O privea pe batrina fara
sa scoata un cuvint; i se stringea inima dnd ii vedea ochii,
care altadata erau atit de luminoji ji graitori, iar acum ajun-
seserS tulburi §i ineca^i in cea^a. Dar ca ?i cum ar fi in^eles
cu vreun alt simt ce se petrecea in capul fetei, Alice se
intoarse pe neasteptate ?i raspunse gindurilor ei.
- Nu ma caina, draga Mary, nu-i nevoie. Sint fericita ca
un copilaf ; citeodata imi zic ca sint un prune pe care dom-
nul il leagana ca sa-1 adoarma pe veci. Cind eram dadaca,
stapina imi spunea mereu sa vorbesc in foapta ^i sa fac
intuneric in odaie, ca sa-i poata adorimi mititelul ; acum
toate zgomotele mi se par surde $i stinse, ?i lumea, cit e ca
de fruimoasa, pentru mine a palit $i s-a intunecat ; ftiu eu,
asta e semn ca tatal ceresc ma leagana inainte de somnul
de veci. Nu trebuie sa te framin^i pentru mine, sint tare
mulfumita. Viafa m-a binecuvintat aproape cu toate cite
mi le-a? fi putut dori.
Mary i?i aminti de cea mai fierbinte dorinta a batrinei :
amar de vreme visase sa se duca o data sa-?i revada caminul
copilariei, dar aminase de atitea ori calatoria aceasta, indt,
de acum inainte, pesemne nici n-o va mai face vreodata.
Sau, chiar daca o va face, cum ii va mai injela ajteptarile !
Pentru Alice cea oarba ?i surda, o asemenea calatorie ar fi
fost mai degraba o batjocura.
Seara trecu repede. Masa nu era cine jtie ce, dar mincara
vcseli, apoi se desparjlira, luindu-^i voio?i ramas bun ; iar
Mary se trezi din nou in lini5tea ?i singuratatea casei lor
red, iar lucrul pe care ar fi trebuit sa-1 faca in seara aceea
zacea neatins pe bufet. Dar petrecerea ii daduse un mic
ragaz atit de placut! Acum avea la ce sa se ^ndeasca.
Pentru dteva ore, gindurile ii fusesera abatute de la toate
cite o ap3 sau fi o nelinifteau - de la vremurile intunecate

13 — Mary Barton 193

(i crinccne, cind necazurilc §t lipsurile o impresurau dc pre-
tutindcni ; de la taica-sau, a carui infa^ijare, atit de schim-
bata obosita, arata limpede ca sanatatea i se ^ubrezise
ca strlnsese mult amar in suflet ; de la ziua de miine
de la cele urmatoare, pe care va trebui sa le petreaca
in atelierul acela inchis 51 plicticos, la foaptele nesufcrite
pe care Sally Leadbitter i le sisiia in urechi ; 51 de la spaima
de animal haituit cu care, din prag dc la domni?oara
Simmonds, cata in susul ?i in josul strazii, ca nu cumva cel
ce o urmarea cu dragostea lui sa fie prin apropiere, caci
o pindea cu o incapafinare neobijnuita ; iar in uldmul timp
ii ajunsese aproape nesuferit, pentru ca o silise far& pic de
suflet sa-1 asculte, fara sa-i pese ca ar putea-o face dc ris
in ochii trecatorilor ; cine ?tie, putca sa se g^easca vreunul
care sa-i scoata vorbe, tatal ei s-ar fi dat de ceasul mortii
daca ar fi auzit, iar daca aceste vorbe ar fi ajuns la urcchile
lui Jem Wilson, i s-ar fi parut mai cumplit chiar dedt moar-
tea. §i toate acestea le atrasese singura asupra-^i, prin co-
chetaria ei nesabuita. Ori de dte ori i?i amintea seara aceea
fierbinte de vara, cind, hoinarind alene spre casa, istovita
de atita tighelit ?i de atita cusut, ascultase intiia oara vocea
ispitei, i se facea o scirba fara margini.
Iar Jem Wilson ! Ei, Jem, Jem ! De ce n-ai venit sa-i
ascul{i sfioasele cuvinte de iubire fi sa vezi privirile sfioasc
pe care Mary tinjea sa fi le arunce ; de ce n-ai incercat sa
tred peste graba cu care te-a alungat fi pe care tc-ai pripit
s-o socotefti o cale fara intoarcere, defi amindoi afi vSrsat
iacrimi amare din pridna ei ?
Dar zilele treceau una dupa alta, fi rabdarca nu parea
s-o ajute in nici un fel pe Mary ; iar strigatul inimii ei era
aidoma bocetului stravechi :
De ce n-0 mai veni ?
Vai, tare-s istovita I
Mai bine moarta-af fi. ^

Dintr-un poem a! poetului englez Tennyson (1809 - 1892 ).

194
 CAPITOLUL XIV

S 5 jtii ispita pin’ nu judeci crima I

Te uita-acest copac ce mindru fuse,
$i-acum, doar cifiva muguri ji-uscaciune,
Dar pricina n-o 5tii. Nu prea dc mult,
Stejarul megiej, ce se-mp!etea
Cu pomu-n radacini, se narui
§1 radacina-i tmulse far’ de leac,
Incit s-a dus mindrefea de copac.
Tot astfel, de-am putea cata in inimi,
D e cite ori noi n-ara afla pricina
Preacrudci ofiliri in fibra frinti
A unei inimi prea increzatoare
$i n-am mai ride de-aie milei lacrimi I

Trotuarul

Trecuse o luna : timp ce poatc fi luna dc miere pentru

tinerii casatorifi, ragaz minunat pentru „mama sanatoasa 51
copilul ei viu“, ca sa sc intremeze, sau „intunecate zile
dintii ale nimicniciei“ pentru vaduva 5! pentru cea care ?i-a
pierdut copilul ; timp care poate fi sfirjitui pedepsei, al
muncii silnice ?i al temnifei .pentru detinutul infricojat, re-
begit fi deznadajduit.
„Am fost bolnav fi afi venit sa ma vedefi ; am fost in
temnifa fi afi venit la mine." ' Oare vom avea noi parte
de asemenea binecuvintare ? Eu, una, ftiu pe cineva caruia
ii va fi harazita. E vorba de paznicul unei turnatorii, om
batrin fi cu parul carunt, care ani de-a rindul fi-a trecut
duminicile vizitindu-i pe cei intemnifafi fi pe cd cu inima
frinta, in inchisoarea din Manchester ; fi nu se mulfumea
doar sa-i ajute cu sfatul fi sa le aline suferinfa, ci le mai
fi inlesnea sa-fi dstige din nou virtutea fi pacea, pe care le
pierdusera ; se punea el insufi chezaf ca ei sa-fi gaseasca
de lucru, iar pe cei care ii ccrusera vrcodata ajutor nu-i
parasea nicicind.

Citat din Noul testament.

13’^ 19S
 Esther i?i ispravi pedeapsa. In condica directorului scria
ca se purtase bine $i ca iji facuse zi de zi rapa de cilti, ca
nu meritase niciodata vreo pedeapsa mai aspra, ca fusese
cuviincioasa ca vorbise frumos cu toata lumea. Era din
nou libera. Poarta se inchise in urma ei cu un zdranganit
greoi ; Esther se simfea acum stinghera de parca ar fi fost
alungata de acasa, din singurul ungher pe care-1 putea gasi
in aceasta zi mohorka, a?a fara adapost ji fara un ban
cuim era.
Dar nu $ovai deck o clipa. Un gind o chinuise zi ?i noaptc
ca o obsesie : cum s-o impiedice pe Mary (singura odrasla
a surorii ei raposate - pe care o alintase atita odinioar^
cind mai era fara de prihana), cum s-o impiedice s-apuce
pe aceeaji cale care ducea in mocirla pacatului ? Cui sa-i spuna
?i sa-i ceara ajutor ? Alunga gindul de a-i vorbi din nou lui
John Barton ; i se stringea inima cind i?i amintea cru -imea
cu care o gonise ?i cruzimea inca ?i mai mare a cuvintelor
lui. Sa-i dezvaluie fetei in ce hal ajunsese i se parea mai
rau ca moartea, deji uncori iji spunea ca doar in felul acesta
ar fi putut'O feri de primejdia ce o pindea. Trebuia sa
vorbeasca ; cugetul o silea s-o faca ; dar cui ? Gindul ca
s-ar putea duce la vrcuna din prietenele ei de odinioara
o inspaiminta, chiar daca erau femei de inima ?i saritoare,
care ar fi finut indcajuns la Mary, ca sa duca solia la bun
sfir^it.
Cui sa-§i povesteasca pasul tirfa aceea izgonita de oa-
meni ? Cine ii va sari intr-ajutor la ceas de nevoie ? Pacatul
ei era ca lepra, ?! tofi fugeau de ea, nu cumva sa se spurce.
In hoinarelile-i fara pnta prin noapte, inva^ase drumurile
fi deprinderile multor oamcni, carora nici nu le-ar fi trecut
prin gind ca femeia aceea sarmana fi fara capatii ii urmarea.
Dar fara indoiala ca mai presus de orice o interesau obi-
ceiurile fi prieteniile celor care ii fusesera aproape odinioara,
oind zilele i se pareau apasatoare fi plicticoase, zile pe care
astazi le socotea atit de fericite fi senine. Afa se facea ca,
dupa cum am vazut, ftiuse unde sa dea de John Barton in
seara aceea nenorocita, care lui nu-i adusese decit enervare,
iar ei o luna de pufcarie. Dar Esther observase de asemenea
ca Barton tot mai era prieten cu aide Wilson. Ii vazuse

196
impreuna, sdnd dc vorba - ji cu tatal, 51 cu fiul, cu care sc
cunoftea 51 ea de multa vreme ; cind afla, din intimplare,
de moartea neajteptata a lui George Wilson, varsa in taina
lacrimi amare. Deodata ii fulgera prin minte ca daca i-ar
putea spune tot lui Jem, care fusese tovara? de joaca cu
Mary ?i care in copilarie ii fusese ca un frate mai mare,
acesta ar asculta-o cu bagare de seama ?i ar gasi o cale s-o
apere pe fata ?i s-o scape de primejdie.
Toate aceste ginduri ii trecusera prin minte cit mai era
in inchisoare ; cind ii dadura drumul, ?tia bine ce are de
facut, asa ca nu simp nici uritul, care altminteri ar fi chi-
nuit-o in libertate.
In seara aceea se ajcza la pinda prin aproipierea turna-
toriei unde ?tia ca lucreaza Jem ; flacaul insa avea ceva
treburi de ispravit pentru a doua zi, a?a ca zabovi mai mult
ca de obicei. Esther simp cum o cuprinde oboseala ?i ca
rabdarea o paraseftc ; atitia lucratori iepsera pe u?a din
zidul cel otova ?i lung de caramida, iar ea le cercetase cu
nerabdare fetele, fara sa-i pese de ocarile ?i blestemele lor.
Pesemne ca Jem plecase mai devreme ; inca un drum pina
in capul str^ii, ?i gata.
Dar, pe cind umbla ea a?a, flacaul ie$i ; in Unijtea strazii
aceleia, pe care se aflau numai pravalii ?i ateliere, femeia
ii auzi indata papi. O clipa simp ca o parasejte curajul, dar
nu dadu inapoi, oricit chin ar fi a^teptat-o. !i puse mina
pe brap Cum se p ayteptase, Jem ii arunca o cautatura
grabita celei care voia sa-1 opreasca astfel, apoi incerca sa-i
dea mina la o parte p sa-p vada de drum. Tremura toata,
dar il apucase bine, stringindu-i brapil cu putere, sa
nu-i scape.
- Trebuic sa ma asculp, Jem Wilson, spuse Esther cu
un glas aproape poruncitor.
- Pleaca, cucoana ; n-am nici in din, nici in mineca cu
dumneata ; nu-p vorbesc p nu te ascult.
5i incerca din nou sa se desprinda din strinsoarea ei.
- Trebuie sa asculti, facu ea din nou, poruncitoare, pentru
Mary Barton.

197
 Numcle accsta il vraji dc parca ar fi fost ochiul sdnteie-
tor al oorabierului *. O asculta ca un copila?.
- §tiu ca d'C destul de draga ca sa vrei s-o ferejti dc relc.
Jem inceta sa o mai fixeze exclama :
- Da cine-oi fi dumneata de-o cuno^ti pe Mary Barton
fi ?tii ca am ceva de impartit cu ea ?
O clipa Esther ^ovai intre ru^inea de a-i m^turisi cine
c ?i faptul ca aceasta destmnuire ar fi dat greutate cuvintelor
ei. Vorbi.
- I{i aduci aminte de Esther, sora nevestei lui John
Barton ? Matu?a celei de care-(i vorbesc ? Da de felicitarea
pe care {i-am trimis-o in februarie acum zece ani ?
- Da, mi-aduc foarte bine aminte 1 Nu cumva dumneata
ejti Esther ? Nu se poate !
O privi din nou in fa^a ?i, dindu-ji seama ca e intr-adevar
prietena lui din copilarie, ii apuca mina fi i-o strinsc cu pu-
tere, dind astfel uitarii prezentul, in amintirea trecutului.
- Ei, Esther 1 Da pe unde ai fost tofi anii ajtia ? Pe
unde ai umblat de nu dat nici unul de urma ?
Era o intrebare necugetata, dar raspunsul suna hotarit
§i plin de indirjire.
- Unde am fost ? Ce-am facut ? De ce ma chinuie?ti cu
asemenea intrebari ? Nu po^i sa ghice§ti ? Povestea vie{ii
mele e buna sa intarcasca cele ce am sa-fi spun, a?a ca mai
ajteapta putin fi am sa-fi povestesc tot. Hai, acu nu-d schimba
gindul. Sa nu-^mi spui ca nu vrei s -o asculd. Tu trebuie s-o
auzi, fi eu trebuie sa d'O spun ; pe urma ai grija de Mary
fi baga de seama sa nu cake pe urmele mele. Cum iubefte
ea acum, la fel am iubit fi eu odinioara ; el era mai de
neam ca mine.
Dar din pricina aprinderii cu care ii vorbea, nu baga dc
seama ca lui Jem i se taiase rasuflarea fi ca deodata sc
incleftase cu mina de zid - semn al spaimei fi lacomiei cu
care ii sorbea cuvintele.
- Era atit de chipef, atit de bun ! Ei, fi intro zi regi-
mentul a fost mutat la Chester (parca fi-am spus ca eta
ofifer), iar el n-a putut indura gindul sa se desparta de

Aluzie la un poem de Coleridge.

I9 S
Ipinc, 51 nici cu, a^a ca m-a luat cu cl. Nu mi-aj fi inchipuit
nkiodata ca biata Mary are s-o puna a?a de rau la inima !
T<x timpul imi ziceam ca am sa trimit dupa ea sa ma vada
cina am sa fiu maritata ; caci, pasamite, imi f^aduise sa ma
ia qe nevasta. A?a fac tod- Am fost fericita trei ani. De fapt
n-ar ii trebuit sa fiu, dar ce sa-i faci, am fost. Am avut 51
o fet^a. Ah 1 cea mai duke 5! mai scumpa din lume ! Dar
nu trebuie sa ma gindesc la ea, facu Esther, ducindu-si cu
un gest nestapinit mina la frunte, altminteri innebunesc ;
da, am sa innebunesc.
- Nu*mi mai vorbi despre dunmeata, spuse Jem, cu
blindete.
- Ce ! Te-a 51 plictisit ? Nu-i nimic, tot am sa-Ji spun ;
de vreme ce m-ai intrebat, trebuie si asculfi. Nu degeaba
dezgrop tot ce am patimit atunci. Barem sa ma ufuxez po-
vestindu-le. Ah, ce fericita eram ! adauga ea cu un glas
moale ?i plingaref ca de copil. §i dnd intr-o zi a venit la
mine sa-mi spuna ca primise ordin sa piece in Irlanda ji ca
trebuie sa ma paraseasca, parca mi-a trecut un fier rofu
prln inima ; eram la Bristol pe atunci.
Jem mormai citeva cuvinte ; ea le prinse intelesul d urma
cu o voce rugatoare ;
- Vai, nu4 ocari; nu spuoe nici o vorba impotriva lui !
Habar n-ai cit il mai iubesc ; chiar acum, dnd am ajuns atit
de jos. Nid nu ?tii cit era de bun. La despartire mi-a dat
dndzed de lire, ?i jtiu ca nu-1 alungau banii din casa. Nu,
Jem, te rog, facu ea, fiindca Jem, miniat, incepuse iar sa
mormaie ceva. De hatirul ei, inceta. Puteam sa ma descurc
mai bine cu banii; abia acum imi dau seama. Dar atunci
nu le jdam preful. Altadata cijdgam destul la fabrica 51,
cum cine ?de ce nevoi n-aveam, cheltuiam tot pe mincare
5! pe imbracaminte. Cit am fost cu el, ajungea doar sa-i
cer ; credeam ca dncizeci de lire au sa ma tina dt lumea.
A?a ca m-am inters la Chester, unde fusesem atit de feri-
dta, am deschis o pravalie de marund^uri ?i am inchiriat 51
o camera in vecini. Ne-am fi descurcat noi bine, dar, vai I
fed(a mi-a c^ut la pat, iar eu nu puteam sa vad ?i de ea,
?i de pravalie ; a?a ca lucrurile au mers din rau in mai
rau. Mi-am vindut marfa pe nimic, ca sa fac rost de bani

199
?i sa-i cumpar de-ale miiicarii ?i doctorii ; lui i-am scr^
ca sa-i cer ajutor, dar pesemne ca se mutase cu garni2oa^,
caci n-am primit nici un raspuns. Proprietarul pravaliei tm-a
luat pentru chine cele citeva gheme ?i jireturi care imi jnas
ramasesera, iar cel care ne inchiriase odaifa saracacidasa,
unde fusesem silite sa ne mutam, ne-a amenin^at ca m da
afara daca nu-i platim ; eram datxjare pe mai multe /apta-
mini, fi era iarna, o iarna geroasa 51 grea ; iar feti^a ^ra a§a
de bolnava... a^a de bolnava... iar eu ma sfir§eam de! foame.
Nu puteam indura s-o vad chinuindu-se, ji nu mi-a flat prin
minte ca ar fi fost mult mai bine sa murim amitndoua ;
vai, cum mai gemea, cum mai gemea, ji cum i-aj fi putut
u§ura chinul daca a? fi avut bani ! A?a s-a facut ca intr-o
seara de ianuarie am iejit in strada. Crezi ca dumnezeu are
sa ma pedepseasca pentru asta ? intreba ea cu o infocare
salbatica, aproape smintita, scuturind bra^ul lui Jem, pentru
a-i smulge cu sila un raspuns.
Dar, pina sa poata da el glas induiojarii, Esther - din
a carei voce pierise orke urma de aprindere - vorbi cu li-
nijtea deznadejdii.
- Dar n-are-a face I De atunci tot a?a am dus-o, ji intre
noi s-a sapat o prapastie fara fund. Apoi izbucni din nou,
in culmea disperarii. Scumpa mea ! Scumpa mea ! nici dupa
moarte nu mi-e ingaduit sa te vad, draga §i dulcea mea I
cum era ea de cuminte - ca un ingera?. Nu-mi amintesc de
unde sint cuvintele astea - mama ma invafa de mult, cind
?edeam pe genunchii ei ; incepe cu „Ferici^i cei cu inima
curata...“
- „Fericiti cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe
dumnezeu." ‘
- Da, asta e ! I s-ar fringe inima in piept mamei sa ?tie
ce-am ajuns. Mary s-a ?i prapadit din pricina asta, jtii ?i tu.
Era sa uit - pentru fiica-sa voiam sa te vM, Jem. O cu-
no?ti pe Mary Barton, nu-i a?a ? spuse ea, incercind sa-ji
adune gindurile.
Da, Jem o cuno§tea. Ticaitul inimii lui statea marturie cit
de bine o cunojtea !

Qtat din N o u l te s ta m e n t.

200
 - Ei, da parca trebuia sa facem ceva pentru ea ; nu mai
jtiu ce ; stai putin ! Seamana a^a de mult cu feti^a mea,
adauga ea, ridicindu-^i ochii umeziti de lacrimi ji cautind
infelegere pe chipul tinarului.
Lui i se rupea inima ; dar cum mai dorea sa-i intoarca
gindurile inapoi la Mary, la iubitul ei mai de neam ji la
ajutorul pe care trebuia sa i-1 dea ! Dar se stapini fi tacu.
!ntr-un rastimp, ea vorbi din nou, cu un glas mai linistit.
- Cind am venit la Manchester (ca n-am mai putut sa
stau in Chester dupa moartea ei), am dat de urma voastra
foarte curind. §i totuji, nu mi-a venit sa cred ca sora-mea,
saraca, s-a dus. Sau poate n-am vrut sa cred. Seara de seara
ma atineam pe Imga curtea lui John, ca sa aflu cite ceva
despre ei din vorbele vecinilor ; de intrebat n-am intrebat
niciodatS pe nimeni. Am mai cules o farima de ici, o fariaia
de colo ; ba am urmarit pe unul, ba am tras cu urechea la
ce spunea altul ; nu o data am a?teptat pina pleca polifistul
din post ?i m-am uitat pe furi? prin crapatura oblooului
sa vad odaia de altadata ji uneori pe Mary sau pe tatal
ei, care vegheau pina tirziu, din cine ?tie ce pricina. Am
aflat ca Mary invafa croitoria ji am inceput sa ma tern pentru
ea ; caci nu e bine ca fetele sa umble noaptea pe strazi ;
dupa atitea ore de munca istovitoare, ajung de li se pare
ca c aur tot ce sclipejte, doar-doar si-or mai schimba gin­
durile. Mi-am zis ca aja cum sint, ?i tot a^ putea sa veghez
asupra ei, $i poate chiar s-o pazesc de rele. O a^teptam
seara ji ma luam dupa ea pina ajungea acasa, iar ei nici
prin gind nu-i trecq^ ca era cineva prin preajma. Printre
tovarajele ei era una pe care tare n-o puteam suferi ji sint
sigura ca ea e capul rauta^ilor. N-a trecut mult ?i fata nu
s-a mai intors singura acasa. Nici nu trecea bine pragul,
ji se intilnea cu un barbat ; un domn. Am inceput sa m3
tern pentru ea, caci vedeam ca e vesela §i ca-i face placere
curtea acelui domn ; nici el nu-mi placea ; prea statea mult
la taifas cu fata aia neru§inata de care ^i-am pomenit. Dar
am zacut multa vreme ?i am scuipat singe, aja ca n-am putut
face nimic. Gindul la cele ce s-ar fi putut intimpla cu Mary
m-a imbolnavk $i mai rau, sint sigura de asta. Qnd am
ie?it, toate erau ca ji inainte, numai ca ea parea mai in-

201
dragostita de el ca niciodata ; dar, vai, Jem ! Taica-sau n-a
vrut sa ma asculte, aja ca tu trebuie s-o scapi ! li cjti ca un
fratc, 51 poate ca ai putea s^o sfatuiejti sa veghezi asupra
ei ; oricum, Jem, pe tine are sa te asculte ; numai ca el e
afa de aspru, i s-a impietrit inima.
§i amintindu-ji cuvintele lui nemiloase, varsa dteva la-
crimi ; dar Jem i-o taie scurt, intrebind-o ou glas ragujit
aspru :
- Cine e filfizonul pe care-l iube^te Mary ? cum
21 cheama ?
- E Carson cel tinar, baiatul lui Carson, la care lucra
tatal tau.
Se facu tacere, dar ea o curma.
- O, Jem, ^i-o incredinfez fie. Ai faptui o crima daca ai
udde-o, dar mai bine moarta decit sa duca o via^a ca a mea.
Ma auzi, Jem ?
- Da, te aud. Ai dreptate. Mai bine am fi cu tofii mor^i.
Cuvintele acestea le rosti de parca ar fi gindit cu glas
tare ; dar schimba numaidedt tonul ?i urma :
- Esther, fii sigura ca am sa fac pentru Mary tot ce-mi
sta in putin^a. Sint hotarit. §i acum, asculta-ma! Tie li-c
•cirba de via^a pe care o duci, altminteri n-ai vorbi a^a. Vino
acasa la mine. Vino la mama. Sta impreuna cu matuja Alice.
Am eu grija sa te primeasca a^a cum trebuie. §i miinc om
vedea noi daca n-om gasi ?i pentru tine vreun mijloc dnstit
sa-fi djtigi piinea. Hai cu mine acasa.
Ea tacu un minut, iar Jem nadajdui ca izbutisc s-o con-
vinga. Apoi Esther spuse :
- Dumnezeu sa te binecuvinteze, Jem, pentru vorbcle
acestea. Acum dpva ani ma mai puteai salva, a^a cum trag
nadejde ?i cred ca ai s-o salvezi pe Mary. Dar azi e prea
tirziu j prea tirziu, adauga ea cu o cumplita deznadejde in
glas.
Dar el tot nu-i dadu dtumul.
- Vino la noi, spuse Jem din nou.
- Zau ca nu pot. Chiar daca a? vrea, §i tot n-a? fi ia
stare sa due o viata cinstita. V-a? face numai de ocara. Asta-i,
daca vrei sa §tii, spuse ea vazindu-l pornit sa staruie, nu pot
fSra bautura. Femeile ca mine n-ar putea indura via?a daca

202
n-ar bca ; n-am putca suporta amintirea celor ce am fost odi-
nioara ?i gindul la ceea ce sintem acum. Fara mincare
fara adapost o mai due eu, dar fara cinzeaca, nici gind. Ah !
Nu ^tii tu cum m-am mai chinuit nopfile in inchisoare ca
n-aveam de baut ! spuse ea cutremurindu-se arunca o pri-
vire inspaimintata in jur, de parca i-ar fi fost teama de cine
?tie ce naluca ivita prin preajma-i.
- Cumplite mai sint la vedere, ingina. Vorbea cu insuflc-
tire, de?i atit de incet. Uite-a^a dau roata ?i mi se-nvirtesc
in jurul patului toata noaptea. Mama, cu Annie cea mica in
brafe (ma intreb cum de au ajuns impreuna), ?i Mary - 51
toate se uita la mine cu ochii lor trijti ?i impietri^i. Vai, Jem !
e aja de groaznic ! De inters nici nu se intorc spre mine, ci
imi tree pe la capatii, dar le simt privirile afintitc asupra
mea, de pretutindeni. Chiar daca ma ghemuiesc sub plapumS,
tot le vad ; ?i ce-i mai rau, urma ea cu o voce §uieratoare din
pricina spaimei, e ca §i ele ma vad. Nu-mi vorbi de o viafa
mai a^ezata - nu pot fara bautura. Nu pot petrece noaptea
fara o cinzeaca ; mi-e frica.
Jem tacea, cuprins de o mila (S.r& margini. Vai ! prin ur-
mare nu putea sa faca nimic pentru ea ! Esther vorbi din nou,
dar cu glas mai potolit, deji se sim^ea in el o tristefe care-ti
dadea fiori.
- Ifi pare rau pentru mine ! Imi dau cu seama mai bine
decit daca mi-ai fi spus-o. Dar n-ai ce face. Sint pierduta
pentru totdeauna. Mai po{i insa s-o scapi pe Mary. Trebuie.
Ea e nevinovata, afara doar de marea grejeala de a iubi un
om care nu-i de seama ei. Ai s-o scapi, Jem ?
Jem ii fagadui din tot sufletul, de?i in cuvinte pufine, ca
daca era ceva de facut pe lumea asta ca s-o scape de la
pieire, apoi nu va da inapoi de la nimic. Esther il binccu-
vinta §i ii ura noapte buna.
- Stai o clipa, spuse el tocmai cind femeia se pregatea sa
piece. Poate ca mai vreau sa-fi vorbesc. Trebuie sa ?tiu unde
sa te gasesc - unde stai ?
Esther rise ciudat.
- Ifi inchipui ca cineva care a ajuns atit de jos ca mine
are un camin ? Cei in rind cu lumea, oamenii cumsecade, au
camine. Noi nu avem. Nu, daca ai nevoie de mine, vino

2 03
noaptea §i cauta-ma pe la colfurile strazilor de pe aid. Cu
dt va fi noaptea mai rece, mai geroasa, mai furtunoasa, cu atit
pofi fi mai sigur ca ma gasejti. Caci atunci, adauga ea cu
lacrimi in glas, prea e frig sa dormi prin ganguri, sau pe
vreun prag, ?i imi trebuie o cinzeaca mai abitir ca nid-
odata.
Se intoarse repede ji pleca, iar Jem i^i vazu ?i el de drum.
Dar nici nu ajunse bine in capul strazii, ?i - cu toate ca ge-
lozia ii muncea sufletul - simfi o mustrare de cuget. Nu fa-
cuse de ajuns ca s-o scape. Dac-ar mai fi incercat o data,
poate ca ar fi venit, Ba nu, de douazeci de ori trebuia sa
incerce, ?i daca s-ar fi supus, straduinfa lui ar fi fost ras-
platita. Se intoarse, dar femeia pierise. Sub involburarea ce-
lorlalte simfaminte, glasul cugetului ii amufi. Dar dt timp
dupa aceea n-avea sa se cmasca amamic ca nu-?i i tiplinise
datoria ?i ca ceva ca o sfir§eala il impiedicase sa faca un bine !
Acum trebuia in primul rind sa ajunga acasa sa raminS
singur. Mary iubea pe altul ! Vai ! cum sa indure un aseme-
nea lucru ? Cind il alungase, nu-ji inchipuia ca exista vreo
incercare mai dureroasa, dar acum asta parca nu mai insemna
nimic. Singura mulfumire pe care i-o trezea amintirea ei era
aceea ca nu se lasase ispitit sa-?i incerce din nou norocul §i
sa-p dea intilnire cu Mary ; caci purtarea fetei i-ar fi dez-
valuit, mai limpede decit orice cuvinte, ca zimbetele-i dulci,
mijcarile-i ginga^e ji felu-i dragala? erau facute toate pentru
a ferici privirile $i inima altuia. Dar el trebuia sa traiasca
mai departe ; asta i se parea nemaipomenit de ciudat. §tia
ca oamenii pot trai mult, chiar daca o durere adinca le
sfijie inima, ?i totu^i i se parea ciudat sa traiasca toata viafa
fara Mary, ba, mai mult, jtiind ca e a altuia ! In linijtea
odaii ilui, numai acolo, in tacerea ca de mormint a nopfii,
avea sa dea friu liber acestui gind care-1 rodea. Ajunsese
acum in pragul casei.
Intra. Toate erau neschimbate - ?i oamenii, §i incaperea.
Ii era sila de toate, dar se ocarl pentru gindul acesta. Dragos-
tea mamei facuse loc nadufului ca lasase sa a§tepte bunatate
de cina, care mai ca nu se mai putea minca. Alice, ale carei
simturi slabite amorfeau zi de zi, jedea muta linga foe ; ii
ajungea sa ^tie ca baiatul ei, pe care il luase de suflet, era

204
acolo, ca glasul lui rostea din nou ceea ce urechea ei surda
nu putea prinde, ca mina lui dadea la o parte orice piedica
se nimerea in calea pajilor ei jovaitori ; toate acestea ii erau
destul pentru a fi fericita. lar Will vorbea cu mai multa vo-
iofie decit oridnd. Daca il vazu pe Jem atit de abatut, Iji
zise ca sporovaiala lui 1-ar mai putea inveseli ; oricum, mai
acoperea bodoganeala matujii §i mai umplea tacerea serii. In
cele din urma, veni ?i ora culcarii ; Will se duse la gazda
lui din vecini ; Jane ?i Alice Wilson stinsera focul, inchisera
ujile ji obloanele §i o luara tropa-tropa pe scara in sus, cu
pa^ii lor nesiguri, sporovaind cu glas pifigaiat. Jem se duse
?i el in camaru^a unde dormea. Nu avea zavor la uja ; dar
impinse cu bra^ul - cit il fineau puterile - un serin greu in
dreptul canatului; apoi se a§eza pe marginea patului sa-ji
adune gindurile.
Mary iubea pe altul! Gindul aoesta precumpanea in min-
tea lui ji oricite chinuri ar fi adus dupa sine, trebuia sa-1
infrunte. Ce mirare ca ii placea mai mult unul care in apa-
renfa ii era superior ? Dar domnul acela, care avea de ales
intre atitea cucoane, de ce oare se cobora sa rapeasca iubita
unui om sarac ? De ce, cind avea la indemina cele mai fru-
moase flori, rivnea sa culeaga trandafirul salbatic, tocmai
trandafinil salbatic ?i inmiresmat al lui Jem ?
A 1 lui ! Vai ! Niciodata nu va mai K al lui I Pierdut pen­
tru totdeauna!
Apoi simfi cum il napadefte o pofta vinovata de singe !
Patima nebuna a geloziei ! Cineva trebuia sa moara. Mai bine
s-o jtie pe Mary moarta, rece in mormint, decit sa fie a
altuia. Umbra chipului ei palid, ginga?, cu parul stralucitor,
minjit tot de singe, plutea parca necontenit pe dinaintea ochi-
lor sai chinuifi. Ea (m^a ochii deschi^i ?i in privirea lor
jtearsa, moarta, citea atita mustrare muta ! Cu ce se facuse
oare vinovata ca sa merite asemenea cruzime din partea lui ?
O petise altul, despre care Jem ^tia ca e frumos, plin de
viafa ?i stralucitor, ?i ea ii daruise la rindul ei iubirea. Asta
era tot ! Peptorul era cel care trebuia sa moara. Da, sa
moara, §i sa jtie de ce. Jem §i-l inchipuia (?i se bucura in-
chipuindu-§i-l) cum zacea doborit, dar cu mintea treaza ; ji
cum il asculta pe ucigajul lui, care il osindea ca uitase de

205
rang 51 cutezase sa indrageasca o fata din popor ; ji ca -
vai ! chin de moarte ! - ea il indragise ! Apoi alt glas il
indemna sa se gindeasca la mihnirea pe care i-ar pricinui-o
fetei. La inceput nici nu voi sa-1 auda pe sfetnicul acesta
mai intelept; mai degraba il asculta pe cel rau. Cum se va
mai fali el cu jalea e i ! cum se va mai bucura de pustiul
ce-i adusese in inima !
Nu ! nu se putea, spunca celalalt sfetnic, inca sfios. Daca
ar pricinui o asemenea durere, ar fi mai rau, mult mai rau
dccit ii era lui acum sa poarte povara cea grea.
Dar prea era grea povara, prea crincen sa o porfi ji sa
traie?ti mai departe. Are sa-?i ia via^a, iar indragostifii sc
vor iubi inainte, soarele va straluci, iar el, cu inima indu-
rerata ?i mistuita de foe, iji va gasi odihna. „Odihna care
ajteapta pc poporul lui dumnezeu.“ ‘
Dar nu fagaduise el oare, cu area tarie sufleteascA ce da
cuvintelor mai multa greutatc dedt juxamintele, ca o va
feri pe Mary sa cake pe urmele Estherei ? Va fugi oare de
indatcririle vietii, ascunzindu-se in mijelia mortii ? Cine
mai pazeasca atunci pe Mary, dragostea ?i nevinovafia ci ?
N-ar fi oare o fapta buna sa o ajute, deji ea nu-1 iubea ;
n-ar fi mai bine sa-i fie inger pazitor pentru primejdiile vie-
{ii ; iar ea sa nu-?i dea seama de as.ta ?
l?i facu singur curaj ?i iji zise ca el avea sa fie, cu aju-
toruil lui dumnezeu, acela care o va veghea pe pamint.
Acum negurile ?i volbura pareau sa i se ridice din cale,
de?i drumul raminea inca plin de spini ascupti. Acum, cind
i^i implinise prima indatorire (aceea de a-?i mai potoli zbu-
ciumul inimii), cea de a doua i se paru mai ujoara.
Poate ca incercarile prin care trccuse o facusera pe biata
Esther sa se pripeasca §i sa-?i spuna ca domnul Carson nutrea
ginduri rele fa^a de Mary ; oricum, nu-i aratase vreun temci
serios pe care sa-?i fi bizuit ingrijorarea. Qne ?tie, poate ca
omul se sim^ea cu adev^at fericit sa o ia de aevasta - ;i
in inima lui, Jem era aproape sigur de acest lucru. Totul la
ea arata ca este o adevarata doamna ; tinuta ei, ginga5ia ?i
istefimea ; ce insemnatate mai avea obirjia pentru unul din
industriajii Manchesterului, cind atipa dintre ei sc f^eau
' Citat din N o u l testament.

2 06
!n gura marc ca buna^tarca jio fauriscra singuri, cu miinik
lor ? Cit despre avere, judeca Jem, nu este fericire mai mare
dccit sa i-o pod ajteme la picioarele femeii iubite. Mam*
lui Harry Carson fusese lucratoare in fabrica ; a?a ca, la
urma urmei, de oe s-ar fi indoit de intenfiile tinarului fa{a
de Mary ? Poate ca la inceput se vor ivi cine ,§tie ce greu-
tad, caci ,pe de o parte Barton avea prejudetati inradacinatc,
iar pe de alta parte, nici familia domnulni Carson nu era
probabil lipsita de ele. Dar Jem jti^ ca are cuvint la John
Barton ; n-ar fi fost pudn lucru sa se foloseasca de aceastS
inriurire pentru a o face fericita pe Mary, dindu-se cu totul
uitarii pe sine.
V a i! de ce il alesese Esther tocmai pe el pentru insarci-
narea aceasta ? li era peste putin^a sa o indeplineasca a?a
cum se cuvine ! De ce il nimerise tocmai pe el ?
Raspunsul veni dupa ce se lini^tise indeajuns ca sa-i dea
ascultare. Alt prieten vrcdnic de aceasta indatorire Mary
n-avea ; dupa o prietenie atit de indelungata, Esther il so-
cotea pe Jem ca un frate fafa de Mary. Iar el ii va fi ca
un frate.
Socoti ca ar fi bine sa se incredinfeze ce ginduri nutre?te
Harry Carson fa(a de ea atunci cind incearca sa-i cijtigc
dragostea. Avea sa-1 intrebe de la obraz, a?a ca intre barbad,
la nevoie chiar fara sa-i ascunda ce sim{ea el pentru Mary.
Apoi, hotmit sa-ji faca datoria cum se va pricepc mai bine,
se potoli ; zbuciumul ?i tulburarea ramasesera in urm5 .
Doua ore inainte de revarsatul zorilor, adormi.

CAPITOLUL XV

Dar sa ne intoarcem la John Barton. Bietul John ! Nid-

odata nu ji’^ tnai revenit de pe urma dezamagirii ivite in
urma calatoriei la Londra ; aceasta umilire il sfredelise pina
in adincul sufletului (d nu doar ca i-ar fi p^at prea mult
de el), n-o putea uita cu una, cu doua, a§a cum de altfel nu
uita nici unul din simtamintelc pe care le incerca.

207
 Apoi mcepu o perioada nesfirjita de Hpsuri ; Bartxjn rabda
zile tntregi de foame ; ?i cu toate ca incerca sa se convinga
ca poate indura mizeria cu o stoica nepasare, ca nu-i pasa
de ea mai mult decit aJtora, corpul i se razbuna pentru ne-
voile neimplinite. Ajunse acru 51 posac ?i nu mai era atit
de cumpatat la minte. Judecata lui iji pierduse mladierea
din anii tineredi, din vremurile care acum i se pareau feri-
cite ; nu mai nadajduia nimic. §i dnd nu mai ai nici o na-
dejde, e greu sa traiejti.
Daca cineva, caruia via^a ii dadea mai mult ragaz sa gin-
deasca, at fi trecut prin starea sa sufleteasca ji s-ar mai
fi gasit $i doctori care sa boteze aceasta stare intr-un anumit
fel, ar fi spus ca e vorba de monomanie ; intr-atit il apasau,
obsedant, chinuitor, aceleaji nelinijti. Am citit undeva o de-
scriere impresionanta a unei pedepse vrednice de-un Borgia,
pe care o aplicau italienii : vinovatul adevarat sau presupus
era inchis intr-o incapere unde i se puneau la indeminS toate
cele de trebuinfa, ba chiar mai mult; la inceput, intemnita-
rea abia de-1 supara. Cu trecerea zilelor insa, i^i dadea
seama ca spapiul dintre perep se ingusta din ce in ce, §i
abia atunci inpelegea care-i va fi sfirdtul. Perepi aceia zu-
gravip se vor apropia tot mai mult, ca intr-un vis rau, ?i
in cele din urma il vor ucide, strivindu-1 intre ei.
§i aja, zi de zi, John Barton era tot mai rau incolpt de
gindurile sale bolnavicioase, care impiedicau lumina cereasca
§i glasurile voioase ale pamintului sa patrunda pina la el.
Ti pregateau moartea.
Ce-i drept, puterca lor otravitoare se datora in buna ma-
sura opiului. Dar, pina sa-1 judecafi cu prea multa asprime
pe John Barton, care facea uz, sau mai degraba abuz de
opiu, incercad voi in§iva sa gustad din via^a lui fara de
nadejde, incercafi sa va stinged de foame ca el, sa parasid
orice speranta ?i pe deasupra sa-i veded d pe cei din jur
impinsi de aceleap pricini in brafele aceleiad deznadejdi ;
d tod oamenii acejtia sa va spuna (fara cuvinte) prin privki
d gesturi jovaitoare cit sint de chinuid d cum se sting sub
apasarea lipsutilor. Nu vi s-ar parea atunci o fericire sa ui-
tad de viafa d de povara ei crincena ? lar opiul stinge pen­
tru un timp aducerile-aminte.

208
 Ce-i drept, uitarea ii costa scump ,pe cei care o dobindesc
astfel ; dar putefi oare cere unor oameni lipsid de invafatura
sa faca asemenea socoteli ? Sarmani nenorocid ! Cit dc scump
platcsc ! Zile de sfirjeala lincezeala apasatoare, ce se des-
trama cu ujurinta nefireasca a visurilor ; nopd ale caror vise
sint adevaruri crunte ; sanatatea care se tope?te, trupurile fara
vlaga, scinteia nebuniei d - ce e mai cumplit - faptul ca o
simt cum se apropie : acesta este preful viciului. Dar le-ap
spus oare vreodata ce-i a^teapta ?
Lui Barton nu-i ie§ea din minte gindul acela rascolitor care
avea sa-i hotarasca soarta - gindul ca lumea e impartita in
bogap ?i saraci ; de ce sa fie oare atit de deosebip, de ce sa-i
desparta asemenea prapastie, cind dumnezeu e cel care i-a
facut pe tod ? Nu-i voia lui ca nazuintele lor sa fie atit de
deosebite unele de altele. A cui e oare vina ?
$i a?a se framinta intr-una cu tainele ?i intrebarile viedi.
pina ce, in tristetea lui nauca, in disperarea aceea chinuitoare,
singurul simtamint pe care zbuciumul inimii nu izbutea sa
i-1 mai intunece sau sa-1 clinteasca riminea ura pentru o clasa
d dragostea profunda pentru cealaltL
Dar la ce-i folosea lui dragostea ? Nu inva^ase, a?a ca
n-avusese de unde sa culeaga intelepciune ; iar f&a in^elep-
ciune, chiar dragostea, cu tot ce aduce dupa sine, face mult
prea adesea numai rau. Se purta d el cum il taia capul, dar
nu era de fel bine cum judeca.
John Barton ajunsese cartist, comunist, adica a?a cum se
socotejte de obicei - un vizionar. Da ! Numai ca-i lucru
mare s.a fii vizionar. In felul acesta dovedejti ca ai suflet,
ca nu e?ti o fiinta robita de sim^uri ; ca nadajduiejti macar
pentru aldi, daca nu pentru tine.
Cu toate slabiciunile lui. Barton avea rin anume simf
practic, care-1 facea de folos tovaradlor sai. Vorbea limba
aspra d vioaie din Lancashire cu o ujurinta ce izvora din
preaplinul inimii sale, d avea darul sa-i rascoleasca pe cei
napastuid de acelead imprejurari, carora le placea sa-d auda
simtamintele talmacite in cuvinte. Judecata lui era adeseori
limpede, fireasca d organizata ; altminteri nici n-ar fi putut
vorbi muldmii aceleia de oameni atit de deosebid intre ei.
Dar, mai presus de toate, ceea ce-i facea pe oamenii din

14 209
 preajma sa sa se bizuie pc el ji sa-1 prefuiasca era convinge-
rea pc care le-o d ^ e a ca nud nuna vreun scop ascuns ; ca
sc bate numai pentru clasa cei dc-o seama cu el, 5! nu
pentru interesele sale meschine. Fiindca oamenii, oridt de
marl ji de sol ar fi ei, dud ajung sa se glndeasca doar la
propria lor persoana, nu mai fac doi bani.
Pufin inainte se iscase printre munckori una din acele dis-
cutii care il interesau atit de mult pe John Barton din pri-
cina carora, de la o vreme, lipsea adeseori de acasa.
Nu sint sigura ca voi izbuti sa folosesc ji eu termenii teh-
nici de care s-au slujit fie patronii, fie lucratorii; de fapt,
insi, nu vreau dedt sa va povestesc pricina pe care au dezbi-
tut-o acejda din urma.
O comanda de marfuri de calitate proasta venise de pe o
pia(a strmna. Comanda era marc, ji ar fi dat de lucru tutu-
ror fesatorilor care produceau acel soi de pinzeturi ; n imai
cS trebuia executata in mare graba ?i la pre^ dt mai sc^ut,
deoarece patronii aveau pricini sa creada ca unul din ora-
jele industriale de pe continent, unde nu se platea nici vama
la griu, nici taxe pe cladiri sau pe ma^ini, obtinuse o co­
manda asemanatoare ; se temeau ca nu cumva in felul acesta
marfurile produse acolo sa coste mult mai pufin dedt ji-ar
fi putut ingadui ei fi ca, livrindu-le la un asemenea pref,
concurenfa sa nu cucereasca monopolul pie^ei. Era limpede
ca interesul industriafilor le cerea sa cumpere bumbacul cit
de ieftin ?i sa scada salaiiiJe cit mai mult. Industriafii se
trudeau sa arate ca pina la urma lucratorii tot n-ar fi pier-
dut nimic ; cu toata ndnerederea pe care o nutreau unii fafa
de ceilalfi, ei fi patronii aveau sa se ridice sau sa se prabu-
feasca impreuna. Poate ca n-am respectat intocmai ordinea
in care s-au petrecut lucrurile, dar faptele ramin aceleafi.
Patronii nu gasisera insa de cuviinfa sa discute fi sa le im-
partafeasca fi lucratorilor cele intimplate. Tfineau morfif la
autoritatea lor, se socoteau indreptafifi sa stabileasca sin-
guri prefurile care le conveneau, fi oredeau ca, datorita fo-
majului, nu vor intimpina prea mari greutafi in a-fi realiza
scopul.
Dar acum sa vedem ce gindeau fi lucratorii despre toate
acestea. Patronii o duceau bine fi trmau mai departe in tihna

210
 ji buna stare, in timp cc muncitorii flaminzeau zilc dc-a
rindul, nemaiftiind cum sa-nnoade afa ; pe de alta parte,
mai exista comanda aceca din strainatate, care, ce-i drept,
era foarte mare, de?i nu chiar atit pe cit se vorbea, }i tre-
buia executata in mare graba. lar daca a?a stateau lucrurilc,
de ce, atunci, sa ofere patronii salarii atit de mici ? Rujine
lor ! Voiau sa profite de faptul ca ^esatorii sint aproape sfir-
51^1 de foame ; decit sa cada la o asemenca invoiala, mai cu-
rind sa moara de-a binelea. §i a?a e destul de rau sa n-ai
” de nici unele, iar patronii sa se imboga^easca din truda mii-
nilor tale sleite ?i din sudoarea fruntii tale ; dar n-o sa sc
lase calcafi in picioare chiar in halul asta. Nu ! Sa incruci-
feze brafele 1 Au sa stea degeaba ; ji au sa le rida patronilor
in nas ; la urma urmci 5! murind Je puteau pune be{c-n
roate. Cu o rabdare spartana, hotarira sa le arate cit crau ei
de puternici, refuzind sa lucreze.
§i a?a, fiecare din clase i?i arata neincrederea fa(a de cea-
lalta. Patronii nu voira sa sc lase strin?! cu u§a, iar lucrato-
rii a?teptau mup $i neindupleca^i, cu bra^ele incrucijate,
impotrivindu-se sa munccasca pentru asemetiea plata. A?a iz-
bucni in Manchester greva.
Fire?te, greva aduse cu sine tot cortegiul obi$nuit de ur-
mari. Multe alte sindicate din alte ramuri ale industriei ii
sprijinira cu bani, ii ajutara ji ii imbarbatara in tot felul pe
tesatorii din Manchester care i?i infruntau patronii. Delegafi
din Glasgow, din Nottingham ?i din alte ora?e fura trimi^i
la Manchester, ca sa le dea curaj in lupta lor ; sc alcatui un
comitet ?i fura ale^i membrii : prejedintele, casierul, secreta-
rul ; printre ei se numara ?i John Barton.
In vremea aceasta patronii luau ji ei masuri. Pusera sa se
lipeasca pe ziduri afi?e prin care ofereau tesatorilor de lucru
la razboaiele mecanice. Lucratorii le raspunserS care le sint
pasurile, inscriindu-le pe o placarda, cu litere ?i mai mari.
Patronii se intruneau zi de zi in ora?, ca sa se vaite ca ter-
menul de livrare a comenzii din strainatate se apropie (?i
inca atit de repede) ?i sa se indemne unii pe al(ii sa nu dea
inapoi. Daca codau acum, vor fi sili^i sa faca mereu la f c l;
a?a ceva nu era cu putinfa. Cei doi Carson, tatal ?i fiul, se
numarau printre cei mai inver?unap. Sc ?tie ca nu-i predica-

14* 211
tor mai plin de rivna decit proaspatul coavertit; nu se
aflii patron mai neinduplecat §i mai necrufator fata de inte-
rcscle lucratorilor sai decit cel proaspat ridicat la avutie. A?a
sc explica hotarirea neclintita a batrinului domn Carson de
a nu se lasa silit sa dea inapoi; de a nu se lasa constrins
nici macar sa dezvaluie pricinile pentru care patronii proce-
dau astfel. Era vointa lor ca lucrurile sa fie aja, ?i pentru
lucratori asta trebuia sa fie de ajuns. Harry Carson nu-^i ba-
tea prea mult capul sa caute temeiuri pentru purtarea lui.
Tulburarea stirnita ii placea. li placea aceasta lupta surda. Era
indraznet ?i il inointa perspectiva pirimejdiea, cu care cei pre-
vazatori incercau sa-i potoleasca pe patronii mai indirjifi.
In vremea aceasta, ajunsese la urechile tesatorilor care
traiau mai departe prin ttmitul Lancashire-ului ji ale celor
de prin regiunile invecinate ca la Manchester se cauta lucra­
tori ; ji cum li se urise sa mai rabde de foame in casutde lor
singuratice, hotarira s-o porneasca intr-acolo. Picioarele le
erau numai ba§ici, erau frinti de oboseala ?! pe jumatate lih-
nifi de foame, ?i a?a incercau sa se furijeze in oraj, in amurg
sau in zorii zilei, pina nu se de?tepta lumea.
Cu toata politia pusa sa-i vegheze pe sarmanii tesatori ce
veneau de la fata - §i in ciuda magistratilor, a pedepselor
strajnice ?i a inchisorilor - bietii oameni, care umblau pe
jos, cu obida in suflet, de la Burnley, Padiham $i din alte
locuri, gata sa lucreze pentru hulitele „salarii de foame",
erau punditi, batupi ?i lasati mai mult morti decit vii in §an-
furile de pe marginea drumurilor. Ori de cite ori polifia da-
dea peste vreo ceata ce se strinsese fara rost, o risipea ; oame-
nii se imprattiau in linijte, dar se adunau din nou la o ju­
matate de mila afara din ora?.
Firejte, in felul acesta relatiile dintre patroni ?i lucratori
nu se imbunatatira.
Unirea e o forta naprasnica. Asemeni fortei tot atit de
mari a aburului, ea poate aduce mult bine, dar ?i un rau
fara seaman. Ca stradania sa le fie incununata de izbinda,
cei ce Se unesc trebuie sa acfioneze insa sub indrumarea unei
voinfe puternice fi luminate, care sa nu se lase amagita de
patimi sau apitari.
Sa lasam insa generalitatile ji sa ne intoarcem la oameni.

212
 'I’esatorii de la razboaiele mecanice trimisesera patronilor
o jalba, intocmita cuviincios, deji cu hotarixe, in care le ce-
reau sa stea de vorba cu trimijii lor ; ace^tia aveau sa le
spuna ce anume cercau ca sa inceteze greva. Caci oamenii se
socoteau acum destul de tari ca sa-51 impuna voin^a. John
Barton fu ales printre delegati.
Patronii primira propunerea, caci ar fi vrut sa inlature
cearta, de^i unii inca nu erau hotarifi cit sa dea inapoi, sau
daca macar sa dea inapoi. Printre batrinii pe care experienta
ii invatase sa fie mai ingaduitori, cifiva erau gata sa cedeze.
Al^ii, tot oameni carun^i, dar pe care anii nu-i deprinsesera
decit cu dirzenia 51 incapa^inarea, ii luau in zeflemea pe cei
mai blajini ?i mai cumsecade. Tinerii erau to^i, pina la unul,
pentru o rezistenfa neclintita impotriva pretenpilor ridicate
cu atita tmrie. Harry Carson se afla in fruntea lor.
Dar, ca to(i oamenii de acfiune, cu cit avea mai muJte
treburi, cu atit parea sa dispuna de mai mult timp liber.
Scria intr-una scrisori, il napadeau treburile ?i ori de cite ori
se faceau cercetari prilejuite de un atac impotriva spargato-
rilor de greva, era $i el de fafa ; §i totuji se tinea de Mary
mai abitir ca nidodatL Fetei i se urise cu viata, din pridna
lui. De la alintari, Carson trecuse la ameninfari ji o incre-
dinta ca a lui va fi, cu sau fara voia ei ; nici nu se sinchisea
ca lumea ar putea sa-i vada 51 c-o facea de ris, iar nepasa-
rea aceasta era de-a dreptul jignitoare.
§i totuji, Mary nu-1 intilni de fel pe Jem. $tia ca se in-
torsese. Varul lui, care hoinarea voios din casa in casa ba
descoperind dte un prieten vechi, ba legind prietenii noi, ii
aducea din and in cind cite o veste despre el. Dar de vazut
nu-1 vedea. Oare ce gindea Jem ? S-o fi dat cu totul uitarii ?
Era cu putinta ca cele citeva cuvinte necugetate, zvirlite la
suparare, sa-i pecetluiasca intreaga via{a ? Uneori taria dra-
gostei ei o facea atit de feridta, incit i se parea ca poate in-
dura totul cu supunexe. Caci nici in vis nu visa sa-51 schimbe
simt^intele sau sa le dea uit^ii. Iar alteori era cuprinsa
de o asemenea nerabdare, incit trebuia sa se stapineasca din
toate puterile ca sa nu se duca sa-1 caute ?i sa-i ceara ier-
tare (ca de la barbat la barbat sau de la femeie la femeie)
pentru vorbele-i pripite, sa-i ceara ingaduinta de a §i le lua

213
inapoi, {i sa-1 indetnne sa primcasca dragostca dc care inima
ei era coplejita. Ar fi dorit ca Margareta sa nu-i fi dat nicio-
data sfaturile pe care i le daduse ; era incredinfata ca - in
ciuda imbolduriJor care o incercau - numai cuvintele prie-
tenei ei o impiedicasera sa savirjeasca fapta aceasta sitnpla.
Dar sfatul cuiva care ne e aproape are putere doar atunci
cind talmaeefte indemnurile tainice ale propriilor noastre
suflete. Firea ei de femeie, 51 nu sfatul Margaretei o impie-
dicase sa faca gestul nepotrivit unei fete.
In rastimpul acesta - mai bine de zece zile - dt ramase
Will la Manchester, se petrecu ceva care pina ?i in impre-
jurarile de fafa izbuti sa trezeasca atenjia fetei. Alta data
un asemenea lucru ar fi inveselit-o pe Mary de^ binelea. Era
limpede ca lumina zilei ca marinarul cel vesel, candriu ?i
imipetuos se indragostise lulea de Margareta, fata aceea po-
tolita §i ingrijita, dar cam uridca la chip ; Mary nu prea
credea ca Margareta bagase de seama ; totu?i, dupa ce o
urmari un timp mai de aproape, socoti ca ceva ii spunea
pesemne ale cui priviri se indreapta atit de des spre chipul
ei palid ; socoti ca un sim^amint launtric era cauza ginga§ei
imbujorari trandafirii care-i acoperea obrajit §i care-i statea
atit de bine. Margareta nu mai vorbea cu atita siguran^a ca
inainte ; in toate purtarile ei se simfea o anume jovaiala care
o faoea nespus de atragatoare; s-ar fi zis ca ceva mai
blind 5! mai duios dedt infelepdunea patxundea in gindu-
rile carora ea le dadea glas ; privirea o avusese intotdeauna
bli-nda, §i faptul car?! pierduse vederea nu i-o uritise de
fe l; acum insa, ochii ei paxeau sa fi dobindit un farmec non,
atunci dud se infiorau sub pleoapele stravezii lasate in jos.
„Sigur ca a inodes, i?i spuse Mary, inimile au, doar, graiul
lor ascuns 1“
Will iubea fara sa se imbujoreze, fara sa piece ochii, sau
sa-?i aleaga cuvintele ; dragostea lui era deschisa ?i fara
ocoluri, cum ii era d firea ; §i totuji p^ea sa se teama dc
rasipunsul pe care fata i 1-ar fi dat daca i-ar fi dezvaluit to-
tul. Glasul ingeresc al Margaretei, care-l vrajise, il facea sa
vada in ea o faptura ooborita din alta lume, la care nu
cuteza sa rivneasca. Incerca deci in fel ji chip sa-1 d^tige pe
Job. Se duse tocmai la Liverpool sa scotoceasca in lada lui

214
cea mare de matclot dupa pesteic zbutator (un dar a carui
mireastna, de altfel, nu era din cale-afara de placuta). §ovai
citava vreme, nejtiind daca sa-i duca ?i o caita ‘ care, in
ochii lui, prefuia mai mult decit tofi exocetii din lume. Caci
la ce i-ar fi putut folosi unui om de pe uscat ? Qnd i?i
aminti insa glasul Margaretei, se hotari sa jertfeasca cea
mai scumpa dintre comorile sale aceluia pe care fata il iubca
- bunicului ei.
Dupa ce o invelise intr^o hirtie cafenie fi groasa, laolalta
cu peftele zburator, iar in tren, ca s-o pazeasca mai bine, sc
ajezase pe boccea dt tinuse drumul, descoperi cu ufurare in
suiflet ca Job se sinchisea atit de pufin de caifa cea prefioasa,
incit ii veni lesne sa i-o ceara inapoi. li tot dadu tircoale
Margaretei, pina ce incepu sad mustre cugetul ca a uitat-o pc
matufa-sa Alice, pe care o iubea atit. Pleca fi abia apoi ifi
aminti ca mai avea sa-i spuna vreo doua vorbe lui Job. Se
intoarse din drum fi se trezi iar vorbind, in timp ce Marga-
reta era fi ea de fafa ; statea afa in picioare, cu mina pc
clanfa, fi aftepta doar un cuvint din partea ei, ca sa intrc fi
sa se afeze din nou. Dar cum nimeni nu-1 pofti, fu nevoit in
cele din urma s-o porneasca spre indatoririle lui de nepot.

Zadarnic il pindi Jem Wilson pe domnul Harry Carson,

patru zile la rind ; caci omul pleca de acasa fi se intorcea
mereu la alte ore, iar pridna erau intrunirile fi consfatuirile
dintre patroni, impuse de greva. A cincea zi, Jem il intilni
din intimplare.
Era intre dou^prezece fi unu, la ora cind lucratorii ifi iau
prinzul fi dnd strazile din Manchester sint mai liniftite, caci
cele dteva cucoane iefite dupa tirguieli fi domni care hoi-
naresc de colo-colo nu iaseamna nimic pentru oraful accla
plin de freamat, de forfota fi de viafa. Jem nu se dusese la
masa ; fi tocmai o apucase pe o ulicioara (care doar din
respect fa^a de intenpilc vrcunui viitor constructor fuscse*

* Membrana care uncori acopera capul noului nascut pe cate

tradipa popularS o considers aducatoare de ooroc octotitoare !m-
potriva inecului.

215
ridicata la rang de strada), dnd se pomeni fa(a in fafa cu
Harry Carson ; cit cuprindeai cu ochii, nu se vedea nici p-
penie de om pe cararea aceea neumblata. De o parte a dru-
mului se inalfa un gard inalt, din uluci late 51 ascupte, inne-
grit cu catran ; piroane batute din loc in loc impiedicau pe
raufacatori sa sara in gradina de dincolo. Poteca ducea chiar
de-a lunguJ gardului. Drumul ajunsese in asemenea hal, incit
nu o trasura, dar nici macar o carufa nu 1-ar fi putut stra-
bate, decit daca Hercule * insuji ar fi pus umarul ca s-o salte
din fagajele adinci sapate in clisa. De cealalta parte, dru­
mul era strajuit de un zid de caramizi ; mai incolo se vedeau,
pe o pajijte, un joagar ?i atelierul unui tdmplar.
Cind il zari pe tinaruJ cel vesel 5! chipe? apropiindu-se
vioi, cu pas u^or, lui Jem incepu sa-i zvicneasca inima in
piept. Acesta-i deci omul pe care-1 iubea Mary. Nici nu era
de mirare ; tinarul Carson i se parea sarmanului fierar atit
de bine imbracat ji de spilcuit, incit o clipi simp in chip
ciudat §i dureros cu cit arata celalalt mai bine decit el. Apoi,
un glas dinauntru ii fopti ca „omu-i om, oricc-ai spune, ori-
oe-ai spune, ?i chiar de doua ori pe-atit de-ai spune“ . ^ §i
infafi^area potrivnicului sau inceta sa-1 mai tulbure.
Harry Carson se apropie, sarind peste baltoace cu o u?u-
rin^a ca de baiefandru. Spre mirarea lui, me^te^ugaruJ cel
vinjos ?i oachc? ii taie drumul, vorbindu-i cuviincios :
- Imi ingaduip o vorba, domnule ?
- De ce nu, prietene, raspunse el, fara sa-?i ascunda mi­
rarea. Apoi fiindca vorba intirzia sa vina, adauga ; Dar da-i
zor, ca ma grabesc.
Jem se vazu nevoit sa-i vocbeasca deschis, de?i nadajduise
ca va gasi un fel de a-?i spune mai pe ocolite gindurile care-1
framintau. Rosti cu o voce ragu^ka, tremuratoare :
- Mi se pare, domnule, ca obi^nuifi sa pne^i de urit unci
fete, pe nume Mary Barton.
Deodata se facu lumina in mintea lui Harry Carson. Za-
bovi, inainte sa dea raspunsul pe care celalalt il ajtepta.

‘ (In mitologia greaca) fiul lui Jupiter ?i al Alcmenei, inzesttat

cu 0 forta extraordinara.
^ Din poezia Omul e om, sa flii ! de Robert Burns.

216
 Sa fi fost oare unul din flacaii care o indragisera pe Mary ?
Era (gind ciudat ?i usturator), poate, chiar acela pe care il
indragise la rindul ei din pricina caruia fusese respins cu
indaratinicie ? 11 masura pe Jem din cap pina-in picioare :
un mecanic smolit la chip, minjit tot, cu haine de bumhac
murdare, vinjos ?i stingaci (cum ar fi spus profesorul de dans) ;
apoi se gindi la propria lui infatijare fi iji aminti imaginea
pe care o vazuse cu pu^in tnainte in oglinda din camera. Era
cu neputinta. Nici o femeie care avea ochi sa vada nu 1-ar
fi ales pe acesta, cind celalalt ii facea curte. Erau ca Hype­
rion fa^a de un satir Comparafia ii veni numaidedt in
minte ; uitase ca „omu-i om, orice^i spune“. §i totufi, era
un indiciu pe care il aftepta de multa vreme, ca sa se lamu-
reasca de ce iji schimbase Mary atitudinea fafa de el ; dar
daca ea il iubea totufi pe omul asta ? Daca... Simji o por-
nire de ura fi dorinfa sa-1 loveasca. Trebuia sa afle totul.
- Mary Barton 1 la stai pufin... Da, afa o cheama pe fata.
$trengarifa ! E o cocheta fara pereche, dar nostima foe. Da,
numele ei e Mary Barton.
Jem ifi mufca buzele. Va sa zka afa stateau lucrurile ;
Mary era o ufuratica, faptura aceea flufturatica despre care
vorbea Carson ? Nu-i venea sa creada. §i totufi, mai bine
n-ar fi auzit niciodata cuvintele acelea atit de graitoare. Dar
nu se cadea sa alunge aceste ginduri. Daca-i adevarat ca
Mary pierduse masura, apoi abia atund avea nevoie de
dneva care s-o ocroteasca ; biata fata ratadta! I i era atit
de draga !
- E fata cuminte, domnule, poate doar sa i se fi suit la
cap fruimusefea ; fti^i, e singurul copil al tatalui ei, dom­
nule, fi...
Ifi inghifi cuvintele. N-ar fi vrut sa se arate banuitor,
dar era hotarit sa se asigure ca nici n-are pricina pentru
asta. Cum s-o intoarca ?
- $i ce ma privefte pe mine, flacaule ? Daca m-ai Oiprit
numai sa-mi spui ca Mary Barton are pe vino-ncoa, ne-am

' In mitologia gteaca, tatal lui Helios, zeul soarelui, cu care e

adesea identificat. Satirii, tot In mitologia greaca, monftri, jumatate
oameni, jumatate (api.

217
plerdut amindoi timpul de pomana. §tiam 51 cu asta dc
mult.
Paru ca vrea sa piece, dar Jem il opri apucindu-i bratul
cu mina lui neagra 51 muncita. Trufajul tinar o smuci ?i
scutura cu manuka nifte urme inchipuite de funinglne de pe
mineca pardesiului. Gestul acesta neinsemnat il infurie pe
Jem.
- O sa-(i spun verde ceea ce am de spus, baiete. §tiu dc
la dneva care-a aflat a vazut cu ochii lui ca te plimbi cu
aceasta Mary Barton, 51 se vorbejte ca-i faci curte ; ji cine
mi-a spus asta e incredinfat ca Mary te iubejte. Poated a?a,
poate nu. Eu le sint prieten vechi, §i ei, 51 lui taica-sau, ji
voiam doar sa ?tiu daca ai de gind s-o iei de nevastL Ziceai
ca ar fi ufuratica, dar o cunosc de destula vreme ca sa-mi
pun capul c-o sa-i fie oricui, de oriunde s-ar trage, o nevasta
care sa-i faca cinste ; ^i sint hotarit sa fiu pentru ea ca un
frate ; dac& ai ginduri curate, n-o sa-mi iei in nume de rau
ce ^i-am spus acum ; iar de nu... ba o sa tac, n-o sa-{i spun
ce-1 ajteapta pe ala care s-o atinge de-un fit de par din capul
ei. Tot ce pot sa-d spun e ca, de-o s-o faca, o sa se cmasca
pina la sfir^itul zilelor lui. §i-acum, doimnule, iata ce-^ cer :
daca ai de gind sa te porti cinstit ^i cum se cuvine cu fata,
imi scot caciula ; dar de nu, spre binele dumitale iji al ei,
da-i pace ?i nu te mai ea.
Jem vorbise cu atita infocare, incit vocea ii tremura ; acum
ajtepta nerabdator un r^puns.
Dar in loc sa asculte cu bagare de seama la cele ce-i
spunea omul, Harry Carson cautase sa ghiceasca din ouvin-
tele lui cum stateau de fapt lucrurile cu Mary. Pricepu ca
Jem inclina sa creada in dragostea fetei pentru rivalul sau ;
prin urmare, chiar daca cel care ii vorbise o iubea, nu era
un pretendent cu noroc. In mintea domnului Carson incold
gindul ca poate, de fapt, Mary il iubea pe el, deji il respin-
sese adeseori cu atita incapadnare ?i ca se folosea de omul
acesta (oricine ar fi fost) spre a-1 sili sa se casatoreasca cu
ea. Hotari ca va incerca sa afle ce anume o lega pe Mary
dc flacau. Ori era un pretendent, d atunci nu unul binevazut
(in care caz, domnul Carson nu se dumerea de loc de ce
sc straduia pentru casatoria ei), ori ii era prieten, §i atunci

218
5i-il facuse complice ca s-o ajutc «a-l intimidczc. Pupna in-
crederc au cei meschini 5! egoi^ti in pornirile celor cu inima
larga !
- Ei, amice, inainte de a-fi aduce la cunoftinta care-mi
sint intenfiilc, spuse dispretuitor domnul Carson, cred ca
s-ar cuveni sa te intreb eu cu ce drept te amesteci in aface-
rile noastre. Dupa cite ?tiu, nici Mary, nici eu nu te-am
chemat ca mijlockor. Tacu ; ajtepta un raspuns limpede la
aceasta ultima insinuate. Dar nu primi nici unul ; i se nazari
ca voia sa-1 amoninte ca sa-i smulga intr-un fel sau altul o
fagaduiala. Se infurie. Asculta, flacaule, ai bunatatea ?i
lasa-ne sa ne purtam singuri de grija ! §i nu te mai viri unde
nu-fi fierbc oala ! Daca ai fi fratele sau tatal fetei, ar fi
altceva. A?a insa, te socotesc dear un indraznet, care se
amesteca acolo unde nu 1-a poftit nimeni.
Din nou dadu sa piece, dar Jem i se puse hotarit in calc,
spunind ;
- Zki ca, de i-a$ fi fratc sau tata, mi-ai raspunde la in-
trebari. Dar nu-i tata sau frate care s-o iubeasca cum am
iubit-o eu, asta s-o ?tii... ^i cum o mai iubesc inca ?i acum ;
daca dragostea ifi da drepturi, nu-i cu putinfa sa aiba
cineva atitea cite am eu. Asta-i, domnule, ?i acum, sa te-aud !
Ai ginduri bune cu Mary sau ba ? Ti-am dovedit ca am
dreptul sa te intreb ?i, pe dumnezeul meu, o sa-mi raspunzi.
- Haide, haide, fara obraznicii! facu domnul Carson,
care acum, cind aflase tot ce voia sa stie (?i anume, ca Jem
era indragostit de Mary, ?i ca ea nu-1 incuraja), era gata sa
piece. Tata, frate sau cavaler refuzat (?i accentua cuvintul
r e fu z a t), nimeni n-are dreptul sa se bage intre mine ?i fetita
niea. $i nici n-are sa se bage. Du-te la naiba 1 Hai, da-te
la o parte din drum sau te silese s-o faci 1 urma el, fiindca
Jem ii statea mai departe in drum, cu o hotarire de nestra-
mutat.
- Nu ma dau la o parte, pina n-am cuvintul dumitale
c-ai sa te porfi cinstit cu Mary, raspunse mecanicul ; vorbele
de-abia i se strecurau printre dinfU inclejtafi, iar fafa lui,
palida de supararea pe care nu ji-o mai putea stapini, de-
veni cumpiita la vedere.

219
 - Nu te dai la o parte ? (fi rise batjocoritor), nu vrei
sS te dai ? Atunci, am sa te silesc...
Tinarul ridica bastonul lui subfire il croi peste fafa
pe lucrator. Acesta simd o arsura. O clipa mai tirziu, Car-
son zacea intins in noroiul drumului, iar Jem, aplecat peste
cl, gifiia de furie. Nu se poate ?ti ce-ar fi fost in stare sa
faca, minat de pati.ma lui nestapinita ; dar un politUt de
pe strada principala in care dadea acest drumeag se invir-
tea de citva timp pe acolo, nebagat in seama de nici unul
dintrc ei ; banuise ca sfada celor doi tineri s e va ispravi
cam in felul acesta. Qt ai clipi din ochi, il injfaci pe Jem,
care, luat prin surprindere, se supuse posomorit.
Domnul Carson sari in picioare, cu fa^a aprinsa de minie
sau de ru?ine.
- Sa-1 due la arest pentru lovire, doranule ? intreba
polifistul.
- Nu, nu ! se imjjotrivi domnul Carson. Eu am dat mai
intii. Nu cl s-a repezit la mine, desi... urma el cu un glas
juierator, adresindu-se lui Jem, caruia ii era sila ca, de?i
avea dreptate, scapase numai cu ajutorul jsotrivnicului sau,
n-am sa-fi iert ?i n-am sa uit cit oi trai aceasta jignire. Te
asigur, spuse el rasuflind greu din pricLna miniei, ca numai
bine n-o sa aiba Mary Barton de pe urma amestecului dumi-
tale neobrazat.
$i rise, sigur de puterea lui.
Jem raspunse la fel de indirjit:
- Daca cutezi sa-i pricinuiejti un rau cit de mic, o sa te
a?.tept acolo unde n-o sa se bage nici un politist. Dumnezeu
o sa faca dreptate intre noi.
De data asta se amesteca polifistul, luindu-1 ba cu bincle,
ba cu raul. Il injfaca pe Jem de brat ji-l impinse in dircctia
opusa aoeleia in care o apucase domnul Carson. Qtiva pa^i
Jem se supuse morocanos, apoi se desprinse dintr-o smuci-
tura. Politistul striga dupa el :
- la seama, omule ! Nu-i fata pe lume care sa merite sa
patefti oe-ai sa pate?ti, daca nu-fi bagi mintile-n cap.
Dar Jem era prea departe ca s5 -l mai auda.

220
 CAPITOLUL XVI

Nu fi ?i tu ca cel cc-nfrunta lumea.

Ckci niciodat’ nu ;tii cum poatc-o vorbS,
O umbra-n glas, in ochi, sa-1 inraiasca
Pe frate ji-mpotrivi sa-1 intoarca.
Adevaruri despre dragoste

Veni 51 ziua cind patronii aveau sa dea ochi cu o dele­

gate a muncitorilor. Local de intilnire fusese fixat In sa-
lonul unui hotel ; acolo, pe la vreo unsprezece, incepura sa
se stringa patronii {esatoriilor care primisera comenzile din
strainatate.
Firejte, oridt le era lor gindul intr-alta parte, vorbira
mai intii despre vreme. §i, dupa ce iji implinira astfel dato-
ria, luind la rind toate ploile ji zilele cu scare din sapta-
mina trecuta, adusera vorba §i despre treburile care ii adu-
nasera acolo. Erau in sala aceea ca la vreo douazeci de
domni ; unii - pe care tara§enia aceasta ce trebuia limpc-
zita nu-i privea prea indeaproape, dar care, oricum, aveau
t ei interes sa ia parte da adunare - fusesera -poftifi din poli-
te(e. Se inipartsera in mai multe tabere marunte, care nu
pareau sa se infelcaga de fel. O parte socoteau ca e mai
bine sa faca un hatir, ca o acadea pe care i-o dai unui copil
neastimparat spre a-1 mai potoli - o jertfS de dragul linijtii
$i al pacii. Alfii se impotriveau cu indaratnicie ?i plini de
inverjunare, zicind ca, dac-ar da inapoi un singur pas in
fafa silniciei unei greve, i-ar invafa rau pe lucratori. „Ar fi
insemnat sa le arap calea cum sa ajunga stapini“ - spuneau
ei. 5i, oricit de nesabuite le^r fi fost dorinfele, mai apoi
muncitorii ar fi ftiut ca, daca tr> ®a li se faca pe plac, tre-
buie sa lase balta lucrul. Pe de alta parte, citva dintre cei
strinji acolo tocmai se inapoiasera de la tribunal, unde fusese
judecat un grevist pentru ca se napustise asupra unui biet
tesator de prin nord, care incercase sa lucreze cu salariu
sc^ut. Ii mania, pe buna dreptate, cruzimea pe care o ara-
tase fafa de nenorocitul acela ; iar minia lor luase (a?a cum
se intimpla adesea) chipul unei mistuitoare dorinfe de ta z -

221
bunarc. Acum, decit sa doa inapoi in fa(a unor oameni care
se purtau ou atita salbaticie fafa de tovarafii lor, mai de-
graba ar fi renunfat la toate foloasele ce le-ar putea aduoe
executarea comenzii, numai pentru a face ca luoratorii sa
sufere dt mai crincen. Uitau ca, in imprejurarile acestea,
pricina grevei erau lipsurile nevoile, pe nedrept indurate ;
ji oricit de smintite 51 de neintemeiate ni s-ar parea asemenea
ginduri, aceasta era credinia lor ?i aceasta era ?! pricina
indirjirii. E o vorba mare, ca minia nu cu minie o stingi.
Un timp ii po(i incovoia grumazul ; dar, tocmai cind te
fale^ti mai tare $i ifi zici ca ai scos-o la capat, odata se
intoarce $i te izbejte de japte ori mai al naibii !
Nimanui nu-i trecea prin minte sa se poarte cu lucratorii
cum tc-ai purta cu ni§te frafi ?i prieteni, pe fa^a, deschis,
a?a cum te por^i cu oamenii cuminfi.
De-ai fi trecut din grup in grup, ai fi prins cam asemenea
frinturi :
„Vai de capul lor ! Sint aproape morfi de foame, zau a?a.
Doamna Aldred face in fiecare saptamina cite o ciorba din
doua capete de vaca, §i oamenii vin de la citeva mile s-o
ia ; iar daca timpurile astea or mai tine-o tot a^a, trebuie
sa incercam sa mai facem dte ceva pentru ei. Dar nu cu
de-a sila !“
„Un spor de un ?iling-doi tot nu indreapta mare lucru,
in schimb oamenii s-ar duce, gindind ca au cistigat pricina."
„Pai tocmai la asta ma impotrivesc. Au sa ji-o vire in cap
ji, cum li s-o nazari sa ridice vreo pretenfie, oridt de nesa-
buita ar fi, gata ?i greva."
„Greva ii lovejte mai mult pe ei dedt pe noi.“
„Nu vad cum pot fi desparpte interesele noastre."
„Fiara aia afurisita i-a aruncat nenorocitului cu vitriol
peste gleznc, ?i doar asta nu-i loc sa se vindece cu una,
cu doua. De durere, n-a mai putut fugi §i a incaput pe mina
nemernicului astuia, care atita 1-a izbit in cap, ca nici nu mai
erata a om. Nu se jtie daca scapa."
„Chiar daca n-ar fi dedt asta, ?i tot m-aj impotrivi, sa
}tiu bine ca ajung la sapa de lemn.“
„Chiar asa, eu, unul, n-am de gind sa le las nici o le^caic
nemernicilor astora ; ca-s mai rai dedt fiarele."

222
 i,Asculta, Carson, ia du-te ?i spune-i lui Duncombe ce «-a
intimplat, sa vada el cit de nemernid sint. Tot mai §o-
vaie, dar cred ca asta are sa-i puna capac.“
U?a se deschise un ospatar ii anunja ca oamenii sint jo«
ca intreaba daca pot sa uroe.
Patronii incuviintara 51 se ajezara degraba in jurul mcsei ;
parca ar fi fost senatorii romani care a^teptau sa intrc
Brennus * 51 galii lui.
Trop, trop - de pe scara se auziri sunind pa§ii grei In
sabofi ; treou un minut, cinci oameni cu chipudle dirzc,
inverjunate, intrara in incapere. John Barton, care poate
grcfise ora, nu era printre ei. Sa fi fost mai Inal^, ai fi zis
ca-s dejirafi ; dar aja, erau mici de stat, §i hainele de bum-
bac le curgeau de pe umerii aduji. Mai pu^:in le pasase
lucratorilor de Imbracaminte, cind i?i alesesera delegafii,
dedt de mintea ?i de darul lor de a vorbi ; daca ai fi jude-
cat dupa surtucele $i pantalonii prapadifi pe care oameni
mintoji ?i in plina putere ca acejtia le imbracasera, ai fi
zis ca dtisera parerile profesorului Teufelsdreck din S a r t o r
R e s a r t u s ^ . Trecuse timp, nu gluma, de dnd mul^i nu-fi mai
ingaduisera risipa unui strai nou ; iar vintul le sufla prin
haine. Dintre patroni unii se cam incruntara ca o delegate
atit de zdrentaroasa cutezase sa se infadjeze inallimilor-lor;
dar ce le pasa ?
Unul dintre patroni, ales in pripa sa stea in fruntea adu-
narii, ii dadu cuvintul conducatorului delegadei, care citi,
cu un glas pifigaiat de parca ar fi cintat psalmi, o intim-
pinare din partea lucratorilor ji spuse pasurile ?i cercrilc
acestora.
Qnd ispravi, fu poftit ca impreuna cu ceilald delegafi
sa a^tepte dincolo cit tirap patronii aveau sS se sfatuiasca
ce raspuns sa le dea o data pentru totdeauna.
Oamenii ie§ira din incapere, iar cei rama^i incepura a *e
sfatui cu aprindere, de?i in joapta, fiecarc venind din nou
cu argumentele de la inceput. Cei care erau de parere th
cedeze ci§tigara ; dar numai cu un singur vot in plus. Cei-

’ §ef gal, care a ocupat Roma in secolul al IV-lea i.e.n.

^ Tratat satiric desprc Filozofia vef/nintelor de Thomas Carlyle
(1 7 9 5 - 1 8 8 1 ).

223
lal^i dadura glas cu semetie nemul^umirii lor fa^a de hota-
ririle luate, chiar ?i dupa ce delegafii se inapoiara in ca­
mera ; dar cuvintele cautatura lor nu scapara privirilor
agere ale lucratorilor, 51 numele acestora fura sapate pe
rabojul inimilor lor amarite.
Patronii nu se puteau invoi cu sporul cerut de muncitori.
Primeau totu§i sa le mai dea un jiling pe saptamina fata
de vechea fagaduiala. Aveau oare delegatii imputernicirea
sa primeasca asemenea propunere ?
Da, fusesera imputerniciti sa- primeasca sau sa respinga
orice propunere pe care le-o vor face patronii in ziua aceea.
Atunci, mai bine sa se sfatuiasca intre ei ce hotarire sa ia.
Ie?ira din nou.
Dar nu pentru mult. Se inapoiara ?i spusera hotariti ca
nu vor lasa nici dt negru sub unghie din cererile lor.
Cind auzi una ca asta, domnul Harry Carson, capetenia
patronilor mai indirjiti, in numele carora vorbca, sari in
picioare ; se intoarse catre prejedinte ?i de fafa cu lucratorii
care cautau la ei Lncruntati propuse o rezolutic, tiduita de
el ?i cei de aceea^i parere cu el in timpul dt delegatia sta-
tuse in incaperea cealaltL
In primul rind, iji retrageau propunerea pe care abia o
facusera 51 declarau ca orice legatura dintre patroni ?i sus-
numiitul sindicat era rupta ; in al doilea rind, declarau ca
pe viitor nici un patron nu va mai angaja un lucrator dedt
daca acesta semna o declaratie ca nu face parte din nici
un sindicat, ?i se obliga sa mu ajute ?i sa nu cotizeze la
vreo societate care ar avea drept scop sa slabeasca puterea
patronilor ; ?i, in al treilea rind, ca patronii se vor angaja
sa ocroteasca $i sa incurajeze pe toti lucratorii care doreau
sa primeasca de lucru in aceste conditii, cu salariul cel vechi.
Oamenii care ascultau cu sprincenele incruntate, plini de
indirjire, erau tofi membri de frunte ai sindicatului ; nid
nu trebui mai mult pentru a atita dujmania, iar Harry Car-
son li dadea inainte, vorbind totodata in vorbe nu prea
cumpatate despre purtarea lucratorilor ; fiece cuvint pe care
il rostea ii facea pe delegafi sa se ingMbeneasca tot mai
mult, in timp ce ochii li se aprindeau §i mai ?i. Unul din ei
at fi luat cuvintul, nu-i vorba, dar se stapini, dind ascultarc

224
^efului delegatiei, care-i aruncase o iprivirc aspra 51 al strin-
sese de brat. Domnul Carson se a^eza, pe data, unul
care-i tinea partea se ridica sprijinind motiunea. Fu votata,
dar de 'Uaanimitate nici vorba. Pre?edintele anunta delegati-
lor (care din non fusescra sco?i pentru un timp din camera)
rezultatul. Oamenii ascultara tacuti ?i incruntati, dar nu
rostira o vorba ?i parasira incaperea fara sa dea macar
buna ziua.
La intilndrea aceasta se petrecuse insa $i un fapt mai ma-
runt, pe care ziarele diu Manchester care publicasera desfa-
turarea obi$nuita a dezbaterilor nu 1-au pomenit.
Cind oamenii intrasera prima data in incapere, in timp
ce stateau gram^iti linga uja, domnul Harry Carson iji
scosese creionul de argint ?i se apucase sa faca o caricatura
- care, oe-i drept, semana cu ei de minune, a$a sfrijiti,
zdrentarofi, deznadajduiti ?i infometati cum erau. Dedesubt,
mizgalise in graba un citat din replica atit de bine cunoscuta
a cavalerului oel gras ' din H e n r ic a l I V - l e a . Caricatura o
treouse unui vecin. Aoesta observa numaidecit potrivirca ?i
trecu desenul celorlalti, care zimbira cu totii, dind din cap.
Cind ajunse din nou la Carson, acesta rupse in doua desenul
pe care il facuse pe spatele unei scrisori ; mototoli apoi
hirtiile ji le zvlrli spre soba ; dar, cum nu se mai uita sa
vada daca i?i atinsesera tinta, nu baga de seama ca nimeri-
sera prea departe de taciunii aprinji.
Unul din oameni, insa, vazuse tot.
Pindi pina ie?ira patronii din hotel (citiva rideau la cine
?tie ce gluma aruncata in treacat) ?i, dupa ce plecara cu
totii, intra din nou ?i se indrepta spre ospatar, care il re-
cunoscu.
„ E o frintura de poza sus, pe care a aruncat-o unul din
domni ; am acasa un baietel caruia tare-i mai plac pozele ;
cu voia dumitalc, m-a? duce so iau.“
Dspatarul, om de treaba ?i simtitor, il petrecu pina sus ;
il vazu cum ia hirtia de jos ?i o netezejte, apoi, incredin-
tindu-se dintro privire ca nu era deck - a$a cum ii spusese
omul - „o frintura de poza“ , ii ingWui so ia cu el.

