DREPT FINANCIAR

BANII PUBLICI


❃ De ce exista banii publici?

Statul este o abstractiune, un concept abstract, care se infatiseaza prin functiile pe care le
indeplineste. Statul exista pt ca indeplineste niste functii, cum ar fi: ordinea publica,
administrarea teritoriului, servicii publice, apararea, prin institutiile publice din fiecare domeniu in
parte. Statul reprezinta astfel un ansamblu de institutii publice, fiecare avand o atributie
precisa, militand pt un scop anume, fiecare lucrand in numele statului. Pentru ca aceste
institutii sa functioneze e nevoie de bani, avand nevoie de o cladire, de un sediu, iar mentinerea
functionarii unei cladiri presupune un cost, institutia in sine se serveste de oameni pe care trebuie
sa-i platesti, mai mult, in indeplinirea functiilor lor sunt anumite costuri.
Astfel, un stat nu poate functiona decat in masura in care cheltuieste niste bani. De aceea
banii publici sunt inerenti functionarii statului.

❃ De unde vin banii publici?

Statul modern isi procura in majoritate covarsitoare banii din impozite si taxe, insa acest sistem
nu a functionat permanent de-a lungul istoriei.
• In dreptul roman statul colecta anumite taxe si impozite, insa in cuantum mic, bani distribuiti in
anumite domenii strict prevazute.
• Insa, in perioada feudala aceste impozite si taxe dispar, nu mai exista impozite culese la nivel
statal pt a fi utilizate in interesul public. Astfel, pe tot parcursul EM acest soi de impozite puteau fi
culese in mod extraordinar si doar temporar.
• Impozitul incepe sa fie o obisnuinta odata cu aparitia statului modern, incepand cu sec. XVII.
Cele 3 mari revolutii (glorioasa- Anglia, franceza, americana) care au framantat sec. XVII-XVIII au
avut ca motiv principal pe cel fiscal, motivul legat de finantarea cheltuielilor statului. Fiecare a
contribuit in felul sau la consolidarea a 3 mari principii care se aplica banilor publici, principii pt
care a curs foarte mult sange, ajungand sa fie inscrise in constitutiile moderne si care azi sunt
percepute de oameni ca firesti.

❃ Principii aplicabile banilor publici

I. Niciun impozit nu poate fi perceput fara consimtantul celui care plateste, consimtamant
ce nu e dat personal, ci prin reprezentant, adica prin parlament. (Vechi principiu din drept
roman: niciun impozit fara lege). Acest principiu a stat la baza revolutiei americane „no
taxation without representation”, caci americanii nu aveau reprezentat in parlamentul englez.
Mai mult, pe listele revolutionarilor francezi era prima doleanta: niciun impozit nu poate fi
colectat fara acordul adunarilor generale.
II. Odata ce reprezentantii contribuabililor au fost de acord cu plata unui impozit, este
firesc ca ei sa verifce si cum sunt cheltuiti banii stransi. Cu alte cuvinte, reprezentantii
trebuie sa stie si sa aprobe ce se intampla cu banii ulterior incasarii lor de la popor.
III. Aceasta aprobare a valorilor percepute ca impozite si a destinatiei banilor se da anual.
Cu alte cuvinte, nu e suficient sa fiu de acord o data sa platesc impozit pe proprietate, ci in
fiecare an, statul, prin parlament, trebuie sa aprobe cat de multi bani voi strange anul acesta si
de cati au nevoie in functie de nevoile poporului.

Astfel, statul nu poate lua bani cu forta, acelasi parlament trebuie sa aprobe in fiecare an cati bani
se strang si pe ce se cheltuiesc. Ar fi asadar un triptic de principii care apara propietatea
privata.
❃ Cat de multi bani sunt necesari pentru functionarea statului?
Aici, raspunsul e diferit in functie de contextul istoric si de aceea se desprind 2 mari curente:
1. SISTEMUL FINANȚELOR PUBLICE CLASICE - statul se multumea sa fie un stat jandarm
care mentinea ordinea publica si o armata, cu un corp de functionari care deserveau doar
aceste functii putine. Toate celelalte activitati, comert, sanatate, educatie, construciti erau in
domeniul privat. Astfel, statul avea nevoie de putini bani pt ca indeplinea putine functii,
singura problema majora era razboiul, iar in acele conditii nu se punea problema majorarii
impozitelor, ci statul se imprumuta in caz de nevoie stringenta. Bugetul era echilibrat, statul
strangea atatea impozite cat erau necesare pt a-si indeplini functiile. Cand aparea un
dezechilibru, el era acoperit prin imprumut. Acest lucru inseamna ca cetatenii trebuiau sa
plateasca un impozit mic, dar statul nu oferea nimic in schimb.
2. EPOCA INTERVENTIONISMULUI ECONOMIC - lucrurile s-au schimbat radical dupa WWI,
prin criza economica din 1929 - astfel totul a fost schimbat printr-o maniera progresiva,
incepand cu declansarea crizei si pana dupa WWII. La inceputul crizei, somajul a fost masiv,
iar criza a luat amploare, dezastrul s-a propagat in economie. Una dintre solutiile gandite a
fost crerea de locuri de munca, astfel incat se lanseaza un program masiv de investitii
publice, deci statul investeste pentru a construi drumuri si pt a acorda somerilor un loc de
munca si un salariu. Acest mecanism ajuta la depasirea crizei. Deci pentru prima data statul isi
foloseste banii foarte greu stransi nu pentru functiile obisnuite, ci pentru ceva nou, luand locul
unui investitor privat si astfel debuteaza EPOCA INTERVENTIONISMULUI ECONOMIC. In
1934 apare lucrarea lui John Keys - statul trebuie sa intervina in economie pentru a o ridica -
care a fost insa criticata de Scoala Austriaca ce promova libera initiativa si economie. Insa,
acest moment a fost important pt ca apare o noua sursa de finantare a statului, imprumutul,
in detrimentul impozitelor care presupun o procedura tergiversata si anumite consecinte. Astfel,
se dezvolta investiile din bani publici, se dezvolta masiv educatia publica, apar serviciile
de sanatate publica, statul incepe sa contruiasca sisteme de spitale. Dupa WWII, aceasta
tendinta se accentueaza, cand statul preia efortul de reconstructie dupa razboi
imprumutandu-se. In timpul celor 30 de ani gloriosi, cetateanul intra intr-o relatie f interesanta
cu statul, el continua sa plateasca impozite catre stat, dar beneficia de servicii publice care ca
amploare si bani cheltuiti le depaseau pe cele private si apoi nationalizeaza anumite ramuri
private aduse in pragul dezastrului de razboi. Cu alte cuvinte, statul le preia, incepand cu o
cheltuiala, caci mult dupa aceasta ele incep sa aduca profit. Astfel observam aparitia statului
modern care intervine activ, cheltuieste mult mai multi bani pt ca indeplineste mult mai
multe functii.
3. O a treia sursa minora pt bugetul statului: veniturile aduse de intreprinderile rentabile ale
statului, de proprietati, resurse naturale.

❃ Cum recunosti banii publici?

1. Criteriul propus pentru indentificarea banilor public: Vor fi bani publici aceia aflati in
patrimoniul persoanelor juridice de drept public.
2. Pot fi bani publici si cei aflati in patrimoniul unei persoane private daca au fost transferati
acolo de catre o entitate publica intr-un scop determinat, pt a fi folositi in vederea unei destinatii
precise.

Curs 2 - 11 Oct

OBIECTUL DREPTULUI FINANCIAR PUBLIC - modul de colectare si administrare a fondurilor

publice, a banilor publici.

❃ Criteriul traditional -
• Marele criteriu care deosebeste banii publici de banii privati - banii publici sunt sume
transferate din bugetele publice, iar legea ofera o lista a bugetelor publice, deci legea
română se raporteaza la un criteriu al sursei din care sunt plătiți banii, insa ce nu spune legea
explicit si ce se deduce din alte norme e perioada de timp in care banii sunt publici dupa ce au
 plecat din bugetele publice. Acei bani care pleaca din bugetele publice pleaca intr-un alt
patrimoniu, deci ei configureaza o plata.
• Cand statul cumpara energie electrica, de ex, de la un agent privat, el plateste un cost, astfel
acei bani sunt publici in momentul in care se afla in bugetul public si in momentul in care o
persoana autorizeaza acea plata pentru ca atunci e momentul in care ei pleaca din bugetele
publice, insa apoi ei devin bani privati. Astfel, pornind de la textul legii, elaboram criteriul
conform caruia banii sunt publici cat timp stau in patrimoniul public si pleaca de acolo, dar
pana intra intr-un patrimoniu privat. Deci, criteriul juridic e apartenenta la patrimoniu, aceasta
face distinctia dintre banii publici si banii privati. De aceea, banii publici sunt cei care apartin
unei persoane juridice de drept public.
• Persoanele juridice de drept public sunt infiintate printr-un act normativ individual, procedura lor
de infiintare e reglementata de o lege: autoritati publice, institutii publice etc. Banii aflati in
patrimoniul acestora sunt bani publici.

