Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sugestii de Rezolvare Ale Situațiilor - Problemă
Sugestii de Rezolvare Ale Situațiilor - Problemă
5. Familiile unui număr semnificativ de elevi din clasa a VIII-a indică faptul că în
acest an copiii lor nu se vor prezenta la Evaluarea Națională, fiind în risc de a
nu continua studiile în învățământul secundar superior. Oferiți două exemple de
măsuri prioritare de intervenție care să diminueze acest risc.
Sustinerea unor politici educationale coerente si a unor programe la nivel
national pentru prevenirea abandonului scolar in invatamantul primar,
gimnazial si secundar superior, dublate de masuri de sustinere de continuare a
studiilor dupa clasa a VIII-a in cazul copiilor cu oportunitati reduse, pot
conduce in mod direct la diminuarea fenomenului de parasire timpurie a
sistemului de educatie.
În condițiile în care participarea la învățământul secundar superior prezintă, în
continuare, inegalități și deosebiri importante pe medii de rezidență, ăn
defavoarea mediului rural, este nevoie de noi programe de sprijin pentru
segmentul de tineri din aceasta zonă, atât de prevenire, cât și de
intervenție pentru reîntoarcerea la școală. Aceste măsuri pot viza, cu
prioritate, anumite regiuni de dezvoltare, unde rata netă ajustată de cuprindere
școlară înregistrează cele mai scăzute valori (N-E, S, S-V).
Măsurile privind creșterea calității trebuie, de asemenea, să vizeze în mod
sistematic atât unitățile de învățămînt de nivel secundar superior din mediul
rural (ținând cont, de exemplu, de faptul că rata repetenției este mult mai
înaltă în cazul populației elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din
urban), cât și toate unitățile care școlarizează un număr ridicat de copii aflați
în situație de risc: copii care provin din familii foarte sărace, copii de etnie
romă și copii cu dizabilități.
Măsurile de intervenție trebuie să tină cont și de faptul că riscul cel mai ridicat
de excluziune prin abandon este asociat băieților din mediul rural, această
categorie fiind, în prezent într-o măsură redusă țintită în mod focalizat de
politicile educaționale.
De asemenea, sistemul de educație trebuie să clarifice rolul și statutul
învățământului profesional și tehnic (oferit în cadrul programelor de studii ale
școlilor profesionale și ale liceelor tehnologice) și să promoveze mecanisme și
instrumente mai clare de adaptare a rețelei și ofertei scolare la realitățile pieței
muncii și de implicare a angajatorilor.
Printre măsurile prevăzute în proiectul de lege se află și obligația Ministerului
Educatiei ca la unitățile de învățământ în care rata de neparticipare la
Evaluarea Națională și la examenul de Bacalaureat depașește 25% din
numărul elevilor înscriși la începutul anului școlar să se efectueze cercetări,
monitorizări și investigașii privind cauzele neparticipării acestora. În aceste
unități de învățământ Ministerul Educației trebuie să ia măsuri pentru
creșterea numărului de consilieri școlari, mediatori școlari și profesori de
sprijin. Profesorii de sprijin vor avea rolul de a medita elevii cu rezultate slabe
pentru a crește șansele de promovare a examenelor finale. Totodată, în planul
de acțiune școlară se vor prevedea și măsuri pentru îmbunătățirea rezultatelor
la examenele de Evaluare Națională și Bacalaureat, fapt care va însemna o
implicare mai mare a profesorilor în pregătirea elevilor.
Alte măsuri concrete:
● Consilierea părinților;
● Conștientizarea asumării -„ încerc”;
● Pregătire cu elevii (chiar și online), organizați în
grupuri mici, pentru asigurarea promovării examenului;
● Motivarea elevilor, Insuflarea credinței neclintite -
„Poți! Știi! Învinge emoțiile!”
● Când situația se referă la faptul că părinții nu pot să-și
întrețină copiii la liceele pe care le vor allege, atunci ca măsuri
ar fi :
1. Realizarea unor internate la unele licee care primesc mulți
elevi din mediul rural. Plata cazării acestora să se realizeze din
diverse proiecte de diminuare a abandonului școlar. 2. Apariția
la liceele din imediata apropiere a unor profile care să îi facă să
nu se mai ducă în localități departe de casă.
6. Peste 10% dintre elevii înscriși în anul școlar precedent nu au frecventat
școala/au avut o frecvență foarte scăzută și s-au confruntat cu dificultăți
în încheierea situației școlare. Oferiți două exemple de măsuri prioritare
de intervenție care să diminueze acest risc.
Monitorizarea la nivelul fiecărei clase a elevilor care au dificultăți în
încheierea situației școlare
Organizarea activităților remediale/de sprijin individualizat în vederea
recuperării materiei.
Stimularea și motivarea elevilor pentru învățare prin activități diversificate,
prin crearea unor echipe de sprijin formate de elevi-profesori-consilier școlar
Sprijin și consiliere educațională a elevilor aflați în situație de risc.