Falstaff (personaj din Henric al IV-lea de Shakespeare).

j g — Mary Barton 225

 In aoeeaji seaxa, catre 5aptc, lucratorii incepura sa se
stringa intr-o ancapere a drciumii „La birtul tesatorilor",
un salon pontru „ocazii“ festive, cum scrisese circiumarul
pe un afi? la inaugurare. Dar, vai ! in seara accea nu se
intilneau acolo sa petreaca. Oamenii aceia flaminzi, indir-
ji(i, ouprinji de deznadejde se strinsesera ca sa auda raspun-
sul pe care patronii il dMusera delegatilor in cursul dimi-
ne{ii ; dupa care, a?a cum se arata in anunf, un domn din
Londra va avea cinstea sa vorbeasca adunarii despre actuala
stare de lucruri dintre patroni ?i lucratori, sau (dupa cum
ii numea el) intre clasa trlndava ?i cea muncitoare. Inca-
perea nu era mare, dar mobila pufina care se afla acolo o
faoea sa para ?i mai spadoasa. Flacara cruda a gazului
aerian lucea pe chipurile meseriafilor slinoji ?i jigarifi care
intrau, clipind din ochi in lumina orbitoare.
Se ajezarS pe banci, ajteptind sa vina delegafii. I: unecad
la chip §i plini de indirjire, acejtia le citira ultimatumul
dat de patroni, fara a adauga de la ei un singur cuvint ;
d astfel, cele intimplate apasara ?i mai dureros asupra inimi-
lor impovarate ale muncitorilor adunad aco.lo.
Apoi, „domnul din Londra“ (care fusese in^tiinfat dinainte
de hotarirca patronilor) intra d el. N-ar fi fost prea lesne
sa ghicejti ce hram poarta sau cita invafatura avea. Parea
atit de ingimfat d nelalocul lui printre oamenii aceia ce
frematau de nerabdate, incruntad d ^idincid in gindurf!
Poate ca era vreun student in mcdicina, fara capatii, de teapa
lui Bob Sawyer', vreun actor fara succes sau vreun negustor
de piei de clojca. Oricum, nu d"^i fi puitut face o parere
prea buna despre el, de?i multc in infadjarea lui erau in-
doielnice.
Rinji mieros, raspunzind la saluturile lor stingaoe, d
ajeza ; apoi arunca o privire in jur d intreba daca domnilor
de fafa nu le-ar placea niscaiva tutun pentru pipa d bau-
tura ; dupa care adauga ca ar face el cinste.
Cel care a fost invatat sa indrageasca buchile se napus-
tejte cu nesat asupra carfii dupa o intrerupere indelungata ;
la fel d acejti napastuid, care prinsesera gustul tutunului.*
* Student bepv din Pickwick, dc Dickens.

226
berii §i altora de felul acesta, parca slmtira cum le crcjte
inima dn piept auzind la ce-i poftqite delegatul de la Lon-
dra, Tutunul bautura amorfesc chinurile foamei 51 te £ac
sa uid caminul prapadit 51 viitorul pustiu.
Acum erau gata. sa-1 asculte cu bunavoinfa. Strainul simd
aceasta jb rididndu-se ca un mare orator, cu braful drept
intins, iar mina stinga infipta in vesta, incepu sa declame
cu glas teatral 51 fals.
Dupa am ?uvoi de cuvinte umflate, in care faptele lui
Brutus cel btoin ‘ se impleteau cu faptele lui Brutus cel
tinar^ 51 care slaveau puterea de neinfrint a „milioanelor
din Manchester", omul din Londra cobori la treburile care
ii framintau. In felul acesta nu dn^ela ajteptarile celor care
il trimisesera ca delegat. Omul le dicta in graba rezoludile
d le propose masurile de luat. Apoi intocmi un afi? care
storoea lacrimi. Propose sa se trimita delegad care sa ceara
sprijin sindicatelor din alte ora?e. Iar in fruntea Hstei de
subscripde inscrise o suma mare din partea sindicatului lon-
donez pe care il reprezenta indeosebi ; ba, mai mult inca,
lucru neobijnuit, varsa banii in imonede de aur adevarate,
sunatoare, lucitoare ! Cit de bine le-ar mai fi prins banii
acejtia 1 Dar pina sa-ji implineasca nevoile lor, care ii in-
colfeau, dadura cite ceva fiecaruia din delegadi care tre-
buiau sa piece miine-poimiine cu vreo insarcinare la Glas­
gow, Newcastle, Nottingham ?t in alte pard- Cei mai mold
facusera parte din delegada care se prezentase dimineafa
in fafa patronilor. Domnul de la Londra scrise citeva scri-
sori d rosti citeva cuvinte mijcatoare, apoi pleca, dupa ce
mai intii strinse mina celor din jur,; iar cei mai muld se
gr3 .bira sa-1 urmeze, iejind din incapere, d ^poi din cladire.
Delegadi cei noi d ^nca doi sau trei oameni ramasera in
urma sa mai schimbe o vorba despre soliile lor ?i sa-d
impartajeasca parerLle, in cuvinte mai simple d *riai firesd

*, ^ Brutus cel batrin (Lucius Junius), erou iegendar din istoria

romana, unul dintre creatorii republicii romane. Brutus cel tinSr
(Marcus Junius 8 5 -4 2 i.c.n.), om politic roman, partizan al republicii ;
figura sa a fost idealizata in timpul revolupci burgheze din Franta,
vazindu-se in el un luptator pentru republics, impottiva tiraniei.

15* 227
decit cele pe care se incumctasera sa le foloseasca de fa(a
cu oratorul din Londra.
- A?a om mai rar, incepu unul, aratind cu degetul spre
Ufa prin care iefise delegatul. Oricum, bine le mai aduce !
- Da ! da ! ftie oe vrea. §i cum ne-a mai turnat-o §i cu
Brutus ala. A 1 dracului om, auzi, sa-fi omoare feciorul !
- Ba si eu 1-aj omori pe al meu daca ar fine cu patronii ;
ce-i drept, nu mi-e decit fiu vitreg, dar n-are-a face, spuse
aitul.
Se facu linifte, fi ochii se indreptara spre delegatul care
se intorsese la hotel in dimineata aceea ca sa ia caricatura
lucratorilor, facuta cu adta iscusinfa de Harry Carson.
Cap>etele se gramadira roata, ca sa priveasca fi sa afle
asemanarea.
- Asta-i John Slater! L-af cunoaste dintr-o mie, dupa
nasul lui mate. Doamne, cum mai seamana ! Asra-s eu,
zau, ca afa imi inchei eu vesta, unde n-am incotro, sa nu
sc vada ca n-am camaja. Asta-i o rufine, fi n-am s-o rabd.
- Ei bine ! spuse John Slater dupa ce ifi recunoscu nasul
fi vazu asemanarea, daca n-a? fi aja hamesit, aj fti sa fac
fi eu haz ca oricare dintre ei, chiar de-ar fi vorba de mine.
(Ochii i se umplura de lacrimi ; era un om sarman, cu chipul
supt, cu trasaturi ascufite fi o expresie blinda fi duioasa
Intiparita pe fafa.) Sau daca s-ar putea s i nu ma mai gin-
desc la ai mci, care se praipadesc de foame ; dar, cum imi
rasuna intr-una in -urechi fipetole dupa mincare, de nu-mi
vine sa mai dau pe acasa, fi ma tot intreb daca fi din fun-
dul canalului tot i-af mai auzi jeluindu-se - ei, omule, afa
nu-mi mai arde de gluma. Parca ma seaca la inima dnd
ii vad pe unii in stare sa rida de ce n-au cunoscut niciodata ;
fi ca pot sa faca in bataie de joc chipurile unor oameni
caxora le singereaza fi li se fringe inima in piept, cum ni
s-au frint fi ni se mai fring noua inimile, dumnezeu sa ne
aiba in paza.
Atunci vorbi John Barton ; ccilalfi se intoarscra spre cl
cu mare atenpe.
- Mi se fringe inima in mine fi ma arde pe suflet cind
ii vad pe unii ca siot in stare sa glumeasca pe socoteala
celor necajifi ; a celor care au venit sa ceara un baf de

228
Icmn pentru bunica batrina, care tremura d c frig ; sau
bruma dc ajiternut hainc calduroasc pentxu saraca nevasta,
care se chinuie in durerile facerii pe pardoseala jilava dc
piatra ; sau de-ale gurii pentru oopii, care nici glas nu mai
au ca sa strige de foame. Cad, frafilor, oare nu la astea riv-
nim cind cerem salarii mai marl ? Nu trufandale ne trebuic,
ci sa mincam pe saturate ; nu de hainc fi veste inzorzonate
avem nevoie, ci de ve^minte cMduroase, ?i de-am avea ?i
noi parte de ele, n-am cata din ce ^postav sint facute. Nu
dupa casele lor marefe tinjim, ci dupa un aepperi? care sa
ne adapostcasca de ploaie, dc zapada §i de furtuni ; da, §i
nu numai pe noi, ci ?i ipe cei lipsifi de aparare, care ni se
agata de bra^ in bataia vintului naprasnic ?i ne intreaba din
ochi la ce i-am adus pe lume ca sa pMmeasca. Glasul ii
coibori pina se prefacu in joapta. §tiu eu pe unuJ care ji-a
omorit copilul ca sa nud vada cu ochii dui cum se sfirjejte
de foame ; ?i era un om cu inima...
Inoepu din nou cu glasul lui obi^nuit : Noi venim la
patroni cu inlmile impovarate ca sa le cerem cele de care
am pomenit adineauri. §tim ca la ei sint banii pe care noi
i-am agonisit ; ?tim ca treburile se indreapta ?i ca patronii
au comenzi mari, pentru care vor primi bani buni ; noi
cerem partea noastra ; caci zicem : daca patronii ne^ iau,
banii ajda n-au sa le foloscasca decit sa fie servitori ?i cai,
sa se gateasca ?! sa se impopotoneze ?i mai ji. Daca a$a vi
s-abate, sa facefi pe pro$tii, treaba voastra, cit timp sintep
drepp ; dar partea noastra trebuie sa ne-o dap ?i o sa ne-o
dap ; nu ne lasam noi pacailip. Noua ne trebuie piinea cea
de toate zilele, ca sa nu pierim ; ?i nu pentru viafa noastra
(caci sint mulp aici, piu, dupa mine, care bucuroji s-ar ajeza
jos sa moara, sa scape de lumea asta, care te vlaguiepe),
ci pentru cei mici, care nu ?tiu inca ce-i via^, $i se tern de
moarte. Ei bine, noi venim la patroni ^i le aratam ce vrem
?i ce ni se cuvine, inainte de a punc umarul la treaba in
folosul lor, iar ei spun : „Ba“. Dc n-ar fi decit asta, ?i tot
ai fi indriituit sa-i socotejti fara suflet. Da nu. Mai fac §i
chipuri de batjocura cu noi ! $1 eu as putea sa-mi rid de
mine, ca §i amaritul de John Slater de colo ; dar, ca sa rid,
ar trebui sa am inima u§oara. Da a?a, una piu, ca mi-aj

229
da ?i ultima picatura de singe ca sa ne razbunam pe ala
care-i atit de putin la slmtire, incit sa-§i bata joc de niste
oameni napastuip §i chinuifi ca noi ! Un murmur grav 51
minios razbatu dintre oameni, dar nimeni nu rosti o vorba.
John urma : Va intrebafi poate, fratilor, cum s-a indmplat
de-am intirziat azi-dimineafa ; iaca, sa va spun ce faceam.
Popa de la judecatorie a trimis dupa mine si mi-a dat in-
voire sa-1 vad pe Jonas Higginbotham ; al de a fost ridioat
saptamina trecuta pentru ca a zvirlit cu vitriol intr-un spar-
gator de greva. Ei bine, n-am avut incotro $i m-am dus ;
51 nu credeam ca o sa ma pc aja de mult. Jonas parca se
smintise cind am intrat la el ; zicea ca obrazul bietului om
pe care l-a ncnorocit nu-i da pace nici ziua, nici noaptea ;
ca parca-i vede privirea impaienjenita de foame ?i cum intra
in ora? jonticmnd de oboscala ; ?i se gindea ca poate ii
lasase pe ai lui acasa ajteptind vejti ?i tragind naUcjde, ?i
cind colo acum le vine, cine $tie, poate vestea morpi lui.
De 1 Atita se framinta Jonas cu gindul la lucrurile astea,
ca nu mai avea parte nici de odihna, ci umbla de colo-colo
ca o fiara; in cu?ca. In cele din urma, s-a gindit cum sa-1
ajute cat de cit ?i 1-a rugat pe popa sa trimita dupa mine ;
mi-a spus cum ca omul e la infirmerie ?i sa ma due (azi
e ziua cind lumea are voie sa intre in infirmerie) sa iau
ceasul lui de argint, de-a fost al maica-si, §i sa-1 vind cum
oi putea mai bine, pe urma sa due banii ?i sa-1 rog pe neno-
rocitul ala de spargator de greva sa-i trimita alor lui de
dincolo de Burnley, iar eu sa-i due o urare din partea lui
Jonas ?i sa-i spun ca-i cere cu umilinfa iertare. A?a ca i-am
facut pe voie. Dar, pe viafa mea, nici unul dintre noi n-ar
mai zvirli vreodata cu vitriol (cel pupn intr-un spargator
de greva) daca ar vedea ce am vazut eu azi. Omul era
iotins, cu fafa infajurata in fe?i, a$a ca n-am vazut cum
arata ; dar nu era oscior sa nu-1 doara, ?i se scutura din
tot trupul. Ii venea sa-?i mu?te pumnii ca sa-?i mai astim-
pere gemetele, dar nu era in stare, a?a ran il durea fafa la
cea mai mica mijeare. De-abia m-a bagat in seama cind i-am
spus de Jonas ; cind am zornait banii, mi-a strins el mina,
dar cind 1-am intrebat cum ii zice nevesti-si, odata a stri-
gat: „Mary, Mary, oare n-am sa te mai vad niciodata 1

230
 Mafy, draga mea, tni-au luat vederea pentru ca voiam sa
lucjrez pentru tine ipentru copil ; of, Mary, Mary !“ Atunci
a intrat sora §i mi-a spus ca aiureaza 51 ca din pricina mea
se simfea ran. §i tare mi-e teama ca a$a e ; dar nu-mi venea
sa plec fara sa ftiu unde sa trimit banii... De aia am intir-
ziat, frajilor.
- Da pina la nrma ai aflat unde sta nevasta-sa? intre-
bara mai multe glasuri Ingrijorate.
- Nu ! li dadea inainte cu ea, iar mie vorbele lui parca
imi treceau ca un fier roju prin inima. Am rugat-o pe sora
sa afle cine e ?i unde locuiejte. Dar daca v-am pomenit
de astea, e pentru ca voiam mai intii sa §tid cu tofii de ce
n-am fost la datorie azi-dimineafa ; ?i apoi, vreau sa mai
spun ca eu am vazut destul ce se intimpla dnd ataci un
spargator de greva fi ca nu mai vreau sa aud de una ca
asta.
Unii Iji manifestara dezaprobarea, dar John nu-i lua in
seama.
- Nu ! Nu sint mi^el, raspunse el, $i sint cinstit pina^^
maduva oaselor. Ce mi-ar placea mie ji ce face ar fi sa
ma lupt cu patronii. E printre voi unul care mi-a spus ca-s
la?. Ei bine ! Orice om are dreptul ca creada ce vrea ; dar
m-am tot gindit azi la treaba asta ?i am v a z u t ca ne-am
purtat ou totii ca ni?te mi?ei cind ne-am repezit la nijte pra-
padid ca ?i noi ; ne-am repezit la nijte oameni care n-au
pe nimeni sa le vina intr-ajutor ?i trebuie sa aleaga intre
vitriol ?i foame. Nu ! Dac-ar fi dupa mine, eu a? zice:
„§o pe ipatroni !“ Apoi vorbi mai domol; tofi il ascultau
cu sufletul la gura Patronii sint cei care au adus napasta
asta ; ei trebuie sa plateasca pentru ea. Ala care m-a f^ut
mi?el, chiar adineauri, poate sa ma incerce daca sint sau nu.
Pune?i-ma sa le viu de hac patronilor, ?i sa vedep daca ma
dau in laturi de la orice-ar fi.
- Le^r mai viti nifelu? frica in oase patronilor daca i-ar
trage unuia o bataie sora cu moartea, grai careva.
- Da, ba chiar sa-1 §i omoare in bataie, bodogani altul.
§i astfel, mai din vorbe, mai din priviri chiar mai grai-
toare decit vorbele, ticluira un plan uciga?. Tot mai adinc,
tot mai iatunecat era infelesul vorbelor pe care le rosteau,

231
bolborosindu-^i cu glas ragufit gindurile §i holbindu-se la
vecini, cu priviri an care se oglindea groaza trezita de pro-
priile lor ginduri. Pumnii lor strlnji, dinpi inolejtad, fejiele
vinete, toate erau isemne aJie chinului pe care de bunavoie
il incercau minple lor dnd puneau la cale omorul 51 catau
sa se deprinda cu el.
Apoi luirma omul din acele cumplite, naprasnice juraminte,
care leaga pe membrii slndicatelor cind e vorba de un scop
anumit. Se strinsera sa se sfatuiasca mai departe la lumina
ptlpiitoare a gazului aerian. Top se simfeau vinovad se
uitau banuitori la vccinii lor ; fiecare se temea de tradarea
celuilalt. O hirtie (chiar scrisoarea pe care fusese desenata
caricatura in dimineata aoeea) fu rupta buca^ele, $i una din
bucalele o insemnara. Apoi impaturira la loc frinturile, care
nu se deosebeau cu nimic intre ele. Le amestecarS de-a
valma dntr-o palarie. Stinsera lumina ; trasera cite o hir-
tiu^a. Aprinsera din nou lumina. Fiecare se departa cit putu
mai mult de tovara?ii lui p cerceta peticul pe care il tr3 .-
sese, fara sa rosteasca un cuvint, fara ca pe fafa lui impie-
trita sa se mi^ite macar un singur mu^chi.
Apoi i?i luara cu topi palMile p ip v ^ r a de drum.
Col care trasese hirtia insemnata trasese p sorfii ucigaju-
lui p jurase sa faca cum ii fusese sortit. Dar nimeni in
afara de dumnezeu ?i de cugetul lui nu pia cine era cel
care trebuia sa ucida I

CAPITOLUL X V II

Desparprea-i lucru rau,

Chiar de-i scurta. Cine ?tie
Cit ejti dus in dtumul tau
Ce necaa te mai imbie !
A nonim

Intimplarilc istorisite in capitolul trecut se petrecuscra

intro marti. Joi dupa amiaza, ipe cind Mary ip vedea de
niscaiva treburi marunte ale gospodarici, intra pe neastep-

232
tatc Will Wilson. Arata cludat, sau, orlcum, parea ciudat
sa ou mai vezi ipe chipul lui veselia ?i buna dispozifie de
totdeauna. In mina tinea un pachet involit in hirtie. Intxa
ji se a^eza, mai potolit ca de obicei.
- Ei, Will, ti s-a intimplat ceva ? Parca n-ai fi in apele
talc !
- Pai nici nu sint, Mary ! Am venit sa-mi iau ramas bun ;
?i nu ,prea ftiu oameni carom sa le vina Ja indemina cind
i?i iau ramas bun de la oei dragi.
- Ramas bun ! Vai de mine, Will ! A?a deodata !
Mary lasa calcatul ?i se apropie de soba. Will ii fusese
drag dintotdeauna ; dar acum vestea plecmi lui apropiate
o intrista in a?a masura, incit i se paru ca o cuprinde dintr-o
data o dragoste frateasca.
- Cam pe nepusa masa, nu-i aja ? repeta ea intrebarea.
- A?a e, cam ipe nepusa masa, raspunse el ou gindurile
aiuroa. Adica nu, nu chiar a?a, ?i se soutura din visare ca
sa ipoata vorbi mai pe inteles. Capkanul zioea ca in doua
saptamini sintam iar gata de iplecare ; numai ca pe mine
m^a luat cam pe nea^teptate ; tare va mai indragisem eu
pe toti !
Mary ?tia pe cine anume indragise el indeosebi, deji ii
pomenise pe tofi laolalta. Vorbi din nou t
- Dar n-au trecut doua saptamini de cind ai venit. Nu-s
doua saptamini de cind ai batut in u?a la Jane Wilson ;
eram $i eu acolo, ti-aduci aminte? Nici vorbi de doua sap-
tSmini !
- Ce-i drept, a?a-i. Dar am primit azi dupa masa o scri-
soare de la Jack Harris, care-mi spune ca vasul ridica an-
cora marjea viitoare ; ?i i-am fagaduit inca de mult unchiu-
lui imeu (fratele mamei, care sita in insula Man, la Kirk-
Christ, dincolo de Ramsay) sa ma due sa-i vad pe el 5! pe-ai
lui, and oi debarca. Trebuie. Ma seaca ji pe mine la inima ;
dar nu se cuvine sa-i neglijez pe prietenii maioutei, saraca.
Trebuie sa ma due. Nu incetca sa ma opre^ti, facu el ; se
vedea cit de colo ca se temea sa nu i se clatine hotarirea
daca 1-ar fi inooltit prea rau cu rugamintile

233
 - Nki nu-itni trece prin minte, Will. Ai dreptate, fara
indoiala ; da tot imi pare rau ca ne laji. Tare-i trist sa
ramii dnd alfri s e due ! Ciod o pomejti ?
- La noapte. N-^ sa ne ;mai vedem.
- La noapte ! Pleci la noapte spre Liverpool ! Atunci,
poate ca te duci cu tata. El pleaca da Glasgow, o ia prin
Liverpool.
- Nu, eu o pornesc pe jos ; §i nmmi vine a erede ca taica-
taiu sa fie in stare de a§a ceva.
- Ei, nu zau ? Dar de oe sa te duci pe jos ? Doar trenul
nu te costa decit trei §ilingi ?i jumatate.
- A^a-i, Mary, numai ca... (dar sa nu sco^i o vorba despre
ce-am sa-d spun acum)... n-am a?tia trei $ilingi, nu, nici
macar un ban, adica nu-i am aici ; inainte sa vin, am lasat
la gazda bani cit sa-mi ajunga de drum pe insula ?i Lnapoi,
?i poate inca ceva pe deasupra, sa le iau cite un v'. ir ; aici
am venit cu ce mi-a mai ramas ; ?i s-au dus tod ; ^dta mai
am... ?i zornai in mina citeva bancufe de arama. Ei, Mary,
nu-fi face inima rea pentru mine ! Ce-i dac-o sa umblu pe
jos treizeci de mile ? adauga, vazind-o cum id privejte cu
mila. Noaptea e frumoasa ?i senina; am s-o pornesc din
vreme, $i am sa ajung inainte sa ridice ancora vasul care
pleaca spre Man. Unde ziceai ca se duce taica^au ? La
Glasgow, parca ? Poate facem impreuna o buoata de drum,
ca daca ajung la Liverpool prea tirziu ?i scap ihacul spre
insula, am sa ma urc pe un vas scofian. Dar ce treburi are
la Glasgow ? Cauta de lucru ? Lumea zice ca ?i acolo treaba
merge la fel de prost ca §i ,pe-aici.
- §tie el asta, raspunse Mary intristata. Uneori mi se pare
cS n-o sa-?i mai gaseasca niciodata loc ?i ca lucrurile n-au
«a se schimbe dt e lumea. Tate-i greu sa ^ii capul sus !
M 3 car de^a? fi baiat, sa ma fi dus pe 'mare cu tine ! Ori-
cum, a? fi scapat sa tot aud ve?ti proaste ; aproape nu-i om
calce pragul ji sa nu-d aduca dne ?tie ce veste trista.
Tata se duce la Glasgow ca delegat din partea sindicatului,
t i le ceara ajutor celor de acolo. Pleaca diseara.
Mary ofta, cSci simd din nou .pustiul din suflet la gindul
ca aldi pleaca, fi ea famine.

234
 - Zici ca nu-1 om sa va calce pragul 51 sa nu se plinga;
nu cumva Margareta Jennings are §i ea vreun necaz ? in-
treba tinarul marinar, nelinijtit.
- Nu, facu Mary, zimbi u§or ; dupa mine e singurul
om din ci^i cunosc pe care nu4 rod grijile. §i-a pierdut
lumina ochilor, dar uneori ai zice ca asta a fost aproape
o bineAivinitare pentru ea ; pina sa nu orbeasca era atit de
abatuta ?i de inspaimintata de cele ce aveau sa vina, dar
acum, ca a ajuns-o, s-a liniftit §i pare fericita. Nu ! Credin^a
mea e ca Margareta-i fericita.
- Uneori mai c-a? vrea sa fie altfel, spuse ginditor Will.
Qne-ar fi mai mulfumit ca mine s-o pot alinta §i s-o ocro-
tesc de necazuri ? !
- §i ce te impiedica s-o alinfi, chiar daca-i fericita ? in-
treba Mary.
- Ei, 5tiu eu ? Nu prea-i de nasul meu ! §i pe urma,
mai e ji glasul ei ! Cind il aud ?i mi-amintesc de dorul pe
care-1 iport in suflet, imi zic ca ori i-a? cere ei sa-mi fie
sofie, ori i-aj cere unui inger din cer, tot atit de nelalocul
meu a? fi.
Cit era ea de abatuta, Mary nu-ji putu stapini risul la
gindul ca Margareta ar putea arata ca un inger ; era grcu
(chiar pentru inchipuirea ei de croitoreasa) sa-^i dea seama
unde anume ?i in ce fcl s-ar .putea prinde aripile : de rochia
de stofa cafenie a Margaretei, sau pe cea imprimata cu
albastru ?i galben.
Will rise ji el pufintel, ca sa fina isonul hohotolor ei dra-
galaje ?i vesele. Apoi spuse :
- Rizi tu, rizi, Mary ! Se vede ca n-ai iubit niciodata !
Intr-o clipita, Mary se facu ro?ie ca bujorul, iar ochii ei
cenujii ?i plini de bunatate se umplura de lacrimi. Tocmai
ea, pe care indoielile dragostei o chinuiau atit de mult I
Era urit din partea lui. Will nu baga de scama ca Mary
se schimbase la fafa. Observa doar ca tacea, aja ca tot cl
ii dadu mai departe : Ma gindeam, adica ma gindesc sa-i
spun tot cind m-oi intoarce. Acu sint la al patrulea drum
pe corabia asta ?i tot cu aoela$i capitan, iar capitanul mi-a
fagaduit ca la inapoiere ma face al doilea ofifer ; atunci
n-am sa mai vin nici eu cu mlna goala la Margareta ; ?i au

235
sa stea cu ea ji bunicu-sau, 51 matuja Alice, ca sa nu se
simta singura cit oi fi eu pc mare. Ei, da cum ii mai dau
cu gura, de parca ea m-ar fi indragk macar pupn, Mary ?
o iscodi ol, ingrijorat.
In privinta asta Mary i^i avea parerile ei binie stability,
dar socotea ca n-are dreptul sa i Ic destaLnuie. De aceea
spuse :
- Pe Margareta s-o intrebi, Will, nu pe mine ; nu mi-a
pomenit niciodata numele tau. $i peatru ca Will se poso-
morise, adauga : Dapa mine, la o fata ca ea asta-i semn
bun ; dar eu n-am dreptul sa-{i spun ce cred ; sa fiu insa
in locul tau, n-a? plcca fara sa-i vorbesc.
- Nu ! Nu p o t! Am inoercat. M-am dus pe la ei sanmi
iau ramas bun, ?i parca mi s-a pus un nod in git. Nici vorba
sa-i pot spune ceva din cite mi-am pus in cap ; ?i rx' urma,
nici prin gind, nu mi-a trecut s-o ccr inainte de drumal asta,
cind au sa ma avanseze. Nici macar cutia asta n-am cutezat
sa i-o dau, spuse el, desfacind pachetul ?i scotind un acor-
deon, tot numai zorzoane. Voiam sa-i iau un dar $i mi-am
zis ca i-ar face poate mai multa plaoene daca ar fi ceva in
legatura cu muzica. Mary, n-ai vrea sa i-1 dud tu dupa oe
plec ? §i, daca se ivejte prilejul, sa-i streoori §i ckeva cu-
vinte duioase, ftii tu, despre tot ce simt eu ; ipe tine o sa te
asculte, Mary.
Mary ii fagadui sa-i faca p>e plac.
- In larg, cind oi fi de cart, am sa ma gindesc la ea in
fiece noapte ; ma intreb daca ?i ea o sa se ^ndeasca vreodata
la mine, cind o ^uiera vintul ?i s-o porni furtuna. Ai sa-i
vorbe?ti adesea despre mine, Mary ? §i, daca mi s-o intimpla
vreo nenorocire, spune-i ck de draga mi-a fost, ca ochii din
cap, ?i roag-o s-o mai mingiie ?i ea pe matu?a Alice, saraca,
in amintirea celui care a iubit-o atit. Draga mea matuja !
O sa va ducefi des s-o vedefi, nu-i a?a ? Tare-a mai imba-
trinit de cind am fost ultima data in tara. §i ce femeie cum-
secade e ! Qnd ?edeam impreuna ?i nu eram decit un ^inc
de-o jchioapa, mereu ma de?teptau vednii care bateau la
uja s-o cheme ; ba unul era bolnav, ba copilud altuia n-avea
astimpar ; ?i, oridt de ostenita ar fi fost, indata se scula
?i se imbraca ; nidodata nu se gindea ca o ajteapta o zi grea

236
la spalatul rufclor. Alca timpuri fcricke ! Nu-mi Jncapcam
in piele de mulfuimirc dnd ma lua cu ea la cimp dupa
buruieni ! De atunci am mai baut cu oeai, in China, dar
nici pe departe nu era ca ceaiul de buruieni pe care mi-1
facea ea diuminica seaxa. Ei, ?i cite nu jtia despre plantc
$i pasari, ?i despre obicdurile lor ! Imi povestea la nesfirjit
despre copilaria ei, §i puneam amindoi la cale cum o sa ne
duoem o data, cu voia lui dumnezeu (a?a zicea ea intr-una),
sa traim in apropierea casei ei batrinejti de linga Lancaster ;
ba chiar in coliba in care s-a nascut, daca nc-om invrednici
s-o cumparam. Doamne ! Cind te gindejti ca toate au iejit
pe dos ! Ea tot intr^ strada dosnica din Manchestear sta,
ji probabil nici n-o sa-?i mai vada vreodata casa ; iar eu
colind marile, ^i saptamina viitoare o sa fiu in drum spre
America. A? fi vrut sa mai apuce sa se duca la Burton
inainte de moarte.
- Poate n-ar mai fi gasit nimic cum a lasat, spuse Mary,
deji in inima ei simfea ca ?i Will.
- Da ! Cred ca-i mai bine a^a. Un singur lucru imi mai
doresc, ?i nu o data mi-a fost gindul la el cit eram in larg,
unde pina ?i cei mai nesimptori ajung sa faca socoteala oelor
treoute ?i sa se gindeascd la cole ce au sa vina : a? vrea din
tot sufletul sa n-o fi supaxat niciodata. Ehe, Mary ! Cum
te mai frige pe inima fiecare vorba rostita la minie, cind
ceva i(i spune ca n-ai sa-1 mai vezi niciodata pe omul pe
care 1-ai suparat!
Tacura amindoi ingindurap. Deodata Mary tresari.
- Asita-i tata ! $1 eu, care nu d-am ispravit cama^a !
§i se repezi la fierul de calcat, ca sa mai cijtige din timpul
pierdut.
John Barton intra. De cind era pe lume. Will nu mai
vazuse un om atit de nauc ?i tulburat la infapjare. Batrinul
ii arunca o privire, dar nu rosti nici un cuvint de bun
venit.
- Am venit sa-'mi iau ramas bun, spuse marlnarul, care
ar fi continuat sa vorbeasca in felul lui prietenos fi cald
daca John nu i-ar fi taiat-o scurt:
- Drum bun, atunci.

237
 In purtarca lui era ceva care arata llmpodc ca vrea sa se
descotoroseasca de musafir ; iar Will ii strinse mina fetei
se uita la John, ca cind s-ar fi intrebat daca sa i-o
stringa ?! lui. Dar, cum celalalt nu-i raspunse nici cu un
gest sau cu o privke, se hotari sa piece. O cdlpa se mai
opri in uja, cit sa spuna :
- Marti sa te ginde^ti la mine, Mary. Dupa cite ?tiu de
la Jack Harris, e 2iua cind ridicam ancora.
Qnd se inchise uja in urma ilui, Mary simji ca o napa-
dejte tristejea, de parca i-ar fi pierit deodata din fafa ochi-
lor o ra2a de scare prietenoasa. §i tatal ei ! Ce i s-o fi in-
timplat ? Era atit de tulburat fi de tacut! (cum ar mai fi
vrut sa-il auda vorbind !) Ba se ridica, ba se a^eza, ?i i§i
facea de lucru cu fierul ei de calcat; ba mai parea §i inta-
ritat. Mary se intreba daca nu cumva il suparase faptul ca
il gasise pe Will acolo ; sau poate era miniat ca fata nu
ispravise inca treaba. In celc din urma, simp ca nu-i mai
poate rabda nabadaile ; parca o apucasera ?i pe ea naba-
dmle. Trebuia sa vorbeasca.
- Tata, cind pleci ? Nu §tiu care-i orarul trenurilor.
- De ce sa-1 ?tii ? pufni el cu ar^ag. Vezi-ti de calcat ?i
nu mai intreba ce nu te prive^te.
- Ma gindeam sa-p fac ceva de mincare, spuse fata cu
blindefe.
- Parca n-ai ?ti ca incerc sa ma deprind fara mincare,
facu Barton.
Mary il privi lung, sa vada daca nu glume^te. Nu, nu
glumea, era posomorit ?i incruntat.
Ispravi ce bruma mai avea de calcat ?i incepu sa pre-
gateasca de-ale gurii, caci jtia ca nu-i bine sa stea nemin-
cat; in ultima vreme experienta o inva^ase ca foamea era
pridna izbucnirilor lui - sau, oricum, cea care le a^ita.
Barton primise o lira de cheltuiala ca delegat la Glasgow ;
din banii ace?tia ii daduse de dimineata fetei cifiva jilingi,
iar ea facusc cumparaturi, ca sa aiba ce-i pune pe masa ;
acum se ostenea sa gateasca a?a ca sa-i placa ?i lui.
- Daca pentru mine fad toate astea, Mary, te ostene^ti
de pomani spus ca nu-mi orde de mincare.

238
 - Numai ceva sa iei in gura inainte de pleci, starui Mary
cu binijorul.
In aceea$i clipa intra in casa Job Legh. Nu prea venea el
des ,pe la ei, dar ori de cite ori se abatea pe acolo - ftia ea.
Maty - nu se mai dadea dus. Pe chipul tatalui ei se ajternu
din nou norul acela negru pe care glasul dulce ?i rugamin-
ple dragalaje ale fetei abia izbutisera sa-1 risipeasca. lar
nu mai avea astimpar ?i nu-ji gasea locul, iar pe Job Legh
abia daca il privi dupa caiviin^a. Job, insa, nu fmea la pro­
tocol. Venise anume pe acolo §i nimic n-avea sa-1 abata din
drum. U interesa insarcinarea cu care pleca Barton la
Glasgow ?i voia sa afle itotul despre ea ; a^a ca se a?cza
cit putu mai bine, intr-un chip care o faou pe Mary sa pri-
ceapa ca avea de gind sa zaboveasca mult.
- §i a?a, va sa zica pleci da Glasgow, se porni el pe
descusut.
- Da.
- $i cind anume ?
- La noapte.
- Asta jtiam eu. Cu ce tren, voiam sa zic.
Era toomai ceea ce dorea sa afle ?i Mary, ?i ceea ce se
vedea cit de colo ca taica-sau n-avea chef sa le spuna.
Se ridica fara o vorba ?i se duse sus. Mary il simfea, ?i
dupa pas, ?i dupa cum se purta, ca nu-i in apele lui ; ?i se
temea ca nu cumva sa bage de seama ?i Job. Dar nici
vorba! Pe Job paxea sa nu-1 tulbure nimic. Cu-atit mai
bine ! Poate ca buna ei cuviinfa va izbuti sa ascunda mojicia
lui taica-sau.
Astfel, .mai tragind cu urediea la tatal ei, care trebaluia
in camera de sus (il auzea trintind ?i bufnind), mai ascul-
tindu-1 pe Job Legh, se stradui sa-i arate tot respectul care
i se ouvenea.
- Cind pleaca taital tau, Mary ?
lara^i intrebarea care o chinuia I
- Ei, acum, indata. Tocmai ii pregateam ceva de cina.
Margareta e bine ?
- Da, binijor. Zicea ca se duce asta-seara la Alice Wilson
sa-i (inh de urit un ceas, doua, dupa ce i-o pleca nepotul
la Liverpool ; se temea ca batrina sa nu sc simta prea sin-

239
gura. Ei, imi inchipui ca sindicatul plate^tc pentni taica-tau,
nu-i a?a ?
- A§a-i, i-au dat o lira. Dar dumneata, Job, e^ti inscris
in sindicat ?
- Pai cum de nu ? Doar ca eu, unuJ, ma tin la o parte.
M-am inscriis ca sa am pace, altfel Jiu pxea ma dau ear cu ei.
Vezi ca se tin dejtepti, iar pe mine, care nu zic ca ei, ma
socotesc prost. Fie ! Nu-i cu suparare. Numai de m-ar lasa
sa-mi vM de prostia mea ; dar vor cu tot dinadinsul sa ma
faca intelept ca ei ; asta nu-i libertate englezeasca, dupa
mine. §i trebuie sa ma dau dupa intelepciunea lor, altmin-
teri mi-ar lua-o in nume de rau ji m-ar prigoni.
Ce tot trebaLuia total ei pe sus ? Trintea ?i pocnea
intr-una. De ce nu coboca odata ? §i Job de ce oare ou s-o
fi ducind acasa ? O sa se sdeiasca de tot mincarea ista.
Dar Job, oici gind s3 , se umeasca.
- Vezi, asta e damblaua mea, Mary. Mie imi place sa
iau ce mi se da, ca tot mad bine jumatote de piine, dedt
de fel. Decit sa ?ed ca un trintor ?i sa mor de foame, mai
bine s3 . lucrez cu Jeafa mica. Vezi insa ca sindicatul vine
?i zice : „Bine, daca primetiti jumatate de piine, o sa te har-
tuim pin-ai sa-ti iei lumea-n cap. Ori flaminze$ti ori te har-
tuim. Acuma, daca moti de foame mori in lini?te, pe cind
cu hartuiala asta... A§a se face ca am strins oureaua fi am
intrat in sindicat. Dar tare-at vrea, a?a prost cum sint, sa
ma lase in plata domnuJui !
Deodata se auzira treptele scirtiind : John Barton se
hotSrise sa coboare.
Veni jos ; parea insa mai inverjunat ?i mai pornit ca
inainte, ?i pe deasupra era gata de drum, ou legaturica atir-
nind de brat. Se duse la Job ?i i?! lua ramas bun, mai
cuviincios decit se a^teptase Mary. Apoi se intoarse spre
fiica-sa ?i i§i lua ?i de la ea bun ramas, dar ou raoeala in
glas, ti In graba.
-- Vai de mine, tata, nu pleca inca. fi-am pus de cina.
Mai stai o clipa.
Dar Barton o impiose la o parte ?i ie?i. Ea veni dupa el
pina in u^a, cu ochii imp^enjeniti de lacrimi ; ramase acolo,
privind in urma-i. Se purtase atit de ciudat, cu atita raoeala

240
 asprime ! Qnd ajunsc in capatul curfii, Barton se inboarse
dcodata o cum stabea in prag ; veni rcpede inapoi
51 o imbratija.
- Dumnezeu sa tc ocroteasca, Mary ! Ccrul sa, te aiba in
paza lui, fetija mea 1
Mary il cuprinse cu brafele pe dupa git.
- Nu pleca in cA , tata ; nu pot sa te las sa pled ! Hai
inauotru sa maninci oeva. Ara^d atit dc rau ! Hai, taticule!
- Nu, se impotrivi el trist, ou glasul stins. Lasa ! Nu pot
sa pun nimic in gura. Mai bine ma due. Nu ma rabda lo-
cul sa stau acasa. Trebuie s-o pomesc.
§i, zicind acestea, se desprinse din imbfad?area ei calda.
Apoi, dupa oe o saruta din nou, poerni sa-$i implineasca in-
dkjita lui solie.
§i se facu nevazut! Fara sa ?tie de ce, Mary se simfea
mai abatuta ji mai nenorocita ca nidodata. Se intoarse in
casa, la Job, care ramasese nemi^cat pe local lui. De in­
data ce nu-1 mai putea vedea nimeni, John Barton incetini
pasul $i o pomi inainte, cu mersul acela grcoi ?i nepasator,
care arata la fel de limpede ca ?i cuvintele dt de slab ?i
deznadajduit era. S e intuneca, dar el batea strazile
intr-aiurea, 5! nu raspundea nimanui la salut.
Tipatul unui copil ii ajunse deodata la urechi. Gindul ii
zbura la Tom, prichindelul ; la copilul din vremuri mai
bune, care murise §i ipe care il ingropase. Se lua dupa sdn-
cete, care erau aidoma cu ale lui Tom, $i dadu peste o
biaita fapbura pudntica la trup care ratacise drumul; jalea
parca ii intunecase minfile ?i nu se gindea dedt la un sin-
gur lucru : „maniica ! mSmica !“ John Barton dezmierda cu
duio^ie baiejelul ?ii rabditor, aduna farima cu farima un
inteles din cuvintele pe care copilul le biiguia suspinind §i
smulgindu-ji-le din inimioara lui inspaimintata. $i a^a, in-
trebind un trecator ici, altul colo, il duse in brate pe pri-
chindel pina acasa ; mama, care avusese prea multa treaba
ca sS-i bage in seama lipsa, il primi pe John Barton cu
recuno^tinfa ?i-l binecuvinta, guraliva, in irlandezL Cind
o auzi, John dadu intunccat din cap ji o lua inapoi pe unde
venise.

16 241
 Dar sa-1 l^am pe Baxton.
Dupa cc tatal ei pleca, Mary lua lucrul sc a;eza s&-l
asculte pe Job, care trancanea mai abitir ca de obicei. $i
pina intr-atit izbutise sa-ji infringa nerabdarea stimita de
batrin, incat se simp chiar in stare sa-1 poftcasca la oina pe
care John o disprefuise ; ba incerca sa manince ea, nu-
mai ca nu izbuti. I se paxea ca deasupra capului ii atirna
o greutate uria§a, gata s-o striveasca ; parca presimfea oeva
rau, sau poate ca era numai deznadejdea crincena pe care
o lasasera in urma oele doua des.partiri din dupa-amiaza
aceea.
Se intreba cit mai avea de gind Job Legh sa stea. Nu-i
venea sa puna lucrul jos ?i sa izbuoneasca in plins de fafa
cu cl, dar niciodata nu dorise mai mult sa fie singura, ca
sa-fi verse in voie tot amaruJ.
- Ei, Mary, Smi ziceam eu c-o sa te simfi cam stinghera
asta-seara, il auzi doodata vorbind. §i cum Margareta se
ducea s-o mai inveseleasca pe batrina, mi-am zis ca am sa
ma due fi eu sad pu de urit aloia tinere ; ei, ?i a?a, cu fle-
careala asta, am petrecut o seara tare placuta ; tare placuta.
Ce ma mir e ca nu s-a intors inca Margareta.
- Ba poate ca s-a intors, iji dadu p Mary cu parerea.
- De unde, c-am avut eu grija de asta. la te uita ! ?i
scoase cheia cea mare de acasa. Dear daca o apepta in
pidoare ^pe strada - ?i nu face ea una ca asta, dnd pie unde
sa ma g^easca.
- Vine inapoi singura ? in.treba Mary.
- Singura. La inceput nu ma-ncumetam s-o las, p ma
pneam dupa ea o bucata de drum ; fire§te, a§a ca sa nu
bage de seamai Dar, ce sa vezi, se ducea in drumul ei ji
nu se-ab3 .tea de fel ; umbla cam incet, se-nlelege, p cu
capul plecat intr-o parte, de parca ar asculta. S-o vezi cum
mai trece strada ! E o adevarata minunalie. Apeapta pupn
sa vada daca nu se aude nimic ; nu ca n-ar ajuta-o ochii sa
deslujeasca o trasura sau vreo caru^a, macar dt o pata mare
p neagra, dar numai cu ochii nu-p da bine seama dt de
departe e, a§a ca sta locului p ascultS... Auzi-o I Ea e !

242
 Aja era ; Margarcta intra, dar fata el, de obicci linijtita,
era scaldata in lacriimi §1 Invaluita de o mare triste(;e.
- Ce s-a mtimplat, fata mea ? o oerceta indata Job.
- Vai, bunicu'le ! Matujii Alice ii e tare ran !
Adt de greu sufla, ca n-avu putere sa spuna mai mult.
Dupa-amiaza aceea in care se desparfise de Will o zdrun-
cinase ; mu mai era in stare sa dndure inca o loviturL
- Da ce-i cu ea ? Zi, Margareto, zi, o indemna Mary,
ajezind-o pe un scaun §i dezlegindu-i panglicile de la
palarie.
- Ma tern c-a lovit-o damblaua. Oricum, jumatate de trup
nici nu mai poate sa-1 mi§te.
- A lovit-o inainte sa piece Will ? intreba Mary.
- Nu ; pina sa vin eu acolo, el plecase, spuse Margareta,
?i Alice nu se simica de fed mai rau ca in ultimele zile.
N-a vorbit ea prea mult, dar nu m-am mirat, pen.tru ca
doamnei Wilson ii place sa vorbeasca numai ea, ftii tu.
S-a sculat sa se duca in celalalt col^; al camerei, cLnd am
auzit cum se poticneijte ?i odata a cazut gramada; doamna
Wilson a dat fuga ?i, vai, cum mai fipa 1 Qt s-a dus ea
dupa doctor, am stat cu Alice ; dar nu putea sa scoata o
vorba ca sa-mi raspunda, cu toate ca a? zice c-a incercat.
- Da Jem unde era ? De ce nu s-a dus el dup3 . doctor ?
- Cind am venit eu nu era acasa, ?i nici nu s-ia inters cit
am stat acolo.
- Doar o-ai lasat-o pe doamna Wilson singura cu biata
Alice ? I intreba repede Job.
- Nu, nu, faou Margareta. Of, bunicule, abia acum imi
dau seama ce rau e ca mi-am pierdut vederea. Tare mi-ar
fi fost drag s-o pot ingriji ! Mi-am dat eu osteneala, pina
am vazut ca faceam mai mult rau dedt bine. Ah, bunicule ;
daca a? putea sa vad !
Ii dadura lacrimile, iar ei o lasara sa-ji U5ureze astfel
inima. Apoi Margareta relua :
- Nu, n-a ramas singura. Am trecut ipe la doamna
Davenport, care avea treaba pina peste cap ; dar cum i-am

16* 243
spus despre ce e vorba, gata a fost s-a pornlt la Jane
Wilson, sa stea toata noaptea s-o vegheze pe Alice.
- §i ce spune doctorul ? intreba Mary.
- Ei ! Face ?i el cum fac top doctorii : suce^te limba in
gura cit poate, nu cuniva sa fie prins ca s-a in^elat. Ba zice
ca n-ar mai fi nimic de a^teptat, dep tot el zice ca unde
e via(a e p nadejde, ba mai spune ca ar putea sa se intne-
meze oarocum, dar ca virsta ii sta impotriva. Cica sa-i puna
lipitori la cap.
In timp ce-p depana ipovestea, Margareta se rezema de
scaun, istovita p la trup, p la suflet. Mary se grab! sa-i
faca un ceai pe oind Job, abit de guxaliv adineauri, ^edea
lini^tit §i tacut, coplejit de tristeje.
- Primul drum, acolo il fac miine dimineata, sa vad cum
ii merge ; $i inainte s-o pomesc la atelier am sa in' u sa-p
dau de veste p pe, spuse Mary.
- Mare p^at c-a plecat W ill! facu Job.
- Jane crede ca Alice nu mai are alp cunoscup, se
amesteca Margareta. Poate-i mai bine sa n-o vada acuma ;
ziceau ca obrazul i s-ar fi strimbat rau. O sa-i vina mai
ujor sa-ji aminteasca cum arata ea intotdeauna, daca n-o
mai vede.
Mai schimbara citeva ouvinte amare, apoi, fiindca era
tirzi'U, se desparprS. Ramasa singura in casa, Mary cugeta
la ziua grea prin care trccuse. Toate pareau sa mearga ana-
poda. Will plecase ; tatal ei plecase p el, p inca intr-un
chip atit de ciudat! §i pe deasupra, undeva atit de departe,
cum parea Glasgowul in inchiipuirea fetei. O t il 5tiuse linga
ea, ii fusese ca o pav^a impotriva lui Harry Carson p a
amenintarilor lui ; dar acum tremura ca nu oumva acesta
sa afle ca ramasese singura. Mary incepea de asemenea sa
deznadajduiasca fi in privinta lui Jem. Se temea ca n-o mai
iubefte ; iar ea... ea, cu cit se sim'jea mai parasita, cu atit
il iubea mai mult. §i, ca p cum tot potopul acesta de neca-
zuri nu era de-aj'uns, se mai abatuse fi nenorocirea cealaltd
- boala sarmanei Alice.

24 4
 CAPITOLUL XVIII

Dar inima-i nici nu batea,

Pe buzc oftat nu sc stingea ;
Nici vorbcste, nici icneste,
Nici alt semn ca sc sfirjc^tc.

A sed iu l Corintului

Gindurile mele r^accsc aiurea

§i nu sc vor opti dccit asupra razbunarii.

Ducclc dc Guise

Va trebui sa ma intorc acum cu un ceas, doua, inainte ca

Mary 51 prietenii ei sa-ji fi spus noapte buna. Era vreo opt
seara, cele trei domnifoare Carson jcdcau in salonul tatalui
lor. Acesta adormise in sufrageric cufundat in fotoliu, iar
doamna Carson (ca de obicei, cind nu se petrecea ceva
deosebit) nu se simtea in apele d ?i statea sus in budoar,
rasfatindu-sc cu o durere de cap. Bine nu-i era, nici vorba.
„Gargauni“, spuneau slugile. De fapt, insa, aceasta stare era
urmarea fireasca a trindavid in care i se cufundasera ?i
mintea, ?i trupul. Invatatura destula ca sa poata prefui ce-{i
pot da bogafia ?i ragazul n^avea ea, care se bucura de amin-
doua. Daca ar £i pus mina la treaba timp de o saptamina, in
locul unda din cameriste, <ccst lucru i-ar fi facut mai bine
decit tot eterul ?i sarurile pe care ohijnuia sa le ia zilnic ;
i-ar fi facut bine sa faca paturile, sa frece mesele, sa scuture
covoarele ?i sa iasa afara in aerul proaspat al diminefii fara
tot tacimiul de §aluri, mantie, guler de blana, ghete blanite,
palarie ?i voaJeta, cu care se incoto^mana dnd se ducea
sa „ia aer“ in trasura bine inchisa.
§i a?a, cele trd fete stateau singure in salonul tihnit, elegant
ji luminat oa ziua ; ca multe alte domni^oare dc rangul
lor, nu jtiau prea bine cum sa omoare timpul pina la ora
ceaiului. Cu o seara inainte, cele doua mai mari fusesera la
bal, a ^ cS crau mahmure ?i somnoroase. Una incerca sa

245
dtcasca E s e u r i l e lui Emerson ’ 51 adormi ; ccalalta rasfoia un
teanc de cintece noi, ca sa-§i aleaga unul. Amy, mezina, copia
ni?te partituri scrise de mina. Aerul era incarcat cu mireasma
unor flori imbatatoare din sera alaturata, care iji raspindeau
parfumul lor de noapte.
Ceasornicul de pe camin batu opt. Sophy (sora care dormea)
tresari la auzul zgomotului.
- Cit e ceasul ? intreba ea.
- Opt, raspunse Amy.
- Vai, sint atit de obosita ! S-a intors Harry ? Ceaiul ne-ar
mai trezi pufin. Tu nu ejti frinta, Helen ?
- Ba da, sint destul de obosita. A doua zi dupa bal nu
mai e?ti buna de nimic, dar toata noaptea n-am simfit
oboseala ; probabil ca ora tirzie e de vina.
- $i cum ai putea face altfel ? Sint atip’a care nu iau masa
pina la cinci sau jase, ca nioi nu pofi incepe inainte de
opt-noua ; 5! pe urma, mai trebuie o mulfime dc timp pina
sa intri in atmosfera. Totdeauna e mai placut dupa supeu
decit inainte.
- Asta-seara sint prea obosita ca sa mai indrcpt lumca in
ceea ce privejte seratelc ?i balurile. Ce copiezi acolo, Amy ?
~ Ei, cintecelul acela spaniol pe care il cin^i tu - Q u i c n
q u ie r a
- Da de ce il copiezi ? intreba Helen.
- Harry m-a rugat, azi-dimineata, la micul dejun. Spunea
ca e pentru domni^oara Richardson.
- Pentru Jane Richardson ! facu Sophy, de parca un gind
nou i-ar fi incolfit in minte.
- Crezi ca Harry are vreun gind serios, ca ii da atita
atentie ? intreba Helen.
- Nu jtiu nici eu mai mult decit tine ; nu pot decit sa
privesc §i sa-mi inchipui. Tu ce crezi, Helen ?
- Lui Harry ii place totdeauna sa se {ina dupa frumoasa
balului. Cum e o fata mai admirata, gata, ii da ?i el tircoale.

' Raph Waldo Emerson (1803 - 1882 ), scriitot 51 filozof idealist

American, unul dintre reprezentan(;ii pragmatismului — varianta ame-
ricana a filozofiei idcalistc din cpoca imperialismului, caracterizata
prin renunfarea la recunoajterea legilor obiective ale lumii.
“ Cine ar iubi (in spaniola in original).

246
 ca sa para ca e intim cu ea. Aja-i el 51 n-am bagat de seamS
sa fie altceva cu Jane Richardson.
- Numai ca ea nu cred sa jtde ca a^a-i doar felul lui. la
uitate la ea cind o s-o intilnim data viitoare ji are sa fie 5!
Harry de fa^a ; sa vezi cum se mai rojejte fi intoarce pri-
virile cind il simte ca se apropie. Cred ca el a bagat de
seama 5! ii place.
- Sigur, i-ar placea lui Harry sa-i suceasca el oapul unei
fete a?a de frumoase ca Jane Richardson. Dar ca e indra-
gostit nu prea cred, chiar daca ea l-o fi iubind.
- Ei bine, daca vrei sa jtii - spuse Sophy indignata - cu
toate ca e fratele nostru, gasesc ca se poarta foarte urit. Cu
cit ma gindesc mai bine, cu atit sint mai sigura : Jane i?i
inchipuie ca are ginduri serioase, iar Harry o lasa sa creada
a?a. Pe urma, cind n-are s-o mai bage in seama...
- Ceea ce are sa se intimple de cum s-o ivi o fata mai
dragufa, o intrerupse Helen.
- Cind n-are s-o mai bage in seama, relua Sophy, are sa
se dea de ceasul morfii ?i are sa ajunga o cocheta fara inima,
tot 35a cum el e un muieratic. Biata fata I
- Nu-mi place sa te aud vorbind aja despre Harry, spuse
Amy, ridicindu-^i privirile spre Sophy.
- Nici imie nu-mi place ca trebuie sa vorbesc aja, Amy,
pentru ca-1 iubesc din inima. E un frate bun^fi dragut, dar
il gasesc ingimfat ?i cred ca nu prea jtie la ce nenorociri ji
nelegiuiri il poate duce ingimfarea asta nestrunita.
Helen casca.
- Ei, ce zicefi, sunam sa ne aduca ceaiul ? Somnul de dupa
prinz imi da totdeauna o stare de nelini^te.
- Sigur ca da. De ce nu ? intreba Sophy, cea mai cnerglca
din toate, tragind clopofelul cu un gest hotarit.
- Ceaiul, Parker, indata, facu ea poruncitoarc cind valetul
intra in camerS.
Nu prea era obi§nuita sa citeasca pe chipurile celorlal{i,
ca sa vada in ce hal arata Parker.
§i totuji te izbea ceva pe chipul lui. Era alb ca varul,
buzele le tinea strinse de parca ar fi vrut sa ascunda taina
unei istorii naprasnice ; ochii ii erau holbafi ?i nefirejti. Pe
fata lui se citea groaza.

247
 Fetele incepura sa-ji adune notele ji carfile, pregatindu-sc
de ceai. U^a se deschise din nou incet ; de data aceasta insa
intra dadaca. li zic a?a pentru ca acesta fusese rostul ei alta-
data, de?i acum nu se ?tia prea bine ce hram poarta in
familie. Era ?i croitoreasa, ?i guvernanta, ?i menajera ; dar
de spus tot „dadaca“ i se spunea. Traise in preajma lor mai
multdecitoricaredintre servitori ?i pe ea no luau a?a de sus
cum ii luau pe ceilald- Venea uneori in salon sa caute cite
ceva de-al parintilor, a?a ca nu se mirara de fel cind intra ?i
i?i vazura mai departc de treaba, facind rinduiala printre
lucruri.
Ar fi vrut batrina ca fetele sa ridice ochii, sa dteasca
ceva pe chipul ei - pe chipul ei plin de durere, de groaza.
Dar ele i?i vedeau inainte de treaba, fara sa bage nimic in
seama. Tu?i ; nu era o tuse fireasca, ci tusea aceea care te
indeamna sa bagi pe cineva in seama.
- Dadaca draga, ce s-a intimplat ? intreba Amy. Nu (i-e
bine ?
- Mama e bolnava ? intreba Sophy, iute.
- Spune, spune odata, dadaci ! spuseri toate intr-un glas,
v^ind cum batrina, careia i se pusese un nod in git, se chinuia
sa vorbeasca. Se strinsera in jurul ei ; pe fetele lor se oitea
nerabdarea, cad simpsera ca avea sa le fie dezvaluit un ade-
var crunt.
- Dragele mele domnijoare I dragele mele fet^ gifii ea in
cele din urma, apoi izbucni in plins.
- Ah, spune-ne, ce s-a intimplat, dadaca ? facu una din ele.
Orice, mai bine decit aja. Vorbejte !
- Copilele mele ! Nici nu jtiu cum sa va spun. Dragele mele,
bictul domnul Harry a fost adus acasa...
- Adus acasa - a d u s acasa - acum ?
Istinctiv coborira glasurile pina la joapta, dar era o joapta
din care razbatea spaima. §i cu acelaji glas scazut, de parca
i-ar fi fost teama ca ar putea-o auzi perepi, mobila, lucrurile
ndnsufle^ite care vorbcau de rostukea pentru viaja fi tihna,
raspunse :
- Mort !
Amy se inclcfta de braful dSdacci fi o strapunse cu privirea,
ca fi cum ar fi vrut sS vada daca o asemenea povestc poatc fi

248
adevarata ; dnd citi din privirile acelea triste, incremenite,
ca totul € adevarat, sc prabuji fara sa scoata o vorba sau un
fipat. Una din surori se lasa pe un divan 51 iji cuprinse fafa
in miini, incercind sa infeleaga adcvarul. Era Sophy. Helen se
arunca pe sofa ji, ingropindu-ji capul in perne, incerca sa-ji
innabuje fipetcle 51 gemetele care ii scuturau tot trupul.
Dadaca statea muta. Nu spusese incS tot.
- Spune-mi, facu Sophy, ridicind privirile ?i vorbind cu un
glas ragufit, care ii de2valuia durerea launtrica. Spune-mi,
dadaca! zici ca e m o r t ! Ai trimis dupa doctor ? Ah ?
Trimite, trimite odata, urma ea cu glas ascufit, sarind in
picioare. Helen se ridica §i o privi pe dadaca cu rasuflarea
taiata.
- Dragele mele, e mort ! dar am trimis dupa doctor, am
facut tot ce-am putut.
- Cind... cind 1-au adus acasa ? intreba Sophy.
- Sa fie vreo zece minute. Inainte sa-1 sunafi pe Parker.
- Cum a murit ? Unde 1-au gasit ? Arata aja bine ! Parea
intotdeauna a$a de puternic, vai ! e?ti sigura ca a murit ?
Se indrepta spre uja. Dadaca ii puse mina pe hraf.
- Domnijoara Sophy, nu v-am spus tot. Ai putere saasculd ?
Baga de seama, stapinul e alaturi ?i nu jtie inca nimic. Haide,
tnebuie sa-mi dai o mina de ajutor sa-i spun. Acum fii tare,
draga mea ! N-a murit de moarte buna !
O privi drept in fafa, incercind parca sa-i spuna din ochi
ce voia.
Buzele Sophyei se mi^cara, dar dadaca nu deslufi nici un
sunet.
- A fost impujcat asta-seara pe strada Turner, pe cind se
intorcea acasa.
Sophy continua sa mijte din buze, strimbindu-le ca in prada
unor convulsii.
- Trebuie sa te stapincjd, draga mea, ?i sa-fi aduci aminte
ca tata ?i mama nu ?tiu inca nimic. Vorbe^te ! Domnijoara
Sophy !
Dar fata nu era in stare ; fa^a i se crispase toata. Dadaca
ieji din camera ?i cit ai clipi din ochi se intoarse cu apa 51
saruri. Sophy bau cu nesa^ ?i ofta adinc de vreo doua ori. Apoi
vorbi cu un glas nefiresc de potodit;

249
 - Cc vrei sa fac, dadaca ? Du-te la Helen la biata Amy...
Nu vezi ca au nevoie de ajutor ?
- Saracele de ele ! Sa le lasam pufin singure. Trebuie sa te
dud la domnul ; asta voiam, domnijoara Sophy. Dumneata tre­
buie sa-i dai de jtire batrinului, saracul. Du-te, doarme in. su-
fragerie, ji oamenii ajteapta sa stea de vorba cu el.
Sophy se indrepta ca un automat spre u?a sufrageriei.
- Ah ! nu pot intra. Nu pot sa-i spun. Ce sa-i spun ?
- Am sa vin cu dumneata, domnijoara Sophy. Ia-1 cu bi-
ni§orul.
- Nu pot, dadaca. Imi zvicnefte capul aja de lau ! Am sa-i
spun tocmai ce nu trebuie, sint sigura de asta.
§i totuji, deschise u?a. Tat^ ei ?edea sub lumina palida a
lampii de pe masa, care ii indulcea trasaturile aspre ; parul lui
alb ca zapada contrasta cu marochinul roju-inchis al fotoliului.
Ziarul pe care il citise cazuse alaturi de el pe covor. Kasufla
adinc ji regular.
In acea clipa, fetei ii venira in minte cuvintele cintecului
doamnei Hemans ' :
Din somn sa nu-1 trezesti,
De pe-a visSrii calc.
Din lumi ce nici ginde;ti
Pc-al vletii drum de jale.

Numai ca de ad inainte pentru ratal indoliat drumul vietii

va fi mai mult decit plin de jale.
- Papa, facu ea incet. Carson nu se mi$ca. Papa ! striga ea
ceva mai tare.
Batrinul tresari, pe jumatate treaz.
- E gata ceaiul, nu-i a$a ?, ji casca.
- Nu ! Papa, dar s-a intimplat ceva ingrozitor - nespus de
trist I
Carson casca a?a de tare, incit nu-i prinse cuvintele fi nici
nu-i vazu expresia intiparita pe fafa.
- Domnul Henry nu s-a intors, spuse dadaca.*

* Poeta engleza de la tnceputul sccolului al XlX-lea.

250
 In glasul ei era ceva neobijnuit, care-i atrase batrinului aten-
tia ; se freca la ochi $i <!e uita la servitoare.
- Harry ! A, nu ! trebuia sa ia parte la o adunare a patro-
nilor in legatura cu blestematele alea de grevc ; nu-1 ajtcpt
inca. De ce te uifi la mine a?a ciudat, Sophy ?
- Vai, papa, Harry s-a inters, spuse ea, izbuenind in plins.
- Ce vrei sa spui ? intreba el, infiorat de un simfamint de
nelinijte ; ceva ii spunea ca se intimplase o neiiorocire. Una
zice ca nu s-a inters acasa, cealalta ca s-a inters. Nu mai in-
feleg nimic ! Spunefi-mi indata ce s-a intimplat. S-a dus calare
in ora? ? A cazut de pe cal ? Spune odata, fetifo ! Ce, nu
e?ti in stare ?
- Nu, n-a cazut, papa, spuse Sophy coplejita.
- Dar s-a lovit foarte ran, adauga dadaca, dorlnd sa-i
scurteze chinul.
- Lovit ? Unde ? Cum ? Afi trimis dupa doctor ? intreba
cl, ridicindu-se grabit, de parca ar fi vrut sa iasa din odaie.
- Da, papa, am trimis dupa doctor, dar mi-e teama. Cred
ca e degeaba.
O privi o clipa, ?i pe chipul ci citi adevarul. Fiul lui, sin-
gurul lui fiu, era mort.
Sc prabu?i din nou in fotoliu ?i i?i ascunse fafa in miini,
plecindu-?i capul peste masa. Masa grea de mahon din sufra-
gerie se cutremura ?i scirfii sub hohotele lui.
Sophy se apropie ?i ii cuprinse cu brafele gitul incovoiat.
- Du-tc ! Tu nu e?ti Harry, facu el ; dar gestul acesta il
trezi.
- Unde e ? Unde este... rosti Carson cu o fafa aspra, pe
care cele doua minute de jale atit de adinca o facusera sa
incremeneasca de durere.
- In oficiu, spuse dadaca. Doi politi?ti ?i un om 1-au adus
acasa. Vor sa stea de vorba cu dumneavoastra, cind ofi putca.
- 5i acuma pot, raspunse el.
La inceput, oind se ridica, se clatina. Dar se stapini §i se
duse pina la u?a cu pas sigur, ca un soldat la instruefie.
Apoi se intoarse ?i i?i turna un pahar de vin din carafa
care mai ramasese pe masa. Zari paharul de vin din care
bause Harry abia cu doua-trei ore inainte. Un suspin pre-

251
lun^; ii scutura trupul. Apoi, stapinindu-se din non, ieji din
camera.
- Mai bine te-ai duce .la surorilc dumitale, domnijoara
Sophy, lapuse dadaca.
Domnijoara Carson ieji. Nu era inca in stare sa priveasca
moartca in fafa.
Dadaca se duse in oficiu dupa domnul Carson. Acolo, pe
masa, zacea trupul ndnsuflept. Oamenii care il adusesera
jedeau linga foe ; oitiwa servitori stateau in jurul mesei cu
ochii la ramajitele paminte§ti.
R d m d f i( e le p d m in t e ft i I
Vreo doi plingeau ; alpi ju^oteau ; prezenfa morpi, care
ii ingrozise, le potolise mijcarilc ji le coborise glasurile in
chip ciudat.
Qnd intra domnul Carson, se dadura inapoi cu tofii ?i
se uitara la el cu res.pectul cuvenit durerii.
Se apropie ?i privi lung, cu duio?ie fa^a accea lini$tita,
incromenita ; apoi se pleca ?i saruta buzele, ro^ii inca de
viafa. Polip$tii se dadusera mai aproape, a?teptind sa fie in-
trebap. La dneeput insa mintea batrinului nu putu intelege
deoit ca Harry murise ; apoi, incetul cu incetul, prinse cheag
fi gindul ca fusese lovit, ucis.
- Cum a murit ? gemu el.
Polipj'tii schimbara o privire intre ci. Apoi unul incepu
sa vorbeasca ?i-i spuse ca, auzind o detunatura in strada
Turner, s-a indreptat intr-acolo .(dupa cum ^tia ?i domnul
Carson, era o uili^a singuratica $i nebatuta, dar scurta dru-
mul pina la poarta gradlnii lui, a carei cheie o pastra Harry) ;
pe dnd el (p>olitistuJ) se apropia, a auzit pa^ii unui om care
o luase la fuga ; dar cum seara era foarte intunecoasa (caci
luna nu rasarise inca), nu putea vedea nici la douazeci de
pa?i. Se speriase de-a binelea cind, apropiindu-se de cada-
vru, il vazuse cum zace la picioarelc lui, de-a curmezi^ul
potecii. A dat un semnal ?i, cind s-a aproipiat un alt polipst,
au descoperit la lumina lanternei cine era mortul. Erau
siguri ca-i mort : cind 1-au ridicat dintii, nici nu s-a clintit,
n-a scos o vorba ?i nici nu rasufla. Il injtiinfara pe inspec­
tor, care va veni pcsemne curind. Mai erau doi-trei polipsti

252
la local crimel, ca sa caute vreo urma a ucigajului. Apoi
tacu.
Domnul Carson ascultase cu bagare de seama, fara sa
ridioe ochii de ipe trupul neinsuflefk. Qnd ispravi, in-
txeba :
- Unde 1-au limpujcat ?
Oamenii dadura la o parte dt:iva din cinlionpi de?i
castanii ai lui Harry dezvaluira o pata vinata (nici nu o
puteai numi gaura, atit de bine se inchisese rana) pe timpla
stinga. Lovitura in plin ! §i totu^i era intuneric bezna.
- Trebuie sa fi fost foarte aproapc, spuse un polipst.
- §i sa-i fi stat chiar in fafa, adauga celalalt.
Se auzi un freamat la uja ?i dcodata intra doamna Car-
son, mama.
Auzise o zarva neobijnuita prin casa ?i i?i trimisese jos
cameriste (cu ea se avea mai bine deoit cu fetele ei, care
primisera o educafie atit de aleasa), sa afle ce se intimplase.
Dar slujnica uitase pesemne sau poate li era teama sa se
intoarca ; tulburata p plina de nerabdare, doamna Carson
coborise ea insa$i ?i se luase dupa zvonul de glasuti, pina
in oficiu.
Carson se intoarse spre ea. Dar nu se sim^ea in stare sa4
par^easca pe cel mort pentru cineva care traia, oricine ar
fi fost el.
- la-o de aici, dadaca. Asta nu-i privcli5.te pentru ea.
Spune-i domni^oarei Sophy sa se duca la mama ei.
Privirile lui se apntira din nou asupra chipului incremonit
al fiului.
Nu trecu mult, ?i toata casa rasuna de ppetele isterice ale
doamnei Carson. Pe barbat il trecu un fior cind o vazu cum
i?! da friu liber durerii, care lui li sfijia inima.
Apoi intra comisarul ji dupa el doctorul, care facu toate
cele de trebuinta ca sa constate moartea, dar fara sa ros-
teasca un cuvint; dnd, in cele din urma, ii deschise mortu-
lui o vina din care nu curgea singe, dadu din cap, iar to(i
cei de fa^a intelesera ca banuielile lor se adevereau. Comi­
sarul il ruga pe domnul Carson sa-i vorbeasca intre patru
ochi.

25 3
 - Tocmai ceea ce volam sa-(i ccr 51 eu, raspunse batrinul
il conduse in sufragerie, unde paharul de vin mai statea
pe masa.
Inchisera uja ou bagare de seama fi se a§ezara amindoi,
fiecare ajteptind ca celalalt sa deschida vorba.
In cele din urma, domnul Carson vorbi.
- Ai auzit, probabil, ca sint un om bogat.
Comisarul dadu din cap afirmativ.
- Ei bine, domnule, dau jumatate - ba nu, daca e nevoie
dau toata averea mea, ca uciga^ul sa fie dus la spinzuratoare.
- Puteti fi sigur, domnule, ca in ceea ce ne privejte vom
face tot posibilul ; dar s-ar putea ca, oferind o recompensa
frumoasa, uciga^ul sa fie descoperit mai repede. Tocmai
voiam sa va spun ca unul dintre oamenii mei are un indiciu
ji ca altul (care m-a insofit pina aid) a gasit acum un sfert
de ceas o arma pe paji?tea pe unde a trecut uciga^nl, arma
pe care acesta a aruncat-o pesemne cind era urmarit, ca sa
nu-d impiedice la fuga. N-am nici cea mai mica indoiala ca
vom descoperi asasinul.
- Ce numejti dumneata recompensa frumoasa ? intreba
domnuil Carson.
- De, domnule, trei sau cinci sute de lire este o recom­
pensa minunata ; mai mult dedt va fi necesar, probabil, ca
sa ispiteasc3 . un complice.
- Zi-i o mie, spuse domnul Carson hotarit. Asta e o
isprava a afurisitilor alora de grevi?.ti.
- Nu cred, facu co'misarul. Acum dteva zile, omul despre
care v-am voubit mai inainte i-a raportat comisarului, cind
a trecut prin sectorul lui, ca a trebuit sa-1 desparta pe fiul
dumneavoastra de un tinar care, dupa imbraeaminte, aducca
a lucrator in vreo tumatorie ; spunea ca omul il trintisc la
pamint pe domnul Carson 51 ca ar fi vrut sa-1 loveasca mai
departe, cind poli^istul a venit la fa^a locului fi i-a des-
parfit. Omul meu voia sa-1 puna sub acuzape pentru lovire,
dar domnul Carson nu 1-a lasat.
- Era de afteptat din partca lui - ce suflct nobil! mur-
mura tatal.
- Dar, dupa ce fiul dumneavoastra a plecat, omul 1-a
mai ameninfat, in gluma. S-a brodit destul de dudat ca

254
incaierarea a avut loc chiar acolo unde a fost comisa crima -
in stxada Turner.
Cineva batu in uja. Era Sophy, care ii facu semn tatMui
ei sa iasa ?i il ruga in joapta, plina de spaima, sa se duca
sus sa vorbeasca cu mama.
- Nu vrea sa se de&parta de Harry 51 vorbe^te foarte
ciudat. Sa ^tii, papa... sa §tii ca §i-a pierdut minple.
§i sarmana fata suspina amarnic.
- Unde e ? intreba domnul Carson.
- In odaia lui.
Urcara in graba scarile, fara sa sooata o vorba. Era un
dormitor mare ?i confortabil ; prea mare ca sa-1 lumineze
bine luminarea ce licarea pilpiind 51 pe care o luasera in
pripa din bucatarie ji o a^ezasera pe toaleta.
Pe patul cuprins in perdele verzi, grele ca ni§te prapuri,
zacea fiul mort. Il dusesera sus $i il culcasera pe pat cu
atita gingajie, de parca se temeau sa nu-1 trezeasca ; ?i in
adevar, parea mai degraba adormit decit mort, atit de lini^tit
?i impacat arata chipul lui. lar frumusetea sculpturala a
trasaturilor se deslu^ea acum mult mai bine deoit atunci
cind via^ ii aprindea in obraz oulorile ei vii, care te faceau
sa nu bagi in seama liniile fe^ei. §i era atit de senin, incit
se vedea ca moartea ii fusese prea fulgeratoare ca sa mai
fi simfit vreo durere.
Pe un scaun, la capatiiul patului, ?edea mama - zimbind.
Ii tinea o mina (care inifepenea cu repeziciune, cu toata cal-
dura palimei ei) ^i o mingiia pe dos alintind-o cu dragoste,
a?a cum facuse ou to^i copiii dnd erau mici.
- Bine c-ai venlt, ii spuse sotului, zimbind mereu. Harry
este a§a de glumet, totdeauna gase§te ceva nou de care sa
faccm haz ; acum se face ca doarme ?i ca nu-1 putem trezi.
Uite ! acum zimbejte, a auzit ca 1-am prins. Uite !
Intr-adevar, in incremenirea morfii buzele pareau ca zim-
besc aievca, iar in lumina pilpiitoare a luminarii, careia nu
i se taiase mucul, pareau aproape ca se mi?ca.
- Uite, Amy, ii spuse mezinei, care statea ingenuncheata
la pidoarelc ei ;i ii saruta rochia, cautind s-o aline.
Ah, totdeauna a fost un ttt«ngar. Ifi amintejti, iubito,
nu-i a?a, ce coipil jucau? era ; cum ifi mai vira fata sub

255
braful meu cind voiai sa te jod cu el. A fost mtotdeauna un
ftarengar !
- Trebuiie s-o luaim de aid, domnule, spuse dadaca, ftifi,
sint multe de facut inainte de...
- Infeleg, dadaco, raspunse fatal, curmindu-i repede vorba,
de groaza cuvintelor care i-ar fi doslu^it schimbarile pe
care le aduce moartea.
- Haide, scumpo, i se adresa el sofid. Vreau sa vii cu
mine. A? vrea sa mergem jos sa stam de vorba.
- Viu, zise ea ridioindunse ; poate ca intr-adevar e obosit,
dadaco, vrea sa doarma. Vezi, nu-1 lasa sa raceasca -
parca li e cam frig, urma ea dupa ce se apleca fi ii saruta
buzele palide.
Barbatul o prinse de mijloc §i parasira imprcuna inca-
perea. Abia atunci cele trei surori dadura friu liber lacri-
milor. Fusesera trezite la realitatea viedi ?i a mu'di- Dar
cu toate bocetele fi gemetcle, cu tot tremurul fi clanfanitul
din dind, privirile Sophyci prinsera frumusefea senina a
morfii, atit de senina in mijlocul zbuciumului care o incon-
jura, inoit fata ifi staipini tulburarea.
- Hai, le spuse ea surorilor, dadaca vrea sa plecam ; fi
pe urma trebuie sa stam cu mama. Cind m-am dus dupa cl,
papa i-a spus omului cu care vorbea sa-1 aftepte. Nu trebuie
s-o lasam singura.
In acest tim,p, comisarul luase o luminare fi cerceta gra-
vurile atirnate pe percfii sufragoriei. Era atit de obifnuit cu
crime, incit nici vorba sa-i fi stat gindul doar la cazul
acesta, defi ar fi dorit nespus sa-1 desoopere cit mai repede
pe ucigaf. Tocmai se uifa la unica pictura in ulei din camera
(un tin^ de vreo optsprezece ani, imbracat in haine de bal),
fi se gindea ca trebuie sa fi fost tinarul mort in chip atit
de ciudat, cind ufa se deschise fi do.mnul Carson intra. Oricit
de aspru arata inainte dc-a fi parasit camera, acum arata
de zece ori mai aspru. O minic adincS, razbunatoarc ii inas-
prise fafa.
- larta-ma, domnule, ca.,te-am lasat singur.
Comisarul raspunse cu o plecaciune. Se afezara fi statura
de vorba indelung. Unul cite unul, polififtii fura chcmafi fi
cercetafi.

256
 Noaptea trecu in frcamat §i tulburare. Nimamui nu-i
trecea prin gind sa se duca la culcare. lar Sophyd i se paru
dudat and auzi la miezul noptii cum o chemau la masa pc
dadaca, deji ii finea maica-si de urit, inca mai ciudat
ca se duce. Foamea setea pareau nclalocul lor in casa
aceea indoliata.
Cind noaptea incepu sa se ingine cu ziua, u^a sufrageriei
se desdiise, 51 pajii a doi inji se auzira in hoi. Era oomi-
sarul, care pleca in cele din urma. Domnul Carson ramase
in pragul u?ji din fafS, in racoarea aenilui proaspat al dimi-
ne{ii, privind cum se topeste in zori lumina stelelor.
- Nu uita, spuse el. Am incrcdere in dumneata.
Politistul se inclina.
Nu cruta nici un ban. Averea mea nu mai are dedt un
singur pref pentru mine : uciga^ul sa fie arestat ?i judecat.
Singura mea nadejde in viat;a este sa-1 vad osindit la moaxte.
Ofera orice recompensa. Pune in afije o mie de lire recom-
pensa. Pop sa vii la orice ora din zi ji din noaptc, daca c
nevoie. Tot ce i(i ccr este sa faci ca uciga^ul sa fie spin-
zurat. Saptamina viitoare, daca e cu putin^a - azi e vineri.
Cu indiciile pe care Ic ai, sigur ca pop aduna destule probe
ca sa fie judecat saptamina viitoare.
- Poate lesnc sa ccara aminarea procesului, pe motiv ca
tcrmenul e prea scurt, spuse comisarul.
- Trebuie sa te impotrivepi, daca se poate. Am eu grija
sa fic angajap cei mai buni avocap. Atita timp cit traiepe,
n-am odihna.
- Se va face totul, domnule.
- Vei pune toate la punct cu c o r o n e r u l '. La zecc, daca
se poate.
Comisarul ip lua ramas bun.
Domnul Carson zabovi f>e scara ; ii era groaza sa para-
seasca lumina p aerul curat p sa se intoarca in casa intune-
coasa p plina de amintiri.
- Fiul meu ! Fiul meu I facu el intr-un tirziu. Ai sa fii
razbunat, bietul meu baiat, pe care 1-au ucis.

' Ofger de poHfic judiclar.i in Anglia, care cerccjeaza cazurilc de

moarte suspectS.

17 — Mary Barton ?57

 Da ! Ca si se razbuoe de relcle indurate, udga^ul iji
alesese victima 51. un gest naprasnic, rapise viafa pe care
dumnezeu o daruise. lar acum batrinul nu mai traia decit
ca sa razbune moartea feciorului ; traia doar cu un singur
tel in inima - sa-i plateasca uciga^ului. Cc-i drept, razbu-
narea lui era ingaduita de lege, dar oare nu tot razbunare
era ? Lui Hristos ne inchinam oare ? Sau Alectei ? ‘
Vai 1 Oreste ai fd fost un dcstul de bun cre§tin al seco-
lului XIX 1

CAPITOLUL XIX

Fapte ce nu le-am tainui-

§i desprc care n-am ?tiut :
Le-am Indurat, le-am faptuit ? -
Caci totuji chin mi «-a pSrut.
Coleridge

Ne-am despSrtit de Mary lasind-o apasata de ginduri

negre, in aceea?! joi scara, cind peste casa domnului Carson
s-a abatut jalc fara de margini. Fata se framinta noaptea
intreaga fara sa-ji gaseasca astimpar ?i itioerca sa se desco-
toroseasca de nelinijtile care o rodeau ; a?tepta cu nerabdare
revarsatul zorilor, ca sa se poata scula d sa-fi caute de lucru.
Dar, tocmai cind se crapa de ziua, sc mai linijti, 51 se lasa
in voia unui somn adinc 51 greu, din care nu sc dejtepta de­
cit dimineata tdrziu - cum ii spunca lamina stralucitoare
de afara.
Se imbraca in graba. Auzi ceasul bisericii din apropierc
batind opt. Era prea tirziu sa mai faca tot ce-?i pusese in
gind (sa vada cum ii merge batrinei Alice ?i apoi sa sc in-
toarca sa-i spuna Margaretei) ; de aceea, se repezi pina la
prictena ei sa-i dea de veste ca nu se mai duce pe acolo §i

' In mitologia greacS - una din cele trei Furii.

^ Persona) mitologlc, liul lui Agamemnon ;i al Clitemnestrei ;
pentru a razbuna uciderea tatalui sau ;i-a omorit mania.