❃ Statul modern e intr-o continua expansiune, isi aroga cat mai multe functii, intervine in economie
prin institutii publice si prin propriile societati infiintate. Statul modern a creat INSTITUȚII PUBLICE
AUTONOME ce reprezinta o sfidare a regulii traditionale a separatiei puterilor in stat, ele
functioneaza explicit si cu un scop declarat de a nu se subordona nimanui, ele nu sunt
subordonate Guvernului, Presedintiei sau niciunui alt organ executiv. Firesc ca ele sunt infiintate
si functioneaza potrivit unei legi, atributiile lor sunt date de lege, insa ele sunt infiintate de
lege ca fiind autonome, ele isi desfasoara atributiile intr-o autonomie totala. Nesupunandu-se
nimanui, ele trebuie sa prezinte cel putin anual un raport de activitate Parlamentului, deci ele
se afla sub un control parlamentar, insa formal, pt ca activitatea unei institutii autonome e f
complexa tehnic incat contrololrul, in cazul asta parlamentul, are putine sanse sa inteleaga intreg
procesul, de aceea controlul se rezuma la fapte mari. Aceste insitutii publice sunt, de regula,
centrale, pot fi si locale, au aparut ca un reflex de tehniciczare a administratiei publice - de aceea,
acestea, care indeplinesc atributiile statului, trebuie sa ia decizii pur tehnice, nu politice, astfel
ele trebuie sa fie independente financiar - exemplele clasice sunt Bancile Nationale, Consiliul
Concurentei etc. Dincolo de aceasta autonomie decizionala care le impune o decizie tehnica si nu
poltiica, un alt punct comun al acestora este autonomia financiara - astfel statul le pune la
dispozitie surse de venituri proprii pt ca altfel nu ar fi putut fi independente pe deplin.
Aceste institutii autonome sunt persoane juridice de drept public, banii lor sunt banii
publici, insa banii acestia nu vin de la bugetul de stat, ci sunt bani pe care institutiile ii
colecteaza singure.
Statul coboara in arena comertului si se comporta ca un privat prin agenti privati cu scop
comercial.

❃ ÎNTREPRINDERILE PUBLICE - ansamblul persoanelor juridice cu activitate comerciala,

economica, pe care statul le controleaza si le fintateaza. Banii acestora, fie ca se numesc
regii autonome, fie companii nationale sau societati nationale, sunt bani publici.
~
O clasificare a acestora se face in functie de domeniul in care isi desfasoara activitatea:
• intreprinderi publice create de stat pt a administra un domeniu public fie exclusiv, fie
neexclusiv - ex: regii autonome apele romane, ROMATA - administreaza spatiul aerian al
Romaniei, CNADNR - adminsitreaza tot ce inseamna drum de interes national + intreprinderi
publice care indeplinesc activitati de monopol in numele statului - cele care exploateaza
resursele naturale - isi desfasoara activitatea intr-un mediu lipsit de concurenta - acestea
produc bani publici din aceste activitati, ele sunt doar niste reprezentati legali ai statului din
moment ce doar statul e in masura sa desfasoare activitatea monopolistica respectiva, in
cosencinta, faptul ca statul alege sa infiinteze o entintate separata pt a desfasura acea activitate
in numele sau nu inseamna ca banii incasati de acesti reprezentanti nu sunt bani publici, doar
statul alege sa incaseze si sa administreze banii publici in interiorul acestor regii automone
• intreprinderi publice care isi desfasoara activitatile intr-un mediu concurential - ex:
TAROM - se impart in 2 categorii in functie de modul in care reusesc sa-si acopere cheltuielile:
 • Cu alte cuvinte, societatile statului care actioneaza in mediu concurential, dar care nu
reusesc sa-si acopere din activitatea proprie cel putin jumatate din cheltuieli sunt incluse in
bugetele publice - logica: statul, la fel ca persoana privata, isi poate infiinta o societate pt a
desfasura o activitate ecnomica, dar cand aceasta societate nu merge, privatul o inchide,
nu e rentabila, in schimb, daca statul alege s-o tina in stare de functionare, el nu mai
urmareste obiecte pur economice, ci urmareste obiective politice sau sociale, atunci
inseamna ca, de fapt, acea entitate e o prelungire a peronalitatii statului, iar banii sai
vor avea acelasi regim ca banii publici, statul cand isi calcueaza bugetul trebuie sa ia in
calcul si acei bani care acopera o pierdere intr-o entitate aparent privata
!!!!! Deci se impune un criteriu subsidiar - vor fi bani publici:
• cei aflati in patrimoniul unei persoane de drept privat care fie administreaza un domeniu
public
• fie desfasoara in numele si pe seama statului o activitate de monopol rezervata exclusiv
statului
• fie desfasoara o activitate supusa concurentei, dar nu-si poate acoperi pierderile
Acest criteriu subisdiar pe care legea romana nu-l pomeneste explicit e detaliat in Regulamentul
European, regulamentul prin care se adopta sistemul european de conturi publice, tot aici e
prevazut un al treilea criteriu pe care legea nu-l pomeneste explicit - vom avea bani publici ori de
cate ori banii pleaca dintr-un buget public catre un buget privat cu o destinatie precisa si
obligatorie, cum ar fi subventiile de orice fel, ceea ce inseamna ca persoana privata care
primeste banii nu poate face ce vrea cu ei, ci e tinut de regimul juridic stabilit prin lege pt
banii respectivii.
* Aceasta complexificare a finantelor publice e o consecinta a complexificare a functiilor statului.

Exista o componenta care stabileste:

• REGULI DE PREVIZIONARE si AUTORIZAREA INCASARII veniturilor si cheltuielilor
• a2a - REGULI PT INCASAREA SI CHELTUIREA BANILOR
• a3a - CONTROLUL FOLOSIRII BANILOR
Aceasta structura tripartita a regimului juridic al banilor publici are legatura cu identificarea
celor care folosesc banii publici:
• persoanele juridice de drept public - aplica toate cele 3 categorii de reguli
• persoanele private care desfasoara activitati de monopol - aplica doar setul 2 si 3 de reguli,
deci regulile de cheltuire si de control al banilor
• toate celelalte - cele care au pierdere sau cele care privesc bani cu dest precisa - sunt
supuse regulilor de control

❃ IZVOARELE DREPTULUI FINANCIAR PUBLIC

1. Reguli la nivel european - Tratatul de la Maastricht din 1992, iar criza financiara din 2008 -
UE a raspuns cu noi reglementari in ceea ce priveste banii publici care obliga statele sa
administreze mult mai atent banii publici
2. Reguli la nivel național
- in primul rand, norme constitutionale care privesc bugetul national, bugetele locale,
curtea de conturi, deci Romania nu e un stat atat de modern, pt ca exista constitutia economica -
statul modern are activitati economice, foloseste sume uriase de bani, da un nou subiect de
reglementare constitutiei, deci o constitutie ca lege fundamentala nu mai poate ignora puterea
financiara, ori constitutiile moderne adoptate in anii 2000 contin o puternica componenta care
reglementeaza relatiile financiare din interiorul statului
- in al doilea rand, un nivel de detaliu, 3 legi: Legea finantelor statului 500/2002, Legea
finantelor publice locale 273/2006, Legea 69/2010 a responsabilitatii fiscal-bugetare - contine
principiile mari dupa care se adminsitreaza banii publici, contine reguli dupa care se elaboreaza
bugetele anual, deci e o lege de principiu, insa toate cele 3 legi sunt ordinare. Acestui nivel i se
subsumeaza un nivel special prin faptul ca Parlamentul adopta anual 2 legi, una a bugetului de
stat si una a asigurarilor sociale de stat, prin aceste legi se deroga masiv si explicit de la cele 3
legi mentionate mai sus pt ca si aceste legi sunt tot legi ordinare.

❃ ARHITECTURA INSTITUTIONALA A DREPTULUI FINANCIAR PUBLIC

- Care sunt institutiile publice pe care le vom intalni in aceasta zona?

1. Separare orizontala a puterilor financiara - se realizeaza intre puterea legislativa si puterea

executiva - sursa de mari tensiuni pt ca formal, Parlamentul adopta anual bugetul, iar
modificarea bugetului se face tot prin lege adoptata de Parlament, dar in practica, adevarata
putere apartine executivului, ele elaboreaza bugetele si apoi le pun in executare, deci
Parlamentul se rezuma la o aprobare formala a proiectului de buget propus de executiv
2. Separare verticala a puterilor financiara - 3 nivele: relatia dintre banii pe care-i strange
bugetul de stat si bugetele unititatilor adm-terit, relatiile intre banii existenti la nivelul UE si banii
publici ai unui stat membru

BUGETELE PUBLICE
Daca o persoana privata nu are obligatia de a-si intocmi un buget, in privinta banilor publici este
obligatorie prezenta bugetului, pentru orice bani publici trebuie intocmit un plan.

Colectare -> administrare-> cheltuirea se regaseste in planul bugetului care vorbeste atat despre
venituri cat si despre cheltuieli, asadar bugetul reprezinta o previziune cu privire la venitul ce
urmeaza a fi colectat ca surse ale banilor publici si este in acelasi timp doar o estimare, nu creeaza
obligatii, cu alte cuvinte avem mai multe surse de venit, iar pe fiecare sursa vom estima cam ce
suma vom putea incasa (impozitul).

Daca se pun sume pe care nu avem nicio sansa sa le obtinem ,bugetul nu este unul realist ->
cheluieli neacoperite. Pe aceasta parte de chelutieli bugetul functioneaza mult mai restrictiv, este o
limita maxima ce poate fi cheltuita. Autorizare cheltuielii in buget nu face sa se nasca o obligatie de
a cheltui.