7. Numărul absențelor nemotivate a crescut semnificativ în ultimul an, constituind
un risc crescut de părăsire timpurie a școlii. Ce măsuri concrete ați întreprinde
în acest sens?
Problemele economice, problemele de relaţionare între părinţi şi copii,
timp redus petrecut cu familia, redistribuirea rolurilor, suportul social şi
emoţional redus, supraîncărcarea profesională a părinţilor sau munca în
străinătate etc. determină mai multe probleme emoţionale la copii decât în
trecut. La acestea se adaugă presiunea grupului, metodele educative slabe,
inconstante, supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile în evaluare şi notare, frica de
examene etc. constituindu-se în adevăraţi stresori pentru elevi care, din păcate,
uneori evită confruntarea cu ,,problema” prin fuga de la ore. Văzut din această
perspectivă, absenteismul devine o problemă socială, un semnal tardiv al
existenţei unor probleme, o conduită care reflectă atitudinea structurată a
lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia şcolară. Din păcate,
absenteismul este în creştere, iar ignorarea sau pedeapsa excesivă pot doar
contribui la cronicizarea fenomenului.
SUGESTII DE INTERVENŢIE ÎN CAZUL ABSENTEISMULUI
1. Monitorizarea, de către diriginte, săptămânală a absenţelor elevilor pe fişa
tip de monitorizare şi prezentarea lunară a situaţiei absenţelor către
conducerea şcolii
2. Aplicarea chestionarului privind absenteismul (dacă situaţia o impune)
3. Centralizarea răspunsurilor la chestionar şi identificarea principalelor cauze
care au contribuit la situaţia de fapt (număr mare de absenţe nemotivate)
4. Schiţarea unui plan de intervenţie ţintit pentru rezolvarea situaţiei
(identificarea de către diriginte a unor măsuri amelioratorii)
5. Discutarea, în particular, a incidentului / situatiei cu elevul – căutarea
împreună a unor soluţii pentru evitarea repetării incidentului; eventual,
consilierea psihologică individuală / a familiei (în funcţie de cauză)
6. Cooperarea dirigintelui cu părinţii; supravegherea discretă a prezenţei
elevului la şcoală, legătura permanentă cu dirigintele (reacţiile negative ale
şcolii şi ale familiei întreţin mecanismele de apărare ale elevului, creând un
cerc vicios, în care, la limită, abandonul tinde să fie văzut de elev ca unică
soluţie pentru ,,rezolvarea’’ problemei)
7. Dacă fuga de la şcoală este determinată de atitudinea unui profesor,
dirigintele poate media rezolvarea situaţiei conflictuale profesor-elev
8. Alte modalităţi de profilaxie:
- ieşirea din şcoală pe parcursul orelor de curs doar pe baza unor bilete de
învoire, semnate de diriginte sau profesorul clasei, care să fie ritmic
contabilizate la secretariat;
- notarea riguroasă a absentelor la fiecare oră de curs
- respectarea Regulamentului Şcolar şi a Regulamentului de Ordine Interioară
pentru elevi
- menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei
de siguranţă afectivă pentru toţi elevii
- metode de predare – învăţare atractive
- promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare
modeste să experimenteze succesul; evitarea constituirii unor elite,
concomitent cu etichetarea, marginalizarea, celor care nu aparţin elitei
- sistem echitabil de recompense – sancţiuni care să menţină motivaţia şcolară
a elevilor; nota să fie doar o măsură obiectivă a performanţei şi nu o
modalitate de sancţionare a elevului
- profesorii să comunice eficient (asertiv, să folosească ascultarea activă) să
evite etichetarea elevilor, să critice constructiv, să se focalizeze pe
recompensarea elevilor şi nu pe sancţionarea lor
- diversificarea şi atractivitatea activităţilor extracurriculare
9. Alte strategii de intervenţie:
-crearea unui forum al părinţilor;
-programe de consiliere a părinţilor (de tip ,,şcoala părinţilor’’)
-colaborare cu toate autorităţile comunităţii locale (poliţia locală, alte asociaţii
şi ONG – uri).
12. Politicile școlii în aria incluziunii copiilor cu CES sunt insuficient susținute de
părinții elevilor din școală, chiar dacă echipa de conducere a dezvoltat aceste
politici în mod transparent, având profesorii ca parteneri. Ce măsuri concrete
ați întreprindere în acest sens?
Sprijinirea incluziunii elevilor cu cerințe educaționale speciale reprezintă un
obiectiv declarat al școlii în care funcționez; acest lucru se întâmplă încă de
când a debutat programul de sprijin derulat în colaborare cu Centrul de
Educație Incluzivă Cluj-Napoca.
La nivel teoretic această problemă nu ar trebui să existe, deoarece părinții sunt
cei care inițiazăși solicită evaluarea instituționalizată și cuprinderea copilului
în orice formă de sprijin – fie ea integrată sau instituționalizată.