258
de ce anume ; dar cmd intra in caisa, II g^i pe Job stind
posomorit de unul singur. li spuse ce vant o aduce.
- Margareta? Pai e plecata, fetito, la Wilson! de vreo
doua ceasuri ji mai bine. A ja -i! Ziceai tu aseara ca tc duci
pe-acolo, dar nu 51-a gasit astimpar in pat 51 a plecat cu
noaptea-n cap.
Mary nu mai avea nimic de facut decit sa se simta vino-
vata ca dormise atit 51 sa se duca dupa Margareta ; cad,
oridt ar fi fost de tirziu, simfea ca nu s-ar putea apuca de
lucru cumsecade pina n-avea sa afle cum ii merge bunei
Alice Wilson.
§i aja, tot mu^dnd dintr-o coaja de piine, o lua la picior
pe strazi. Mai tirziu avea sa-ji aduca aminte ca vazuse pilcuri
de oameni ascultind curio^i fi impartafindu-ji unii altora
cele auzite ; dar in dipa aceea se temea atita sa n ^ mustre
domnifoara Simmonds, indt singura ei grija era sa umblc
mai repede.
Cind intra la Jane Wilson, simd ca inima ii zvicnefte in
chip dudat, iar obrajii i se imbujorara la gindul ca dincolo
de Ufa 1-ar putea gasi pe Jem. Dar va rog sa ma credefi ca
pina atund nid prin cap nu-i trecuse una ca asta. Oridt se
perpelea ea fi oridt il iubea, zorea minata doar de grija
pentru Alice, f^ a de nici un gind pentru el.
Degeaba ii zvicnise insa inima fi i se imbujorasera obrajii;
Jem nu era inauntru. Zari masa rotunda cu o ceafcS fi o
farfurioara, care se vedea bine ca fusesera intrebuinfate, fi
mai incolo pe Jane Wilson, care fedea fi plingea incet,
mestecind cu pofta, defi fara sa-fi dea seama. Intr-un un-
gher, doamna Davenport spala vreo doua scufii de noapte ;
Mary ghid dintr-o privire ca sint ale batrinei Alice, dupa
croiala simpla fi demodata. Altminteri nimic - nu mai era
nimeni acolo.
Ii spusera ca Alice tot afa se sim^ea, ba poate chiar mai
bine ; oricum, incepuse sa vorbeasca, macar ca nu indruga
decit cuvinte fata noima. Nu cumva dorea s-o vada ?
Sigur ca da. Curiozitatea ii impinge pe mulfi sa vada
schimbarea pe care boala a adus-o pe chipul prietenilor lor,
mai ales ca printre cei sarad nu exista salutara teama a
omului sanatos - aceea de a nu se molipsi.

17* 369
 M ary urea impreuna cu doamna D avenport, care i?i jte r-
gea clabucul de pe m iin i j i vorbea in joapta, dar a tit de tare,
in c it o puteai auzi mai deslu?it decit daca ar fi v o rb it ca
de obicei :
- Trebuie sa ma reped pina acasa, dar ma intorc eu d i-
seara, c it sa mai apuc sa-i calc scufia ; ar fi pacat ?i rusine
acu, ca zace, s-o lasam m urdara, tocmai pe ea, care o via^a
intreaga a s c lip it de curafenie. D ar a p alit-o rau, saraca!
N ic i n-are sa tc recunoasca, M ary ; nu ne-a rccunoscut pe
nici unul din noi.
In odaia de sus erau doua p aturi, unul pe care cei patru
s tilp i de la co lfu ri §i perdelele in ptoa^ele il faceau sa para
aratos, j i a ltu l mai saracacios, unde dormisera in scurta lo r
via^a cei doi gemeni. In el dormise ?i A lice de cind se mu-
tase acolo ; dar cu acea cuviinfa fireasca fafa de cel u rg isit
de soarta, in ajun, cind o lovise damblaua, o cub ^era in
patul mai mare ; i mai aratos ; ia r Jane W ilson furase un
dram de odihna pe patuf.
M argareta ii ie§i in intim pinare prietenei, pe care se astepta
s-o vada ?i careia ii recunoscuse pasul. Doamna D avenport
sc intoarse la rufele ei.
Cele doua fete nu scoasera o vorba ; apropierea bolnavei
le inclejta gura. Zacea acolo in fapi lo r, ia r acum, pe pragul
m orpi, boala ii imbujorase o b ra jii, d in du -lc culoarea pc care
nu o mai avusesera din copilarie. A lice statea culcata pe
partca infepenita §i i j i flu tu ra necontenit b ratul sanatos, nu
cu neastimpar, ci monoton, la nesfir§it, intr-un fe l care te
obosea nespus, 5! vorbea intr-una, aproape to t a tit de ne-
intrerupt, cu glas scazut, abia deslu^it. D ar fa ^ ei, a?a cum
se vedea d in tr-o parte, parea lin i^ tita ?i zim bitoarc ; ba ai
fi zis chiar ca o intereseaza gindurile ce-i treceau p rin m in-
tea innegurata
- Asculta ! spuse M argareta, plecind capul ca sa prinda
mai bine m urtnurul cuvintelor.
- Ce-o sa s.puna mama? A lbinele se-ntorc acasa pentru
ultim a data, ?i mai avem inca a tita drum . la te u ita ! In
tufa de grozama e un cuib de cinepar ! Gainu^a sta pe cl.
Vezi cum ii lucesc ochii ? N u se m ijca ea ! D a ! Trebuie
sa fugim acasa. Cc bucuroasa are sa fie mama ca i-ara strins

260
 to t v ra fu l asta de buruieni ! H ai, da-i zor, Sally, poate
avem m id ii la dna. Am vazut magarul negastorului de
m id ii venind spre noi de la Arnside
M argareta ii atinse mioa prietenei ei, ia r stringerea pe
care o p rim i drept raspuns 11 spuse ca ?! M ary ginde^tc la
fel ; socoteau amindoua ca, o data cu boala, dumnezeu 11
trimisese ?! o tainica binecuvlntare batrlnei acelcia obosite
de via^a. E ra din nou pe meleagurile copilariei, neschimbata
5I sprinfara ca in zilele de a lt^ a ta ; era din nou cu surioara
ei de dem ult fi cu tovara?a ei de jocuri de acum cincizeci
de ani, care de aproape to t a tita vreme i?! dormea somnul
de vcci Intr-un m orm int acoperit de iarba, in m icul c im itir
de linga Burton.
Chipul batrlnei se schimba ; parea trista, ai fi zis ca se
caie^te.
- V ai, Sally ! Im i pare rau ca nu i-am spus. Ea i j i inchi-
puie c-am fost toata dim ineata la biserica, dar asta-i o m in-
ciuna. Daca i-am f i spus de la Inceput cum s-a intim plat...
macejul mirosea a^a de dulcc p rin u?a deschisa a bisericii...
jedcam pe banca d in fund, ?i flu turele era cel d in tli pe
care-1 vedcam in prim avara asta... a zburat chiar in biserica ;
vai ! mama e a tit de blajina, tare-m i pare rau ca nu i-am
spus I Cum o vad, ma $i due la ea 51-i spun : „M am a, du-
m inica trccuta n-am fost cum infi".
Tacu ; la gindul ispitei ?i al viclefugului din copilarie,
citeva lacrim i i se prelinsera pe obrazul b attin ?i vesbejit.
Prea m ulte pacate care sa intunece cugetul accla nevinovat
fi copilaros nu se strinsesera, cu siguranfa, de atunci. M ary
gasi o batista cu picafele ro fii fi o strecura in mina ce dibuia
dupa ceva cu care sa-fi ftearga lacrim ile. A lice o apuca
bolborosind dom ol :
- Mulfumesc, mama.
M ary o trase pe M argareta de linga pat.
- N -ai zice ca-i fericita, M argareto ?
- Ba da. Dumnezeu s-o binecuvinteze ! N -o doare nim ic
fi n u -fi da seama in ce hal e. Ah, daca af putea sa vad,
M ary I Tncerc s-o a ju t cum pot, cu rabdare, dar af da o rid t
s-o vad fi sa intelcg ce vrea. De nim ic nu sint buna... M i-am

261
pu* in gind sa stau a id d t o fi singura Jane W ilson ; bucu-
toas& a? ramine toata noaptea, num ai ca...
- V in eu, spuse cu hotarire M ary.
- Doamna D avenport zicea ca se intoarcc, dar trage la
jug toata ziulica.
- V in eu, repeta M ary.
- Bine, vino ! in ta rj M argareta, am sa rSmin a id pina v ii
tu. Poate sta{i cu rin d u l la noapte, tu ?i cu Jem, ca sa mai
traga ?i Jane un pui de somn in patul lu i ; ca aproape toata
noaptea a um blat in sus ?i in jos pe s c ^ i ?i tocmai cind a
adorm it ?i ea de-a binelea dlm ineata, intre doua fi tre i, s-a
intors Jem, f i glasul lu i a defteptat-o pe data.
- D a unde-a stat afa drziu noaptea ? se m ira M ary.
- Asta nu era treaba mea ; fi n id n-am dat ochii cu el
pina n-a in tra t a id vada pe A lice. De dim incafa .i venit
ia r ; parea tare abatut. D ar poate ca iz b u tc fti tu sa-1 m ingii
diseara, facu M argareta zim bind. O raza de speranfa lic a ri
in inim a fetei fi, o clipa, aproape ii paru bine de im preju-
rarea aceea care avea sa-i apropie din nou. 0 1 noapte
minunata ! cind are sa vina ! D ar mai trebuiau sa treaca
m ulte ore pina atund.
A poi p riv irile i se indreptara sprc A lice fi se cai, mus-
trindu-se amarnic. D ar fara sa vrea - o ric it de vinovat i
s-ar fi parut un asemenea sim fam int - inim a ii tresarca de
bucurie. De aceea, pe a nd se grabea spre atelier, cu pas
u fo r de parca ar fi dansat, incerca sa-fi alunge gindurile,
Intirziase - ftia ca are sa in tirzie . D om nifoara Simmonds
era suparata, ii sarise fandara. §i la asta se afteptase fi in
sinea ei hotarise sa-i potoleasca arfagul, aratindu-se mai
harnica fi mai atenta ca nidodata. D ar cu celelalte fete se
petrecea ceva cc nu putea intelege fi la care nu se afteptase.
Q nd intrase M ary, tacusera deodata, sau mai degraba ince-
tasera sa asculte, pentru ca Sally Leadbitter le vorbea, iar
ele p^eau ca ii sorb cuvintele de pe buze. In tii se uitara
la M ary ca f i cind li s-ar fi parut alta decit in ajun. A poi
se pusera pe fu fo tit; dar o ric it i-a r fi fost gindurile in alt&
parte, M ary to t if i dadu seama fara sa vrea ca despre ea
e vorba.

S 62
 In ceic din urmS, Sally Leadbitter o Intxeba daca aflasc
vcstca.
- N u 1 Cc veste ? ! sc m ira ca.
Fetele se uitara una la alta, de parca ar fi ascuns o taina
cum plita. Sally urnia :
- N -a i auzit domnuJ Carson cel dnar a lost ucis azi-
noapte ?
Buzele ei n-avura puterea sa rosteasca vreun cuvint de
Im potrivire, dar nici una d intre fetele care ii vazura chipul
palid fi inspaim intat nu se Indoi ca auzea pentru prim a oara
despre cum plita intim plare.
V ai I E inspm m lntator sa a fli din senin ca un om pe care
1-ai cunoscut a p ie rit de o moarte naprasnici 1 I f i vine sa
fugi din lum ca in care asemenea fapte sint cu putinfa, iar
gjindul la salbaticia f i rautatea semenilor ta i if i face sila.
In ultim a vreme M ary se temuse de el, dar acum, ca se pra-
padise, (fi inca in asemenea im prejurari), sirnfam intul pe
care-1 incerca era acela al unei tris te fi apasatoare.
Camera incepu sa se in v irta cu ea, f i M ary sim fi ca e
gata sa Icfine ; dar dom nifoara Simmonds in tra fi, deschi-
zind Ufa, aduse, o data cu o pala de aer proaspat ce avea
sa-i invioreze trup ul, fi siguranfa ca are s-o mustre fiindca
sta degeaba, mustrare care sa-i trezeasca mintea. D a r nici
dom nifoarei Simmonds nu-i era capul decit la vestea din
dim ineafa aceea.
- D om nifoara Barton, dumneata ce-ai mai auzit despre
crim a asta ingrozitoare ? se interesa ea, afczindu-se la lucru.
M ary incerca sa indrugc ceva ; la inceput nu fu in stare,
ia r apoi, cind izbuti sa inchege o fraza, ai fi zis ca nu glasul
ei era cel care o rostea :
- N im ic, doamna, abia in clipa asta am a flat.
- N u mai spune! Ce ciudat, doar toata lumea numai de
asta vorbefte. D e 1-ar descoperi pe ucigaf 1 Un barbat a tit
de tin a r fi de frumos sa fie om orit in fe lul acesta ! Sper dk
au sa-1 spinzure pe ticalosul care 1-a ucis.
Una dintre fete le aduse aminte ca ju ra fii se intruneau
s a p t^ in a viitoare.
- A fa -i, facu dom nifoara Simmonds, fi laptarul mi-a spus
c5 pina intr-o saptamina au sa puna mina pe nemernicul &la,

2&3
au sa-1 judece 51-au sa-1 splnzure. A?a-i trebuie, orldne-ar
fi. Ce b ^ b a t tin ar $i framos era !
A p oi se porni fiecarc sa-i impartajcasca dom nijoarei
Simmonds to t ceea ce auzise.
Deodata aceasta izbucni ;
- Zau, dom nijoara Barton, daca inteleg ce (i-a venit de
verd lacrim i pe rochia asta noua de matase a doamnei Haw-
kes! N u ?tii ca se pateaza ca n-are sa mai fie buna de
nim ic ? Sa pMngi ca un copil pentru ca un tin a r aratos a
avut parte de o moarte prea tim purie ! Sa-d fie ru?ine, dom -
ni§oara ! Te poftesc sa bagi de seama cum te p o rfi ?i sa ai
g rija de lucrul dum itale. Sau, daca nu p o fi sa te stapinesti...
(vazaise ca observatiUe ei mai m ult ii intefeau lacrim ile) ia
im prim eul ala ?i p lin g i peste el, ca n-are sa se pateze, ca
minunada asta de matase.
$i freca drigastos matasea cu o batista curata, in. ercind
sa ftearga m arginile pronuntate ale picaturilor.
M ary lua pinza ?i, cum era §i de a^teptat, acum, ca i se
ingaduise sa plinga peste ca, ii mai trecu pofta.
Toata lumca vorbea numai de crima. Fata pe care o tri-
miseserS sa potriveasca ni?te matase se intoarse de la pra-
vailie cu ultim ele ve?ti despre cercetarile coroner-ului, care
tocmai se afla in jed infa ; cuooanele care veneau s i discute
despre rochiile lo r, mai in tli de omor pomeneau, §i ameste-
cau indicapile date croitoresei cu amanunte privitoare la
crima. M ary avea im presia ca grozavia de la care nu-§i putca
lua gindul era un vis u rit, un vis de spaima, din care dear
de^tcptarca ar putea-o smulge. Im aginca celui ucis, m ult mai
cum plita d ed t realitatea, ii plutea pe dinaintea ochilor.
Sally Leadbitter ii arunca p riv iri acuzatoarc ?i trancanea pe
socoteala ei, invinuind-o ?i mai m ulte nu ; nu mai tainui
nim ic despre purtarea fetei ; iar tovarasele ei de atelier o
socotira mai vinovata pentru nestatornicia din ultim a vreme
d e d t pentru oochetaria-i nesocotita de la inceput.
- Saracul ! exclama una din ele d nd Sally povesti ultim a
in tiln ire pe care M ary o avusese cu Flarry Carson.
- Ce ru jin e ! facu alta, fixind -o cu indignare pe M ary.
- D u p i mine asta-i curata in^clatoric, spusc a treia. §i
el, care zacc acum in sicriu, rece ?i in sin ge ra t!

2 64
 M ary n k i nu gasi cuvinte de m ultum ire d nd domni§oara
Simnionds in tra din nou, caci pre2enfa ei puse capat sporo-
v a ie lii §i le mai astupa gura fetelor.
Tinjea dupa tihna odaii unde bolea A lice. N -o mai bucura
a tit gindul la riv n ita in tiln ire cu Jem ; prea era zdruncinata
acum ; in schimb, jinduia dupa pace fi dupa o vorba buna,
i se facuse d o r de tihna, de bucuria ?i de vrem urilc nepri-
hanite de odinioara, pe care le de^tepta in aiureala ei biata
batrina ; ce n-ar fi dat sa fie to t a tit de aproape de moarte
ca A lice ; sa fi trecut ?i ea dincolo de zbucium ul acestei lum i,
ale carei suferin^e le in v a d e de tim puriu fi ale carei nele-
g iu iri pareau acum s-o impresoare ! l i veneau in m inte texte
vechi din B iblie, pe care mama i le citca (sau mai degraba
le silabisea) cu glas tare in zilele copilariei : „A colo nu
te mai necajesc cei rai, acolo se odihnesc cei sle ifi de puteri ;
dumnezeu va fterge orice lacrim a din ochii lo r“ , §i altele
inca. §i spre accasta lume pornisc A lice I Doainne ! de-ar
fi in locul ei !
Sa ne intoarcem acum la W ilson! ; la aceasta ora, casa lo r
era departe de a fi s ^ a fu l de tihna visat dc M ary. Va
a m in tifi poate ca dom nul Carson fagaduise o recompensa
aceluia care il va prinde pe ucigaful fiu lu i sau ? B anii erau
oricum o ispita, dar la aceasta se mai adauga fi com pati-
mirea fireasca pentru parinyii b atrini, care if i jeleau copilul,
fi pentru flacaul rapus in floarea virstei ; fi pe deasupra mai
era si placerea de a dezlega o taina, de a descurca firele
care vor duce spre adevar. la r sirnfam intul acesta - sint
sigura - le da im bold p o litiftilo r. Oamenii ca ei pandesc cu
toata fiin fa lo r cel mai mic semnal de alarm a f i nu cunosc
placere mai mare deck sa stringa dovezi, sa le confrunte fi
sa se bucure de viafa lo r plina de p eripefii ; toata viafa li
se scurge ca in aventurile lu i Jack Sheppard ’ ; dintocdeauna
aceste lucruri au avut putere asupra m in fii unor oameni sim-
p li fi neinvafafi, pe care amanuntele unei crime li im pre-
sioneaza.
Instrucfia care avu loc in dim ineafa aceea nu fu de loc
saraca in probe. De la bun inceput se pomeni despre detuna-

' Vestit haiduc englez din secolul al XVIII-lea.

265
turS, desprc trupul gSsit ?i apoi despre a rilia pe care o des-
copcrisera, apoi veni rin d u l p o litis tu lu i care pusese capat
oertei d in tre Jem W ilson §i tin a ru l ucis. O m ul vo rb i sim plu,
deslu^it j i fara ocol. Judecatorul nu mai avca nici o indoiala,
5i ju ra fii erau la m u rifi, dar ve rd ictul fu intocm it cu pre-
vedere : „Asasinat v o it, comis de o persoana necunoscuta".
Pe dom nul Carson, care socotise lu cru rile destul de lim -
pezi ca sa nu mai fie nevoie de nici o prevedere, a tita pru-
denfa il in ta rita . Ce-i drept, comisarul ii spusese ca verdic­
tu l e doar o form alitate ?i ii aratase un mandat care il
imputemicea sa aresteze pe num itul Jem W ilson, banuit de
omor ; il anun^ase ca are de gind sa se foloseasca de un om
priceput la cercetari de soiul acesta, ca sa-1 descopere pe
proprietarul armei ?! sa stringa 5! alte dovezi, mai ales cu
p rivire la tinara din pricina careia, dupa declaratiile p oli-
{istulu i, avusese loc incaierarea ; toate acestea insa iutI m in-
giiau pc dom nul Carson ; inca era tu lb u ra t ^i-$i iejea u jo r
din fire ; un neastimpM ciudat ii rodea sufletul j i trupul.
Se prcgatise pe indelete pentru dim ineata urmatoare, cind
Jem avea sa fie acuzat in fafa m a g is tra tilo r; angajase
avocati iscusifi in procese crim inale, ca sa studieze cazul ?i
sa intocmeasca dosarele ; ca sa-?i asigure serviciile unor
m aejtri celebri care pledau in nord, le scrise, f i ii ruga sa
vina la el. D oar o condamnare 5! o cxecu^ie neintirziata ar
f i fost poate in stare sa-i potoleasca setea de singe. Ii in vid ia
pe p o lip jti, pe m agistrati, pe procurori, pe to fi la o la lta ;
dar, mai m ult decit orice, ar fi d o rit sa fie c l judecatorul
care se rid ica in picioare, cu sentin^a de moarte pe buzc.
In dupa-amiaza aceea pe cind Jane W ilson inccpu sS
simta urm arile n o p tii de zbiKium - lucru ce se vedea dupa
fe lu l cum picotejte la capatiiul cumnatei, leganata de glasul
stins al bolnavei, ce murmura neincetat - un glas barbatesc,
de jos de la uja, o trezi pc neasteptate ; om ul era p lic tis it
fiindca batuse tim p indelungat fara s i pdmeasca raspuns ;
intrase 5! striga din toate puterilc :
- Cucoana ! Cucoana !
Doamna W ilson il zari pe n e p o ftit p rin balustrada scarii
5! vazu pe data ca era strain - un lucrator, poate un tovara?

266
de munca de-al feciorului ei, judecind dupa hainele-i destul
de soioase. In m in i tinea o arma.
- A? vrea sa te intreb ccva : pu?ca e a feciorului dum i-
tale ?
Ea sc u ita in tii la om, apoi, mai din oboseala §i fiindca
i se inchideau ochii, mai fiindca i se parea ca n-ar avea de
ce sa nu raspunda, facu doi p a ji s-o vada de aproape ; in
tim p ce cauta pe patul ei in flo ritu rile de m o d i veche, spuse :
- Pare a lu i ; da, nici vorba, a lu i e. Vezi semnele astea ?
A? cunoa^te-o oricind dupa ele. Era a lu i bunicu-sau, de^a
fost padurar la unul sus in nord ; ei 1 in tim purile noastre
nu se m ai fac p u fti din astea aja frumoase. D ar, cum de-a
ajuns la dumneata ? Tare mai (inea la ea ! Sa se fi dus la
tir ? N u-m i vine a crede ; tocmai acum, d nd matu§a-sa c
bolnava rau, ji eu singura de tot...
Acum, ca pricina cea mai de seam i a in g rijo ra rii ei fusesc
pomenita, se pusc sa-i povesteasca cu denamanuntul boala
batrinei A lice, presarindu^i vorba cu aduceri-aminte despre
moartea sofului j i co piilo r ei.
P o litistu l travestit o asculta oiteva cllpe, doar-doar o mai
ciupi vreo inform afie ; apoi, &punindu-i ca se grabctte, dadu
sa piece. Jane se tinu dupa el pina in uja, to t povestindu-i
necazurile ; f i nu i sc paru ciudat ca ia cu el pujca decit
dupa ce era prea tirz iu ca sa-J mai intrebe de pricina. A poi,
pe cind urea treptele, cu greu alunga gindul la purtarea lu i
f i nedumerirea pe care i-o pricinuia ?i i?i zise ca c vreun
lucrator cu care feciorul ei sc intelesese sa se duca la tir ;
o ri sa dea la dres pu?ca invechita, o ri asa ceva. Oricum ,
avea ea destule g riji f i fara sa-?i m ai bata capul cu o rabla
de pu$ca. Jem i-o incredintase om ului, ca acesta sa i-o
aduca ; a?a ca sc gisea in m iin i bune, sau daca nu, ei bine,
arc sa fie bucuroasS sa n-o mai vada niciodata in ochi,
fiindca nu putea suferi armele de foe, erau primejdioase
pentru oameni.
Cautind sa se lini^teasca ea insa§i in fe lu l acesta pentru
ca nu se gindise la vreme sa-1 descoasa, se lasa din nou in
voia unui somn n e lin ittit, tu lbu ra t de vise care nu-i aduceau
odihna.

267
 In vremea asta, p o litis tu i se departa cu prada lu i ; Jn-
cerca un amestec ciudat de sirnfam inte : o umbra de dispref,
pufina, dezamagire 51 foarte m ulta m ila. D ispreful 51 deza-
magirea fusescra stirnite de u ju rin fa cu care vaduva re-
cunoscusc ca pujca c a feciorului ei §i de fe lu l in care o
identificase dupa ornamente. I-a r fi placut sa inceroe sa-1
in^ele ; caci era o b ijn u it cu viclejug urile, care ii puncau in
ioc iste^imea 51 iscusinfa. Ce mul^umire ai mai gasi sa vinezi
vulpea, daca dumneaei, in loc sa caute sa scape, d '^ r sari
de-a dreptul in brafe ? Pe de a lta parte, cat era cl de p o li-
dst ?! de ofit;er al serviciului de cercetari, to t mai mirosea
a laipte ; i se facusc m ila de batrina, care ii ajutase cu a tita
naivitate sa descopere ca fiu l ei e un uciga?. Totu^i, dadu
oom isarului pu?ca ?i ii isto risi toate cite Ic aflase. A§a se
intim pla ca, pu^in dupa aceea, tre i .p olifi^ti se indreptara
spre a telierul unde Jem era maistru ; ii spuscra supra/eghe-
to ru lu i uiluit ce anume ii aducea acolo, fi om ul ii indrum a
spre locul unde Jem d irija tum area unei piese.
Intunecate 51 negre erau zidu rile , 51 pam intul, fi chipurile
pe care le vazura in ju r pe cind strabateau curtea. D a r tu r-
natoria era lum inata toata de o vapaie rosiatica, posomorita ;
cuptorul mugea, aruncind flacari uriafe. M in jifi de funingine
fi lum inafi de foe ca n ifte d ia vo li, oamenii stateau m ohorifi
im prejur ; afteptau clipa in care toncle de fie r tare, topite
f i prefacute in lichid arzator, vor fi tum ate, cu un fo p o tit
dom ol fi greoi, in tip a ru j delicat d in nisip negru f i fin , gata
pregatit. Era o zapufeala de iad, ia r vapaia stacojie crestea
to t mai dezlan^uita ; privelistea, noua pentru ei, ii inm ar-
murise pe p o lififti. A poi, prin lum ina rofie f i trista a cup-
to ru lu i, trecura citeva siluete negre purtind oale de o form a
ciudata ; ia r fu vo iu l de metal lim pede fi stralucitor sc re-
varsa in tip a ru l p o triv it anume. M urm urul glasurilor crescu
din nou ; acum oam enii puteau vo rb i, i f i puteau trage sufletul
fi if i puteau fterge fru n ^ e ; apoi se im prastiara unul cite
unul, ducindu-se fiecare la treaba lu i.
Agentul cu num arul B 72 arata spre Jem ; el era omul
pe care il vazuse incaierindu-se cu dom nul Carson. C e ilalfi
doi se indreptara in tr^ o lo . I l arestara; apoi ii spusera de

268
ce anume era in v in u it $i pe ce tem eiuri. Jem nu se impo-
triv i, cu toate ca paru m ira t; il chema pe unul d intre to-
vara?ii lu i de munca $i LI ruga Ln pripa sa-i spuna maica-si
ca daduse de un bucluc ca deocamdata nu se putea in-
toarce acasa. N u voia sa afle mai m ulte de la inceput.
§ i asa, somnul doamnei W ilson fu in tre ru p t din nou,
aproape Ln acelaji fe l ca ?i prim a oara, de parca ac fi lost
un cosmar care revenea.
- Cucoana ! Cuooana ! striga cineva dc jos.
§ i de data asta era un lucrator, dear ca arata m ai negri-
cios ca cel dinainte.
- Ce vrei ? intreba ea cu artag.
- M ai nim ic, cucoana, numai ca... b llb ii lucratorul, un
om cu picioarele pe pamLnt, dar cu inim a larga care,
macar ca nu se arata prea istef, era tare bun la suflet.
- H ai, da-i drum ul 51 ispravcijte odata. Ce, n-ai lim ba ?
- Jem a dat de un buduc, vorbi el, folosind intocm ai
cuvintele lu i Jem, fiindca altele nu-d veneau in minte.
- Bucluc ! facu mama cu glas spart 51 p lin de deznadejde.
B u clu c! Doamne, paze§te, cred ca n-o sa mai ispravim
niciodata cu b u clu cu rile ! A dica ce bucluc ? D a vorbe§te
odata, omule, de ce ta d ? E bolnav ? B aictajul meu ! Z i, e
bolnav ? se repezi ea cu groaza in glas.
- N u, nu, nici vorba. N -are nim ic. A tita doar m-a rugat
sa-ti spun : zi-i mamei ca am dat de bucluc fi nu pot sa
ma intorc acasa la noapte.
- N u se-ntoarce acasa la noapte 1 §i cu A lice ce sa ma
fac ? M u lt n-am s-o due a?a, to t veghind-o pLna s-o slei fi
sufletul in mine. De ce nu vine sa m-ajute ?
- D aca-fi spun ca nu poate ! facu omul.
- N u poate ! §i zici ca nu i s-a in tim p la t nim ic ! B a li-
verne ! O fi dat f i el in boala mucosilor fi a luat-o razna
dupa petreceri. Las’ ca-i arat eu lu i cind o veni. O m ul d M u
sa piece ; nu cuteza sa-i ia apararea lu i Jem. D ar Jane W il­
son n-avea de gind sa-1 slabeasca. Se afezase intre el fi
Ufa fi ii dadea inaiote : N -a i sa pled pina nu-m i spui ce-i

269
cu el. Nu-s eu proasta ala sa nu prlcep ca jtii, 51 n-ai sa
scapi de mine pina nu-m i spui.
- Las’, c-ai sa a fli destul dc curind, cucoana !
- Ba nu, acum am sa a flu , ascuJta-ma pe mine. Cc s-a
in tim p la t dc nu vine acasa sa-mi dea o mina de ajutor la
bolnava ? M ie, care am vegheat-o toata noaptea §i n-am
inchis un ochi.
- E i bine, daca nu mai ai rabdare... spuse bietul om, in-
col^it. Au pus mina pe el cei de la p olifie.
- Pe Jem al meu I se in fu rie mama. A sta-i o minciuna
sfruntata, ftii dear ca-i o m inciuna ! Jem al meu, care in
via{a lu i n-a facut rau nici unei m ujte ! G ura spurcata cc
c^ti !
- E i, in schimb de data asta ?i-a scos cl pirleala ! spusc
om ul, suparat la rin d u l lu i. Sint dovezi destule f i fe a des-
tule ca 1-a o m o rit pe tin a ru l Carson, ala care a lost im -
pujeat aseara.
Jane facu un pas inainte clatinindu-se, gata sa-1 palmuiasca
pe om ul care ii zvirlise in fafa un adevar a tit de c u m p lit;
dar slabiciunea b a trin e fii suferinfa de mama o invinsera
j i se p rabuji pe un scaun, ascunzindu-$i fafa in m iini. O m ul
nu se indura s ^ paraseasca.
Q nd i se adresa din nou, vocea ei era putintica ?i ruga-
toare, ca de copil :
- V ai, m ejtere, spune^mi c-ai glum it. larta-m a daca te-am
su pa ra t; dar, te rog, s.pune-mi ca a fost o gluma. Dumneata
nu ? tii oe e Jem pentru m ine I
§i i l p riv i, p lin a de in g rijo ra rc j i um ilinta.
- A? vrea ?i eu sa fie gluma, cucoana, dar asta-i adevarul
curat. L-au Juat, cica-i vinovat de om or. Au gasit o pu?ca
pe acolo fi ziceau c-ar f i a lu i ; unul de la p o li{ie 1-a auzit
cum se certa acu citeva zile cu dom nul Carson, pentru o fata.
- Ce fata 1 Ce fata ! i-o taie mama, cuprinsa din nou de
indignare, dar de asta data prea sleita ca sa mai poata da
glas sim fam intelor ei. Jem a l meu era a?ezat ca... §ovai,
cautind o comparafie cu care sa incheie fraza, apoi repetS :

270
ajezat ca L u c i f e r ? i ala era, vorba aia, d in neamul ingeri-
lo r. Jem al meu, nu-i c l om ul sa se ia la harfa pentru o fata.
- A?a o fi, dar uite ca s-au luat. §tiau ?i cum o cheama pe
fata, ca om ul auzise to t. M ary Barton ii zice, cine-o mai fi
$i asta ? !
- M ary Barton I Scirba dracului I Sa m i-1 vire pc Jem
intr-un necaz ca asta. Sa-mi iasa mie in cale, ca-i dau eu ei ;
las’ pc mine. Ah, ah ! Jem al meu, saracu, ii dadu ea inainte
clatinindu-se pe picioare. D a cu pu?ca ce e ? Cc to t spuneai
de pu?ca ?
- I^au gasit pu?ca pe locul unde a fost fa p tu it om orul.
- C it despre asta, e gogonata rau. Pujca c la un om ;
chiar acum un ceas am vazut-o.
C elalalt dadu d in cap, oeincrezator.
- D aca-ti spun, zau e la om ul ala. I-a im prum utat-o Jem,
sint prieteni.
- 11 jt ii bine ? intreba lucratorul, care dorea din to t su-
fle tu l ca Jem sa-?i dovedeasca nevinovafia §i intrezarise in
ultim ele ei cuvinbe o raza de speran^a.
- N u ! D e ce sa zic ca-1 jtiu , dar se poarta im bracat ca
un lucrator.
- O fi fo st vreunul de la p o litic , travestit.
- D a de unde, doar n-o sa umble sa ma faca sa-mi pirasc
fcciorul ! B ib lia nu ingaduie sa fie rb i ied ul in laptele
maica-si.
- $ tiu ?i eu 1 facu omul.
A poi m ai zabovi putin ^i pleca ; nu se simfea in stare sa-i
aline durerea, ?i n ici s-o vada a?a nu mai putea indura ;
de lasat nu 1-ar f i lasat ea, dar el pause mori;i$ sa se duca.
Jane ramase din nou singura.
N u crezuse nici o clipa ca Jem ar f i vinovat ; mai degraba
s-ar fi in d o it ca soarele ardc ; dar durerea, deznadejdea ?i
la rastim puri m inia o coplejeau. A lice nu-§i venise in fire , dar
ea ii povesti to tu l, cu gindul ca va gasi intelegere ; zadarnic
insa, cad batrina, to t a tit de lin iftita p de am bitoare, ingina
ceva despre mama ei ?i despre zilele fe ricite ale copilariei.*

* In mitologia crestinS - satana sau ingcrul necutat, capetenia in-

gerilor rasculap, reprezentantul infernului ; intruchipeaza ptotestul
impotriva autoiitatUot rdigioase.

271
 CAPITOLUL XX

Zacea sub jtreang Intepenit

?i trupu-i se ricea,
„E 1 penttu tine a murit",
Muljimea ii spunea.

La cc {i-e buna-nduiojatea,
O, suflet lacrimat ?
Sa-i risipeasca innorarea
Mai bin’ te-ai fi rugat.

Tragedia din B irtie

§1 a?a, in casa aceea a d u re rii, doar A lice, A lice care era

ill pragul m o rfii, mai avea s u fle tiil impacat.
M ary iosa nici nu baatuia ce se petreouse in dup amiaza
accea ; ie^ind de la domnisoara Simmonds, trase buouroasa
in p iept aerul curat §i o porni grabita spre W ilsoni. Acum,
ca scapase de aerul dinauntru, parca nici gindurile nu-i mai
erau aceleap. M ai uitase de fapta cum plita, a caxei amin-
tire o chinuise toata ziua ?i sc sinchisea mai putin de ocarile
pe care i le zvirliscra tovara^ele c i de lucru ; i j i am inti ca
la A lice gasise intotdeauna a linate §i in^elegere §i i se paru
ca doar prezeota ei trupeasca era de-ajuns ca sa aduca pace
§j m ingiiere celor necajip, oxicit i-a r fi fost de tulburate §i
de ratacite m infile.
A p oi se dojeni pufin pentru bucuria sim fita. la gindul ca
cel de care se temea a tit n-avea sa-i mai apna niciodata
calea ; c it de lin ijtita va trece pe la toate co lfu rile de starada,
p rin faj;a tu tu ro r p ra v a liilo r unde o pindea el ! V a i ! inim a
zbuciumata ! Oare nu purtai in tin e $i un a lt gind - umbra
unui gind de bucurie, care facea ca viafa sa fi se para mai
frumoasa ? N-avea sa-1 intilneasca oare pe Jem ? N-avea sa-1
vada ?i sa-1 auda ? §i nu vo r izbu ti in cde din urma sa se
inteleaga in im ile lo r indragostite ?
Ca o o b ifn u ita a casei ce era, M ar)' apasa pe clanfa - in-
cet. E l nu era acolo, dar mama lu i statea in picioare linga
foe, mestecind un terci, sau afa ceva. N-avea nici o im por-

272
tanfa ; are sa vina el curind ; §i cum o muncea d o ru l sa-$i
arate recuno^tinfa fata de to fi ai lu i, p a ji tip til inauntru ;
batrina n-o auzi, caci 151 facea de lucru cu buoatele saxaca-
cioase ce clocoteau bolborosiud, dar mai m ult inca din p ri-
cina g in d u rilo r negre a gemetelox ei rnoabujitc.
M ary i j i scoase degraba palaria ?i ^alul ; apoi se apropie
de doamna W ilson dadu de veste ca e acolo, spunind :
- Lasa^ma pe m ine. Trebuie sa f i i tare obosita.
Doamna W ilson se intoarse m eet. Cind i?.i rccunoscu mo-
safira, ochii ii s tid ira ca unei fiare inchise in cufca.
- Cum adica ? ! Indrazne§ti sa-mi mai calci pragul dupa
oele ce s-au in tim p la t ? N u -ti ajunge ca m i-ai ra p it baiatul
cu destrabaJarea f i v ra jile tale, acum v ii aici sa m i te fa le jti
mie, mie - mama lu i ? § tii unde 1-ai trim is, ticaloasa ce e jti,
cu ochii ta i m ari ?i a lb a jtri §i cu parul tau galben, cu care
ii d ud pe barbald la pierzanie ? Sa piei de-aid, cu fa ^ ta
de Inger, m ironosita ce e§ti ! § tii unde-a ajuns Jem, ?i nu-
mai din p rid n a ta ?
- N u ! sc cuitremura biata M ary, aproape fara sa $tie ce
vorbea, in tr-a tit o ingrozise ?i o deznadajduise prim irea pe
care i-o facea mama cea minioasa.
- Zace la pujearie, rosti incet 5! limpede Jane W ilson ; o
masura din ochi pe M ary, sa vada cum ii prim ise cuvintele,
de parca ar fi socotit ca ele trebuie sa aiba o nem arginita
putere de a o chinui. Acolo zace d asteapta sa-1 judece pen-
tru moartea dom nului Carson c d tinar.
N u p rim i n id un raspuns ; zari doar o fafa nespus de
alba, doi ochi imarid $i aprind ?i n id e m iio i care treniurau
cautlnd, fara sa-d dea seama, un sp rijin .
- L -ai cunoscut pe dom nul Carson, al de putrezeste
aoum ? relua necrujatoare femeia. Lumea zice ca da, d inca
prea bine. §i >mai zice ca fecio.ru-meu, dragul de el, 1-a im -
pu§cat ipentru tine, pentru una de teapa ta. D a r nu 1-a
im pujeat. § tiu eu ca nu 1-a im pujeat. D e splozurat pot ei
sa-1 spinzure, dar d t o i avea zile eu, mama lu i, am sa strig
ca-i nevinovat.
Tacu mai m ult de sfirje a la deck fiindca i-a r fi hpsit cu­
vintele. In ede din urma M ary deschisc gura ; dar glasul ei
suna a tit de innabudt ?i de strain, in d t batrina fu gata sa

18 273
sc sperie, mai m uitc nu. A i f i zis ca se afla inca cincva
in odaie, a tit de ragu^it ?i ciudat era glasul fetei.
- Te rog, m ai spunc o data. N ^ m prca infelcs. Ce-a fa-
out Jem ? Tc rog...
- N-om zis ca el a facut-o. Am zis ; i sint gata sa ju r cS
n-a facut niciodata una ca asta. Ce-mi pasa ca i-au auzit
certindu-se sau ca au gasit pu?ca lu i linga un m ort ? Jem al
meu nu-i din aia care se apuca sa faca m oarte de om, o ric it
5i-ar fi batut joc de el o fata. Jem, ingera^ul meu, ca parca
cerul m i I-a trim is d nd Sna nascut. I?i amintea de zilele cind
if i leganase prim ul ei nascut, ?i lacrim i fie rb in p ii napadira
ochii ; apoi, depanind in fuga jiru l in tim p la rilo r, ii veni iar
in m inte im prejurarea in care se afla fi, suparata, poate, ca
se aratase slaba fa(a de D a lila ' aceea care i l atrasese pe
Jem in capcana, vo rb i d in nou, dar cu asprime in glas :
I-am spus eu fi i-am to t spus sa nu se mai gindeasca la tine,
dar n-a v ru t sa m-asculte. Tu ! Lepadatura ! Tu, care nu
C fti vrednica nici sa-i fte rg i p raful de pe picioare ! Otreapa
far& suflet f i fa ra rufin e ! Ferice de m aica-ta (biata de ea)
ca nu ftie cite parale faci I
- Mama 1 vai, imama 1 gemu M ary, cerind parca m ilostivei
moarte sa se indure de ea. N-am fost vrednica de el 1 §tiu
ca n-am fost, urm a ea cu o um ilin^a induiofatoare.
Cad in inim a ei rasunau cuvintele aoelea profetice pe
care le rostise Jem u ltim a oara, cobindu-fi : ,^Mary 1 ai sa
auzi poate ca am ajuns un be^iv, un hof, sau un ucigaf. la
aminte 1 Cind to ti au sa ma vorbeasca de rau, tu sa nu-mi
arund piatra, fiin d ca cruzimea ta ma im pinge acolo unde
sim t c-am sa ajung.“
N u -i arunca piatra, d e fi nu se indoia ca e v in o v a t; ftia
de ce nebunic ar fi fost ea insafi in stare daca ar fi f ^ t - o
geloasa ; fi cum ii m ai stirnise in fe l f i chip gelozia - paca-
toasa, ncmernica fi vinovata ce era 1

' Persona] biblic - curtezanS din Gaza ; 1-a prcdat fillstinilot

pe Samson, taindu-i, In timp ce dotmea, pletele care-i dadeau o
puterc neobijnuita. Numele ei a devenit sinonim cu trSdarea.

274
 Varsa-fi focul, mama indurcrata ! O car^te-o cum if i vine
la gura ! In adincul sufletului ci deznadajduit simte ca aja
i se cuvine.
D ar, o rid t suferca doamna W ilson, ultim ele cuvinte ale
fetei, patrunse dc u m ilinta, fe lu l cum se injosea singura ii
muiasera inim a ; p riv i chipul ei alb ca varul, ochii care i{i
faceau m ila ; parea ca nu mai ajteapta m in ^ e re de
n ic a ie ri; f i fara voia ei se im blinzi.
- Vezi, M ary, unde duce o purtare ujuratica ! D in p ridna
ta au cazut banuielile pe el, care-i curat ca un prune nou
nascut. G rele pacate ai sa d ud in spinare dac-au sa-1 spln-
zure. 51 de moartea mea to t tu ai sa dai socoteala !
Vorbele acestea par aspre, dar Jane W ilson le rostea cu
o voce mai blinda. Imaginea spinzuratorii in care atkna
Jem, imaginea le ju lu i lu i Jem pusera stapinire pe mintea
fetei ; i j i acoperi ochii cu m iin ile albe, ca ji dod ar fi vru t
sa se fereasca de groaznica vedenie.
Ingaim a d teva cuvinte ; ?i cu toate ca le rostise in foapta,
de parca chinurile p rin care trecea i-a r f i sugrumat glasul,
Jane W ilson le prinse intelesul.
- M i se fringe inim a din piept, spunea cu voce stinsa
M ary. M i se fringe inim a in p ie p t!
- Prostii ! facu doamna W ilson. Vorbe^ti ?i tu ca sa nu
ta d I M ai degraba ar trebui sa m i se fringa m ie inim a in
piept ?i uite ca to t ma (in tare. V ai de mine ?i de mine !
V a i de capul meu !
De cum ii revenise in m inte realitatea prim ejdiei care-i
ameninta fiu l, sim iim in te le i se schimbara.
- Ce vorba-i asta ? Cum sa ma (in tare daca tu nu mai
e jti, Jem ? A?a cum te ftiu eu ca e§ti nevinovat, daca te
spinzura, baiejelul mamei, am sa ma pun jos sa m or !
izbueni in hohotc de plans, cad simfea in toata fiin (a ei
cc soarta cum plita ii aftepta baiatul ; sughifa to t mai
am am ic
M ary i?i veni deodata in fire .
- Ah 1 Lasa-'ma sa stau cu dumneata, macar pina vom
?ti cum au sa se sfir§easca toate astea. Doamna W ilson,
draga doamna, im i dai voie sa ram in ?

18* 278
 D a r cu c it doamna W ilson o refuza mai incapafinat §i o
ocaxa mai tare, cu a tit se ruga M ary mai m ult, repetind
intr-una acelaji striga t stins, dc parca ar fi c e rjit ceva ;
- Lasa-ma sa stau cu dumneata !
Parea ca pentru moment sufletul ei rata cit nu mai nazuia
d e d t sa ram ina impreuna cu aceea care 11 iubea ?i 11 plingea
pe om ul pe care 11 iubea ^i-l plingea §i ea,
D a r nu era cu putinta. Doamna W ilson nu se lasa in-
duplecata.
- Poate ca am fo st cam aspra cu tine, M ary. D ar Inca
nu te pot rabda linga mine. Mereu Im i amintesc ca numai
tu, cu nesocotinta ta, ai p ric in u it nenorocixea asta. O s-o
veghez pe A lice ; ?i poate ca vine doamna Davenport, sa-mi
dea o m lna de ajutor. Clnd e jti linga mine nu ma sim t
impacata, M ary. Noapte buna. Cine §tie, poate m iine am sa
te privesc cu a l{i ochi, dne §tie... Noapte buna.
la r M ary, izgonita d in casa care fusese casa lui, unde 11
iubeau ?i 11 jeluiau pe el, ie?i In u lifa tris ta unde forfotca
lumca ; vin za to rii de ziare strigau c d ip ile speciale cu crim a
singeroasa, cercetarile coroner-Mlm ?i o ipoza care ifi In-
ghe^a singele in vine, poza celui banuit - James W ilson.
D ar M ary n-avea ochi sa vada, n id urechi sa auda. M er-
gea inainte, ca in vis, im pleticindu-se. Cu barbia in piept
?i pasul nesigur o pornise, fara sa-?i dea seama, pc drum ul
cel m ai scurt, spre casa care in d ip o le acestea grele nu in-
semna pentru ea dccit patru pere^i unde sa se ascunda $i
sa-?i verse am arul, fe ritii de rautatea §i vide nia lu m ii, dar
unde nim eni n-avca s-o intim pine cu dragoste §i n id sa
plinga a la tu ri de ea.
Ajunsese la vreo doua m inute de casa, dnd cincva li
atinse u jo r b ra ful, oprind-o din mersul d navalnic ; intoarse
p riv irile pe data ?i zmri un baiefel, nn ita lia n, cu o colivie
prapadita in care finca un joarece alb, sau aja ceva. U lti-
mele raze ale soarelui in a sfin tit li im bujorau o b ra jii cu
Inmina lo r de purpura, a ltm interi fa fa lu i m aslinie era pa-
lid a ca moartea ; lacrim i sclipitoare ii spinzurau de genele
lungi. O p riv i rugator ?i rosti cu un glas stins in engle-
zeasca lu i stilcita, dar placuta la ureche.
- Foame I Tare foame !

276
 A p oi, ca 51 d u d ar fi v ru t sa intareasca cu un scmn
intelesul cuvintului stingher, axata spre gura spre buzele-i
vinete, care trem urau.
M ary ra&punse ncrvoasa :
- E i, baiete, sint j i lu cru ri mai rele decit foamca, m ult
mai rele 1
§i trecu grabita iinainte. D ar lin d ip a urm atoare ii parii
rau pcntru votba ei a tlt de rea ; in tra rcpcdc in casa, strinse
bruma de m erinde pe care le mai gasi p rin dulap si facu
calea intoarsa spre looul unde m icuful acela strain ?i dezna-
d a jd u it se lasase jos linga tovara-jul lu i necuvintator, cu
care rabda lao la lta singuratatea ?i foam ea; iar lacrim ilc
ii curgeau firoaie, pc d nd sdncea in lim ba lu i, chemind-o
pe „mamma m ia !“ , afilata cine ?tic unde. D ar, ca orice co-
p il, trecea lesne de la un sim fam int la altele si sari in sus
d nd vazu mincarea adusa de fata, aceasta fata al carei chip
infrum usefat de durere fusese cel d in tii luoru ce ii daduse
ghes sa-i vorbeasca ; ii zim bi cu p riv irile ridicate spre ea ?i
ii saruta mina p lin de curtonia dragala^a a celor d in tara
lu i, apoi o copied de m u lp im iri ; dupa care im par^i darul
cu to varaju l lu i cel m itite l. M ary zabovi o clipa ; bucuria
lu i copilareasca o facuse sa mai uite necazurile; apoi se
pleca, ii saruta fruntea neteda $i se duse. V oia sa fie dm
nou singura cu durerea ei. In tra ia r in casa, incuie u ja ?i i j i
smulse palaria de pe cap, setoasa parca dupa fiece clipa in
care se putea smulge din durere ?i deznadejde deplina.
A poi se trin ti la p a m in t; da, se trin ti cu trup ul ei ginga?
pe lespezile ta ri, ia r pieptcnul ii cazu d in par ?i cosifcle-i
stralucitoare m aturara pardoseala prafuita, in tim p ce cu
fata cuibarita in m iin i izbueni, sughitind, in hohote de plins.
O, tu, pam intule ! Ce sala? posom orit pareai in noaptea
aceea pentru bietul tau copil ! N im eni s-o m ingiie, nim eni
6-0 compatimcasca. D oar m ustrarile de cuget ii sfirtecau
inim a 1
V ai, de ce plecase oare nrechea la cuvintele celui care o
ispitea ? De ce se lasase m inata de patim a ei de bani d
m arire ? De ce i se paruse m inunat sa aiba un adorator
bogat ?

277
 E i... ei j se cuvcnea pedcapsa ; dar prada ii cazuse el - cl,
aoela pe care-1 iubea. Nu-?! putea inchipui cine-i destainuise,
sau cum descoperise el ca se intiln e a cu H arry Carson, dar
o ici nu-i venea sa staruie asupra acestei intrebari. Prea era
lim pede ca, intr-un fe l sau in tr-a ltu l, Jem aflase to tu l ; ce-o
ca gindeasca acum despre ea ? D ac-ar fi sa nu mai oadaj-
duiasca in dragostea lu i, doanmc, ar indura asta 51 ar fi
mulpzm ita ; numai sa nu-i fie ameninfata via^a, viafa lu i
scumpL A poi incerca sa-?i aminteasca amanuntele care,
atunci cind i le linjirase doamna W ilson, ii Lntrasera numai
bine pe o ureche ?i-i ie?isera pe a lta ; era vorba de o pujca,
de o cearta, dar nu-?i amintea bine.
C it de cum plit era sa sc gindeasca la crim a lu i, la m iin ile
lu i patate de singe I E l, care pina atunci fusese a tit de
bun ?i de curat, ajunsese un uciga? ! A poi, in sine > ei, ii
fu tcama de el ; in cele d in urma, certindu-se am atnic, se
intoarse din nou la el f i mai m ult ca o rid n d ii sim fi aproape
imaginea chipului ; se mustra cu in d irjire . N u ea i l impinsese
oare spre prapastia in care se pravalise ? Cum indraznea sa-1
invinuiasca ? Cum indraznea sa-1 judece ? Cine putea f t i
ce nebunie stirnise in c l gclozia ; f i in ce chip patim a ne-
sta vilita a unei clipc facuse din el un ucigaf ? ! $i ea, ii
aruncasc piatra dupa ultim ele lu i cuvinte, care sunau ca
o ruga fi c* o profefie.
izbueni ia r in plins ; cind osteni incepu sa se gindeasca
din nou. Spinzuratoarea 1 Splnzuratoarea ! O vedea cum sc
ina lfa intr-o lum ina arzatoare care^i intuneca p riv irile , defi
tinea ochii s trin fi. V a i ! Simfea cum i se rataoesc m in file ; o
vreme zacu afa, ca f i cind s-ar f i d om olit, dar singele ii zvic-
nea in cap nebunefte.
A poi o napadi un soi de uitare ciudata ; se gindea la
vrem urile de odinioara, la zilelc cind if i ascundea fafa la
sinul mamei, care o iubea fi o infelegea f i care ii spunea
cuvinte dulci de m ingiiere, o ri de cite o ri era necajita sau
facca vreo boroboata ; la zilele acelea, cind i se parea ca
dragostea mamei ei e prea mare ca sa nu fie vefnica ; la
zilele acelea d nd (asemenea m icufului strain pe care-1 aju-
tasc), socotea foamea ceva inspaim intator ; d nd ea f i Jem
se jucau laolalta, c l cu bunavoinfa copHului mai mare, iar

278
ea cu o serio2ltatc fir c ^ a , incredintata ca f i d se bucur^
de orice fleac ; cind tatal ei era un om voios, ia r dragostea
nevestei j i tovara?ia prietenului ii umpleau in im a ; a nd
(gindurile i se intorceau mereu intx-acolo)... cind mama traia,
ia r d nu era un uciga?. In s firfit, cerul o binecuvinta, $i
M ary trecu pe nesknfite de la a m in tiri Ja ctim peie dezlinate
fi ratacitoare, ?i de la ele la somn. D a ! adormise de-a
binelea, de§i statea pe culcujul acela ciudat, tare §i rece ;
visa la vrem urile fericite de odinioara, ia r mama ei veni,
j i a?a cum statea ea lungita pe jos, o saruta ; in lumea aceea
fe ricita a v isu rilo r, m o rtii capatara d in nou viata. M ary se
intorsese la bucuriile copilariei ; era acolo pina j i pisicu^a
care ii fusese tovara^a de joaca $i prietena de nedespartit,
dar pe care, cind era treaza, nu j i ^ ,mai amintea de m ult.
Tod cei dragi erau acolo I
Deodata se dejtepta. E ra treaza f i cu mintea limpede.
Un zgomot o spcriase in somn. Se rid ica intr-un oot, i?i d ^ u
parul la o parte de pe o b ra jii in fie rb in ta d (inca umea de
lacrim i) j i asculta. La inceput nu auzi decit bataile in im ii.
A fara domnea tacerea ; trecuse de m iezul n o p tii d se scurse-
sera m ulte ceasuri de suferinta, dar luna stralucea prin fe-
reastra cu obloanele deschisc, ia r razele ei reci ?i stranii
lum inau odaia aproape ca ziua. Se auzi o bataie u^oara in
Ufa. Un sim fam int ciudat cuprinse inim a fetei, de parca s-ar
fi a fla t s tih ii p rin preajma, de parca m o rtii ce se ivisera
adineauri in vis i-a r mai f i dat tirooale, fu rifin d u -fi in juru-i
fiin fa lo r nedeslufita, inspaim intatoare. §i to tu fi, de ce in-
spaimintatoare ? E i o iubisera doar, ia r acum cine o mai
iubea ? N u era oare destul de parasita, ca s i intim pinc cu
bucurie duhurile celor ce o indragisera c it fusesera pe pa-
m int ? Daca mama ei ar fi tra it, ar fi d ainu it f i dragostea
pe care i-o nutrca fiice i sale. Asa if i potoli M ary teama
fi ramase la pinda, nemifcata.
- M ary ! M ary I Deschide ufa 1
Facuse pesemne vreo m ifcare care daduse de veste celui
de afara ca se defteptase f i asculta. E ra glasul mamci. Re-
cunoscu acccntul acela al fiiiu tu rilo r din sud, pc care fi-1
amintea a tit de bine f i pc care uneori, d nd era singura, in-
ccrca sa-1 im ite, maimutarindu-1 cu d u iofic.

279
 A stfel, fara urma de teama sau de §ovaiala, se rid k a 51
trase zavorul. Aoolo, scaldata in lam ina lu n ii, statea o umbra
a tit de aidom a cu a mamei ei, in d t M ary nu se in d o i n id
o clipa ca m oarta se a fla aievea dinainte-i. Scoase un strigat
(ca un copil inspaim intat care se ascunde de prim ejdii sub
aripa ocrotitaare a p arintelui sau) : „ 0 ! mama, mama !
A i venit in s fir jit ?“ 51 se arunca, sau mai degraba cazu
in brafele trem urinde ale m a tu jii ei, pc care o uitase -
Esther cea de m ult disparuta.

CAPITOLUL XXI

Odihna s-a dus,

Mi-e inima grea,
§i pace pe lumc
Nicicind n-oi afla.

Clntecul Mar gar etei

din P a n s t

Sa ne intoarcem pufin ca sa vedem ce a impins^o pe

Elsthcr sa-?! caute nepoata.
O m orul fusese savir?it jo i spre seara, ?i pina a doua zi
in zori trecuse destula vreme ca ?tirea sa se raspindeasca in
lung ?im la t printre cei pe care treburile, nevoia sau gre-
je lile ii sileau sa bata strazile Manchesterului.
P rintre cei care aflasera naprasnica m tim plarc se numara
?i Esther.
O sete nestapinita de a a fla mai m ult puse stapinire pe
ea. E ra departe pina in strada Turner, ?i totu?i o porni fara
preget spre locul crim ei ; cind ajunse acolo, zorile cenu?ii
lum inau palid im prejurim ile. E ra a tita lin ijte ?i pace, in d t
abia ii veni sa creada ca acela e locul. Singura urma a
vreunei incaierari era d ira lasata in p raf, de parca dneva
ar fi zacut acolo, ia r apoi ar fi fost rid ic a t de a lfii. Pasarelele
prindeau sa ^opaie ?i sa ciripeasca pe gardul viu, d e s fru n z it;
era singurul zgomot ce se auzea mai de aproape ?i mai

280
 deslufit. Pa§i pe p ajijtea unde biinuia ca statuse uciga^ul ;
nu era greu sa ajungi acolo, caci gardul de paducei, pipem icit
51 uscat, avea m ulte sparturi in el. Un miros noptatic de
iarba s triv ita i sc rid ica de sub pa?i pe and se indrepta
spre gater $i spre atelierul tim p la ru lu i, care, a§a curn am
aratat, se aflau intr-un co if al p a jiftii, aproape de drum. Acolo,
ii spusese cineva, banuia p o lifia ca s-ar f i ascuns ucigajul
ca sa-fi pindeasca victim a. N ic i un semn nu arata insa ca
p rin locurile acelea umblase cineva. Daca iarba fusese
s triv ita sau sc plecase sub pasii lu i, mai avuscse destula
viafa ca s(a se ridice sub roua n opfii. Esther i f i fin u rasu-
flarea, cuprinsa fara sa vrea de spaima, dar nim ic altceva
nu amintea actul de violenfa d ato rita caruia o fiin fa ome-
neasca if i gasise s firfitu l. Ramase o clipa locului, inchipuin-
d u -fi cu ochii m in fii locul unde se aflasera victim a f i
ucigaful. Singurul indiciu pe care-1 avea era d ira din praful
drum ului.
Deodata (pina sa nu se fi in a lfa t soarele in zare), zari
oeva alb pe gardul viu . Toate celelalte culori erau la fel de
intunecate, d e fi form ele lu c ru rilo r se deslufeau foarte bine.
Ce sa fie oare ? Floare nu putea fi, cad desigur nu era ifica
vremea lor. Vreun bulgar de zapada inghefata, in tirz ia t in
vreo tufa noduroasa a gardului ? Se apropie sa-1 cerceteze.
Dadu peste un petic de h irtie de scris, aspra, facuta ghe-
m o txx; pricepu indata : era h irtia care servise ucigasului
drept fu ltu ia la pentru pufca. A fad ar se a fla chiar pe locul
unde statuse f i ucigaful dear cu citeva ceasuri inainte. E ra
pesemne (afa cum um bla zvonul p rin tirg , de ii ajunsesc
f i ci la ureche) vreun b ict fomer, dintre aceia care rataceau
innebunifi de colo-colo, cu cautatura intunecata fi crunta, de
parca s-ar fi pregatit pentru cine ftie ce fapta deznadajduita.
Esther era de partea celor z v irlifi pe drum uri, caci trecuse
fi ea prin suferinfele lo r, f i pe urma, mai intervenca f i fa ptul
ca nici nu -1 putea suferi pe dom nul Carson f i ca se temea
pentru M ary. §i to tu fi... sarmana M ary ! M oartea era un
leac sigur, dar groaznic pentru raul de care se temea Esther ;
cum arc sa infrunte lo vitu ra , de vreme ce il iubea ? Caci afa
credea m atufa ei. Sarmana M ary ! Q nc s-o m ingiie ? :Es.ther
incepu sa-fi inchipuie durerea fi deznadejdea ce-o vor cu-

281
prinde cmd va a fla de moartea iu b itu lu i ; 51 sknfi un indemn
sa-i spuna ca daca a t fi tra it, durerea putea fi mai adinca.
Razele piezife ale soarelui de dim ineafa incepura sa stra-
luceasca minunat. Pentru cele de-o seama cu ea, dimpreuna
cu to t ceea ce face ru^inea n o p tii, veiiise ceasul sa se ascunda
de lum ina straludtoarc a zilei, care nu e harazita decit celor
fe ric iti. §i aja i?i indrepta p a jii spre ora§, to t cu h irtia in
mlna. D ar cind fu sa sara gardul sim^i ca o incurca o
arunca pe jos. Facu citiva pafi, to t cu gindul la M ary, pina
ii trecu prin m inte ca h irtia , a?a nescrisa cum p ^e a , ar putea
da vreun indiciu asupra ucigajului. Cum am mai spus, Esther
tinea cu g re viijtii, a?a ca se intoarse ?i o rid ic a ; apoi,
slmtindu-se oarecum complice, o ascunse in pumn, fara sa
o mai cerceteze, fi pleca degraba p rin celalalt capat a l strazii.
§i oe credeti ca sim ti atunci d nd , dupa ce se departase
pufin de locul acela, indrazni sa desfaca h irtia m 'to to lita
fi desluji pe ea numele nepoatei ei, ?i nu numai numele, dar
f i strada pe care locuia ? ! Intr-adevar, vreo doua lite re
fusesera rupte, ?i to tu ti numele putea fi d e s lu jit cu u?urinta.
V a i ! Un gind ingrozitor ii fulgera prin m inte ; sau era
doar o inchipuire ? D ar acest scris aduoea tare m ult cu unul
pe care-1 cunoscuse bine odinioara - scrisul lu i Jem W ilson ;
pe vremea cind locuia la cumnatul ei, vedn apropiat al
famiUei W ilson, se folosise adesea de Jem ca sa scrie ravaje
unor persoane carora ii era ru?ine Ic trim ita mizgaleala
ei plina de grejeli. I j i amintea de m inunatele floricele pe
care Ic admirase a tit de m ult pe vremea dnd statea llnga
el dictin du -i, ia r Jem, m indru de caligrafia lu i abia deprinsa,
o uimea cu in flo ritu rile fi intorsaturile sale fara de percche.
Daca era scrisul lu i ?
A h ! Poate ca doar gindurile ei, care to t in ju ru l lu i
M ary se invirteau, erau de vina ca punea orice fleac in
legatura cu ea. Parca numai un singur om avea scrisul acesta
p lin de floricele j i je rp u it!
G indul ca punind mina pe h irtie a salvat-o probabil pe
M ary de o mare neplacere ii dadea dcstula bataie de cap.
la sa mai arunce o p riv ire sa vada daca nu cumva vreun
neghiob de p o lifis t greoi la m inte ar fi putut lua numele

£82
dropt a ltu l, sau daca M ary ar fi fost cu slguranfa tirita
in afacerea aceasta.
N u ! N im eni n-ar fi putut confunda pe „ry B arton", fi
scrisul era intr-adevar al lu i Jem !
O I Daca a?a stateau lucrurile, prioepea to tu l ; ea fusese
pricina ! Cu firea ei aprinsa fi nestrunita, pe care viafa ce
o ducea f i co nftiin fa decaderii o facusera de-a dreptul pra-
pastioasa, se blestema ca se amestecase, caci socotea ca asta
era pricina pentru care lucrurile ajunsesera plna a id ; ii daduse
de ftire lu i Jem fi- i deschisese ochii, ia r asta 1-a impins la
fapta aceasta udgafa. Cum putea cuteza ea, femeia pierduta,
pingarita, sa nadajduiasca in im plinirea stradaniilor ei, chiar
daca era vorba de un bine pe care i l facea ? I Blestemul
cerului ii insemna toatc faptele, bune sau rele.
B iata m inte ratacita ! §i nu se gasea nim eni care sa te
t^ a d u ia s c a !
H oin ari afa la voia in tim p la rii, prea plina de neastimpar
ca sa-fi mai doarma somnul ei greu de dim ineafa ; o pom i
haihui pe strazi, ciulind urechea cu nesaf la fiece cuvint
al trecatorilor fi zabovind pe linga fiece pile de oameni,
setoasa sa adune orice frin tu ra de veste, orice parere sau
banuiala, d e fi vreun scop anum it nu avea. $i in vremea asta,
tinea strins in pumn peticul de h irtie care ar fi putut trada
atitea, pina ce u ng liiile ii crestara adinc palma ; pina in tr-a tit
o chinuia teama ei bolnava ca nu cumva fara sa vrea sa-1
scape din mina.
Spre amiaza nu mai fu in stare sa-fi infringa osteneala
fi foam ea; dar de o d ih n it se odihni in tr-o oirdum a fi in
loc sa manince bau un pahar de gin.
A poi se trezi din am orfcala care ii finuse loc de odihna
fi, impinsa de im boldurile nestapinite ale m in fil ei, se repezi
intr-un suflet spre locul unde cbiar in d ip a aceea p o litiftii
dadeau raportul cu p riv ire la crim a ce punea in umbra toate
celelalte in tim p lM i. Prinse cu o incordare dureroasa cite un
cuvint, d te un crim pei de fraza id-colo, al caror sens devenea
mai limpede, to t mai limpede pentru ea. I l banuiau pe Jem.
Jem era socotit udgaful.
Esther i l vazu (defi el, a d in d t in ginduri triste, nu o
vazu pc ea), il vazu cum il dau jos d in trasura, cu catufe

283
la rn iin i ?i pazit. I l vazu cum in tra la sectie. A jte pta cu
rasuflarea taiata pina ce ie ji, to t cu catu^e la m iin i 51 to t sub
paza, urm ind sa fie dus la N ew Bailey, la inchisoare.
E ra singurul om care-i vorbise, in nadejdea ca ar putea-o
face sa apuce drum ul inapoi spre virtu te . C uviiitele lu i i se
intiparisera in inim a ca un fe l de chemaxe spre cer, ca n ijtc
clopote indepartate in zi de dum inica, cu toate ca, in dez-
nadejdea ei, fugise de glasul lu i. E ra singurul om care-i
vorbise cu bunatate. O m orul, o ric it o indigna, era ceva
abstract, inexistent, ceva la care gindurile ei nu puteau §i
nici nu voiau sa se opreasca ; doar prim ejdia in care se
a fla Jem $i bunatatea lu i m ai erau v ii in mintea ei.
Apoi i?i aminti de Mary ji inccpu sa se intrebe - sa se
intrebe pina simfi ca i se invirtc capul - cum privca ea celc
indmplate. Intr-un fel, toate acestea aveau sa fie o lovitura
grea pentru sarmana orfana ; mai ales din pricina tatalui ei,
care pentru Esther parea un inger al razbunarii.
O pom i spre curtea unde locuia M ary, ca sa mai afle 51
de acolo cite ceva. D a r ii era ru?ine sa in tre in casa unde
odinioara traise nepatata ; se m ulfum i sa dea tircoale prin
str5zile din im prejurim i, fara a cuteza sa intrebe ceva ; a?a
ca a fla prea purine ; de fapt, a fla doar ca John Barton era
plecat de acasL
In tra intr-un gang intunecos, ca sa-ji odihncasca pe un
prag oasele istovite §i sa se m ai gindeasca. !?i s p rijin i coatelc
pc genunchi ?i i?i ingropa fafa in rn iin i, incercind sa-?i adune
si sa-si rinduiasca gindurile. D in cind in cind desfacea to tu ji
palma, sa vada daca mai avea h irtia .
In cele d in urma se ridica. I?i pusese ceva in gind, §i acum
trebuia sa porneasca la o treaba care cel pu{in avea sa-i
implineasca un d o r nestins. De m ult trecuse vremca cind mai
puteai a fla vreo urm a de infelepciune sau miez in planurile ei.
Se facuse tirz iu ; cu a tit mai bine ! In tra la o casa de
amanet 5! se dezbraca in tr-o camera dosnica de straiele ei
cele aratoase. Negustorul §tia ca poate avea incredere in ea,
aja ca il convinse fara prea mare greutate sa-i dea ceva
ve^minte de strada, pe potriva unei so tii de m uncitor - pa-
larie de matase ncagra, rochie im prim ata ?i un §al mare in
carouri ; ce-i drept, ve^mintele erau cam m urdare f i uzatc,

284
dar stints pentru femcia de strada, caci era imbracamintea
ce se cuvenea acelor oameni fe ric ifi, din rin d u rile carora
nu va mai putea face parte niciodata.
Se p riv i in oglinjoara spinzurata pe perete ?i, clatinind
tris t din cap, se gindi c it de usoare erau in d a to ririle din
acel paradis al nevinovatiei, din care fusese izgonita ; cum
ar m ai munci ?i ar mai tru d i, cum ar mai flam inzi ji, la
nevoie, cum ji-a r da chiar ?i viafa pentru un sof, pentru
un camin, pentru copii, dar gindul acesta nu-1 putu indura ;
o umbra m icuta se inalfa, aspra in nevinova^ia ei, din in-
chipuirea-i fram intata ; ?i Esther o porni d in nou la treaba.
Acuma 5 ti(i cum a ajuns in pragul acelei u?i, ajteptind
?i trem urind pina ce iv a ru l fu tras, $i nepoata ei i se arunca
in bra^e, rostind cuvinte din care sc vedea c it e de dez-
nadajduita.
I se paruse ca cine ftie ce farmec s fin t avea s-o impiedice
(a?a cum paciitoasa Lady G eraldine fusese im piedicata sa
intre in casa lu i Christabel ’) sa treaca pragul acelui camin
al nevinova^ici ei de odinioara ; ?i i?i pusese in gind sa
a^tepte sa fie p o ftita . D ar gestul disperat al fetei ii spulbera
orice refinere ?i o duse, sau mai bine zis o tir i pe M ary pina
la un scaun. Esther se u ita in ochii p lin i de uim ire cu care
fata o privea, u lu ita de ascmanarea matu§a-si cu propria
ei mama.
Avusesc de gind sa se poarte ca o sofie de lucrator, asa
cum ii era ?i imbracamintea ; dar, fiindca lipsise a tita v.reme
ji nu daduse nici un scran de via^a tu tu ro r acelora care s-ar
fi cuvenit sa-i fie dragi, trcbuia sa se impotriveasca in im ii
fi sa se arate nepasatoare, ea, care, o rid te cusururi ar fi
avut, era to tu ji a tit de dragastoasa ?i de duioasa ! §i poate
ca i?i juca prea bine ro lu l, caci, fara indoiala, M ary sim^i
ca i se face oarecum leham ite de m atuja ei, care nu mai era
cea de altadata ?i care se ivise din nou pe neajteptate ;
§i Estherei i-a r fi singerat inim a daca ar fi §tiut ce simfea
fat;a de ea alintata ei de odinioara.
- Vad ca n u-fi a m in te jti de mine, M ary ! incepu ea. Ce-i
drept, c m u lt de cind v-am parasit ; de m ulte o ri mi-am zis

' Din poemul Christabel ji Lady Geraldine, de Coleridge.

285
sa vlu sa te vad pe tine ?i... 5! pe tatal tau. D ar stau a^a
departe ji-s mcreu a tit de prinsa de treburi, ca nu pot sa fac
chiar ceea ce-a^ vrea. aminte de matu^a ta Esther,
M ary ?
- Dumneata e^ti tanti H etty ? intreba M ary cu glasul
stins, cercetindu-i intr-una chipul, care nu mai avea nim ic din
frumuse|:ea aceea rapitoare j i frageda a m a tu jii ei, aja cum
51-0 amintea.
- D a ! Eu sint ta nti H etty. E a tita vreme de cind n-am
mai auzit numele asta, facu ea, suspinind la a m in tirile pc care
i le trezea ; apoi, ve nind u-ji in fire §i straduindu-se sa-fi
dobindeasca asprimea pe care voia s-o arate, urma : astazi
am auzit ca un prieten de-al tau ?i vechi prieten cu mine,
de pc vrem uri, are un necaz, ?i m i^ m zis ca poate e jti ne-
cajita, a?a ca m-am g in d it sa vin pina aici sa te vad.
Pe M ary o podidira d in nou lacrim ilc, dar n-avea nici
0 pofta sa-ji deschida inim a in fafa m a tu jii c i, pe care o re-
gasise in chip a tit de ciudat ?i care, a?a cum sLngura m arturi-
sise, se finuse departe j i ii neglijase tim p de afcijia ani. Cu
toate acestea, incerca sa se arate recunoscatoare pentru bu-
natatea ce i sc arata (o rid t de tirz ie ar fi fost ea), din partea
oricui ar fi venit, ^i tm u sa se arate cuviincioasa. A ltm in te ri,
nu avea nici un chef sa vorbeasca despre intim plarea aceea
cum piita, care o fram inta mai m ult d ed t oricc. D upa o
pauza, spusc :
- Mulpimesc. Sint sigura ca im i v rc l numai binele. V ii
de departe ? Im i pare aja rau I facu ea rididndu-se. Ii
vcnise brusc un gind, dar in clipa urmatoare i?i am inti de
ceva, fi gindul acesta fu innabufit. N-am nim ic de mlncare
in casa ?i cu siguranfa ca fi-o fi foame dupa drum ul pe care
I-ai facut.
Caci M ary if i spusese in cele din urm a ca m atufa trebuie
sa fi locuiit departe, la celalalt capat al o ra fulu i, unde n-o
putea ajunge. De fapt insa, nici n u -fi batu prea m ult capul ;
inim a ii era a tit de grca din p ridna a lto r lu cruri, ca toate
celclalte i se parcau un vis. Q t statu de vorba cu m atufa ei
1 se in tip a rira in m inte unele im presii fi nu rto a s e nepasa-
toarc la cele ce auzea, dar nu putu face nici o legatura

286
fntre lucrurile acestea, nici sa sc gindeasca la ele sau sa le
discute.
Q t de sarmana fusesc hrana pe care Esther o avusese
zUe 51 saptamlni d e ^ rin d u l o puteau spune buzelc ei palide
fi trup ul numai p id e 51 ease ; de m arturisit insa, n-avea s-o
marturiseasca nidodata 1 Raspunse cu un suris nefiresc :
- O ! M ary, draga mea 1 N u mai vo rb i despre mincare.
Avem to t ce ne trebuie 51 inca d in beljug, caci barbatul
men are un serviciu bun. N ic i nu ftii ce bine am m incat la
dna Inainte sa vin aici 1 Chiar dac-ai avea, to t n-aj putea
pune nim ic in gura.
C uvintele ei trecura ca un fie r prin inim a fetci. O jtiusc
totdeauna femeie buna ji darnica ; m ult se mai schimbase,
daca, traind in beljug, nu gasise niciodata cu cale sa intrebe
de rudele ei, care numai ca nu mureau de foame 1 Fara
sa vrea, sim^i ca o alunga din inim a.
In accst tim p, biata Esther if i innabu?ea plinsul ; i?i
juca chiar prea bine ro lu l, stapinindu-se, a?a cum m ulta
vreme n-o facuse, ca nu cumva nepoata sa afle ca m atuja
ei ajunsese o tirfa , o femeie fara capatii ji astfel sa se
m inie fi sa-i fie sdrba de ca.
Caci murea de dor sa-fi deschida inim a a tit de nenorocita,
deznadajduita f i parasita de toate fiki^ele, fafa de cea care
o iubise odinioara ; cu toate acestea se stapini, de groaza
ochilor care s-ar fi intors dc la ea, a glasului care s-ar fi
schimbat fi a s ilc i ascunse, pe care se temea ca ar trezi-o
asemenea destainuire. Trebuia sa in trc de-a dreptul in subiect.
M u lt nu va putea rezista, cad nu sc simfea in stare sa-fi
joace ro lu l un tim p mai indelungat.
Se afezara fafa in fafa, la masu^a rotunda. Lum inarea
statea chiar intre ele, fi Esther o impiose deoparte, ca sa
poata vedea mai bine fafa nepoatei fi sa-i poata c iti pe ca
toate em otiile fi g^ndurile. A poi incepu :
- Incurcata treaba asta cu om orul dom nului Carson I
M ary tresari u for.
- Am auzit ca 1-au arestat pe Jem W ilson pentru crima.
M ary if i acoperi ochii cu m iinile, de parca ar fi v o it sa-i
fercasci de lu m in a ; ia r Esther, care nu prea ftia sa se

287
stapineasca, prea incepuse sa se tulbure ca sa o mai poata
observa in lini?te.
- M a plim ham pe Mnga strada Turner 51 m-am dus sa
vad locul, 51 noroc ca am za rit peticul 3sta de h irtie pe
gardul de m aracini, urma Esther aratandu-i pretioasa h irtiu fa ,
pe care to t o m ai paturita in mina. A folosit-o ca
fu ltu ia la pentru pu?ca, a^a cred ; se vede destul de bine dupa
cum a facut-o ghemotoc. M i-a parut rau de uciga?, oricine ar
fi el (nu jtia m pe atunci ca Jem era banuit) ?i m-am g in d it sa
nu las acolo ceva, o ric it de mic, care ar putea ajuta sa-1 osin-
deasca ; p o lid stti alearga dupa nim icuri dintr-astea. A?a ca
am luat-o cu mine d mai incolo am dcschis-o ?i am vazut
numele tau, M ary.
M ary i?i lua m iin ile de la ochi §i i^i p riv i uim ita matu5a.
La urm a urm ei, se aratase buna la suflet, cad n-o scapa
ea oare sa fie citata, interogata i^i cercetata ? E ra lucrul
care o iagrozea cel mai m ult ; cu siguranta ca vreo vorbS.
scapata la intim plarc, o rid t de bine d '^ r tic lu i raspunsurile,
ar face sa crcasca banuielile im p otriva lu i Jem ; era intr-ade-
var foarte frumos din partea m a tu fli ca se gindise la ne-
placerilc de care ar cruta o.
Esther urma, fara sa bage in seama p rivirca fetei. Chiar
fa ptul ca vorbea era dureros pentni ca ; tusea aspra d seaca
ce o supara intr-una de dteva lu n i o facea sa se intrerupa
mereu, in d t prea era cu gindul la durerea pe care o sim^ea,
ca sa f i fost indeajuns de atenta.
- N u se puteau in je la ei daca o zareau. U ite, aici e
numele tau, impreuna cu numele fu nd aturii ! $i e scrlsa
chiar de Jem, daca nu ma in je l. U ite, M ary !
De data aceasta insa, o observa.
M ary lua h irtia d o netezi ; apoi, deodata, se ridica
feapana, cu o mi?care nestapinita, de parca ar fi inghetat-o
gindul vreunei grozavii descoperite pe nea?teptate ; cu fa ^
crispata d increm enita stringea din buze, ca nu cumva sa
scoata vreun A poi, pe neadeptate, se prabud in
scaun de parca mu$chii-i incordad s-ar fi destins brusc. D ar
nu rosti n id un cuvint.
- E scrisul lu i — nu-i asa ? intreba Esther, de§i purtarea
nepoatci era aproape o incuviinfare.

288
 - N -a i sa le spui. N -a i sa le spui niciodata, o ruga Mary,-
pe un ton a tit de d irz de patima?, ino it suna aproape
ameninfator.
- N u, M ary, ii raspunse Esther cu dojana in glas, nu
sint eu chiar a tit de rea. V a i, M ary ! D oar nu pofi sa crezi
ca a? face una ca asta, orice-^aj fi.
l i venira lacrim i in ochi la gindul ca o socotea in stare
sa tradeze un prieteti vechi.
M ary vazu p rivire a ei trista p lin a de mustrare.
- N u ! §tiu ca n-ai spune, m atuja. N u ?tiu ce vorbesc.
Sint a tit de buim acita I D ar spune-mi ca n-ai sa spui,
te rog.
- N u, orice-ar fi, n-am sa spun, zau;
M ary statea nemi?cata, p rivin d scrisul j i intorcind h irtia
pe o parte pe a lta cu bagare de seama. Cauta vreo spe-
ranfa, dar chiar tem erile acestea ii inlaturau speranfele.
- Credeam ca ti-e drag tin a ru l care a fost om orit, spuse
Esther cu jum atate de glas ; simtea insa, fara putin^a de
tagada, ca pe M ary o interesa cel banuit, dupa graba ei ciu-
data de a-1 apara de orice ar fi putut in ta ri banuiala im -
potriva lu i. Venise, nerabdatoare sa afle c it de tare i l plingea
M ary pe dom nul Carson, j i bucuroasa ca peticul acela de
h irtie ii daduse un pretext. Q t fusese de nepotrivita remarca
ci ca scrisul e al lu i Jem - ?i observatia aceasta n-o facuse
decit ca sa-?i dea seama ce simte M ary - i j i dadu seama
o clipa mai tirz iu ; M ary era insa prea ingindurata ?i prea
hotarita ca matu?a-sa sa nu scape o vorba, j i asta o facea pe
ELsther sa nu mai puna la indoiala interesul ei pentru Jem.
E ra din ce in ce mai u luita, iar capul ei naucit nu mai era
in stare sa judece nim ic. M ary nu scotea o vorba. fin c a
strins bucafica de h irtie , hotarita sa n-o dea din mina, orice
s-ar inlampla, $i nu dorea decit s-o vada pe matuja-sa ple-
cata. $i, cum statea a?a, chipul ei aducea cu cel al copilei
moarte a Estherei.
- Semeni a?a bine cu fe tifa mea, M a ry ! spuse Esther,
satula de subiectul acela care nu-i aducea nim ic nou ?i in-
torcindu-se cu inim a im povarata la fiin fa plecata din lumea
aceasta.

19 — Mary Barton
289
 M ary rid ica ochii. P rin urmare m atuja ei avea copii. Asta
fu to t ce-i r^ a s e in m inte. D ar ce dragoste o incercase
ce d iin u ri ii fusescra harazke n ici nu-i trecu prin gind.
A ltm in te ri, cu to t pacatul ratacirea ei, ar fi s,trins-o la
piapt f i ar fi incercat sa-i nfureze cazna. N u ! n-avea sa se
intim plc a§a. P rin urmare, m atufa ei are copii ; era c it pe
ce s-o intrcbe ceva desprc ei, dar, pina sa deschida gura,
a lt gind ii lua local f i incerca din nou sa dezlege taina
h irtie i fi a scrisului. V a i 1 cum mai dorea s-o vada plecata
pe matufa-sa !
§i ca fi cum ta ria d orin fe i i-ar fi dat putere asupra celei-
la lte - afa cum cred adepfii mesmerismului ‘ - Esther sim fi
ca M ary nu-i dorefte prezenta fi ca ar vrea s-o vada plecata,
desi fata nu rostise un cuvint.
D a r nu se putu hotari num aidecit sa piece. In tiln ire a
aceasta cu M ary, pe care o dorise fi de care se temu^e a tit,
o dezamagisc ; ar fi v ru t s-o faca sa creada basmul cu
casatoria ei cinstita, f i to tu fi dorea din to t sufletul ca cealalta
s-o compatimeasca pentru adevarata ei soarta. Izbutise s-o
insele. Poate ca mai tirz iu asta avea s-o bucure ; dar acum
adinca ei deznadejde o chinuia de doua o ri mai m ult fi
trebuia sa par^easca locuinfa cea veche, ai c ^ e i perefi fi
lespezi, aja posom orifi fi jegofi cum erau, aveau pentru ea
farmec. Trebuia sa paraseasca salaful saraciei pentru f i mai
cum plitele salafuri ale pacatului. Trebuia sa piece - va pleca.
- E i bine, noapte buna, M ary. D upa cite vad, bucafica
aceea de h irtie e in m iin i destul de bune la tine. M -ai facut
insa sa-fi fagaduiesc ca n-am sa pomenesc nim ic despre ea ;
acum trebuie f i tu sa-mi fagaduiefti ca ai s-o distrugi inainte
de culcare.
- Fagaduiesc, spuse M ary cu glas ra g u fit, dar h otarit.
A tunci, pled ?
- D a. Daca nu vrei, nu plec. N u plec daca pot sa-fi fiu
de vreun ajutor, M ary, facu ea cu o lica rire de speranfa.