Pot sa inchei contracte in care iti asumi obligatia de plata a sumei “x”, iar contractul odata incheiat
trebuie executat, iar contractantul isi cere valoarea contraprestatiei. De aceea sunt state cum este
Franta care au inclus in legislatie o obligatie pentru cei care alcatuiesc bugetele de a actiona cu
buna-credinta in estimarile venitului, ceea ce inseamna ca ei trebuie sa fie capabili in orice moment
sa explice pe ce s-au bazat in momentul cand au stabilit respectiva suma. Atunci cand ai prevazut
ca vei incasa 150.000 lei pe luna si apoi s-a dovedit ca s-a intamplat ceva neasteptat care te-a
impiedicat sa incasezi intreaga suma. In legistaltia romana a existat un principiu al realismului,
care a disparut in momentul de fata caci s-a considerat ca este greu de aplicat pentru ca
presupunea o responsabilitate a functionarilor publici.

Principiul realismului: trebuiea sa faci o medie a incasarilor pe fiecare categorii de sursa in

fiecare an, o estimare a cifrei de profit, numai reglementarile la nivel european au adus o oarecare
rigoare in evolutia bugetului. In momentul de fata avem situatia paradoxala in care sunt texte foarte
tehnice care descriu modalitatea in care se face estimarea bugetului.

Sursele pe care se bazeaza ideea de colectare a veniturilor:

Exista o clasificare a veniturilor care pleaca de la o prima impartire in 2 mari categorii:

1. venitrui ordinare
2. venituri extraordinare
Este o impartire inselatoare dpdv legal (ordinar-comun; extraordinar se apeleaza extrem de rar
insa nu este asa )

Distinctia intre cele 2 mari categorii este aceea ca veniturile ordinare sunt cele la care se apeleaza
cu prioritate, ele sunt prima sursa de venituri catre care se merge in constructia unui buget. Ele se
impart in 2 mari categorii:

a) venituri ordinare fiscale

b) venituri ordinare nefiscale

Veniturile extraordinare sunt acele venituri la care se apeleaza numai cand veniturile ordinare nu
sunt suficiente la un moment dat, ele sunt subsidiare. In statele modern acest lucru se intampla
extrem de des, asadar veniturile extraordinare sunt in primul rand imprumuturile, atunci logica
veniturilor publice este ca primul loc in care ma duc sa iau venitrui ca stat sunt veniturile ordinare,
insa daca la un moment dat ne aflam intr-o perioada de criza, nu exista incasari, vom incasa in
subsidiar la imprumuturi.

Aceasta sursa a imprumuturilor este completata de alte 2 surse, ce sunt folosite relativ rar. Tot in
categoria veniturilor extraordinare folosite realmente in situatia de exceptie intalnim: emisiunea
monetara, statele pot folosi aceasta sursa ca sursa de bani caci au monopolul asupra emisiunii
monetare, insa nu este posibil pentru statele membre UE, care au renuntat la exercitarea acestei
prerogative in favoarea BCE. Prin urmare emisiunea monetara nu poate fi folosita in Romania
ca sursa de venit. A doua sursa de venit extraordinar este vanzarea rezervelor internationale,
fiecare stat pastreaza rezerve internationale ( aur de ex), insa este o sursa foarte limitata
( Romania are 100 de tone de aur).

VENITURILE ORDINARE: marea distinctie intre cele 2 fiind data de modalitatea de stabilire a
obligatiei de plata, asadar in cazul veniturilor fiscale, obligatia de plata este stabilita prin lege in
mod unilateral de stat, numai statul poate impune obligatia fiscala prin lege.

Exista trei categorii de taxe fiscale: impozite, taxe si contributii.

Impozitele sunt sume platite fara o contraprestatie imediata = sunt sume care sunt platite fara ca
un cetatean sa stie destinatia precisa a sumei de bani.
Taxele sunt sume de bani platite pentru a avea acces la serviciul public determinat (sistemul de
asigurari sociale).
Contributiile sunt sume platite pentru a deveni membru al unui sistem public de asigurari (de ex.
Sistemul de asigurari sociale, contributiile pentru sanatate etc.). Impozitele pot sa priveasca fie
veniturile unei persoane (sumele de bani care ii majoreaza patrimoniul - impozite personale) sau
pot sa priveasca bunurile unei persoane (impozite reale). Exista o peridiocitate a tlatii a tuturor
acestora, deci ele sunt venituri pe care statul le percepe constant, scadentele sunt percepute de
lege in asa fel incat sa incaseze in permanenta venituri.

VENITURILE NEFISCALE: trasatura lor comuna este ca ele nu sunt impuse unilateral de stat si
marea lor majoritate sunt stabilite contractual, sau sunt sanctiuni pentru incalcarea unor norme
sau avem ipoteza bunurilor fara stapan pe care legea le declara in urma unei proceduri a intra in
raza unor unitati administrativ teritoariale pe raza carora se afla.

Zona taxelor pentru servicii care nici nu sunt obligatorii, nu sunt impuse de lege si nici nu fac
obiectul unui monopol al statului. Cu alte cuvinte, taxele sunt fiscale atunci cand sunt impuse
pentru serviciu obligatoriu ( ex: buletin, carte de identitate) sau taxa se plateste pt serviciu care
este monopol al statului, poti sa apelezi la o instanta judecatoreasca, legea nu te obliga sa iti faci
pasaport, dar daca vrei, platesti o taxa; taxa pt studiu, exista servicii prestate de institutii publice
contractual.
Zona a impozitelor si taxelor locale unde avem 2 situatii:

1. legea, codul fiscal, stabileste pt impozitele si taxele locale o limita minima si o limita maxima a
impozitului pe cladiri, ceea ce nu se intampla la celelalte impozite. Autoritatea locala trebuie sa
faca doar in aceste limite stricte edictate de lege sa stabileasca o cota, cu alte cuvinte este un
venit cu privire la care se lasa o anumita marja de autonomie locala.

Taxele fiscale pt serviciile speciale, da voie consiliilor locale sa instituie taxe pentru serviciile noi
infiintate la nivelul unigtatii respective si obliga unitatea sa incaseze aceste taxe numai de la
beneficiarii serviciilor, sunt considerate venituri aflate la granita dintre veniturile fiscale si cele
nefiscale, tocmai pentru ca este greu de apreciat natura lor impusa sau contractuala. Aceste texte
parafiscale sunt singurul caz in care o unitate administrativ teritoriala pate sa adauge impozite si
taxe noi in temeiul unei imputerniciri date de lege.

Pe baza acestor venituri fiscale/nefiscale se vor trece cheltuielile, care vor presupune o organizatie
pe destinatii, iar cheltuielile vor reprezenta autorizari maxime, asadar un buget odata adoptat va
avea ca efect sanctionarea primara, efectuarea unei cheltuieli neautorizate este infractiune ceea
ce face ca acest buget sa fie extrem de important. Din aceasta perspectiva bugetul este un act de
previziune si de autorizare a cheltuielilor. Daca se fac cheltuielile nu pot fi depasite. Veniturile si
cheltuielile sunt organizate pe un plan bugetar pe baza unei structuri clasificare bugetara. …..

Cheltuielile sunt intr-o structura mai mcomplexa decat veniturile pentru ca si efectul juridic este
mult mai strans. Exista 2 mari componente ale clasificarii bugetare:

1. vorbim de clasificarea economica care se realizeaza pe destinatii precise, existand o

multitudine de destinatii. Efectul juridic este important, deoarece suma de cheltuit este
imperativa, neputandu-se cheltui mai mult pe o destinatie decat este deja stabilita in clasificatia
bugetara. Pentru un contract care depaseste esalonul de plata stabilit, plata nu se poate
efectua. Cu toate acestea, pentru cheltuirea acelei sume s-a incheiat un contract cu un subiect
de drept privat. In ciuda acestei situatii, legea de autorizare a bugetului este una cu dispozitii
imperative, asa ca privatul care a incheiat un contrat necunoscand bugetul instutitiei publice,
din moment ce nu poate ignora normele imperative in vigoare, nu are dreptul de a cere o plata
care depaseste suma trecuta in buget. Acest exemplu arata ca efectul acestei clasificatii nu se
rezuma doar la instututia publica in sine, ci produc efect si in contractul cu un privat. Astfel se
observa importanta acestor destinatii.

2. clasificarea functionarului care imparte cheltuielile in functie de efectul lor economic. Acestea
se pot imparti in cheltuieli de functionare ( servesc indeplinirea atributiilor) si cheltuieli de
capitai sau investitii ( sunt cele din care rezulta bunuri de folosinta indelungata).

Relevanta aceste clasificatii functionale este foarte importanta deoarece exista reguli care interzic
transferul de fonduri de la cheltuielile de investitii catre cheltuielile de functionare. Chiar si modul
de organizare a bugetului este unul cu consecinte juridice foarte importante, daca ti s-a aprobat o
suma precisa nu poti cheltui mai mult, iar daca nu au fost aprobati banii, nu pot folosi in niciun
scop.

A doua limita este limita bugetara, limita efectuarii cheltuielii: unitatea administrativ teritoriala
poate sa cheltuiasca bani pt a contribui de exemplu la finantarea echipei de fotbal din alt oras?

Dincolo de aceasta structurala formala a unui buget, exista o serie de principii care trebuie
respectate in intocmirea bugetelor publice.