În cazul în care școala s-ar confrunta cu o astfel de situație, tot la consilierea
părinților s-ar ajunge. Acest lucru poate fi realizat de către educatoarea de la
grupă sau de către învățător și/sau profesorul diriginte la clasă, de către
specialistul delegat în programul de sprijin la nivelul școlii/profesorul
itinerant și chiar de însăși directorul școlii, după caz. Susțin acestea
pornind de la precizarea făcută în însăși definirea situației problemă care
stipulează nivelul de transparență și implicarea activă a profesorilor din cadrul
școlii.
Așadar, pornind de la procentul de foarte scăzut din efectivul total de elevi ai
școlii, putem spune că incluziunea elevilor cu CES și, indirect, legătura
strânsă cu părinții acestora reprezintă priorități ale actului managerial la
nivelul școlii.
În subsidiar, demnă de luat în considerare poate fi și motivarea pecuniară de
care beneficiază elevul cu CES cuprins în program de sprijin care are tocmai
menirea de a apropia părintele de colaborarea cu școala.
21. Structurile asociative ale elevilor din școală s-au dezvoltat semnificativ în
ultimii ani. Care sunt modalitățile concrete prin care veți valorifica
”vocea elevilor” în politicile de la nivelul unității de învățământ?
Înainte de toate, ”vocea elevilor” este ascultată prin însăși
respectarea prevederilor din ROFUIP și/sau Statutul elevului încă de la
apariția acestor două documente.
Astfel, elevii iau parte la luarea deciziilor la nivelul claselor, dar și
în comisia de redactare și modificare a Regulamentului de Ordine Interioară
al școlii, iar reprezentantul elevilor pe școală este invitat chiar și în
ședințele în care se iau decizii care afectează elevii.
Pe lângă aceste structuri oficiale, elevii pot lua parte la dezbateri
organizate pe teme agreate sau pot propune chiar ei astfel de teme.
În școala noastră, pe parcursul unui întreg an școlar, elevii au avut șansa să își
facă vocea auzită în cadrul unui proiect educational în care au desfășurat
diferite activități, după cum urmează:
- Identificarea problemelor cu care se confruntă colegii lor în
școală – ex. problema riscului de abandon școlar;
- Gândirea unei strategii prin care sunt trasate activități
punctuale de realizat în soluționarea problemei;
- Culegerea de informații necesare în derularea activităților din
proiect și pentru identificarea actorilor care se pot implica în
soluționarea problemei (directorul școlii, profesorii diriginți și
învățători, asistentul social al primăriei);
- Propunerea unei politici de soluționare a problemei
identificate în mod democratic, cu respectarea tuturor principiilor
impuse de sistemul de vot simplu sau majoritate compusă;
- Întâlnirea cu factorii decizionali de la nivelul școlii și a altor
instituții din comunitate (vizită la Primăria localității sau la preotul
ortodox al comunității);
- Finalizarea proiectului s-a realizat printr-o prezentare într-un
cadru festiv, cu o prezentare online, din cauza pandemiei, unde au
luat parte toți actorii angrenați în proiect dar, cel mai important, și
acei elevi pe care întregul demers i-a avut în obiectiv.
Din păcate, fiind o școală cu resurse limitate și fără venituri proprii, iar – în
ultimii ani de management, nu am beneficiat de vreo donație sau sponsorizare
în fonduri/lichidități, accentul se va muta pe celelalte două direcții rămase.
Dacă bugetul este deficitar pe partea de salarii, iar școala noastră și-a lichidat
fondurile din costul standard per/elev în luna iunie anul curent, atunci măsura
concretă se rezumă la cele două adrese lunare către ISJ: 1 - spre serviciul
contabilitate – în care solicităm sumele necesare deschiderilor pentru plata
salariilor pentru luna în curs, luna următoare acesteia (după încărcarea în
linkul destinat) și 2 – spre Consiliul de Administrație al ISJ, în atenția
inspectorului școlar general, prin care se solicită suplimentarea contului
Cheltuieli cu personal cu fix suma necesară plății salariilor, după ce ne-am
asigurat – alături de administratorul financiar al școlii, că sumele rămase în
cont de la ultima plata a salariilor, sunt 0 (zero).
În cazul în care, deficitul este pe cheltuieli materiale, bunuri și servicii,
aceeași procedură se aplică, în direcția autorităților locale – Primăria și
Consiliul Local. În urma unei solicitări scrise prealabile constituirii bugetului
– de regulă, în perioada decembrie/ianuarie, problema este ridicată în prima
ședință de Consiliu Local. De obicei, fondurile sunt suplimentate în urma
rectificărilor
bugetare și în funcție de acestea.
Aplicat practic, la nivelul unității școlare pentru care susțin prezentul interviu,
posibilitățile de soluționare a situației-problemă de mai sus se rezumă la
aceste direcții prezentate. Școala nu beneficiază de terenuri date în arendă sau
contracte de închirieri în urma cărora să poată beneficia de terțe surse
bugetare.