' Teorie antiftiintifica elaborata de medical austriac F. A. Mcs-

mer ( 17 3 4 - 18 15 ) , cu privire la magnetismul animalelor ; Mesmer
pretinde ca oamenii se afla sub influenta forget magnetice a plane-
telot ca exista unii care pot transmitc altoca aceasta for{a, vin-
dednd astfel pe cei bolnavl.

290
 - Ah, nu, raspunse Mary, care ar fi dorit sa ramina sin-
gura. Barbatul tau are sa se intrebe unde esti. Intr-o zi
trebuie sa-mi povestesti totul despre tine. Am uitat cum
te cheama !
- Fergusson, spuse Esther, cu tristete.
- Doamna Fergusson, repeta M ary, ca p rin vis. §i unde
ziceai ca lo cu ie jti ?
- N ic i nu spus, murmura Esther ; apoi urma cu
glas tare : In A n g e l ’s M e a d o w , strada Nicholas, 145.
- Strada Nicholas, 145, A n g e l ’s M e a d o w . Am sa fin m inte.
Pe dnd Esther i?i stringea ,§alul pe dupa umeri ?i se
pregatea sa piece, fetei ii trecu prin m inte ca se purtase
rece ?i fara inim a cu cea care, impinsa, cu siguranfa, de
un gind bun, i i adusese h irtia (peticul acela de h irtie groaznic,
inspaim intator), scapind-o astfeJ de... n id nu putea §ti cu
adevarat de d te - m ulte, sau purine - era cru^ata. §i a§a,
dornica sa dreaga purtarea ei nepasatoare de pina atund,
se apropie sa-?i sarute m atuja inainte de plecare.
D ar, spre m irarea ei, matuja-sa o impinse c it colo ca o
apucata, rostind :
- Pe mine nu. Tu nu trebuie sa ma saru^i niciodata !
Apoi se napusti in bezna strazii ; iar acolo plinse mult
§i amarnic.

CAPITOLUL X X II

O teama muta-n ochii-i licatea,

De parca-abia s-at fi nascut duretea ;
§i primii nori ai zilelot haine
Veninu-ar fi varsat, iar cei din utmS,
Tunind, at fi trudit pe urma lot.
Hyperion, de K e a 1 1

De indata ce ramase singura, Mary zavori uja §i impinse

obloanele peste fereastra, pe care, in tot acest timp, o aco-
perisera doar perdelele trase in graba cind intrase Esther ji
aprinsese luminarea.

10* 291
 Facu acestea tot cu buzele strinse 51 cu aceeaji expresie
impietrita care i se intiparise pe fafa inca din primul mo­
ment cind cercetase hirtia. Se a?eza o clipa, pe ginduri ; apoi
se ridica brusc §i o apuca sus pe scari cu pas hotarit ; trecu
de uja ei, mai urea doua trepte intra in camera tatalui.
Ce cauta acolo ?
Trebuie sa va spun ; trebuie sa dau glas cumplitei taine
pe care i se parea ca i-o dezvaluie bucafica ceea de hirtic.
Tatal ei era ucigajul !
Peticul acela de hirtie de scris, o hirtie groasa, tare ?i lu-
cioasa, fuscse rupt din coala pe care cu atitea luni in urma
copiase ea insaji minunatele versuri ale lui Samuel Bamford ;
le copiase (cum poate ca va amintiti) pe spatele unei valentine
primite de la Jem Wilson, in zilele acelea cind inca nu strin-
gea ?i nu punea deoparte orice lucru pe care il atinsesc el, a§a
cum facea acum.
Copia i-o daduse tatalui ei, care i-o ceruse, $i nu trtcusera
nici doua saptamini - era sigura - de cind il vazuse intimpla-
tor citind-o. Iji zise insa ca trebuie sa se incredinteze daca
cealalta parte mai ramasese la el. Cine §tie, poate s-o fi dat
vreunui pricten ; §i, daca a?a stateau luorurile, acela era vino-
vatul.
Mai intii goli tot scrinul cel mic §i vechi. Printre lucruri erau
uncle care ii aparfinusera mamci ei ; acum insa n-avea timp sa
Ic ccrcetcze sau sa incerce sa-?i aminteasca ceva despre ele.
Atita doar, ca le a?eza cu bagare de seama pe pat, in timp
ce pe celelalte le arunca plina de nerabdare pe jos.
Versurile lui Bamford nu erau acolo. Vai ! Poate ca le
daduse cuiva : dar atunci, nu s-ar putea sa i le fi dat lui
Jem ? Pufca a lui era.
§i se apuca din nou, cu puteri indoite, sa cerceteze ladifa
de brad care slujea drept scaun $i in care pastrau odinioara
straiele de duminica ale tatalui ei, pe vremea cind i?i putea
ingadui sa aiba straie de duminica.
Haina cea buna §i-o scosese de la amanet inainte de pie-
care ; 5tia ea bine. Aici era cea veche. Viri mina in buzunar.
Dar ce fofnea oare ?
Hirtia ; „Vai, tata !“

292
 Da, se potrivea ; ruptura linga ruptura, litera ling5 litera ;
pina partea pe care Esther o socotise alba se potrivea cu
bucata mai mare, prin cozile lui y g. Apoi, ca fi cum
aceasta n-ar fi fost o dovada de-ajuns de covirjitoare, pipai
din nou buzunarul ; gasi citeva gloanfe sau po^uri (nu ?tiu
cum le zioe) ?i un pachefel de hirtie cu praf de pujca. Tocmai
sepregateasapunahaina la loc, dupa ce scosese hirtia, gloan-
(ele §i tot restul, cind zari un toe de pujea facut dintr-un
cioltar vargat de lina, pe care cu siguranfa ca l-a^i vazut
de mii de ori folosit in acest scop. Mary il cerceta mai de
aproape, dar nu mai descoperi nici o alta dovada, a?a ca
inchise lada $i se ajeza jos pe ;podea ca sa se uite la lucru-
rile acelea ; trecea cind prin momente de deznadejde cum-
plita, cind prin momente de uluire ; se intreba cum de facuse
tatal ei ca sa nu fie bagat in seama. La urma urmelor, era
destul de u§or. Cu siguranfa ca pusese mina pe vreo pu§ca.
(Sa fie intx-adevar a lui Jem ? era el complice ? Nu ! Nu
credca una ca asta ; niciodata, niciodata n-ar fi pus el la
cale cu cineva un omor, chiar daca 1-ar fi ros patima. §i s-o
fi pirit Jem tatalui, fara sH fi dat ei de jtire ? Nici vorba !
Nu-i statea in fire.)
Dupa ce facuse rost de pujea. Barton o incarcase acasa
?i o fi luat-o cu el dnd veckiii nu-1 puteau baga in seama, iar
ea, Mary, era plecata sau dormea ; pe urma o fi ascuns-o cine
?tie unde, ca s-o gaseasca gata pregatita cind o fi nevoie de
ea. Era sigura ca n-o luase cu el cind plecase ultima oara.
Iji dadu seama ca n-avea nici un rost sa incerce sa afle
ce 1-a impins. Tot ce facea el in ultima vreme era atit de
neobijnuit §i arata atit de pufina stapinire, incit ea nici nu
putea sa-i judece faptele. Pe linga aceasta, nu era oare de
ajuns sa jtie ca el era vinovat de aceasta crima ingrozitoare ?
Simji cum o cuprinde ?i o chinuie din nou dragostea pentru
tatal ei, o data cu spaima-i pentru nelegiuirea faptuita. Ta-
tal ei scump, care fuscse odinioara atit de bun, care avusese
inima atit de calda ?i care nu pregeta sa sara intr-ajutorul
oricarei flinje, fie om sau jivina - el sa ucida 1 Dar in pustiul
pc care i-1 aduceau gindurile acestea ji ale carui sterpe adin-
cimi nici nu cuteza sa incerce a fi Ic infapja, un izvor de

293
mingiiere, miouf, tijni, nebagat in seama la inceput, dar care
avea sa-i dea curind putere speranfa.
§i tocmai descoperirea aceasta fu cea care-i dadu imbol-
dul sa porneasca la treabL
O ! Sigura sint ca atunci cind te lovejte un necaz, nevoia
de a te urni din loc, de a face ceva (cu trupul sau cu mintea)
e o binecuvintare fara tnargini, deji primele stradanii sint du-
reroase in asemenea clipe. Daca ai ceva de facut inseamna
ca mai e nadejde sa po(i implini un lucru bun sau sa inlaturi
alt rau ; ?i, treptat-treptat, durerea se topejte in speran^a.
Dar tocmai durerile de care nu pod scapa cu puteri ome-
nefti sint cele care gasesc mai greu alinare. Din cite nerozii
rasuflate ?i seci au fost rostite vreodata de oameni care nu-§i
dau osteneala sa-i infeleaga pe alfii, cea care imi place mai
pudn e indemnul sa nu te intristezi, „caci n-ai ce-i face".
Credefi oare ca daca a? putea face ceva a? sta incremenita cu
miinile^ sin, mulfumindu-ma sa bocesc ? Nu credefi ca, atita
vreme cit mai exista sperant:a, a§ sta dreapta ?i m-aj zbate ?
Daca jelesc, de vina e tocmai faptul ca inu se mai poate face
nimic. far pricina pentru care socotid c-ar trebui sa nu ma
intristez este insaji pricina intristarii mele. Dad-mi pricini
mai puternice d mai inaltatoare sa indur cu supunere ceea
ce domnul gase?te de cuviinfa sa-mi trimita, d voi incerca
sa rabd cu dirzenie d credinfa ; dar nu va bated de mine,
sau de orice alt suflet in suferinta, rostind cuvintele : „Nu fi
necajit, cad n-ai ce face. N-are leac“.
Dar tot stind asa, pe ginduri, Mary gasi un leac pentru
durerea ei. Daca tata-sau era vinovat, Jem era nevinovat.
§i daca era nevinovat, atund putea fi salvat. Trebuia salvat.
§i ea trebuia sa faca asta : caci nu era oare singura fUn^a
care cunojtea cumplita taina ? Pe tatal ei nu-1 banuiau ; d
nid nu va fi banuit vreodata, daca avea sa se arate preva-
zatoare d stradui sa-1 fereasca.
Nu ?tm inca in ce fel sa-1 scape pe Jem fara ca tatal ei
sa fie socotit vinovat. Era nevoie de multa chibzuinfa d
bagare de seama. Id strinse toata energia d facu apel la
intreaga ei putere de judecata ; in ea se trezi conjtiinfa
tariei innascute de a intimpina neprevazutul. Piece pas, ba
nu, chiar fiece minut pe care il traia id avea insemnatatea

294
lui ; caci, daca va amintid, Mary aflase la domnijoara Sim-
monds ca udgajul avea sa fie judecat probabil saptamina
urmatoare. Va amintid, de asemenea, ca de cind e lumea
nu s-a pomenit fata a?a lipsita de prieteni §i de bani, cum
era Mary in vremea aceea. Dar Leul i-a dnut tovarajie Unei *
prin pustiu d in primejdie ; tot a?a felul inalt §i nestra-
mutat de a face bine va pazi ?i ii va intovaraji intotdeauna
pe cei in nenorocire.
Ceasul batu doua. Era o noapte adinca §i intunecoasa.
Nu-i folosea la nimic sa se incurce in planuri, in noaptea
aceasta apasatoare ?i fara de sfir§it. Pina dimineafa nu era
nimic de facut. La inceput, din pricina neastimparului, ar fi
dorit sa se lumineze de ziua ; dar apoi simd ca nu e in stare
de nici un efort ?i se hotari sa-d cru^e puterile.
Mai intii trebuia sa arda hirtia tradatoare. Praful de pujca,
gloanfelc ?i tocul de pu§ca le facu boccea ?i le ascunse pina
una-alta in saltea, de§i nu prea puteau ele sa aduca vreo mar-
turie impotriva cuiva. Pe urma cobori cu hirtia ?i o arse pe
vatra, framintind pina §i cenuja cu degetele d imprajtiind
printre taciunii de pe gratar farimele negre care pluteau
deasupra focului. Apoi rasufla din nou.
Simfea ca ii plesnejte capul de durere ; trebuia sa scape
de durerea asta, altminteri n-ar mai fi fost in stare sa gin-
deasca si sa puna la cale vreo treaba. Cauta ceva de min-
care, dar in toata casa nu gasi decit o mina de faina de
ovaz ; cu toate acestea, de?i sim^ea ca se ineaca, minca pufin,
caci 5tia din experienfa ca adesea durerile de cap sint pri-
cinuite de un post indelungat. Apoi cauta pu(;ina apa sa-^i
ude timplele, care-i zvicneau, ?i sa-?i potoleasca setea arza-
toare. In casa nu avea de loc, aja ca lua cana 51 se duse
afara, la ci$mea, in celalalt capat al curfii, unde pajii ei
ujori rasunara in linijtea tacuta a noptii- Siluetele tari ?i pa-
trate ale caselor se profilau puternic pe cerul rece fi senin ;
sute de mii de stele straluceau incremenite. Peisajul acesta
era strain de framintarea ei launtrica. Toate erau a'tit de
mute, neclintite fi reci ! Cu totul altfel decit noaptea aceasta
minunata de fara in care scriu acum ; zarea indepartata abia

' Una - eroinS din ,,’B aerie Queene" (Craiasa Zinelot), de Ed­
mund Spenset (15 5 2 -15 9 9 ).

195
se vede unduind in lumina lunii ; undeva, pe aproape, co-
pacii se leagana in vintul nopfii, ca ni§te fiin^e omene§ti, in
timp ce adierea vintului le cinta in crengi, de parca ar rosti
cuvinte de mingiiere pentru cei obidi^i, carora povara inimii
le ucide somnul. Privelijtea ?i zvonurile unei asemenea nopti
adorm durerea necazul.
Dupa ce-§i umplu ulciorul, intra din nou in casa, mundta
de o nelinijte ji mai chinuitoare ; era ?i mai conjtienta de
cite apasau pe umerii ei, aja neajutorata $i fara prieteni cum
era, singura cu groaznica ei taina, in mijlocul atitor oameni,
cu to^i nepasatori red.
I§i umezi fruntea §i i$i potoli setea ; apoi lua hotarirea
in^eleapta de a se duce sus, unde se dezbraca, gatindu-ise
ca pentru o noapte lunga, ded mai ramasesera atit de pu^ne
ore pina-n zori. Credea ca n-are sa poata dormi ; s< lungi
totu?i d inchise ochii ; in citeva minute se cufunda mtr-un
somn atit de adinc ?i sanatos, de parca pc lumc n-ar fi existat
pacat ori amaraciune.
Se trezi, cum era firesc, improspatata ; dar o a p ^ a pe
suflet presimdrea unei mari nenorociri. Se ridica in pat sa-ji
adune gindurile ; cind i?i aminti insa toate cite se petrecusera,
se prabud din nou in brafele deznadejdii. Dar slabiciunea
aceasta nu {imi decit o clipa ; cad fiece minut era prefios
pentru chibzuiala, daca nu pentru ac{iune.
§i nici n-apuca bine sa se imbrace d deretice prin
casa, ca id d descurcase gindurile ei incilcite d Id incro-
pise un plan. Daca Jem era nevinovat (acum il absolvea de
crima din tot sufletul d din toata inima, il ierta pina d de
cel mai tnic amestec In crima, chiar ?i de faptul ca ar H
jtiut ceva), inseamna ca trebuie sa fi fost intr-alta parte cind
s-a savirdt omorul ; probabil cu alfii, care ar putea depune
marturie pentru cl, numai dac-ar fti ea unde sa-i gaseasca.
Totul atima de ea. Auzise de existen^a aZi&i-urilor ?i id
zicea ca un asemenea lucru 1-ar putea libera, a?a cum tragea
nadejde ; dar prea sigura nu era d se hotari sa-i ceara sfatul
lui Job, ca una din pudnele ei cunojtin^e care se pricepeau la
asemenea cuvinte incilcite, caci, pentru ea, tod termenii ju-
ridici d ai Jtiin^elor naturii nu erau decit nifte cuvinte tainicc,
alcatuite din multe silabe.

296
 Nu era timp de pierdut Se duse de-a dreptul la Job Legh
?i li gasi pe batrin 51 pe nepoata la gustarea de ditnineata ;
cind deschise uja, ii au2i vorbind pe un ton grav, cu glas sca-
2ut, innabujit, de parca i-ar fi apasat ceva pe inima. Cind o
viizura intrind, tacura, Mary pricepu ca vorbeau despre
omor ; despre presupusa vina a lui Jem ; §i (lucrul acesta
ii fulgera prin minte pentru intiia data) despre cele aflate
in legatura cu ea, caci pina atunci la urechile lor nu ajunsese
nimic despre nesocotita ei joaca cu domnul Carson ; ori
de cite ori i se destainuise Margaretei, niciodata nu-i pome-
nise de el. lar acum, Margareta va auzi din gura lumii despre
purtarea ei ca despre purtarea unei fete stricate 5! fara de
rujine ; ?i, chiar daca nu avea sa creada tot ce se va spune,
nil se putea sa nu simta un cui in inima, nu se putea sa nu
simta ca Mary o dezamagise.
De aceea, le dadu buna dimineafa ca de obicei, dar cu un
trcmur in glas, iar inima i se strinse pufin cind Job, cu o ne-
obijnuita cuviinfa, ii ura bun venit in casa aceea, unde pina
at unci n-avusese nevoie sa fie poftita sa fada.
Se ajeza. Margareta continua sa taca.
- Am venit sa vorbesc cu dumneata despre asta... despre
Jem Wilson.
- Tare mi-e teama ca a dat de dracu, raspunse Job in-
(ristat.
- Da, ce-i drept. Dar Jem e nevinovat. Zau ca e ne-
vinovat, pun mina-n foe.
- Dar tu de unde ?tii, fetifo ? Faptele il apasa greu, deji
liimea zice ca a avut, saracu, de indurat multe, care 1-au
iiidirjit. Da, bietul baiat, tare mi-e teama ca ji-a facut-o
Ningur, cu mina lui.
- Job ! spuse Mary, ridicindu-se plina de neastimpar, nu
Nf cade sa spui ca el e faptajul. Nu e el ; sint sigura ca
lui-i cl. Ah I de ce dai din cap ? Cine sa ma creada -
line sa-1 creada nevinovat, daca dumneata, care-1 cuno^ti
ill it de bine, o fii morfi? ca da ?
Mi-e fi aja destul de greu sa cred, fetifo, raspunse
job, dar dupa mine, unul, tare a mai fost chinuit fi...
Huirtgit (iSsta e adevarul curat, Mary, oricit fi-ar parea de

297
dureros) ?i a vazut roju inaintea ochilor - ca dear ou-i
primul care a facut aja, tot din pricina asta.
- Doamne, dumnezeule ! Prin urmare n-ai sa ma ajud
sa-i dovedesc nevinovafia ? Vai ! Job ! Job ! Crede-ma, Jem
nu i-a facut nimanui vreun rau, de cind e el.
- Pina acum, da ; ia seama, feti(;o ! Nu arunc cu piatra
in el pentru asta.
Job tacu din nou.
Mary ramase o clipa pe ginduri.
- Ei bine, Job, e un ilucru ipe care n-ai sa mi-1 refuzi, ^tiu
eu. Nu-mi pasa ce crezi, daca m-ajufi, ca ?i cind ar fi ne-
vinovat. Acum, sa zicem ca jtiu... sa zicem c-aj sti ca e ne-
vinovat - e doar o presupunere. Job ; ce trebuie sa fac ca s-o
dovedesc ? Spune-mi, Job ! Nu se cheama a lib i cind ii pui pe
oameni sa jure unde se afla in niomentul acela ?
- Cel mai bun lucru, daca ItuI ?ti nevinovat, ar fi sS des-
coperi adevaratul fapta?. Cineva a facut-o, e limpede doar.
Daca nu Jem, atunci cine ?
- De unde vrei sa §tiu ? raspunse Mary, chinuita de
spaima ca nu cumva intrebarea lui Job sa fi fost iscata de
vreo banuiala.
Departe insa de el un asemenea gind ! Intr-adevar, nu se
indoia de fel ca Jem fusese ucigajul, impins, intr-o clipa de
nejtire, de gelozie ?i de iubirea lui dispre^uita. Era tare in-
clinat sa creada ca Mary i?i dadea seama de acest lucru ;
credea ca se caiejte prea tirziu de purtarea ei u5uratica cu
urmM atit de fatale, ?i ca acum se dadea de ceasul morfii
sa-1 scape pe vecliiul ei tovara? de joaca, pe prietenul ei din
copilarie, de osinda care il a?teapta pe cel ce varsa singe.
- Pai daca Jem nu e fapta?ul, atunci nu vM care dintre
noi ar putea spune cine e. Daca am avea timp, am mai putea
descoperi ceva ; dar am auzit ca-1 judeca marp. Ce sa ne
ascundem dupa deget, Mary : toate par impotriva lui.
- §tiu ca da ! §tiu ca da ! Dar, Job ! Daca dovedeste
unde se afla cind a fost faptuit omorul, asta nu e un a l i b i ?
Dar cum sa fac sa-i gasesc un a l i b i ?
- Da, a lib i e&te, fara indoiala. Job statu o clipa pe gin­
duri. Trebuie s-o intrebi pe mama-sa ce-a facut ji unde a
umblat in noaptea aia. Asta are sa te mai ajute.

298
 Dorea nespus sa trcaca asupra altcuiva sarcina de a o
lamuri pe Mary cit de deznadajduita era situa^ia 51 simjea
ca mai ujor se va convinge intrebind cercetind singura
decit daca i-ar fi spus el ceva.
In tot acest timp Margareta statusc tacuta, cu o expresie
grava pe fafa. La drept vorbind, se simfea umilita §i deza-
magita de felul in care Mary se purtase fafa de domnul
Henry Carson. A§a blajina, cuminte masurata cum era,
Margareta nu fusese niciodata incercata de ispita laudelor
pentru frumusetea ei ; nu era inca de ajuns de coapta ca sa-ji
dea seama daca simfamintul acela de bucurie nemarginita,
plina de duiosie pe care-1 incerca pentru prima oara fi care
o facea sa-i tresara inima cind il vedea, cind il auzea fi cind
se gindea la Will Wilson era dragoste, sau nu ; Marga­
reta nu avea nici o infelegere pentru ispitele in care friimu-
sefea, defertadunea, ambifia fi dorinja de a fi admirate
imping atitea fete ; pe scurt, n-avea nici o simpatie pentru
fetele cochete. Apoi, habar n-avea cit de naprasnica e in­
clef tarea dintre dorinfa fi principii la cei care aveau alta
fire decit ea. In mintea ei, a fi convins ca o fapta e rea era
totuna cu hotarirea de a n-o mai savirfi ; fi nu era greu sa-fi
implioeasca hotarirea. Afa incit nu putea in^elege cum se
facuse ca Mary, dupa ce grefise, se rufinase prea tare de
faptele ei fi nu mai era in stare sa pomeneasca de ele, cu
toate ca avea mustrari de conftiinfa. Margareta socotea ca
fusese infelata ; se simfea jignita, fi acum era gata sa re-
nunfe cu desavirfire la Mary ca la una lipsita de cuviinfa ce
se cere unei fete fi capabila de rea-credin(a, daca vorbea
de iubit afa cum vorbise ea de Jem, in timp ce ii dadea
altuia ghes pentru a-i face curte ; in cel mai bun caz, era o
fata pc care nu te puteai bizui.
Acum insa Margareta fu atrasa in vorba. Deodata Mary
fu strafulgerata de gindul ca noaptea crimei era tocmai noap-
tca, sau mai degraba dimineafa in care Margareta statuse
cu Alice. Se intoarse brusc, spunind :
- Margareto, tu pofi sa-mi spui ; erai acolo cind s-a intors
acasd in seara aia ; nu-i afa ? ba nu, nu erai ; dar ai venit
citcva ceasuri mai tirziu. N-ai auzit unde a fost ? Fusese

299
plecat 51 cu o seara inainte, cind a cazut Alice la pat ; dnd
erai acolo la ceai. Vai I Unde era, Margareto ?
- Nu stiu, raspunse Margareta. Stai 1 Imi amintesc intr-a-
devar ca i-ar fi dnut de urit lui Will, care o pornise pe jos
spre Liverpool. Nu §tiu sigur cum a fost ; in noaptea aia
s-au intimplat atitea !
- Am sa ma due la mama lui, spuse Mary cu hotarire.
Nimeni nu scoase vreo vorba - nici ca s-o indemne, nici
ca s-o impiedice. Mary iji dadu seama ca nu gase§te in^ele-
gere la ei ?i hotari sa se descurce fara sprijinul cel cald
al prietenilor. §tia ca ii vor da sfat cu draga inima cind
il va cere, $i asta era tot ce le pretindea de dragul lui Jem.
Totuji, pe cind se indrepta spre Jane Wilson, sim^i ca o pa-
rasejte curajul. Era singura pe lume, cu taina ei.
Jane Wilson avea ochii umflad de plins ; era trist ‘-a vezi
cum, in timp de douazeci §i patru de ore, spaima ji darerea
ii ravajisera chipul. Toata noaptea bocise impreuna cu doamna
Davenport, repetind intr-una, ca refrenul unui cintec vechi,
necazul - cel mai cumplit din cite exista - care o ameninfa
acum pe doamna Wilson. Nu $tiu cum sa spun - dar parca
ajunsese mindra de martiriul ei ; ajunsese sa-?i indrageasca
jalea ; se paxea ca grija-i dureroasa pentru soarta fiului ei
ii da viafa.
- Ei, Mary, ai venit I Vai ! Mary, fetifo I Au sa-1 judece
mar(i.
izbueni intr-un plins cu sughituri ?i suspine, care ii taiau
rasuflarea. Se vedea bine dt plinsese pina atund.
- Vai ! Doamna Wilson, nu te zbuduma atita ! O sa -1
scapam, ai sa vezi. Nu te framinta ; n-au cum sa-i dovedeasca
vinovapa.
- Ba au s-o faca, o intrerupse doamna Wilson, pudn su-
parata de fclul ufuratic - a?a i se parea ei - in care vorbea
Mary ; era ?i pufin nemulfumita ca altdneva inca putea sa
traga nadejde, pe dnd ea mai ca ajunsese sa-?i indrageasca
deznadejdea.
- jrie ip da mina, urma ea, sa nu-d pese de nenorocirea
pe care ai pridnuit-o, dar cit o sa mai am zile am sa te in-
vinuiesc de moartea lui, ca dc murit tot arc sa moara ; ?i

300
 toate astea, pentru o fapta pe care n-a facut-o. Nu, n-a
facut-o, baiatul meu drag !
Dar prea era slaba ca sa-i dna mult supararea ; minia se
topi in suspine stinse geniete obosite.
Mary dorea din tot sufletul sa-i potoleasca orice i2buc-
nire de jale sau minie, caci finca nespus ca batrina sa-ji
aminteasca limpede toate cele intimplate ; ?i, afara de asta,
mama lui Jem ii era tare draga. A?a ca rosti incet §i blind
cuvinte duioase ; daca le-am repeta, aceste cuvinte ar parea
fara jir §i saracaoioase ; ji totuji ele au atita putere cind sint
insofite de priviri calde ?i mingiieri pornite din inima !
Batrina se lasa pe nesimfite in voia acelor ochi albajtri,
calzi ji iubitori, ?i a acelor cuvinte dragastoase ?i pline de
speran^a, trezindu-se binijor din starea ei bolnavicioasa.
- §i acum, draga doamna Wilson, pofi sa-fi aminte^ti
unde spunea el ca se duce joi seara ? El nu era acasa cind
i ^ venit rau batrinei §i nu s-a intors decit in zori, sau, la
drept vorbind, noaptea ; nu-i a?a ?
- Da 1 Sa fi fost pe la cind ; a ie^it cu Will ; zicea ca
are sa-i fina de urit o parte din drum, fiindca Will paea
morfif sa se duca pe jos pina la Liverpool ; nki n-a vrut sa
auda ca Jem sa-i dea cu imprumut dnd filingi pentru bilet.
A?a ca baiefii au plecat impreuna. Acu mi-aduc bine aminte;
numai ca, vezi tu, de cind s-a imbolnavit Alice ji de cind cu
incurcatura asta a lui Jem, saracu, mi-a ie?it din cap ; au
apucat-o impreuna pe jos, spre Liverpool, adica Jem trebuia
sa mearga doar o bucata de drum, dar cine ?tie (din nou cu
tonul ei plin de deznadejde) daca s-a dus intr-adevar ? 1
Poate ca s-a abatut din drum. Vai ! Mary, fetifo ! Au sa-1
spinzure de pomana.
- Nu, n-au sa-1 spinzure - nu se poate sa-1 spinzure I 5tiu
cu acum ce am de facut. Trebuie sa-1 gasim pe \Vill ca sa
ne ajute ; mai e timp. El poate sa jure ca Jem a fost cu el.
Unde e Jem ?
- Lumea zice ca 1-au dus la Kirkdale, cu duba inchisorii,
azi-dimineata ; nici macar nu 1-am v^ut, bietul baiat ! Vai,
fctifo ! Grozav s-au grabit cu treaba asta.
- Da ! Parca-i imboldea cineva de la spate sa-1 afle pe
fuptaj, spuse Mary cu amaraciune. Dar pne-fi firea. Au apu-

301
cat-0 pe o cale gre^ita daca-1 banuiesc pe Jem. Nu-(i fie frica.
Sa vezi ca se va ispravi cu bine pentru el.
- Mi-ar fi ?i mie mai u§or daca a? putea face ceva, ras-
punse doamna Wilson ; dar sint o biata baba a?a de nevo-
iaja, ?i parca mi s-au dus min^ile ji-s buimacita de tot de
dnd cu Alice fi cu atitea altele, ca ma sucesc fi tna-nvirtesc
fi tot nu pot sa fac nimica pentru copilul meu. Abia acum
am aflat ca puteam sa-1 vad aseara, dar n-am ftiut. Of !
Mary, n-am ftiu t; si poate ca n-o sa-mi mai vad niciodata
feciorul.
O privi pe Mary in fafa atit de jalnic, cu ochli ei indu-
rerafi, incit fata simfi ca i se fringe inima ; se temea ca nu
cumva, daca va izbucni in plins, s-o paraseasca puterile ;
schimba in graba vorba, intrebind ceva despre Alice ; iar
Jane, care simfea in inima ei ca nu e necaz pe lume ca ne-
cazul unei mame, ii raspunse :
- Tot afa e, mulfumesc. E fericita ca n-are habar de ce
se intimpla, dar doctoral spune ca slabefte pe zi ce trece.
Poate vrei s-o vezi.
Mary se duse sus : pe de o parte pentru ca la oamenii
simpli buna-cuviinfa cere se le dai prietenilor un ultim prilej
sa-i vada pe cei ce sint pe duca, sau pe cei care fi-au dat
duhul, fi nu ingaduie sa refuzi ; pe de alta pentru ca erador-
nica sa respire o clipa atmosfera aceea de tihna sfinta ce parea
s-o inconjoare dintotdeauna pe buna fi cucernica batrina.
Alice zacea ca fi inainte, fara sa sufere sau cel pu^in fara
sa arate ca sufera ; dar habar n-avea de toate cite se in­
timpla in jurul ei, statea adincita in amintirea zilelor co-
pilariei, care ii erau destul de vii ca sa ia locul realitafii.
Tot de pajifti verzi vorbea, cu maica-sa fi cu sora-sa, duse de
mult fi odihnindu-se de atita amar de vreme in adincul mor-
mintelor, de parca ar fi fost cu ea, in jurul ei, prin fericitele
locuri unde-fi petrecuse tinerefea.
Dar glasul ii era mai slab, mifcarile mai domoale ; se
vedea bine ca se stingea ; da, dar cit era de fericita ! ,
Mary ramase o vreme in picioare, muta, privind fi ascul-
tind. Apoi se pleca fi saruta cu evlavie obrazul batrinei, dupa
care, tragind-o pe Jane Wilson deoparte, de parca duhul celei
ce zacea acolo ar mai fi putut deslufi cele ce se petreceau in

302
jurul ei, ii jopti cJteva cuvinte cle imbarbatare sarmanei mamc
fi, sarutind-o o data 51 inca o data, pliiia de duiojie cal-
dura, ifi lua ramas bun ; facu vrco cidva pa§i §i sc intoarse
din nou ca sa-d spuna sa nu se lase prada durerii.
§i dnd Mary parasi de-a binelea casa, Jane Wilson avu
impresia ca o razS de soare incetase sa-i mai lumineze camera.
Dar, vai ! cum se mai chinuia Mary ; caci era din ce in ce
mai sigura ca tatal ei faptuise crima I Se stradui din raspu-
teri sa alunge aceasta cumplita convingere ?i sa nu se gin-
deasca la nimic altceva decit cum sa dovedeasca nevinovapa
lui Jem; aceasta era prima ei datorie, ji trebuia s-o impli-
neasca.

CAPITOLUL XXIII

§i trebuie de ochiu-acesta slab,

De mina tremurinda sa atirne
Norocul luntrii ce nadejdea-mi poaitS
§i-amoruI printre stincile-ncruntate
Spre {armul bun, spte adSpost 51 pace.
Sau daca in nejtire s-o izbi
§i se va prapadi ? Mi-ajute cerul ;
Sa-mi lumineze calea, mina-mi ofeleasca 1

Femeia credincioasa

Mary porni in graba spre casa cu inima zvicnind ?i cu

capul roi de ginduri pentru care i-ar fi trebuit timp §i
singuratate. Era ca omul care a gasit un juvaer ?i nu-i jtie
prejiul, dar i§i ascunde comoara pina o veni clipa potrivita
sa poata cugeta la ce i-ar putea folosi. Era ca acela care
a descoperit firul de matase ce duce la vreun sala? al fericirii
ji, impartajindu-se din puterea ce o stringe in pumn, mai
afteapta 0 bucata de vreme pina sa pa?easca in labirint.
Dar nici un avar, nici un indragostit n-au prefuit vreodata
atit de mult un giuvaer sau un sala? al fericirii cum prejuia
Mary ujurarea pe care o simtea acum, cind vedea ca nevino-
v 5pa lui Jem putea fi dovedita farasam ai aruncc vreo banuiala

303
asupra aceluia pe care il indragise atit, care li era a?a de drag,
desi ajunsese un uciga? ; nici nu indraznea sa se gindeasca la
amestecul lui in aceasta naprasnica intimplare. Cad atunci
s-ar fi nascut cumplita intrebare : daca toate sint impotriva
lui Jem cel nevinovat, daca judecatorul 51 juradi pronun^au
sentinta care 1-ar fi dus la spinzuratoare, ce trebuia oare sa
faca ea, de vreme ce jtia taina aceea inspaimintatoare ? Fara
indoiala, nu se cadea sa-1 dea in vileag pc ratal ei ; 51 totu?!
- 51 totuji - aproape se ruga sa-i fie harazita binecuvlntata
nejtire a mordi sau a nebuniei, mai curind decit sa fie silita
sa raspunda la aceasta intrebare cumplita.
Dar acum o cale parea sa se deschida, din ce in ce mai
limpede. Era fericita ca se gindise la a lib i, dar §i mai feri-
cita ca aflase atit de lesne unde se afla Jem in noaptea aceea
nenorocita. Aceasta noua speran^a scalda totul intr-o lumina
str^ucitoare : parea s-o bucure totodata ji faptul ca ■ idecata
fusese hotarita pe atit de curind. Nu era mare lucru sa-1
gaseasca pe Will Wilson cind avea sa se intoarca din insula
Man, luni, cum planuise el, iar mar^ totul se va lamuri -
toate cele pe care se incumeta sa le doreasca.
Acum trebuia sa-?i adune gindurile ?i sa-§i mai improspa-
teze memoria ca sa vada cum ar putea da de Will - cad in
sortii unei scrisori n-avea incredere ; trebuia sa afle unde
trage cind vine la Liverpool ; sa incerce a-§i aminti numele
corabiei cu care urma sa piece ; dar cu cit chibzuia mai mult
la toate acestea, cu atit mai greu i se parea sa dea de firul
unor fapte atit de marunte, dar asa de insemnate. Caci, dupa
cum $tid, Alice, care finea bine minte toate cite ii stateau la
inima, zacea acum cu mintile pierdute, iar Jane Wilson era
(ca sa folosim chiar vorba ei, atit de graitoare pentru o ureche
din Lancashire) „tehuie“, adica buimacita, pierduta in valma-
5eala gindurilor ei chinuitoare §i pline de deznadejde ?i nu
se simtea in stare sa-?i adune gindurile ; de altfel, chiar ?i in
vremurile cele mai bune faptele lui Will n-aveau prea mare
insemnatate pentru ea (sau cel pu^n a?a pretindea), caci nu
indura nimic care ar fi putut sa-i abata gindurile de la pre-
tiosul ei margaritar, Jem - singuru! ei fiu. A§a ca Mary
n-avea sorfi de izbinda dac-ar fi incercat sa afle de la ea
ceva despre rostul matelotului.

304
 Atund, nu-i mai raminea dedt sad vorbeasca lui Jem ! Ba
nu ! ll cunojtea prea bine. Simfea ca ar fi putut el pina
acum sa se dezvinova^easca pe spinarea altuia. Dar hotari-
rea lui nemarturisita de a nu face una ca asta o incredinfase
de un lucru de care nu se indoise niciodata : ucigajul n-avea
sa se teama ca ar fi pirit de el. Dar asta insemna, a?a cum
se temea ea, ca nu va primi sa se faca nimic care i-ar putea
dovedi nevinovafia. Nu se va sfatui cu el sub nid un cuvint.
Il mutasera la, Kirkdale, iar timpul era sourt. Se facuse sim-
bata. Acum era la amiaza. §i chiar daca s-ar fi putut duce
la el, tot cred ca n-ar fi facut-o. Voia sa implineasca totul
singura ; ea sa-i dea libertatea, ea sa -1scape. Sa-i salveze via^a,
ded poate ca nu va mai recapata nidodata dragostea pier-
duta din vina ei. Dar, vai ! cum sa stea ei de vorba despre
cele intimplate, cind amindoi §tiau cine e ucigajul, dar nid
unul din ei nu-i putea rosti numele, intr-atit il iubeau amindoi,
cu toate slabiciunile ?i pacatele lui.
Deodata, dnd renunfase sa si'l mai aminteasca, ii fulgera
prin minte numele corabiei lui Will - Jo h n C ro p p er.
Will il pomenise intr-una, acum era sigura. Il pomenise
cind statuse de vorba cu ea in acea ultima seara nenorodta
de joi. Il repeta incaodata d incaodata, stapinita de teama
nervoasa de a nu-1 uita iar. Jo h n C ro p p er.
Apoi, ca d cind s-ar fi trezit dintr-o ciudata amor^eala, se
gindi la Margareta. Cine oare alta dccit Margareta ar fi
putut pastra cu sfinfenie in minte orice lucru clt de nein-
semnat in legatura cu Will, acum, cind Alice raminea surda
fafa de toate cite se intimplau pe lume ?
Pina aid o purtasera gindurile, cind deodata o vedna intra
in casa ; era femeia la care lasau de obicei cheile cind plecau
amindoi de-acasa ; a§a se facea ca ea avea intotdeauna grija
sa raspunda celor ce-i cautau sau sa primeasca biletele lasate
de vreun prieten care g^ise uja incuiata.
- Uite ceva pentru tine, Mary ! A lasat-o un polifist.
Era o bucata de pergament.
Muld sint cei pe care astfel de tainice hirtii ii inspaiminta ;
d eu fac parte dintre acejtia, iar Mary de asemenea. Cind
o lua in mina, parca i se taiara pidoarele ; cerceta scrisul
acela strain, care, ded indeajuns de citef, n-avea pentru ea

20 305
nkl un inodes, sau mai degraba mintea ei nu voia sa infe-
leaga, ceea ce, la urma urmei, era mai degraba o dovada
ca banuia cam ce-o asteapta.
- Ce-i cu asta ? intreba ea, cu un glas din care parea sa
fi pierdut orice urma de vlaga.
- Pai de unde vrei sa jtiu eu ? Politistul acea ca se in-
toarce pc seara sa vada daca ai primit-o. Nu-i venea s-o
lase, de§i i-am spus cine sint ji ca eu t/ta cheile §i primesc
scrisorile.
- Despre ce-i vorba ? intreba Mary din nou, cu acela^
glas ragujit ?i slab, rasucind foaia in mina de parca i-ar fi
fost teama sa cercetc2e ea insaji ce cuprinde.
- Pai cum sa-fi spun eu, cind tu §tii sa cite§ti, iar eu habar
n-am ? ! Jupinul zicea insa ca e o cita^e pentru tine - sa
te dud martora impotriva lui Jem Wilson la judecata la
Curtea din Liverpool.
- Doamne, indura-te de mine 1 facu Mary, cu glas stins
?i albs ca varul.
- Nu, feti^o, n-o h ia §i tu a$a. Ca ce ai sa spui tu nici
n-o sa-i ajute, nici n-o sa-1 infunde ; lumea zice ca tot au
sa-1 spinzure ?i ca, oricum, alalalt era iubitul tau !
Trecuse vremea cind aceste cuvinte ar mai fi durut-o.
Acum nu se mai gindea decit la clipa cumplita a intilnirii ei
cu Jem - caci nu se vor intilni a$a cum se cuvine indragosti-
tilor.
- Ei ! spuse vecina daca vazu ca n-are rost sa mai zabo-
veasca cu una care nici pe ea n-o lua in seama, nici cuvintele
nu i le auzea ; sa-i spui aluia de la police ca dat
grozavia asta de rava?. Parca s-ar fi temut ca vreau sa-I
pastrez pentru mine ; inca n-am pomenit om care sa nu
creada ca am sa inminez scrisorile sau vreun bilet. Buna ziua.
le?! din casa, dar Mary nici nu baga de seama. Statea
nemijcata, cu hirtia in mina.
Deodata tresari. Ce-ar fi s-0 duca la Job Legh ji sa -1
intrebe ce anume insemna, ca doar nu putea fi chiar ce
credea vecina.
Se duse ?i il intreba cu glas sugrumat despre ce-i vorba.
- Este o citatie, raspunse el, invirtind hirtia cu un aer de
cunoscator ; caci Job avea o slabiciune pentru cuvinte radicale

3Q6
?i termeni avOcafejti, ba se ?i socotea oarecum destul de
invafat pentru meseria de avocat, dupa cele citeva lucruri
prinse dintr-un volum stingher de B la c k sto n e p e care-1
cutnparase o data la o taraba.
- O citafie ? Ce-i aia ? intreba Mary cu inima indoita.
Job fu izbit de glasul ei schimbat si stins 5! o cerceta pe
deasupra ochelarilor.
- O citatie nu e nici mai mult nici mai pufin decit asta,
draga mea. E o somafie ca sa asijti la proces sa raspunzi
intrebarilor ce t;i se vor pune cu privlre la procesul lui Ja­
mes Wilson pentru asasLnarea lui Henry Carson. Asta e
toata soccteala, doar ca au spus-o cu vorbe mai alese, de
dragul celor care ?tiu sa prefuiasca darul vorbirii. Am fost
§i eu pe vremuri martor ; nu prea ai de ce sa te sperii ;
daca sint obraznici, ei bine, fii ?i tu obraznica §i raspunde-le
la fel.
- N-am de ce ma teme ! repeta Mary, dar a i totul pe
alt ton.
- Da, fetifo, vad eu cum stau luorurile, saraca de tine.
Are sa-fi fie cam greu, zau a?a ; dar ^ine capul sus. Multe
n-ai tu sa le spui, nici de bine, nici de rau. Ei, ba poate
ca tot ai sa-i faci un put de bine, ca atucci cind te-or vedca
or sa priceapa destul de lesoe cum de-a putut el sa se lase
a?a stapinit de gelozie ; caci tare ejti frumoasa, Mary, 5!
dintr-o singura privire or sa in^eleaga cum de §i-a pierdut
flacaul mintea, ?i a?a au sa mai inchida ?i ei ochii.
- Vai ! Job, ?i nu vrei sa ma crezi de loc cind i^i spun
ca e nevinovat. Zau ca da ; jur ca pot s-o dovedesc. A
fost toata noaptea cu Will. Zau c-a fost. Job !
- Feti^a mea ! cine ^1'^ spus asta ? intreba Job compa-
timitor.
- Pai mama-sa mi-a spus §i am sa -1 aduc pe Will martor.
Ah ! Job (izbucnind in plins), oe greu e daca nid dumneata
nu vrei sa ma crezi! Cum sa -1 pot dezvinovafi fa^a de straini,
daca pina ?i cei care-1 cunosc ?i ar trebui sa-1 iubeasca o tin
mortis ca e vinovat ?
W. Blackstone, jurist englez din secolul al XVIII-Iea.

20* 307
 - Duninezeu ml-e martor ca mu tiu morjis la una ca asta,
spuse Job cu gravitate. A? da jumatate din cite zile mai am,
ba le-a? da pe toate, Mary (?i daca n-a? iubi-o pe biata
fata fara vedere, nici n-ar fi uo dar prea mare), ca sa-1 pot
scapa. Gredeai ca n-am inima, Mary, dar im-s aspru de
felul men ji am sa te ajut daca mi-o sta in putere ; a?a am
sa fac, fie ca e bine sau nu, adauga el, dar cu glas scazut
§i tusind, ca sa acopere ukimele ouvinte.
- Vai, Job ! Daca vrei sa ma ajufi, exclama Mary inse-
ninindu-se pufin (deji raza de speranfa avea oeva din lu-
mina unui soare cu dinfi), inva^a-ma ce sa spun cind ma vor
intreba ; o sa fin atit de ingrozita, ca n-am sa §tiu ce sa
raspiind.
- N-ai altceva mai bun de facut decit sa spui adevarul.
Adevaxul e intotdeauna cel mai bun, a?a se zice ; ?i aja ?i
e, cind ai de-a face cu avocafi; ca sint ei destul de iscusiti
?i de vicleni ca sa ti-1 smulga odata ?i odata, fi oamenii
ajung sa se faca de ris cind le scapa adevarul fara sa vrea,
dupa ce au spus minciuni.
- Dar eu nu ftiu adevarul ; vreau sa spun, adica nu pot
sa-fi lamuresc intocmai ce vreau sa spun ; dar sint sigura
ca, daca af fi incolfita fi daca toata lumea aia s-ar uita la
mine fi m-ar intreba ceva, oricit de neinsemnat, tot af ras-
punde anapoda ; sa ma intrebe daca te-am vazut intr-o sim-
bata, intr-o marfi sau in oricare alta zi, zau daca af fine
minte oeva fi le-af spune tocmai ce nu trebuie.
- Bine, bine, nu-fi mai baga in cap asemenea lucruri ;
astea-s nevricale fi nu-i bine sa le dai friu liber. Uite-o pe
Margareta ! Dumnezeu s-o tie ! la te uita, Mary, ce bine se
mai descurca 1
Job incepu sa-fi urmareasca nepoata cu privirile, pe cind
fata pafea inainte pe strada cu pafi masurafi fi leganafi, de
[xarca ar fi urmat tactul unei muzici.
Mary se strinse de parca ar fi palit-o o suflare inghefata.;
se ferea de Margareta ! Fata cea oarba, inchisa fi tacuta,
parea un judecator aspru ; cu ea de fafa, n-ar fi fost in
stare sa faca destainuirea aceea grava c^eia ii dadea glas
din tot sufletul fi care incepuse sa-i deschida inima lui Job.
Mary se ftia vinovata fi ifi simfca grefcdile pina in strafun-

308
dul sufletului ; dar mai degraba ar fi indurat sa fie judecata
cu cele mai aspre cuvi-nte dedt sa-i fi aratat dneva raceala
cu care o primise Margareta in diminea^a aceea.
- Uite-o pe Mary, spuse Job, de parc-ar fi vrut sa-?i im-
buneze nepoata, a vcnit sa guste ceva cu n o i; sint sigur
ca nici nu i-a tarecut prin cap sa-?i gateasca ceva pe ziua de
azi ; 5i e trasa la fafa ?i palida ca o stafie.
Era ca ?i cum ar fi facut apel la ospitalitatea atit de
mare ?i de calda in rindurile celor ce au pupn de dat, insa
dau pudnul acesta din toata inima, cu bunatate §i nesa^.
Margarefa se apropie de Mary cu un gest de bun venit mult
mai binevoitor dedt dimincato.
- Nu, Mary, ftii doar ca n-ai nimic acasa, o indemna
Job. far Mary, sleita, istovita ?i cu inima prca impovarata
ca sa se mai impotriveasca, primi in sfirjit invitapa.
Mincara in tacere ; cad tuturor le era greu sa vorbeasca;
inccrcasera de vreo doua-trei ori, apoi tacura.
Cind ispravira masa. Job incepu din nou sa vorbeasca
despre subiectul acela care Ic statea tuturor pe suflet.
- Bietul b aiat! Are nevoie de un avocat, pentru ca nu
cumva sa -1 nedreptafeasca, d sa-i faca dreptate. La asta
te-ai gindit ?
Mary nu sc gindise ?i era sigura ca nici mamei lui nu-i
treouse prin minte.
Margareta ii confirma presupunerea.
- Chiar de acolo vin, ?i biata Jane parca s-a smintit. Au
napadk-o atitea necazuri deodata ! La un moment dat parea
sigura ca au sa-1 spinzure ?i, daca i-am cintat in struna,
odata a sarit (biata de ea !) ?i a spus ca, orice-ar zice lumea,
sint unii care ar putea dovedi ca e oevinovat; si aja o sa
§i faca. N id ca mai jtiam cum s-o iau. Atita doar o pnea
morp5, ca e nevinovat, ?i pace !
- Zii mama, ?i gata ! spuse Job.
- De Will era vorba cind zicea ca sint unii care ar putea
dovedi ca e nevinovat. Joi seara a fost cu W ill; s-a dus cu
el o bucata de drum spre Liverpool ; acum c vorba sa -1
gasim pe Will ?i sa-1 punem sa-i dovedeasca nevinovapa.
A§a vorbi Mary, pe care gravitatea ^elului ei o liniftise.
- Nu pune prea mult temei pe asta, draga mca, spuse Job.

309
 ■- Ba nu, ra^punse Mary, ?tiu ca asta e adevarul 5!, fie
ce-o fi, tot voi incerca s-o dovedesc. De intors din dcum
n-ai sa ma pod intoaroe, Job, a^a ca nu mai incerca degeaba.
De ajutat pod sa ma ajud, dar sa ma impiedici de la ce
mi-am ‘ pus in cap, nici vorba.
li respectara hotarirca nestramutata, iar Job mai ca incepu
sa creada la fel cind o vazu ce neclintita merge pe drumul
ei. Nu e cale mai sigura pontru a atrage pe cineva la cre-
dinfa ta, oricare este ea - fie ca e vorba de lucruri marunte,
sau de altele, Insemnate - decit sa-i arad t a ceea ce te
imbolde§te e tocmai aceasta credin{a de la care nu te abad
niciodata ; nu e oale mai sigura decit sa-i arad ca nu-i vorba
doar de o simpla profesie de credinfa, ci ca ea e tradusa
in viafa §i constituie motorul acdunllor tale.
Mary prinse curaj. Ceva ii spunea ca macar la unul dintre
prietenii ei dftigase teren.
- Bine ca ^tiu atita, urma ea ; era cu Will cind... cind
s-a tras focul. (Tot nu-i venea sa spuna „cind s-a savirjit
orima“(, caci iji amintise cine era omul care, dupa toate
banuielile ei, ii luase viafa celuilalt.) Will poate sa dove-
deasca. Trebuie sa -1 gasesc pe Will. Era vorba sa piece abia
marti. E timp destul. Trebuie sa se intoarca luni de la un-
chiu-sau, din insula Man. Am sa ma intilnesc atunci cu el
la Liverpool gi am sa-i spun ce s-a intimplat, cum a dat
bietul Jem de bucluc ?i cum el trebuie sa-i dovedeasca
a libi-u\ marfea viitoare. Toate astea pot sa le fac §i am sa le
fac, de§i poate nu stiu inca prea bine cum. Dar are sa ma
ajute dumnezeu. Cita vreme jtiu ca am dreptate, nu mi-e
teama, ci ma incred in el ; caci pentru cel nevinovat d bun
lupt, nu pentru mine insami, care am grejit atita. Nu mi-e
teama cind ma gindesc la Jem, care e a?a de bun.
Se opri, de plina ce-i era inima. Margareta incepu din
nou s-o indrageasca ; recunojtea din nou in ea aceea?i fap-
tura dragalasa, aprinsa d supusa grejelii, pe care nu se putea
sa n-o iubedi - aja cum o cunoscuse ea altadata pc Mary
Barton, dar mai plina de demnitate, de hotarire d incredere
in sine.
Mary voxbi din nou.

310
 - Acaim 5tiu cum li zice corabiei iui Will - Jo h n C r o p ­
per ; deasemenea mai §tiu ca toebuie sa iplece spre America.
§i asta e bine de $tiut. Dar i-am uitat, daca am jtiut-o vreo-
data, adresa de la Liverpool. Vorbea de gazda lui ?i zicea
ca e o femeie buna ?i de Incredere ; dar daca cumva i-o fi
rostit numele, mi-a iejit din minte. Pofi sa-mi dai o mina
de ajutor, Margareto ?
,Se adresase iprietenei ei, calm ?i deschk, de parca ar fi
?tiut foarte bine ?i ar fi dat incuviin^area legaturii nemartu-
risite dintre ea ?i Will ; o intreba a?a cum ar fi intirebat o
nevasta unde statea barbata-su, iar Margareta raspunse pe
aoela5i ton lini^tit; doar cei doi bujori din obraji, ca doi
stropi, maturiseau o anume tulburare.
- A tras la o doamna Jones, Milk-House Yard, din strada
Nicholas. Acolo sta de cind a plecat pe mare ; cred ca e o
femeie tare oumsecade.
- Ei, Mary ! Am sa ma rog penttu tine, spuse Job. Nu
ma cog eu prea des, ca la carte, deji ii spun mereu cite o
vorbulifa lui dumnezeu dnd sint foarte fericit, sau tare ne-
norocit; m-am ipomenit ca-i multumesc dteodata, dnd ga-
sesc §i eu vreo ginganie cara, sau am parte de o zi fru-
moasa ca s-o pornesc din loc ; dar ce sa-i faci, nu-i pot vorbi
dedt ca intre prieteni. De data asta, uite, am sa ma rog ca
lumea ?i pentru Jem, ji pentru tine. $i o sa se roage fi Mar­
gareta, zau a§a. Cu toate astea, fetifo, ce-ai zice de un
avocat ? §tiu eu until, domnul Cheshire, mare amator de
ginganii - fi un om cumsecade. Nu o data am schimbat
cite un exemplar cu el, cind unul dintre noi avea doua. Imi
face el binele asta, sint sigur. Numai sa-mi iau palaria, fi
ma due la el.
Zis fi facut.
Margareta fi Mary ramasera singure. Simfamintul acela de
stinghereala, dacS nu chiar de instrainare, paru sa invie
din nou.
Dar Mary, insufletita de un curaj neobifnuit, fu prima
care puse capat tacerii.
- Vai, Margareto I facu ea, vad... simt d t de urit crezi
ca m-am purtat; dar nu po^i sa ma judeci mai aspru dedt
mine, acum, ca mi s-au deschis ochii.

311
 §i glasul i se mecS. in lacrimi.
- Nu, iiicepu Margareta, eu nu am nici un drept sa...
- Ba da, Margareto, ai dreptui sa judeci : a?a-i, ce sa-i
fad ; numai ca atund dnd judcci adu-^i aminte de iodurare,
cum scrie la Biblie. Tu, care ai fost totdeauna buna, n-ai
de unde ?ti ce ujor e la inoeput sa grejejti cite pu^n, §i
apoi ce greu e sa te intord pe calea cea dreapta. Vai 1 Qod
am plecat intiia oara urechea la cuvintele domnului Carson,
nid prin gind nu-mi trecea cum au sa sfirjeasca toate aces-
tea... poate cu moartea celui pe care-l iubesc mai mult deck
via^a.
Izbucni intr-un plins cu hohote. Sim f^intele pe care le
stavilise o zi intreaga voiau aoum sa rupa zagazul. Se sta-
pini, cu o sforfare, ridicind privirile la Margareta cu atlta
jale de parca ochii aceia calmi, impietrid i-ar fi putut vedea
chipul rugator, adauga;
- Nu trebuie sa pling; nu trebuie sa ma dau batuta ; are
sa fie timp berechet pentru asta, mai incolo, daca... - atita
doar a? fi vru t: sa-mi vorbe?ti mai blind, Margareta, cad
tare sint nenorocita, foarte tare ; mai rau deck i?! poate in-
chipui d n ev a; uneori imi spun ca sint mai nenorodta decit
am meritat - dar gre?esc, nu-i aja, Margareta ? Vai ! Am
pacatuit ?i sint pedepsita ; nu jtii d t de aspru sint pedepsita.
Cine s-ar fi putut impotrivi glasului ei, accentelor ei de
deznadejde, de umilinta ? Cine i-ar fi putut refuza buna-
voinfa pe care o cer^ea cu atita pocain^a ? Nu, Margareta
sim^ea cum se najte iar vechiul ei simtamint de prietenie.
§i o data cu el, poate, ^i mai multa duiojie.
- Vai 1 Margareta, orezi ca poate fi scapat ? crezi ca mai
pot sa -1 condamne daca vine Will ca martor ? A lib i-n l asta
n-are sa fie destul ?
Timp de o clipa Margareta nu raspunse.
- Hai, vorbejte, Margareta, facu Mary, plina de nerab-
dare ?i nelinijte.
- Bu nu ma pricep la legi sau alibi-M ti, raspunse Marga­
reta cu blindeie, dar ia zi, Mary, vorba bunicului, nu cumva
pui prea mult temd pe ce ti-a spus Jane Wilson, ca s-ar
fi dus cu Will ? Vai de capul ei, cred ca s-a smintit de atita
grij^ de veghc ?i de prea multe necazuri ; ce-i de mirare ?

312
Ori poate ca Jem i-o £i spus ca se duce, ca sa abata ba-
nuielile.
- Nu -1 cunojti tu pe Jem, spuse Mary, sarind in graba
de la locul ei, altminteri n-ai vorbi a?a.
- Sa dea dumnezeu sa ma in^el; dar ia gmdejte-te, Mary,
cite s-au strins impotriva lui. Focul, cu pu§ca lui a fost
tras ; de amenintat, el a fost cel care 1-a ameninta-t pe
domnul Carson, abia cu citeva zile inainte ; de acasa a lipsit,
dupa cite ?tiu, chiar la vremea crimei 51 tare mi-e teama ca
cineva trebuie sa plateasca ; ?i al-tul care sa fie banuit afara
de el nu mai e.
Mary suspina adinc.
- Dar, Margareto, nu el a facut-o, intari Mary.
Margareta nu paru convinsx
- Vad ca nu ajuta la oimic sa tot dau din gura ; tot nu
ma credefi ; pina n-am s-o pot dovedi, nu mai scot o vorba.
Luni dimineata ma due la Liverpool. Am sa fiu acolo pen-
tru proces. Of, doamne ! Am sa -1 gasesc eu pe Will ?i are
sa-fi para rau, Margareto, c-ai tinut-o a?a morpf cu vLna
lui Jem.
- N-o lua razna, Mary dxaga ; a? da oricit sa ma injel.
§i acum sa vorbim deschis. Or sa-fi trebuiasca bani, ca avo-
cafli aia ifi sug banii ca buretcle; ?i sa nu mai vorbim de
alergatura dupa Will, intrefi-norea la Liverpool §i mai ?tiu
eu ce. la din banii pe care i-am pus deoparte in ceainicul
cel vechi. N-ai dreptul sa refuzi, caci lui Jem ii dau, nu (ie ;
doar pentru el ai sa-i cheltuiejti.
- §tiu - pricep. Mulpimesc, Margareto ; e?ti o fata buna.
Ii iau pentru Jem ; ?i am sa-i folosesc cit mai bine pentru
el. Dar nu-i iau pe top ; sa nu crezi ca-i iau pe top. Au
sa-mi plateasca ei intrefinerea. Atita iau - ?i primi o lira
din comoara pe care Margareta o scoase de la locul ei din
dulap. Bunioul tau are sa plateasca avocatol, ca eu nu vreau
sa am de-a face cu el, zise ea, cutremurindu-se la amintirea
cuvintelor lui Job despre iscusinfa avocafilor de a descoperi
intotdeauna adevarul, mai devreme sau mai tirziu, p piind
ce taina avea de ascuns.
- Fie p a?a I Nu mai face atita caz, spuse Margareta re-
tezindu-i-o scurt, caci Mary incepuse sa-i multumeasca. Une-

313
ori mi sc pare ca porunca aceea are doua intelesuri ca am
putea spune : dade altora prilejul sa se poarte cu tine cum
te-ai purta ?i tu cu ei ; caci adesea mindria ne impiedica
sa le facem altora o mare placere, cind nu-i lasam sa fie
buni cu -noi, tocmai in clipa in care din adincul inimii tinjesc
sa ne ajute, ?i cind noi inline am dori sa facem la fel dac-am
fi in locul lor. Ah ! De cite ori n-am suferit cind oamenii
pe care ii vedeam in mare durere ?i carora voiam sa le aduc
mingiiere imi raspundeau cu raceala sa nu-mi bat capul cu
grijile 51 necazurile lor ! Domnul nostru Isus nu era prea
mindru sa se lase slujit de oameni, caci §tia cit de fericit
e omul cind poate face ceva pentru altul. E cea mai mare
fericire pe pamint.
Mary era prea absorbita de cele oe se petreceau pe strada,
ca sa poata asculta cu bagare de seama la ce spunea Marga-
reta. De la locul ei putea vedea foarte bine afara, ?i a§a
zari un domn care pajea alaturi de Job ; vorbea foarte se-
rios cu el ?i arata destul de ager ?i patrunzator ca sa fie un
avocat. Job ii lamurea ceva insemnat, atit cit putea ea sa-?i
dea seama dupa aratatorul lui ridicat dupa gestud ; apoi
facu un semn ou mina ?i cu capul, peste drum, spre casa lui,
de parca §i-ar fi poftit tovarajul sa intre. Mary se temea ca
nu cumva acesta sa primeasca ?i s-o stiringa cu u^a ?i mai §i,
ca sa afle de oe era aja de sigura ca Jem e nevinovat. Se
temea de venirea lui ; omul facu un pas spre casa. Nu ! fa-
cuse doar loc unui copil care se invirtea pe acolo ?i pe care
Mary nu-1 vazuse. Apoi Job il prinse de un nastuie, atit
de intim devenise (cufundat cum era in gindurile lui). Dom­
nul parea foarte zorit, dar se supuse intr-un fel care i-1 facu
simpatic fetei, cu toate ca era avocat. Apoi mai urma un val
de cuvinte, carora le raspunsera mo.nosilabe ?i semne scurte
din cap ; dupa care strainul se indeparta cu pa?i de doua
ori mai repezi, iar Job itrecu strada. Pe chipul lui blind se
ajternuse un aer multumit, de om important.
- Ei bine, Mary, spuse el intrind, 1-am vazut pe avocat,
cu toate ca nu pe domnul Cheshire ; crimele, se pare, nu sint
specialitatea lui. Mi-a dat insa un bilet la altul ; baiat cum-
secade, n-am ce zice, dar cam vorbare^ ; de-abia am apucat
sa deschid gura, ca mi-a ?i taiat-o. Cu toate astea, tot i-am

314
spus pe scurt despre ce-i varba ; poate ca ne-ai vazut tu.
L-am rugat sa intre sa stea chiar el de vorba cu tine, dar
acum era grabit; mi-a spus ca depozi^ia ta nici nu strict
nid nu drege. Luni dimineafa cu primul tren se duce la tri­
bunal ; are sa -1 vada pe Jem ?i are sa afle de la el to t;
mi-a dat adresa lui, Mary ; 51 tu, 51 Will trebuie sa va
ducep pe la el (mai ales Will) luni la doua. Ai bagat la cap,
Mary ? Ca trebuie sa va duoeti la el la Liverpool, luni
dupa masa la doua ?
Job avea de ce se indoi ca fusese in^eles pe deplin ; caci
pentru Mary toate aceste chifibu^uri ?i amanunte, treburile
acestea care, dupa parerea lui, fusesera atit de bine chib-
zuite, aruncau o lumina vie asupra situafiei lor adevarate,
O convinsera ca totul era aievea, ?i nu un vis, a?a cum
ajunsese sa-$i inchipuie timp de citeva clipe, d t peruse la
locul ei dintotdeauna, odihnindu-se, prinzind puteri de pe
urma cinei ?i ascultind glasul potolit al Margaretei. Qteva
ceasuri mai tirziu, domnul pe care tocmai il zarise il va
vedea pe Jem §i ii va pune intrebari ; care va fi oare re-
zultatul ?
L u n i; asta era poimiine ; iar marp, viafa ?i moartea vor
fi doua adevaruri cumplite pentru iubitul ei ; ori, daca nu,
moartea va fi o cumplita realitate pentru ratal d.
Nu-i de mi.rare ca Job repeta acela^i lucru :
- Luni ; la 2, (1"'^ minte ; uite ?i cartea lui de vizita ;
„Domnul Bridgenorth, 41, strada Renshaw, Liverpool", o
sad gasejti acolo.
Job se opri, iar tacerea o trezi pe Mary, care-i multumi.
- Ejti foarte bun. Job ; foarte bun. Dumneata ?i Marga-
reta n-avefi sa ma parasip, orice s-ar intimpla.
- Haide, liaide, fetifo ! nu-fi pierde cumpatul tocmai cind
Incep eu sa prind curaj. Pare sa faca mare caz de depozipa
lui Will. Sinteti sigure, fetelor, ca nu v-a{i injelat in ce-1
prive^te pe Will ?
- Sint sigura, spuse Mary, ca a plecat de-a dreptul de
aid, cu gindul sa se duca la unchiul lui in insula Man fi sa
se intoarca duminica seara, ca sa fie gata pentru corabia care
pleaca marfi.

31 5
 - §i eu sint sigura, facu Margareta. Numele corabiel e
iar el sta :1a adrcsa pe care i-am dat-o adi-
Jo h n C ro p p e r,
neauri. Ai soris adresa, Mary ?
Mary o scrise pe dosul carfii de vizita a domnului Brid-
genorth.
- Nu prea avea chef sa se duca, spuse ea pe cind scria,
caci nu §tia mare lucru despre unchiul lui §i zicea ca nici nu
se sinchise^te sa afle mai multe. Dar ca rudele sint rude §i
fagaduielile fagaduieli, a?a ca tot o sa se duca o zi sau doua,
§i pe urma i^i va lua grija.
Margareta trebuia sa mearga in oraj, sa invefe nijte cin-
tece, a§a ca, de?! n-avea chef sa se duca ?i sa ramina iar
singura, Mary i?i lua ramas bun de la prietenii ei ?! plcca.

CAPITOLUL X X IV

Ce trista-i grava, tremurinda veghe

A color ce insira ceasuri grele
La somnu-nfrigurat al celor drag! !
Vai, groaznic e-n tacutul miez de noapte,
Qnd, cercetind din ochi pieritul trup,
Tresari 5 1 -ntrebi : „ E somo, sau oare-i moartea ?“
A nonim

Mary nu-§! putea rabda singuratatea ; gindur! dureroase

i! apasau sufletul ; pina ?! casa era bintuita de amintir! ?!
presimdr!.
I?! impHnise toate indatorLrile fafa de Jem, atit cit i!
ingaduisera slabele puteri ?! !n!ma e! cea iubitoare ; un val
negru se lasase peste trecutul, prezentul ?! viitorul tatalu! ;
dincolo de val nu putea patrunde ca sa-?! dea seama care
i! era datoria de fiica ; fara vo!a e!, mintea cauta ceva de
care sa se aga?e. Orke, orke, numa! cagaz sa gindeasca, nu.
§! atunc! o incerca s!m?amintul acela vech!, care a le-
gat-o dint!! pe Ruth ‘ de Naom! - dragostea pe care amin-*
* Tinara vaduv5 dintt-o legcnda biblicS ; iji indrSgise mult soacra,
Naomi.

316
doua o purtau acelulaji om ; fi Mary simti ca i s-ar mai
u?ura sufletul daca i-ar putea fi de folos mamei lui Jem,
sau daca i-ar putea aduce mingiiere. §i astfel zavori din
nou casa fi o porni spre Ancoats ; mergea grabita, cu capul
in piept, de teama sa n-o recunoasca cincva fi s-o opreasca
din drum.
Qnd intra Mary, Jane Wilson ?edea potolita pe scaun ;
atit de potolita, incit te uimea cind te gindeai cit neastimpar
fi itulburare o framintasera intotdeauna.
Era tare palida fi trasa ; dar mai mult ca orice, liniftea
ei era oea care o izbi pe Mary. Cind intra fata, nu se ridica,
ci iramase looului fi rosti ceva cu un glas atit de blajin fi
de sdns, incit Mary nici nu-i prinse infelesul.
Doamna Davenport, care era acolo, o trase pe Mary de
rochie fi-i fopti :
- N-o lua in seama ; e slcita de-a binelea ; mai degraba
s-o lasam in pace. Las’ ca-fi spun eu tot, sus.
Dar Mary, tulburata de privirile ingrijorate pe care
doamna Wilson i le arunca, de parca ar fi afteptat vreun
raspuns ila o intrebare, se apropie sa-i asculte vorbele pe
care le rostea acum din nou.
- Ce-i asta ? Vrei sa-mi spui ?
Mary se uita fi zari in mina ei o hirtie alba - tot fatala
hirtie oficiala, pe care o rasucea cu degetele tremurinde.
Mary simfi ca i se stringe inima fi ca vorbele i se opresc
pe buze.
- Ce e ? repeta batrina, vrei sa-mi spui ? fi o fixa pe
Mary cu aoeeafi privire copilareasca, plina de mirare fi
infelegere, in care se citea ruga.
Ce-i putea raspunde oare ?
- Ti^m spus doar sa n-o bagi in seama, facu doamna
Davenport, pufin suparata. §tie ea bine despre ce-i vorba,
chiar prea bine. Cind au adus-o nu eram aici, dar doamna
Heming (aia de alaturi) era, fi i-a citit-o cum s-a priceput
mai bine. O cheama sa fie martora in procesul lui Jem -
doamna Heming zice ca e vorba sa jure pentru pufca ; vezi,
cine sa ftie mai bJne decit ea ca pufca e a lui, fi de spus
i-a spus-o polifistului cit ai zice pefte, afa ca vorba nu fi-o

317
mai poate lua inapoi. Vai de capul ei, tare §i-o mai pune
la Inima, zau a;a I
Doamna Wilson ajteptase rabdatoare in dmp ce ele jujo-
teau, zidndu-$i, poate, ca la urma au s-o lamureasca 51 pe
ea. Dar cind tacura amindoua, de?! in ochii lor se citea o
tnila careia nu-i puteau da glas, ea vorbi din non cu aceea?i
voce blinda insa lipsita cu totul de nerabdarea suparacioasa,
ce-o manifesta altadata fa^a de toata lumea, afara de sopjl
ei - el, care o luase dnd era schiloada ?i neputincioasa ; cu
o voce atit de deosebita, zic, de felul ei pripit de odinioara,-
rosti acutn acelea?i cuvinte plLne de ingrijorare :
- Ce^i asta ? Vrei sa-mi spui ?
- Mai bine da-o repede incoace, doamna Wilson, ?i nu mai
sta tot cu ochii la ea ; zi-i, Mary, feti^, zi-i sa ji-o dea s-o
vezi ; am tot incercat eu sa i-o iau, dar ea nici nu vrea
s-auda 5I cu sila nu-mi vine sa i-o smulg.
Mary trase scaunelul de sub serin, se a?eza la pkioarele
doamnei Wilson ?i, apucindu-i cu blmde?e mina tremurS-
toaxe in miinile ei, incepu s-o mmgiie; la inceput batrina
sc impotriv'i pupn, foarte pupn, ?i atita to t ; curind, cum
mina pe care o prinsese fata tremura cuprinsa de un fior,
hirtia luneca la pamint.
Mary o ridica ilini?tita, fara a incerca sa se fereasca §i,
punind-o intr-un loc unde ochii ingrijorafi ai batrlnei, care
o urmareau cu un fel de teama vrajita, o puteau vedea, o
mingiie mai departe.
- N-a inchis ochii nop?i de-a rindul, ii spuse Mary doam­
nei Davenport, ce-i de mirare, cu toata jalea ?i neno-
rocirea asta !
- Nu, zSu a ? a ! raspunse doamna Davenport.
- Trebuie s-o bagam cu binijorul in p a t ; pe urma s-o
dezbracam ; §i deie domnul in mila lui sa adoarma, caci alt-
minteri...
Dupa cum vedefi, vorbeau in fa?a ei de parca nici n-ar
fi fost acolo, atit de departe ii era mintea.
$i a?a, aproape ridicind-o de pe scaunul pe care statea
incremenita, ?i purtind-o pe scari cu grija cu care mama
i?i poartS oopilul adormit, dezbracara bietul ei trup doborit
§i'l culcara in patupil din camera de sus. O clipa se gindi-

318
sera s-o mtinda in patul lui Jem, ca au cumva s-o tulbure
Alice. Apoi, insa, iji spusesera ca nu i-ar face de fel bine
sa se trezeasca tocmai acolo ; iax Mary, care avea de gind
sa stea de veghe in casa aceea cuprinsa de jale, s-ar fi des-
curcat greu daca ar fi fost nevoita sa se imparta in doua.
A§a ca au culcat-o, cum am mai spus, in patu^l de scin-
duri ; dar pc dnd se departau tiptil de linga pat, tragind
nadejde §i rugindu-se sa poati adormi ?i sa uite o vreme de
greaua ei povara, batrina se intoarse staruitor dupa Mary
?i ingina :
- Tot nu mi-ai spus oe e. Ce e ?
§i, cum o privea a§a in fafa, ajteptind raspunsul, pleoa-
pele i se inchisera §i cazu intr-un somn adinc ?i greu. aproape
tot atit de adinc ca moartea.
Doamna Davenport iji vazu de drum, iar Mary ramase
singura - c ^ nu se poate spune ca cei care dorm sint de
vreun ajutor in Jupta cu gindurile dureroase aduse uneori
de singuratate.
O inspaimlnta gindul la noaptea care o ajtepta. S-ar fi
putut ca Alice sa moara ; in ziua aceea doctorul spusesc ca
nu mai sint sperante, ?i ca nu mai are mult de trait. In
rastimpuri o cuprindea groaza, atit de fireasca la cei tineri,
nu de moartc, ci de aramajitele celui m ort; se apleca ?i
asculta ingrijorata respirafia prelunga ?i frinta a batrinei,
care dormea.
Sau cine ?tie in ce hal s-ar putea trezi doamna Wilson ? !
I se facea frica numai la gindul aces^ta, pe care nu-1 putea
alunga, de?i ii tremura inima ; s-ar putea trezi cu mingle
ratacite de-ia binelea... SimfuriJe ei amorfisera de tot din
clipa in care i se spusese fimpede ce anume i se cere, sau
ce marturie trebuie sa dopuna impotriva fiului ei, a lui
Jem al ei, singurul ei copil. Mary nu se indoia de fel ca
binevoitoarea doamna Heming ii daduse toate lamuririle. §i
daca cumva in visele ei (pe tarimul acela unde nici intele-
gerea, nici dragostea nu pot patrunde in sufletul altuia,
spre a impaxtaji cu el bucuria sau durerea ; pe tarimul acela
unde privelijtile sint grozavii nespuse, taine nepatrunse, sau
comori neprefuite doar pentru stapinul lor ; pe tarimul acela
unde doar eu pot vedea, cit timp mai traiesc pe acest pa-

319
mint, privirile dulci ale copilului meu mort) daca, cumva,
in visele ei de groaza, minfile i se vor rataci ?i mai mult
fi se va trezi inmebunita de vedonii §i de infrkojatorul
adevar care le-a zamislit ?
Presimtirea e uneod cu mult mai rea decit adevarul. Cum
se mai temuse Mary de noaptea aceea ?i cit de linistita tre-
cuse 1 Chiar mai linijitka dedt daca n-ar fi avut atitea mo­
tive de ingrijorare !
Nelinistea pe care i-o trezeau cele doua femei ii amorfi
propriile ei nelinijti. $i atita se gindi la batrinele care dor-
meau ji pe care le veghea, incit, coplefita de ostcneala,
appi, ?i noaptea trecu pe nesimfite. Ce-i drept, cind era
treaza, Alice vorbea §i cinta, ca un copil ce se socotea ; dar
era atit de feridta ! Ii avea in jurul ei pe cei dragi, mires-
mele maracinilor, cintecul pasarelelor care plateau in aer,
crimpeiele de romance de pe vremuri §i frinturik de psalmi
talmacid de demult (din aceia ce se cinta in biseticile de la
$ara pe jumatate invefmintate in iedera, unde piriul care
curge ji vintul care fojne^ite prin copad tin ison potrivit co-
rului de glasuri oe aduc lauda si prinos lui dumnezeu) ; vor-
bele ?i dnteoul ei mingiiau ji inseninau inima celei ce o
asculta ; iar zorile sure incepura sa risipeasca lumina cande-
lei, inainte ca Mary sa-?i fi dat seama ca se crapa dc ziua.
Se scula de pe scaunul pe care atipise §i se duse mofaind
la fereastra sa se convinga ca in adevar se lumina. Strazile
erau neobijnuit de tacute, cufundate in pacea duminicala.
In dimineata aceea sircnele fabricilor nu sunau ; lucratori
care sa se duca din zori la munca nu se vedeau, ?i nici fete
in papuci, plecate sa spelc vitrina vreuneia dintre prava-
lioarele ce tulburau monotonia str^ii ; in schimb, vedeai,
ici-colo, cite un lucrator ce se ducea sa ia aer la tara, sau
vreun tata ce calauzea pajii 50vaitori ai tincilor pe cind i§i
faceau neobi§nuita ?i placuta lor plimbare cu „taticul“ in
dimineata clara ?i geroasa. Dac-ar fi avut mai mult ragaz
in timpul saptaminii, s-ar fi zorit poate prin aorul curat fi
tare al acelei diminefi de duminica ; dar afa, era placut §i
intr-adevar odihnitor sa mergi in dorul lelii, cum mer-
geau toil,

320
 Ce-i drept, in dimineafa aceea mai erau vreo doi trecatori
cu teluri mai putin nevinovate ?i mai pufin vrcdnice de lauda
dedt ale oamenilor de care am pomenit; erau atit dc pri-
hmifi la trup ?i la suflet, incit tulburau pacea adinca a zilei;
dar nu ma voi opri la ei, caci ?i pe dumneavoastra, §i pc
mine, §i cred ca aproape pe oricare dintxe noi 1-ar putea
mustra cugetul ca n-a facut tot oe i-a stat in putinfa pentru
fratii no§tri cei pierdufi §i ratadfi.
Cind Mary se intoanse de la fereastra, se apropie pe rind
de oele doua paturi, sa mai arunce o privire ?i sa asculte.
Alice arata calmS fi feridti in toropeala ei, iar fafa parca
li intinerise, in timp oe se apropia a?a, fara durere, de moarte.
Pe chipul doamnei Wilson se intiparise ingrijocarea din
ultimele zile, cu toate ca ?i ea parea cufundata intr-un somn
adinc ; dar, pe cind Mary o privea, cautind urma vreunei
aseman^i cu fiul ei, femeia se trezi ?i o privi in fafa, cu
ochii ei in care se vedea trezindunse viafa.
Tacura amindoua un minut sau dou3.. Mary i?i plecase
ochii sub privirea aceea patrunzatoare, in care durerea amin-
tirii parea ca se a§terne tot mai mult.
- Visez ? intreba in cele din urma mama, cu glas scazut.
- Nu ! raspunse Mary pe aoelaji ton.
Doamna Wilson i?i ascunse fa{a dn perna.
In dimineata aceea i?i dadoa foarte bine seama de toate
dte se intimplau in jurul ei ; se vedea ca tulburarea cea
mare pe care io pricinuise in ajun citafia, sleind-o de puteri
?i istovind-o, trecuse. Mary nu se impotrivi cind btoina ii
arata cu mifcari domoale ca vrea sa se ridioe. Un pat fara
somn este un loc in care gindurile ifi dau tircoale.
Dupa ce Mary ii dadu o mina de ajutor sa se tmbracei
Jane ramasc dtcva clipc linga Alice, privind-o.
- Ce fericita e 1 vorbi ea, cu glas trist §i molcom.
Q t timp Mary pregati niicul dejun ?i facu toate treburile
gospodarejti care ii venira in minte, ca sa-i mai indulceasca
viata mamei lui Jem, doamna Wilson statu nemijcata In
fotoliu, privind-o muta. Arfagul ei de dinainte p 3rca sa se
fi topit deodata, sau poate ca prea era slabitii la trup ?i la
suflet ca sa-1 arate.

21 Mary Barton 321

 Mary ii povesti tot ce facuse cu privire la domnul Brid-
genorth ; ii povesti toate planurile cu privire la Will, toate
nadejdile ei ; ji ii ascunse cit se pricepu mai bine toate
indoielile §i temerile ce o napadeau, nepoftite. Doamna
Wilson o asculta ; nu-i raspundea decit din cind in cind,
dar se arata curioasa sa ftie totul §i pricepea ce i se spune.
Cind Mary ispravi, batrina suspina §i spuse ;
- O, feti^o I Eu ii sint mama, ?i mai nimic nu fac, nimic
nu pot face ! Uite, asta ma chinuie 1 Parca a? fi un icopil
care-?i vede maiou(;a bolnava ?i se jelejte §i plinge pina nu
mai poate, dar de facut nu face nimic care s-o ajute. Cred
ca mi-au slabit minple deodata ?i n-am puterc nici macar
sa pling ca un copil.
§i dadu drumul unui geamat innabu§it, de remu^care ck
nu-ji arata mai mult durerea, ca ?i cum iipetele, lacrimile
sau cuvintele rostite cu glas tare ar fi putut arata cit de
sfijiata ii era inima, a?a cum o aratau privirea ?i glasul ei
slab - ca un piuit - tremurator §i schimbat!
Dar gindifi-va la Mary ?i la cite indura ea ! Inchipuiti-v5
(caci eu, u>na, nu va pot spune) roiul de ginduri care se
adunau $i se ciocneau in capul ei ; inchipuiii-va apoi cite
sforfari trebuia sa faca -pentru a-?i iine firea ?i pentru a se
arata din cind in cind pufintel vesela §i zimbitcare.
La un moment dat incepu sa caute vreun mijloc sa-i cru^
bietei mame durerea de a se duce martora la proces, pentru
pujca. Nu-i pomenise nimic in diminea^a aceea de citafie,
iar Mary ifi zicea ca o uitase ; cu siguranfa ca trebuia sa
existe vreun nujloc ca sa inlature aceasta noua mihnlre.
Trebuia sa stea de vorba cu Job ; ba, daca era nevoie, chiar
cu domnul Bridgenorth, cu tot darul lui de a descoperi ade-
varul ; caci, intr-adevar in ultimele zile se zbatusc mult §i
izbutise sa se infringa pe ea insaji (deji in inima ei simfea
ca izbinda e scump platita), i?i tainuise intr-atit zbuciumul
5i ifi ascunsese intristarea ?i tulburarea, incit incepuse sa
prinda inima ?i sa se incredinfeze ca putea iine piept destul
de bine oricul, oricit i-ar fi inima de sfi5iata sub mantia
deznadejdii.