Aceste principii sunt vechi, s-au nascut in epoca in care s-a nascut ideea de control al banilor si ca
Parlamentul este cel care trebuie sa verifice anual cum se cheltuieste bugetul strans din banii
publici.
Doctrina: Principiile aduc o ordine in structurarea banilor publici, ordine ce este benefica. De multe
ori exceptiile sunt doar exceptii aparente, ele in realitate nu contrazic principiul.

Principiul unitatii bugetare si principiul universalitatii

Principiul unitatii art. 10 - toate veniturile si cheltuielile publiuce trebuie sa fie cuprinse intr-un
document unic. Logica tine de aprobarea in Parlament, pt ca acestia trebuie sa aibe o imagine
clara a banilor stransi de la contribuabili. Exista un singur document la nivel central numit bugetul
de stat si un singru buget la nivel local: bugetul local.

Exista si exceptii:

A. Bugetele Anexe. Statul modern simte nevoia sa creeze evidente separate pentru anumite
categorii de venituri si cheltuieli din motive dintre cele mai diverse. Aceste evidente
separate sunt adoptate ca anexa la bugetul de stat, ceea ce cumva pastreaza bugetul
unitar. Acestea sunt:

1. Fondurile speciale speciale. Acestea sunt situatii in care veniturile colectate sunt
destinate unei cheltuieli precise (ex.: Fondul national de sanatate, Fondul national
pentru drumuri).
2. Bugetele pentru fondurile europene
3. Bugete pentru imprumuturi externe.

B. O a doua exceptie o reprezinta veniturile extrabugetare: cand spun venit extrabugetar ma

gandesc ca sunt venituri bugetare care insa sunt exceptii de la un articol 75 important ( toate
veniturile cuvenite statului se fac venit la bugetul de stat. )

Ipoteza veniturilor extrabugetare: statul prin lege da voie unei institutii publice sa incaseze banii,
insa daca legea se opreste aici institutia incaseaza banii in numele si pe seama statului pt ca
aceasta este competenta ei, insa ii trimite la bugetul de stat. Dar daca legea prevede ca aceasta
institutie publica are dreptul sa ii pastreze si sa ii foloseasca in scop persoanal, aceste venituri ce
s-au oprit la institutia publica sunt ceea ce legea denumeste venituri extrabugetare. Acesti bani se
vad in evidentele bugetului de stat? Caci astfel tendinta statului ar fi sa multiplice aceste recipiente
separate. Bugetul si modul de cheltuire a banior in sine nu mai sunt vazute de catre Parlament.
Iata ca veniturile extrabugetare se opresc acolo. Universitatile publice din Romania incaseaza
aceste venituri prin taxe astfel de venituri care ar trebui sa ajunga la bugetul de stat, insa alegea
permite acestor institutii sa le pastreze. Deci, veniturile si cheltuielile statului nu mai sunt
concentrate intr-un singur document, fiind risipite in bugetul acestor institutii carora legea le
permite sa opreasca aceste venituri, incalcand astfel principiul unitatii.

Curs 4 - 25.10.2016
PRINCIPIILE BUGETARE
❋ PRINCIPIUL UNIVERSALITATII
- principiu f vechi, are 2 componente
• toate veniturile si toate cheltuielile trebuie trecute ca atare intr-un astfel de plan care e
bugetul, trebuie trecute in suma bruta, fara compensare intre venituri si cheltuieri
• PRINCIPIUL NEAFECTARII VENITURILOR BUGETARE - o sursa de venituri nu poate fi
afectata unei anumite cateogrii de cheltuieli, ideea de buget intr-un stat modern e ideea de
cutie in care arunci venituri, iar, cand ai nevoie de bani, iei din cutie, toate cheltuielile sunt
egale ca legitimiate, nu exista ierarhia cheltuielilor, toate sunt la fel de importante odata
aprobata lista de cheltuieli, toate de acolo trebuie facute in egala masura. *De exemplu: se
strang foarte multi bani din taxele de drumuri, insa acestia nu ajung pt reparare, intretinere sau
construirea de autostrazi, iar motivarea a fost principiul neafectarii veniturilor bugetare, pt ca
banii incasati se depresonalizeaza, se pierd in acea mare cutie, si nu mai stiu de unde au
venit banii pe care-i cheltuiesc.
Pe de alta parte, acest principiu comporta exceptii:
• exista o categorie de exceptii care pot fi instituite prin lege - e vorba despre FONDURILE
SPECIALE, cu alte cuvinte, nimic nu impiedica legiuitorul ca prin lege sa deroge de la acest
principiu al neafectarii si sa stabileasca faptul ca anumite venituri sunt destinate unei
anumite categorii de cheltuieli si nu pot fi folosite pt altceva - FONDUL DE ASIGURARI
SOCIALE + FONDUL DE PENSII + FONDUL DE ASIGURARI DE SANATATE (se
alimenteaza din contributii de sanatate si poate fi folosit numai pt cheltuili in domeniul
sanatatii) + FONDUL PT DRUMURI (se alimenteaza din taxe de drum si dintr-o cota din
accizele din benzina si motorina).
• A doua mare categorie de exceptii sunt cele prevazute generic de lege, definite cu titlu
general:
- DONATIILE + SPONSORIZARILE (legea accepta ca o donatie facuta cu o anumita sarcina
naste obligatia donatarului de a folosi banii numai pt acea destinatie, e si cazul legatelor, de
ex. mostenirea Stoicescu)
- TAXELE PT SERVICII SPECIALE - se regasesc numai la nivel local - Legea finantelor
publice locale permite autoritatilor locale sa instituie taxe pt servicii noi care se vor
finanta din aceste taxe percepute doar de la beneficiarii servicului. E o modalitate de a
face rost de bani pe care legea o lasa cu titlul generic autoritatilor locale, practic CL poate
decide ca, pe langa serviciile traditionale, ofera locuitorilor din zona sa un serviciu nou pt
care instiuie o taxa. Cine apleleaza la serviciul respectiv plateste taxa, taxa astfel colectata
nu poate fi folosita pt altceva, banii care se strang din taxa nu pot fi folositi decat pt serviciul
respectiv. Daca-s prea multi, se ajunge la un excedent, trebuie redusa taxa, insa legiuitorul
nu e foarte atent la reglementarea acestora, de aceea, in practica, s-a ajuns la abuzuri, *un
exemplu ar fi celebra taxa de bariera de la mamaia desfiintata apoteotic intr-un final de
instanta - dificultatea majora a fost cea a identficarii serviciului in sine)

❋ PRINCIPIUL ANUALITATII
Aprobarea bugetului se face in fiecare an. Astfel, BUGETUL e in acelasi timp
PREVIZIUNE, PLAN si AUTORIZARE, deci planul trebuie sa-l faci pt 1 an si autorizarea de a
cheltui e data de Parlament tot pt 1 an.
De la acest principiu care e iarasi foarte raspandit „bugetele se intocmesc pt 1 an si
dureaza 1 an” deroga 2 situatii - au inceput sa se produca schimbari din ce in ce mai mari inca
de la sfarsitul secolului trecut pt ca s-a pus problema eficientizarii cheltuirii banilor publici
~ Ce vrea sa faca statul cu suma imensa stransa in fiecare an?
~ E doar un administrator care se gandeste pe ce sa-i cheltuiasca sau, de fapt, modalitatea
ar trebui sa fie imprumutata din modul de gandire al intreprinderilor private?
Acestea avand un obeictiv, vor sa ajunga acolo si apoi isi fac un plan, de ce au nevoie pt acel
obiectiv, pt a atinge obiectivul.
 Devine din ce in ce mai pregnanta in politica statelor occidnetale ceea ce poarta denuirea
de NEW PUBLIC MANAGEMENT - o noua abordare a politicii banilor publici - in toate statele
dezvoltate se trece trepatat de la inceputul anilor ’90 de la logica bugetului de mijloace (avem o
gramada de bani ce facem cu ei?) la o logica de rezultat, de obiective (imi stabilesc niste
obiective, un orizont rezonaibl, stabilesc un buget pt fiecare dintre aceste obiective, iar pas cu pas
sa pot sa dau socoteala ca am atins obiectivul si nu am cheltuit banii degeaba). Acest lucru
presupune ca in bugetele lor, structura lor bugetara, deci bugetele publice devin mai complexe,
nu am numai bugetele de an, unde am cati bani imi trebuie pt a functiona aparatul de stat, de
unde vin banii si pe ce se cheltuiesc, dar in plus am si BUGET DE PROGRAME - pe marile
directii, obiective, am program multianual cu obiective si sume de cheltuit pe rezultate
cuantificabile la sfarsitul fiecarui an intermediar.
De aceea, din ce in ce mai mult, principiul anualitatii ramane destinat cheltuielilor de
functionare a aparatului de stat, dar am programe de dezvoltare multianuale care au bugete
aferente.
Automat, cand imparti banii din cutia aia, pe care i-ai strans, tu, stat, trebuie sa imparti
intre aceste cheltuieli de functionare din anul respectiv, dar si catre bucata din acel an din
programele multianuale.
* exemplu: Deci daca eu am un program multianual de reabilitare a scolilor si anul asta ar trebui
sa aloc suma x, incep cu suma x, si dupa asigur si cheltuielile de functionare. Daca nu-mi ajung
banii, ma imprumut, dar eu nu pot sa nu aloc suma x, pt ca eu am aprobat un program si nu pot sa
nu aloc. Ideea e ca un efort sustinut ma aduce la obiectiv, nu pot sa-l abandonez. De aceea exista
o tendita de multiplicare a acestor bugete de programe, e o logica care tine un stat in dezvoltare,
de aceea, aceasta logica devine din ce in ce mai folosita si e o exceptie veritabila de la
principiul anualitatii.
A doua exceptie mai putin stralucita: ipoteza in care NU SE REUSESTE ADOPTAREA
BUGETULUI LA TERMEN, pt ca logica principiul anualitatii e urmatoarea - pt fiecare an
calendaristic trebuie sa ai un buget, o autorizare de a cheltui pe anul respectiv, si incepe luna
ianuarie, sunt cheltuieli, dar bugetul nu s-a aprobat, nu se poate face nicio plata evident:
• filozofia franceza - CONTINUITATEA SERVICIULUI PUBLIC - se admite ca principiu
constitutional ca, daca bugetul n-a fost adoptat, poti sa contui sa folosesti bugetul din
anul trecut, deci este o ultraactivitate a bugetului pe anul anterior, e de sorginte franceza,
serviciile trebuie sa functioneze, nu fara buget, dar raportate la bugetul anului trecut.
• americanii au o conceptie diferita, alta filozofie - AUTORIZAREA PRIMEAZA ASUPRA
CONTINUITATII SERVICIULUI PUBLIC - daca nu s-a aporbat bugetul, serviciile publice se
supenda, functionarii nu mai lucreaza ca nu mai sunt platiti, sau lucreaza daca accepta sa fie
platiti cand va fi aprobat bugetul, pt ca in mintea lor ideea ca guvernul n-are voie sa dea 1 leu
fara autorizarea Congresului e mai puternica decat orice, pt ca in bani sta puterea, e alta filozife
care isi are sorgintea ei in istorie.