322
 Doamna Davenport veni de la biserka dupa slujba de
dimineata sa mai intrebe de cele doua feme! nenorocite ;
auzi numaidedt toate dte le avea de spus Mary (crau vejti
cu mult mai bune, in ceea ce o privea pe doamna Wilson,
decit se afteptasera in ajun) ; ?i aja, de indata ce veni fe-
meia aceasta de treaba, cu inima buna, Mary ii spuse ce
ginduri avea ?i se duse sa-1 cheme pe doctorul care o ingrijea
■pe Alice.
Doctorul i§i ispravise treburile de dimineala ?i se bucura
la gindul prinzului de duminica ; avea o fire buna ?i ii ve-
nea greu sa-?i astimpere voiojia fkeasca, chiar la patul de
suferinta sau de moarte. I^i grejise meseria ; caci placerea
lui era sad vada pe cei din jur bucurindu-se pe deplin
de viafk
Cu toate aoestea, lua o poza de drcumstan^a cum se ouvine
unui doctor care asculta pe un bolnav sau pe prietenul unui
bolnav (caci Mary avea o fafa trista, palida fi ingrijoratS,
care putea fi luata ?i drept aceea a unei bolnave).
- Ei, fata mea ! Ce vint te aduoe pe aici ? intreba el, pc
dnd intra in cabinet. Nu de dumneata e vorba, sper.
- V-a? ruga sa venifi s-o vedefi pe Alice Wilson - m-am
gindit ca poate a(i vrea sa va uitafi putin ?i la doamna
Wilson.
Doctorul iji puse in graba haina ji pMaria ?i o urma
numaidedt.
Dadu din cap cind o vazu pe Alice (de parca jale ar fi
fost pentru o faptura atit de curata, atit de buna ?i de
drcapta, ?i pentru o cre^tina atit de umila apropierea de li-
manul dupa care tinjea) ?i mormai obijnuitele cuvinte me-
nite sa nimioeasca sperania ?i sa pregateasca rudele pentru
sfir^it; apoi, a?a ojm il rugase Mary, se duse $i la doamna
Wilson, care statea ca amortita in fotoliul ei, ?i-i puse intre-
barile de cuviin^a.
Femeia ii raspunse ?i il lasa s-o cerceteze.
- Cum c ? intreba Mary, nerabdatoare.
- Ei bine - hm... incepu doctorul; pricepea ca ii cerea
sa raspunda Jimpede, dar nu jtia daca fine sau nu sa-i dea

21* 323
un raspuins favorabil ; aim i?i zicea insa ca fara indoiala
uJi raspuns incurajator a?tepta, urma :
- E slabita, fara Indoiala ; urm area fireasca a unei lovi-
turi cum a fost arestarea feciorului ei - caci, dupa cite ftiu,
Jam es W ilson, care 1-a ucis pe domnul Carson, e fiul ei.
T rist luoru sa ai asem enea ticalos in familie.
- A ti spus : „c a re l-a u c i s " , domnule doctor ? facu Mary
indignata. E arestat numai pe banuiala $i mulji nici nu sc
indoiesc ca e nevinovat... cei care il cunosc, domnule doctor.
- Bine, bine ! Doctorii nu prea au timp sa d teasca ziarele
?i mi se pare ca nu prea ?tiu cum s-au petrecut lucrurile.
Poate e nevinovat, sigur ca n-aveam nici un drept sa vor-
besc ostfel - d ar m-a luat gura pe dinainte. N u ! Zau a?a.
dom nifoara, nu vad nici o pricina de ingrijorare in privin^a
femeii de alaturi ; slabita - far^ indoiala ; dar o zi, dou 5
de ingrijire buna au s ^ puna pe picioare ; sint sigur ca e§ti
o so ra buna, d rag a m ca ; o v ad pe fa^a dum itale drigutS.
ji b lin d a ; am sa-p trimit citeva pastile ?i o -po^iune, d ar nu
te speria, n-ai d e ce, te asigut.
- D a r nu-i a ja ca nu e in stare sa se duca la Liver|x)ol ?
intreba Mary, cu ingrijorarea celui care dorejte din toata
inima un anumit lucru.
- L a Liverpool ? B a da, rSspunse el. O calatorie scurta
ca asta n-ar putea-o obosi ?i poate ca i^ar mai schimba gin-
durile. L a s o s i se duc 3 , sigur ca d a - ar fi tocmai ce-i
trebuie.
V ai, domnule doctor 1 izbucni Mary, aproape in hohote,
doream a?a de m ult s-o gasifi prea bolnavS. ca sS raearg 3 . !
- Phiii - facu el, scotind un ?uier prelung ?i incerdnd sa
inteleaga ; d ar deoarece, a?a cum spusese, nu citea ziarele,
habar n-avea ce pricina o indemna sa doreasca un asemenea
lucru care parea atit de lipsit de inim a ; pai de ce nu mi-ai
spus asta de la inceput ? F ara in doiala ca in starea ei de sl 3 -
biciune ar putea sa-i faca riu ; totdeauna exista un oarecare
rise s a cilato rejti - te trage curentul, sau mai ?tiu eu ce.
Pentru ea s-ar putea s i fie chiar foarte vatam itor - foarte.
E u sint im potriva calitoriilor ?i a em otiilor, ori d e cite ori
pacientul se a fla in starea de apatie $i agitape a doamnei

324
Wilson. D aca vrei sa ma ascultl, n-o lasa cu n id un d iip
sa se duca la Liverpool.
Intr-adevar, fara sa-ji d ea seam a, 151 schimbase de-a bi-
nelea parerea, atit de mult dorea sa le faca altora pe plac.
- V ai, dom nule doctor, v a mulpimesc 1 Vrefi sa-mi da^i
un certificat ca nu e in stare sa m earga ? Poate ni-1 cere
avocatul ; avocatul, §tid dumneavoas.tra, urm a ea vazind ca
nu se dumerejte, avocatul care il apara pe Jem . Trebuie sa
fie m artora im potriva lui.
- F ata d raga 1 facu el, aproape suparat, d e ce nu mi^ai
spus de la inceput cum stau lucrurile ? Intr-un nainut ar fi
fost gata ; 5! prinzul meu, care m a ajteap ta 1 Sigur c i nu se
poate duoe - ar fi curata nebunie ; d aca d epozipa ei i-ar
fi puitut face vreun bine, ar fi fost cu totul altceva. Vino la
mine d n d vrei pentru ce rtific at; adica, d aca a?a te sfatuiejte
avocatul ; eu il sprijin pe a v o c a t; prim ejte sfatul am belor
profesiuni libere - ha, ha, ha !
Rizind d e glum a lui, pleca, lasind-o pe M ary sa se in-
vinuiasca e a in saji de prostia ei ; iji inchipuise ca toata lu-
mea trebuie sa cunoascS la fel d e bine faptele in legatura cu
p ro cesu l; intr-adevar, nici prin gind nu-i trecuse cS s-ar
putea ca doctorul s a n-aiba habar de soopul cSJdtoried la
Liverpool a bietei doamne Wilson.
Pleca num aidedt la Job (c5 ci doam na D avenport cea sa-
ritoare ram ase de veghe linga cele d oua batrine) ?i ii povesti
temerile, planurile §i incercarile ei.
Spre marea-i mirare. Job dadu din cap cu indoialL
- Poate sa d ea de banuit d aca o impiedicam s& se duca.
Avoca^ii sint obi^nuifi cu viclejugurilc.
- D ar asta nu e un viclejug, spuse Mary. E bo ln av i rSu,
cel pufin a?a era aseara ; iar azi e atit de slab a ?i de prS-
padita 1
- V ai de capul ei ; zau a?a. E u numai la binele lui Jem
ma gindesc ; se ?tiu atitea, ca nu mai merge sa dai inapoi.
D a r am sa -1 intreb eu pe domnul Bridgenorth. Am sa cer
si sfatul doctorului. Tu ramii acasa, ca vin la tine pcstc
un ccas. Vezi-fi de treburi, fetifo.

325
 CAPITOLUL XXV

Ceva era, ce nimeni nu spunea,

Un nor domol ce prin senin trecea -
§oapta ji zvon ce la urechi se-njir
Vest! incurcatc - cin’ sa dea de fir ?
Cr a b b e

Mereu socoteala ciudata-ji facea

§i ba intr-o parte, ba-ntr-alta-nclina.
Ibidem

M ary se duse acasa. Ah ! cum o mai durea capul §i cum

sim tea ca o cuprinde a m e te a la ! D ar avea ea mai tirziu
destul timp sa se lase coplesita.
A ?a ca se sili sa stea locului, cumLnte. Se ajeza la fe-
reastra 51 incepu sa priveasca afara ; nu vedea ins i nimic,
cind d eod ata zari ceva ce o facu sa sara in picioare 51 sa se
traga inapoi.
D a r era prea tirziu. Fusese vazuta.
Sally Leadbitter d ^ u buzna in odaita intunecoasa, parca
inveselind-o cu preafipatoarele culori ale rochiei ei de
duminica.
E r a tare curioasS s-« v a d a pe M a r y ; legaturile cu un
ucigaj pareau s-o fi transform at intr-un fel de Itisus n a tu ra e ^
51 sc gaseau unii care mai ca s-ar fi ajtcp tat sa v a d a 51 o
schimbare in infafijarea ei, a tk d e staruitor se zgiiau la ea.
D a r in ultimele zile M ary avusese prea m ulta bataie de cap
pentru ca sS bage de seam a.
Acum Sally o privi pe indelete ?i o cercet^ din cap
pina-n picioare (ceea ce nu e totuna cu a patrunde pe om
pina^n ad in ail sufletului), incit aproape ca-?i intipari in miote
chipul ei : „rochia d e toate zilele (jtifi, itn p rim e -vX d e la
Hoyle, rochia aceea liliachie, cu talia inalta), pe care o
indragise a t i t ; o basm alufa neagra d e m atase inoodata ba.ie-
(ejte in jurul gitului, parul d at pe spate tot, de parc-ar fi
vrut sa-§i racoreasca fafa ca sa-?i pastreze cumpatul — ea,
care dintotdeauna finea sa $i-l poarte lung, ji miinile, pe

' Fcnomcn al naturii.

326
care §i le fram inta intr-una...“ T oate aceste amanunte avea
sa le injire Sally a d oua zi la atelier, in edifia spcciala de
dim ineata, a§a ca, oricum, vizita ei facea tofi banii, chiar
daca de la M ary n-avea sa poata stoarce mai mult.
- E i, M ary 1 incepu ea. Unde te-ai ascuns ? N u te-ai ar&-
tat de loc ieri pe la dom nijoara Simmonds. D e a r n-oi fi
crezind ca ne inchipuim ceva rau despre tine pentru cele
intimplate. Ce-i drept, unora ne-a cam parut rau dupa bie-
tul baiat, care zace t:eapan ?i rece din pricina ta, M ary ;
dar nici vorba sa fi-o aruncam tie in spinare. §i domni§oara
Simmonds are s& se supere al naibii d aca nu vii, ca nu ne
mai vedem capul de cite comenzi d e doliu avem.
- N u pot, facu Mary cu glas scazut. N u vreau sa ma mai
intorc, niciodata.
- Ce spui, M a r y ! exclam a Sally, sincer mirata. Sig'ir,
marti fi - poate - miercuri trebuie sa fii la Liverpool, dar
dupa aia ai sa te intorci 5! ai sa ne povestejti tot. Domni-
toara Simmonds ?tie ca trebuie sa lipsejti dou& zile. D ar,
intre noi fie vorba, se d a in vint dupa birfe ?i prea tare o
sa vrea s-auda toate nimiourile d e la proces, ca sa te certc
fiindca ai lipsit o zi, doua. §i, pe urma, Betsy M organ zicea
ieri c 5 n-ar mira-o sa mai fii buna ?i de m om eala pentru
cliente. Cite n-ar veni dupa proces sa-ji coasa la dom nijoara
Simmonds, numai ca sa arunce o privire spre tine 1 Zau,
Mary, ai s a ajungi o adevarata eroina.
D egetele subfiri se framintau acum mai m ult ca oricind,
ochii m an ?i blajini se ridicau rugatori spre chipul celei ce
vorbea ; d ar ea ii dadea tot a ja inainte ; nu c l ar fi vrut
sa fie rea sau cruda cu Mary, ci d oar pentru ca nu era in
stare sa-i in feleagi suferinta.
Ce-i drept, m oartea domnului Carson o tulburase, de$i
tulburarea ii f 5 cuse mai degraba placere ; ?i acum ar fi d at
oricit s a fi fost e a tinta atenfiei d e care, cu siguranta, se va
bucura Mary.
- Ce zici, are sa-ti placa la intcrogatoriu, Mary ?
- D e loc, raspunse M ary cind se vazu silita sa raspunda.
- E i ! Ce oameni neobrazafi mai sint $i avocapi ajtia !
Cit despre seoretarii lor, nici ei nu sint mai breji. N u m-ar
m ira (incercind s-o mingiie ?i crezind intr-adeva^r ca asta

327
face), sa pui mina pe alt iubit la Liverpool. Cu ce rochie
te duel, M ary ?
- N u jtiu flid nu-ml pasa, exclam a Mary, careia i se
fScuse sila de m usafirul ei.
- E i bine, atunci asculta-mS pe mine ?i pune-o pe cca
de pambriu albastru. E veche, ce-i drept, ji cam roasa la
coate, dar n-o s 5 v a d a nimeni, ?i ouloarea ifi fade tare bine.
§i incS ceva, Mary. Am sa-fi dau fularul men negru cu ape,
adauga ea, cu o bunSvoin{a neprefacuta, fi pufintel magu-
l it i la gindul cS podoaba ei preferata v a im podobi per-
soana unui m artor intr-oin proces de omucidere.
- Am sS ti-l aduc miine dim ineafa inainte d e pleci.
- N u, nu mi-1 aduce 1 spuse M ary ; multumesc, d ar nu-mi
trebuie.
- P ii, ce-ai sa imbraci ? Ifi ftiu toate rochiilc ca pe ale
mele, fi nu vad ce-ai pui pe tine. D o ar nu te gindefti
la jalu l ala vechi cu patrafele I Poate ca-d place ai mult
Ssta de pe mine d e d t fularul, ce z id ? o intreba ea, inseni-
nindu-se la gindul acesta, gata sa-i imprumute efarfa pe care
o purta, sau oricare alta.
- Ah, Sally 1 N u mai spune prostii ; cum sa-mi stea mie
capul la rochii, tocmai acum, cind e vorba d e viafa sau de
m oartea lui Jem ?
- Doam ne, iarta-ma 1 V a sa zica d e Jem era vorba ? E i,
m-am gindit eu ca trebuie sa fie vorba d e vreun iubit cind
te-ai suparat a?a pe domnul Carson. Atunci, pentru dumne-
zeu, de ce , 1-a mai im pufcat pe domnul H arry ? Vreau s i
zic, tocmai d n d nu te mai uitai la el ? N u cumva ii era
team a c-^i s& incepi din nou ?
- Cum indraznefti sa spui ca 1-a im pufcat pe domnul
Harry ? sari M ary ca arsa, trezindu-se din lincezeala in care
se cufundase cit timp Sally hotara ce av ea sa imbrace. D ar
n-arc important^ ce crezi tu, tu, care nu 1-ai cunoscut. Ce
ma doare pe mine e ca lumea care il ftie il crede vinovat,
spuse ea, reluindu-fi tonul fi in fad farea abatuta de mai
inainte.
- §i nu crezi c& el a facut-o ? in treb i Sally.
M ary tacu ; mersese prea departe cu o faptura ca aceasta,
«tit de curioasa fi in a?a masurS lipsita d e scrupule. Pe de

32 8
alta parte, 151 aminti cum la inceput puia 51 ea il crczuse
v in o v a t; fi sim^ea ca nu se cade s i arunce cu piatra in cei
pe care aceleaji dovczi ii indcmnau sa creada acela?! lucru.
Nimeni nu-i facuse lui Jem nici macar hatirul sa se in-
doiasc 5 . Nimeni nu avusese incredere in nevinovatia lui.
Nimeni, afa ra d e m aica-sa; ?i acolo era mai mult inima
care iubea decit mintea care judeca ; in dragostea ei
d u io asi, nu-fi inchipuise nici o clipa ca Jem al ei a r putea
fi un ucigaj. Nu-i plaoea in si d e fel toata discu^ia asta ;
ji subiectul, ?i felul in care il discutau devenisera un chin
pentm e a ?i ii era sila de fata asta cu care statea d e vorba.
A ?a c i sim d o u$urare in clipa cind le ajunse la urechi
glasul lui Jo b Legh, care statea in u ja cu mina pe clanfa
ji sporovaia cu un vecin ; Sally sS.ri in sus ca friptS ?i
spuse :
- la uite-1 5! pe babalicul 3 sta ; sa mor eu daca nu intrS
a id I N u cumva i-a spus taica-tau sa aibS grijS d e tine in
lipsa lui ? Sau d e ce naiba o fi venind pe aici ? Oricum,
am 5ters-o ; nu i-am putut suferi niciodata, nici pe el, nici
pc spilcuita a ia de nepoata a lui. L a revedere, Mary. T oate
acestea le spuse in §oaptS ; apoi mai t a r e ; D aca te r 3 z-
gindejti cu fularul, Mary, vino la mine miine dim ineaf 3
inainte de noua ?i (i-l dau cu d raga inima.
In Ufa dadu nas in nas cu Job. Cei doi se privira cu o
antipatie pe care nici unul nu-?i dadu osteneala s o ascunda.
- Asta-i 0 fata nerufinata fi stricata, spuse Job.
- Are suflet bun, r 3 spunse Mary, care era prea cinstitS
pentru a cleveti pe seam a unui m usafir ce ab ia ii trecuse
pragul fi apasind pe singura insufire buna mai v a d iti din
firea aoesteia.
- D a , d a I Suflet bun, darnica, vesela, plina de haz ; mai
sint o sumedenie de nume pentru insufirile bune cu care
diavolul ii inzestreaza pe copiii lui ca s 3 momeasca ne-
ghiobii. Crezi ca lumea s-ar lasa am agita d e una care n o r
avea d c d t p 3 rfi rele ? D ar nu pentru asta am venit. L-am
vazut pe domnul Bridgenorth fi, intr-un fel, el tot ca mine
gindcfte ; zice ca ar putea d a de banuit fi i-ar face riu bie-
tului baiat la proces ; cu toate astea, d aca c bolnava, c bol-
nava, fi n-avem incotro.

329
 - N u §tiu d aca ii e chiar atit de rau, spuse Mary, careia
incepea sa-i fie teatna ca n u cumva sa faca un lucru ce i-ar
£i putut d auna sartnanului ei iubit.
- V rei s a vii s-o vezi, Jo b ? Mi se pare ca doctorul a
spus cum voiam eu, nu ce gindea el cu adevarat.
- Asta pentru ca nu avea nici o parere, nici alba, nici
n eagri, raspunse Job , al caxui dispret pentru doctor! era
aproape egal cu respectul ipentru avocafi. D ar vin bucuros.
N u le-am mai vazut pe batrine de cind cu necazurile astea,
?i s-ar cuveni sa m a reped s a le intreb cum o mai due. H ai !
In incaperea doam nei W ilson domnea atm osfera aceea
calm a §i inoremenita pe care a^i observat-o probabil adesea
in casele unde a patruns bo ala sau moartea. Nici o activi-
tate deosebita ; oamenii vegheaza ?i ajteapta, 5! nu se ur-
nesc d e d t atunci cand se isca un moment de criza ; pina
51 m ijcarile cele mai neinsemnate sint line §i mute ; mobila
to a ti e rinduita in a ja fel, incit sa-i fie mai bine celui bol-
nav : obloanele sint trase, ca sa opreasca tulburatoarea schim-
bare pe care o aduce o ra z i de soare ; aceea?! dnfati?arc
trista c intiparita pe chipurile celor din c a s a ; iar pe tine
tc invaluie gindurile pe care (i le trezesc aceste chipuri ?i
uiji de strad a ?i de lumea de afa ra ; meditezi doar asupra
intimplaxilor dinauntru, care te fura de-a binelea.
D oam na Wilson statea lini?tita in scaunul e i ; pe fafa ii
era intipSrita acceaji expresie pe care M ary o vazuse la
plecare ; doam na D avenport se foia prin cam era ; pantofii
ii scirtiiau, iscind cu atit mai m ult zgomot, cu cit calca mai
cu bagare de seam a ?i facea pa?i mai m a r i; numai ca in
aceste im p rejur^i zgomotul supara mai mult urechile celor
sanatoji decit sim furile am orpte ale celor bolnave ?i chi-
nuite. G lasu l batrinei Alice tot mai razb&tea voios din inca­
perea d e sus. V orbea intr-nna ?i ridea singura, sau poate
cu tovara?ii ei n ev azu fi; „nevazup“ am spus, mai degraba
decat „inchipuiti“ , caci cine ?tie daca nu cumva dumnezeu
ingaduie um brelor celor care ne-au fost dragi in viata sa
pluteasca in jurul patului celor oe-?i dau sufletul ? !
Job vorbi, ?i doam na W ilson ii raspunse.
Ii raspunse cu o linijte care parea nefireasca in imprejura-
rile acestea. Pe batrin, asta il tulbura mai tare d e d t orice

330
alt serrm d e boala trupeasca. D aca ar fi aiurat, sau daca
ar fi gemut cuprinsa de friguri, Job a r fi putut §i el sa
spuna ce avea de spus, sa-ji d ea parerea. sa d ea vreun sfat
ori sa o mmgiie ; d a r lin ijtea ei 11 facu sa amufeasca.
In cele din urma, o trase deoparte pe M ary mtr-un un-
gher al incaperii unde se a fla doam na Wilson ?i ii spuse :
- A i dreptate, M ary ! N ici vorba s a se poata duce la
Liverpool, biata d e ea. Acu, d u pa ce am vazut-o, ma mir
cum d e nu s-a hotarit doctorul de la inceput. Orice i s-ar
intim pla lui Jem , saracu, d e mers nu poate sa mearga.
Intr-un fel sau intr-altul, curind totul are sa se sfirjeasca ;
cel mai bine e ca plna atunci s-o la?i in p lata donanului.
- E ram sig u ri ca a?a ai sa spui ?i tu, facu Mary.
D a r in socotelile lor uitaserS sa tina seam a ?i de gazda.
E rau siguri ca sim furile o parasisera dc-a binelea, cind de
fapt ele nu erau decit am orjite, a?a ca nu puteau transmite
im ediat impresiile, in mintea sleita 51 tulbure. Ced doi nu
fcagasera de seam a ca privirile femeii ii urm arisera (la
inceput, in m od mecanic, pare-se) ; cind se departasera sprc
ungherul camerei, nu ob serrasera cum chJnul ei, pina atunci
iacremenit, incepuse sa se schimonoseasca, tradind vechile
scmne ale nerabdarii.
D ar, cind tacura, batrina se ridica ; ia r cei doi tresarir^
de parca le-ar fi vorbit un mort, cind o auzira rostind lim-
pede ?i hotarit :
- M a due la Liverpool. V-am auzit eu pe voi 51 planurile
voastre ; ?i v a spun ca m a due la Liverpool. D aca a5a c
scris, ca vorbele mele sa-mi om oare baiatul, ele mi-au ?i
iejit din gura ?i nimic pe lume nu le mai poate intoarce.
D ar credinfa n-am sa mi-o pierd. Alice (care-i sus) mi-a
spus nu o d at 3 ca imi lipse^te credin^a ; acum n-are sa-mi
mai lipseasca. Nu pot ei - n-au sa-mi om oare ei copilul,
singurul meu copil. N-am sa ma las infrico?ata. Ah ! §i to-
tu§i parca-s bolnava d e spaimS. D ar, daca e sa moara, sa
nu credefi c 3 n-o sa -1 mai vad. D a ! A m sa-I vad la pro-
ces. Acum, cind toata lumca il urajte, s-o aib& lin g i el pe
biata maica-sa, care sa-i d ea atita mingiiere cita i-o pot d a

33!
ochii fi privirile 51 Inlma cc bate doar pentru el ; mama lui,
saraca, batrina, care jtie d t e d e n e p d h an it; poate sa a ib h
pScate fatS d c dumnezeu, d ar mi fafa de oameni. Poate
au s a ma lase sa ma due la el, de cum s-o s f i r j i ; ca eu
ftiu o gram ada de predici din Scriptura (deji nici nu v-ar
veni a crede), care ii pot d a curaj. Cind a intrat in inchi-
soarea aia nu 1-am putut vedea, d ar nimic nu ma v a mai
opri, n id m acar un minut, sa ma due, de vreme cc ?tiu
ca ar fi a i putinta sa-1 vad la fafa ; c a d , cine §tie, poate
clipele ii sint numarate fi-s pufine la socoteala. $tiu ca pot
s 5 -i aduc mingjiere, bietul baiat. N id n-are sa v a vina a
crede, dar totdeauna mi-a vorbit cu atita bunatate ?i blin-
dete, d e parca mi-ar fi facut curte. T are ma mai iubea !
§i cum sa-1 las sa indure toate ocarile alea cumplite pe
care au s a le nascoceasca im potriva lui ? M acar a t i t ! Sa
ma rog pentru el, ori de d te ori vor spune cite o ^ orba rea
impotriva-i, chiar d aca altceva nu-s in stare ; ?i are s i jtie
ce face m am a lui pentru el, bietul b a ia t ; are sa-mi citeasca
pe fafa.
Cei doi facu ri totuji un gest, ?i in privirile lor citi ca se
impotrivesc dorintei ei. D ar Jan e se intoarse brusc spre
Mary, vechea (inta a intepaturilor ei, ?i spuse :
- Asculta, feti^o ! Vira-fi bine in cap ; de cind e el, Jem
n-a putut s i ma duca d e nas, ?i av ea destula minte sa nu
incercc. §i ceca ce n-a fost el in stare nu incerca nici tu.
Am s i m i due miine la Liverpool ?i am si-m i gisesc b iia-
tul ; orice-ar fi, cu el am s i stau ; iar d a c i el moare, poate
c i dumnezeu, in m ila lui cca mare, are s i m i ia ?i pe mine.
Mormintul este leac sigur pentru o inima indurerati.
Se l i s i in scaun, sle iti d e sfor^area n eajtep tati pe care
0 ficu se ; ?i d a c i incercau s i sc o ati un singur cuvint, ea
le-o tiia scurt (orioe i-ar fi spus) ?i-i dadea inainte : „A m
s i m i due la Liverpool".
N u mai era nimic de facut, c ic i doctorul nu fusese prea
hotirit in p irerile lui ; domnul Bridgenorth, ca om al legii,
socotise c i a r fi bine s i se duci, iar M ary se vazu siliti s i
renunfe la gindul de a o convince s i rim in i acasi, d a c i

332
 intr-adevar, to imprejurarile accstea, 35a ceva a t fi fost de
dorit.
- Cel mai bine a r fi, spuse Jo b , sa -1 caut cu pc W ill
miine dim toeata to zori, iar tu, Mary, sa vii mai drziu cu
Jane Wilson. §tiu o fem eie cumsecade la care putefi trage
?i unde ne putem intilni dupa ce-iam sa -1 gasesc pe W ill,
Inainte de doua, cind trebuie sa ne ducem la domnul Brid-
genorth ; ca asta pot sa i-o spun 5! lui : n-am incredcre in
nici un secretar, d aca e vorba sa -1 caute pe W ill, d n d e to
joc viafa lui Jem.
Fetei nu-i placu d e fel acest plan, nem ulpjmirea ci av ea
In parte o e x p licate logica, in parte se bizuia pe sim furile
ei. N u putea suferi gindul sa lase in seam a altuia grija d e
a -1 salva pe Jem . Sim fea ca este datoria 5! dreptul ci. Nu
cuteza sa incredinteze nimanui indepltoirea planului faurit
de ea ; cine ?tie, poate ca ceilalfi n-aveau destula putere,
sau tarie, ori poate nu erau de ajuns de indirjiti pentru a
nu scapa nici cel mai mic sorf d e izbinda ; dragostea ei avea
s-o inzestreze cu toate aceste insufiri, far^ s i seam a
de cealalta alternativa cumplita, care o a?tepta d aca dadea
gre? iar Jem era osindit. Nimeni nu putea trai indemnurilc
care o im boldeau pe ea, a ja ca mintea nimanui nu lucra
cu atita agerime ca a ei, ?i nimeni nu era impins de o hota-
rire atit de deznadajduita. §i apoi (stogura d a t i cind mai
tinea seam a ?i de ea), nu putea indura sa stea locului ji
sa afle deznodamintul abia atunci cind totul va fi im pltoit
D e aceea, ori d e cite ori Job aducea vreun argument c
la-i sprijinc planul, ea se im potrivea plina d e infrigurare
fi aprindere ; ji fara indoiala c i, vazindu^se infruntat a^a,
cu indaratnicie - dupa cum crodea el - bitrinul se arata
fi mai in cap atin at; ifi sp u seri vorbe minioase, fi un sim-
famtot de instrainare se rid ici pentru on timp intre ei, pc
cind se indreptau spre casa.
Pe urma, insa, veni M argareta, a?a b lin d i cum era ea,
ca un inger al p ad i, atit de c alm i fi d e infeleapta, incit se
ru fin ari amindoi de indirjirea lor fi, ca fi cum s-ar fi to-
teles, la s a r i hotirirea in. seam a ci (dar cu nu cred cS Mary
s-ar fi supus daca hotarirca ar fi fost impotrivS-i, orid t

333
pllngea ea acum 51 se caia fa^a d e Job , m ojul cel bun care
o ajuta sa -1 scape pe Jem , cu toate c i fiecare dintre ei vedea
in a lt chip acest ajutor).
- M ai bine sa se duca Mary, ii spuse M argareta bunicu-
lui, cu glas scazut. ^tiu eu ce-i in sufletul ei fi poate in
ourind gindul ca a facut tot oeea ce ii statea in putinfa are
sa-i fie mingiiere. Altminteri, cine jtie, fi-ar mai spune ca
lucrurile ar fi putut ie?i a l t f e l ; te rog, bunicule, las-o pe ea.
D u p a cum vedefi, M argareta inca nu credea sau credea
prea putin in nevinovafia lui J e m ; pe linga aceasta, i?i
zicea ca daca M ary il vedea pe W ill §i auzea chiar ea cu
urechile ei ca Jem nu -1 insopse in noaptea aceea d e joi,
va indura mai u jor lovitura ce o a^tepta.
- Ceiar fi s a incui casa pentru vreo citeva zile, bunicule,
§i sa ma due sa stau cu A lice ? §tiu eu ca una ca mi -e nu e
buna la cine ^tie ce, ad au ga ea blajin ; dar, cu mila lui
dumnezeu, am sa fac tot, ou draga in im a ; d e asta d ata
voi avea prilejul sa folosesc banii la o fap ta buna ; am sa
iau cu sim brie pe d n ev a care s a faca pentru Alice tot ce
nuns in stare eu. D oam na D avenport e femeie de treaba,
care cunoaste la necazuri ?i boala ; pot sa-i platesc pentru
munca ei ?i s-o tin acolo pe aproape. A ?a ca, sa fim in^e-
leji. Tu, bunicupjle, du-te ou doam na W ilson, §i l a s o pe
Mary s a -1 caute pe W ill, pe urm a v a puted intilni cu topi,
ji eu nu va doresc decit noroc.
Jo b primi, mulpimindu-se d oar sa mormaie ceva a im-
potrivire ; d ar in cele din urma arat& destula bunavoinfa
pentru un batrin care, ab ia cu oiteva minute inainte, se ara-
tase atit de dirz.
Mary ii fu recunoscatoare M argaretei ca se amestecase.
Nu-i spuse o vorba, d ar ii cuprinse gitul cu brafele ?i ii
intinse buzele ca fraga, s a o sarute ; pina ?i pe Job , gestul
aoesta ginga? fi copilaresc il induioja ; iar cind se apropie
de el, alintindunse ca un copil ce se rasfafa pe linga un om
mare, pe care sim te ca 1-a suparat, cl se pleca fi o bine-
cuvinta, de parca ar fi fost copila lui.
Binecuvintarea batrioului fu pentru M ary asemenea unui
imbold care ii dadea t& ie.

334
 CAPITOLUL XXVI

V iaja peste-a mor(;ii ape

Ca o luntre-n larg plutcjte ;
lar primejdia pe-aproape
La tot pasul te pjndejte.

De mormint te mai desparte

Doar o scjndura sarmana ;
Valu-o 2 vltlc-n joc, departe,
§i furtuna cea vicleana.

Fie bolta cit dc data,

Cit de Iin3 fie marea,
Cind de-nec 11 infioara
Pe acel ce-nfrunta zarea.
R ii c k e r t

Lujii ditnineafa trenurile spre Liverpool erau ticsite de

avocafi, secretari, reclamanfi, pirifi martori, care se duceau
cu to^ii la tribunal, T ofi laolalta alcatuiau o gloata pestrifa,
ficcare cu d tc o pricina d e ingrijorare, cu toate ca, la urma
urmei, lucrul acesta nu are prea multa insemnatate, poate
chiar de loc, caci la fel trecem cu tofii prin viafa : fiecare
cu team a §1 speranfa lui, din copilarie §i pina la moarte.
Printre calatori se a fla 5! M ary Barton. Purta o rochie al-
bastra ?i un ?al scopan urit la vedere.
A ?a obifnuite cum sint astazi pretutindeni caile ferate ca
mijloc de transport, ?i mai ales in Manchester, totufi, pina
atunci M ary nu fusese niciodata cu trenul ; graba ?i larma
multimii, clopotele ji sirencle, juieratul 5! scirfiitul trenurilor
care soseau o uluiau.
Calatoria in saji i se paru un lucru minunat. $edea cu spa-
tele la locomotiva ?i privea spre cojurile fabricilor ?i la
norul de fum care plutea deasupra Manchesterului, cu un
simfamint care aducea a H e i m w e h Pentru prima d ata din
fata ochilor ii dispareau locurile cu care se obi.5nuise din

' Dor de casa, nostalgic (in limba germana).

335
copilarie ; ?i o rid t de neplacuta este aceasta privclijte pen-
tru cei mai m uld, M ary d n jca dupS cajurile dc fabrica,
incercind ceva din simtamlntele care in fl^ a re a z a gindurile
pribeagului.
D ar M ary n-avea ochi sa v a d a n id umbra norilor, care
Jnfrumuseta Chat-Moss '-ul, n id casele vechi $i pitorejti din
New ton caci inim a ei era im povarata de ad tea griji. §i,
totufi, parea ca le prive^te cu atentie in vreme ce i se inji-
rau pc dinainte ; d ar de vazut nu le vedea, §i nici nu auzca
nimic.
N u vazu ji nu auzi deck in clipa in care ii ajunserS la
ureche d te v a nume pe care le cunojtea bine.
D oi secretari de avocat trancaneau despre cazurile care
aveau s a se infad§eze dinaintea Curfli cu juri ; }i sigur ca
„procesul de om ucidere", cum ii spuneau, ocupa un loc de
fruntc in discufia lor.
D e verdict nu se indoiau de fel.
- Ce-i drept, juratii nu sint niciodata dispuji sa con-
damne pe baza probelor indirecte, facu unul din ei, d ar in
acest caz abia daca poate exista vreo indoiala.
- S a nu fi fost un caz ad t d e clar, raspunse al doilea,
a? fi zis ca s-au cam pripit cu judecata. M ai puteau sa adune
fi alte probe.
- Se spune, vorbi primul, ad ica cei de prin biroul lui
Gardener spun, ca se temeau ca nu cumva Carson batrinul
sa-fi ia s i din mind d aca mai aminau procesul. N um ai sim-
bata a fost de japte ori la Gardener, fi pe urma 1-a mai
chemat fi seara sa-i propuna sa se faca o scrisoare, sau a fa
ceva, numai sa fie sigur de sentinfa.
- Bietul batrin, r^ p u n sc celalalt, e de m irare ? Singurul
lui fiu... o asemenea moarte... fi pe urm a im prejurarilc astea
nepl 5 c u te ; n-am avut timp sim bata sa citesc M a n c h e s t e r
G u a r d ia n , dar, dupa cite infeleg, e vorba d e o oearta pen-
tra o lucratoare, nu-i a fa ?
- D a, cineva cam in genul asta. Cu siguranfS ca au s-o
interogheze. Se pticepe el W illiams la astea. Am sa incerc*

* Catiera da turba din Lancashire.

^ Ora? pe linia ferata Manchestcr-Livcrpool.

33ti
 oia strccor din sala noastra ca sa-1 aud, daca s-o nimeri
tocmai atunci.
- §i d aca ai sa gase?ti un loc , , vrei s& z ic i; ca sala de
fedinfe are s a fie ticsita, de asta pofi fi sigur.
- D a, da, e vorba doar d e un proces d e omucidere ;
cucoanele (dragalajele) au sa dea buzna sa-1 vad a pe asasin,
fi pe judecator cum ifi pune toca neagra
- §i pe urma au sa se duca acasa fi au sa se apuce sa le
incondeieze pe spanioloaicc, ca le face atita placere sa vad a
lupte d c tauri : nifte fapturi atit d e pufin feminine !
§i schim bari vorba.
A ceasta nu era decit o picatura in paharul ei ; M ary insa
nu mai av ea mult pina sa ajunga in acca stare dcspre care
vorbea C rabbe ^ ;
„Ciiid plina cste cupa de amar,
O pic3tura-i mai ajunge doar.“

lata-i intrind in lunel ! lata-i intrind in Liverpool 1 Acum

trebuia s i sc trezeasca din toropeala iscata de pc urma ati-
tor griji, oboscli fi nopfi dc veghe, carc-i cuprindeau mintea
fi trupul.
Il intreba pe un polifist incotro este M ilk-House Y ard fi,
ascultlndu-1 intocmai, cu s a v o ir f a i r s fetei crescute la
oraf, ajunse pe o ulicioara ce iefca dintr-o strad a infesata
de lume, din apropierea docurilor.
Patrunse in fundatura cea mica fi liniftita, apoi se opri
sa rasufle adinc fi sa-fi adune puterile, caci picioarele ii
tremurau fi inima ii batea sa-i sparga pieptul.
T ofi sor^ii aceia neprielnici la care nu voise sa se gin-
deasca pina acum ii navalira in minte : s-ar fi putut, defi
nu prca, ca Jem sa fi fost complice la omor - sau mai de-
graba sa nu-fi fi implinit gindul de a-1 insofi o bucata de
drum pe W ill, ci, impicdicat d c cine ftie ce imprejurare,*

* Cind pronuDtS o tentinta de moacte, judecatotii din Anglia i;t

pun pe cap o tichie neagra.
“ George Crabbe (17 5 4 -18 3 2 ), poet engicz ; a redat in spirit rea­
list mizcria ;i sufcriiitele cclor s.armani.
* Priceperea (in limba francezS).

22 337
sa-fi fi trecut seaxa cu al{ii, pe care nu mai avea d n d sa-i
aduca martori.
D ar, mai curind sau mai tirziu, tot trebuia sa afle ade-
v S r u l; 35a ca, luindu-ji inima in dinfi, batu la u ja
unei case.
- Aici sta doam na Jones ? intreba ea.
- U ja a doua, suna scurt raspunsul.
Pina ji minutul care trecu il simti ca o pasuire.
D oam na Jones sp ala ; daca a r fi fost de felul ei supa-
r& ioasa, ar fi vorbit cu minie celei care batuse atit d e blind
la u ja ei ; era insa o femeie blajina, cam neajutorata, ?i se
mul^umi sa suspine ca o luasera de atitea ori d e la treaba
in nefericita aceea de luni dimineafa.
D ar simfamintul care, la o fire mai iute, ar fi luat chipul
miniei, la ea lua form a antipatiei fata de cea care o tul-
burase, oricine a r fi fost.
Tulburarea ji agitatia fetei o facura ?i mai nesuferita
doam nei Jones, care i?i jtergea le.5ia de pe brafe, pe cind
iji m asura musafirul ?i ajtepta sa-i spuna oe treaba avea.
D a r nu se auzi o vorba. Se parea ca glasul fetei fusese
innabujit in gitlej.
- Ce vrei, dom nijoara, te rog ? o intreba in cele din urma
doam na Jones cu raceala.
- Vreau... ah 1 W ill Wilson e aici ?
- N u, nu e, raspunse doam na Jones, dind sa-i inchida
u ja in nas.
- Nu s-a inters din insula Man ? intreba Mary, simtind
ca i se face rau.
- N ici n-a f o s t ; a zabovit prea mult la Manchester, cum
de altfel poate ca §tii.
Si din nou u?a fu gata sa se inchida.
D ar M ary se pleca inainte, cu un gest rugator (aja cum
se indoaie un lastar tinar sub bataia vintului aspru al toam-
nei), fi spuse gifiind :
- Spune-mi, spune-mi, unde e ?
D oam na Jones banui ca e vorba de vreo poveste de dra-
goste, §i inca nu una dintre cele mai cinstite ; d ar dez-
nadejdea tinerei palide din fafa ei era atit d e vadita §i vred-

338
nica de mila, incit, oricit d e pacatoasa sa fi fast fata,
doam na Jones nu mai putu starui in raceala 51 supararea ei.
- A plecat chiar azi-<limineata, saracuta de tine ! Intra,
fi am sa-fi spun tot.
- P le c a t! striga Mary. Cum a plecat ? Trebuie s M vad...
e 0 chestiune de v iafa fi de moarte ; poate sa scape un
nevinovat d e la spinzuratoare... nu se poate sa fi plecat...
unde a plecat ?
- Pe mare, draga m ea ! S-a dus cu J o h n C r o p p e r chiar
azi-dimineafa.
- S-a dus ?

CAPITOLUL X X V II

Colo-i cheiu! nostru I

I-auzi ce mai zvon prin noroaie pornit,
Pe dtumul de marfa din vas sttajuit.
Avutul cel greu il golefte roata pe ttrazi,
Baloturi, colete fi butii, cufere, lazi ;
Galagiosul matroz fi argatul ttudesc
Miniofi laolalta fi geaba iScnesc.

Cr abbe

Mary intra in casa impleticindu-se. D oam na Jones o

afeza cu duiosie intr-un scaun fi ram ase nedumerita
linga ea.
- V a i ! T ata ! T ata ! ingmma M ary printre dinfi, ce-ai
facut ? Ce sa ma fac ? Sa m oara cel nevinovat ? S'au el -
pentm care m a tern - ma tern... vai ! Ce zic ? spuse ea,
aruncind o privire speriata in jur ; d ar ii veni inima la loc
cind vazu privirea doamnei Jones. Sint a fa de neputincioasa,
afa de slab a - sint doar o biata fata, la drept vorbind. D e
unde sa ftiu ce trebuie sa fac ? T a t a ! A i fost intotdeauna
afa d e bun cu mine, - fi tocmai tu sa fi... n-arc-a face -
n-are-a face, toate se vor indrepta in mormint.
- Doam ne, ferefte fi ajuta ! exclam a doam na Jones, parca
fi-a iefit din minfi I

22* 33?)
 “ B a nu, de fel I fi ra^punse Mary, prin7indu-i cuvintele,
51 fitraduindu-se din toate puterile sa-51 stapineasca gindu-
rile, pe care le sim fea c-o iau cazna, in timp ce aingelc ii
navalea in obrajii albi ca varul, imbujorindu-i, nu mi-am
ie§it din min{:i ; sint atitea de faout - atitea - §i-s numai
eu singura, infelegi dumneata, cu toate c k despre ce anume
e vorba nu pot sa spun, ad au ga ea ridioind buimaca ochii
la doam na Jones. N u trebuie sa-mi pierd minfile, orice s-ar
intim pla - cel pufin, nu inca. N u I se mai poate face ceva
?i trebuie sa fac. A i spus ca a plecat ? J o h n C ro p p er ?
A plecat ?
- Da ! A iejit din docuri aseara, ca sa se pregSteasca
pentru fluxul de dimineat&j
- Credeam ca n-o sa piece pina miine dim ineata, gemu
Mary.
- A ?a credea ji W ill (e atita vreme de cind trage i„ noi,
ca top ii spunem pe nume), raspunse doam na Jones. Mi se
pare ca a ja ii spusese secundul p a aflat cum stau lucrurile
abia cind a ajuns la Liverpool, vineri dim ineafa ; ji, daca
a aflat, nu s-a mai dus in insula Man ; a dat doar o raita
pina la Rhyl cu secundul, unul John H arris, care are prie-
teni dincolo de A bergele ; poate 1-ai auzind vorbind d e el,
ca sint prieteni buni, de§i desipre H arris am eu parerilc
mele.
- §i a plecat, repeta Mary, inceroind astfel sa in{eleaga
ce se petrecuse.
- Da, s-a imbarcat aseara, ca sa fie gata pentru fluxul
de dimineafa, cum {i-arn mai spus ; baiatul mcu s-a dus sa
vada corabia plednd in jos pe fluviu §i s-a inters uluk de
cc-a vazut. Vino-ncoa, Charley, Charley, striga ea tare dupa
bSiat; dar Charlie era dlntre baiepi aceia care - vorba ce-
lor din Lancashire - cum se intimpla ceva, „hop fi ei“ , fie
ca e vorba de o discufie tainica, de o intimplare neobijnuita,
de foe sau rascoala - pe scurt, orice ; asemcnea baiefi ip
vira nasul peste tot.
Charley, de fapt, vazuse fi auzise tot ce sc petrecuse pina
atunci ; cu toate ca o vreme mai mestecasc la rufe $i facuse
pe linga albie alte poznc din pricina carora nu luase prea

340
bine amiiite la cele ce-ji spuneau m am a iui fata strainS
care intrase la el.
- E i, Charley I A id erai ! L-ai vazut pc ] o h n C r o p p e r
plednd azi-diminea^a la vale ? l a spune-i ji tu dom nijoarei,
ca pe mine nu vrea sa ma creada.
- L-am vM ut cum il remorca o jalupa, in josul apei, ceea
ce cam totuna e, raspunse baiatul.
- Ah, sa fi venit aseara ! gemu Mary. D ar nu m-am gin-
d it la asta. Imi ziceam ca §tia bine, cind spunea ca se in-
toarce de la Man luni de dim ineafa, fi nu mai curind, iar
acum un om axe sa m oarS pentru ca n-am fost cu bagare
d e seam a !
- S a m oara ! exclam a baiatul. Cum ?
- V ai ! W ill i-ar fi putut stabili un a l i b i - d ar s-a dus -
fi acu ce m a fac ?
- N u te lasa Inca, strigS bSiatul cu energie, intcresat pc
d ata d e cele in tim p late; s 5 incercam sa punem mina pe el.
D aca nu izbutim, mai rSu tot n-are cum sa fie.
Mary ifi veni in fire. Acel infelegator „izbutim “ ii dadu
inimS fi nSdejde.
- D ar ced d e facut ? Ziceai ca a p k c a t corabia ; ce-i de
facut ? Acum vorbea insa mai tare fi cu mai multa via^a.
- N u ! N-am spus cS a p le c a t; m a m a . zicea, fi femeile
nu se pricep de loc la de-alde asitea. Vezi, facu Charley
(mindru de rolul d e dascal fi Indemnat, fara sa-fi d ea seam a,
de chipul d u k e, gray fi frumos al fetei), la gura fluviului
e un banc de nisip, fi oorabiile nu pot trece peste el decit
in timpul fluxului ; mai ales cele cu incarcatura grea ca
J o h n C r o p p e r . Au rcmorcat-o la vale in timpul refluxuhil
sau cam pe-atunci, fi trebuie sa stea locului un timp, pinS
ce se v a ridica destul, ca sa p o a ti trece peste banc. A fa ca
hai la treaba, poate mai dam de el.
- Si ce trebuie sa fac ? intreba Mary, pentru care toate
aceste deslufiri nu erau decit taine indlcite.
- Ce sa faci ! ii raspunse baiatul nerabdator. N u ^i-am
spus ? N um ai femeile (v 5 rog sa ma iertafi) nu pricep nimic
cind e vorba dcspre marc ; trebuie sa gascfti o barcS, sa-i
dai zor fi sa tc duci dupa cl - dupa J o h n C r o p p e r . Poate -1

3<!
mai prin2i, cine ?tie ? ! Chestie d e noroc ; bine ca-i caricu l'
greu ; asta e norocul dumitale. A re sa aib a pescaj nu
gluma.
M ary ascultase supusa $i plina de nesaf (vai, cu cit ne-
saf) cuvintarea nevirstnicului proroc ; dar, o rid t incerca ea,
nu era in stare sa inteleaga decit ca trebuie sa se grab easci
?i sa piece cu o barca... sa piece undeva...
- larta-m a, te rog (aceasta neinsemnata recunoajtere a
inferioritatii ei ii facu placere baiefandrului, dindu-i un nou
im bold in iprietenia lui). larta-m a, te rog, facu ea, d ar nu
ftiu unde sa gasesc o barca. Sint sta^ii d e b a rd pe a id ?
Baiatul rise cu pofta.
- N u ejti de mult la Liverpool, zau a?a. Stacie de b ard 1
D a de u n d e ; du-te jos la debarcader, ori... unde vrei, ?!
inchiriaza o barca - o data ajunsa acolo n-are sa-{i fie greu.
Num ai, grabe^te-te.
- E i, nu-i nevoie sa-mi spui asta, numai de-a? jti cum,
facu Mary, tremurind de nerabdare. D a r ai dreptate - n-am
mai fost a id pina azi ji nu ^.tiu drumul pina la locul de
care-mi vorbe^ti; ISmurejte-ma numai, ?i n-am sa pierd
nlci o clips.
- M am a ! spuse baietandrul cu hotarire, ma due sa-i arat
drumul pina la debarcader ; ma-ntorc pina intr-un ceas, sau
cam a?a ceva - adauga el mai incet.
§i pinS ce blajina doam na Jones sa-ji poata aduna gin-
durile atit cit sa priceapa macar pe jumatate planul intoemk
in g rab s de fiu-sSu, acesta gonea la vale pe stradS, cu Mary
zotind pe urmele lui.
N u treou mult ?i incetini pasul, de ajuns ca sS-i poatS
vorbi fetei ; eSd , o data seSpat din raza pina unde 1-ar fi
putut ajunge glasul mamei, chemindu -1 indSrSt, se gindi cS
avea timp sS afle ce dorea sa ?tie.
- Hm, hm I Cum te cheamS ? Imi vine cam peste mina
sS-p spun dom nijoarS. *

' Incircatura.
* Cantitate de apa deplasati de un vas.

342
 - Imi zice Mary - M ary Barton, raspunse oa ; dorea sa -1
imbuneze pe cel ce se arata atit de binevoitor sa se oste-
neasca pentru ea, caci altmintcri ii parea ran de orice cuvint
care o faoca sa-?i incetineasca pasul, d e ji sim fea ca i se
sparge pieptul, ?i capul ii zvicne?te de atita alergaturL
- §i vrei ca W ill Wilson sa stabileasca un a lib i - asta e ?
- D a - ah, d a - nu putem traversa acum ?
- N u, ajteap ta un m in u t; mi-e frica de m acaraua asta
care ridica pe deasupra n o a stra ; ji cine trebuie sa fie
judecat ?
- Jem ; ah, baiete ! N u putem trece ?
O luara la picior pe sub baloturile m ari, care se leganau
in aer deasupra lor, ji mersera intins vreme d e citeva mi­
nute, pina ce domnul Charley gasi de cuvirnfa sa Incetineasca
pasul §i sa mai puna citeva intrebari.
- Mary, Jem este fratele sau iubitul tau, de te dai a ja
de ceasul morfii sa-1 scapi ?
- N u - nu, raspunse ea, jovaind pu^in, ceea ce il facu pe
istetul baie{andru ji mai dom ic sa lamureasca taina.
- O fi varul tau, atunci ? Multe fete care n-au iubit au
cite un var.
- N u, nu mi-e nici un fel de ruda. D a ce s-a intimplat ?
D e ce te-ai oprit ? intreba ea cuprinsa d e o groaza nervoasa
cind Charley se intoarse cijiva p aji inapoi §i se zgii intr-o
strada laturalnica.
- A , nu face sa te pierzi a ja cu firea, Mary. Am auzit
cind ii spuneai mamei ca n-ai mai fost pina acum in Liver­
pool, ?i, daca vrei numai sa arunci o privire pe strad a asta,
ai s a vezi ferestrele din dos ale Bursei noastre. Ce mai cla-
dire e ?i a ia ! Cu unii care-fi ascund rujinea sub un cearjaf,
?i amiralul Nelson ?i inca vreo cidva in mijlocul c u r d i!
N u 1 Vino-ncoa, spuse el, vazind ca Mary, in nerabdarea ei,
sc uita la prima fereastra care-i iejise-n cale, de dragul de
a-i face placere. U ite a id , acum pod s-o vezi. Sa zici fi
dumneata ca ai vfcu t Bursa din Liverpool.
- D a, sigur - e o fereastra minunata, sigur. D ar mai e
mult pina la b ard ? §tii, am sa ma opresc la intoarcere ;
acum cred ca a r fi mai bine sa ne vedem de drum.

343
 - Ehe I daca te ajuta vintul, te asigur ca ai sa cobori
fluviul cit ai bate din palm e ?i il prinzi fi pe W ill ; iar
daca nu te ajutS, pai sa ftii ca minutul pc care 1-ai pierdut
uitindu-te la Bursa nici nu intra la socoteala,
O pom ira din nou in goana, pina ce, oprindu-se la una
din incrucijarile acelea fara de sfirjit d e linga docuri, fata
mai prinse s a rasuflc, iar Charley gSsi rSgaz sa mai puni
o intrebare.
- N u mi-ai spus d e unde vii.
- D e la Manchester, raspunse ea.
- Pai, atunci ai ce sa vezi, nu glum i. Praf il face Liver-
pool-ul pe Manchester, a?a se zice. Ce mai vagauna slutS
fi plina d e fum, nu-i a?a ? Acolo trebuie cS stai ?
- S ig u r ! Acolo e casa mea.
- Pai, eu nu cred ca a? putea suferi casS in mijlocul
fumului. U ite colo 1 Acum poji sa vezi fluviul 1 Ce n-.ifi d a
voi s a ave{i a ja ceva in Manchester 1 U ite I
M ary privi intr-acolo ; printr-un luminij din padurea de
catarge inaliate pe vase, vazu fluviul cel minunat pe care
corSbii cu pinze albe lunecau sub pavilioanele tuturor tari-
lor ; nu erau stindarde din acelea care „b a tlliile infrunta",
ci dintre cele ce povestesc despre taxi indepartate, despre
tir i calde sau inghetate, d e unde-s trimise pe piafa asta
mare dupa marfurile d e treb u in ta; vazu barcute trecind
in sus ?i-n jos pe calea aceea sclipitoare, d ar v 3 zu ?i atita
fumarie ce tljiiea din vapoare f ^ a numar, in d t o m ira
lipsa d c ingaduintS. pe care Charley o ara ta fata de fumul
din Manchester. T recurJ peste podul mobil, de-a lungul de-
barcaderului, ?i sc oprira cu rasuflarea taiata linga un doc
impunator, unde sute de nave stateau nem ijcate, in timp ce
oamenii Ic incarcau sau le descarcau. Strigatelc marinarilor,
diferitele limbi pc care le foloscau trecatorii ?i noutatea pri-
velittii care nu sem ana cu nimic din ceea ce M ary vazusc
plna atun d o facura sa se sim ta m ai parSsita ?i mai lip siti
de p u tc ri; se agata d e c&lauza ei cea m ica in ani, ca de
singura fiinta in stare, prin deosebita ei ttiinta, sa-i slujeasca

344
de mijlocitor intre ea 5! rasa aceea de oameni care o incon-
jurau ; caci, pe drept cuvint, o fata care pina atunci nu-i
cunoscuse decit pe locuitorii din inima tarii, iar dintrc
acejtia aproape numai pe luoratori, ii poate socoti pe mate-
lofi o rasa noua.
In lumea aceasta de zgomote ?i privelijti nemallntilnite
o stapinea totuji un gind care le punea in umbra pe toate
celelalte ; cu toate ca ochii ei catau la nave 51 la fluviul
cel intins, mintea nu gindea decit in ce fel sa ajunga
la W ill.
- Ce facem a id ? 11 intreba e a pe Charley. Pe a id nu
sint barci ; credeam c k e vorba sa iau o b a rc i ; vasele astea
nu-« facute &k m earga atit d e aproape, nu-i a ? a ?
- Cred ?i eu, raspunse el cam dispre^uitor. D a r J o h n
C r o p p e r in docul asta a tras ; cunosc muld marinari, ?i daca
l-aj vcdea pe vreunul pe care-1 jtiu, 1^5 ruga sa sc urce
pe catarg ji s i v a d a daca-1 poate zari in larg. §tii ca, d a c i
a ridicat ancora, n-are rost s i m ai mergi.
M ary asc u lti lin ijtiti cuvintele acestea, de p arci s-ar fi
sinchisit la fel de pulin ca ?i Charlie d a c i il v a prinde sau
nu pe W ill din u rm i ; adevarul e insa c i o seca la inim i,
iar tir ia care 0 susfinuse p in i atunci o p irisise . Puterile o
p irise a u ?i tremura, inghe^ati, de?i soarele de am ia zi b ite a
din plin pe locul neumbrit unde statea.
- Uite -1 pe Tom Bourne ! ficu Charley ; ?i, pirasind
tonul protector cu care-i vorbise fetei, se ad resa unui matelot
bitrin, ars de soare 5! de vint, care venea in calea lor legi-
nindu-se, cu m iinile in buzunare, cu bulfa d e tabac in guri,
?i cu in fid sare a unuia care n-are alta treab i decit si-?i
plimbe privirile de colo-colo ?i s i scuipe in stinga
dreapta ; Charley ii vorbi lupului de mare ?i ii spuse ce
voia, intr-un grai pe care Mary nu prea il prinse ?i nu -1
pricepu de fel, ?i pe care eu, ca m arinar de ap a d u ke ce
sint, nu-1 pot repeta cum trebuie.
M ary le privea infatijarea ji gesturile, cu simfurile din
nou treze.

345
 ll vazu pe batrin ascultindu -1 pe Charley cu bagare de
seatna ; il vazu cum o m ascara din cap pina-n picioarc 51
iji ispravcjte cercetarca aoeasta incuviintind din cap (caci
tocmai Imbracamintea ei sarm ana ?i jerpelita era un indiciu
care ii inspira incredere batrinului ?i incercatului marinar) ;
apoi il v ^ u cum sare sprinten pe puntea unei corabii din
doc ji, luind un ochean, se cafara pe catarg cu iu^eala unei
maimute.
- Are sa c ad a ! facu ea speriata, agafindu-se de bratul
lui Charley, in credinfa ca marinarul, dupa chipul lui pirlit
de vint §i felul cum se legana pe uscat, era mult mat batrin.
- Nici vorba ! spuse Charley. Acum a ajuns in virful
catargului. l a te uita ! Privejte prin ochean ?i se slujejte
de mina de parca ar av ea pamint sub picioare. Pai, 5! eu
m-am suit pe catarge, nu o data ; numai sa nu ma spui
mamci. E a crede ca trebuie sa ma fac cizmar, dar cu mi-am
pus in gind s i m a fac marinar ; dar la ce bun s i discufi
cu o femeie ? N -ai sa ma spui, Mary ?
- Ah, uite ! exclam i ea (taina lui era in deplina sigu-
ran ti, cici de fap t ea nici n-o auzise). U ite I C ob oari ; a
coborit. V orbejte cu el, Charley.
D ar, cum n-avea rib d are s i -1 a§tepte nici macar o clip i,
strigi chiar ea :
- Se vede J o h n C r o p p e r ? M ai e acolo ?
- D a, da, rispunsc el, §i gribindu-se spre ei se zori s i
caute o barci, zicind c i ap a acoperise bancul fi c i pcste
vreo o r i corabia are s i ridice pinzele ?i are s i piece.
- A vefi vintul drept in f a j i ?i trebuie s i folosi^i vislele.
Nu-i timp de pierdut.
O p orn iri in fu g i p in i la nijte trepte care coborau spre
ap a si facu ri semn unor barcagii ; banuind cum stateau
lucrurile, acejtia nu se a ra ta ri prea grabi^i la cijtig, ci tra-
ic r i bircile la (arm pe-ndelete, de p arc i totuna le-ar fi fost
s i fie tocmifi sau nu ; schim bari citeva cuvinte in ?o ap ti,
in^elegindu-sc asupra prefului pe care si-1 ceari.

346
 - Vai, v a rog grabiti-va, striga Mary. Vreau sa ma ducefi
la ] o h n C r o p p e r . Unde e, Charley ? Spune-le - eu nu ?tiu
bine rosturile - numai da{i-i zor 1
- E in larg, acolo c, dom nijoara, raspunse unul, imbrin-
cindu -1 pe Charley deoparte, caci il socotea prea mic ca sa
se tocmeasca cu el.
- Nu cred ca ne putem duce, Dick, zise el, facindu-i cu
ochiul celuilalt, e un domn dincolo, la N ew Brighton, care
arc nevoie d e noi.
- D ar poate ca dom nijoara ne plate?tc gras ca sa-i dam
o mina de ajutor sa-ji mai v a d a o d ata iubitul, intervcni
celalalt.
- Ah ! cit vrefi ? N um ai da{i-i zor - am de-ajuns ca s 5
va plitesc, d ar fiece clipa este prefioasa, spuse Mary.
- D a, asta a?a e. M ai pufin de un ceas nu facem pina la
gura fluviului, ?i pina la doua pleaca !
Pentru sarm ana M ary „bani destui“ insemna cu totul alt-
ceva decit pentru barcagii. D oar paisprezece sau cincLsprezece
filingi ‘ ii mai ram aseserS din lira pe care i-o imprumutase
M argareta, iar barcagiii socoteau ca „d estu l“ nu putcau fi
decit cel pu|;in citcva lire, a?a ca staruira sa le d ea o lira
(pref din cale-afara de mare de altfel, d e ji mai lasasera din
cei treizeci de ?ilingi, pe care ii cerusera la inceput).
In vrem ea asta, Charley, cu nerabdarea ji dispre{ul pentru
bani al copilului, o indemna intr-una :
- D a-le, M ary ; mai pufin n-are sa-^i ia nimeni. E singura
ta ocazie. Uite cS bate ora unu !
- Am doar paisprezece filingi 5! noua p e n n y , strigS ca
deznidajdu ita dupa ce-ji numarase banii ; d ar am s 3 vS dau
jalu l fi il putep vindc pe patru-cLnci filingi ; ah I nu v 5
ajunge atita ? se ruga c a cu un glas a ja de sfifictor, incit
a r fi trebuit sa aib a inimi de piatra ca s-o refuze.
O luara in barca.
N u trecura nici cinci minute, fi se legana pentru prima
data in v iaia ei intr-o barca, singura cu doi barbafi, care
pareau aspri fi neciopliti.

‘ O lira arc douizeci de filing!, iar filingul douSsprezece pence.

347
 CAPI TOLUL XXVIII

Sint pinzele ude ; montata e matea,

lat vlntul gonejte spre larg,
5 i vela cea alba fosnind o invoalta
§i-apleacS viteazul catarg !

Viteazul catarg 11 apleacS fl3c&i ;

§i-aptinsa ca joimul cel mare
Corabia zboara, in urma-i lasind
Batrina Anglie-n zare.
Allan Cunningham

M ary nu-§i daduse seam a ca Charley nu vine cu ea. D c

fapt, nici nu se gindise la asta pina in clipa cind ii observa
lipsa, in timp ce barca se departa d e farm ; i?i aininti ca
nici nu-i multumise pentru toata bunatatea ^i ostentala, iar
acum lipsa lui o facea sa se sim ta cum nu se poate mai
singura - lipsa lui, a prietenului cunoscut ab ia de-un ceas.
Barca iji croi drum prin labirintul d e vase mai mari,
ancorate de-a lungul t&rmului, ba ciocnindu-se de unul 51
ferind cu vislelc ca nu cumva sa nimereasca intr-altul, ba
furisindu-se pe ItngS al treilea, pina cind, in cele din urma,
iejira de-a binelea in largul fluviului, departc de tarmuri ;
priveli^tile fi zgomotele malului se topisera In departare.
Apoi paru ca se opresc locului.
$i vintul, ?i fluxul le erau potrivnlce celor doi, 51 oricit
sc trudeau, ab ia de i§i puteau croi drum. O data, cuprinsa
de nerabdare, Mary se ridicase sa v a d a mai bine pina unde
ajunsesera, d ar oamenii se rastira la c a poruncindu-i sa se
a§ezc, iar ea se lasa la loc ca un copil dojenit, de?i nerab-
darea tot ii mai dainuia in suflet.
Acum era insa sigura ca se departau de linia aceea drcapta
pe care o dnusera pina atunci, de-a lungul malului dinspre
Cheshire, spre care o apucasera ca sa, scape de puterea curen-
tului ; nu mult dupa aceea, simfind ca o cuprinde spaim a 51
ca un vis urit i se euibarisc in mintc, nu sc mai putu tine

348
sd nu spuna ca toate cefe insuflefitc ?i neinsufletite sc unisera
im potriva singurului ei scop - acela de a -1 ajunge pe Will.
Barcagiii ii r^p u n sera ursuzi ; zarisera un tovara^ de-al
lor ji voiau sa-1 toage sa le fie drm aci, ca sa poata visli mai
cu spor. §tiau ei ce aveau de facut. A ?a c a ramase tacuta,
cu palmele in d ejtate, in timpul cit oei trei se tocmira, se
lam urira fi cazura la invoiala. D a r sim tea intr-una ca ii vine
rau din pricina spaimei nervoase care o cuprinsese.
Oamenii vislisera mult, mult - cel pu^in jumatate de zi,
a?a i se parea ei ; ^i totuji, ora^ul parea inca tare aproape,
iar M ary incepu sa se intrebe cum se face ca oamenii nu
erau tot atit de descurajafi ca §i ea, cind d eod ata vintul,
care pina atunci le fusese potrivnic, cazu, ji nori subfiri in-
cepura sa se stringa pe cer, ascunzind soarele ?i invaluind
totul intr-o umbra rece.
N u sufla nici o adiere, ?i totuji era mai frig decit sub
bStaia vintului de apus.
Oamenii iji intefira sfortarile. L a fiece zvicnire a vislelor,
barca facea un salt inainte. Suprlafa^a apei era sticloasS fi
incremenita, oglindind toate apele cerului mohorit de deasupra.
M ary incepu sa tremure, iar inima i se strinse. T otuji, acum
se vedea bine ca inaintau. A poi, cirmaciul arata foarte
aproape o linie unde ap a unduia ?i> sa poata ajunge la
pinze, oamenii o d ad u ra la o parte pe Mary, care se uita la
vasele ancorate in larg - a?a i se parea ei.
F ata tresari, apoi se ridica. R abdarea, durerca ?i poatc
tacerea ei incepusera sa le topeasca inimile.
- A la de colo, a l doilea dinspre nord, c J o h n C r o p p e r .
Vintu-i bun acum, §i cu pinzele noastre ajungem repcde
linga el.
U itase (sau poate nu voia sa-i am inteasca mereu) c5
acelaji vint care impingea acum b 3 rcuta lor cu suflarea-i
u joara §i iute ii era prielnic ?i lui J o h n C r o p p e r .
§i pe cind se uitau cu privirile incordate d e parea ar fi
mSsurat departarea tot mai mica ce-i despar^ea de vas, vazura
cum pinzele acestuia «e desfS.foar 4 ca un burduf, iar corabia
incepu sa se lase 5! sa se ridicc ^ca o fapturS vie, nerabda-
toarc sa porneasca.

34d
 - R idica ancora ! ii spuse unul din barcagii celuilalt, in
timp ce chemarea m elodioasa a m arinarilor pluti slab peste
apcle care ii desparfeau.
Insufle{id de vinatoarea aceasta, cu toate ca nu ?tiau incS
prkin a pentru care fata se grabca a?a, oamenii sarira sa mai
ridice o pinza. M ai m ult barca nu putea duce, cu vintul
acela d e rasarit ce ^fichiuia vijelios ; se pleca, se caznea,
spinteca apele ?i gem ea ca o imputare, de pared i s-ar ti
cerut mai m ult decit putea ; fi totu?! zbura inainte, ca
un zmeu.
Se apropiau ?i auzira mai deslusit departatul „ a h o y . Stn-
gatul inceta. Ancora fusese ridicata ; corabia o pornise.
Pe obrajii fetei lacrimile curgeau jiroaie ; se scula in
picioare, proptindu-se de catarg, ?i intinse bratele, rugind prin
gestul acesta mut vasul care pleca sa-?i opreasca mersul.
Oamenii apucara vislele §i le ridicara in aer, strigiu J ca sa
atraga atenfia.
Cei d e pe bord ii vazura ; dar prea erau ocupad in inval-
m ajeala care domne§te cind pleaca vasul, ca sa le dea atenpe.
L a fiece pas se poticneau de colaci, de fringhii §i de laditele
marinarilor ; mai erau ji anim ale care nu fusesera legate ca
lumea ?i rataceau buimace pe punte, adaugind la celelalte
zgomote behaitul si mugetul lor jalnic. Se aflau pe bord oi si
porci taiafi, care pareau mai degraba hoituri decit cam e de
macelarie ; erau m atelofi care alergau d e colo-^colo, caci nu
avusesera inca vreme sa se invefe cu disciplina, ?i gindul le
statea b a pe uscat si la cei pe dare ii parasisera, ba la inda-
toririle care ii asteptau acum pe bord ; capitanul se dadea
de ceasul m orpi sa mai faca pudna ordine : cu glas rasu-
nator si plin de nerabdare, im parfea in pripa porunci, in
dreapta si-n stinga, la babord si la tribord, se ad resa pasage-
rilor din clasa intii si celor din clasa a doua.
Cutreiera puntea cu pasi miniosi, suparat de cine s^ic ce
greseala neinsemnata a secundului, si am arlt si el la gindul
despardrii d e nevasta si copii, desi nimic in afa ra d e vadita
lui nervozitate nu lasa sa i se intrevada intristarea ; in acest
timp auzi o chemarc ce venea din barcuta aceea saraca-
cioasa de riu, ce se straduia sa ajunga din urma corabia lui
inaripata. Acum, cind corabia trecuse de-a binelea d e bancul

350
de nisip, barcagiil se tcmeau ca nu cumva distanfa dintre ei
sa se m areasca ; fi cum strigatele lor puteau fi auzite, o
intrcbara pe M ary ce anume dorea.
G itk ju l i se uscase 51 nu mai putea scoate un sunet ca
lumea ; a?a ca intr-o jo ap ta ragufita aspra le spuse oame-
nilor telul ei d e viafa 51 de moarte, iar ei strigara corabia.
- A m venit dupa unul W illiam W ilson, care trebuie sa
stabileasca un a l i b i miine la Curtea cu juri din Liverpool.
Jam es Wilson va fi judecat pentru un om or sav irjit joi noap-
tea, cind se a fla cu W illiam Wilson.
- M ai e ceva, cucoanS ? o intreba baroagiul pe Mary,
cu o voce mai dom oala, lulnd miinile de la gura.
- Spune-i ca eu sint M ary Barton. Ah, corabia se depar-
t c a z a ! Ah, pentru numele lui dumnezeu, spune-le sa
opreascS.
Barcagiul era suparat ca nu-i luasera d e fel in seam a stri­
gatele ?i racni din nou ; repeta solia ji numele fetei care
o trimitea, impanind-o cu sudalmc marinarejti.
Corabia iji vedea de drum ; se departa, iar barca se
caznca s-o ajunga.
ll vazura pe capitan luindu-ji pilnia, ?i - vai ji-am ar !
- ii auzira cuvintele.
Omul scoase o injuratura cumplita ; ii dadu lui M ary un
nume de ocara 51 spuse ca n-avea sa opreasca el vasul pentru
nimeni pe lume, nu se putea lipsi nici de un singur om, ori-
cine ar fi fost cel ce urma sa fie spinzurat.
Cuvintele veneau rasunind cu o limpezime nemiloasa. Mary
se aje z a ; parea ca sc roaga in agonia morfli. C ad ochii ii
erau indreptati spre cer, unde salajluie^te indurarea, pe cind
buzele-i vinete se m ijcau, d e d nu scotea nici un sunet. Apoi
i?i pleca fruntea ascunzindu-?i-o in miini.
- Auzi, ne striga marinarul de colo.
Mary ridica privirile, fi inima ei parca inceta sa mai batS,
ca sa poata asculta.
W illiam W ilson se apropiase cit putea de pupa vasului ;
fi, cum capitanul, minios, nu-i daduse pilnia, ifi facu el insufi
una, din palme.

■351
 - Cu ajutorul lui dumnczeu, M ary Barton, am sa ma in-
torc la timp cu barca pilotului, ca sS scap via(a unui nevi-
novat.
- Ce zice ? intreba Mary, ca apucata, pe clnd glasul lui
se topca in departare, iar barcagiii chiuiau, cad acum
cu pasagera lor.
- Ce zice ? repeta ea. Spuncfi^mi. N-am putut sa aud.
li repetara cuvintele, vorbind citejitrei deodata, ?i tot
talm adndu-le in fel §i chip ; iar M ary se uita b a la ei, ba
la corabia care acum era departe.
- N u intelcg bine, facu ca, necajita. Ce e cu barca pilo-
tului ?
li expllcara, ?i ca izbuti sa desprinda infelesul din jargonul
marinaresc in care era invaluit. M ai erau sperante. deji foartc
slabe.
- Pina unde merge pilotul cu vasul ?
- D epinde - ii spusera ei. Unii se duceau tocmai pina la
Holyhead ca sa d ea peste vreun vas care intra in p o r t ; al^ii
il pilctau doar pina trecca bancurile de nisip. Unii c 3 .pitani
erau mai grijulii ?i nu toti pilo^ii faccau la fel. Vintul sufla
impotriva corabiilor care intrau in port, a?a c i pilotul de pc
J o h n C r o p p e r nu v a dori sa m earga prea departe.
- Cind s-ar putea sa fie inapoi ?
Cei trei barcagii i?i aveau fiecare parerile lor, care mcc-
geau de la douasprezece ore la d o u i zile. B a inca, omul care
fuscse d e pirere ca dureazS cel mai mult, cind sc v 3 zu
contrazis se incapa^ina ?i d u bla timpul, zicind ca mai poate
s 5 treaca ?i o saptam ina pina ce barca pilotului sa se intoarcS
in port.
Se luara la cearta ?i fiecare aduse dovezile lui ; Mary in-
ccrca sa priceapa, dar llm bajul lor marinaresc ii "^ra necu-
noscut ; pe deasupra, p t o a ca mintea ii fusese invaluita in
ceafa ?i nu mai intelege nimic din toate cite se intimplau.
Chiar ji propriile ei cuvinte i se pareau straine ji ncstrunite,
cSci sc itrezi vorbind cu totul altoeva decit voia.
Speranfele i se spulberasera una cite una, ji acum nu
mai avea nici o nadejde ; ji, cu toate ca ii mai rSmincau
sord de izbinda, nu mai putea spera. E ra sigura ca ?i acejtia
se vor spulbera. Cazu intr-un fel de toropealS. T ot ce o

352
mconjura se potrivea cu disperarea ei : ccrul mohorit, plum-
buriu, ji ap a adinca neagra - mai neagra decit cerul ;
vintul patrunzator taios, iar in departare, ^armul rece,
neted galben, pe care nu-! lumina nici o raza.
Se cutremura ; ii crau zdrobite trupul, fi sufletul.
Pinzele fura coborite in parte, fire^te, la intoarcerea spre
Liverpool, ?i acum inaintau foarte incet, vislind ?i virind
intr-una. Oamenii vorbeau intre ei, sfadindu-se m ai intii din
prkin a pilofilor, ?i apoi din pricina unor nimicuri de-ale
lor, care, oricum, n-ar fi interesat-o pe M ary, a§a ca, incetul
cu incetul, o cuprinse toropeala ; era intr-adevar un somn
de neinvins, caci, oricit se chinui sa ram ina treaza, luneca
la fundul barcii ?i r ^ a s e acolo, lungita pe un morman
noduros de pinze, fringhii §i scule de tot felul.
B ataia rcgulata a apei in bordurile barcii ?i vuietul valu-
rilor mai departate, care semanau cu un cintec, o leganau
mai bine decit tacerea, ^i dorm i dusa.
O d ata deschise cu greu ochii ?i il zari ca prin vis pe
barcagiul cel batrin, carunt ?i aspru (cel care se tocmise avan
la pret) cum o invelejte cu gherocul lui de marinar. Il scosese
anume 5! o invelea pe M ary in felul lui, cu duiojie, d ar pina
sa se poata ridica sa-i mulfumeasca, adorm i din nou.
In cele din urma, in amurg, ajunsera la debarcaderul de
unde pornisera cu citeva ceasuri m ai inainte. Oamenii ii
vorbira fetei, d ar ea, de?i le raspunse, mecanic, nu se urni ;
a?a ca, pina la sfirjit, se vazura siliti sa o zgilfile de umar.
Iar e a se ridica tremurind, buimacita de cite vedea in jur.
- Acuma, ia zi incotro, cucoana, facu batrinul cu par
carunt, poate c-ai nevoie sa-^i arat drumul.
E a nu-i pricepu vorbele pc d ata ?i se stradui sa-ji aduca
aminte ; dar i?i aminti greu ji cu multa truda. Viri mina in
buzunar, scoase punga ?i rasturna confinutul in palm a omu-
lui ; apoi incepu sa-fi desprinda incetijor jalul, cu toate ca
oamenii se departasera fara sa i-1 mai ceara.
- N u, nu, facu cel batrin, care mai zabovea pe treapta
inainte sa sara in barca ?i caruia M ary ii intinsese fara o
vorba jalul. Pastreaza -1 ! N-avem nevoie de el. Am vrut

23 — Mary Barton 353

doar sa te incercam - sInt uaii care zic ca nu mai au o
letcaie, cind colo au bani cu ghiotura.
- Multumesc, raspunse e a cu glas stins mohorit.
- Incotro te duci ? Te-am mai intrebat o data, facu m ojul
cel ursuz.
- Nu §tiu. Nu sint de pe a id , raspunse ea lini^tita, cu o
ciudata lipsa de ingrijorare fafa de im prejurarile in care
se afla.
- Pai atunci trebuie sa afli, spuse el rastit ; capul debar-
caderului nu e un loc potrivit ipentru o fata care vrea sa
ca^te gura.
- Am pe undeva o carte de vizita care o sa ma lamu-
reasca, raspunse ea, iar omul, mai u?urat, sari in barca ce
acum se d ad ea la o parte sa faca drum pasagerilor unui
vapor care sosea.
M ary cauta in buzunar cartea de vizita pe care statea scris
numele strazii unde trebuia sa se intilneasca cu domnul Brid-
genorth la d oua 5! unde trebuiau sa vina Job ?i doam na
Wilson ; acolo av ea sa afle de la Jo b de o gazda serioasa.
D ar ia-o de unde nu-i.
Incerca sa-^i adune gindurile si pipai din nou buzunarul ;
scoase toate m arunpsurile cite le avea, punga cea goala,
batista si altc fleacuri, dar cartea de vizita nu era nicaieci.
D e fapt, ii cazuse atunci cind, nerabdatoare sa se imbarce,
isi scosese punga sa-si numere banii.
D e stiut insa, nu stia nimic. A tita doar, ca disparuse.
D ar asta nu-i m area prea mult deznadejdea care o inva-
luia. M ai incerca sa se gindeasca putin, desi, cu fiece minut,
mintea i se cufunda si mai mult in ceafa. Se stradui sa-si
aminteasca unde locuise W ill ; numele, strada, totul pieri-
sera, si de altfel nici nu-i mai pasa ; mai bine sa se piarda
si ea.
Se aseza linistita pe treapta de sus a debarcaderului si
privi in jos la ap a intunecata si tulbure de sub ea. D e vreo
doua ori, un gind sinistru se furisa printre umbrele din mintea
ei ; se intreba daca sub fafa aceea rece si trista a apei n-ar
gasi mintuire de necazurile pamintesti. D ar nu era in stare

354
sa urm areasca un gind nici rnacar doua clipe ; 51 pina sa
treaca la fapte il ji uita.
Statu a ja , nem ijcata, fa ta sa rid k e privlrile fara sa-i
ipese de fel de batjocurile pe care le auzea.
Prin lumina tot m ai palida, barcagiul cel batrin o urma-
rise cu privirca ; fara sa vrea, fata il interesa, cu toate ca se
dojenea el insuji pentru asta.
Cind debarcaderul fu din nou ma^ liber, omul i§i croi
drum spre ea printre barci, apoi de-a lungul unor scinduri ;
intre timp se suduia singur, zicindu-^i ca e un batrin smintit.
O scutura pe M ary cu putere de umar.
- D racu sa te ia, te intreb inca 0 d ata, unde te duel ?
Nu sta acolo ca o proasta. Unde te duci ?
- N u jtiu, suspina Mary.
- H ai, hai, mai las-o cu povestea asta. Ziceai mai odini-
oara ca ai o carte de vizita pe care scrie unde sa te duci.
- A veam , dar am pierdut-o. N-are-a face.
Se uita din nou in jos la oglinda cea neagra de sub ca.
Batrinul statea alaturi, incercind sa-?i inabu^e pornirile
mai ibune ; d ar nu izbuti. O zgilfii din nou. F ata i?i ridicS
privirile, ca 5! cind 1-ar fi uitat.
- Ce vrei ? intreba ea fara vlaga.
- H ai cu mine ji naiba sa te ia, raspunse el, apucind-o de
braf ca s-o ridice.
E a ee scula §i il urma, supusa 5! ascultatoare ca un copila}.

CAPITOLUL X X IX

Sint unii oameni ai dteptSpi, cate

De lumc sint (inuti in dnste mare.
Crabbe
L a doua fara cinci. Job Legh se a fla in pragul casei unde
tragea domnul Bridgenorth ori d e cite ori avea un proces.
O lasase pe doam na Wilson in gazda la un prieten, care ii
daduse o camera pentru batrina §i pentru M ary ; acolo se
aciua ?i el adesea cind se abatea pe la Liverpool. Acum
insa era bucuros sa le lase pe ele acolo, caci, in ceea ce-1

23 * 355
privca, prea putin ii pasa unde avea sa doarma, iar in ajunul
jedinfei ora^ul era ticsit ji peste tot domnea invalma5cala.
Fu poftit inauntru la domnul Bridgenorth, care tocmai
scria ceva. M ary ?i W ill Wilson nu sosisera inca, deoarece,
a?a cum jtifi, erau departe in larg ; despre asta insa, Job,
firejte, nu aflase nimic ?i deocamdata nici nu se arata prea
ingrijorat de lipsa lor ; mai curios era sa afle rezultatul
intilnirii din dimineafa aceea dintre domnul Bridgenorth
51 Jem.
- E i bine, da, facu acesta, punind pana jos, 1-am vazut,
dar tare imi^e teama ca nu-i nimic de facut cu el - nimic.
I-am spus, binein^eles, ca trebuie sa-mi vorbeasca deschis, ?i
ca altminteri n-am cum ma pregati pentru punctele slabe ale
apararii. I-am po^menit fi nuraele dumitale, doar-doar i-oi
cijtiga increderea.
- Ce-a zis ? intreba Job, cu sufletul la gurm
- Mai nimic. Abia de-mi raspundea. B a la unele iiitre-
bari a refuzat chiar sa-mi raspunda - a refuzat pur ji simplu.
Nu jtiu ce-a? putea face pentru el.
- Atunci, il crede?i vinovat, domnule avocat, spuse Job
descurajat.
- N u , nu-1 cred, raspunse domnul Bridgenorth, repede ?i
plin de hotarire. M ult mai pufin decit inainte de a -1 vedea.
Impresia (ia seama, nu e decit o impresie ; ma bizui pe
prudenfa dumitale, ?i te rog sS n-o iei drept un fapt),
impresia - zise apasind asupra cuvintului - pe care mi-a
facut-o este ca ?tie ceva in legatura cu afacerea asta, dar
ca nu vrea sa spuna ce anume ; a?a ca daca mai stanuie in
incapafinarea lui, are top sorpi sa fie spinzurat. Asta-i tot.
Incepu sa scrie din nou, caci nu avea timp de pierdut.
- D ar nu trebuie sa fie spinzurat, spuse Job cu tarie.
Domnul Bridgenorth ridica ochii, zimbi pu?in, dar dadu
din cap.
- Ce-a spus, domnule avocat, pot sa va intreb ? urma Job.
- A vorbit destul de pufin ?i era atit de inchis §i scurt la
vorba, incit, a?a cum ?i-am aratat inainte, nu-p pot imparta?i
decit impresia pe care mi-a facut-o. I-am spus, bineinteles,
cine sint si de ce am tost trimis la el. Mi s-a parut ca se
bucura - oricum, s-a mai inseninat la fa?a (§i arata, crede-ma.

356
dcstul de trist atunci cind am intrat) ; dar mi-a raspuns ca
n-arc nimic de declarat, §i ca nici de aparare nu poate fi
vorba. Atunci 1-am intrebat data c v in o v a t; 51, ca sa-i
deschid inima, i-am spus ca, ce-i drept, il intaritasera prca
amarnic, filndca, dupa cite auzisem, fata e tare frumoasa ?i
il incurcasc, caci ii cazuse cu tronc Carson (bietul b a ia t!).
James Wilson insa nu mi-a raspuns nici alba, nici ncagra.
Atunci am intrat in amanunte. L-am intrebat daca pu§ca e
a lui, aja cum declarase maica-sa. N u aflase inca nimic de
dedarafie, se vedea bine dupa privirca pe care mi-a arun-
cat-o in graba. Dar, cind ji-a dat seama ca -1 observ, a plecat
din nou capul ji mi-a spus doar ca c adevarat ; era
pujca lui.
- E i ! exclama Job nerabdator cind domnul Bridgenorth
tacu.
- Mare lucru nu mai am sa-{i spun, urma avocatul. L-am
rugat sa-mi arate cu toata increderea cum de-a ajuns pu^ca
acolo. O vreme n-a scos o vorba, apoi a refuzat sa-mi ras-
punda. §i nu numai ca a refuzat, dar mi-a mai -^i declarat
foarte senin ca nu mai are nimic de spus in legatura cu
aceasta ji, multumindu-mi pentru osteneala ?i interesul pe
care i le-am aratat, numai ca nu m-a dat afara. Destul de
nepolitkos, la urma urmei, nu-i a?a, domnule Legh ? Totu?i,
crede-ma, sint de douazeci de ori mai inclinat sa-1 cred
nevinovat decit inainte de intilnire.
- De-ar veni odata M ary Barton, spuse Job ingrijorat.
Prea intirzie amindoi, ea §i cu W ill.
- Da, asta cred ca e singura noastra speranfa, raspunse
domnul Bridgenorth, care sc apucase din nou sa scrie. L-am
trimis pe Johnson inainte de douasprezece, sa-i duca man-
datul ji sa-i spuna ca vreau sa-i vorbesc ; vine el curind,
nici o grija.
O clipa domni tacerea. Domnul Bridgenorth ridica din
nou capul ?i zise :
- Domnul Duncombe a fagaduit sa vie §i sa dea refc-
rinfe bune despre el. I-am trimis simbata seara un mandat.
Cu toate ca jurafii nu prea {in seama de asemenea marturii
vagi, cind c vorba de purtarca acuzatului ji de cele mai multe

357
ori bine fac, de data asta insa, spre ghinionul nostru, trebuie
sa ne bizuim numai ipe alibi.
Pana porni sa sdrtiie din non pe hirtie.
Job era plin de neastimpar. $edea pc marginea scaunului,
gata sa sara in clipa oind avcau sa sc iveasca W ill ?i Mary.
Asculta cu urechile ciulite la fiece zgomot, la fiece pas care
urea scara.
L a un moment dat auzi un pas de barbat, 51 batrina lui
inima ii salta in piept de bucurie. D ar nu era decit secrc-
tarul domnului Bridgenorth, cu nijte hirtii. Iji arunca ochii
peste ele ?i le intinse lui Job, spunindu-i doar :
- M a ajteptam la asta ; ?i continua sa scrie.
E ra actul de acuzare a lui James Wilson. N ici nu se
putea altfel ; ?i totuji Job se simfea acum mai ingrijorat ?i
mai trist. Parea inceputul sfirjitului. Ajunsese pe nesimfite
sa -1 creada pe Jem nevinovat ?i incetul cu incetul convin-
gerea aceasta pusese stapinire pe el.
M ary (scuturata in barcu^a aceea de pe fluviul cel mare)
nu mai venea, ?i nici W ill.
Job nu-?i gasea astimpar. Tare s-ar mai fi dus la
fereastra sa-i pindeasca de acolo, dar se temea sa nu-1
supere pe domnul Bridgenorth. In cele din urma, nu se mai
putu stapini ; se scula ?i strabatu incaperea incet, cu bagare
de seama ; ghetele ii scir^iiau la fiecare pas. Bezna ce se
a?ternuse peste ccr 51 a carei inriurire M ary o simjise in
inima fluviului era ?i mai adinca aid, in strada cea intu-
ncooasa 5! mohorita. Job se arata tot mai neastimparat. De
foit trebuia sa sc foiasca prin camera, caci nu putea sta
locului ; ceea ce facu de altfel, fara sa mai fma seama de
mkile semne de nemulfumire ?i de exclamatide domnului
Bridgenorth; acesta auzea intr-una in spatele scaunului
sdrtiitul ujor al pajilor lui Job, care batea odaia in sus ?i-n
jos, in virful picioarelor.
Job ii placea cu adevarat, iar cazul lui Jem il interesa,
altminteri oerabdarea i-ar fi innabufit de mult simpatia pe
care i^o purta. Totuji nu mai putu rabda sdrtiitul acela
monoton ; in cele din urma, arunca pana, inchise servieta
ji, luindu-ji paiaria ji manujile, ii spuse c5 trebuie sa se
ducS la tribunal.

353
 - Bine, dar W ill Wilson n-a venit, facu Job, pierdut.
Ajteptad pujln sa dau o fuga pina la gazda lui. M -aj fi
dus eu ji pina acuma, dar imi ziceam ca pica dintr-o clipa
intr-alta ?i mi-era teama sa nu-1 scap. Ma-ntorc numaidedt.
- Nu, dragul men, trebuie neaparat sa plec. §i pe urma,
incep isa cred ca Johnson s-a injelat ?i s-a infeles cu William
Wilson sa ne intil-nim la tribunal. D aca vrei sa -1 a^tep^i aid,
pofi ramine, dar am impresia ca tot acolo am sa-1 gasesc ;
in cazul acesta, am sa-1 trimit la gazda dumitale ; ce parere
ai ? 5 tii unde sa ma gase^ti. Pe la opt ma intorc ; cum am
declarafia martorului care sa stabileasca a lib i-\A , cum intoc-
mesc dosarul ?i il depun chiar asta^seara in miinile ple-
dantului.
Cu acestea, ii strinse raina lui Job $i i^i vazu de drum.
Timp de o clipa batrinul ramase pe ginduri, zabovi in prag,
apoi o apuca spre doamna Jones, despre care afla (dintr-o
agenda fara pereche de ciudata, legata in piele neagra) ca
e gazda lui W ill ; nu se indoia ca ii va da vejti, atit despre
el, d t ?i despre Mary.
Se duse intr-acolo ?i incerca sa culcaga d t mai multe din
raspunsurile taraganate ale doamnei Jones.
Intreba daca in diminea^a aceea trecuse pe acolo o fata
ji daca il vazuse pe W ill Wilson.
- Nu.
- Cum nu ?
- Pai, omul lui dumnezeu, pina sS-l caute ea, corabia lui
ridicase ancora de citeva ceasuri.
Se lasa o tacere de mormint, intrerupta doar de apasarea
grea a fierului de calcat al doamnei Jones.
- §i unde e fata acum ? intreba Job.
- Pe undeva prin docuri, raspunse ea. Sa fi fost Charley
acasa, ar fi jtiut, dar nu e. Face vreo boroboata pe undeva,
pun capul. A?a-s baiefii. Are sa-?i fringa gitul intr-o buna
zi, jtiu eu, ?i zidnd acestea, scuipa lini^tita pe celalalt fier
de calcat, sa-si dea seama daca e incins, §i i?i vazu de
treaba.
Lui Job ii venea s-o ia la palme, a?a de suparat era. Dar
se stapini 5! iji primi rasplata. Charley intra fluierind, cu

359
un aer nepasator, nu cumva sa se bage de seama ca mtir-
ziase atita pe la docuri.
- E un mojneag aid. Vrea sa Stic unde-i fata care a
plccat cu tine azi-dimineata, ii spuse mama, dupa ce il
dojeni pufintel, ca mamele.
- Unde e acuma, nu jtiu. Ultima oara dnd am vazut-n,
o pornise cu o barca in jos pe fluviu, dupa J o h n C r o p p e r .
Dar tare mi-e teama ca n-are sa-1 ajunga ; vintul s-a schimbat
?i o fi ridicat ancora, a?a ca a trecut bancul cit ai zice peste.
Trebuia sa fie inapoi pina acum.
Lui Job ii trebuira citeva clipe ca sa inteleaga, apoi il
intreba cum ar putea-o gasi mai lesne pe Mary.
- Dau eu o fuga pina la debarcadcr, spuse baiatul, §i nu
se poate sa n-o gasesc.
- Nici gind de a?a ceva, spuse maica-sa, proptind u?a
cu spatele. Baiefandrul facu o strimbatura caraghioasa la
Job ; accsta insa nu-1 lua in seama, caci, bineintelc'^ {inea
cu mama ; totusi i-ar fi primit bucuros propunerea, tiindca
era obosit si tare s-ar mai fi inters la biata doamna Wilson,
care, cu siguranfa, se intreba ce i se intimplase.
- Cum aj putea s-o gasesc mai u?or ? Cu cine s-a dus,
flacaule ?
Dar Charley era imbufnat ca maica-sa i?i aratase auto-
ritatea fa{a de un strain, iar acesta il privise a ja de incrun-
tat, tocmai cind voise ?i el sa-1 faca sa rida.
- Cu barcagiii de pe fluviu ; atita stiu, spuse el.
- Dar barcii cum ii zicca ? starui Job.
- N-am bagat de seama ; Ana, sau William - vreun nume
din asta obisnuit, a?a cred.
- D e la ce debarcadcr a plecat ? intreba Job, dezna-
dajduit.
- Pai, de la debarcaderul Prinfului ; de inters, insa nu se
mai intoarce ea acolo, ca a venit cu fluxul ?i un vapor ame-
rican, $1 a aruncat ancora chiar la debarcader, a§a ca bardie
nu mai pot intra. D e altfel, nu prea e vremea sa te plimbi cu
barca, adauga el, rautacios.
- E i, faca-se voia domnului ! Trageam nadejde ca-1 vom
putea scapa pe baiat, spuse Job, trist ; dar iar am inceput

S60
sa ma indoiesc. Acu sint nelinijtit ?i din pricina fetei - chiar
foarte nelinijtit. N -a mai fost niciodata in Liverpool.
- A§a zicea ?i ea, facu Charley. Pentru o femeie tinara,
aici sint caipcane la fiecare coif de strada. Pacat ca n-are cine
s-o primeasca la farm.
- Cit despre asta, r^punse Job, nu vad cum ar putea-o
primi dneva, de vreme ce nici nu ?tim unde o sa coboare.
Trebuie sa am incredere ca ja s-o sooata la capat. E dejteapta
fi descurcareafa. Probabil ca tot aici are sa vie. Ce altceva sa
faca, de vreme ce alta casa din Liverpool nu cunoajte ? Daca
vine, ii dai voie, cucoana, baiatului dumitale s-o aduca pina
la Back Garden Court, nr. 8, unde o ajteapta iprietenii ei ?
Am sa-i dau §ase pence pentru osteneala lui.
Doamna Jones, mulfumita ca ei i se adresase, ii fagadui
bucuroasa. Pina ji Charley, cit fusese el de indignat la in-
ceput ca maicansa ii fine cont de tot ce face, se imbuoa la
gindul cclor jase pence fi la prilejul de a se apropia de mie-
zul tainei.
Dar Mary nu veni.

CAPITOLUL XXX

Ah, trista e noaptea

Durerilor vH,
Cind bezna o poate doar vuiet ttrabate,
D e valuri ce giulgiu ne-or fi.

Job o gasi pe doamna Wilson umblind de colo-colo fara

astimpar ; o vorba nu schimba cu femeia la care trasese, dar
din cind in cind ofta cu atita naduf, din adincul rarunchilor,
Jndt ii facea pc cei din jur sa tresara.
- E i ! intreba Jane, care batea jontic-fontic incaperea in
lung fi-n lat cind intra Job.
- Hai, vorbefte ! facu ea din nou, pina sa se hotarasca
el ce sa spuna ; fiindca, la drcpt vorbind, cauta o minciuna
care sa-i mai aline durerea ?i s-o mai mingiie o vreme.
Acum, insa, cu intrebarile astea nerabdatoare ale ei, adeva-
rul ii scapa.

361
 - W ill nu e de gasit. D ar poate ca tot vine ; mai e timp.
Timp de un minut femeia i^i a^inti privitile asupra lui,
de parca s-ar ft indoit ca o pindea intr-adevar o nenorocire
atit de mare ca aceea care parea cuprinsa in cuvintele lui.
Apoi dadu incet din cap ?i vorbi mai potolit decit te-ai fi
putut ajtepta, dupa tulburarea dinainte :
- Nu-mi spune mie una ca asta ! Nici tu nu crezi. Ji-a i
pierdut orice nadejde, ca ^i mine. §tiam eu ca baiatul meu
are sa fie spinzurat pentru o fapta ipe care n-a facut-o. Mai
bine a?a, sa scape de lumea asta pacatoasa, unde nici drep-
tate nu mai e, nici indurate.
Ridica privirile in extaz, de parca s-ar fi rugat, apoi se
ajeza.
- Na, acum ai luat-o razna, spuse Job. Ce-i drept, a ridi-
cat el W ill ancora azi-^diminea^a, dar fata aia inimoasa, Mary
Barton, a pornit-o pe urma lui ?i ma prind ca are sa-l aduca
inapoi, numai sa-i poata spune macar o vorba. Nu a intors
inca. Hai, hai, capul sus ! Totul se va sfirji cu bine.
- Se va sfir^i cu bine, ingina ea ; dar nu a^a cum crezi tu.
Jem are sa fie spinzurat, §i are s i se duca la taica-su ?i la
frafiorii lui acolo unde domnul dumnezeu $terge toate lacri-
mile ?i unde domnul Isus le vorbejte cu blindete puilor care
i§i cauta mamele ramase pe pamint. E i, Job, ala-i {arm bine-
cuvintat {i-a? vrea sa ma due 51 eu acolo ; cu toate astea .ma
dau de ceasul mor{ii ca Jem se duce prea iute. Nu on-a? fra-
minta eu daca am putea adormi discara, amindoi, sa ne dor-
mim somnul de veci ; nu m-a{ framinta de fel daca lumea
ar ?ti ca e nevinovat - a?a cum ?tiu eu.
- A u s-o afle ?i ei mai devreme sau mai tirziu, ?i au sa
sc caiasca amarnic daca 1-au spinzurat pe degeaba, ras-
punse Job.
- D a, a?a sa §tii, saracii de ei ! Dumnezeu sa se induce
cind ?i-or afla gre§eala.
N u trecu mult, $i Job se plictisi sa mai ?ada asteptind
intr-una, a?a ca se scula §i incepu sa dea tircoale pe la uja 51
pe la fereastra, ca o jivina care tinjejte sa iasa din cu?ca. Era
intuneric bezna, caci luna nu xasarisc inca.
- Mai bine du-te ?i te culca, ii spuse el vaduvei. A i ne-
voie de puteri pentru miine. Jem arc sa fie tare nenorocit

362
daca te vede aja prapadita ca asta-seara. Eu ma due pina
jos s-o mai caut pe Mary. Trebuie sa se fi inters intre timp.
N-avea nici o grija, ma intorc eu, sa-fi povestesc tot. Acum,
insa, du-te la culcare.
- E jti un prieten bun, Job Legh, 5! am sa ma due, eum
zici tu. D ar nu uita, de-ndata ce dai de Mary, sa vii glonf
cu ea aici. (Nu vorbea tare, dar voeea-i era foarte calma).
- D a, da ! raspunse Job, lurijindu-se afara.
Se duse mai intii la domnul Bridgenorth, unde i?i zicea
ea, cine ftie, poate ea in vremea asta W ill ?i M ary 1-or fi
a^teptat.
D ar nu erau aeolo. Domnul Bridgenorth toemai se intor-
sese, iar Job urea scatile pe nerasuflate, sa se sfatuiasea 51
cu el.
- Proasta afacere, facu avocatul, cu o infad^are grava, pe
cind i?i orinduia hirtiile. Johnson mi-a explicat cum s-a in-
tim plat; i-a spus femeia la care tragea in gazda Wilson. Tare
mi~e teama ca fata aia umbla dupa potcoave de cai mord !
Cazul nostru trebuie sa se bizuie pe nesiguranfa unor probe
indireete ?i pe buna purtare din treeut a dednutului. O apa-
rare foarte vaga $i slaba. Oricum, Inam angajat pe domnul
Clinton ca pledant, d are sa faca tot ce-i sta in putin^a.
Acum, insa, dragul meu, trebuie sa-d spun noapte buna ?i sa
te dau afara. De fapt, am de lucru pina dimineafa. L-ai
vazut pe sccretarul meu cind ai urcat ? L-ai vazut. Atunci,
nu te supara ?i spuoe-i te rog sa vie indata sus.
Acum, Job nu mai putea sta, a ja ca, facind o plecaciune
umila, led din camera.
Se duse la doamna Jones. E ra acasa. Charley insa 0 ?ter-
sese din nou. Nu puteai sa-J di in friu pe baiatul asta. Doar
lacatul d cheia daca mai izbuteau sa-1 opreasca, d
totdeauna ; caci o data il incuiase in pod, iar el o zbughise
pe ferestruica. Poate ca acum se dusese s-o caute pe fata
aia prin docuri. Mereu gasea pricini sa umble pe acolo.
Fara sa fie poftit, Job se a§eza, hotarit sa -1 ad^pte pe
Charley.
Doamna Jones calca d paturea rufele, iar in vremea asta
gura-i turuia intr-una despre Charley d despre barbatul ei,
care era marinar pe un vas in drum spre India d care, ISsind-o
cu baiatul, ii lasase, vezi bine, mai mult decit putea ea sta-
pini. §i se tot tinguia bombanea impotriva matelotilor, a
porturilor, a vremii furtunoase, a nopfilor albe ji' a pantalo-
nilof plini de catran ji smoala ; dar Job n-o mai asculta de
mult, ci incerca sa prinda orice zgomot de pa^i ji orice glas
de pe strada.
In cele din urma vcni ,§i Charley, dar singur.
- M ary Barton aia a dumitale s-a virit in vreo incurcatura,
ii spuse el lui Job. L a nici unul din debarcadere nu se jtie de
ca ; iar Bourne zicea ca barca cu care s-a dus era de pe malul
dinspre Cheshire. A ?a ca pina miine diminea^a nici vorba sa
mai auzim de ca.
- Miine dimineafa trebuie sa fie la tribunal, la noua, ca
sa dcpuna marturic intr-un proces, spuse Job, mihnit.
- A ja zicea ?i ca ; sau cam aja ceva, raspunse Charley,
lacom sa afle ?i mai multe.
Dar Job tacu.
N u mai ?tia cc are de facut ; aja incit se ridica ?i, niul-
fumind doamnei Jones pentru gazduire, ieji in strada ; iar
acolo ramase locului, cufundat in ginduri.
Dupa un timp se indropta spre casa unde o lasase pe
doamna Wilson. Nu mai era nimic de fa c u t; dar mai zabovi
pe drum, nadajduind din toata inima ca oboseala ?i supara-
rile o vor fi facut sa adoarma inainte de intoaroerea lui, aja
incit sa fie cru^at de intrebari.
Se furija binijor in casa, unde gazda, somnoroasa, il a?-
tepta sa vina impreuna cu fata aceea care, aja cum i se spu-
scse, avea sa imparta patul cu batrina.
Dar, cum ochii ii erau impaienjeniti de somn, facu atita
larma tot ciocnindu-se de lucruri, pina aprinse luminarea (ca
pentru chirotit, zicea ea, avea destula lumina de la foe), ca
se ?i auzi glasul doamnei Wilson din odai^a din fund, unde
i?i petrecea noaptea.
- Cine-i acolo ?
Job nu raspunse ; i?i pnu rasuflarea, doar-doar o crede
batrina ca sc in|clase. Dar gazda, careia nu-i pasa de fel,
lasa sS-i scape mucarile cu un zanganit asurzitor, apoi, tot
cerindu-ji iertare la nesfirjit, o convinse pe femeia cate asculta
ca Joh iotprscse,

3 ^
 - Job ! Job Legh ! striga ea plina de nerabdare.
- E i, drace ! i§i zise Job, indreptindu-se fara voie spre
uja ei. M a intreb daca, a?a cum stau lucrurile, o minciuna
neinsemnata ar fi un pacat. Poate ca a?a ar adormi, de prea
mult somn n-o sa aiba ea parte nopple astea (de un somn
adevarat) daca miine lucrurile merg anapoda. Oricum, sa
incerc, la noroc.
- Job, ejti acolo ? introba ea din nou, cu o nerabdare care
facea sa-i tremure vocea la fiece cuvint.
- D a ! Sigur ca da ! Credeam ca ai adormit pina acum.
- Adormit I Cum sa adorm pina nu jtiu daca 1-au gasit
pe W ill ?
- Acu-i acu, iji zise Job incet. Apoi, cu glas tare : N ici o
grija ! L-au gasit ?i e teafar, gata pentru miine I
- §i are sa vina martor pentru baiefelul meu, saracu, nu-i
aja ? Are sa jure ca Jem era cu el ? Ah, Job, vorbejte odata !
spune-mi t o t !
„Unde merge mia, merge ?i suta, gindi Job. Poate ca^mi
spal cu o rugaciune tot pacatul. Oricum, trebuie sa-i dau
inainte.“
- Da, da, striga el prin u§a. Poate sa dovedeasca tot : ji
Jem o sa iasa curat ca un prune nou nascut.
li auzi rochia cum fojnejte prin odaie ?i ghici pe data ca
ingenunchease, caci auzi cum glasul ei inalta multumiri $i
laude domnului - intretaiat doar din cind in cind de suspine
de bucuric ?i u5urare.
Cind auzi toate acestea, simj;i ca i sc stringe inima ; caci
se gindea la clipa cumplita cind lucrurile se vor lamuri, la
groaznica dezamagire ce o ajtepta dimineata. Vedea el ca nu
ajungi departe cu minciuna ; dar ce mai putea face ?
§i in timp ce Job asculta, ea iji ispravi ruga de multumire.
- Dar Mary ? A i gasit-o la doamna Jones, Job ? intreba
ca, continuind sa-1 descoasL
E l ofta adinc.
- Da, era acolo, tcafara, cind m-am dus a doua oara.
Doamne, iarta-ma, murmura el ; cine-ar fi crezut ca la ba-
trinetc am sa ajung un mincinos fara rujine ?
- Dumnezeu s-o tie I E aici ? D e ce nu vine sa se cuke ?
Sint sigura cS are nevoic de somn.

S65
 Job I§i alunga cu o tuse orice ramajifa dc conjtiinta 51 ras-
punse :
- E ra cam obosita din pricina drumuluL cu barca ; §i
doamna Jones a poftit-o sa ramina acolo peste noapte. E
foarte aproape de tribunal, unde trebuie sa se prezinte in zori.
D e la o vreme e destul de lesne, bolborosi Job. Diavolul
te ajuta, aj^a zic eu ; acum vorbele imi vin tot atit de u?or
ca §i cind ar fi adevarate. Bine ca a ispravit cu intrebarile,
macar atit. la s-o jterg pina n-apuca diavolul $i cu ea sa puie
iar mina ,pe mine.
Se duse dincolo, unde gazda il ajtepta obosita, in picioare.
Barbatul ei se culcase de mult §i adormise.
D ar Job nu se hotarise ce sa faca. A v e a atitea griji, incit
n-ar fi putut dormi, chiar daca i s-ar fi dat cel mai bun pat
din Liverpool.
- M a laji sa stau in fotoliul asta ? o intreba el in cele din
urma pe femeia care ramasese in picioare, ajteptindu-l sa
piece.
Erau prieteni vechi, a?a ca ii facu pe plac. Oricum, prea
era somnoroasa ca sa i se impotriveasca, 5! se arata bucuroasa
sa scape ?i sa se vire in ipat.

CAPITOLUL XXXI

Cind te gindejti
Ca noaptea-aceasta lungS, nesfirjita,
Ce-am petrecut glndind la doua vorbe -
E „vinovat", „nevinovat“ ! - fericc clipa
Ce ncbagatS-n seamS peste atip trecut-a ;
Peste acei ce dorm visind in incintare
La zorii luminoji - sau mai fericc,
Dormind adinc in brafele uitarii.
Ah 1 Negre chipuri ale mortii, toate
Jucau pe dinainte-mi I
Wi l s o n
Dar Mary unde era ?
Dac-ar fi putut s-o vada. Job ar fi scapat macar de una
dintre grijile care-i stateau pe inima ; caci era nespus de in-

366
grijorat din pricina fc te i; de cite ori n o certa de cite
ori nu-?i fScu ?i sieji mustrari in noaptea aceca fata de sfir-
j i t ! O certa pe Mary pentru incapafinarca ei ; 51 se invino-
va^ea pe el insu^i pentru ca se aratase slab daduse inapoi
in fa(a incaipa{inarii cind fata staruise sa se duca ea dupa
Will.
Nici Mary nu avusese in noaptea aceea parte de mai mult
somn decit Job ; dar se afla sub acoperijul unor oameni cum-
secade ji buni, de?i cam din topor.
Nu se impotrivise de fel batrinului barcagiu cind o prin-
sese de braf ca sa se incredinteze ca vine dupa el, prin docu-
rile ticsite de lume ; omul se strecura prin ulifele aoelea
laturalnice ?i necunoscute. Pa?ea, supusa, in urma lui - caci
de buimacita ce era abia daca iji dadea seama incotro merge ;
era bucuroasa (cum, nici ea nu §tia) ca altcineva lua hotariri
in locul ei.
Omul o duse intr-o casa batrineasca foarte micuta, ridi-
cata de mult, inaintea celorlalte de pe strada aceea ?i care
stind a?a, in inima ulifei dosnice dar atit de umblate, aducea
a casa de tirg. O trase inauntru ^i, cum nu-i mai era teama
sa o piarda pe drum, exclama :
- E i ! dindu-i o palma zdravana peste spate.
Incaperea era luminata ?i vesela iar Mary inccpu sa se
trezeasca (poate ca ji palma peste spate ajutase pu(in), a?a
ca ii vcni cam peste mina sa-i impartajeasca babu^ei aceleia
harnice ji scunde care, la intrarea ei, se invirtca pe linga
vatra, ce anume cauta aici. D ar barcagiul nici nu se sinchisi
$i nu catadicsi sa dea vreo lamurire ; se ajeza in scaunul lui
obijnuit, mestecind tutun ?i masurind-o pe Mary cu aerul
cel mai incintat din lume - pc jumatate triumfStor, de parca
ar fi fost o prada cucerita in lupta, pc jumatate sfidator, de
parca ar fi provocat-o sa incerce sa scape.
Batrina, nevasta-sa, sta nemi^cata, cu vatraiul in mina,
ajteptind sa i se spuna cine era femeia aceea pe care barba-
tu-sau o adusese in casa asa, pe nepusa masa ; dar, cum o
masura astfel, cu mirare, obrajii fetei se imbujorara, apoi se
facura palizi ca moartea ; o negura ii invalui privirile ?i,
prinzindu-se de serin sa se sprijine, cazu gramada pe podea,
in mijlocul odaii aceleia incinse, care i se invirtea in jur.

367
 Omul 51 femeia lui se repczira s-o ajutc. O ridicara, tot
in nesimtire, lar el o propti pe un genuochi, pe dnd nevas-
ta-sa se repezi dupa apa rece. O strop! ; fata ofta din stra-
funduri, dar ochii tot nu-i deschise, 51 fafa tot alba ca varul
ii era.
- Cine e, Ben ? intreba femeia, frecind miinile neputin-
cioase ?i fara vlaga.
- D e unde sa jtiu ? raspunse barbatul, ursuz.
- Bine, bine, sipuse femeia (pc un ton mingiietor, cum vor-
be^ti copiilor suparaji, ?i cam cu jumatate gura, aja ca pen-
tru ca), mi-am zis ca poatc ?tii, vezi tu, daca ai adus-o acasi.
Biata fata ! Nu trebuic s-o intrebam nimic, vad ca are nevoie
de ajutor. Imi pare rau ca n-am sarurile acasa, dar le-am
imprumutat doamnei Burton la biserica duminica trecuta,
ca nu putea sta treaza cit {inca predica. V ai de none, cc
alba e I
- la (ine-o pufin, spuse barbatul.
E a ii facu pe plac, tot boscorodind ceva fara sa-i pese ca
cl o repezea, intrerupind-o ; intr-adevar, pentru inima-i ba-
trina ?i iubitoare, cuvintele lui cele mai minioase crau ca
margaritarele §i ca pietrele nestemate, caci ii fusese so( din
tinerete ; fi chiar el - cu toata asiprimea ?i arfagul lui -
simfea, fara sa-ji dea seama, ca glasul femeii il linijtejte, de?i
pentru nimic in lume n-ar fi dezvaluk un dram din dragos-
tea ce se ascundea sub chipul lui aspru.
- Ce-are de gind mojneagul ? facu ea, aplecindu-se pcste
Mary, ca sa-i potriveasca mai bine capul, care cadea. Imi
ia pana, §i pana mai buna ca asta n-am avut de cinci ani
inooace. Doamne, pazejte, doamne, iarta-ma ; o arde ! Da,
acu vad, nu ?i-a pierdut min^ile, pana arsa e totdeauna buna
la Icjin. Dar de trezit vad ca tot n-o trezejte, saraca fata !
Acum ce-o mai fi facind ? D a, da ! E om dcftept mojul
meu ! La asta nu m-am gindit de fel, vezi ! exclama ea, cind
omul sooase dintr-un dulapior din coltul odai^ei o sticla pa-
trata cu o bautura de contrabanda, pe care scria Golden-
Wasser.
- Ajunge ! spuse ea cind porfia pe care i-o turnase fetei
in gura o facu pe aceasta sa tresara ?i sa tujeascS. 'J’ine-'mi-l,
doamne ! A?a-i mojul meu, duios ?i grijuliu !

368
 - Ba de loc I se strop^i el, bucuros totu?! fiindca obrazul
fetei se imbujora iar 51 ca deschidea ochii, mira(:i, dar pe cale
de a intelege. Ba de loc ! D e olnd sint n-am fost a^a neghiob.
Nevasta-sa ii ajuta fetei sa se ridice 51 o ajeza pe un scaun.
- Acum te simji bine, domni?oara ? o intreba barcagiul
ingrijorat.
- D a, domnule, ji i(i multumesc. Te asigur, domnule, ca
nici nu 5tiu cum sa-^i multumesc, spuse ea Incet, cu un glas
nesigur.
- Naiba sa te ia cu multumirile dumitale.
Se ridica, i?i lua luleaua ?i ie?i fata sa catadicseasca a
mai scoate o vorba, l^indu-^i nevasta incurcata de-a binelea,
caci nu jtia nici rostul, nici istoria strainei accleia din casa ei.
Mary il urmari din ochi pe barcagiu pe dnd acesta iejea
din casa, apoi, intorcindu-ji privirea indurerata spre ga2da,
incerca fara putere sa se scoale, cu gind sa piece - unde, nici
ea nu jtia.
- Nici vorba 1 oricine ai fi, nu ejti in stare sa ie§i in
strada. Poate (coborind glasul) oi fi vreo stricata ; mai ca
n-am incredere in tine, a?a esti de frumoasa. Bine - bine 1
stricatele au inimi frinte, sigur ca da ; oamenii cuminti nu
se prabujesc de-a binelea niciodata ; tot mai au nadejde in
dumnczeu ; pacato5ii sint aia de-fi poarta in inimile zdrobite
durerea lor amara, amara de tot, sarmanii ; de ei ar trebui, mai
degraba, sa avem mila §i sa-i ajutam. Nu pleaca ea din casa
asta-seara, oricine-o fi, chiar ?i cea mai stricata femeie din
Liverpool, ?i tot nu pleaca. D a de unde o fi cules-o moj-
neagul ? D e unde ?
Mary ascultase sleita monologul acesta fi incerca so la-
murcasca pe gazda, in frazc frinte, istovite.
- Nu sint o stricata, cucoanS, zau ca nu. Omul dumitale
m-a dus pe mare dupa o corabie care a ridicat ancora. Era
pe corabie unul care putea sa-i scape viafa cuiva la un pro-
ces, miine. Capitanul n-a vrut sa-i dea drumul, dar el zicea
ca se va intoarce cu barca pilotului.
Izbucni in plins la gindul nadejdilor care i se spulberau ;
batrina incerca s-o mingiie, fi incepu ca de obicei :

24 369
 - Lasa, lasa I Are sa se intoarca, smt sigura. §^tiu eu ca
are sa se intoarca ; aja ca nu-^i mai face singe ran. N u tc
framinta. Sigur ca se intoarce.
- V ai 1 Mi-e teama ! Tare mi-e teama ca nu, striga Mary,
pe care vorbele femeii o mingiiasera totusi, de?! ftia cit de
neintemeiate erau.
§i tot vorbind a?a intr-una, ba sie^i, ba fetei, batrinica pre-
gati ccaiul indemna musafirul sa imbuce cite ceva, sa
mai prinda puteri. D ar Mary clatina din cap cind i se intinse
de-ale gurii, ?i se mulfumi sa bea cu nesaf o ceajca de ceai.
Caci alcoolul o infierbintase grozav fi acum fiece impresie
pc care simturile i-o transmiteau era nespus de dureroasa
ji de limpede, iar capul o durea cumplit.
Chef de vorba n-avea, caci nu-$i mai putea stapini de fel
cuvintele, ?i pe buze ii veneau cu totul altele dedt cc' • pe
care ar fi vrut sa le rosteasca. A?a ca tacu, pe cind doamna
Sturgis (caci acesta era numele gazdci) ii dadea inainte din
gura - punind rinduiala printre tadniurile de ceai - ?i se
foia de colo<olo, amefind-o pe Mary §i mai rau. Sim^ca ca
ar trebui sa-$i ia ramas bun ji sa piece. D ar unde ?
Curind, batrinul se intoarse, mai suparat ?i mai moroca-
nos de cum plecase. Dadu cu piciorul in papucii pregati^i
de nevasta-sa, repezind-o ori de cite ori vorbea. Mary crezu
ca asta-i din pricina ca o mai gasise acolo ji i?i strinse pu-
teriJe sa piece. Dar se in^ela. N u trecu mult, fi batrinul
spuse (privind drept in foe, de parca ar fi vorbit cu el insufi):
„Viintul le bate drept impotriva !“ .
- Da, chiar afa ? facu nevasta-sa, care, cunoscindu-1 bine,
ftia. ca fifna lui pornea dintr-o induiofare innabufita. Lasa,
lasa, vintul se schimba des noaptea. E timp destul pina di-
niineafa. A? pune ramajag ca de cind te-ai uitat tu s-a fi
schimbat.
Privi pe o ferestruie la o morifca de Vint din apropiere,
care sclipea in bataia lunii ; fi fiindca era nevasta de mari-
nar, vazu de indata ca indicatorul statea nemifcat in direc-
fia nefavorabila ; cu un suspin adinc, se intoarse spre edaie
fi incepu sa-fi framinte mintea, cautind alt chip sa o mingiie
pe Mary.

370
 - Nu e niimeni altul care sa poata face dovada la proce-
6ul de miine ? intreba ea.
- Nimeni ! raspunse Mary.
- §i nu ai a id un semn cine ar fi adevaratul vinovat, daca
alalalt nu e !
M ary nu raspunse, dar se cutremura toata.
Sturgis baga de seama.
- N-o mai sidi cu intrebarile tale, spuse el c to e nevas-
ta-«a. Trebuie sa se culce, ca tremura toata din pridoa aeru-
lui astuia de mare. V ad eu de vint, da -1 naibii, ?i de mori^ca.
Mareea o sa-i ajute an d se schimba.
M ary urea scara, mulfumind ?i binecuvintind cu glas stins
pe cei care primeau in casa o strmna. Doamna Sturgis o duse
Intr-o odaifa cu adiere de mare §i de farmuri indepartate. Se
afla acolo un pat mic al unuia din fiii ei, care tocmai era
in drum spre China ; deasupra spinzura un hamac pentru ce-
lalalt, care acum infrunta valurile Balticii. Cear^afurile pa-
reau din pinza de vele, dar erau primenite de curind §i cu­
rate, cu toate ca bateau in cafeniu.
Pe perete erau lipite doua poze infafijind stingaci doua co-
rabii, cu numele scris dedesubt; ochii mamei se oprira asupra
lor, fintuindu-le cu privirea pina ce o napadira lacrimile. Dar
?i le jterse cu dosul palmei apoi, cu un ton vesel, o incredinfa
pe Mary ca a?temutul era proaspat primenit.
- Nu pot sa inchid ochii, mulfumesc. Am sa ?ed aici, daca
se poate, spuse Mary, lasindu-se lin scaunul de linga fe-
reastra.
- Hai, hai, facu doamna Sturgis, omul meu mi-a spus sa
te vir in pat ?i n-am incotro. L a ce bun sa stai treaza ? Daca
stai sa veghezi o oala pe foe, nu mai fierbe d t lumea, ?i
eu vad ca ai de gind sa priveghezi morisca aia de vint. Eu,
una, caut sa nu ma uit niciodata la ea, altminteri n-af mai
fi buna de nimic. D e cite ori nu ma seaca la inima cind se
stirnejte vintul, dar ma intorc sa robotesc de zor 51 incerc sa
nu ma gindesc la vint, ci la cite am de facut.
- Lasa-ma sa mai stau pufin treaza, se ruga Mary, vazind
ca gazda ei parea atit de hotarita s-o culce. O indupleca
doar cu privirea.

2 4* 371
 - V ad ca n-am inootro. O s-o pajesc cu mojneagul, jtiu
eu. N-are sa aiba astimpar pina nu te culci, vezi bine ; a?a
ca trebuie sa stai liniftita, daca tii morti? sa ramii treaza.
Nemi^cata, fara sa faca nici cel mai slab zgomot, Mary
veghea morisca de vint, care nu se schimba toata noaptea.
5edea pe scaunajul de linga fereastra, (inind cu mina per-
deaua care ferea odaia de lumina vie a lunii ; fruntea ei
obosita se odihnea, sprijinindu-se de tocul ferestrei, iar cchii
in ardeau din pricina incord arii cu care privea.
Dimineata rojiatica cuprinse orizontul, aruncind o lumina
stacojie in camera celei ce priveghea.
E ra dimineata procesului !

CAPITOLUL X X X II

Prins esti, caci

Cu afurisita 51 pSgina-nfumurare
A domnului putere-ai ra;luit,
Facind s-atirue via(a unui semen
De-a’ tale toane, patimi gaunoase ;
Cu-ofelul aprig, mult prea timpuriu
Cep singelui ai dat, in loc sa-1 Ia;t
Firesc lin s3 curga-n vine ; -ntr-un cuvint -
Cuvint de spaima ce suflarea-ngheatS
§i-al omului obraz infiorat se Wage -
E jti ucigas - un uciga} in crucea noppi.
Fazio, de M i 1 m a n

Dintre to^i cei ce n-aveau odihna §i din prea mare grija

gaseau ca orele acelei nopfi sint un chin, cel mai fara de
tihna era poate bietul tata al celui ucis. D e cind lovitura se
abatuse asupra lui, dormise tare pupn. Ceasurile zilei erau
prea pline de ginduri chinuitoare, care pareau si-1 urmareasca
pina fi in somnul lui nelini^tit.
In noaptea asta avu parte de ji mai pufin somn decit in
celelalte. Tot framinta in rainte intrebarea daca se facuse
totul ca osindirea lui Jem Wilson sa fie lucru sigur. Mai ca-i

372
parea rau de graba cu care zorise procedura, 51 totu^i, pina
n-avea sa fie razbunat, simtea ca nu va gasi pace pe acest
pamint (nu jtiu daca, in mintea lui, razbunare ii zicea ; el
vorbea de dreptate credea pesemne ca acesta ii era felul) ;
nici trupul, nici sufletul sau n-aveau pace ; masura fara in-
trerupere dormitorul in lung ?i-n lat, cu pasul neastimparat
?i fara de odihna al unei fiare in cujca. Daca pentru o clipa
iji silea picioarele indurerate sa se opreasca, chinul care-1
muncea ii provoca aproape un spasm, a?a ca iji incepea din
nou plimbarea, caci asta il supara mai pufin ?i era o osteneala
mai lesne de indurat.
O data cu lumina zilei, simfi mai adinc indemnul sa faca
ceva ; se duse deci sa-^i trezeasca avocatul ?i sa-1 mai siciie
cu alte porunci ?i alte intrcbari ; apoi, cind ispravi, ramase
cu ceasul in mina, ajteptind sa se deschida tribunalul $i sa
inceapa procesul.
Ce insemnatate aveau top cei in viaja - nevasta sau fiice -
ce insemnatate aveau ei oare pe linga cel mort - fiul ucis,
care statea inca neingropat, a?a cum dorise din suflet tatal ?
Aproape ca se legasc prin juramint ca ucigajul copilului sau
sa fie osindit la moartc inainte ca trupul neinsuflept sa
coboare in mormint.
La noua se strinsera cu topi la groaznicul loc de intilnire.
Judecatorul, jurapi, razbunatorul singelui varsat, depnutul,
martorii se strinsera tofi laolalta intr-o singura cladire. §i
mai erau mulp alpi pe care procesul ii interesa intr-un fel
sau altul, dc?i n-aveau nici un amestec ; Job Legh, Ben Stur­
gis ?i alp cipva, printre care ji Charley Jones.
In dimineafa aceea Job Legh ocolise cu bagare de seama
orice intrebare de-a doamnei Wilson. Ce-i drept, prea mult
nici nu zabovise cu ea, caci se sculase cu noaptea-n cap sa
mai intrebe de Mary ; dar cind vazu ca nu poate afla nimic,
se hotari in cele din urma sa nu-i mai sjjuna doamnei W il­
son adevarul, caci pentru mihnire nu e niciodata prea tirziu ;
iar daca lovitura tot nu putea fi ocolita, mai bine sa nu afle
prea curind necazul ce o ajteapta. Femeia se ajeza la locul
ei in sala martorilor, pleojtita, ftinta, dar nicidccum ingri-
joiata,

973
 Job tocmai 151 croia drum prin multiroe ca sa intre in sala
de tedinfe, dnd secretarul domnului Bridgenorth ii facu seron
cu capul.
— Uite o scrisoare pentru dumneata de la clientui nostru !
Lui Job i se taiara picioarele dnd o lua. N u ?tia de ce,
dar ii era teama de vreo marturisire care ar fi zadarnicit
oricc sperante.
Scrisoarea suna astfel :
„Tubite prietene, ifi mulfumesc din inima pentru bunatatca
cu care mi-ai cautat un avocat, dar mie avocatii nu-mi pot
fi de nici un folos, oricit le-ar fi ei altora. Totu^i, ifi sint
foarte indatorat, iubite prietene. Prevad ca lucrurile vor fi
impotriva mea - nu e nici o mirare. Daca a? fi ?i eu jurat,
at spune ca omul impotriva caruia s-au strins atitea dovezi
dte se vor aduce miine contra mea e vinovat. N-au nici o
vina daca fac a§a. Dar, Job, nu e nevoie, cred, sa-fi spun
ca sint tot atit de nevinovat ca pruncul nou n^cut, deji nu-mi
sta in putere sa o dovedesc. Daca n-a? crede ca ma ?tii fara
vina, nu fi^a? scrie, cum o fac acum, spre a-ti spune dorin-
tele mele. Nu uita ca sint dorintele unui om care va muri
curind. Iubite prietene, sa ai grija de mama. Nu de bani c
vorba, caci are destul pentru ea §i matuta Alice ; dar las-o
sa-ti vorbeasca de mine ; §i arata-i ca (orice-ar crede altii)
jtii cS am murit nevinovat. N u cred sa mai rto iie mult pe
pamint, dupa ce toti ai ei vom fi duji. Fii blind cu ea. Job,
de dragul meu ; ?i, daca uneori e cam arfagoasa, aminteste-ti
prin cite a trecut. $tiu ca mama nu se va indoi de mine,
dumnezeu s-o binecuvinteze.
M ai e inca o fiinta pe care mi-e teama ca am iubit-o prea
m u lt; ?i totu?i, dragostea cc i-am purtat a fost fericirea vietii
mele. E a are sa creada ca i-am omorit iubitul ; ca eu i-am
pricinuit durerea pe care cu siguranta o simte. Las-o sa
creada a?a. Imi vine greu sa spun asta, dar trebuie. E mai
bine pentru ea, ?i binele ei e singurul lucru la care trebuie
sa ma gindesc. Tu, draga Job, e?ti un om zdravan pentru
anii tai ?! mai poti trai multa vreme ; 51 poate vei gasi mij-
locul sa-i spui, cind vei simti apropierea sfirjitului, ca fi'am
lasat cu HrobS de moarte (a§a cum iti spun acum) c 5 sint

374
nevinovat. Nu-i spune nimic inca vreo dfiva ani ; dar nu
pot jndura lesne gindul ca are sa traiasca o via{a intreaga
urindu-ma ca pe uciga§ul celui pe care 1-a iubit 51 are sa
moara cu ura asta in inima. M -ar chinui crincen pe ceea lume
sa vad ura intiparita pe chipul ei, caci a?a va fi pina va afla
adevarul. Nici nu vreau sa ma gindesc cu ce ochi m-o fi
privind acum. A ja ca, dumnezeu sa te binecuvinteze, Job ;
atita tot de la al dumitale supus,
James Wilson"

Dupa ce citi scrisoarea, Job o intoarse pe o parte ?i pe

alta ; ofta adinc ; apoi, paturind-o cu grija intr-o bucata de
ziar pe care-1 avea la el, o puse in buzunarul vestei ji se
Indrepta spre sala martorilor, ca sa intrebe daca M ary Bar­
ton era acolo.
Q nd se deschlse u?a, o vazu in sala ; ^edea rezemata de o
masa, cu brafele incruci5ate 5! capul pe brafe. In infafijarea
ei era atita deznadejde, indt Job simfea ca i se stringe inima
chiar daca n-ar fi auzit hohotele dezlanfuite ji vaicarelile jal-
nice ale doamnei Wilson ; ele ii spuneau tot atit de bine ca
51 vorbele, (caci din prag Jane nu se vedea, iar el n-avea nici
un chef sa intre), ca nu se lasase cu totul amagita de nadej-
dile pe care i le daduse in ajun.
Amarit, se intoarse in sala de jedin^e ; nici doamna W il­
son, nici M ary nu-1 zarisera pe dnd statea in uja salii mar­
torilor.
D e indata ce i?i mai putu aduna gindurile ca sa vada ce
se intimpla in jur, baga de seama ca procesul lui James W il­
son - judecat pentru asasinarea lui Henry Carson - tocmai
incepea. Grefierul citea in graba actul de acuzare ?i, dupa
vreun minut, doua, urma obi^nuita intrebare : „C e ai de spus,
acuzat, ejti Vinovat, sau Nevinovat ?“
N u se a^tepta dedt un singur raspuns - acela obijnuit in
toate procesele - ?i totu§i se lasa o tacere ca de moarte ;
era un moment plin de solemnitate, chiar in aceastS parte
banala a procedurii ; in vremea asta acuzatul statea in boxa
cu buzele strinse, privind la judecator, de?i pe dinaintea ochl-
lor minfii i se perindau cu totul alte chipuri ; era o intilnire
din fuga cu via(a lui de pina atunci ; amintiri din copila-

375
rie... tata (atit de nundtu de d , primul lui nascut)... mica
?i dulcea lui tovaraja de joaca, Mary... nadejdile lui, dra-
gostea lui, dezn^ejdea, apoi iar, ji iar, §i iar, dragostea lui...
lumea cea Jarga ?i goala fara iubirca ei... mama lui - mama
lui fara de copil, dar care nu -va mai ramine multa vreme
a?a - nu va mai sta ea mult desparfita de cei dragi... iar in
rastimpul acesta, sigura cum era ji convinsa de bunatatea
inimii scumpului ei, nici n-o va chinui indoiala daca e vi-
novat sau nu ; se trc2i din mujenia lui de o clipa ?i rosti
in foapta, dar fara sa jovaie :
- Nevinovat, domnule pre^edinte.
M ai tod cei care se strinsesera acolo cuno^teau tot atit de
bine ca d dumneavoastra imprejurarile in care fusese faptuit
omorul, descoperirea cadavrului, pricinile de banuiala impo-
triva lui Jem, a?a ca, in timp ce procurorul i?i rostea cu
aprindere cuvintul, din public se auzea zvon de conversadc.
- Asta-i domnul Carson-tatal ; cel care ^adc in spatcle ser-
gentului ' Wilkinson I
- Ce batrin distins ! Aspru d neinduplccat, ?i cu trasaturi
atit de clasice I Nu-d amintejtc de uncle busturi ale lui Jupi­
ter ?
- Pc mine ma intereseaza mai mult acueatul. Totdeauna
m-au intercsat criminalii. Inoerc sa desprind din trasaturile
lor comune cu ale tuturor oamenilor vreun semn al crimelor
care ii deosebejte de oeilald- M uld ucigad am mai v ^ u t eu
in viafa, dar rareori mi s-a intimplat sa citcsc atit de desludt
semnul lui Cain ca pe fa(a omului din boxa.
- E i bine, eu nu ma pricep la fizionomii, dar ia\a. lui nu-mi
face o impresie chiar atit de proasta. Cred d eu ca e poso-
morita d abatutS, d ^ firesc sa fie a?a, daca di seama de
starea in care se afla.
- Ajunge sa te uid la fruntea lui ingusta d indaratnica, la
ochii plccad la buzele albe d strinse. O data nu ridica pri-
virile - uita-te la el.
- Fruntea n-^r fi ea chiar aja ingusti daca d ‘ ar da la o
parte claia aia de par negru ; d PC urm5 e foarte patrata.

' S e r je a n t , prescurtat de la S e r je a n t - e t - le w , cel mai inalt rang al

avocaplor pledanti din Anglia, desfiintnt in 1877.

376
ccea ce dupS unii e semn bun. DacSl ar fi ca toatS lumea sa
se lase influentata, ca dumneata, de asemenea fleacuri, mai
bine il tundea pufin bar.bierul inchisorii inainte de proces ;
cit despre ochii plocaji ji buzele strinse, toate sint semne ale
framintarii lui launtrice ; n-are nimic a face cu caracterul,
dragul meu.
Bietul Jem ! Parul lui, negru ca pana corbului (mindria
maica-sii, par pe care degctelc ei il mingiiasera in atitea rin-
duri), avea oare sa depuna $i el marturie impotriva-i ?
Fura chemati martorii. Primii erau mai ales politi§ti ; iar
ace^tia, obijauip cu depozipile, jtiau care sint punctele prin-
cipale ce trebuiau lamurite, ^i nu irosira vremea judecatorilor
cu lucruri de prisos.
- Totul e limpede ca lumina zilei Impotriva acuzatului,
5»pti secretarul unui avocat.
- Negru ca noaptea, vrei sa zici, ii raspunse prietenul lui,
$i zimbira amindoi.
- Jane Wilson ! Cine e ? Dupa nume, probabil, vreo ruda.
- Mama - trebuie sa confirme rolul jucat de pu?ca in afa-
cerea asta.
- A , da - mi-aduc aminte I Cam greu pentru ea.
Apoi tacura amindoi, pe cind unul din aprozi o aduse pe
doamna Wilson in boxa martorilor. De atitea ori i-am spus
„batrina“ sau „o femeie batrina", fiindca, intr-adevar, parea
mult mai in virsta decit anii ei, care nu puteau sa fi trecut cu
mult de 50. Dar, fie din pricina accidentului din tineretc, care
ii intiparise pe chip ipecetea durerii, fie din pricina firii ei neli-
nijtite sau a necazurilor ?i a mersului sacadat, totdeauna mi
Sia parut o femeie in virsta. Acum, insa, parea sa aiba peste
70 de ani, atit de adinc sapate ii erau zbirciturile, atit de
ascufite ii erau trasaturile §i atit de jovaitor mersul. Incerca
sa-r^i stapineasca plinsul ji (fara sa vrea) se straduia sa se
poarte a?a cum socotea ca inar face mai multa placere sarma-
nului ei fecior, pe care ^tia ca-1 suparase adesea cu graba ei
nestrunita. Jem i?i ingropase capul in brafele incrueijate di-
naintc-i pe bara boxei. (A?a a stat mai tot timpul proccsului,
intorcindu-i pe mulfi impotriva sa.)
Avocatul inoepu intcrogatoriul :
- Numele dumitale cste Jane Wilson, mi se pare.

377
 - Da, domnule.
- Mama acuzatului din boxa ?
- D a, domnule, raspunse ea cu glas tremurator, gata sa
izbucneasca in plins ; se stapini insa din toate puterile - cij-
tigind astfel respectul tuturor - caci, a$a cum am spus mai
sus, dorea din suflet sa-i faca pe plac feciorului ei.
Avocatul trecu apoi la cca mai insemnata parte a interoga-
toriului, caci voia sa demonstreze ca pu§ca descoperita la
locul crimei era a acuzatului. Jane Wilson se daduse intr-atita
de gol fata de polipst, incit acum nu mai putea da inapoi ;
?i a?a, fara sa-?i mai piarda vrcmea cu intrebari ocolite, avo­
catul ceru sa fie adusa pujca §i, adresindu-se battinei, o in-
treba :
- Pujca aceasta c a fiului dumitale, nu-i aja ?
Femcia se incletta cu palmele de marginea boxei, incercind
sa-5i smulga o vorba de pc buzele-i arse. In cele din urma
gemu :
- Ah ! Jem, Jem, ce sa spun ?
Toate urechile se incordara ca sa auda raspunsul acuzatu­
lui ; cu toate ca, de fapt (jtiau ei), acest raspuns n-avea sa
inriureasca prea mult asupra deznodamintului. Jem ridica
fruntea ?i, cu o fafa pe care se citea mila fara de margin!
pentru mama lui, dar hotarit sa sufere pina la capat, zise :
- Spune adevarul, mama I
lar ea a?a facu, ascultatoare ca un copilaj. ToatS lumea
simtea ca spune adevarul ; ?! micul dialog dintre mama ?i
fiu apleca oarecum balanfa in favoarea lor. Dar judele cel
infricojator statea neclintit, iar chipurile jurafilor pareau de
piatra ; intre timp, avocatul trecu triumfator in revisti toata
aceasta parte a pricinii, pomenind chiar $i faptul ca Jem
lipsise de acasa in noaptea omorului, ji aduse toate argumen-
tele menite sa-1 loveasca in plin pe acuzat.
Ispraviserl. li spusera batrinei sa coboare. Dar ea nu sc
mai simjea in stare sa puna friu inimii ei de mama ?i, intor-
cindu-se pe neajteptate spre judecator (de care i?i inchipuia
ca atinna sentinta), li vorbi astfel cu glas inecat:
- §i acum, domnule prejedinte, v-am spus adevarul, tot
adevarul, cum m-a indemnat e l ; dar sa nu folosip spuselc
mele ca sa-1 spinzurati ; ah, domnule prejedintc, credefi-ma.

37 8
e nevinovat ca un copil nou nSscut. Ca eu, care sint mama lui
§i Inam leganat in bra^e m-am bucurat zi de zi cind il ve-
deam, sigur ca trebuie sa-I §tiu mai bine decit aia de acolo
(§i arata &pre jurati, pe cind se muncea, calcindu-?i pe inima,
sa rosteasca deslufit ?i clar cuvintele, de hatirul iubitului ei
fiu), care, ma jur, nu 1-au vazut de cind sint ei, pina azi-dimi-
neafa. Domnule prejedinte, e a?a de bun, ca adesea m-am
intrebat daca exista cel mai mic rau in el ; nu o data mi-am
iejit din fire (caci ma framint destul uneori), dar m-am mus-
trat ji mi-am zis : „nerecunoscatoare ce e?ti, domnul dum-
nezeu ti 1-a dat pe Jem ji nu-ti ajunge binecuvintarea asta“ .
D ar el a gasit de cuviinta sa ma pedepseasca. Daca mi-1...
Daca mi-1 iau pe Jem, ramin o femeie fara copii ; $i saraca
lipita pamintului, ca de iubit nu mai am ce pe pamint, ?i nu
pot sa zic „faca-se voia lui“ . Nu pot, domnule prejedinte, vai,
nu pot.
Pe cind suspina cuvintele accstea, aprozii o dusera afara
din sala, dar cu duio;ia ?i respectul ce se cuvin marilor dureri.
§irul marturiilor iji urma cursul, stringind cu fiece martor
interogat forfe noi ?i amenin(ind sa-1 cople^easca pe sarmanul
Jem. Se dovedise ca pujca a lui era ; ca nu cu multe zile
inainte de crima fusese auzit cum o ameninfa pe victima ; ba
chiar, ca polifia se vazuse silita sa se amestece, pentru a-1
impiedica sa savirjeasca vreun act de violenja. Mai raminea
doar sS se descopere un motiv destul de puternic, care sa
justifice amenintarile ?i crima. Indiciul acesta il daduse poli-
{istul care auzise cuvintele minioase adresate domnului Car-
son ; ?i, dupa prima lui declarafie, Mary primise mandatul
de aduoere.
Acum, trebuia sa fie chemata ca martora. Sala era ticsita ;
?i, cu toate astea, lumea sc imbulzea mereu pe la toate ujile,
incercind sa intre, caci nu pufini erau cei care ar fi vrut sa
vada ji sa auda aceasta parte a procesului.
Batrinul domn Carson sim(i ca inima ii bate mai tare la
gindul ca o va vedea pe Elena * cea fatala, pricina tuturor
relelor ; simp ceva ce aducea a interes §i totu?i a sila, caci

' Fruraoasa Elena, sotia regelui Menclau, pticinS, dup5 Icgemla,

a rizboiului troiao.

379
nu fusesc ea oare iubita de cel mort ? Ba poate ca, in felul
ci, iubea ?i jelea aceeaji fiinfa pe care el o plingea atit de
amarnic. $i totu^i, sim{ea ca o urajte pe fata asta, cu frumu-
setea ei cu tot, despre care se vorbea atit, de parca ar fi re-
prezentat un blestem impotriva lui ; §i incepu s-o pizmuiasca
pentru dragostea pe care i-o trezise feciorului sau ; sa fi putut,
i-ar fi luat pina 51 dreptul ei firesc de a plinge moartea tim-
purie a iubitului ; caci, vede^i dumneavoastra, in minfile tutu-
ror dainuia cu incapafinare gindul ca domnul cel tinar, fru-
mos, stralucitor, vesel §i bogat fusese cu siguranta preferat
fierarului cel series, aproape incruntat la chip, care trebuia
sa trudeasca pentru piinea lui de toate zilele.
Pina aici, procesul, a§a cum se desfa^ura, implinise cele
mai salbatice n5dejdi ale domnului Carson ; o privire aspra
de multumire se intipari p>e chipul razbunatorului, pc acel
chip de pc care zimbetul pierise pentru totdeauna.
Toti ochii erau atintifi spre uja martorilor. Chiar ?i Jem
ridica privirile sa vada, pina n-avea sa-51 ascunda fa(a dinain-
tea cautaturii pline d« sila a fetei. Aprodul iejise s-o cheme.
Din clip® in care Job Lcgh o zarise, in urma cu doua cea-
suri, prin u§a intredeschisS, M ary parca inlemnise. Un deget
nu mifcase. Aprodul o striga, dar fata nici gind sa se urneasca.
Parca atit de lini^tita, incit, zicindu-51 pesemne ca adormise,
omul *e apropie 5! ii atinse um ^ul. Fata sari in picioare ca
arsa ?i se lua dupa el ; intra grabita in sala ?i se indrepta
spre boxa martorilor.
In toata marea aceea de fe^e ce plutcau ca intr-o negura pe
dinaintea ochilor ei, nu deslu?i decit doua pete luminoase,
incremenite : judecatorul, care trebuia sa osindeasca, ?i acu-
zatul, care trebuia poate sa moara.
Razele blinde ale soarelui scaldau fereastra inalta aflata
deasupra capului ei, luminind comoara-i bogata de par auriu,
pe care il strinsese sub palarioara ; ^i in razele acelea calde,
firele de praf jucau neincetat in sus ji-n jos. Vintul i?i schim-
base direefia aproape numaidecit dupa ce se lasase paguba§5
sa-1 mai pindcasca ; i{i schimbase direefia, ji ea nici nu bagase
de seamL
MuHi dintre cci ce se ajteptau doar la frumuse^e trupeasca,
la 0 cad rg a tita tot, fu ra d m m ^ g i t i ; c a d ch ip ul U e ra a lb

380
C3 varul 51 aproape incremenit, iar din strafundul ochilor ei
cenusii, blinzi 51 adinci, privca un suflet buimacit de jale.
Alfii, insa, recunoscura o frumusete superioara 51 mai putin
obijnuita ; una ce urma sa dainuie in amintire mul{i ani de
aci inainte.
Eu nu am fost de fafa ; dar cineva care a fost mi-a poves-
tit ca privirea ei, ba chiar toata fa^a erau bucafica rupta din
gravura aceea atit de cunoscuta, dupa tabloul Beatrice Cenci
al lui Guido ' ; mi-a spus ca infapjarea ei urmarit ca amin-
tirea unei melodii sfijietoare, auzita in copilarie ; ?i ca nu va
mai uita niciodata durerea ei muta, plina de rugaminte.
Curtea se invirtea parca neincetat in jurul ei (afara doar de
cei doi oameni care o inspaimintau), ?i totuji auzi vag un
glas care ii vorbea, iar ea raspunse ca un automat, ca prin
vis, la o intrebare (ceva despre numelc ei). $i tot a?a la alte
doua-trei, fara sa-?i dca prea bine seama daca imprejurarile
acelea care o faceau sa sc cutremure erau reale.
Deodata ce\'a o trczi, nici ca nu ^tia ce. Ifi dadea seama ca
totul era aievea, ca sute de ochi o priveau, ca i se smulgeau
cuvinte ce sunau de-adcvarat ; ca omul acela adus de spate,
cu fafa ingropata in miini era chiar Jem. Chipul i se imbujora,
apoi se facu mai palid ca inainte. D ar cum ii era teamS sa
nu scape ceva - taina aceea inspaimintatoare pe care o ascun-
dea in suflet - se trudi din rasputeri sa fie cu ochii in patru
la tot ce se petrece in jur, la toate intrebarile care i se puneau
5! la tot ce raspundea. Simturile ei, nefiresc de treze, se ascu-
tisera ; ?i astfel asculta intrebarea urmatoare, pe care i-o puse
avocatul cel tinar ?i indraznef, incintat ca i se Idsase lui inte-
rogarea acestui martor.
- §i, rogu-tc, pot Intreba care era admiratorul preferat ?
Spui ca ii cuno$teai pe amindoi tinerii. Care era admiratorul
preferat ? Pe care 11 preferai ?
Cine era oare cel care o intreba, ca sa cutezc a-i cere sa-i
dezvaluie cu atita ujurinfa tainele inimii ? Ca sa cuteze a-i
cere sa destainuie, dinaintea mulfirnii adunate acolo, lucrul
acela pe care femeia il ^optejte rojind, cu lacrimi in ochi 51
dupa multa jovaiala, doar la urechea unui singur om ?

Guido Rcni (15 7 5 -16 4 2 ), pictor Italian.

381
 §i aja, timp de o clipa fata se incrunta, aruncindu-i neobra-
zatului avocat o privirc indignata §i infruntindu-i cautatura.
D ar in aceeaji clipa, zari un chip care pina atunci statuse
ascuns in miini ; pe chipul acesta se citeau atita dragoste 51
durere, atita teama de raspunsul ci §i atitea mgaminti, incit
deodata se hotari. Prezentul era totul ; daca se gindea la vii-
tor, la acel giulgiu fara de sfir§it, sim{ea ca-?i pierde minple ;
a c u m insa putea sa-?i marturiseasca gre^eala, a c u m putca sa-ji
marturiseasca ipina ?i dragostea. Acum, cind iubitul ei ?edea
acolo astfel, urit de oameni, nici o sfiala de femeie nu o va
impiedica sa-$i marturiseasca dragostea. A ja ca se intoarse
ea spre judecator, mai ca sa-i arate ca nu maimutoiului care ii
pusese intrebarile ii ra&punde, mai ca sa stca cu fafa intoarsa,
fi ochii ei sa nu priveasca la cel care se stringea de spaLma
cuvintelor la care se a^tepta.
- M a intteaba care din cei doi imi placea mai mult. Poate
ca mi-a plScut o data domnul Harry Carson - nu ftiu, am
uitat ; de iubit il iubeam insa pe James Wilson, pe care il
judeca^i acum, mai mult decit se poate spune in cuvinte, mai
mult decit orice pe lumea asta ; niciodata nu 1-am iubit ca
acum, de?i ipina in clipa aceasta n-a §tiut nimic de dragostea
mea. Caci vodep, doimnule prejedinte, mama a murit cind
n-aveam nici treisprezece ani, inainte ca eu sa pot deosebi
totdeauna binele de rau ; ?i eram zapacita ?i ingimfata, gata
sa plec urechea la oricine ma lauda fi spunca ca sint plina de
vino-ncoa ; iar bietul domn Carson, cel tinar, a inceput sa-mi
cinte in struna ?i sa-mi spuna ca ma iube^te ; ?i eu am fost
destul de natinga sa cred ca se gindea la casatorie ; moartea
unei mame e o pierdere dureroasa pentru o fata, domnule pre-
fedinte ; a?a am ajuns eu sa-mi inchipui ca mi-ar placea sa fiu
cucoana, ?i bogata, fi sa nu mai cunosc nevoia. N u mi-am dat
seama cit de adinc iubeam un altul decit in ziua in care
James Wilson mi-a cerut mina, iar eu m-am purtat urit cu el
?i i-am raspuns cu asprime (ca, zau, domnule prejedinte,
tocmai trecusem prin grele incercari), iar el m-a crezut pe
cuvint ?i s-a dus ; iar din ziua aceea nu i-am mai vocbit, nici
n-am mai dat ochii cu el ; de?i tare a? mai fi vrut sa-1 vad
?i sa-i arat ca prea ne pripiseram amindoi ; nici nu trecuse
un minut de cind s-a dus de linga mine, fi mi-am dat seama

382
 ca-1 iubesc - nxai mult deck viafa, spuse ea, coborind glasul
in clipa in care facu aceasta noua destainuire a dragostei ei.
Dar, daca domnul ma intreaba pe cine iubeam mai mult, ras-
pund ca eram magulita de domnul Carson ji incintata de
cuvintele lui de lauda ; dar pe James Wilson il...
Iji acoperi fafa cu miinile, ca sa-§i ascunda obrajii aprinji
fi purpurii ; rojcafa ii cuprinsese pina §i degetele.
- Dar pe domnul Carson 1-ai mai vazut dupa ce 1-ai res­
pins pe acuzat ?
- Da, adcsea.
- Asta inseamna ca i-ai 51 vorbit cu ocazia asta.
- Numai o data s-ar putea spune ca i-am vorbit.
- §i care a fost continutul conversafiei ? I-ai spus ca (i-ai
dat seama ca-i prefer! rivalul ?
- Nu, domnule. Nu cred ca am facut rau daca v-am
spus ce simt, acum, cind lucrurile stau in felul acesta ; dar
n-a? avea niciodata indrazneala sa-i spun unui flacau ca
altul mi-e drag. Nu i-am pomenit niciodata domnului Carson
numele lui Jem. Niciodata.
- Atunci, ce i-ai spus cind ai vorbit ultima oara cu dom­
nul Carson ? Pop sa-mi spui in esenfa, daca nu-ti amintepi
cuvintele ?
- Am sa incerc, dom nule; dar nu-mi aduc prea bine
aminte. I-am spus ca nu-1 pot iubi fi ca doresc sS nu mai
am nimic de-a face cu dinsul. Domnul Carson a facut tot
ce-a putut sa ma convinga sa ma razgindesc, dar m-am
pnut tare ?i la sfirjit am fugit.
- §i nu i-ai mai vorbit niciodata ?
- Niciodata I
- Acum, domnijoara, pne minte ca ai jurat sa spui ade-
varul. I-ai vorbit vreodata acuzatului din boxa de curtca
pe care p-o facea domnul Henry Carson ? Pe scurt, de
faptul ca -1 cuno^teai ? A i incercat vreodata sa-i afip gelozia
laudindu-te cu un admirator intr-atit mai sus pus dedt
dumneata ?
- Niciodata. Niciodata n-am incercat, spuse ea atit de
hotarit ?i deslujit, incit nu mai putea lasa nici o indoiala.
- Iti dadeai seama ca el pie de curtea pe care ti"® f 3cea
domnul Henry Carson ? 'fine minte ca ai depus juramint !

383
 - Niciodata, domnule. Nu mi-am dat seama pina n-am
auzit despre cearta dintxe ei ji de vorbelc pe care Jem i
le-a spus politistului, dar asta era dupa crima. Nici pina azi
nu pot pricepe cine i^a spus lui Jem. V ai, domnule prejedinte,
nu pot pleca ?
Simfea ca judocata, singele rece, pina ?i puterca fizica
o paraseau deodata, §i ca-fi pierde orice stapinire de sine.
N u aveau de ce s-o mai ^ina acolo ; rolul ?i-l implinise.
Putea pleca. Dovezile erau ?i mai coplejitoare pentru acu zat;
dar cl statea acum drept 51 necliintit, demn 51 cu o exprcsie
de dirzcnie intiparita pe fafa, oeea ce ii dadea aproape un
aer de mare^ie. Gindurile ii erau insa aiurea.
In vremea asta, Job Legh incercase s-o potoleasca ?i s-o
mingiie pe doamna Wilson, care mai intii voise sa ramin^
in sala, sa-fi vada copilul drag, iar apoi, cind "u -ji mai
putuse stapini hohotele, fusese dusa afara, la aer, ji rama-
sesc acolo, plingind pe treptele cladirii. Nu jtiu cine s-ar £i
Ingrijit de M ary Ja iejirea din boxa martorilor, daca doamna
Sturgis, nevasta barcagiului, n-ar fi venit fi ea acolo, de
dragul fetei ; se grabi spre M ary ca s-o indemne sa para-
seasca sala.
- Nu ! Nu ! ii raspunse fata. Trebuie sa stau aici, trebuie
sa am grija sa nud spinzure, ?tii doar ca trebuie.
- E i ! N-o sa -1 spinzure ! N ici o grija ! D e altfel vintul
s-a schimbat, ?i asta e spre binele lui. Hai afara. E?ti a?a
aprinsa - ba e§ti alba, ba ejti rojie ; cu siguranfa ca te-ai
imbolnavit. Hai afara.
- V ai ! Atita jtiu, ca trebuie sa stau, raspunse M ary cu
o graba ciudata, prinzindu-se de balustrada ca ?i cum s-ar
fi temut sa n-o scoata cu sila. $i aja, doamna Sturgis aj-
tepta rabdatoare linga ea, aruncind din cind in cind o pri-
vire peste mulpmea de capete din sala, sa vada daca soful
ei mai era acolo. §i, de fiecare data il zarea la locul lui,
privind ?i ascultind cu incordare. Iar nevasta-sa §tia ca pina
la sfirjitul procesului n-o sa aiba nevoie de ea acasa.
M ary nu dadu drumul balustrade!. A ve a nevoie sa se
sprijine de ceva in sala aceasta care parca se legana ?i se
invirtea in juru-i. I se parea ca, daca stringe tare in miini
lemnul aspru, poate asculta mai lesne, caci, ori de cite ori

384
se trudca sa ia aminte la cele ce spuneau, o apuca durerea
de cap, o durere sfijietoare. Se parea ca erau cu totii pe
mare, plutind pe valurile furioase ; vorbeau tofi deodata §i
nimeni nu-1 lua in seama pe ratal ei, care le striga sa taca
$i sa -1 asculte pe el. Apoi din non, timp de o clipa, se lasa
tacerea, il va2u ;pe judecator stind drept in fa^a ei ca un
idol, teapan 5! incremenit, cu zorzoanele lui ; iar Jem, in
cealalta parte, privind-o de parca i-ar fi spus ; trebuie sa
mor, pentru ca ?tii tu ce a savirjit el... Apoi se stapini §i
cu o sfortare uriaja izbuti sa-?i limpezeasca pentru o clipa
mintea. D ar bora gindurilor nu mai contenea ?i o porni iar ;
$i de fiece data, puterile ii scadeau ;i simjea ca nu mai
poate tine picpt nebuniei care creftea intr-una. Ingina ceva
in joapta, dar n-o auzi nimeni, afara doar de vecina ei,
doamna Sturgis, caci prea erau preocupafi cu topi sa urma-
reasca rechizitoriul, care se apropia de sfirjit.
Avocatul apaiarii se ferise sa puna prea multe intrebari ;
i?i rezervase doar dreptul sa cheme din nou martorii ; pri-
mise indrumari adt de pupne §i atit de vagi, ?i pe deasupra
mai pricepuse ca atitea'atirnau de depozi(:ia unuia care nu
mai venea, indt, de fapt, avea putine speranfe sa poata
incropi macar o umbra de aparare ; a§a ca se multumi doar
sa urmareasca procesul ?i sa pindeasca toate prilejurile fa-
vorabile care s-ar fi putut ivi. Statea rezemat de spatarul
scaunului, prizind din dnd in cind tabac, coi o infati?are
oe voia sa para dispretuitoare; din timp in timp ridica
sprincenele §i schimba bile^ele cu domnul Bridgenorth, care
stStea in spate. Acesta insa arata mult mai mult interes
pentru proces decit pledantul; pricLna era poate bietul lui
prieten, btoinul Job Legh, care ifi croise drum cu coatele
prin mulfime pina da el, trimis de Ben Sturgis, caruia ii
fusese ,4)rezentat“ de Charley Jones, ji de la care aflase
despre disparitia din ajun a fetei fi de&pre goana, temerile
?i nadejdile lor.
Ii spuse toate acestea in cuvinte pufine domnului Bridge-
north - aja de pufine, incit avocatul abia daca pricepu d t
de pretios era timpul ; iar la rindu-i i le spuse p el ple-
dantului, care se ridica sa ia cuvintul.

25 — Mary Barton 385

 Acum, dupS C€ I51 facuse o idee despre felul cum stau
lucrurile o dmpartajise 51 altora, Job Legh se apuca S'O
caute pe Mary. O zari in cele din urma stlnd in picioare
linga o femcie cu infati?are blinda ; era aprinsa la chip ?i
ingrijorata §i m ijca neincetat din buze, de parca ar fi vorbit
fara astim par; privirile nu i se opreau asupra vreunui lucru
anume, ci rat^eau de colo-colo, cautind parca ceva. Lui Job
i se paru ca se uita dupa el ?i se zbatu sa ajunga pina la ea.
D ar cind izbud, M ary nici nu-1 baga in seama, cu toate ca
el ii v o rb c a ; cata mai departe in jur cu aceea?i privire
aprinsa ?i nelini§tita. Job incerca sa deslujeasca slabcle ei
bolboroseli ?i izbuti sa prinda acelea?! cuvinte pe care Ic
repcta la nesfirfit.
- Nu trcbuie s a ^ i pierd minple. N u trebuie, nu. Se
spune ca oamenii cind innebunesc spun adevarul ; n-aiu sa-1
spun. Totdeauna am fost o mincinoasa. Am fost, zau a ? a ;
dar nu sint nebuna. Nu trebuie sa innebunesc. Nu trebuie,
zau ca nu.
Deodata paru sa-fi dea seama cu cita incordare (cu dta
intristata incordare) ii asculta Job cuvintele; se intoarse
brusc spre el, cu vorbe de dojana pe buze, pentru ca ascul-
tase ce nu se cadea sa asculte ; deodata vazu ceva - sau pe
cineva - care, chiar in halul in care se afla ea, avu darul
sa-i atraga atenfia ; zvirli brajele in sus cu o izbucnire sal-
batica ?i racni ;
- O, Jem ! Jem ! E?ti s a lv a t; iar eu sint nebuna... ?i pe
data o cuprinse un tremur cumplit. O scoasera din sala,
coplejifi de mila, pe cind atenfia celor mai mulfi era acum
atrasa de furia cu care un matelot i§i croia drum peste par-
maclicuri ?i banci, luptindu-se cu temnicierii ?i polip^tii.
Aprozii se impotriveau acestei incercari turbate de a-?i face
loc ; dar nu izbutira sa-1 induplece pe noul venit sa-?i ajungi
teJul intr-un fel mai potolit ?i sa spuna ce avea de spus din
boxa martorilor. Caci W ill se gindise cu atita nerabdare la
primejdia in care lipsa lui 1-ar fi putut ^ n c a pe varu-sau,
indt §i acum parea sa se mai teama ca 1-ar putea vedea dus
la spinzuratoare, inainte ca el sa fi apucat a spune adeva-

386
rurile care aveau sa-I apere de acuzare. Cit despre Job Legh,
acesta nu mai era stapin pe el ; a?a afi judeca §i dumnea-
voastra, daca afi vcdea cu cita nepasare se uita cum o scot
din sala pe Mary, care se zvircolea in nejtire, sub privirile
pline de grija ale bunei doamne Sturgis ; iar aceasta, daca
va amintip, ii era cu totul straina.
„L as’, ca tine ea ! N-am nici o grija“ , iji zise Job pe cind
ii scria cu o mina tremurinda citeva rinduri domnului Bridge-
north ; din clipa cind il zarise pe W ill tulburind napraz-
aica tacere a salii unde se hotara viafa ori moartea, banuise
ca el era (mai bine tirziu decit niciodata) martorul pe a c i-
rui depozitie se bizuiau toate firavele nadejdi oe-i mai ra-
mineau lui Jem Wilson sa scape de la moarte. Zarva din
sala, toate tipetele ?i poruncile, tulburarea ?i ordinele ce
urmara dupa intrarea lui W ill §i infricojatoarea boala ce
o palise pe sarmana M ary nu-1 facusera pe domnul Bridge-
north sa-ji piarda firea ; ca. avocat ce era, mult inainte sa-i
fi lost impins sub nas biletul acela aproape de nedeslutit
al lui Job Legh, trecuse in revista faptele despre care avea
sa depuna W ill, precum ?i felul cum fuscse urmarit dupa
ce corabia lui plecase de la farm.
Ajuns in stapinirea unor dovezi atit de concludente, avo-
catul care il apara pe Jem prinse din nou curaj nu adt din
dorinfa de a-1 scapa pe acuzat, de a carui nevinovape inca
se mai indoia, cit pentru ca faptele accstea ii dadeau prilejul
sa rosteasca o pledoarie emotionanta: „Un brav matelot
chomat de pe oceanul fara margini de cutezanta unei vitcze
fecioare", „primejdia de a judeca in pripa, dupa probe indi-
recte“ , ?i aja mai departe ; in vremea asta, avocatul parfii
civile se pregatea sa asculte ; incrucijase bratele, ridicase din
sprinoene ?i strimbase din buze, gata sa spulbere dovezile
aduse de un martor mituit, care cuteza sa jure fals.
W ill i?i ajunsese teluf fi pricepuse ca povestea lui, o frin-
tura de poveste, atit cit era, avea sa fie ascultata de jude-
cator fi de ju ra fi; iar acum, cind il vazuse pe Jem stind
intreg fi teafar dinaintea lui (defi palid fi mistuit de griji,
pe banca acuzafilor), curajul sau lua chipul stapinirii de sine

25* 337
?i aftepta interogatoriul calm, hotaiit ji cu ochii in patru ;
astfel izbuti sa dea raspunsuri cum nu se poate mai limpezi
mai potrivite. Dcpana povcstca pe care o cunoa5teti atit
de bine. Povesti cum, permisia fiindu-i pe sfir§ite, hotMse
sa-?i tina cuvintul sa se duca pe la un unchi care locuia
in insula Man ; cum (ca adevarat marinar ce era) i§i chel-
tuise to(i banii in Manchester ?i cum, prin urmare, fusese
silit sa o ia pc jos pina la Liverpool, ceea ce §i facusc, tocmai
in noaptea omorului, insofit fiind pina la Hollins Green de
prietonul ji varul lui, inculpatul din boxa. Aminti limpede
?i deslujit toate imprejurarile care ii puteau intari spuscle,
?i pomeni in purine cuvinte despre chipul ciudat in care
fusese chemat inapoi din calatoria lui spre alte tarmuri ?i
de cumplita ingrijorare pe care o slmtise in timp ce barca
pilotului iji croia drum, impotriva vintului, ca sa se intoarca.
Jurafii (care cu o jumatate de ora in urma crau aproape
hotaritO simpra ca li se zdruncina convingerea intr-un chip
care-i nelinijtea ?i ii punea in inourcatura ; incercara aproape
un simtamint de recunojtinta faja de avocatul parpi civile
atunci cind aoesta se ridica, cu fulgere in priviri, sa nimi-
ceasca o marturie atit de uimitoare, daca tineai seama de tot
oe se spusese pina atunci. Dar daca acesta fu primul sim-
tamint al unora dintre jurap, fara sa mai vorbim ?i de ur-
mari, cum a? putea descrie patima§a dezlanpiire care pusesc
stapinire pe mintea bietului domn Carson cind vazu inriuri-
rea pe care o avea depozipa tinarului matelot ? I Incercarea
aceasta de a lib i nu-i clatina cituji de pujin convingerea ca
Jem era vinovat; ura ?i setea lui de rSzbunare gasisera
asupra cui sa se reverse, ji acum nu mai putea indura sa
fie amagite, aja cum fiara salbatica nu poate ingadui sa i
se smulga prada dintre gheare. Departe era acum de for^a
aceea jupiteriana - calma ?i neclintita - chipul palid ?i ne-
linijtit, aproape schimonosit de o ingrijorare salbatica, al
domnului Carson.
Avocatul, care, dupa lege, avea dreptul sa-1 interogheze
pe Will, prinse aceasta expresie de pe fafa domnului Carson
nerabdator s5 dea glas dirzei dorinfe intiparite pe chipul

388
clientului sau, sari peste cal chiar clc la prima intrebare jig-
nitoare :
- Ce sa zic, omule, ai spiis Cur(;ii o istorie foarte isteafa
51 tare convingatoare ; nici un om cuminte n-ar trebui sa se
indoiasca de curafenia fara de prihana a rudei dumitale din
boxa. Mai e totuji un amanunt de care ai uitat sa pomenejti ;
51 simt ca, fara el, depozifia dumitale nu e completa. Vrei
sa ai bunatatea de a destainui domnilor jurafi ce plata ai
primit ca sa indrugi povestea asta care ar putea parea foarte
adevarata ? Gifi galbeni sunatori cu chipul majestatii sale
ai primit, sau vei prirai, ca sa vii de fa docuri, sau dintr-un
loc mai de ru^ine §i sa dai dnimul basmului pe care 1-ai
indrugat acum - ?i pe care 1-ai invafat foarte bine, trebuie
sa recunosc. Jine minte, domnule, ca ai depus juramint.
Trecu un minut pina ce Will sa poata desluji ce voia sa
ascunda avocatul sub vejmintul acela de cuvinte pu^in obi?-
nuite, $i in tot accst timp paru cam incurcat. Dar in clipa
cind adevarul ii fulgora {>rin minte, i?i apati asupra acestuia
privirile-i stralucitoare ?i limpezi, in care ardea minia, ?i
sub privirea neclintita, de neinduplecat, omul fu silit in cele
din urma sa piece ochii. Atunci, abia atunci. Will raspunse :
- N-ai vrea sa spui domnului prejedinte §i domnilor ju-
rafi cifi bani (i s-au dat pentru neobrazarea dumitale fa(a
de un om care a spus sfintul adevar ?i caruia i-ar fi scirba
sa spuna o minciuna sau sa defaimeze pe cineva, chiar pentru
cel mai mare onorariu pe care 1-a^ primit vreodata un avocat
ca sa faca o mirjavie ? N-ai vrea sa spui, domnule ? Dar
sint gata, domnule prejedinte, sa jur ori de cite ori afi voi,
domnia-voastra sau domnii jurafi, spre a dovedi ca lucrurile
s-au intimplat intocmai cum am spus. O’Brien, pilotul, e in
sala. N-ar vrea cineva dintre domnii jurafi sa-1 intrebe ce
poate spune in sprijinul meu ?
Era o idee buna, ?i avocatul apararii o prinse din zbor.
O’Brien depuse o marturie de natura sa-1 scoata pe Will
de sub orice banuiala. Vfcuse urmarirea, auzise schimbul de
vorbe intre barca ?i corabie ; il adusese pe Will inapoi in

389
barca lui. lar reputa^ia unui pilot cu patenta, numit de
T r in it y H o u s e nu putea fi pusa la nici o indoiala.
Domnul Carson se prabu§i pe spate, in scaun, cuprins de
o dcznadejde fara margini. Cuno§tea el de-ajuns juratii ca
sa jtie cit de putin erau dispuji sa dea un verdict afirmativ
chiar fi in fa{a celor mai convingatoare dovezi, atunci cind
era vorba sa condamne la moarte. Qt tinxp procesul paruse
sa se intoarca mai mult impotriva acuzatului, Carson ifi re-
petasc intr-ana acest fapt ca sa-fi mai innabufe convingerea
sa mult prea sigura ca il vor condamna. Acum, insa, nici nu
mai era nevoie de afa ceva ; fara sa vrea, chiar inainte ca
jurafii sa se fi retras ca sa se sfatuiasca, ifi dadu seama fi
paru sa ftie ca printr-un chifibuf oarecare, printr-o negli-
jenfa sau un viclefug nenorocit, ucigaful copilului lui, al
dragului sau, a Absalonului ^ sau, care nu se razvratise
niciodata, ucigaful baiatului lui inca neingropat se va stre-
cura printre ghearele justifiei fi va umbla slobod, teafar, pe
pamintul acesta pe care fiul lui nu va mai fi v^ u t niciodata.
Se intimpla Intocmai. Acuzatul ifi ascunse din nou fafa,
ca sa fereasca de privirile celor prea curiofi tulburarea pe
care nu fi-o putea stapini ; Job Legh se opri din discufia-i
aprinsa cu donmul Bridgenorth ; iar Charley statea grav fi
series ; caci jurafii intrara unul dupa altul in boxa fi sc auzi
intrebarca care ar fi putut primi un raspuns atit de cumplit.
Hotarirea la care ajunsesera nu parea sa-i mulfumeasca
nici pe c i ; nu erau incredinfafi nici de nevinovafia lui Jem,
dar nu erau nici prea pornifi s5 -l creada vinovat, dat fiind
a lib i-u \. Dar pedeapsa oe-1 aftepta, daca il socoteau vinovat,
era atit de grozava iar verdictul un cuvint atit de nefiresc
atunci cind e pronunfat de un om impotriva altuia, incit
gindul la toate acestca facu sa se piece cumpana spre nevi-
novafic fi verdictul, care strabatu ca un fior prin sala ce-fi
tinea rasuflarea, fu „Nevinovat“.
‘ Societate care angajeazS pilojii, administreazS farurile, gcaman-
durile etc, in apele britanice.
^ Pergonaj biblic, fiul favorit al rcgelui David ; legenda spune ca
acesta s-a rasculat impotriva tatalui sau, care !-a ucis dar a plins
amaraic la moartea sa.