❋ PRINCIPIUL SPECIALIZARII BUGETARE

In acest plan in care este bugetul, veniturile si cheltuielile se inscriu intr-o anumita
structura predetemrinata care sa faca bugetul usor de inteles, veniturile se scriu pe surse,
cheltuilile pe destinatii. Exista insa si exceptii:
• e prevazuta de lege si permite ca aceste cheltuieli sa poata fi modificate in timpul anului in
anumite limite
• e legata de ceea ce legea reglementeaza si la nivel central si la nivel local sub denumirea de
FOND DE REZERVA BUGETARA. Exista la dispozitia Guvernului, a Primului-ministru, si la
dispozitia Primarului sau a Pres CJ, un fond de rezerva bugetara care se contituie cu ocazia
aprobarii bugetului, se pun anumiti bani in acest buget, dar ce are specific acest fond de
rezerva si la nivel central si local e ca nu are destinatie precisa de cheltuilei, cu alte cuvinte,
din bugetul mare se ia si se pune o suma in fondul de rezerva bugetara, trebuie sa existe, si
acest fond de rezerva nu are destinatii de cheltuieli, e doar o suma x pusa la dipsozitia celui
care poate lua decizia. Legea spune ca poate fi folosit pt cheltuieli neprevăzute, aparute in
cursul exercitului bugetar - pare logic, cheltuieli neprevazute, insa ce inseamna neprevazute
nu si-a pus nicio instanta de contecios-administrativ problema, singurele semnale de alarma au
 fost trase in ultimii 2 ani de o instituie infiintata in timpul crizei, de CONSILIUL FISCAL - o
institutie independenta, autonoma, infiintata pt a emite opinii cu privire la politicile bugatare ale
Guvernului, un corp de experti independenti care trebuie sa emita opinii publice cu privire la care
Guvnernul intelege sa cheltuiasca banii. Aceasta instuitie exista la nivelul tuturor statelor
dezvoltate, e un soi de cercetare a politicilor fiscale prin ochii unui specialist. INSA aceste
fonduri de rezerva tind sa aiba foarte multi bani si se cheltuie fara nicio regula, insa se
epuizeaza pana la ultimul leut, ceea ce inseamna ca neprevazutul e o constanta a vietii
bugetare din Romania :))))))) , se cheltuiesc pt orice din tara asta ce nu isi gaseste fonduri, ce
este trist e faptul ca nici macar 1% din aceste cheltuieli nu sunt neprevazute, nu e vorba de
calamitati pt care exista un fond separat pt acoperirea calimitatilor si a dezastrelor naturale, ci se
folosesc pt cele mai diverse cheltuieli, desitnatia nu e respectata, problema e ca nu exista
niciun criteriu de alocare a acestor bani, e impotriva oricaror principii bugetare

❋ PRINCIPIUL UNITATII MONETARE

Toate veniturile si cheltuielie se inscriu in LEI, in moneda oficiala, chiar si cele care se
fac in valuta, imprumuturi, venituri, cheltuieli, plati.

❋ PRINCIPIUL TRANSPARENTEI SI A PUBLICITATII

Probleme apar privind intinderea lor.
Publicitatea bugetului vizeaza momentul adoptarii sale - la adoptarea bugetului, bugetul
e facut public, deci exista o obligatie de publicitate a bugetului. La nivel local, e o procedura
aparte, data fiind avengura locala, persoanele interesate pot depune interpelari cu privire la buget,
poate sa spuna fiecare cetatean ce crede, aceste interprelari vor fi discutate in Consiliul local odata
cu aprobarea bugetului, ceea ce inseamna ca, strict procedural, pe ordinea de zi cu aprobarea
bugetului, trebuie sa se dea citire acestor intrebari puse de cetateni, ele trebuie dezbatute.
Transparenta bugetului - inseamna ca pot sa-l vad, insa problema se pune in legatura
cu executia bugetara, eu am pt o destinatie 1 milion de lei, transparenta ar insemna sa stiu ce
anume consumabile, la ce pret unitar, ce cantitate, adica cum s-au cheltuit fiecare leut din acest 1
milion de lei, de aceea au existat initiative care cer institutiilor publice din Romania sa aiba pe
pagina lor de internet toate cheltuilelie pe fiecare tip de contract.

❋ PRINCIPIUL ECHILIBRULUI BUGETAR

Cel mai nou si cel mai complicat - a aparut ca un raspuns la criza financiara
declansata in 2008. Potrivit acestuia, raportul intre veniturile si cheltuielile unui buget nu trebuie
lasat deciziei politice in totalitate, ci el trebuie sa aiba si o expresie juridica sub forma unei limite -
adica, bugetul e compus din venituri si cheltuieli, care trebuie sa fie relatie intre ele?
Daca veniturile sunt egale cu cheltuileile, suntem intr-o ipoteza ideala si se numeste
echilibru.
~ Pe de alta parte, intrebarea strict matematica e „e posibil sa cheltuiesc o suma de bani pe
care nu o am? pot sa fac un buget in care sa autorizez o cheltuiala pt care nu am bani?”
Raspunsul e evident NU, de aceea o privire mai atenta ne face sa privim la divizarea in venituri
ordinare si venituri extraordinare, deci, intotdeauna, ca sa fac o cheltuiala am nevoie de
venituri, veniturile la sfarsitul anului vor fi fost egale cu cheltuielile, dar acest echilibru e doar
aparent pt ca in realitate, de fapt, marea intrebare este cat din acele venituri erau banii mei si
cat erau imprumuturi, bani pe care trebuie sa-i dau inapoi ?
Nu e acelasi lucru sa spui ca ai reusit sa-ti acoperi cheltuielile cu veniturile obisnuite, ordinare,
care-s ale tale si nu trebuie sa dai inapoi banii respectivi - un caz fericit, utopie - si alta e sa spui, e
adevarat ca am cheltuit cat a trebuit, dar o proportie anume de bani au fost veniti din imprumuturi
pe care trebuie sa le restitui, pt ca acele imprumutri se vor regasi drept cheltuieli in bugetele
viitoare, iar cheltuiala va fi mai mare, pt ca, pe langa imprumut, vor mai fi si dobanzi sau
comisioane. De aceea, se considera ca situatia ideala a unui buget public e cea in care
echiibrul inseamna ca veniturile oridinare acopera toate cheltuielile - e ipoteza in care se
spune ca un stat, o comunitate locala, reuseste sa supravietuiasca din banii pe care ii produce
„traieste in limita a ceea ce poate sa produca”.
 Daca, dimpotriva, exista o neconcordanta intre veniturile ordinare si cheltuieli vbim de un
excedent bugetar, cand veniturile ordinare sunt mai mari decat cheltuielile, respectiv de un
deficit bugetar cand cheltuielile sunt mai mari decat veniturile ordinare.
~ Cum reusesc eu sa platesc acestea? simplu - apeland la veniturile extraordinare - ma imprumut.

! Art. 138 alin. (5) Constitutia Romaniei - „nicio cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara
indicarea sursei de finantare” - e acest text din constitutie unul care instituie principiul
echilibrului bugetar?
NU - spune doar ca n-ai voie sa treci in buget o cheltuiala daca ea nu se acopera dintr-o
sursa de finantare - deci el nu vbeste de echilibru bugetar, vbeste de o egalitate a tuturor
veniturilor, ordinare sau extraordinare, indiferent, cu chetuileile - insa, un principiu al echilibrului ar
insemna ca trebuie sa efectuezi cheltuielile din veniturile ordinare, fara sa te imprumuti (asa scrie
in Constitutia Germaniei)

~ Cum calculez raportul dintre venituri si cheltuieli?