390
 Urma o clipa dc taoere, dupa care se ridica murmurul
glasurilor ce discutau in ^oapta verdictul. Jem statea nc-
mi^cat, cu capul in piept; sarmanul baiat era naucit dc
aceasta avalan^a nestavilita a intimplariJor din ultimele
ceasuri.
Cind se a5C2ase in boxa nu se afteptase de fel sa fie achi-
tat; abia daca mai dorea sa traiasca, iar valmajagul acela
de intimplari care parca ii int^eau gindul ca Mary.nici nu
se sinchisea de el ; iubise pe-un altul, 51 Jem i?i inchipuia ca,
in mintea ei, il privea ca pe ucigajul celui iubit. §i deodata,
prin bezna care facea ca Viata sa-i para o intindere goala
dejaita, strafulgerase nemarginita incintare de a-i auzi mar-
turisirea de dragoste, imbracind viitorul in stralucire, daca
mai putea nadajdui sa aiba un viitor pe aceasta lume. Nu
se putea opri decit la cuvintele care ii dezvaluiau iubirea ei
patimaja ; toate celelalte lucruri erau nedeslu§ite §i nici nu
se putea stradui sa le deslujeasca. Mary il iubea.
Iar Viafa, plina acum de Lmagini duioase ?i luminata
dintr-o data de fagaduinfele cele mai minunate, atirna de-un
fir de par. Incerca sa-?i inchipuie ca, fi in clipa mortii, gindul
la dragostea ei ii va aduce mingiiere; dar inchipuirea viefii
pe care ar fi putut-o duce alaturi de ea i se punea de-a
curmezijul, tSindu-i suflarea ?i ametindu-l cu oesiguran^a
ced coplejea. Aparifia lui Will ii intarise ?i mai mult ne-
siguranta. '
In prima clipa, mintea lui nu prinse adevaratul infeles al
sentinfei. Ramase locului amefit ?i nemi§cat. Qneva il trase
de mineca. Se intoarse ?i il vazu pe Job Legh, c^uia lacri-
mile ii curgeau firoaie pe obrajii zbircifi ?i ar§i de scare, in
dmp ce incerca zadarnic sa scoata un sunet. Ii scutura in-
tr-una mina lui Jem, cad acesta era cel mai potrivit mijloc
de a-;i da glas simtamintelor.
- Hai, ia-o din loc! Cred c5 ejti multumit c-ai sc&pat!
cxclama gardianul, care aducea alt de^nut, galben la fafia,
?i in ai carui ochi citeai o ingrijorare pe care 0-0 I5 sa sa
strabata prin nici una din trasaturile lui,

391
 Job Legh se grabi sa iasa din sala, ?i Jem il urma
sa-?i dea seama.
Multimea se dadu in laturi i§i feri hainele la trecerea
lui, pentxu ca in jurul sau tot mai plutea acuzafia de crima.
Acum era afara, din non liber ! Mulfi il priveau cu ba-
nuiala, dar prietenii credincioji se strinsera in juru-i. Varul
lui Job ii scuturau necontenit braful, iar omd unul obosea,
celalalt ii lua locul ; Ben Sturgis incerca ?i el sa faca ceva,
certindu-1 pe Charley, care-i tot dadea roata celui pe care-1
iubea Mary, caci acum era sigur ca e iubitul ei, deji fata
tagaduise. §i in tot acest timp, Jem sta amejit ?i buimacit.
Ar fi dat orice pentru o ora intreaga in care sa se gindeasca
la cele petrecute in saptamina ce se scursese ?! la viitorul
cel nou, ce se deschidea in dimineafa aceea. Da, chiar daca
ar fi trebuit sa petreaca acea ora linijtita in pustnicia tacutei
celule de inchisoare. Prima intrebare pe care o rosti cu glasul
lui tremurator, innabujit de tulburare, fu :
- Unde-i ea ?
Il dusera in incaperea unde sta mama lui. I se spusese ca
fiul fusese achitat. Iar acum ridea, plingea, vorbea ?i dadea
friu liber tuturor acelor simtaminte pe care le innabu§ise
cu atita incordare in ultimele zile. Ii adusera fiul, ?i i se
arunca de ^it, plingind. O imbradsa la rindul sau, dar se
uita imprejur, peste umarul ei. Afara de mama lui, nu mai
era nimeni in incapere; doar prietenii care intrasera o
data cu el.
- Ei, baiete ! f 2 cu mama in cele din urm^ cind ii veni
glasul, uite ce inseamni sa te porji ca lumea 1 Afa am putut
pune 5i eu o vorba buna, $i nid juratii nu puteau sa te
spinzure dupa cite le-am spus despre tine. Nu-i mai bine
ca nu m-au impiedicat sa viu la Liverpool ? Dar eu am
vrut si viu ; ;dam ca pot sa-ji fiu de folos ; dumnezeu si
te tie, biiatul meu. Dar ejti alb ca varul $i tremuri tot.
El 0 saruta o dati ;i inci o dati, pirind insi a ciuta
cu privirea pe dncva ce nu era de gisit; primele cuvinte
pe care le rosti furi din nou ;
- Unde-i ea ?

392
 CAPITOLUL XXXIII

De ar?ifa soarelui nu-(i fie teatnS

§i nici de iarna geroasa j
Menirea-{i aci, pe pamint, s-a-mplinit,
Simbria-ai luat ji-ai pornit-o spre casa

C ymbe 1ine

Git tirnp .din nopfi ;i zile izvori-vor

PliSceri, din naturS - bucurii
Cit timp pe lume fi-va fericire
Eu, numai pcntru tine, voi tr5i.

Atuncea dnd dujmaniil veninos

Sa nc dcsparta se va inccrca,
Cu piimnul sau cel grcu, ji bucurii
§i inima cl mi-o va sfadma.
Burns

Era acolo unde nici cuvint de pace, nici vejti mingiietoare

fi pline de nadejdi n-o puteau ajunge ; in lumea inspaimin-
tatoarc ?i plina de naluci a nebuAiei. Ceas dupa ceas, zi
de zi, tresarea, strigind cu patima cafxe tatal ei sa-1 scape
pe Jem ; sau se ridica smintita, rugindu-se de vinturi ?i de
valuri, de vinturilc ?i de valurile nemiloase, sa aibS indu-
rare. Iji istovea intr-una puterea-i bolnava §i schimbatoare
in aceste tugaminfi chinuite, apoi cadea din nou fara vlaga,
rostind dear gemetcle jalnice ale deznadejdii. li spusesera
ca Jem scapase, i-1 adusera in fa^a ; dar vederea ?i auzul
ou mai erau cii de intelcgere pentru aocl biet creier smintit,
nici glas omenesc nu mai putea patrundc in mintea ei.
Jem fu singunil care prinse intregul infeles al unora din
dudatele ei cuvinte ?i pricepu dl, intr-un fel sau altul, ca ?i
el, ghicise adev3xul ca tat^l ei era ucigajul.
De mult (socotind vremea dup^ intimplari §i ginduri, nu
dupa ceas) se incrodinfase Jem ca tatal ei era ucigajul lui
Harry Carson ; ji, cu boate ca pentru el pridna era greu de
deslujit, un fir de imprejurari (dintre care cea mai insemnata
era cS abia cu doua zile inainte John Barton ii ceruse pujea

393
aceca care adusese nenorocirea) nu mai lasasera nici o in-
doiala in mintea lui. Uneori i?i zicea ca John dcscopcrise
dragostea domimlui Carson pontru fata lui ca asta il facuse
sa vada roju in fafa ochilor ; alteori socotea ca pricina tre-
buie cautata in dujmania amarnica dintre patroni $i lucratori,
in care se ^tia ca Barton juca un rol principal. Dar, daca
se simfise dator sa pastreze taina chiar ?i atunci cind ar fi
putut plati cu via]?a §i cind credea ca va muri, udt de Mary
ca unul care ii ucisese iubitul, cu atit mai mult se simfea
obligat aoum sa faca tot ce-i statea in putinta ca sa opreasca
orice cuvint ce i-ar fi putut invinui tatal, acum, cind ea era
a lui ; acum, cind ea infruntase atitea ca sa-1 scape, iar biata
ei minte nu-i mai putea stapini ?i struni cuvintele.
Toata noaptea, Jem masura in sus fi-n jos locuinia cea
strimta a lui Ben Sturgis. In odaita unde doamna Sturgis
ba o ingrijea pe Mary, ba jelea nemiloasa-i boala, asculta
aiurelile bolnavei ; fiecare propozific i?i avea insemnatatea
?i inielesul ei anume, peotru el, pina ce cuvintele fetei ajun-
geau in culmile nebuniei, pe care nimeni nu i ^ putea ujura ;
atunci, nemaiputind indura, sc strecura jalnic ?i nenorocit,
jos, acolo unde Ben Sturgis se simtea dator sa sforaie in-
tr-un jei, in loc sa stea in patul lui, cu credinfa ca astfel ar
putea fi mai la indemina la nevoie - de pilda daca trebuia
sa-1 cheme din nou pe doctor.
Inainte sa se lumineze de^a binelea, Jem (ramasese treaz
ascultind cu o incordare pe care nimic n-o putea slabi, oricit
de dureroase ar fi fost cele ce-i ajungeau la urechi) aua o
bataie u?oara, innabujita, in uja ; nu era fire^te treaba lui sa
deschida, dar, cum Ben tot dormea, se gindi sa vada cine
ar putea fi musafirul acela care venea a?a cu noaptea^ cap
?i sa se incredin{eze daca era cazul sa-§i trezeasca gazdele.
Job Legh statea dinaintea u?ii, profilindu-se in lumina
strazii.
- Cum li mai merge ? Ei 1 Sarmana ! Ea e, ce sa te mai
intreb 1 Cit de ciudat ii sunS vocea ! la te uita cum mai
iipa ! Tocmai ea, care are vorba a$a domoala $i blinds cind
e sanatoasa I Curaj, baiete, $i lasa mutra asta abatuta.
- Nu mai pot, Job ; nu mai pot indura s-o aud tocmai
pe ea cum aiureaza in halul asta ; chiar daca nu mi-ar fi

394
 draga, 51 tot m-ar durea sa vad o fata atit de tinara ji...
nu mai pot sa vorbesc dcspre asta ca un barbat. Job, s.puse
Jem, inecat de plins.
- Lasa-ma sa intru, se poatc ? intreba Job facindu-?i loc
pe linga Jem ; in tot acest timp Jem statuse cu mina pe
clanfa, cad nu voia sa-1 lase pe Job sa intre; ar £i putut
au2i prea multe lucruri poate lui i-ar fi dat de gindit,
caci ii cunojtea pe cei despre care vorbea Mary.
- Mai multe pridni m-au facut sa viu a^a devreme.
Voiam mai intii sa aflu cum ii merge bietei fete. Aseara
tir2iu am primit o scrisoare foarte ingrijorata de la Marga-
reta. Doctoral spune ca baba nu mai are mult ?i ca ar fi
trist sa moara doar cu Margareta ?i doamna Davenport
linga ea. Asa ca m-am gindit sa viu ?i sa stau cu Mary
Barton, ca sa vad sa fie bine ingrijita, iar tu cu mama-ta ?i
cu Will sa va duceii sa va luafi ramas bun de la batrina
Alice.
Chipul lui Jem, ?i 35a destul de trist, se intuneca ?i mai
mult. Dar Job ii dadea inainte.
- Tot mai aiureaza, scrie Margareta, ?i crede ca e acasa
la mama ei ; totu§i or trebui sa aiba oeva rude linga ea sa-i
inchida ochii, aja zic eu.
- N ^fi putea, dumneata ?i Will, s-o duceji pe mama
acasa ? A5 veni ji eu cind... bolborosi Jem, dar Job il in-
trerupse :
- Mai baiete 1 Daca ai jti tu ce-a indurat maica-ta pen-
tru tine, nu te-ai mai gindi s-o laji, tocmai acum, dnd te-a
scos, cum s-ar zice, din mormint. Ce mai, chiar azi-noapte
m-a sculat ? i : „Job, zice, iarta-ma ca te trezesc, dar spu-
ne-mi, sint treaza, sau visez ? Au dovedit ca Jem e nevi-
novat ? Ah, Job Legh ! De-ar da domnul sa nu fi visat!“
Caci, vezi tu, nu poate sa in^eleaga prea bine de ce stai cu
Mary, si nu cu ea. Da, da ! Eu stiu de ce ; o mama nu-i
daruieste nevestei inima fiului decit bucafica cu bucatica, $i
chiar atunci in sila. Nu, Jem ! Trebuie sa te dud chiar acum
cu mama, daca vrd ca dumnezeu sa sc mai induce vreodata
de tine. E vaduva si numai pe tine te are. N-ai nici o grija
de Mary I E tinara si va invinge boala. Oamenii astia la
care sta sint oamcni de treaba, si eu o sa am grija de ea.

395
ca ?i cind at fi fie-mea, care zace in pamint, saraca, la
Londra. Sigur, nu e prea u§or sa fie parasita printre stxaini.
Dupa mine, John Barton §i-ar face mai degraba datoria
daca §i-ar vedca de fiica-sa decit sa umble razna delegat
colo prin fara, grijind de tod. nuniai de treaba lui nu.
Un gind nou ?i o noua teama pusera stapinire pe mintea
lui Jem. Daca Mary are s^-ji dea de gol tatal ?
- Aiureaza ingrozitor, facu el. Toata noaptea a vorbit de
taica-su 51 1-a amestecat in procesul de ieri. Nu m-a? mira
sa vorbcasca de el de parca 1-ar judeca.
- Nici pe mine nu m-ar mira, raspunse Job. Oamenii,
cind ajung in halul asta, spun foarte multe Jucruri ciudate ;
cel mai bine e sa te fad ca n-auzi. Acum, Jem, du-o pe
maica-ta acasa, stai cu ea pina s-o prapadi Alice ?i ai in-
credere in mine, ca vad eu de Mary.
Jem simfi cita dreptate avea Job ?i nu se putu impotrivi
unui lucru pe carc-1 §tia ca e datoria lui, dar nici nu va
pot spune cit de grea ?i de indurerata ii era inima and za-
bovi in u?a sa mai priveasca o data cu dor spre Mary ; o
vazu cum sta dreapta in pat, cu parul ei auriu, care dupa
o zi de boala i?i pierduse stralucirea ; statea cu parul des-
plotit pe spate, cu fruntea infajurata in $ervete ude, cu tra-
saturile schimonositc de chinul ingrijorarii.
Ochii iubitului ei se umplura de lacrimi. Nu se mai simfea
in stare sa nadajduiasca. Nadejdea ii fusese smulsa din
inima de necazurile de odinioara ; iar acum, nu mai vedea
decit partea intunocata a lucrurilor. Daca murea tocmai
acum, cind el descoperise comoara, comoara nespusa a iubi-
rii ei I Daca (mai rau dedt moartea) raminea pe via(a o
biata smintita care sa bolboroseasca mereu innebunita de
spaima, ca acum (?i nebunii traiesc mult uneori, cu toata
povara pe care o poarta), fara ca nimeni.sa fie in stare
s-o aline 1
- Jem ! facu Job, care, judednd dupa propriile sale sen-
timente, ghici in parte ce simfea celalalt. Jem ! rcpeta el,
ca sa-i atraga atenfia inainte de a-i vorbi. Jem se intoarse,
iar mijcarea aceasta abia perceptibila ii stirni din nou la-
crimile, care incepura sa-i curga jiroaie pe obraz. Trcbuie
sa-p pui nadejdea in dumnezeu ?i sa o la^i in grija lui.

396
Vorbea domol, in ?oapta ; dar cu atit mai mult aceste cu-
vinte ii mersera lui Jem la inima ii dadura taria sa sc
smulga de acolo.
O gasi pe maica-sa (in ciuda faptului ca nu era mult de
cind Mary o ajutase sa-^i recapete copilul) cam suparata ca
iji petrecuse noaptea Inchinind-o cu ingrijorare sarmanei bol-
nave. §i atita starui asupra indatoririlor pe care copiii le
au fata de parinfi (mai presus de oricare altele), indt lui
Jem ii veni greu sa creada ca abia ieri, cind se 2batuse ti
iji tinuse in triu toate simt^intele firetti dear pentru ca
el dorea a§a, legaturile dintre ei fusesera cu totul altele.
Dar amintirea acelui ajim, dnd abia un fir de par J1 des-
partise de o moarte rujinoasa ji dnd dragostea luminase
bezna oea neagra, il facu sa indure, cu blindefea ji rabda-
rea omului drept, supararea pe care i-o faceau astazi aceste
mid intepaturi ; $i asta nu era pufin, cad ?i el, ca 5! mama
lui, dupa tulburarea aceea stra^nica, se facuse mai su-
paracios.
O gasira pe Alice in viafa ?i ferita de chinuri. Dar atita
tot. Un prune de citeva saptamini ar fi fost mai in puteri;
un prune de oiteva luni abia, ^i tot ar fi deslu$it mai limpede
cele oe se petreceau in jur. Dar cliiar in starea aceea, ras-
pindea in jur un aer de pace. Ce-i drept, la inceput Will
varsa lacrimi amare dnd o vazu pe cea care ii fusesc ca o
mama stind astfel la hotarul dintre viata ?i moarte. Dar
chiar fi acum, ca de altfel intotdeauna, un sirnfamint prea
patimaf nu dainuia mult in liniftea din jurul boilnavei. Cre-
dinfa ei neclintita, pe care mintea nu mai avea puterea s-o
stapineasca, lasase in urma-i o dira luminoasa ; caci nu pot
numi altfel stralucirea §i bucuria ce luminau batrina-i fafa
obosita. Vorbele ei nu-1 mai pomeneau intr-una din toata
inima pe dumnezeu fi cuvintul sau sfint, ca pe vremea cind
era sanatoasa, iar buzele, de obicei atit de cucernice, nu
rosteau cuvintele de indemn catre credinta oe se aud la patul
muribunzilor. Caci tot se mai inchipuia pe tarimul fericit,
nespus de fericit al copilariei ; din nou haladuia pe minuna-
tele plaiuri din miazanoapte, unde nazuise de atitea ori sa
se intoarca. §i cu toate ca privirea ii era stinsa, zarea din
nou locurile pe care le indragise cu atifia ani in urma. Lc

397
vedea fara ca vreo schimbare sa jtearga culorile straluci-
toarc de altadatL Cei tnor{i de mult erau cu ea, tineri §i
infloritori ca in acele zile indepartate. lar moartea venca ca
o binecuvintare a^tqjtata, cum sc lasa seara pcntru copilul
obosit. Traise cu credinfa, sfirjita era menirea ei pe
pamint.
Ce lauda mai mare ?i-ar putea dori la mormintul lui un
imp^at ? §i cum daduse a?a, in mintea copiilor (aceasta
binecuvintare pe care numele o intuneca), rosti „Nunc di-
mittis" *, cea mai duke rug^iune pentru fapturile evla-
vioase.
- Mama, noapte buna ! Scumpa mama ! Mai binecuvin-
teaza-ma o data I Sirit tare obosita a^ vrea sa dorm.
$i nu mai rosti nici o vorba pe lumea asta.
Muri a doua zi dupa intoarcerea celorlalti de la Liverpool.
Din clipa aceea, Jem baga de seama ca mama lui pindea
cu gelozie un semn care i^ r fi putut dezvalui dorinta lui de
a se intoarce la Mary. §i totu^i, la Liverpool trebuia sa se
duca ?i se va duce indata dupa inmormintare, chiar daca
n-ar fi putut dedt sa arunce o privire catre iubita lui. Caci
Job nu scrisese un rind. Ce-i drept, nici nu-i trccuse prin
minte ca ar fi fost nevoie sa scrie. Daca Mary murca, i-ar
fi in^tiinfat chiar el ; daca se vindeca, avea de gind s-o
aduca acasa. Scrisul nu era pentru el nimic mai mult docit
o sluga a §tiintelor naturii, un mijloc de a cataloga speci-
menele, nicidecum de a-ji exprima gindul.
Dar, cum nu primea nici o veste despre starea iubitei,
Jem se ajtepta intr-una ca primul venit sau un bilefel oare-
care sa-i aduca ?tirea morfii ei. Mult nu mai putea indura
nesiguranfa aceasta ; dar se hotari sa nu ijte suparare, dez-
valuindu-i mamei gindul lui de a se intoarce la Liverpool,
pina ce moarta n-avea sa fie dusa din c s s L
Duminica dupa-amiaza o inmormintai^ cu lacrimi multc.
Will plingea nemingiiat. ll napadise vechiul simfamint din
copilarie, simtamintul de singuratate al celui ce ramine stin-
gher printre strain!.

* „Acum slobozcfte (pe robui tau, stapine") (in limba latina).

398
 Dar nu trecu mult, §i Margareta se furija sfioasa linga el,
asteptind parca sa-1 min^ie ; curind, jalea lui se topi in
durere, apoi durerea facu loc melancoliei dar, de^i i se
parea ca spre veselie nu se va mai intoarce hidodata, se
apropia necontenit, pe nesimfite, de feridrea deplina de a
o putea socoti pe Margareta a lui ; un fir auriu se impletea
chiar din clipa aceasta cu jalea-i nemarginita. Numai c a , in
drum spre casa, Jane Wilson fu cea care se sprijini de brapil
lui, iar Jem o conduse pe Margareta.
- Margareto, miine trebuie sa ma due la Liverpool cu
primul tren ; trebuie sa-1 inlocuiesc pe bunicul tau.
- Sint sigura ca e tare bucuros s-o ingrijeasca pe biata
Mary. O iubejte aproape ca pe mine. Lasa-ma sa ma due
eu ! Atit de ocupata am fost cu biata Alice, ca nid nu mi-a
dat prin gind pina acum. Nu pot s-o ajut ca altii, dar va fi
bucuroasS sa aiba linga ea o femeie pe care o cunoajte.
Imi pare rau ca a trebuit sa-mi aminte$ti tu, Jem ! raspunse
Margareta, cu o oarecare mustrare de conjtiinta.
Propunerea Margaretei nu se potrivea insa de fel cu do-
rinfa prietenului ei. Jem vazu ca e mai bine sa-i vorbeasca
deschis ?i sa-i destainuiasca pe data adevarata pridna. Vi-
clejugul cu Job Legh ii facuse mai mult rau decit bine.
- Ca sa-ti spun adevarul, Margareto, eu sint cel care tre­
buie sa se duca, ?i asta numai pentru mine, nu pentru bu­
nicul tau. Nu mai am somn nici ziua, nici noaptea, ca tot
la Mary mi-e gindul. De-o fi sa moara sau sa traiasca, eu
so^ie dinaintea lui dumnezeu o socotesc, ca ?i dnd am fi
cununafi. A?a ca am cel mai mult dreptul s-o ingrijesc ?i nu-1
pot lasa nimanui, nici chiar...
- ...Tatalui ei, spuse Margareta, intregind fraza intre-
rupta. Ciudat lucru ca o asemenea fata sa fie zvirlita in lu-
mea larga fi sa ^ina piept unei boli atit de rele. Se pare
ca nimeni nu ftie unde-i John Barton, altminteri ma gin-
deam sa-1 rog pe Morris sa-i scrie ca sa-i dea de veste oe-i
cu Mary. Pacat ca nu-i acasa, zau a?a !
Jem nu putea fi de aceeafi parere.
- Nu duce ea lipsa de prieteni acolo unde e, spuse el.
Le zic prieteni, de?i acum o saptamina habar n-aveam ca
exista pe lumea asta. Dar cind p-e teama fi te chinui pentru

399
acela?! lucni, parca te imprietenejti mai repedc ca niciodatL
Batrina se poarta cu Mary ca o mama ; iar el ate suflet
bun, atit dt mi-am putut da scama in zorul acela. Uite
ca ne-am apropiat de casa, tot nu d*am spus pasul, Mar-
gareto. Te-a^ ruga sa ai grija de mama. N-are sa fie in-
cintata ca ma due ; nu i-am pomenit inca nimic de asta.
Daca se supara prea tare, ma intorc miine seara ; dar daca
nu se impotrivejte prea mult, am sa stau pina s-o alege
intr-un fel cu Mary. §tii, Margareto, Will are sa ramina
aid sa mai dea o mina de ajutor la treaba.
Din tot plamil acesta, prezenta lui Will era singurul lucru
care nu-i venea la indemina Margaretei. Nu voia sa para ca
i se vira in suflet; ?i totu?i, nu-i convenea sa-i pomeneasca
lui Jem de simtamintul acesta, fiindca pina acum el parca
nid nu putea banui ca ar mai exista sub soare ?i alta dra-
goste in afar& de dragostea lui pentru Mary.
A§a ca Margareta, calcindu-?i pe inima, sc invoi :
- Daca pod dai pe la noi diseara, am sa pregatesc citeva
lucruri pentru Mary, d cu prilejul asta ai sa-mi spui §i
dnd te in-torci. Daca te intorci miine seara fi e ji Will
acasa, poate ca nu mai e nevoie sa ma due eu pe-acolo.
- Ba da, Margareta, du-te ! N-am sa plec linijtit daca
nu te dud o data pe zi s-o vezi pe mama. Dar vin eu di­
seara ; acum, ramii cu bine. Stai ! Crezi ca 1-ai putea con-
vinge pe Will sa te conduca o bucata de drum spre casa,
ca sa pot vorbi singur cu mama ?
Nu ! Margareta nu putea face una ca asta. Insemna sa-i
ceri un sacrificiu prea mare unui simtamint atit de sfios.
Dar dorinfa lui Jem fu implinita, caci, de indata ce ajun-
sera acasa. Will urea sa-ji verse amarul de unul singur. De
cum ramase singur cu maica-sa, flacaul incepu sa-i vorbeasca
despre ce-i statea mai mult pe suflet.
- Mama ! ,
Ea i?i lua batista de la ochi d se intoarse iute sa-1 pri-
veasca in fafa ipe Jem, care nu ?tLa cum sa inceapa. Gestul
ei il supara, ?i ii spuse de la obraz.
- Mama! Ma intorc la Liverpool miine dimineafa, sa
vad cum o mai duce Mary Barton.

400
 - §i ce ai tu cu Mary Barton, de trebuie sa alergi dupa
ca in halul asta ?
- Daca traiejte, are sa-mi fie sofie. Daca moare, mama...
nici nu pot sa-fi spun ce a? simfi daca moare.
Vocea i se stinse in git. Timp de o clipa, mama ii asculti
cuvintele cu bagare de seami ; apoi se trezi iar vechea ge-
lozie ce o facea sa se teama ca ar putea fi inlocuita in
inima fiului, care - ca sa zic a?a - se nascuse din nou cind
scapase din primejdia ce abia-i daduse tircoale. Aja ca i§i
alunga din suflet orice simtamint duios ?i i?i lua privirile
de la chipul acela care-i amintea de vremurile din copilarie,
dnd venela la ea cu orice necaz, sigur ca va gasi ajutor §i
mingiiere.
Ii vorbi' cu raoeala, cu tonul pe care Jem il cunojtea $i
de care se temuse inca inainte ca in^elesul vorbelor sa-i fie
pe deplin limpede.
- E§ti de-ajuns de mare ca sa faci ce vrei. Mamele ba-
trine sint date in laturi ?i tot ce-au indurat e dat uitarii
de indata ce-fi iese in cale o mutra mai frumu^ica. Puteam
eu sa ma gindesc la asta martea trecuta, cind mi se parea
ca ejti numai fi oumai al meu, iar judecatorul e o fiara
singeroasa care incearca sa mi te smulga. Atunci am vorbit
ca sa te scap ; dar acum banuiesc ca totul a fost dat uitarii.
- Mama I §tii bine, §tii ca n-am sa pot uita niciodatS
tot binele pe care mi 1-ai facut; fi n-a fost pufin. Dar de
ce crezi ca n-am loc in inima mea deck pentru o dragoste ?
Pot foarte bine sa te iubesc la fel ca intotdeauna, fi s-o
iubesc fi pe Mary afa cum n-a iubit vreodata un barbat o
femeie.
Aftepta un raspuns. Nu primi nici unul.
- Mama, raspunde-mi ! spusc el, in sfirfit.
- Ce sa raspund ? Nu m-ai intrebat nimic.
- Bine ! Te intreb acum. Miine dimineafa plec la Liver­
pool s-o vad pe cea care imi e ca fi sofie. Mama drag^ !
Vrei sa ma binecuvintezi inainte de plecare ? Daca e voia
domnului sa se vindece, vrei s-o primefti la sinul tau ca
pe-o fiica ?

26 401
 Nu putea nici sa se impotriveasca, nici sa incuviintcze.
- La ce bun sa te dud ? intreba arfagoasa, in cele din
urma. Ai sa te bagi iar in vreun bucluc, intr-un fel sau
intr-altul. Nu poti sta lini^tit acasa, cu mine ?
Jem se scula §i incepu sa masoare in lung 51^ lat odaia,
cu o inerabdare plina de deznadejde. Maica-sa nu voia sa-i
infeleaga simfamintele. In cele din urma, se opri drept in
fa^a ei ; pe chipul femeii se raspindise o umbra de blindefe
tesemnata.
- Mama ! Adesea ma gindesc ce om bun era tata ! Nu o
data te-am auzit vorbind de vremurile dnd iti facea curte ;
de accidentul tau ?i cit dc bolnava ai lost. Cifi ani sint
de atunci ?
- Aproapc douazeci cinci, spuse ea suspinind.
- Nu te gindeai, dnd erai atk de bolnava, ca o sa ai un
fiu zdravan 51 vinjos ca mine, a§a-i ca nu ?
Ea zimbi pupn §i il privi. Tocmai ceea ce dorise el.
- Nu efti un flacau a?a mindru ca taica-tau, nici pe de-
parte ! spuse ea, privindu-1 cu drag, in ciuda vorbelor pupn
magulitoare.
El mai strabatu o data, de doua ori incaperea. Voia sa
intoarca vorba in folosul lui.
- Ce zile fericke erau cind traia tata !
- Ai dreptate, baiete! Zile ca alea n-o sa mai am eu,
oricum. (Suspina intristata.)
- Mama! spuse el in cele din urma, oprindu-se brusc 51
prinzindu-i cu duiojie mina, ai vrca sa fiu un om tot atit
de fericit cum a fost ?i tata inaintea mea, nu-i a?a ? Ai vrea
sa am pe cineva care sa ma faca tot a$a de fericit cum 1-ai
facut tu pe tata ? Spune-mi, aja-i ca ai vrea, mama draga ?
- Nu 1-am facut chiar atit de feridt dt a§ fi putut, in-
gina ea cu o voce trista, in care se simfea remu§carea. Acci­
dentul m-a acrit la suflet, ?i dc acreala asta> n-am putut
scapa niciodata ; iar acum el s-a dus acolo unde n-arc cum
5ti cit imi pare de rau ca 1-am necajit a?a mult.
- Nu, mama, asta nu jtim ! spuse Jem, mingiind-o cu
blinde{e. Oricum, tu ji cu tata v-afi certat mai pupn decit

402
 alfii. De dragul lu i, mama scumpa, nu-mi spune nu, acum,
cind am venit sa-fi cer binecuvintarca inainte de a pleca
s-o vad pe cea care are sa-mi fie sofie, daca e sa am vreodata
parte de o sode ; de dragul lu i, nu aJ meu, iube^te^ pe cea
pe care am s-o aduc in casa ca sa-mi fie tot ce i-ai fost tu
lui ; ?i, mama, la urma urmei, nu-imi trebuie o inima mai
buna ji mai iubitoare decit a ta.
Expresia cea aspra i se jterse de pe chip ; desi ochii ei
se fereau inca de privirea lui Jem, de vina erau mai mult
lacrimile care o napadcau, stirnite de cuvintele lui, dedt
vreo suparare care i-ar mai fi dainuit in inima. lar cind
glasul lui barbatesc se stinse in rugamind ^optite, ea ridica
miinile ?i, plecind capul fiului sub al ei, rosti grav o bine-
cuvintare :
- Dumnezeu sa te binecuvinteze, Jem, baiatul meu drag !
§i sa o binecuvinteze ?i pe Mary Barton de dragul tau.
Inima lui Jem se umplu de bucurie, ?i din clipa aceea
nadejdea lua locul fricii, ori de cite ori se gindea la viitorul
lui alaturi de Mary.
- Mama ! Arata-i numai adevarata ta fire, ?i ea are sa
te iubeasca tot atit cit te iubesc §i eu.
Astfel, cu citeva zimbete, citeva lacrimi ?i multe vorbe
serioase, seara trecu.
- Trebuie sa ma due s-o vad pe Margareta. Tii, e aproape
zece ! One ar fi zis ? ! Dar nu ma ajtepta, mama. Tu ?i Will
duced-va la culcare, ca amindoi avefi nevoie de odihna.
Ma intorc pina intr-un ceas.
Seara i se paruse Margaretei lunga §i trista ; aproape pa-
rasise gindul ca Jem va mai veni, cind ii auzi pajii la u?a.
Flacaul ii povesti cum mersesera lucrurile cu mama lui,
i?i dezvalui nadejdile, dar i^i ascunse temerile.
- Cind te gindejti dt de amestecate sint necazurile cu
bucuria! Ziua in care ai inceput sa te socotejti logodnic
e chiar cea in care a fost ingropata Alice. Ce sa-i fad !
Morfii sint repede dafi uitSrii !
- Draga Margareto ! Trebuie sa fii istovita ; te-am lasat
s-ajtepti prea mult asta-seara. Nici nu-i de mirare. Dar sS

26* 403
nu-$i inchipui, nki tu, nici altcincva, chiar daca dumnezeu
gasejte de cuviinta sa ne intoarc& gindurilc in alta parte,
poate chiar dinaintea unui mormJnt deschis, ca mordi sint
dafi uitarii. Margareto, pina ?i tu ifi amintejti chipurile
noastre ifi pofi inchipui cum a r a t ^ acum.
- Da 1 Dar ce-are-a face asta cu amintirea batrinei Alice ?
- Pai uite cum. Nici tu nu inccrci intr-una sa te gindejti
la chipul aostru §i nici nu te trudejti sa ti-1 aminte?ti ; dar
sint sigur ca de multe ori, cind afipejti sau cind stai linijtita
?i tacuta, chipurile pe care le-ai cunoscut atit de bine pe
vremea cind mai puteai vedea t* infafkeaza zimbind
dinaintea ochilor ?i te privcsc cu drag. Sau t* le amintejti
fara sa vrei ji fara sa te gindejti ca nu se cade sa le uiji.
Tot aja e fi cu cei care sint ascun^i ochilor nojtri. Daca au
fost vrednici sa fie iubifi din inima cit au trait, n-au sa fie
uitad nici dupa moarte; altminteri at fi impotriva firii. $i
nu trebuie sa ne mustram ca ingaduim razelor luminoase
ale domnului sa cada peste mihnirea noastr^ ?i nici sa re
fie teama ca-i uitam daca amintirea lor nu ne urmarejte
intrmna, ji gindurile nu ne muncesc ; dupa cum nici tu nu
trebuie sa te framing ca sa-fi amintejti chipul bunicului tau
?i cum arata stelele ; chiar dacS ai vrea, tot n-ai putea sa
ui(i lucrurile la care te ginde^ti cu atita placere. Nu-^i fie
teama ca am s-o uit pe matuja Alice 1
- Nici nu mi-e teama, Jem ; nu acum, cel pu^in. Mi se
parea numai ca prea ti"® gindurile doar la Mary.
- Mi-am innabujit dragostea atita vreme, gindejte-te. Ce
fericita ar fi fost matu?a Alice sa ftie ca pot n5 dajdui sa-mi
fie nevasta! Adica, daca dumnezeu o {ine I
- In ultimele doua saptamini, chiar daca i-ai fi spus, tot
n-ar fi inteles ; din ziua in care ai plecat, i s-a parut mereu
ca e un copil mic care se aga^a de ^orful maica-si. Fericita
copilaric trebuie sa fi avut I li facea atita pl^ere sa se gin-
deasca la zilele acclea de demult, acum, cind zacea batrina
§i albita pe patul de moarte !
- De cind sint n-am vazut sa parS cineva atit de fericit
cum a aratat ea toata viata.

404
 - Da ! §i ce moarte ujoara ?i blinda a avut! Sc credea
linga mama ei.
Se cufundara in tacere, cu gindul la acele ultima ceasufi
de pace fericire.
Batu unsprezece. Jem sari in picioare.
- De mult trebuia sa fiu plecat. Da-mi legatura. N-o uita
pe mama. Noapte buna, Margareto.
Ea ii deschise uja ?i o zavori in urma lui. lar el se opri
pe trepte sa stringa un nod la legatura. Curtea ?i strada
erau cufundate intr-o linijte adinca. Oamenii se dusesera
de mult la culcate in seara aceea linijtita de duminica. Ste-
lele straluoeau deasupra ulifelor tacute ?i pustii, iar razele
lunii, luminoase ?i blinde, cadcau in manunchiuri, lasind in
umbra treptele pe care statea Jem.
Se auzira pa?! pe caldarim ; rasunau rar ?i greoi. Pin3
sa-?i ispraveasca Jem treaba, o umbra se strecurase pe
dinaintea lui. O umbra jigarita care se clatina, abia ducind
- se vedea bine - un ulcior de apa de la cijmeaua inveci-
nata. Umbra trecu prin fafa curfii in col^ul careia statea
Jem ?i pa?i in plina lumina. Atunci Jem il recunoscu pe
John Barton, care sta cu capul plecat ?i adus de umeri.
Nici o stafie n-ar fi putut avea mai pufina vlaga decit el,
care mergea totu?i inainte, ca un automat, cu pasul masurat
asemeni batailor unui ornic, pina ce ajunse in u?a casei lui.
Atunci se facu nevazut, ?i ivarul se inchise cu un sunet slab
?i tremurat, trezind tacerca solemna a nop{ii. Apoi totul se
potoli din nou.
Timp de un minut sau doua, Jem ramase incremenit, bui-
macit de gindurile pe care i le trezise ivirea lui John
Barton.
Margareta nu ?tia ca e acasa. Se furijase oare ca un til-
har in taria noptii in propria lui casa ? Jem il vazuse de
multa vreme abatut, ?i nu o data, dar asta-seara in infafi-
$arca lui era ceva ?i mai schimbat; o furtuna launtrica il
coplejea ?i parea ca se tiriie, ca ii picrise orice umbra de
demnitate.
Sa-i spuna oare in ce stare era Mary ? Jem simfi ca nu e
bine ; ?i din mai multe motive. Nu-i putea spune ca e bol-

405
nava fara sa-i dea ?! alte amMunte, pe care era mai bine
sa nu le ?tie ; iar amanuntele astea numai Mary i le-ar fi
putut lamuri pe deplin. Pina acum, nimeni nu parea sa
banuie ca el savirjise crima. De altfel Jem n-avea nici un
chef sa-1 indlneasca, fiind convins in adincul inimii ca Bar­
ton si nimeni altul faptuise groaznicul omor.
Ce-i drept, Mary era fiica lui ?i, iprin urmare, avea drep-
tul sa i se spuna tot ce o privea ; dar daca-i spunea, ?i
btoinul ji-ar fi urmat pornirea, fireasca pentru un tata, §i
ar fi dorit sa se duca la ea, care ar fi fost urmarile ? Da :
printre indlcitele ginduri 'pe care le destainuise in aiurclile
ei, amestecate cu cele mai duioase semne de dragoste fa(:a
de paxinte, mai era ?i un fel de groaza ; o spaima ca de
unul ce varsase singe ?i pe care parea sa-1 imparta in >loua :
tatal, care o leganase pe genunchi si o iubise o viafa in-
treaga; ?i asasinul, pridna tuturor necazurilor ?i dureri-
lor ei.
Daca i s-ax fi infafijat cit timp gindul acesta era mai
puternic, cine putea prevedea urmarile ?
Jem n-o putea supune la incercari atit de inspaimintatoare
§i nid n-avea de ^nd s-o faca ; la drept vorbind, cred ca
o socotea pe Mary mai mult a lui dedt a oricaruia altul pe
lume, chiar daca acela purta respectatul numc de Tata, ?i
chiar daca n-ar fi fost patat de nimic care sa-i poata jtirbi
dreptul la acest nume ; aja ca o ferea cu grija nespusa de
orioe lovitura,
V-am povestit ajadar toate cite s-au perindat prin mintea
lui Jem dt statu cu privirile afintite spre locul cel gol de
unde abia sc §tersese umbra aceea chircita ; §i daca, a^a cum
vi le-am istorisit, toate acestea - pe jumatate simtaminte,
pc jumatate judecafi - vi se par nedeslujite ; daca sinteti
atit de nedumerifi, incit vrefi sa descurcafi adevaratele lui
pricini, va incredinfez ca tocmai din aceasta indldre de gin­
duri se nascu hotarirea de a se purta ca ?i cum n-ar fi vazut
accl strigoi ce aducea cu John Barton, §i care era chiar el,
;i totu;i altul.

406
 CAPITOLUL XXXIV

Dixwcll : lertare 1 Ah ! iertare 51 un mormint I

Mary ; T c ?tie domnul ce-ai in suflet, tata I
§i ttemur, vinovat sa nu fiL
Dixwell ; Ah !
M ary : Povara ta de rind nu e, o, tatS.

Kerbonah, de E l l i o t t

Mary tot mai plutea intre viafa §i moarte cind Jem sosi
in casa unde zacea ea ; oit despre doctori, ace^tia nu voiau
sa-fi faca de ris inva^atura dind prea multe nadejdi. Dar
cu toate acestea, starea ei, care nu d ^ e a purine pricini de
ingrijorare, era totuji mai pu^in disperata decit atunci cind
o par^ise Jem. Acum Mary zacea intr-un fel de toropeala,
in parte boala, in parte istovire dupa incercarile prin care
trecuse.
Jem descoperi acum greutatea aceea pe care o cunoajte
prea bine oricine a vegheat vreodata la capatiiul unui bol-
nav fi care pentru un barbat este poate mai de neinvins
decit pentru o femeie : greutatea de a rabda ?i a incerca
sa nu te ajitepti la schimbari vadite, timp de multe, multe
ore triste ^i monotone.
Dar, dupa o vreme, i?i primi rasplata. Suflarea cea tru-
dita mai scazu ji se mai linijti, iar durerea apasatoare se
jterse de pe fafa ei, ?i o toropeala vedna cu pacea lua locul
suferin{ei. O cuprinse un somn sanatos ; ccilald pa^eau tip-
til, vorbeau in joapta §i mai ca nu cuitezau sa respire, oricat
ar fi dorit sa dea glas bucuriei ?i sperantei.
Mary deschise ochii. Mintea ii era sensibila ca aceea a
unui copil nou nasout. Culorile vesele, dar niddccum (ipa-
toare ale tapetului ii bucurara ochii ; lumina scazuta o Lini^ti ;
§i privind toate lucrurile de prin camera - vapoarele dese­
nate, ciucurii de la perdele, florile strSludtoare de pe spe-
teaza pictata a scaunelor, se simti de-ajuns de bine dispusa
ca sa-ji mai doreasca orice altceva. Se mira de globul de
sticla, plin cu tot felul de nisipuri colorate, glob care atirna
in mijlocul perdelujei de la (ereastrL Dar nu-i venea sa se
oboseasca punind vreo intrebare, deji o vedea pe doamna

407
Sturgis stind lingi pat cu o cea;ca de ceai, gata sa i-1 dea
cu lingurifa.
Nu vazu bucuria sinceri, recunojtin^a adinca intiparitS
pe faja, miinile impreunate, ochii stralucitori si mijcarile
tremurkide de nerabdare ale aceluia care ajteptase atita ca
ea sa se trezeasca fi care acum statea ascuns dupa perdele,
urmarindu-i printr-o crapatura pina ?i cea mai slaba mi§-
care ; sau, daca zarise chipul acela plin de dragoste, era
prea istovita ca sa poata baga de seama sau sa minte
multa vreme glndul ca cel pe care-1 iubea atit se afla in
preajma, tnulp.imindu-i lui dumnezeu pentru fiece umbra de
intelegere ce se ajternea pe fata ei.
Incet, adormi, fara ca cineva sa fi rostit vreo vorba in
acel scurt rastimp de bucurie nespusa. Dar lini§tea fu din
nou intrerupta de scmne ?i ^oapte; de data aceasta insa
ochii straluceau, exprimind ginduri Juminoase de sp< anta.
Jem se ajezase linga pat §i trasese perdelufa, privind cu
nesat chipul palid §i obosit, parca cioplit in marmora.
Se trezi din nou ; ochii bllnzi se deschisera ?i intilnira
privirea lui smcrka. Zimbi duios, cum zimbeste un prune
cind i§i vede mama facindu-§i de lucru pe linga leagan ; il
privea mereu, cu ochi nevinovati ?i copilaroji, drept in fata,
de iparca vederea lui i-ar fi prilejuit o placere fara nume.
Dar, cu incetul, o alti expresie iji facu loc in ochii ei bla-
jini ; parca iji amintca ceva, parca intelegea ; obrajii albi
i se imbujorara deodata ?i incerca neputincioasa sa-§i ascunda
capul in perna.
Lui Jem ii trebui toata stipinlrea de sine ca sa faca ceea
ce trebuia ?i simtea ci se cuvine, ?i anume sa o cheme pe
doamna Sturgis, care motaia linijtita linga vatra ; apoi simti
nevoia sa iasa din odaie ca sa-ji struneasca fericita-i tul-
burare ce razbatea din fiece trasatura, fiece gest ji fiece
cuvint al lui.
Din ziua aceea, Mary se insinatoti cu paji repezi.
Existau toatc motivele, afara de unul, sa fie efusa cit mai
grabnic acasL Pe Jem il ajteptau o multime de treburi la
Manchester. Acolo locuia maica-sa, acolo ar fi trebuit sa-?i
implineasca planurile de viitor, planuri pe care procesul ?i
arestarea le dadusera peste cap ji care pe el il ajteptau

408
sa le puna in rinduiala. Caci s-ar fi putut indmpla - in
ciuda hotaririi juratilor - ca nuraele sa-i fie socotit prea
patat ca sa mai poata lucra vreodata la Manchester. l?i
amintea cum se ferisera patronii ji lucratorii de unul pe
care il bMuiau ca fusese condamnat, care dear din intim-
plare iji gasise de lucru in turnatoria lor ; cind se gindi la
asta, ii trecu deodata prin minte cum ?i el socotise ca nu
se cuvine ca un om cLnstit sa stea alaturi de cineva care
fusese intemnitat. Fara sa vrea, gindul i se intorcea la fap-
tura aceea sarmana ji umila, cu privirea atit de incurcata
ji abatuta ; la faptura i2gonita din atelierul unde incercase
sa-?i agoniseasca cinstit piinea; iji aminti de privirile, de
cuvintele cu subinfeles ?i de tacerea plina de sila (mai greu
de indurat decit cuvintele), care II inconjurau din toate
parole.
Jem simfea ca propriul lui nume fusese patat; ?i ca mulfi
il vor mai banui ?i de acum incolo. §tia el ca, printr-un
viitor la fel de neprihanit cum ii fusese fi treoutul, ii putea
convinge pe oameni de nevinovafia lui. Dar, in acelaji timp,
ifi dadea seama ca ii trebuia rabdare §i curaj pentru citeva
incercari ; cu cit va trece prin ele mai grabnic, cu atit va
cunoafte mai iute parerea pe care oamenii o aveau despre
el, cu atit mai bine. Aftepta cu nerabdare sa se duca din
pou la turnatorie ; atunci realitatea va fterge Lmaginea (ne-
poftita) a omului alungat dintre oameni fi la care tofi se
uita chiondodf.
Spuneam ca toate pricinile, „afara de una“, il indemnau
pe Jem sa aftepte cu nerabdare ca Mary sa se intoarca de
indatS ce sanStatea ii va ingSdui. lar pricina aceasta era
intilnirea cate o aftepta acasSi.
Oricit ifi sucea fi ifi invirtea Jem in cap acest gind, nu
putea hotari care cale era mai buna. Se simfea in stare sa
se poarte afa cum judecata fi bunul-simf i-ar fi aratat; dar
acestoa nu-i spuneau ca ar fi fost nimerit sa-i vorbeasca fetei
despre tatil ei, b halul in care era, sl&biti atit la suflet,
cit fi la trup. Cite nu putea aduce cu sine doar simpla rostire
a acestut nume ! Oricit de liniftit fi de nepasator 1-ar fi
rostit, nu se putea ca Mary s& nu simta ca el cunoafte infri-
cofiitoarea talnS.

409
 lax Mary era mai buna ;i mai blinda decit fusese vreodatS
- in toanele ei cele mai bune ; de dnd cu boala, mijcarile,
privixile, glasul, toatc avcau ceva duios in amorjeala lor.
I se parea ca e aproape o cazna sa cuxme tacerea, fie §i cu
glasul ei lin, §i pufine cuvinte veneau sa mingiie urechile
nesatioase ale lui Jem.
Pe chipul ei se citea totuji atita dragoste ?i incredere,
indt Jem nu era de fel stingherLt de tacuta uitare de sine
in care cadea adesea. Numai sa-1 iubeasca, ?i totul se va
indrcpta ; §i era mai bine sa nu o sileasca la destainuiri
despre acel subiect durexos pentru amindoi.
Veni o zi fxumoasa, luminoasa ?i inmiresmata. Mary ie§i
din nou in aerul curat, proptinduise de braful lui Jem,
aproape de inima lui, care batea. Doamna Sturgis ii urmari
din prag, cu o binecuvintare pe buze, in vreme ce ei se de-
partau agale pe strada.
Ajunsera in dreptul fluviului. Pe Mary o trecu un fiox.
- Ah, Jem ! Du-ma acasa. Apa asta pare facuta toata
dintr-un metal sclipitor, care imi joaca pe dinaintea ochilor
§i ma ametejte ca atunci dnd m-am imboLnavit
Jem o duse spre casa. Ea iji pleca U50X capul, de parca
ar fi cautat ceva pe jos.
- Jem I El era numai urechi. Mary tacu o clipa. Cind ma
pot intoarce acasa? La Manchester, vreau sa spun. A?a mi
s-a urit aid ! Tare aj vrea sa ma vad acasa !
Vorbea cu glas stins ; dar nu nerabdatoare, cum s-ar parea
dupa cuvLntele scrise, ci atit de trista, de parca s-ax fi a?tep-
tat sa afle suferinta pina ?i in indeplinirea acestei dorin^e.
- lubito I Mergem dnd vrei tu ; dnd ai sa simti ca ai
destula putere. L-am rugat pe Job sa-i spuna Margaxetei sa
pxegateasca totul, sa te po^i duce mai intii acolo. Ea axe
sa te ingrijeasca. Nu trebuie sa te dud acasa. Job ne-a pro-
pus sa stai la ei.
- Vai, dar trebuie s5 ma intorc acasS, Jem. Am sa inoerc
sa ma {in bine. Sint lucruxi despre care nu trebuie sa vor-
bim (apoi, coborind glasul), iar tu vei fi cu adev3 xat bun
daca nu te vei impotrivi sa ma intorc acasa. Sa nu mai vor-
bim despre asta, draga Jem. Trebuie sa ma due acasa, ?i
trebuie sa ma due singura.

410
 - Singura nu se poate, Mary !
- Ba da, singura ! Nu-fi pot spune de ce. §i daca ghicejti,
te cunosc destul de bine $i sint sigura ca pricepi de ce iji
cer sa ou-mi vorbejti despre asta pina nu incep eu. Faga-
duiejte-mi, dragul mcu Jem, fagaduiejte-mi !
El ii fagadui; fagadui sa faca pe plac chipului aceluia
rugator. Apoi se cai, caci i se parea ca gre?ise. Dupa aceea
insa, simfi din nou ca poate nimeni nu e in stare sa judece
situafia mai bine dedt ea §i presupuse ca jtiind (poate chiar
mai bine decit el) cum stau lucrurile, Mary va face niscaiva
planuri pe care el, daca s-ar amesteca, le^ar putea
zadarnid.
Un lucru raminea in afara de orice indoiala ! Era trist
ca acest groaznic tarim s& le fie oprit de cite ori stateau de
vorba ; era trist sa-ji ghiceasca unul altuia gindurile dnd
priveau fiecare in alta parte, obrajii li se albeau, iar cuvin-
tele sc oprcau, curmate din jirul lor de vreo aluzie intim-
platoare.
In sfirfit, veni o zi indeajuns de frumoasa pentru ca Mary
sa poata calatori. Ea singura dorise sa piece, dar acum cura-
jul o parasi. Cum de putuse spune ca i se urise in casa aceea
linijtita, unde boscorodelile lui Ben Sturgis erau doar sem-
nul armoniei dintre el ?i nevasta-sa, doi oameni care se injie-
Icgeau atit de bine, oa unii ce se cunojteau de atita amar
de ani ! Cum de putuse dori sa paraseasca odaifa aceea
senina unde fusese ingrijita cu atita duiojie ? ! Pina ji per-
delufele cu patra^ele, de la pat, ii devenisera dragi la gin-
dul ca nu le va mai vedca niciodata. Daca acestea ii erau
simliamintele fa(;a de cele neinsuflefite, daca chiar ?i astfel
de lucruri aveau darul de a-i stirni pareri de rau, ce simjea
oare pentru cei doi batrini, atit de buni, care luasera o
straina in casa, o ingrijisera, ?i o ocrotisera ca pe propria
lor fiica ? Piece fraza indaratnica, rostita in artagul pe juma-
tate inconjtient al slabiciunii, ii revenea acum in minte cu
mustrari de cuget, in timp ce se invirtea in jurul doamnei
Sturgis, cu lacrimi multe care in locul cuvintelor dadeau glas
dragostei fi recunojtinfei.
Ben se tot foia cu sticla patrata de G o l d e n W a s s e r intr-o
mina §i un paharel in cealalta ; se dusc pe rind la Mary,

411
la Jem 51 la so^ia lui, umplind paharelul pentru fiecare
!ndemnindu-i sa bea 51 sa prinda puteri ; dar cum Maty il
refuza, bau el, trecind mai departe cu acelaji gest imbietor,
urmat de acela?! refuz §i de acela$i rezultat.
Dupa ce dadu a treia dujca, bincvoi sa arate pricinile
pentru care facuse aceasta.
- Nu pot sa sufM risipa. Ce e turnat in pahar trebuie
baut. Asta e damblaua mea.
§i zicind acestea puse sticla la loc in dulaplor.
El fu cel care, pe un ton hotarit, de comanda, le spuse
in cele din urmS celor doi tineri sa piece, caci altminteri
vor ajunge prea tirziu. Doamna Sturgis se stapinise pina
atunci ; dar cind ie§ira din casa nu-?i mai putu opri lacri-
mile $i plinse cu hohote, in ciuda dojanelor so^ului.
- Poate scapa trenul 1 exclama ea, cu nijica speranta, cind
ceasul batu doua.
- Ce ! §i sa vie inapoi ! Nu 1 Nu ! Asta nu se poate.
Ne-am facut datoria, ?i am plins cit am plins ; la ce bun
s-o luam iar de la inceput ? Ar trebui sa le mai dau din
sticla de colo la cealalta despar^ire, 51 alea trei pahare au
cam golit sticla, asculta-ma pe mine. Ar cam fi vremea sa se
intoarca Jack de la Hamburg cu alta.
Cind ajunsera la Manchester, Mary era alba ca varul, ji
pe chipul ei se intiparise o expresie aproape severa. De fapt,
i?i aduna puterile ca sa dea ochii cu tatal ei, daca era
cumva acasa. Jem nu pomenise nimanui ca il zarise pe John
Barton in miez de noapte ; Mary insa presimvea intr-un £el
ca, oriunde ar rataci, tot acasa va ajunge in cele din urma.
Dar ii era groaza sa se gindeasca in ce hal avea sa arate.
Caci acum, cind jtia ca tatal ei era in stare sa ucida, i se
parea ca in adincul fiin(ei sale s-a deschis o prapastie in-
tunecata, in ale carel adincimi nu indraznea sa priveasc5.
La un moment dat ii veni sa ceara ajutor cuiva, c5ci, cel
pupn pentru un timp, trebuia sa-§i duca traiul singura cu
un ucigaf 1 Se gindi cit era de posac inca inainte ca mintea
sa-i fi fost muncita de amintirea unei crime atit de gro-
zave ; cit era de suparacios ?i ar{agos. I?i inchipui serile ca
in trecut; ea, trudind la vroo cusatura, mult dupa ce oa-
menii zavorisera ujilc, ?i se dusera la culcare ; el, mai sal

412
batlc ca niciodata, cu rcmujcarea care-1 mistuia. In asemenea
clipc ii venea sa urie de groaza din pricina vedeniilor ecor-
nite de inchipuirea ei.
Dar datoria de fiica, ba chiar dragostea $i recuno?tinta
pentru cit bine ii facuse cind era copil invinsera pe deplin
teama. Avea sa infrunte toate spaimele ce se puteau inchi-
pui, chiar de-ar fi sa aiba zilnic parte de ele. Avea sa sufere
cu rabdare orice dezlanfuire ?i orice toane ; le va indura
mai mult dedt cu rabdare - cu compatimire, de parca ar fi
?tiut cc blestcm ingrozitor il ajteapta pe cel ce varsa singe.
II va pazi cu duiojie, cum trebuie sa-1 pazeasca cel nevinovat
pe vinovat ajteptind vremuri mai bune, cind va putea turna
mk fi balsam peste ranilc lui dureroase.
Cu liniftea aceea desavirfita pe care fi-o da hotarirca
de a indura totul pina la capat, se apropie de casa carda,
puterea obijnuinfei tot o mai facea sa-i spuiia „acasa“ , dar
care nu mai avea sfinfenia unui camin.
- Jem ! facu Mary cind se oprira in poarta, chiar linga
Ufa lui Job Legh ; intra tu aici ; aftcapta jumatate de ceas.
Nu mai pufin. Daca nu ma intorc pina atunci, du-te la
maica-ta. Spune-i buna ziua din partea mea. Am sa-fi trimit
vorba prin Margareta cind vreau sa tc vad. §i suspina adinc.
- Mary ! Mary 1 Nu pot sa te parasesc. Vorbefti atit dc
rccc cu mine, de parca n-am insemna nimic unul pentru
celalalt. §i inima mi-e legata de tine. §tiu de cc nu ma lafi
sa intru, dar...
Ea ii puse mina pe bra{, curmindu-i vorbele pe care le
rostea cu glas tare fi agitat; il privi cu o dragoste plina de
ddjana, apoi spuse, cu buze tremurinde. iar el simfi cum
intreaga-i faptura se infioara :
- Jem, dragul meu I Jl'^ f fi vorbit adesea mai multe des-
pte dragoste, daca nu fi-af fi spus o data totul, afa, deschis.
Iar daca ifi mai inchipui vreodata ca sint rece cu tine, adu-fi
aminte de data aceea, Jem. Atunci, dragostea care salaf-
luiefte in inima mea va prinde glas in cuvinte; acum, insa,
defi nu-fi spun nimic despre durerea pe care-o simt cind
ma despart de tine, dragostea e mereu in inima mea. Numai
ca nu e timpul sa vorbim despre asemenea lucruri. Daca

413
nu fac ceea ce simt ca trebuie sa fac, am sa ma dojenesc
toata viafa ! Jem, ai fagaduit...
Zicind acestea, pleca. Strabatu cele citeva palme de loc
mergmd mai iute decit ar fi £acut-o daca Jem nu s-ar fi
aflat acolo, de teama oa nu cumva sa incerce s-o insoteasca.
Fuse mina pe clanfa si dt ai clip! din ochi U5a se deschise.
Inauntru era ratal ei, tacut, nemijcat - nici macar nu in-
torcca capul sa vada dne intrase ; dar dne §tie, poate re-
cunosouse pajii - mersul ei.
Statea linga foe ; linga vatra, ar trebui sa zic, caci foe nu
era. Ni§te cenuja reoe, uitata din nepasare, cu multe zile
in urma, innabujea gratiile. Numai puterea deprinderii,
care ii mi^ca trupul lipsit de voinja, il facuse sa-ji ia locul
obijnuit. Caei toata puterea lui, a trupului §i a min(;ii parea
ca s-a retras intr-una din marile cetafui ale vietii, unde se
razboia cu Gjn^tiinta Nimicitoare.
Miinile le {inea impreunate, cu degetele impletite, gest
care, de obicci, e semn al hotaririi sau putorii; la e! insa
acest gest avea atita moliciune, indt parea iscat mai mult
la voia intimplarii; iar atitudinea aceasta cerea o putere
din afara ca sa poata fi schimbata ; parea ca pentru asta
ar fi fost de ajuns sa-1 atingi ou un pai.
Chipul ii era chinuit ?i tras ; semana cu o hirca pe care
se dtea totuji un semn al suferinfei ! V-ar fi durut inima
sa fi vazut cum arata omul acesta, oricit de aspru i-ad fi
judecat crima.
Dar fiica lui uita ?i crima, ?i toate celelalte, cind ii vazu
privirea buimadta $i jalnica neputinta. li venise greu pina
atund (cum poate c-am mai spus) sa impace imaginea tatalui
ei cu a unui uciga?. Acum insa acest lucru i se p^ea cu
neputinta. Era ratal ei, iubitul ei tata, pe care, in suferinta
lui - oricare i-ar fi fost cauza - il iubea mai mult ca nici-
odata. Crima lui era cu totul altceva, un lucru la care nu se
va mai gindi nidodata.
Se purta fafa de el cu o dulojie nespusa ?i il sluji cu toata
dragostea pe care o putea nascoci inima ?i faptui mina.
Avea oeva bani la ea, plata pentru dudatul ei servidu
ca martor ; cind amurgul lenej se topi in intuneric, ieji
sa cumpere dte unde care ii erau de trebuinta tatalui.

414
 Cad in ce fel 151 finuse 2ilele, 35a cum 51 le tinuse, cit
fusese singur, nimeni nu putea ?ti. Intocmai ca atunci cind
plecase Mary, in casa nu erau nici carbuni, nici luminari,
nici hrana ?i nici altele de-ale gospodariei.
Fata se intoarse degraba acasa, dar cind ajunse in dreptul
u?ii lui Job Legh, se opri. Jem trebuia sa fi plecat de mult;
51 desigur ca-i daduse Margaretei cine stie ce pridna ca s-o
faca sa nu-ji tulbure prietena macar in seara asta, adtminteri
de mult ar fi venit s-o vada.
Dar miine, miine oare 0-0 sa vina ? §i cine p«tea patrunde
mai bine decit Margareta cea oarba tainele ?oaptelor, ale
suspinelor ?i chiar ale tacerii ?
Mai mult nu-?! ingadui sa gindeasca, fiindca prea o mina
din urma dorinfa de a fi din nou alaturi de tatal e i ; deschise
insa u?a inainte de a ?ti prea bine ce-avea sa spuna.
- Uite-o pe Mary Barton ! O cunosc dupa respirafie !
Bunicule, Mary Barton 1
Mary fu adinc mijcata de bucuria pe care aceasta intilnire
i-o pricinuia Margaretei, de semnele-i nestapinite de dra-
goste ; nu-?i putu opri lacrimile ; slabita ?i tulburata, se l^ a
pe primul scaun care ii statea in drum.
- Da, da, Mary ! Te-ai cam schimbat de cind te-am vazut
ultima data. Ce zid, ne dai certificate bune de infirmiere
mie ?i lui Jem ? Daca dau gre? in alte meserii, de asta am
sa ma apuc. Jem e angajat pe viafa, a?a zic eu. Hai, nu mai
ro?i, fetifo. Imi inchipui ca v-afi ?i hotarit I
Margareta ii (inea mina, zimbindu-i duios.
Job Legh ridica luminarea ?i incepu s-o cerceteze pe in­
delete.
- Ai prins un pic de rojeafa in obraji - nu multa ; dar
cind te-am vazut ultima oara, aveai buzele albe ca ceara.
Ti s-a ascufk virful nasului ; de dnd e?ti n-ai sem^at asa
cu tata^:au. Doamne ! Fetifo, ce s-a intimplat ? N-ai de gind
sa Jejini !
Caci Mary simd sa i se oprejte inima cind auzi numele
acesta ; ?i totufi, simtea ca, acum ori niciodata, trebuia sa
vorbeascS.

415
 - Tata s-a inters J spuse ea ; dar ii e tare rau ; nu 1-am
vazut oiciodata in aja hal. L-am rugat pe Jem sa nu vie,
de teama ca nu cumva sa-1 tulbure.
Vorbea iute ?i (dupa cite i se parea ei) intr-un chip ne-
firesc. Dar cei doi nu parura sa bage de seama, ji nici sa
priceapa aluzia ca musafirii ar fi fost nepoftifi; caci Job
Legh puse de indata jos o giza in care infipsese un ac ji
exclama :
- Taica-tau s-a inters acasa ! Pai Jem nu mi-a spus ni-
mic ! §i mai e ji bolnav ! Am sa ma reped pini la cl sa-1
inveselesc stind pufin la taifas. §tiam eu ca nu-i nici o sco-
fala cu delegatiile astea.
- Vai, Job ! Tata nu poate suporta - prea e bolnav. Nu
veni ; jtiu ca ejti foarte bun ?i binevoitor ; dar asta-scara,
zau, facu ea in cele din urraa cu disperarc, vazind ca Job
iji stringe mai departe uneltele, nu veni pina nu trimit sau
nu vin eu dupa dumneata. Tata e a$a de ciudat, ca nu ras-
pund de ce s-ar putea intimpla daca vede etraini. Te rog,
nu veni. Am sa tree pe aici in fiecare zi sa-fi spun cum ii
mai e. Acu trebuie sa fug, sa vad de el. Draga Job ! Bunul
meu Job ! Nu fi suparat pe mine. Daca ai jti totul, m-ai
compatimi.
Caci Job bombanca, suparat foe, ?i pina ?i glasul Mar-
garetei era schimbat cind ii ura noapte buna. Dar tocmai
acura ii era mai greu sa indure raceala cuiva, ?i mai pufin
decit orice banuiala ca un prieten atit de bun 51 credincios
cum se aratase Job ar putea-o socoti nerecunoscatoarc, 35a
ca, in clipa cind atinsc clanfa, sc intoarsc brusc ?i sc repezi
inapoi ; se arunca de gitul lui $i-l saruta mai intii pe el,
apoi pe Margarcta. §i cu lacrimile jiruindu-i pe obraji, dar
fara sa rostcasca un cuvint, parasi in graba casa fi sc in-
toarse iar la caminul ei.
Tatal tot a?a fedca, fi nici in privirea lui ca de pe alta
lume nu se schimbase nimic. li raspunse la intrebari (pufinc,
caci erau atitea subiecte de care nu se putea atinge) ; vor­
bea monosilabic, cu glas slab, ascufit, ca de copil ; dar ochii
nu fi-i ridicase, caci nu putea infrunta privirea fiicei sale,
far ea, cind vorbea sau umbla prin odaie, se ferea sa i se
uite in ochi. Tare ar mai fi vrut sa se poarte ca de obicei !

416
Dar simtea ca xiu-i e cu putinfa, cita vreme intre ci mai
dalnuia ceva format.
§i aja merserS lucrurile timp de citeva zile. Seara el urea
anevoie scarile ca sa se duca la culcare ; iar de-a lungul
ceasurilor acelora nesfirjitc ale noptii, Mary ii auzea geme-
tele chinulte care nu-i scapau ziua, cind (inca buzele strinse,
afternind tacere peste durcsea lui launtrica.
Nu o data se ridica in pat ascultind intrebindu-se data
nu i-ar putea u?ura inima chinuita ductndu-se la el ?i ara-
tindu-i ca ?tia totul §i ca-1 iubea ?i-l compatimea mai mult
decit putea spune in cuvinte.
j^iua, ceasurile monotone treceau tot a?a de greu ?i dc
tacut ca in prima dupa-amiaza atit de mohorita. Minca -
dar fara pofta ; mincarca parea ca nu-1 mai hranejte : cu
fiece dimineata, pc chipul lui se intiparea tot mai adinc
umbra groaznica a Morpi-
Vecinii se (Lneau deoparte. In ultimii ani, John Barton
capatase darul de a-i alunga pe cei din jur ; top sim^eau
lucrul acesta, afara doar de cei pupni care il cunoscusera
in zilele bune ?i fericite, sau cei care se bucurau de prietenia
?i increderea lui. Oamenilor nu le placea sa calce pragul
unuia care, de prea mult ce gindca, ajunsese morocanos ?i
aspru. Iar acum sc 'mulpimeau sa-i puna lui Mary cite o in-
trebare binevoitoare, cind o vedeau intrind sau iesind. Iar
ea, din pricina tainei care o apasa, socotca raceala lor mai
ciudata decit era intr-adevar. Pc urma ii lipseau Job ?i Mar-
gareta, cele doua fiinfe care de cind se cunosteau, ori dc
cite ori avuscse vreo suparare sau o ingrijorase ceva, erau
alaturi de ea, plini dc intelegere.
Dar, mai mult decit oricc, ii lipsca nespusa desfatare de
care se bucurase in ultima vreme, cind sim^ea dragostea
duioasa a lui Jem invaluind-o la fiecare ceas al zilei, alun-
gind orice furtuna ?i orice gind tulburator.
§tia ea ca Jem dadea adosea tircoale casei, deji la inceput,
timp de vreo doua zile, mai degraba ghicea asta, caci nu-1
vazu $i nu-1 auzi de loc. A treia zi, il intilni la Job Legh.
O primira incercind sa se arate cit mai prietenosi ; dar tot
ii mai desparfea un val subpre, a carui prezentS Mary o sim-
tea cu o ascupme bolnavicioasa. Dar in glasul, in tjehii ?i in

?7 — Mary Barton 417

purtarea lui Jem nu se vedeau deck semnele dragostei cclei
mai patimaje, admira{ie §i incredere. lar increderea i-o arata
ocolind cu respect acel unic subiect despre care ea nu inga-
duia sa se vorbcasca.
Plec3 . de la Job o data cu ea. Mai zabovira pe trepte ; ii
tinea mina intr-ale lui, de parca i-ar fi venit greu sa-i dea
drumul, ti o intreba cind putea s-o vada iara.
- Mama ar vrea aja de mult sa te vada ! jopti el. Pofi
sa vii s-o vezi miine, sau cind ?
- Nu jtiu, raspunse ea cu blindefe. Inca nu. Ajteapta pufin ;
s-ar putea foarte pufin. Draga Jem, trebuie sa ma intorc
la el, Jem, scumpul meu.
A doua zi, a patra de cind se intcrsese acasa, in timp ce
statea trista ?i dusa pe ginduri la fereastra, aplecata peste
lucru, Mary o zari tocmai pe cea .pe care n-ar fi vrut s-o
vada, ?i anume pe Sally Leadbitter !
Se vedea bine ca la ea venea ; dupa o clipa batu la uja.
John Barton privi ingrijorat ji nelinijtit cu coada ochiului.
Mary jtia ca, daca nu raspundea fara intirziere bataii, Sally
va intra fara nici un scrupul ; ^i aja, grabindu-se de parca
vizlta ar fi fost ajteptata, deschise u?a ji se infipse in loc,
ai mina pe clanta, impiedicind-o sa intre, ?i, pe cit ii era
cu putinta, oprind-o sa arunce inauntru vreo cautatura isco-
ditoare.
- Ei, Mary Barton 1 In sfirjit te-ai intors. Am aflat ca ai
venit acasa, a?a ca mi-am zis sa dau pe aici sa aud ce mai
e nou.
§i se pregatea sa intre, cind o vazu pe Mary ca vrea s-o
impiedice. Aja ca se ridica in virfuri, aruncind o privire
peste umerii ei, in camera, unde banuia ca se ascunde vreun
iubit; dar nu vazu decit chipul aspru §i posomorit al tata-
lui ; il ocolise intotdeauna pe John Barton, a§a ca se lasa
iar pe calciie, mulfumita sa continue in joapta conversafia,
stind acolo, a?a cum voia Mary.
- S-a intors babacul, zi aja ? $i ce spune de toate ispra-
vile tale de la Liverpool ?i de mai inainte ? - noi doua jtim
unde. Nu mai poti sa te ascunzi, Mary, ca totul e tiparit.
Mary scoase un geamat surd, apoi o implora sa schimbe
vorba ; subiectul acesta ii era oricum neplaait, dar cu atit

418
mai mult in felul in care il discuta ea. Sa fi fost singure,
ar fi indurat cu rabdare - cel pu(:in i se parea ei ; acuni
insa era aproape sigura ca taica-sau asculta. I?i tiaca ra-
suflarea, ?i in atitudinea lui nepasatoare se simfea incor-
darea. Dar nu era chip sa pui stavila curiozitafu lui Sally,
care voia sa afle cit mai multe despre cele Intimplate. §i,
asemenea celorlalte fete de la domnijoara Simmonds, mai
ca o invidia pentru faima pe care Mary o privea ca pe o
nenorocire.
- Nu 1 N-are nici un rest sa te fere^ti de subiectul asta.
Ce mai 1 Scria in M a n c h e s t e r G u a r d i a n ?i in C o u r ie r - ?i
cineva i-a spus lui Jane Hodson ca era chiar ?i intr-un ziar
din Londra. Ai ajuns o eroina, Mary Barton. Cum {i'^ pla-
cut sa fii martora ? A?a-i ca avocapi sint nifte obraznici,
fi se zgiiesc la tine ? "Xi-a parut desigur rau cS mi-ai refuzat
propunerea fi n-ai luat fularul negru cu ape 1 Nu-i afa,
Mary ? Spune drept 1
- Ca sa-fi spun adevarul, nki nu m-am gindit la el atunci,
Sally. Cum af fi putut? intreba ea, cu dojana in glas.
- Ah - uitasem. Erai cu gindul numai la prostul ala de
James Wilson. Uite, sa ftii, daca am vreodata norocul sa
fiu martora la vreun proccs, sa vezi cum pun cu mina pe un
fante mai dihai decit acuzatul. La un secretar de avocat am
sa fiutesc, dar cu mai pufin decit un gardian nu ma declar
mulfumita.
Oricit era Mary de abatuta, abia de ifi putu stapini zim-
betul la gindul atit de pufin potrivit cu cele prin care tre-
cuse in fapt - acela de a-fi cauta admiratori in timp cc un
om era judecat pentru crima.
- Nici nu mi-a trecut prin gind sa ma uit dupa admira­
tori, fii sigura, Sally. Dar hai sS nu mai vorbim despre asta,
nu mai pot suferi sa-mi aduc amintc. Ce mai face domni-
foara Simmonds - fi ceilalfi ?
- Ei, foarte bine ; fi fiindca veni vorba, mi-a dat o in-
sarcinare. Zicea sa-fi spun ca pofi sa vii iar la lucru, daca
te porfi ca lumea. Jfi-am spus eu ca are sa-i para bine sa tc
intorci dupa toata pozna asta, ca sa atraga clientela. Sint
unele care ar veni tocmai de la Salford ca sa arunce o pri-
vire la tine, macar fase luni de aici incolo.

27* 4D
 - Nu vorbi aja ; nu pot veni, mi mai .pot da ochi cu
domni§oara Simmonds. §i chiar daca a? putea... se opri
51 roji.
- Da ! §tiu la ce te gindejti. Dar mai e pina atunci, de
vreme ce pe el 1-au dat afara de la turnatorie - mai bine
te-ai gindi de doua ori pina s-o refu2i pe domnijoara
Simmonds.
- L-au dat afara de la turnatorie ! Pe Jem ? striga Mary.
- Sigur ca da ! Nu jtiai ? Doar nu erau sa lucreze oa-
menii cumsecade alaturi de un... nu ! Ei, n-ar trebui sa spun
una ca asta, de vreme ce tu te-ai dat de ceasul mortii sa-i
g^e^ti un alibi ; nu ca l-a$ vedea cu ochi rai pe flacaul ala
inimos care i-ar veni de hac unui rival - la teatru a?a fac
totdeauna.
Dar Mary nu se gindea decit la Jem. Cit de bun fusese !
Nici nu i-a pomenit ca 1-au dat afara ! Cite avea de indurat
de dragul ei !
- Povestejte-mi tot, spuse ea pe nerasuflate.
- Ei bine, vezi tu, in piesele alea au intotdeauna sabii
la indemina, incepu Sally, dar Mary, dind din cap, nerab-
datoare, ii taie vorba :
- Despre Jem - despre Jem vreau sa-mi vorbejti.
- Ei ! N-am ipretenfia sa §tiu mai multe decit spune
lumea : 1-au dat afara de la turnatorie fiindca se zice ca nu
1-ai fi scos cu totul basma curata ; deji poate ca jurafilor
nu le venea la indemina sa-1 spinzure. Domnul Carson cel
batrin e foe pe judecator, pe jurafi, pe avoca{:i fi pe to{i,
din cite am auzit.
- Trebuie sa ma due la el, trebuie sa ma due la el, repeta
Mary cu graba.
- Are sa-ti spuie fi el ca e adevarat, cuvint cu cuvint,
raspunse Sally. Asa ca n-am sa-i dau inca raspunsul domni-
foarei Simmonds fi te las sa te mai gindefti. Buna ziua !
Mary inchise ufa si se intoarse in casa.
Tatal ei fedea cum il lasase, in aceeafi pozifie. Numai
capul ii era mai plecat.
Ifi puse palaria sa se duca la Ancoats, caci trebuia sa-1
vada fi sa-1 intrebe; trebuia sa-i aduca lui Jem dragoste
fi alinare.

420
 §i cum mai zabovi o clipa pe liiiga tatal ei inainte sa piece,
el ii vorbi ; vorbi de bunavoie, pentru prima oafa de cind
sc intorsese ca ; dar statca cu capul atlt de plecat, indt Mary
nu putea auzi ce spune, se ghemui linga el ; Barton t3 cu
o clipa, apoi repeta :
- Spune-i lui Jem Wilson sa vie aici diseara la opt.
Auzise cumva ce vorbise ou Sally Leadbitter ? Mary socotea
ca vorbise foarte incet. §i cu gindul la lucrul acesta 5! la multe
altele, ajunse la Ancoats.

CAPITOLUL XXXV

Sii fi trait
Rusilla spusc - nici o pocainta
Pe-a lui n-at fi-ntrecut I Caci il jtiam
Dezlanfuit in toate. $i osinda
Ce trupul sa-i munceasca aprig cl
Ar fi iscat, ?i care, povestita,
Ar fi topit cu neagra-i strafnicie
Tot gindul la pacatu-i - gind amar,
Pierdut in mila-nfiotata ?i mirare,
Intr-o sleita spaima.
Roderick, de S o u t h e y

Cind Mary intra in strada unde locuia familia Wilson,

Jem o ajunse din urma. Nici nu-1 simfise cind se apropiase
de ea, §i tresari.
- Te duci s-o vezi pc mama ? intreba el cu duiosie, luind-o
de bra^ §i incetinind pasul.
- Da, ?i pe tine. Vai, Jem, e adevarat? Spune-mi.
Era sigura ca el avea sa ghiceasca intelesul intrebarii
acesteia rostite doar pe jumatate. §ovai o clipa inainte de
a-i raspunde.
- E adevarat, iubito ; la ce bun sa-{i ascund, daca de asta
c vorba ? N-am sa mai pot lucra la turnatoria lui Duncombe.
§i n-are nici un rost (asa zic eu) sa pastram taine unul fa^a
de celalalt, cu toate ca ieri nu ti-am pomenit nimic, ca sa

421
nu-fi fad inima tea. Gasesc eu iar de lucru curind, nid o
grija.
- Dar de ce te-au dat afara, dnd jura{ii au spus ca e?ti
nevinovat ?
- Qiiar afara nu m-au dat ei, totuji nu prea cred ca mai
puteatn ramine acolo. Mare parte din oameni au dat a inte-
lege ca n-ar mai vrea sa lucreze indrumati de mine ; erau
ei cifiva care ma cunosc destul de bine §i ?tiu ca n-aj fi fost
in stare de una ca asta, dar mai mulfi sint cei care se in-
doiesc ; ba until a ?i vorbit cu domnul Duncombe cel tinar,
dindu-i a intelegc ce gindesc ei.
- Ah, Jem 1 Sa le fie rujine ! facu Mary plina de indignare
d mihnire.
- Nu, scumpo 1 Eu, unul, nu-i invinuiesc. Oameni sarmani
ca ei n-au altceva pe care sa se sprijine ?i cu care sa se min-
dreasca decit numelc bun, d e firesc sa bage de seama d
sa-1 fereasca de orice pata.
- Dar tu, ce-avcau sa invefe ei de la tine decit lucruri
bune ? S-ar fi cuvenit sa te cunoasca pina acum.
- Unii ma cunosc ; feful, nu ma indoiesc de loc, ?tie ca
sint nevinovat. Chiar a d spus-o azi ; am aflat de la el ca
a vorbit cu Duncombe-batrinul d S'^u gindit amindoi ca ar
fi mai bine sa plec o vreme din Manchester. M-ar recomanda
ei intr-alt loc.
Dar Mary dadu doar trist din cap d repeta :
- Puteau sa te cunoasca mai bine, Jem.
Jem ii strinse mina ei mica in miinile lui, inaspritc dc
munca. Apoi, dupa un minut, doua, o intrcba :
- Mary, e?ti tare legata de Manchester ? Te-ar necaji tare
sa pleci din vagauna asta afumata ?
- Cu tine ? 1 intreba ea, privindu-1 linistit.
- Da, fetifo 1 Crede-ma, nu d'^? <^^te sa pleci din Man­
chester cit aj ramine eu aici. Am auzit lucruri grozave despre
Canada, d 5^ful nostru de atelier are un var care e turnator
acolo. §tii unde c Canada, Mary ?
- Nu prea... oricum, nu inca,... dar cu tine, Jem - vocea
i se topi intr-o foapta blajina - oriunde... La ce bun sa fdw
unde e ?