Daca eu mi-am trecut in buget anumite cheltuieli si venituri echilibrate, as putea spune ca am
adoptat un buget echilibrat, dar, in realitate, incasez mult mai putin, in schimb, ma voi considera
indreptatit sa cheltuiesc ce scrie in buget si imi voi epuiza sursele de venit. Exista 2 variante
• fie ma opresc din cheltuieli - ceea ce e greu
• fie ma imprumut masiv
Deci chiar daca am inceput cu un buget echilibrat, s-ar putea, la sfarsitul anului, sa vad ca am un
buget deficitar.
Insa in teoria economica, un buget excedentar e considerat la fel de periculos ca unul
deficitar - ideea e ca, daca un stat strange prea multi bani si nu-i poate cheltui, e periculos pt ca
inseamna ca statul nu stie la fel de bine ce sa faca cu banii si, de aceea, banii trebuie sa stea la
cetateni, deci e un reflex sa reduca imediat taxele.

Insa bugetele moderne sunt in principal deficitare. CE ESTE DEFICITUL?

Exista cateva notiuni care au facut cariera in ultimii ani.
• DEFICIT PRIMAR - acela care rezulta fara a lua in calcul costurile aferente datoriei publice,
cu alte cuvinte, e deficitul functionarii statului inainte de plata datoriilor. Acest deficit primar
arata ca tu traiesti peste venituri nepunand la socoteala ca ai cheltuieli din datorii.

• DEFICIT STRUCTURAL care masoara evolutia deficitului unui stat de la un an la altul fara
a lua in considerare cheltuielile extraordinare. Cu alte cuvinte, compar deficitul Romaniei din
2015 cu cel din 2014, dar nu iau in considerare ca in 2015 am avut inundatii si am avut cheltuieli
speciale pt acoperirea acestora, dar ma uit daca noi ca stat avem nevoie sa imprutam anual o
anumita suma pt a ne acoperi cheltuielile de la an la an. E constanta suma asta sau cumva
creste? sau exista un deficit si el e mai mic de la un an la altul?

Aceste 2 notiuni sunt foarte importante pt ca, in urma crizei financiare si a crizei datoriilor statelor
membre UE, in martie 2015, multe state UE seamneaza un TRATAT INTERNATIONAL privind
cooperarea, guvernanta si stabilitatea in Uniunea economica si monetara - acest PACT
FISCAL pe care nu l-au semnat atunci Cehia si Marea Britanie - e un tratat international prin care
statele membre si-au asumat obigatia de a include in legislatia nationala, de principiu la nivel
consitutional, sau la un alt nivel care sa nu poata fi modificat cu usurinta,
PRINCIPIUL ECHILIBRULUI BUGETAR - un principiu potrivit caruia veniturile ordinare si
cheltuilile trebuie sa fie echilibrate.
Aceasta a fost o modalitatea de a asigura pietele financiare ca iau masuri pt a-si administra
fondurile publice de o maniera sustenabila - care-i trauducerea? O sa ma grija ce fac cu banii
astfel incat, cand va veni scadenta impruturilor pe care vi le cer, o sa am de unde sa va dau banii
inapoi. Deci acest tratat impune statelor nationale sa-si modifice legislatia pt a introduce in dreptul
intern acest principiu al echilibrului bugetar - acum il au in Constitutii Germania, Spania, Italia,
Grecia, toate celelalte state l-au adoptat, de regula, prin legi organice, in Romania e o lege
ordinara.
~ Ce inseamna acest principiu?
2 lucruri:
• deficitul total structural nu poate depasi 0,5% din PIB de la un an la altul - un stat se obliga
sa-si mentina cheltuielile pe cat posibil la un nivel constant sau sa le reduca. Ce este foarte
interesant insa, e ca acest principiu introdus in lege e dublat de o prevedere cuprinsa in
tratatul privind functionarea UE si anume prevederile art. 126 din acel tratat „fiecare stat
membru al UE trebuie sa mentina un deficit al bugetelor publice de 3% din PIB si sa ia masuri de
reducere” - un stat care nu respecta deficitul din tratat, de 3%, poate face obiectul unei
proceduri de deficit excesiv care conduce la aplicarea de sanctiuni, inclusiv pecuniare.
La randul sau, tratatul din 2012 prevede ca daca un stat nu respecta tinta de deficit
structural de 0,5%, Curtea de Justitie a UE, sesizata de orice stat membru, poate sa-l
sanctioneze.
DAR Cum face un stat sa respecte aceste tinte?
Raspunsul: e la latitutinea fiecarui stat, ambele tratate prevad 2 limite, functioneaza impreuna,
statul e liber sa-si dezvolte modalitatile de a se incadra in aceste 2 limite. Daca nu o face,
poate fi sanctionat financiar, insa dincolo de aceasta sanctiune care poate fi aplicata de Curtea
de Jusitie a UE, nu trebuie sa uitam un lucru - orice deviere de la acele 2 tinte de deficit va fi
un semnal dat pietelor financiare care nu vor mai imprumuta statul sau il vor imprumuta la
costuri foarte mari
• de aceea e unul dintre cele mai complicate principii ca reglementare, insa daca principiul
echilibrului nu e constituional, deci nu e o problema de constitutionalitate, nu e filtru intern, dar cu
siguranta exista un filtru extern care aparent nu se vede. E interesant de vazut ca functioneaza la
nivelul tuturor statelor membre in momentul de fata si de 200 de ani in SUA, unde aproape toate
statele au fie in constituie, fie in legi, principiul echilibrului bugetar.

Curs 5 - 1.11.2016

PROCESUL BUGETAR
Acopera toate etapele adoptarii si punerii in executare a unui buget public, astfel incat daca
am vorbit pana acum la nivel general ca orice persoana juridica de drept public trebuie sa-si
intocmeasca acest plan obligatoriu de venituri si cheltuieli, acum vom vedea cum se face acest
plan si ce efecte are in practica.
Existenta acestui buget are un impact masiv asupra valabilitatii actelor emise de
acea persoana juridica. In cazul persoanelor juridice de drept public, libertatea de gestionare a
fondurilor este realemnte limitata, deci bugetul nu e o simpla formalitate interna, ci devine o
chestiune care are influenta asupra capacitatii de exercitiu a persoanei juridice, ceea ce
inseamna ca ma intereseaza direct pe mine, privatul, care intru in raporturi contractuale cu o
persoana juridica de drept public, pt ca daca nu inteleg felul cum functioneaza bugetul acesteia, nu
stiu ce efecte are asupra capacitatii de exercitiu si s-ar putea sa inchei un contract care se va
dovedi ulterior ca va fi lovit de nulitate absoluta. Cheltuirea banilor publici se realizeaza in
proportie covarsitoare prin incheierea de acte juridice cu persoane private, de aceea
efectele asupra validitatii actului sunt foarte puternice.

Exista 4 etape identificate ale procesului bugetar:

1. ELABORAREA - cine si cum pregateste proiectul de buget? raporturi interesante cu dreptul
constitutional si administrativ
2. APROBAREA bugetelor propriu-zise - impactul e masiv dpdv al dreptului constitutional si
administrativ
3. EXECUTIA BUGETARA - Care sunt regulile concrete dupa care se strang si se cheltuiesc
banii
4. INCHIDEREA EXECUTIEI BUGETARE - seminfica un bilant al executiei, o intelegere a ceea
ce s-a intamplat si a efectelor actelor care guvernau executia si controlul respectarii regulilor
aferente acelei executii
E foarte important sa ne raportam, inainte de analiza etapelor, la 2 ELEMENTE:
1. TIPURILE DE BUGETE - Constitutia prevede 3 tipuri de bugete:
• bugetul de stat
• bugetul asigurarilor sociale de stat
• bugete locale
• exista si anexe la bugetul de stat (fondurile speciale, imprumuturile, bugetele fondurilor
neramursabile europene cu o destinatie precisa) - e important sa tii o evidenta separata pt
fiecare dintre acestea - bugetul de stat si anexele sau au o procedura de adoptare
aparte, se aproba initial bugetul de stat cu anexele sale, insa detaliile se discuta si se aproba
ulterior - pt fiecare dintre aceste 3 bugetele se pune problema procesului bugetar
2. CINE SE OCUPA DE PROCESUL BUGETAR?
Dincolo de institutiile publice care au un rol in aceasta zona si tin de Minsiterul Finantelor
Publice sau de Parlament, de regula, dincolo de separarea orizontala dintre atributiile
executivului si legislativului in aprobarea bugetului, mai eixsta o categorie de persoane care
sunt extrem de implicate in procesul bugetar - ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE -
ordonator vine de la „a ordona”, „a da ordin sa se faca” - acesti ordonatori de credite bugetare
exista la nivelul fiecarei persoane juridice de drept public care are un buget, adica la
toate, deci voi avea mereu un triptic:
• persoana juridica de drept public
• bugetul sau
• ordonatorul de credite bugetare (Facultatea de Drept nu are personalitate juridica, persoana
juridica este UniBuc, deci univ buc are buget, deci ordonatorul de credite e al universitatii) -
acest ordonator de credite bugetare e implicat si in elaborare si in executie si in
inchiderea executiei, el nu e implicat in aprobarea bugetelor

~ CINE SUNT ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE?