-122
 - Dar tata ! facu Mary, curmind deodata tScerea aceea
incintatoare, cu acea unica noti falsS din via^a ei in acel
moment.
Ridica privirea spre chipul gray al iubitului ; in clipa
aceea ii fulgera prin minte insarcinarea pe care i-o daduse
tatal ei.
- Ah, Jem, (i-am spus ? tata iti trimite vorba ci ar vrea
sa te vada. Mi-a zis sa te rog sa vii la el diseara la opt.
Ce-o fi vrind, Jem ?
- Nu ftiu, raspunse el. Oricum, am sa ma due. Ce rost
are sa ne batem capul cu ghkitul ? urma el, dupa citeva
clipe de tacere, timp in care batura agale in sus ^i-n jos
strada laturalnica pe care o apucase Jem cind incepura sa
stea de vorba. Vino s-o vezi pe mama ?i pe urma ce due
acasa, Mary. Cind te-am ajuns din urma tremurai toata ;
nu prea e§ti tu in stare sa te duel singura acasa, spuse el,
exagerindu-i din dragoste neputinta.
Cei doi indragostip mai hoinarira pufin, i§i mai indru-
gara unele lucruri care n-aveau nimic deosebit, nimic care
ar putea interesa pe altii, ci doar pe ei ; de unde sa g^esc
cuvinte duioase ?i patimaje care sa dea glas simfaminteloi
ce-i infiorau pe flacau §i pe fata in timp ce ascultau, la
ceasul acela al joaptelor, vorbe pe care viafa le facuse atit
de dragi §i de frumoase.
Batu ;apte $i jumatate.
- Hai sa vorbe5ti cu mama. §tie ca ai sa fii fiica ei, Mary,
iubito.
Intrara. Jane Wilson era in toane rele din pricina ca fe-
ciorul intirziase §i fiindca ii ascunsese ca fusese dat afara de
la turnatorie ; obiceiul ei era sa pregateasca ceva bun, o
surpriz^ pentru cei pe care-i iubea ; iar daca acejtia, fara sa
jtie, nu veneau la timp sa se bucure de pregatiri, se intarita
plna ajungea intr-o stare de nervi fara seamSn ; de IndatS
ce dragii ei se iveau, i?i revarsa nervii in mustrari, tulburind
astfel pacea care trebuie sa ddinuiasca totdeauna intr-un ca-
min, oricit de sarac ar fi acesta ; ?i a?a, trezea in sufletul
celor dragi un sim{amint ce cre§tea, ajungind aproape pin5
la ura, cind vedeau „ospatul mincinos", care, deji se nascuse
din iubire plina de grija, fusese pricina atitor tulburari.

423
 Doamna Wilson oftasc mai intii, apoi bombSnise, vSzind
ca placintele cu cartofi pentni ccaiul fiuJui ci se uscau tot
mai tare.
Uja se deschise, ?i Jem intra cu chipul inseninat de un
zimbet mindru, la bra{ cu Mary Barton, imbujorata toata,
cu gropife in obraji §i cu pleoapele acoperindu-i privirea
fericita ; tin^a pereche era invaluita de un nimb de lumina
- stralucirea fericirii.
Putea oare mama lui sa le strice fericirea ? Putea oare s-o
zdruncine cu grijile ei ? Doar o clipa iji aminti de supararea,
de truda-i risipita, apoi inima ei de femeie incepu sa batS
plina de dragoste ji in^elegere de mama, ?i desfacindu-?i
bra^ele o strinse la piept pe Mary. §i pe cind varsa lacrimi
de bucurie nestapinita, ii ?opti la ureche :
- Binecuvintata sa fii, Mary, binecuvintata sa fii ! Fa -1
fericit, ;i dumnezeu sa te binecuvinteze pe veci !
Lui Jem ii trebui destula putere ca sa le desparta pe cele
pe care le iubea atit de mult ?i care de dragul lui incepeau
sa se indrageasca la rindul lor. Dar ceasul cind trebuia sa
se intilneasca cu John Barton se apropia §i pina la casa
acestuia mai era mult de mers.
Abia iji vorbira pe cind se grabeau intr^acolo, de?i ii fra-
mintau multe ginduri.
Nu era mult de cind inserase, dar primele umbre ale amur-
gului se lasau pretutindeni ; dnd deschisera u?a, Jem desluji
cu greu lucrurile din camera, la lumina muribunda a zilei ?i
a focului care pilpiia.
Dar Mary cuprinse totul dintr-o privire.
Ochii ei, deprinji cu rinduiala camerei, bagara indata de
seama ce anume era neobijnuit - vazu ?i pricepu totul.
Tatal ei statea in picioare in spatele scaunului, sprljinin-
du-se de speteaza. In fa(a lui statea, tot in picioare, domnul
Car.son ; profilul intunecat al chipului sau sever se desena
viguros in lumina focului din odai(a.
In spatele tatalui ei se afla Job Legh, cu capul in miini,
sprijinindu-?i coatele pe masu^a ; lucru vadit, asculta ; tot a?a
de vadit era faptul ca fusese tulburat pina in adincul sufle-
tului de cele ce auzea.

424
 In convorbirea lor parea sa se fi lasat o dipa de tScere.
Mary Jem stateau in u?a intxedeschisa, fSra a cuteza sa se
urneasca, abia indr^nind sa respire.
- Am auzit oare bine ? incepu domnul Carson, cu un tre-
mur in vocea sa grava. Omule ! Te-am auzit oare bine ?
Atunci, dumneata ejti cel care mi-a ucis baiatul ? Singurul
meu fiu ? (uldmele cuvinte le rosti de parca ax fi cer?it mila,
apoi luS un ton mai putemic, mai aprig). Nici sa nu-d treaca
prin gind ca am sa, ma indur fi am sa te cruf pentru ca ai
venit singur sa marturisefti. I{i spun ca nu-(i voi crufa nici
cea mai slabi din suferintele pe care legea le poate aduce ;
dumneata, care n-ai avut mila de baiatul meu, nu vei avea
parte de mila din partea mea.
- Nu fi-am cerut mila, spuse John Barton cu voce scazuta.
- Imi ceri sau nu, ce-mi pasa mie ? Ai sa fii spinzurat
- spinzurat, omule ! facu el inalfind capul fi repetind cuvin-
tele cu o ap^are domoala, indirjita, de parca ar fi voit sa
strecoare in ele ceva din amaraciunea pe care o ascundea in
suflet
Lui John Barton i se taie rasuflarea, dar nu de teama ;
simfea doar ca e cumplit sa fi dat naftere la atita ura cita
fifnea din fiece cuvint fi din fiece gest al domnului Carson.
- Cit despre faptul ca voi fi spinzurat, domnule, ftiu ca
afa e drept fi afa se cuvine. Sigur ca e un lucru destul de
greu de Indurat; dar, asculta-mS pe mine, domnule, zise el
izbuenind deodata, daca m-ai fi spinzurat a doua zi dupS ce
am savirfit fapta, te-af fi binecuvintat in genunchi. Moartea !
Doamne, ce este Moartea fafa de Viafa ? Fafa de viafa pe
care o due eu de doua saptamini incoace ? Chiar atunci cind
e buna, nu e mare lucru ; darmite una ca aceea prin care
m-am tirit din noaptea de-atunci ! zise el cutremurindu-se la
amintirea ei. Va spun, domnule, de citeva ori eram cit p-aci
sa ma omor, numai sa scap de gindurile mele. Nu m-am
omorit I §i o sa va spun de ce : nu ftiam daca n-au sa ma
munceasca gindurile fi mai mult la amintirea pacatului meu.
Vai ! Numai dumnezeu din ceruri poate spune suferinfa pe
care am indurat-o caindu-ma de grefeala mea. Poate ca nu
m-am omorit fi pentru c3 mi-era teama ca el sa nu creada
c5 nu pot rabda nenorocirea pe care mi-a haxazit-o drept

425
f>edeapsa - o nenorocire cu mult mai ingrozitoare decit spin-
zuratoarea, domnule ; apoi se opri din prkina tulburarii prea
mari pe care o sim^ea. Dupa un itimp, incepu din nou : Din
ziua aceea (poate ca e un mare pacat, domnule, dar asta e
adev^ul), m-am tot gindit intr-una ca daca a? fi in lumea
unde se spune ca se afla dumnezeu, el m-ar invafa poate care
e deosebirea dintre bine $i rau, chiar dc ar fi sa ma invete
cu biciul. Pe lumea aceasta am fost tare nedumerit. A j trece
prin focul gheenei daca a? putea sa ma ?itiu pina la urma
izbavit de pacat, atit de cumplit e. Cit despre spinzuratoare,
asta e o nimica toata.
Era atit de istovit, inck fu nevoit sa se a?eze. Mary se
repezi la el. Pina atunci. Barton nu parea sa-ji fi dat seama
de prezenfa ei.
- Da, da, fetijo ! spuse el cu glasul stins, tu ejti ? Unde-i
Jem Wilson ?
Jem facu un pas inainte. John Barton vorbi din nou, oprin-
du-se mereu ca sa rasufle.
- Baiete I Mult ai indurait tu pentru mine. E lucrul cel mai
mirjav pe care l-am faptuit ca te-am l^at pe tine sa duci
tot greul. Tu, care erai nevinovat ?i nu jtiai mai mult decit
pruncul nou nascut. N-am sa te binecuvintez pentru asta.
Binecuvintarile unuia ca mine nu fi-ar face nici un bine. Tre-
buie s-o iubefti pe Mary, cu toate ca este copila mea.
Se opri ?i timp de citeva clipe domni tacerea.
Apoi domnul Carson se indrepta spre u?a. Dar cind sa
puna mina pe clanfa, jovai o clipa.
- Cred ca banuie^ti unde ma due. De-a dreptul la politic,
sa trimit oamenii sa ite ia in primire, nemernic oe e?ti, pe tine
?i pc complicele tau. Miine dimineafa, cei in drept sa te vire
la inchisoare au sa afle tot ?i n-o sa mai treaca mult pina
vei vedea cit de placuta este spinzuratoarea.
- Vai, domnule ! spuse Mary, sarind fi prinzindu-1 pe
Carson de brat, ^ pe moarte. Uitati-va la el, domnule.
Daca vreti moarte pentru moarte, o avefi. Nu -1 luafi de linga
mine in ultimele ceasuri. Trebuie sa treaca singur prin
moarte, dar l ^ t i ' ”^^ linga el cit s-o putea mai mult.
Vai, domnule ! Daca aveti un pic de mila, lasati-1 sa
moara aici.

42 6
 John insu$i se ridici In pkioare, drept ;i ^eapan,
r^punse :
- Mary, fetito 1 li datorez ceva. Ma due si mor unde 51
cum vrea el. Ai dreptate : sint pe pragul morfii ; nu are-a
face unde-mi petrec bruma de viat& ce mai am de trait.
Timpul acesta pufin trebuie sa-1 petrec luptindu-ma cu cu-
getul meu, ca sa ma pot Infati^a in ceea lume. Am sa ma
due unde gasejti de cuviinfa, domnule. El e nevinovat,
zise, aratind spre Jem ?i prabu5indu-se iar in scaun.
- Nici o grija 1 Nu se pot atinge de el, spuse Job Lcgh
cu jumatate de gura.
Dar pe cind domnul Carson se pregatea sa treaca pragul
casei, fara sa dea vreun semn de induplecare, John Barton,
care se sculase iara?i in picioare, il opri din nou sprijinin-
du-se de Jem in timp ce vorbea.
- Un singur cuvint, domnule I Parul meu este incaruntit
de suferinfa, ji al dumitale de virsta...
- Dar eu n-am avut parte de suferinfa ? intrebS domnul
Carson, cerjind parca infelegere chiar de la ucigaful
copilului sau.
Iar uciga-jul raspunse chemarii, ji inima-i gemu la du-
rerea pe care o pricinuise.
- Eu oare n-am indurat chinuri care s5 -mi incSrunteasca
parul ? Nu m-am trudit ji nu m-am zbStut, pina la anii
a;tia, cu nadejdi in inima care erau, toate, numai pentru
feciorul meu ? Eu n-am vorbit de ele, dar asta inseamna
oare ca nu le^m avut ? Paream aspru ?i rece ; ?i poate ca
a?a ?i eram fata de altii, dar nu fafa de el ! Cine iji poate
inchipui vreodata dragostea pe care i-o purtam ? ! Nici el
nu visa vreodata cum imi tresarea inima cind ii auzeam
pajii fi dt de neprefuit era pentru bietul ?i batrinul lui
tata... §i s-a dus... - ucis - ... acolo unde nu poate auzi
cuvinte iubitoare... acolo unde nu-1 mai pot vedea niciodata.
Imi era ca lumina zilei, ?i acum e noapte! Vai, dumne-
zeule ! Ajuta-ma, ajuta-ma, striga batrinul.
Ochii lui John Barton se impaienjenira de lacrimi, caci
uriaja era durcrea pe care o simtise el pentru micuful Tom,
in anii aceia atit de departafi incit pareau sa fi fost intr-alta
viata!

427
 Cel care-ji jelea mortal in fa^a lui nu mai era acum pa-
tronul, o fiinta din altS rasS, pe veci dujman, trednd prin
lame stralucitor ca aural, dar cu o inima de piatra, care nu
cunoajte alta mfhnire decit afacerile proaste; nu mai era
du$manul, asupritorul, ci un biet b&trin nenorocit.
in^elegerea pentru cei in suferinta, un simtamint care
odinioara fusese atit de putemic in sufletul lui John Barton,
ii umplu din nou inima ; ?i mai c5 aceasta intelegere il in-
demna sa-i spuna (a?a cum se pricepea el) citeva cuvinte
calde, duioase omului aceluia aspru, doborit de durere.
Dar cine era el, ca sa poata rosti cuvinte de infelegere
sau mingiiere ? El era pricina acestei nenorociri.
- O, gind blestemat 1 O, amintire dureroasa 1
I$i pierduse dreptul de a mai tSmadui ranile aproapelui.
Buimacit de gindul acesta, se las5 in jilt; gindul la urma-
rile faptei lui aproape 11 doborise ; cad nu-ji inchipuisc de
fel caminul pe care il pirjolea fi parintii cu inima frinta,
tot a$a cum nici soldatul care iji descarca arma nu se gin-
de$te la jalea sotiei ?i la pllnsetele sfitietoare ale copilatilor
neputincioti, care, Intr-o olipita, ramin fara sot ?i
sa bage frica intr-o clasa de oameni pe care cei de jos
ii ?tiau setoji sa stoarca lucru cit mai mult pentru simbrie
cit mai putina ; sau cel mult sa inlature un asociat trufa?
dintr-o firma nesuferita, care le statea in cale celor ce se
zbateau cit le sta in puteri, pentru a-§i dobindi drepturile ;
aceasta era lumina in care John Barton i?i privise fapta.
Acum, insa, ?tia ca omorise un om, acum ^tia ca nimic
bun nu putea ie?i din raul acesta, chiar pentru cei ce su-
fereau fi a caror cauza o Imbratisase cu atita ardoare.
Zacca prabujit peste masa, zdrobit. piece nou hohot de
plins al domnului Carson ii trecea ca un cutit prin inima.
Se simtea urit de toti ; i se parea ca niciodata nu va
putea explica judecata care facuse ca un pacat neindoielnic
sa para o datorie. Dorinta de a se justifica crescu tot mai
mult in inima lui. Ridka istovit capul ?i, uitindu-ise la
Job Lcgh, 5opti ;
- N-am jtiut ce fac. Job Legh, dumnezeu jtie ca n-am
jtiut! Vai, domnule! spuse el ca apucat, aruncindu-se
aproape la pidoarele domnului Carson, spune-mi ca-mi ierti

428
suferinta pe care acuma vSd c5 ti-am prilejuit-o. Nu-mi
pasa de durere sau de moarte, ?tii ca nu-mi pasd ; dar, v a i!
iacta-mi ca un om gre^eala pe care am savirjit-o I
- Ne iarta noua grejalele noastre, precum noi iertam
grejitilor nojtri! spuse Job grav, cu glas scazut, de parca
se ruga, de parca aceste cuvinte i-ar fi venit pe bu2e auzin-
du-1 pe John Barton.
Domnul Carson iji lua miinile de pe obraz. Mai degraba
a} vrea sa vad moartea deoit infricojatoarea umbra care ii
intuneca fa^a.
- Nu-mi ierta grejelile mele, ca sa am parte de razbunare
pentru uciderea fiului meu.
Exista vorbe ce hulesc, dar exista ji fapte de hula ; toate
cruzimile savirjite din lipsa de iubire sint fapte de hula
Domnul Carson par^i casa. John Barton zacea pe jos,
ca mort.
Il ridicara ?i (aproape nadajduind ca starea aceea de ne-
sim^ire sa-i fie sfir§itul pe pamint), il purtara pina in
patul lui.
Un timp ii ascultara suflarea slaba, dar trageau cu ure-
chea ji la zgomotele de pe strada, caci in fiece pas grabit
care r^una credeau ca deslu;esc pa?ii poliji^tilor.
Cind parasi casa, domnul Carson era ame^it de tulburare ;
singele sau infierbintat gonea cu furie prin tot trupul. Nu
putea sa vada albastrul-inchis al cerului de seara din pri-
cina vinelor care ii zvicneau nebune?te in cap. Ca sa se mai
linifteasca ji sa-?i mai vina in fire, se sprijini de un gard
?i privi in sus, in adincul acela lini?tit maref, luminat de
mii de stele.
Curind 151 auzi glasul, de parca uldmele cuvinte pe care
le rostise r^unau prin spapul infinit; dar prin aceste
ecouri strabatea un ton de nespusa jale.
- Nu-mi ierta grejelile mele, ca sa am parte de raz­
bunare pentru uciderea fiului meu.
Incerca sa se descotoroseasca de aceasta vedenie a inchi-
puirii lui. Era bolnav ?i avea friguri - ?i nu era de mirare.
§i afa, iji indrepta pajii spre casa, nu spre polifie, cum
amenin^se. La urma urmei (iji spuse in gind), o putea face

429
 a doua zl. Nu trebuie sa se teama ca omul are s3 scape,
afara dear daca moartea ii va fi scaparea.
Incerca sa alunge aalucirile pe care le vedea $i le auzea
Is a a sa vrea, ji sa-ji vina iar in fire, pa;ind incet ji linijtit
51 luind seama la toate cite se petreceau in jur.
Era o seara calda ?i blinda de primavara ; pe strada se
afla multa lume. Printre alpi, o dadaca cu o fetifa, pe care
o ducea acasa de la o petrecere de copii ; pesemne ca dan-
sase, pentru ca minunata ?i micufa faptura era gatita gingaj,
in tulpan moale §i alb ca zapada, iar piciorujele ei marunte
saltau zglobii pe linga dadaca, parca in ritmul unei melodii
de curind auzite.
Deodata, din spate, veni un baiat de prav^ie nedoplit,
de vreo noua sau zece ani ; parea un uria;, pe linga feti(a
ginga$a care mergea saltind. Nu ?tiu cum, dar printr-o stin-
gSeie o trinti pe biata feti|;a pe caldarimul tare, pe cind
trecea ca un habauc, fara sa-i pese pe cine lovea, numai sa
ajunga mai iute.
Copila se ridica, plingind de durere ; avea ?i de ce, caci
singele i se prelingea pe chipul care, abia cu un minut
inaintc, fusese atit de vesel ?i frumos ; se prelingea pe ro-
chifa dragalaja, lasind petele acelea rojii de care copiii se
ingrozesc atit de mult.
D ^aca, femeie zdravana, apucase baiatul de braf tocmai
cind se apropia ?i domnul Carson (care vizuse toata intim-
plarea).
- Derbedeu rautacios ce e?ti! Am sa te dau f>e mina
politiei, asta am sa fac 1 Ai vazut cum ai lovit-o ? Ai va-
zut? spuse ea, scuturindu-1 puternic Ja fiece cuvint, cu o
minie pStima$&.
Bmatul o privea {eapan ji sfidator ; totu^i amenintarea
cu polipstul, capcaunul acela al strazilor noastre, spaima
bietilor pici, il inspaimintase. D ^ a ca baga de seama ?i
incepu sa-1 tirasca dupa ea, cu gindul sa-i dea, cum zicea,
„o leefie bincmeritatS".
Spaima baiatului crcscu, ca ji indirjirea lui ; atunci, fap­
tura cea micu^a, atit de ginga^a, iji innabu$i plinsul 51,
aplecind spre ea capul dadacei, spuse ;

430
 - Te rog, dadaca draga, nu m-a Jovit prea tare ; tare am
mai fost proasta sa pling, §tii. N-a facut-o dinadins.
ce fa c e , aja-i ca nu jtiai, baiatule ? Dadaca n-o sa cheme
politia, aja ca nu te speria. Iji ridica obrajorul ca s-o sarute
cel care o lovise, intocmai cum fusese invatata sa faca
acasa, ca „sa s c impacc“ .
- Alta data are sa bage de seama 5! are sa se cumin-
teasca - sint sigur de asta - multumita domnijoarci asteia
mid de colea, spuse un trecator, mai pentru el, mai pentru
domnul Carson, pe care il vazuse ca urmarejte sccna.
Acesta nu paru sa dca ascultare vorbelor lui, ci trecu
mai departe. Dar rugamintea copilei ii aminti glasul stins
ji intretaiat pe care-1 auzise nu demult, 5! care, cu pocainfa
ji cu umilin^a, cerea indurate pentru marea lui vina.
„Nu jtiam ce fac.“
Aceste cuvinte ii aminteau de ceva ; auzise sau citise
apararea aceasta undeva, mai demult. Unde ?
Nu cumva... ?
Are sa cautc cind are sa ajunga acasa. Intra in casa ?i,
tacut, se duse de-a dreptul sus in biblioteca, unde scoase
din raft o biblie mare ?i frumoasa, impodobita toata ?i
poleitS, cu paginile lipite, a§a cum iejise din legatorie, atit
dc pu(in fusese citita.
Pe prima pagina (cea pe care se oprira ochii domnului
Carson) stateau scrise numele lui ?i ale copiilor.
„Henry John, fiul sus-niimitilor John 51 Elizabeth Carson.
Nascut la 29 septembrie 1 8 1 5 .“

Ca sa intregeasca insemnarea, ar fi trebuit sa treaca acum

?i data morjii. Dar pagina se topi sub lacrimile care-i im-
paienjeneau ochii.
Ginduri ?i aduceri-aminte se depanau unul dupa altul,
iscate de amintirea acelei mindre zile cind cumparasc car-
tea cea scumpa anume ca sa inscrie in ea najterea din ajun
a micutului.
Iji odihni crejtctul pe pagina deschisa ji lasa lacrimile sa
curga incet pc hirtia neintinata.
Ucigajul fiului fusese descoperit; i?i marturisise vina ;
totu§i (ciudat), nu-1 putea uri cu indirjirea pe care o sim-

431
(isc atunci cind 51-I inchipuise tinar, plin de bucuria vietii,
infrunthid toate ormduirile, atit pe cele lume?ti, cit pe
cele sfinte. §i, cu toate ca tare ar £i vrut sa pastrcze viu
siratamintul razbunarii, pe care-1 socotea o datorie fa(a de
fiul sau mort, o umbra de mila i se strecurase in suflet pen-
tru biata epava, numai piele case, faptura aceea lovita
de soarta, care 15! marturisise pacatul ii cerjise iertarea.
In zilele copilariei ?i tineretii lui, domnul Carson fusese
obijnuit cu saracia ; dar era o saracie curata cinstita, nu
mizcria lucie ?i scJrboasa pe care o vazuse pretutindeni in
casa lui John Barton 51 care contrasta ciudat cu beljugul
maret al camerei in care se afla el acum. O intrebare ce
nu ?i-o pusese niciodata ii veni in minte cind se gindi la
soarta deosebita a oamenilor de pe aceasta lume.
Se facuse miezul nop{ii, casa era tacuta ?i linijtita. Nimic
nu-1 putea tulbura pe batrin in neobi^nuita liii cautarc.
Cu ani in urma, Scriptura fusese cartea pe care invaiase
sa citeasca.
Citi din nou povestea, cu luarea aminte a unui copil. O
lua de la inceput ?i citi cu nesaf, in^elegind pentru prima
oara intregul tile al povestirii. Ajunse la sfir^it - naprasni-
cul sfir$it. §i acolo gasi ruga cc-i muncea gindul.
Inchise cartea §i cazu pe ginduri.
Din cind in cind, John Barton se mai limpezea la minte.
In vorba lui razbatea uneori ceva din dirzenia de odi-
nioara; vorbea in dialectul acela savuros din Lancashire,
pe care-1 folosise ori de cite ori vorbea in voie.
- Vedefi, m-am zbatut de atitca ori sa gasesc calea cea
dreapta, si greu e f>entru omul sarman s-o afle. Pentru mine
cel pufin, 35a a fost. Nimeni nu m-a invafat, nimeni nu
mi-a spus. Cind eram un (:inc, m-au invatat sa citesc, dar
dupa aia nici vorba sa-mi dea vreo carte ; dear cit am auzit
ca Biblia e o carte buna. A?a ca, atunci cind mi-au venit
ginduri §i am fost nedumerit, m-am apucat s-o citesc. Dar
cum sa-{i vina sa crezi ca ce e negru e negru, ?i ca noaptea
e noapte, cind ii vezi pe tofi din jur ca se poarta de parci
ce e negru e alb, iar noaptea zi ? ! Prea buna pricina dc
iertare pentru mine nu-i asta in ceea lume. Dumnezeu sa
ma ierte ; dar una va pot spune, ca bucuros m-a? fi pnut

432
de legea Scripturii, sa fi va2ut pe alfii ca-i dau crezarc ;
tofi vorbeau ca la carte le faceau tocmai de-a-ndoaselea.
In zilele acelea, umblam cu Biblia ila mine, ^inind semnul
cu degetul ca un copila; §i intrebind cite un inteles, dar
nimeni nu-mi spunea nimic. Pe urma mi-am scris eu doua-
trei versete, limfpezi cum e clejtarul, 51 am incercat sa fac
aja cum ma indemnau ele. Dar nu ^tiu cum se intimpla, ca
nici .patronilor, nici lucratorilor, nu le pasa de versetele
astea nici cit mi-ar fi p^at mie de primarul din Londra ;
35a incit am inceput sa-mi zic ca e o 'mjelatorie dcluita
pentru oameni sarmani ?i ne^tiutori, muieri ?i alfii asemenea.
Incercatea sa traiesc dupa Evanghelie nu m-a tinut mult.
Tod itni spuneau : „Lupta-te pentru drepturile tale, akfel
n-ai sa le' caped“ ; iar nevasta ji copiii nu spuneau nimic,
dar neputinfa lo.r striga in locul lor 5! silit am fost sa fac
ca ceilalfi ; apoi muri Tom. ?ti{i cum s-a intimplat... mi se
taie rasuflarea d parca orbesc.
Citeva minute domni lini§te, apoi vorbi din nou.
- In tot timpul asta mi se parea firesc sa indragesc oame-
nii, cu toate ca acum am ajuns in halul asta. Cred ca odata
aj fi putut chiar sa-i iubesc pina ?i pe patroni, numai sa ma
fi lasat ei ; asta era pe vremea cind citeam Evanghelia,
inainte sa-mi moara copilul de foame.
In cele din urma, cuprins de deznadejde, n-am mai cautat
sa potrivesc faptele oamenilor cu Biblia ; mi-am zis ca n-am
sa ma mai trudesc nici eu sa ma tin de Biblie. Poate ca
v-am mai spus toate acestea. Dar de atunci, am lunecat in
jos, din ce in ce mai jos.
§i nu mai vorbi decit in frinturi.
— Nu credeam sa fie aja batrin... of ! numai de m-ar fi
iertat... dupa aceea urmara cuvinte de ruga, aprinse,
fara sir.
Job Legh iplccase acasa aratind de parca 1-ar fi trasnit din
senin. Mary d Jem atteptau amindoi sa vina moartea ; dar
cum zbuciumul din urma se lungea, ?i se crapa de zi, Jem
se gindi sa mai ujureze rasuflarea aceea chinuita ?i se duse
sai oaute p farmacie care se deschidea devreme.
Cit lipsi el, starea lui Barton se inrautati. Se prabujise
de-a curmezi^ul patului, ji suflarea i se oprise aproape cu

433
totul. 2 ^darnic se straduia Mary sa-I ridice, c5 ci durerea §i
oboseala prea o slabisera.
Cind auzi ca intra cineva in camera de jos, striga dup3
Jem sa-i vini in ajutor.
Un pas care nu era al lui Jem urea scarile.
In prag statca domnul Carson. Intr-o clipita pricepu cum
fitateau lucrurile.
Ridic^ trupul neputincios ; prin ochi, sufletul ce se departa
privea parcit recunoscator. Carson il sprijini pe moribund,
iar Barton iji impr'euna miinile ca pentru rugadune.
- Rugaii-vS ipentru noi, spuse Mary ingenunchind ji
uitind in acea clipi solemna tot ce ii despSttea pe tatal ei 51
pe domnul Carson.
Alte cuvinte dedt cele pe care le citise doar cu citeva
ceasuri mai inainte, nu-i venira in gind.
„Doamne, indura-te de noi pacatojii. Ne iarta noun gre-
;alele noastre, precum ?i noi iertam gre^ifilor no?tri.“
§i dupa ce domnul Carson rosti aceste cuvinte, John
Barton ramase (eapan in bratele lui.
A$a sfirp viata tragica a unui om sarman.

Citeva minute Mary nu-fi dadu seama de nimic. Cind

i?i veni in fire, vazu ca Jem o sprijina, pe banca de la
intrare. Job ?i domnul Carson erau acolo, vorbind grav,
in foapta. Afwi domnul Carson i?i lua ramas bun §i plcca.
Iar Job spuse cu glas tare, de?i parea a-?i vorbi sie insu?i :
- Domnul i-a auzit ruga omului acestuia ; el 1-a mingiiat.

CAPITOLUL XXXVI

Ptima zi in Tieliintl,
Ultima in suferinja.

Byron

Mary abia daca iji dadea seama la ce se gindejte, a?a

ca de la o vreme (de fapt, inca din ziua in care se intorsese
de la Liverpool) mai degraba o voce launtrica decit vreo

434
judecata limpede ii spusese ca pentru tatal el nu mai era
de dorit decit un singur lucru - moartea !
Pricepea ca mustrarile de cuget dadusera trupului sau o
lovitura de moarte ; ji nu cuteza sa intrebe nemarginita in-
durare a domnului cum avea sa-i fie viafa viitoare.
La inceput se simtise nenorocita, lovitura ce se abatuse
asupra-i o buimacise, dar de indata ce se inzdraveni de
ajuns cit sa poata cugeta pufin, se resemna ji se supuse.
Putefi fi siguri ca Jem nu-ji precupefea de fel dragostea ?i
duiojia, nici Job ?i Margareta infelegerea $i prietenia, ca sa
o mingiie ?i sa o linijteasca, pe ea, care ramSsese acum sin-
gura pe lume, fara nici unul de-ai ei.
lar ea nici nu intreba, nici nu se sinchisi ce hotariri luau
ei in $oapta cu privire la inmormintare. Se lasa in voia
lor cu increderea unui copilaj, bucuroasa ca nu e tulburata
din visurile ?i amintirile ce-i umpleau ochii de lacrimi care
ii liinecau apoi domol pe obrajii patizi.
Ziua aceea i se paru cea mai lunga din via^a ei ; nu-i
dadusera nici o treaba, nimic de facut; dar poate ca lini^tca
de care se bucura in felul acesta ii facea cu adevarat bine,
cu toate ca o apasa ziua aceea nesfir^ita ; a^a insa, putu cer-
ccta imprejurarile in toate chipurile ji intelese limpede ca
intimplarea din dimineata aceea o lasase orfana ; ii fura deci
crutate chinurile pe care le aduce moartea ce vine in amurg,
tocmai cind s-ar cuveni, ca de obicei, sa ne ducem la culcare.
Caci in asemenea imprejurari, istoviji de griji ?i poate de
multa priveghere, adormim chiar din pricina durerii noastre
nemasurate, inainte de a fi avut timp sa-i infelegem pricina :
$i ne trezim tres^ind de jalea ce ne injunghie din nou, con*
5tien(i de cumplitul gol care nu se va mai umple niciodata
- dt lumea.
Ziua ii aduse doamnei Wilson povara ei de indatoriri.
Atit prietenia, dt ji cuviin^a o sileau sa se duca s-o vada
pe aceea care avea sa-i fie nora. §i, printr-o veche inlan-
(uire de idei (legind poate moartea cu cimitirele 5! biscricilc
cu duminica), gasi de cuviin^a sa-?i imbrace straiele cele
mai bune, pe care nu le mai pusese in ultimul timp - dup3
ce le aerisi pe un umeras spinzurat dinaintea focului - ceca
ce socoti ea ca e o indeletnicire destul de placutS.

435
 Cind Jem se intoarse acasa tirziu, in seara ce urmi mor{:ii
lui John Barton, obosit ingindurat din pridna intimpl5 -
rilor 51 emotiilor de peste zi, 151 gasi mama trebaluind cu
hainele de doliu 51 pusa pe vorba. Lui ii era dor de linijte,
dar se vazu silit sa se ajeze ?i sa-i raspunda la intrebari.
- Ei, Jem ! S-a prapadit in cele din urma, nu-i aja ?
- Da. Cum ai aflat, mama ?
- Job a trecut pe aici ?i mi-a spus ; se ducea la dricar.
S-a stins u?or ?
Jem pricepu ca nu ?tia nimic de marturisirea ipe care o
facuse John Barton pe patul de moarte ; ifi aminti oit de
di.scret este Job Lcgh ?i hotari sa-i ascunda mamei sale ade-
varul o data pentru totdeauna - daca se putea. O buna parte
din cele ce 1-ar fi impicdicat sa pastreze taina putcau fi in-
laturate, daca ji-ar fi convins mama sa accepte planul despre
care o injtiinfase pe Mary, adica sa emigreze in Canada.
Prioinile care il faceau sa doreasca pastrarea taceni erau
legate de fericirea ce nadajduia sa domneascS in casa. Cu
firea iutc a maica-si, nu se putea sa nu-i scape vreodata o
vorba despre crima lui Barton, ?i jtta ce inoercare grea ar
fi fost pentru Mary asemenea amintiri. A?a ca hotari sa se
duca la Job a doua zi, cit mai de cu noapte, ?i sM roage
sa nu scoata o vorba ; era incredintat ca, din partea aceea,
taina va fi pastrata cu sfin^enie, chiar daca si Margareta o
cunostea.
Dar domnul Carson ? El ce-o fi avind de gind ? Exista
oare vreun mijloc de a-1 indupleca sa cruje amintirca lut
John Barton ?
Vocca mai arfagoasa a mamei ii rupse sirul gindurilor.
- Jem ! facu ea, mai bine nu te mai duci la capadiul cuiva
daca tot nu esti in stare sa vii cu miai multe ve?ti de aco'lo ;
stau ji eu singura cue toata ziua (afara doar cit a fost mo?
Job), da imi zic : „Vine el Jem ?i o sa-mi {ie de urit, de
vreme ce a fost acolo tocmai cind a murit omul ala“ ; dar
cind colo, stai, tad chitic ?i nu gase?ti o vorba sa-i spui
maica-ti ; la ce bun sa te mai duci cind moare cineva, daca
nu e?ti in stare sa povestejti nimic din cite a spus ? !
- N-a spus nimic, mama, raspunse Jem.

436
 - Ei, asta-i buna ! El, caruia ii placea aja mult sa (ie
cuvintari, sa piarda un prilej atit de bun, pe care n-o sa-1
mai prinda niciodata ! A murit u?or ?
- A fost tare tulburat noaptea intreaga, spuse Jem, amin-
tindu-?! fara placere de ceasurile acelea.
- §i bineinfeles ca i-aft luat deoparte perna. Nu i-afi
luat-o ? Ei, bravo ! Cu cre^terea cu invafatura ta, puteai
sa 5tii ca asta e singurul ajutor in asemenea imprejurari.
Erau fulgi de jjorumbel in perna, fii sigur de asta. Cind ma
gindesc la doi oameni mari, ca tine ji ca Mary, care nu ?tiu
ca nu se sloboade Icsne cine e culcat pe perna cu fulgi dc
porumbel !
Jem fu bucuros cind scapa de toata trancaneala asta, in
singuratatea ?i lini;tea odaii lui, unde, fara sa-l tulbure
cineva, putea sta intins sa se gindeasca la cele intimplate
fi la cite mai ramineau de facut.
Mai intii trebuia sa se vada cu domnul Duncombe, fostul
lui patron. A?a ca a doua zi, dis de dimineata, o porni spre
atelierul unde lucrase ati^ia ani ji unde atita amar de vremc
nutrise ginduri, nadejdi ?i temeri. Simtamintul pe care il
incerca atunci cind i?i amintca ca dc acum incolo avea sa
fie desparfit de toate locurile acestea, atit de bine cunoscute,
nu prea ii aducea mingiiere ; §i nici nu-1 imbarbatau senti-
mcntele pe care i le aratau mai to(i cei ce-i fusesera tovarasi
de lucru. Caci, cum statea in usa turnatoriei, asteptind ca
domnul Duncortbe sa aiba vreme pentru el, mul(i dintre
cei care lucrau in atelier ii trecura pe dinainte venind de la
micul dejun ; afara doar de unul sau doi, to^i se facura ca
nu-1 cunosc, sau cel mult dadura cu raceala din cap.
- Nu-i drept, iji spuse Jem, simtind cum il innabu.5a
amaraciunea ?i minia, oricum d'^r fi fost viafa, nu-i drept
ca lumea sa fie atit de pornita sa dea crezare primului cu-
vint de ocara. A? fi in stare sa rabd orice daca a? ramine
in Anglia ; dar cite n-ar avea de indurat Mary ! Mai devreme
sau mai tirziu, adevarul tot ar ieji la ivcala ; §i multa vreme
ar mai arata-o lumea cu degetul ca c fata lui John Barton.
Domnul Duncombe nu-1 credea vinovat, deji chiar in
aceeaji zi tacuse cind auzise cum se vorbejte pe seama lui ;

28 437
ii spuse ca ji dupa parerea sa in aceste imprejurari era mai
bine sa par&seasca {ara.
- Guvernul ne-a cerut, cum mi se pare ca d'^m mai spus,
sa recomandam un om dejtept, priceput la mecanica, sa fa-
brice unelte pentru Colegiul Agricol, ce se infiin{eaza la
Toronto, in Canada. Amanuntele am sa le dau daca mai
gasesc scrisoarea ; mi se pare ca am lasat-o acasa.
- Mulfumesc, domnule. Nu-i nevoie sa-mi aratafi scriso.i-
rea ca sa va spun ca primesc. Trebuie sa plec din Manches­
ter ; ?i daca tot m-am hotarit sa parasesc Anglia, mai bine
plec indata.
- Bineinfeles ca guvernul ifi platejte drumul ; cred chiar
ca se da ?i o alocafie pentru familie, daca a: ; dar mi se
pare ca nu e^ti insurat.
- Nu, domnule, dar... Jem se codea sa se destainuie, cu
sfiala unei fete.
- Dar... spuse domnul Buncombe zimbind, mi se pwre ca
ai vrea sa te insori inainte de plecare ; nu-i aja, Wilson ?
- Da, domnule. $1 mai e $i mama. Nadajduiesc ca o sa
vina cu noi. Ii platesc eu drumul ; nu-i nevoie sa mai supa-
ram guvernul.
- Ba nu ! Am sa scriu chiar azi sa te reoomand. Am sa
le spun ca ai o familie alcatuita din doua persoane. N-au
sa ma intrebc ei daca familia e de batrini, sau de copii.
Sper sa te mai vad, Wilson. De^i nu cred ca au sa te lase
sa ajtepti mult. Data viitoare vino la mine acasa ; imi in-
chipui ca are sS-fi fie mai placut. Oamenii ajtia o iau razna.
Sus inima !
Jem simfi o u?urare cind vazu ca lucrurile se lamurisera,
ca nu mai era nevoie sa cumpaneasca daca e bine sa emi-
greze sau ba.
Cu cit o privea mai mult, calea pe care o avea de urmat
se deschidca tot mai limpede in faja lui ; se duse deci s-o
vada pe Mary ?i, daca o fi momentul, sa-i spuna ce hotarise.
Margareta era la ea.
- Bunicul vrea sa te vada ! ii spuse Margareta, de indata
ce intrS.

438
 - §i eu vreau sa-1 vad, raspunse Jem, amintindu-$i dc*
odata ca in ajun se hotarise sa-i ceara lui Job Legh sa pas-
treze taina.
A$a ca abia zabovi cit sa sarute fafa duke ;i indurerata a
sarmanei Mary, ca se 51 smulse de linga iubita lui, sa se
duca la batrinul care-1 ajtepta nerabdator.
- Am primit un bilet de la domnul Carson, exclama Job
in clipa cind il zari pe Jem ; 51 inchipuie-{i, vrea sa ne vad3
pe tine, 51 pe mine ! Doar no mai fi vreo pozna, ce zki
tu ? spuse el, privindu-1 pe Jem intrebator. Dar daca vreo
b^nuiala incoltise o clipa in mintea lui Job, infati?area cin-
stita, curajoasa ji deschisa a lui Jem o spulbera pe dat3 .
- Habar n-am ce vrea, bietul batrin ! . raspunse acesta.
Poate ca o mai fi ceva cu care nu s-a lamurit; poate ca...
ei, dar la ce bun sa gliicim ? Hai sa mergem.
- N-ar fi mai bine pcntru tine sa nu te ara(i o vreme -
ce zici ? - fi sa ma laji pe mine sa vad despre ce-i vorba ?
Sa nu-i fi intrat in cap ca efti complice fi sa-fi intinda o
cursa.
- Nu mi-e frica, spuse Jem ; n-am facut nimic rau fi nici
nu ftiu ceva rau despre baiatul ala care a murit, saracu ;
cu toate cS, sa nu mint, ginduri rele am avut eu o data.
Multa vreme nu se pot infela oamenii, o data ce incep sa
scormoneasca adevarul. Ma due sa-i spun domnului ala ba­
trin tot ce ftiu, acu, daca nu mai poate face rau nimanui.
§i pe urma, tot voiam eu sa-l vad, afa ca se nimerefte
foarte bine.
Indrazneala lui Jem il mai linifti pe Job ; fi totufi, daca
e sa spun adevarul, ar fi dorit ca flacaul sa-i urmeze sfatul
fi sa-1 lase pe el sa vada ce avea de gind domnul Carson.
In vremea asta, Jane Wilson imbracase rochia neagra de
duminicS fi pornise sa-fi faca vizita de condoleanfe. Era
neliniftita fi o stinjenea gindul la zicalele fi vorbele infelepte
pe care ifi inchipuia ca se cuvine sa le rosteascS oaspefii in
asemenea imprejurari, de aceea, pe cind se indrepta spre casa
indoliata, ticlui cuvintari fara nurnSr.
Deschise ufa binifor, iar Mary, care se afezase intr-o doarS
la gura sobei, o zari ; o zari pe ea, pe mama lui Jem, prie-
tena de altadata a parinfilor raposaji, aceea care timSduisc

2S* 439
cu bunatatea el nenuniarate necazurl marunte din zilelc co-
pilSriei; se scula, se apropie 51 o cuprinse in brafc suspinind
51 gemind ; apoi ii spuse :
- Vai, s-a prapadit... a murit... tofi s-au dus... top au
niurit, p eu am ramas sinaura 1
- Saraca fata ! Saracuta, saraca de ea I exclama Jane
Wilson, sarutind-o cu duio^ie. Nu ejti singura ?i nu p-o mai
pune a?a la inima. Nu numai la ceWe-sus ma gindesc, ca,
jtii tu, el e totdeauna prietenul orfanilor ; de Jem e vorba !
Da ce zic eu, Mary draga, gindejte-te la mine ! Sint eu
citeodata muiere suparacioasa, dar sa ?tii ca am inima, ?i
ai sa^mi fii ca o fiica de aci inainte - ca mielujeaua mea.
N-are sa te iubeasca cl Jem mai mult in felul lui decit o
sa te iubesc eu in felul meu ; ?i ai sa-imi rabzi ?i tu hachi-
(ele, Mary, de vreme ce jtii ca dumnezeu vede in inima mea
cita dragoste am sa-p port intotdeauna, daca ?i tu li sa
te uifi la mine ca la o mama §i n-ai sa mai spui ca esti
singura.
Dar, pina sa-?i incheie cuvintarea, pe doamna Wilson de
mult o podidisera lacrimile, iar vorbele ii iejisera cu totul
altfel decit planuise ea ?i nepotrivite cu fafarnica smerenie
pe care $i-o incropise pentru aceasta vizita ; caci smerenia-i
de acum era izvorita din inima, ?i nu avea nevoie de po-
doaba versetelor ca sa fie crcdinfa adevarata. curata ji ne-
intinata.
Acum statcau amindoua pe acelaji scaun, imbrap?ate ;
jeleau acelayi mort ji nutreau aceeaji speranja, acceap cre-
dinfa ?i aceeaji dragoste nemarginita pentru cei in viafa.
Din ziua aceea, fericita lor intelegere fu prea rareori
umbrita de vreun nor trecator ; Jane i§i ie?ea mai degraba
din fire din pricina lui Jem decit a fetei ; cind era ea de
fata punea stavila toanelor rele, pina ce obiceiul de a le da
friu liber scazu de-a binelea.
Trecura multi ani ?i intr-o zi, pe cind statea de vorba
cu Jem, pe flacau il izbi un cuvint p>e care maica-sa il sca-
pase intimplator ; 5! pricepu ca pie de crima lui John Bar­
ton. Se scursese multa vreme de cind nu mai vazusera vreun
om din Manchester care sa-i fi putut dezvalui taina (daca
era intr-adevar cunoscuta, lucru pe care Jem catase sa-1

440
impiedice atit cit li statuse in putinfa). Aja ca incerca sa
afle cit de multe ?tia de unde. Chiar Mary fusese cea
care-i povestise totul.
Caci in dimineafa despre care vorbe^te accst capitol, pe
cind Mary plingea, iar doamna Wilson o mingiia cu cele
mai duioase cuvinte 51 de2niierdari, ea ii des.tainui, sprc
mirarea 51 spaima batrinei, adevarata pricina a mihnirii ei
adinci : nelegiukea care pata amintirea tatalui" mort.
Nici prin gind nu-i trecuse ca Jem i-ar fi ascuns mamei
lui aceasta taina ; credea ca vestca se raspindise pestc tot,
aja cum se raspindise banuiala impotriva iubitului ei ;
a?a incit, din vorba in vorba (pe care le rostea sigura ca
doamna Wilson jtia totul), ii spuse intreaga poveste ?i ii
dezvalui pricina durerii ei adinci, mai adinci decit cea pri-
cinuita doar de moarte.
In imprejurari deosebite, cum era cea de fa^a, bunatatca
ionascuta a doamnei Wilson ie?ca la iveala. Trupul ei slab
;i chinuit era izvor de cicaleli in lucnirile mici ?i in nimicu-
rile zilnice; dar pentru durerile mari avea o infelegere
adinca $i plina de generozitate ; dt vorbi Mary, nu ingadui
ca vreo vorba de mirare sau de sila sa-i scape de pe buze.
Nici nu se arata curioasa sa afle vreun amanunt pe care
fata nu i-1 impartajise ; era tot atit de discreta ?i vrednica
de incredere ca ?i feciorul ei ; iar daca, in anii urmatori, ii
mai cajuna uneori pe Mary ?i se lasa, arar, dusa de minie
impotriva nurorii, atunci o dojenea ca e risipitoare, sau ca
e zgirciita, ori ca se gatea prea mult, sau prea pufin, ca era
prea vesela, sau prea posaca, dar niciodata, niciodata, nici
chiar in clipele cind se stapinea mai pu(in, n-a pomenit
cuiva de imprejurarile aoelea, in care Mary oocheta cu Harry
Gallon, sau de ucigajul lui ; fi de dte ori aducea vorba des­
pre John Barton, il pomenea cu respectul cuvenit purtarii
lui dinaintea acelei luni nenorocite fi vinovate, ultima din
via{a sa.
Afa ca pe Jem parca-1 izbi din senin cind, dupa ani fi
ani, pricepu ca mama lui ftia toata istoria. Din ziua in care
afla (nu fara mustrari de cuget) ce adincuri tainice ascundea
stapinirea de sine in sufletul ei, purtarea lui, care dintot-
deauna fusese duioasa fi plina de respect, deveni smerita ;

441
51, mai mult ca oricin<l, s c lua la Intrcccre cu Mary in dra-
gostea pe care i-o aratau, fiecare vrind sa-i aduca mamei
mai multa fericirc in amurgul zilelor ei.
Dar iata ca vorbcsc de intimplarile petrecute de curind,
cind de fapt mai am sa va piovestesc multe din cele intim-
plate cu 5ase sau fapte ani in urma.

CAPITOLUL X X X V II

BogatuI prinzcste, sSracul trudestc,

$i suflctul tarc-I mai doare ;
„Minciuna ne-nva(a, le striga in fati,
A ja face fratele oate ?“
Visiil

Domnul Carson sc afla la o rascrucc a vie{ii. Tot (elul

trudei lui, temerile 51 nadejdile din anii trecud ii pierisera
ca prin minune dinaintea ochilor, disparusera in taina cca
de nepatruns care impresoarS viafa. Ba pina 5i razbunarca pe
care 5i-o statornicise ca (i^ta nestramutata ii fusese luata
parca de mina lui dumnezeu.
Intimplari ca cele petrecute ar fi zdruncinat pina 5! pe
cel mai nepasator om 5i i-ar fi dat de gindit, darmite pc unul
ca domnul Carson, care, dcsi nu prca era o minte luminata,
avea in schimb o fire foarte cnergica. Intr-adcvar, tocmai
taria aceasta, din pricina careia i5i folosise puterea intr-o
singura directie, ii pusesc stavila pe calca intelegerii mai
cuprinzatoare a lucrurilor.
Acum insa temeliile viepi lui dc odinioara fuscscra rase
de pe fa^a pamintului, iar pe locul lor fusese presarata
sare', ca niciodata sa nu mai poata fi inal(ate din nou. Era
ca 5i cum ar fi trccut de la via^a aceasta la ccalalta viafa,
ascunsa noua, unde atitea pricini care au dat imbold in-
tregii noastre existence pe pSmint ajung mai trecatoarc decit
umbrcle unui vis. A5a ca, dupa cc il vazu murind pc uci-

’ Aluzie la obicciul vcchi de a arunca sare pcste o cctate distrusi.

442
 gajul fiului sau, domnul Carson se smulse din brafele trc-
cutului, caci in aceste clipe trecutui cuprindea multe care
acum nu mai insemnau nimic pentru el, ;i petrecu vreo
dteva ceasuri cugetind.
Dar deodata, pe dnd statca a?a dus pe ginduri 51 c^uta
prkini care sa-i dea un nou imbold in munca fi str^anii,
pe cind se gindea la setea de bogafie, de marire 5! de dnste
printre magnatii in mijlocul carora traia ; vazind nalucirile
acestea fafarnice topindu-se, ca ni^te umbre ce sint intr-a-
devar, pierind una cite una in mormintul feciorului sau
- deodata, spun - ii veni in gind ca tot mai ramineau lu-
•cruti nelamurite in legatura cu imprejurarile ?i sirnfamin-
tele care 1-au impins pe Barton la crima ; ji, o data ce
aceasta trista curiozitatc fusese afijata, ea paru sa prindS
radadni cu fiece dipa care intirzia implinirea ei. Aja ca
trimise vorba sa-i cheme pe Job Legh ?i pe Jem Wilson,
care - tragea el nadejde - aveau sa-i lamureasca cele ce
mai ramasesera inca nedeslujite ; cit despre el, o porni spre
domnul Bridgenorth, despre care ?tia ca fusese avocatul lui
Jem, caci 0 banuiala ii incol^ise in minte, de?i se straduia
s-o innabuje : aceea ca ji Jem ar fi fost intr-o masura partaj
la udderea fiului sau.
Se intorsese inainte ca cei pofti^i de el sa soseasci, $i mai
avu timp sa se gindeasca la seara in care John Barton i?i
facuse marturisirea. Iji aminti - ji se simti rank de acest
lucru - cum uitase de mindra lui cumpatare, de simtamin-
tele pe care le ascundea celorlalji, ji iji dezvaluise tot chinul
in fa{a celor doi care acum, la chemarea lui, veneau sa-1
vada ; a?a ca se inchise in spatele tepenei ingradiri a stS-
pinirii de sine, prin care nadajduia ca nu va putea razbi
nici urma de tulburare in convorbirea ce avea sa urmeze.
§i, cu toate acestea, cind servitorul il in?tiinta ca doi
oameni carora le daduse intilnire voiau sa-i vorbeasca, iar
cl porunci sa-i aduca in biblioteca, unde se afla acum, ori-
dne ar fi inodes, dupa tremurul miinilor ?i dupa cum cla-
tina din cap, nu numai dt il imbatrinisera intimplarile din
ultimele saptamini, dar ji dtde tulburat era la gindul intil-
nirii care se apropia.

443
 La inceput, ins&, izbuti atit de bine se stipineasca,
indt lui Jem Wilson lui Job li se paru ca om mai aspru
mai trufa? ca el nu cunoscuserS de dnd erau ; aja ca in-
teresul pe care navala simtamintelor lui sincere }i adinci 11
txezise celor doi se topi.
li pofti sa ia Joe, apoi inainte de a Je vorbi i§i acoperi
o clipa fa(a cu palma.
- Am fost la domnul Bridgenorth azi-dimineata, spuse el
in cede din urma; dupa cum m-am afteptat, prea multe
lamuriri nu mi-a putut da cu privire la unele puncte legate
de cele petrecute in ziua de i8 a lunei trecute, ^i pe care
a? vrea sa le limpezesc. Poate ca dumneavoastra doi mi-ati.
putea spune ceea ce vreau sa aflu. Ca prieteni apropia^i ai
lui John Barton, probabil ca {tip, sau banuip multe. Nu va
ferifi sa spunefi adevarul. Tot ceea ce veti spune in camera
aceasta, ad va ramine ingropat. §i, in afara de asta, jtM ca
legea nu ingaduie ca dneva sa fie judecat de doua ori peii-
tru aceeasi vina.
Se opri un minut, caci, dupa emofiile din ultimele sapta-
mini, pina ?i faptul de a vorbi il obosea.
Job Legh folosi prilejul ca sa vorbeasca el.
- Eu, unul - ji Jem de asemenea - n-avem de gind sa ne
suparam de cele ce afi spus adineauri despre adevar. Nu ne
cunoa^tefi, ?i pace buna ; numai ca-i mai bine sa-1 socote^ti
pe om drept ?i cinstit pina n-ai dovezi ca nu-i a?a. Intre-
bafi-ne O'lice, domnule, ji imi iau eu raspunderea ca ori v 3
spunem adevarul ori ne {inem gura.
- Va rog sa ma iertap, spuse domnul Carson plednd
u?or capul. Ceea ce voiam sa ?tiu era, adauga el, cercctind
un capat de hirtie pe care-o (inea in mina ?i tremurind atit
de tare, inoit abia de-ji putea potrivi ochelarii pe nas, daca
dumneata, Wilson, pofi lamuri cum de intrase Barton in
stapinirea pu^tii dumitale. Dupa dte §tiu, ai refuzat sa-i
explici domnului Bridgenorth.
- Da, domnule ! Daca i-a? fi spus atunci ce ^tiam, l-a?
fi implicat ?i pe Barton, a?a ca am tacut. Dumitale, dom­
nule, iti voi spune acum tot; atita doar, ca e pufin. Pujea
a fost a tatii inainte sa fi fost a mea ?i, pe vremuri, el ?i
cu John Barton prinsesera gust sa traga la (inta ; afa ca

444
luau totdeauna pujca asta, laudindu-sc c5 , deji e veche, c
sigutS. Jem vSzu cu durere cum domnul Carson tresare la
aceste din urma cuvinte §i se mustr^ ; in schimb, cu fiece
dovada a sim(:amintelor batrinului domn Carson, carora el
nu le putea pune fnu, inimile celor doi oameni i se deschi-
deau tot mai mult. Jem vorbi mai departe. Intr-o zi - cred
ca era intr-o miercuri - da, chiar miercuri era, 1-^m intilnit
pe John, care iejea de la noi, cind ma duceam la cina.
Mama nu era acasa, §i el nu gasise pe nimeni. Mi-a spus
ca venise sa ceara pujca cea veche ji ca ar fi indraznit el
s-o ia, dar nu era de gasit nkaieri. Mama se temea, a?a
ca dupa moartea tatii (c5 ci, atita vreme cit traise tata,
mamei i se parea ca el §tie sa umble cu ea), o dusesem la
mine in odaie. M-am urcat ?i i-ara adus-o, iar el a stat tot
timpul afara in prag.
- La ce spunea ca-i trebuie ? intrebS domnul Carson in
grabs.
- Nu cred sa-mi fi spus cind i-am dat-o. La inceput, a
mormait el ceva despre poligon ?i, cum ;tiam cS ani in urmS
avea obiceiul sa se duca acolo, nici nu mi-a trecut prin minte
ca i-ar fi trebuit pentru altceva.
Cit timp vorbise Jem, domnul Carson il ascultase cu in-
cordare ; acum, insa, incordarea se topi, ?i el se lasS pe spate
in scaunul lui, slabit §i neputincios.
Totu?i, se ridica din nou, cind Jem urmS, gata sa-i dea
indureratului tata chiar ?i cel mai neinsemnat amanunt care
1-ar fi putut mulfumi.
- Habar n-am avut la ce-i trebuia lui pu?ca, pina nu
m-au arestat - ?i nici pina azi nu ?tiu ce anume 1-a indemnat
sa mi-o ceara. Dar pentru nimic in lume n-a? fi incercat sa
ies din incurcatura amestecind un prieten vechi - prieten al
tatalui meu, ji tatal fetei pe care o iubeam. A?a ca n-am
vrut sa-i pomcnesc nimic despre asta domnului Bridgenorth,
?i n-a? fi pomenit-o nici acum, daca nu erafi dumneavoastra.
Jem se facu ro§u ca focul cind aduse vorba de Mary, dar
ochii lui cinstiti ?i neinfrica(;i intimpinara fara sa clinteasca
privirea patrunzatoare a domnului Carson, care se incre-
dinta astfel de nevinovajia ji de einstea lui ; domnul Car­

445
son era sigur c5 aflase de la Jem tot ce jtia. A^a cS se
intoarse acum spre Job Legh.
- Ai fost in camera tot timpul dt mi-a vorbit John Bar­
ton, nu-i a?a ?
- Da, domnule, raspunse Job.
- larta-ma ca tc intreb de-a dreptul, de la obraz ; dar
tot ce aflu de la dumneavoastra e o adevarata ujurare pen-
tru mine ; nu jtiu cum se face, dar a?a e ; spune-mi, te rog,
aveai cumva dinainte vreo banuiala ca Barton e vinovat ?
- Nici una, dumnezeu mi-e martor I spuse Job grav. La
drept vorbind (?i i(i cer iertare, Jem), nu parasisem cu totul
gindul ca Jem de colo era fapta^uil. Uneori, eram sigur c5 -i
tot aja de nevinovat ca ?i mine ; ori de dte ori judecam
bine, vedeam ca nu e el omul sa o fi facut. Dar la Barton
nu m-a dus niciodata gindul.
- §i totuji, dupa maiturisirea lui, trebuie sa fi fost plecat
in vremea aceca, spuse domnul Carson, cercetind din nou
bucatica de hirtie.
- Da, fi inc5 multe zile dupa aceea - cit timp, nu ftiu
exact. Dar, vedefi, adesea nu bagi de seamS multe lucruri
care ifi stau chiar sub nas, pina nu ^ le arata cineva. §i,
pina n-am auzit toate cite ni le-a spus John Barton in seara
aceea, pentru nimic in lume n-a? fi putut pricepe ce 1-a im-
pins la asemcnea fapta ; pe cind, daca e vorba de Jem, ori-
cine ar fi vazut-o pe Mary Barton ar fi putut gasi in gelozie
o pricina destul de temeinica.
- Prin urmare, dupa parerea dumitale. Barton nu ftia
nimic despre nenorocita... - dar, arundndu-i o privire spre
Jem, adauga : despre curtea pe care i-o facea fiul meu fetei
lui. Tinarul acesta, Wilson, auzise insa, nu ?
- Persoana de la care am aflat mi-a aratat deslufit ca
nu-i spusese nimic lui John Barton ?i ca nici n-avea de gind
sa-i spuna, s c amcsteca Jem. Nu cred ca Barton sa fi auzit
vreodata ccva ; nu era el omul sa stea locului in asemenea
impurejurari, daca i-ar fi ajuns ceva la urechi.
- De altfel, adauga Job, motivul pe care ni 1-a dat pe
patul de moartc, ca sa zic a§a, era indestulator, mai ales
pentru cei care il cunosc.

446
 - Vrei sa spui simtamintele lui cu privire la felul cunl
sint tratafi lucratorii de catre patroni ; dupa parerea dumi-
tale, gindul razbunarii 1-a cuprins, m urma rolului pe care
1-a jucat fiul meu in innabujirea grevei ?
- Domnule, raspunsc Job, e grcu de s.pus : John Barton
nu era omul care sa se sfatuiasca ?i cu alfii ; nici nu vorbea
prea mult despre ce facea. A?a ca nu pot sa judec decit
dupa felul lui de a ^ndi ?i de a vorbi in general, caci nu
1-am auzit niciodata suflind o vorba anume despre afacerca
asta. Vedcfi dumneavoastra, nici el nu $tia cum sa impace
bogafia ?i saracia oea mare cu Evanghelia lui Hristos. Job
se opri, incercind sa dea glas color cc lui ii erau destul de
limpezi in minte cu privire la cfectul pe care 11 aveau
asupra lui John Barton contrastele atit de mari ji striga-
toare intro condipile de viata. Dar pin5 sS poata gasi cu-
vintele potrivite ca sa spuna ce vola, domnul Carson vorbi :
- Vrei sa spui ca era un adept de-al lui Owen * ; ca adica
era pentru egalitate, pentru stapdnirea in comun a bunurilor,
$i alte nazbitii de soiul asta ?
- Nu ?tiu ! John Barton nu era un prost. Nu era nevoie
sa-i spui ca daca in clipa asta oamenii s-ar declara egali, unii
din ei o sa le-o ia inainte celorlalji sculindu-se cu un ceas
mai devreme miine dimineata. De bunuri sau de avere nu-i
pasa ; nu era om sa-i pese mai pufin, sumai sa-?i poata
agonisi piinea zLlnica pentru el ?i ai lui. Dar in ultima vrenie
se inraise din pricina atitor necazuri ?i suferinte pe care le
vedea ji pe care credea ca patronii le-ar fi putut indrepta
daca ar fi vrut.
- A?a credefi cu topi, spuse domnul Carson. Pm, cum
naiba sa le indrcptam ? Nu putem reglementa cererea de
lucru. Nici un om ?i nici mai mulp nu pot. Totul atima
de intimplari pe care numai dumnezeu le poate orindui.
Cind n-avem unde sa ne desfacem marfa, suferim ji noi
ca 5i voi.

' R o b e r t O w e n (17 7 1- 18 5 8 ) , unul dintrc cei mai de seama so-

ciaJijti utopici din secolul al XlX-lea. Alaturi dc docttina lui Saint-
Simon $i a lui Fourier, doctrina sa este unul din izvoatele teorici
comunismului jtiiotilic.

447
 - Nu in aceeaji masura, domnule, £i(i sigur ; nu ma prl-
cep eu la economic politica, dar atita ftiu. Ce-i drept, nu
prea sint invafat, dar ochi de vazut am. De cind sint n-am
pomenit patron slabind §i umblind nauc de foame ; nici sa-ji
schimbe prea mult felul de trai nu 1-am vazut. Pe cita
vreme cei ca mine ne lipsim chiar de cele trebuincioase
viefii- Trebuie sa recunoa^tefi, domnule, ca omul care ar da
orice pe lume sa gaseasca de lucru ca sa nu-i moara copiii
de foame, dar care nu gasejte, orioit ar dori el sa mun-
ceasca, a ajuns la mare strimtoarc. Eu nu ma pricep sa vor-
besc cum ar fi vorbit John Barton, dar, oricum, lucrul asta
mi se pare limpede.
- Mai bine asculta aici, dragul meu. Doi oameni traiesc
izolad ; unul face piine, celalalt haine, sau ce vrei dumneata.
N-ar fi nedrept daca cel care face piine ar trebui s-o dea
pe haine, fie ca are, fie*'ca n-are nevoie de ele, d<- r a?a,
ca celalalt sa nu stea degeaba ? In esen^a, cam aja stau
lucrurile in cazul de fa^a ; numai ca trebuie sa inmul{e$ti
numarul acestor cazuri.
Job Legh ramase o clipa pe ginduri. Arata nespus de ne-
cajit ca vorbele lui n-aveau putere, o data ce simtamintele
li erau atit de putemice ji atit de limpezi.
- Ce spui dumneata e foarte adevarat, fara indoiala, ras-
punse domnul Carson ; dar ce ar putea sa faca patronii ? la,
de pilda, cazul meu adauga el gray.
- Prea inva^at ca sa discut nu sint. Imi vin insa unele
ginduri in minte, de care sint sigur ca e litera de evanghelie,
cu toate ca nu se inlanfuiesc ele ca „Q.E.D.“ '-ul intr-o pro­
blems. Patronii au indatorirea - ?i dumneata o ai pe a
dumitale, domnule - sa raspunda daca au facut ?i daca fac
tot ce le sta in putin^a ca sa ujureze blestemul ce pare sa
atirne asupra color care trudesc in fabricile cu care string
avere. Slava domnului ca nu-i treaba mea! John Barton,
insa, s-a intrebat, ?i raspunsul lui a fost: Nu 1 Atunci s-a
amarit, s-a miniat ji ji-a pierdut minfile.
Timp de multe clipe domni tacerea. Domnul Carson i?i
acoperise fa^a ?i parea sa fi uitat cu totul de ei ; cei doi.

' Q u o d era t dem o n stran d u m = ccea ce era de demonstrat (in

limba tatinS).

443
insS, nu sc tidicar^ sa iasS din camerS, ca nu cumva sS-1
tulbure.
In cele din urma, Carson spuse fara a infrunta ochii lor
plini dc intelegere :
- Va multunicsc la amindoi ca a^i venit... ca mi-a(i
vorbit deschis. Tare mi-e teama, Legh, ca nu ne-am convins
nici unul despre putinta sau neputinfa patronilor de a lecui
relele de care se pling oamenii.
- N-a? vrea sa va jignesc, domnule, tocmai acum, dar nu
de neputinfa era vorba ; ce ne doare pe noi mai al dracului
c ca nimeni nu vrea sa incerce sa mai lecuiasca raul, care
se abate uneori ca pirjolul peste ora?ele industriale, pe cind
patronii, vezi bine, pot opri lucrul 51 fara sa sufere. Daca
i-am vedea ca-n hatirul nostru incearca ?i ei sa gaseasca un
leac - chiar de-ar fi sa nu-1 afle cu una, cu doua - chiar
de-ar fi sa nu-1 afle de loc ?i la urma tot am (ine piept cu
barbatie vremurilor grele. Pina nu incearca, omul nu ^tie
cit poate rabda, cind c incredintat ca ?i altuia ii pasa de
necazul lui §i are sa-1 ajute daca ii sta in putere. Dumneata
spui ca discufia noastra n-a slujit la nimic. Eu, insa, zic ca
dimpotriva. Vad eu cum prive§ti lucrurile, de pe pozifia
dumitale, §i am sa-mi aduc aminte.
Din clipa in care spusese deschis tot ce §tia, Jem se (inuse
deoparte, cu o demnitate plina de barbatie. Acum, se sculara
amindoi fi facura o plecaciune.
La rindul lui, se inclina fi el. Apoi fara a rosti alt cuvint,
se desparfira.
Sint momente, in cumpanirea fi incercarea marilor dureri,
care ii inzestreaza pe oamenii cu limpezime de gindire. Pen-
tru cei inzestrafi din plin cu darul dragostei fi al suferinfei,
dimpreuna cu marea tarie de a indura barbatefte, vine o
vreme cind se ridica, afa chinuiti cum sint, deasupra celor
ce li se intimpla lor fi incep sa caute pricina fi leacul ne-
norocirii.
Aid e izvorul acelor frumoase fi nobile eforturi - ce ies
din cind in cind la lumina - fi pe care le fac cei ce-au fost
odata rastignifi pe crucea patimilor, ca nu cumva alfii sa
treaca prin ceea ce au trecut ei ; acesta e unul dintre cele
mai minunate rezuJtate la care poate duce durerea.

449
 C A P I T O L U L X X X V IIII

Blind ne mingiie, o, Vreme 1

Caci inaltui nu-I citam,
Visul nostru, multumirea,
In ce-i simplu il adam ;
Umili calatori noi sintem
Pe al viefii-adinc ocean ;
Blind ne mingiie, o, Vreme !
B arry C o rn w a ll

Pufine 2ile dupa inmormmtarea lui John Barton, toate

fura orinduite ca Jem sa intre in slujba la Toronto ; ji
hotarira timpul plecarii. Trebuiau s-o porneasca degraba,
si mai erau de facut multe ; multe de-ale gospodariei, dar
mai ales raminea o piedica mare, dupa cum credeau Jem
§1 Mary, greu de inlaturat; impotrivirea doamnei Wilson,
careia nu-i ipomenisera inca de planul lor.
Tare ar mai fi vrut sa ramina pentru totdeauna cu ei, in
caminul lor, dar se temeau ca nu cumva sila ei de (ara cea
noua sa fie o piedica de neinvins. In cele din urma, intr-o
seara nespus de lini$tita, pe cind statea singur cu maica-sa
inainte de culcare, Jem deschise vorba ; si, spre uimirea lui,
ea primi bucuroasa sa-i insofeasca, pe el si pc nevasta-sa.
- Ei, sigur ca da, e cale, nu gluma, pina-m America ; o
bucata buna, socotind de la Londra, asa zic ; si numai prin-
tre straini ; dar de cind au fost asa natingi incit sa ia un
om linistit ca tine si sa-1 vire la inchisoare, nu mai am pa-
rere buna despre Anglia. Unde mergi tu, merg si eu. Poate
ca-n larile alea indiene s-or pricepe sa deosebeasca dintr-o
ochire un baiat cumsecade ; o vorba sa nu mai aud, biiete ;
merg.
Zi de zi calea lor se limpezea tot mai mult si se facea
mai neteda ; prezentul era deschis si luminos, viitorul plin
de nadejdi ; aveau destul ragaz sa se intoarca la trecut.
- Jem ! ii spuse Mary, intr-un amurg, pe cind susoteau
fericiti, asteptind sa vina Margareta ca sa-i tina de urit
peste noapte ; Jem, tot nu mi-ai spus cum de-ai ajuns sa stii
despre purtarea mea nesocotita cu bietul Carson.

456
 Dar glndul la nebunia ci o facu sa rojcasca 51 151 ascunsc
capul la pieptul lui Jem, pe dnd acesta ii raspundea :
- lubitxj, imi vine tare greu sa*d spun ; de la matu§a-ta,
Esther, am aflat.
- A, mi-aduc aminte ! Dar de unde ?tia ea ? Eram a?a
dc innebunita in noaptea aia, ca am uitat s-o intreb. Unde
ai vMut-o ? Am uitat unde sta.
Mary spuse toate cu atita nevinovafie ji adt de descliis,
Incit Jem i?i dadu seama ca nu ?tie adevarul, a?a ca jovai
sa i-1 spuna. In cele din urma raspunse :
- Unde ai vazut-o pe Esther ultima oara ? Cind ? Spu-
nc-mi, iubito, niciodata nu mi-ai pomcnit de asta; nu
intclcg nimic.
- In noaptea accea ingrozitoare, care mi s-a parut ca un
vis. §i ii povesti vizita pe care Esther i-o facuse la miezul
noptii7 incheind astfel : Trebuie sa treccm pe la ea inainte
de plecare, de§i nu prea ftiu unde s-o gasesc.
- Mary, draga mea...
~ Ce e, Jem ! exclam^ ca, speriata de $ovaiala lui.
- Matufa-ta, Esther, saraca, nu are casa : e una din ne-
norocitele alea care bat trotuarul.
§i, la rindul lui, ii povesti indlnirea cu Esther, dindu-i
atitea amanunte, incit Mary nu mai avu incotro ?i o crezu,
dc?i inima i se razvratea la acest gind.
- Jem, baictc ! facu ca, cu insufletire, trebuie s-o gasim -
trebuie sa o cautam peste tot! $i se ridica, de parca in clipa
aceea ar fi pornit in cautarea ei.
- Dar ce putem face, scumpo ? o intreba el, oprind-o cu
duio§ie.
- Ce putem face ? ! Ce n-am putea, numai de am gasi-o ?
Nu e prea fericita cu viafa pe care o duce, asculta-ma pe
mine, ca sa nu se lase de ea, daca s-ar gasi cineva sa-i dea
o mina de ajutor. Nu ma impiedica, Jem ; asta e ceasul
cind femeile acelea ies pe strada, ?i cine ftie daca n-o
gasesc, chiar pe aici prin apropiere ? !
- Stai, Mary ; o clipa, daca vrei, ma due chiar acum
dupa ea, desi e timp pierdut. Tu nu trebuie sa te duci. Mai
bine sa ne adresam polifiei, miine, s-o caute. Dar sa zicem

451
 o gasesc ; cum s-o fac sa vie cu mine ? O data a refuzat
?i mi-a spus ca, orice ar fi, nu se poate l^ a de bautura.
- Daca ^i-e frka ?i ai indoieli, n-ai s-o convingi niciodata,
facu Mary, cu lacrimi in ochi. Trage ?i tu nadejde ?i crede
in partea buna care trebuie sa mai fi ramas in ea. Acesteia
vorbejte-i - ca ceva tot a pastrat ; ah, adu-o acasa ?i atita
o s-o iubim, c& o sa se indreptc.
- D a ! spuse Jem, pe care atita infocare il molipsise ; o
luam cu noi in America ; ji o s-o ajutam sa se curefe de
pacate. Acum ma due, iubito, ?i daca nu dau de ca, trebuie
sa incercam miinc cu poli^ia. Ai grija de tine, Mary, iubito,
adauga cl, sarutind-o duios.
Nu-i fu insa dat s-o gaseasca. R at^i in lung ?i-n lat
noaptea intreaga, dar tot nu d ^ u de ea. A doua zi se duse
la polifie ; iar polifi^tii o recunoscura in cele din urma dupa
descrierea pe care le-o facu cl ; era o femeie careia li zicca
„Fluturele“, dupa imbracamintea (ipatoare pe care o purta in
urma cu un an sau doi. §i, cu ajutorul polifiei, dadu pcste
unul din sala^urile ei, un ban pacatos din spatelc strazii
Peter. Gazda ii primi pe el ji pe insodtorul lui, un poli(ist
de isprava, de?i cam banuitor, §i ii duse intr-un pod mare,
unde vreo douazeci-trcizeci de oameni de toate virstele,
femei ?i barba^i, zaceau motaind in timpul zilei, ajteptind
amurgul §i intunericul pentru indeletnicirile lor : cer^etorie,
furt sau prostitute.
- Parca pe aici era, vorbi femeia, privind in jur. A venit
alaltaieri noapte §i zicea ca n-are un p en n y de chirie ; ca,
sa fi fost afara, la (ara, s-ar fi strecurat intr-un cring sau
sub o ripa, sa-?i dea sufletul ca fiarcle salbatice ; dar aici
polita nu lasa pe nimeni in voie pe strazi, ji tare a mai
vrut sa gaseasca un loc unde sa-§i dea sufletul in pace !
Pace, ce-i drept, cam ciudata pace avem noi aici ; in noaptea
aia camera era, ca niciodata, goala ?i nu-s eu femeie fara
suflet (mai bine eram, ca a? fi facut afaceri bune), a?a ca
am trimis-o sus, dar acum mi se pare ca nu e aici.
- li era tare rau ? intreba Jom.
- Da ! Era numai piele ?i oasc, ji tujea de mai s.^ se
fringa in doua.

452
 Mai intrebara cite ccva ^i aflara ca, in neastiinparul mor-
tii care se apropia, tinjise sa mai fie inacar o data in aer
liber ji o pornise - incotro, nimeni nu parea sa jtie.
A?a ca ii lasa vorba la cit mai mulfi si il ruga ji
pe polijist, ji pe gazda sa-i dea de veste daca aflau
ceva ; apoi se indrepta spre Mary, caci vazuse toata ziua.
Ii povesti ce facuse §i ca nu izbutise nimic ; §i amindoi se
intristara din pricina celor intimplatc ?i ramasera pentru o
vreme tacufi.
Apoi incepura sa vorbeasca despre planurile lor. Intr-o
zi, doua, Mary trebuia sa inchida casa $i sa se duca la
Job Legh, unde sa ramina pina la nunta, care urma sa aiba
loc Inaintea plecarii ; statura aja de vorba pina cobori din
nou tacerea, iar ei se lasara in voia visurilor trandafirii.
§edea linga Jem, care ii cuprinsese mijlocul, iar ea i?i lasase
capul pe umarul lui, gindindu-se la toate cite sc pctrecuscra
in casa asta, pe care in curind avca s-o paraseascS pentru
totdcauna.
Deodata il sim^i pe Jem cum tresare ?i tresari ?i ea, fara
sa 5^tie de ce ; incerca sa-i vada fafa, dar umbrele serii se
adunasera intr-atit, ca mu putu deslu?! nimic. Statea inters
spre fereastra ; se uita $i ea §i vazu un chip straveziu strivit
de geam ?i privind cu nesaf in camera intunecoasa.
Pe cind priveau asa, inlemnifi parca de vedenia aceea,
fara sa se poata gindi sau urni, o ceafa invalui ochii mari,
infrigurafi ?i aprin^i, de afara, ?i umbra se prabuji la pamint,
fara putere.
- Esther! exclamara amindoi deodata. S'e napustira
afara ; c^zuta gramada, lejinata sau moartS, zacea sarmanul
Fluture doborit - cea care fusese odinioara nevinovata
Esther.
Venise (precum o caprioara ranita, care-ji tira?te anevoie
picioarele cind se duce sa moara in adapostul cel verde ?i
racoros, unde s-a nascut) s 3 mai vada o data inainte de
moarte locul unde traise zile nevinovate. Daca traia sau
ba, nu 5tiau.
Veni ?i Job impreuna cu Margareta, caci era ora culcarii.
Batrinul le spuse ca pulsul Estherei tot mai batea, deji slab.
O dusera pe bra^e pina sus $i o culcara, fara a cuteza s-o

453
dezbrace, ca nu cumva mijcind-o sa-i grabcascS sfir;itul ;
itotul era insa in zadar.
Catre miezul nopdii Esther deschise ochii mari privl
in jur la odaia pe care o cunoscuse atit de bine pe vremuri ;
Job Legh statea ingenunchcat la capatiiul ei 51 se ruga cu
glas tare §i aprindere pentru ea, dar cind o vazu treaza se
opri. lar ea se ridicS brusc in pat.
- Am visat ? intreba ea speriata. Apol, mai mult din de-
prindere - care ji in ceasul acesta, naprasnic ceas al mortii,
o indemna pe nejtiute - cauta medalionul atirnat de un
landjor, pe care il ascuns in sin ; cind il gasi, pricepu
cS toate cite i se intimplascra, de cind dormise ultima data
acolo, ca fata nevinovat3, erau aievea.
C 5zu inapoi pe perna ?i nu mai scoase o vorba. ’Tinea
intr-una medalionul in care ascunsese o bucla a copilului ei,
ji de vreo doua-trei ori il saruta prelung. Cit mai avu
puterea sa plinga, plinse incet ji cu jale, apoi iji dSdu
duhul.
O ingropara in acela^i mormint cu John Barton. Acolo
se odihnesc ei ; iar pe piatra care acopera mormintul celor
doi ratacitori nu scrie nici un nume, nici o litera ?i nlci
vreo data, ci doar versetul :
„E 1 nu ne cearta pina la sfir?it, ?i nu (ine minie de-a
pururi." Psalmi 103.9.

Vad o casa lungS ?i scunda de birne, incapatoare, ba mai

e loc sa ?i prisoseasca. De jur imprejur, jje mile intregi, au
fost doborid copaci batrini ; doar unul a mai ramas ?i um-
bre?te creftetul casei. O gradina cuprinde casa ca un briu,
iar mai incolo se intinde o livada. Minunadile toamnei tirzii
se vad pretutindeni, de-d salta inima la atita frumusete.
In prag, catind spre ora?, sta Mary, adastind intoarcerea
barbatului ci de la lucru ; ajteapta, asculta ?i zimbe?te :
Bate palma, tata vine,
Buzunarele i-s plinc.
Prune, turti pentru Johnnie.

Se aude apoi gunguritul de bucurie al lui Johnnie. Iar

bunicii-sa, stralucitoare de bucurie cind il vede cum {ine

451
plept aIint5rilor maica-si, care ar vrea s H opreasca, il poarta
pina in prag.
- Scrisori din Anglia ! De aia am intirziat!
- Ah, Jem, Jem ! Nu mai fi a?a zgircit la vorba 1 Ce
scrie ?
- P5i, vejti bune. Ei, ia ghice?te ce e 1
- Hai, spune-mi I Nu pot ghici, raspunse Mary.
- Atunci, te dai batuta, nu-i a§a ? Tu ce spui, mama ?
Jane se gindi o clipa.
- Nu cumva s-au casatorit Will ?i Margareta ? intreba ea.
- Nu chiar - dar aproape. Femeia bStrina e de doua ori
mai dejteapta decit una tinara. Hai, Mary, ghice?te 1
El ii acoperi anume, o clip5, ochii micutului cu mina;
dar baietelul il impinse la o parte, zicind pe limba lui :
- Nu vede.
- la uite acum I Johnnie vede. Ghicefti, Mary ?
- I-au facut ceva Margaretei sa-?i capete iar vederea 1
cxclama ea.
- Da, chiar aja. Au operat-o de cataracta ?i vede ca
inainte. Se marita cu Will la 25 ale lunii, ?i la primul drum
o aduce aid ; Job Legh zice ca vine ?i el - nu ca sa te vada
pe tine, Mary, nici pe tine, mamS, nici pe tine, viteazul meu
de-o ;chioapa (sarutindu-1) ci ca sa incerce sa culeaga nis-
caiva exemplare de gize canadiene, zice Will. Vezi ca nu
sc gindejtc decit la urechclnite, mamS 1
- Job Legh, dragul de el 1 spuse Mary blind ?i grav.
 Responsabil de carte : B, Schachter
T ehnoredactor : I. Glieorghiti
D a t l a c u l e s 3 0 .0 5 .6 0 . B u n d e t i p a r 26 .0 7 .6 0 . T i r a j
2 7 .1 0 0 -f 3065 ex, Iltr tie se m i v e lin d m a id de
65 g r . m3. F t . 5 4 0 x 8 4 0 1 1 6 , C o l i e d . 25.91. C o l i d e
t i p a r 2 8 ,5 . E d i t i a /. C o m a n d a 2956. P l a n t e t ip o /.
A . n r. 0331, P e n t r u b ib lio ie c ile m i d in d ic e le d e
c la sific a r e 8 2 ~ 3 I ^ R

Tiparul ex ecutat sub com. nr. 968 la Com binatul

Poligrafic C asa Scinteii ..I. V. STALIN".
Biicuresti — I^P.R.
 C« EAT II ALE r. I T E R A T U U I I E N G I. E Z E
nparulc in
CLAS I CI I L IT ERAT U R I I UNIVERSALE:

CHARLOTTE URONTE — J a n e E i/ r e . rom an, 19.% — .W4 paR. — 10,90 lei.

■
F.MILY BRONTli — La r& scru c e d e v in tu r i, rom an, 1959 — 3(>8 pag. — ,
10 lei.

DANIEL DEF'OE — Alo// F la n d e rs, rom an, 1958 — 370 pag. — 10 lei.

CII.AULES DICKENS — D o c u m e n i c l e p o s h i t n e a l e c ltth iiU ii P ic k u i'ic k .

rom an, 2 vol., 1954 — 94s pag. -- 1(3.15 IW, M a r lin C h m ^ lc u 'it .
rom an, 2 vol., 1955 — 1005 pag. — 18.80 loi. D om bey ft F tu l, ro ­
m an, 2 vol.. 1957 — 1152 pag. — 22 lei.

HENRY FIELD IN G — Tom Jo n e s, rom an. 2 vol.. 105(3 -- 119(3 pag. —

20,05 lei i eti. a II a. 1959.
*

JOHN G.ALSWORTHY — F o r sy te S u fta , rom an. 3 vol. (Bogala.siil, V ara ♦

'tirzio q nmii Forsyte, In catu fa ti ilo lege, De.sleplare, De liuhi-
rial) 195H laW — 19l« pag. — 28.50 lei.
, , *
TIIO.MAS HARDY — T ess < V U r b e r v i lle , 1900 - 528 pag. — 14 lei.

WTLLIA.M SHAKESl’EARE — O f ic r e . vol. I A 'H , 19.55 19.59 ,Vi2i’ pag.

-- 94.35 lei.

(i BERNARD SHAW — T e a !r „ , 1950 — 5.50 pag. -- 9.75 lei.

PERCY B SHELLEY — O p ere a lc se . 1957 — 512 pag. - 12 lei.

WI LLI AM THACKER,-\Y — lU lc in l d e $ c r td c iu n ilo r . rom an. 2 vol., 105(3

1IH30 pag. — 18.05 lei ; ed. a H -a, 1959.

Lei 10,50