Intotdeauna persoanele fizice care au calitatea de conducatori ai persoanelor juridice de
drept public. Insa conducatorul persoanei juridice poate delega calitatea de ordonator de
credite bugetare, in actul de delegare se precizeaza durata si continutul delegarii. Din aceasta
prevedere laconica a legii se nasc multe probleme si intrebari. In Romania, s-a constatat practica
delegarii calitatii de ordonator de credite, astfel prima grija a celor numiti in functii de conducere
este sa semneze actul de delegare. Dar se poate sa indeplinesti atributiile persoanei juridice
respective fara sa gestionezi bugetul persoanei juridice respective? Poti sa exerciti atributiile fara
sa te intereseze de cheltuieli? Exercitarea atributiilor si fondurile aferente pt aceste atributii sunt
indisolubile. Desi legea statueaza un lucru logic, practica e contra.

~ POATE ORICINE FI DELEGAT CA ORDONATOR DE CREDITE ?

~ POT EXISTA MAI MULTE PERSOANE DELEGATE IN ACELASI TIMP?
~ DELEGAREA POATE FI PT INTREG MANDATUL ?
~ CE SE INTAMPLA DACA MANDATUL CELUI CARE A FACUT DELEGAREA INCETEAZA
INAINTE DE TERMEN, INCETEAZA SI DELEGAREA SAU RAMANE VALABILA?

Criteriul subordonarii pt ordonatori:

1. ORDONATORI PRINCIPALI - cei care conduc persoane juridice nesubordonate nimanui,
ministri, conducatorii CCR, curtii de conturi, av pop, consiliul concurentei, local: primari, pres
CJ, primarul sectorului din Buc)
2. ORDONATORI SECUNDARI - cei care sunt subordonati unui alt ordonator, !!! ATENTIE NU
UNUI ORDONATOR PRINCIPAL, SUBORDONATI UNUI ALT ORDONATOR PRINCIPAL SAU
SECUNDAR, dar care, in acelasi timp, au in subordine o alta institutie cu personalitate
juridica
3. ORDONATORI TERTIARI - conduc institutii subordonate, dar nu mai au pe nimeni in
subordine
Aceasta structura a ordonatorilor ne ajuta sa intelegem etapele procesului bugetar
❃ ETAPA I - ELABORAREA PROIECTULUI DE BUGET
Ordonatorii de credite au un rol urias in aceasta etapa, ei elaboreaza proiectul de
buget, ei conduc institutia respectiva, inteleg si coordoneaza realizarea atributiilor, deci cine e mai
in masura sa stie cati bani sunt necesari pt orice cheltuiala si ce tip de cheltuiala e necesara pt a
putea functiona eficient acea institutie?
In materie de elaborare a proiectuui de buget sunt aplicabile atat norme nationale, dar
sunt aplicabile si prevederi de la nivelul UE. Deci in ceea ce priveste elaborarea proiectului de
buget nu ne vom raporta doar la legea romana, ci vom sti ca exista obligatii pt statul roman
asumate prin tratate internationale, in special tratate privind functionarea UE. Ca stat membru al
UE, Romaniei ii revin obligatiile din tratat care fac parte din dreptul intern si evident ca se vor aplica
intocmai, in speta, vorbim despre o structura de reglementari care e complexa la nivelul UE si care
a fost tradusa ca atare si in legislatia nationala.

La nivelul UE, politicile bugetare, adica felul in care fiecare stat intelege sa-si cheltuiasca
banii publici, erau la latitudinea fiecarei tari. Din momentul in care au stabilit sa aiba aceeasi
moneda, nu a mai ramas la latitudinea fiecarui stat chelutirea banilor. In momentul in care
moneda e comuna, efectul negativ se exitinde asupra tuturor prin intermediul monedei. Cand un
stat cheltuieste exagerat bugetul sau, isi administreaza prodigios banii, statele renunta la ideea ca
fiecare face ce vrea cu banii lui, ci covnin sa se puna de acord la ce vor face cu banii prin raportare
la un principiu unic pe care toti sa-l respecte - EVITAREA DEFICITELOR EXCESIVE.
Pasul 2 - la nivelul UE se adopta 2 regulamente care sunt cunoscute sub numele de
PACTUL DE STABILITATE SI CRESTERE - acesta stabileste 2 coordonate:
• ca un stat membru al UE nu trebuie sa aiba un deficit mai mare de 3,5% din PIB
• nu trebuie sa aiba o datorie mai mare de 60% din PIB
Acest pact stabileste 2 mecanisme:
• MECANSIMUL PREVENTIV - ce trebuie sa se intample, o serie de reguli care sa permita unui
stat sa se incadreze intre cele 2 limite
• MECANISMUL CORECTIV - spune ce se intampla cand un stat nu respecta una din cele 2
limite, poate merge pana la sanctionare
La 5 ani dupa ce pactul a fost adoptat, se observa ca aproape niciun stat dintre statele
membre nu le respecta, nu le respecta nici macar Franta sau Germania, moment in care
Comisia Europena, gardianul respectarii acestor reguli, declanseaza mecanismul corectiv si se
adreseaza Curtii de Justitie a UE si cheama in judecata statele - statele se comporta ca niste
suverani, conving Consiliul si modifica pactul de stabilitate si crestere, in sensul ca regulile devin
mai stufoase, mai complicate, incat sa nu poata fi respectate.
Dar in 2008 vine criza, criza datoriilor suverane, se constata ca majoritatea statelor
membre sunt excesiv indatorarte printre altele si pt ca nu respectasera acel pact, o corectie
aici! In 2009, Germania isi introduce in Constitutie REGULA DE AUR - bugetul va fi echilibrat,
statul nu se va imprumuta decat in situatii exceptionale.
Ca urmare a declansarii crizei, in 2011, apare un pachet de 6 reglementari si o directiva
„SIX PACK” - acestea modifica Pactul de Stabilitate si Crestere si fac aceste 2 categorii de
reguli foarte stricte si sanctiunile foarte dure. La momentul 2011, cand a fost adoptat Six Pack,
Romania si alte state care nu aveau euro, deci n-aveau obligatia de a se supune nici Pactului,
nici Six Pack, decid in mod voluntar sa se supuna - decizie care a avut un rol extrem de concret
cu efect imediat - rolul a fost de a-i asigura pe creditorii statului pe pietele financiare ca statul e
angajat sa respecte acele reguli de disciplina financiara si e un debitor credibil care merita
imprumutat, ceea ce a facut ca de atunci dobanda la care se imprumuta statul roman sa scada
constant, ceea ce nu e putin lucru, fapt foarte important pt ca dobanzile afecteaza foarte mult
bugetul de stat. Deci rezulta o procedura si mai concreta de cooperare in materie bugetara a
statelor, in special in ceea ce priveste pregatirea proiectelor de buget. Acest Six Pack contine o
procedura numtia SEMESTRUL EUROPEAN - in primele 6 luni ale fiecarui an, prin Ministrii lor de
Finante, statele membre se intalnesc constant si isi armonizeaza bugetele publice, adica modul in
care folosesc banii publici. Din aceasta armonizare, din acest schimb de informatii, pleaca apoi
procesul national de intocmire a proiectului de buget. De aceea, daca vorbim de procedura de
elaborare a bugetului, incepem intotdeauna cu semestrul european, ceea ce inseamna ca din
ianuarie pana in iunie 2016 au avut loc consultari privind bugetul pe 2017. Statele au schimbat
informatii privind datele economice, bunele practici, solutii privind cheltuirea banilor publici, timp de
6 luni, cu obiectivul principal de a evita deficitul excesiv. Deci PROCESUL DE ELABORARE are
aceasta ETAPA EUROPEANA careia i se adauga ETAPA NATIONALA.
ETAPA NATIONALA nu e una haotica, desi asa ar parea sa fie. Problema etapei nationale
e modul sau de reglementare, pt ca, in momentul de fata, prevederile legate de etapa nationala a
elaborarii proiectului de buget se regasesc in 2 legi pt bugetele centrale, pt bugetele locale
oricum am o lege separata, deci am, pe de-o parte, Legea Finanatelor Publice, respectiv Legea
responsabilitatii fiscal-bugetare (greu de spus de ce legiuitorul a ales sa faca asa).
Pt elaborarea proiectului de buget e mai intai necesara elaborarea unei strategii
fiscal-bugetare care trebuie aprobata pt 3 ani, si ea contine niste limite de cheltuieli in special.
Practic, daca ne uitam propriu-zis la strategie, avem cadrul macro-economic discutat in semestrul
european, niste indicatori economici care sunt previziuni despre cum va functiona economia pt
urmatorii 3 ani, cadrul fiscal-bugetar (ce venituri si ce cheltuieli estimeza guvernul cand intocmeste
proiectul de buget si stabilirea limitelor pt principalele categorii de cheltuieli, aceste limite vor fi
aprobate printr-o lege separata, printre limite se afla si deficitul bugetelor publice), declaratia de
responsabilitate semnata de primul-ministru si de ministrul finantelor publice. In fiecare an,
guvernul pregateste aceasta strategie si o depune la Parlament pana la data de 31 iulie. O
pregateste pt urmatorii 3 ani. Practic, in fiecare an, guvernul trebuie sa se duca cu o strategie pe
3 ani in Parlament in care sa spuna, uite pe cifre ma bazez, uite ce venit si cheltuieli o sa avem si o
sa facem pt urmatorii 3 ani si ne asumam raspunderea pt aceasta strategie. Valabilitatea
proiectiilor matematice din aceasta strategie e evaluata de o comisie independenta -
CONSILIUL FISCAL.
Daca Parlamentul nu accepta strategia, ea va fi modificata, dar daca o accepta, toate
bugetele vor trebui sa fie conforme cu strategia adoptata. Mai mult, limita de deficit, limita
cheltuielilor personale, limitele cheltuielilor totale vor fi aprobate separat prin lege.
Deci iata, inainte de a aproba bugetul, eu am aprobata o strategie si niste limite de
cheltuieli de catre Parlament. Dupa aceea, ministrul fintantelor publice va trimite tuturor
ordonatorilor principali o scrisoare in care le va spune in ce limite sa se incadreze si o
metodologie, un standard de pregatire a bugetului. Ordonatorii principali primesc aceasta
scrisoare cadru, instruciuni de pregatire a bugetului, si le trimit ordonatorilor din subordine,
secundari sau tertiari, deci are loc aceasta trimitere pe cale ierarhica a instructiunilor de pregatire
a bugetelor. Astfel, elaborarea se face de jos in sus, ordonatorii tertiari isi fac o propunere de
buget si trimit ordonatorului ierarhic superior care centralizeaza de la toti ordonatorii din subordine,
adauga propriul sau buget si, astfel, a intocmit un buget consolidat pe tot domeniul pe care-l
administreaza, pe care-l trimite apoi la minister. Fiecare dintre ordonatorii principali vor trimite
propunerile lor de buget ministrului finantelor publice care va intocmi bugetul de stat.
Daca un minister sau un ordonator nu s-a incadrat in limitele care i-au fost date la
inceput, ministrul finantelor publice va respinge bugetul si va trebui sa fie refacut pt a se
incadra in limite. Ministrul finantelor publice nu poate sa-si exprime punctul de vedere in cazul altor
bugetele, de aceea legea vorbeste de medierea primului-ministru - pana la data de 30
septembrie, trebuie sa existe un proiect de buget care sa fie trimis pana la 15 noimebrie in
Parlament.
In anul cu alegeri parlamentare, guvernul nu trimite parlamentului in functie proiectul
de buget, ci proiectul de buget va fi trimis noului guvern in termen de maximum 15 zile dupa
investirea lui, care-l va trimite in maximum 20 de zile Parlamentului, dar nu mai tarziu de 31
dec.
LA NIVEL LOCAL - bugetele locale se pregatesc de ordonatorii de credite si se trimit spre
aprobare Consiliului local, respectiv Consiliului Judetean daca e vorba de bugetul judetului, cu O
MARE PARTICULARITATE - la bugetele locale apare o situatie pe care n-o gasim la bugetul de
stat, si anume in toate bugetele locale, o parte foarte mare e reprezentata de transferurile de
la bugetul de stat, cu alte cuvinte, bugetele locale nu pot sa functioenze strict cu ce incaseaza
ele, ci toate au in structura transferuri de la bugetul de stat. Deci nu pot sa finalizez proiectu
bugetului local pana nu stiu cati bani imi va da statul.
Mecanismul de transfer e mai complicat, exista transferuri directe, exista insa transferuri
mediate (banii se transfera de la bugetul de stat la bugetul judetului unde are loc o distribuire la
bugetele locale din acel judet). Deci nu pot sa inchei proiectul de buget local pana nu s-a finalizat
acest transfer. Si atunci, practic elabrorarea bugetelor locale se realizeaza intotdeauna dupa ce s-a
finalizat aprobarea bugetului de stat.
Odata ajunse in Parlament, bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat, ele sunt
trimise in Guvern impreuna cu legile de aprobare aferente acestora - aici vine marea miza -
~Parlamentul poate doar sa aprobe sau sa respinga proiectul prezentat de Guvern sau
poate sa aduca amendamente?
Pana in 2013, legea de aprobare a bugetului urma soarta oricarei legi, prin urmare, in
Parlament se puteau aduce absolut orice amendamente erau gandite necesare. Problema e ca
in 2013 intervine o modificare substantiala a Legii finantelor publice care limiteaza dreptul de a
formula amendamente in bugetul de stat.
• Prima limitare - Parlamentul nu poate aduce amendamnete care nu-s conforme cu
strategia fiscal-bugetara. Mai mult, guvernul, cand a depus strategia fiscal-bugetara, a depus
si o DECLARATIE DE RESPONSABILITATE pt aceasta si Parlamentul i-a aprobat-o. De
asemenea, Guvernul depune la Parlament proiectul de buget si proiectul de lege de aprobare a
bgetului si o DECLARATIE DE CONFORMITATE a proiectului de buget cu strategia fiscal-
bugetara, deci Guvernul a facut un proiect de lege conform stragiei pe care Paramentul a
aprobat-o, cu respectarea acelor limite de cheltuieli si deficit, pe care tot Parlamentul le-a
aprobat prin lege.
• A doua limita - amendamentele depuse nu pot inrautati deficitul bugetar deja aprobat prin
lege
• A treia limita - conditie de ordin formal: amendamentele depuse la Parlament nu pot avea
ca obiect decat destinatiile de cheltuieli deja incluse in buget si nu pot aduce destinatii
noi, tradus in limbaj obisnuit, asta vrea sa spuna ca, in Parlament, nu se pot propune destinatii
noi, tot ce poti sa faci in Parlament e sa muti banii intre destinatiile deja stabilite in buget.
Deci iata ca acest set de limitari aduse amendamentelor ingusteaza foarte mult marja
de interventie a Parlamentului. E adevarat ca e o lege ordinara, Legea finantelor publice, dar e o
marja care limiteaza Parlamentul, deci, in Parlament se dezbate proiectul de buget cu privire la
care si-a asumat responsabilitatea, iar amendamentele sunt extrem de putine, de regula.
Parlamentul trebuie sa adopte legea pana la sfarsitul anului, insa se stabilieste, daca la
inceputul anului bugetar nu s-a aprobat bugetul, nu se opreste acitivitatea, ci se continua
executia bugetara de la 1 ianuarie, dar pe bugetul anului anterior. Exista si aici niste limite de
cheltuieli, intr-o luna nu se poate cheltuili mai mult decat 1/12 din bugetul stabilit pe anul trecut pe
acea destinatie.
Foarte interesant - LA BUGETUL LOCAL - aprobarea trebuie sa survina in 45 de zile
dupa aprobarea bugetului de stat, cu sanctiunea ca statul va suspenda transferurile de la
buget, ceea ce inseamna moarte totala pt bugetele locale din Romania, deci o sanctiune suficient
de puternica pt a incuraja autoritatile locale sa adopte in aceste termen de 45 de zile si bugetele
locale.
Exista o competenta partajata de aprobare a bugetelor - se aproba prin lege bugetul de
stat, bugetul fondurilor speciale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul creditelor externe, deci
acele bugete anexa - bugetul fondurilor europene - in timp ce bugetele institutiilor publice se
aproba doar pe suma totala ca anexa la bugetul ordonatorului principal, dar detaliile, bugetul
detaliat se aproba in termen de 15 zile dupa aprobarea bugetului mare de catre ordonatorul
ierarhic superior.
O nuanta foarte interesanta - SITUATIA INSTITUTIILOR PUBLICE AUTONOME - exista 2
tipuri de autonomie:
• autonomia decizionala, administrativa - s-a pus problema daca au si autonomia financiara - deci
• autonomia financiara se refera la ipoteza in care o entitate se finanteaza exclusiv din venituri
proprii
Ori institutiile autonome si decizionale si financiar, deci cele cu dubla autonomie, isi aproba
bugetele singure, in timp ce institutiile autonome decizional, dar care nu sunt autonome finanaciar
isi vad bugetele aprobate odata cu bugetul de stat ca anexa la bugetul de stat - E O DIFERENTA!
putinele institutii cu dubla autonomie isi aproba singure bugetul.

Curs 6 - 8.11.2016
TRANSFERURILE DE LA BUGETUL DE STAT LA
BUGETELE LOCALE
Fiecare categorie de bugete are sursa proprie de venituri.

BUGETUL UNITATII ADMINISTRATIVE TERITORIALE

• VENITURI ORDINARE - VENITURI PROPRII:
• impozite si taxe - pe care Codul fiscal le numeste impozite si taxe locale care merg la
bugetul local. Ele sunt colectate direct, ele nu merg la bugetul de stat. Impozitele si taxele
locale sunt stabilite prin lege, doar ca aici, Codul fiscal instituie o norma specifica pt
impozitele si taxele locale si care deriva dintr-o reglementare la nivel european, si
anume, Carta Europeana a Autonomiei Locale - un document adoptat la nivel european
care stabileste modul de definire si conditiile autonomiei locale „Nu e suficient sa declari
ca unititatile adm-terit au autonomie, ci trebuie sa dai substanta autonomiei”. Acest document
detaliaza in ce mod autonomia financiara joaca un rol important in determinarea
autonomiei locale ~ daca tu ca unititate adm-terit nu ai surse proprii de venit si astepti
sa-ti dea statul, mai putem vorbi de autonomie locala?
Raspunsul cartei este NU. Din 2003, cand a fost ratificata de Romania, avem modificari ale
legii care vin cu solutii - accesul autonomiei locale la impozitele si taxele platite de cetateni -
dar cum se impaca aceasta sursa de venituri cu ideea ca imozitele si taxele se
stabilesc prin lege?
Solutia nu e specifica Romaniei, o recomanda Carta - prin Codul fiscal se insitituie
categorii de impozite si taxe locale (se aproba o lista de categorii de impozite si taxe care
pot fi percepute de autoritatile locale), iar cota de impunere, valoarea impozitului nu e
determinata in suma fixa, ci intre marje procentuale, astfel incat autoritatile locale au
libertatea sa determine in interiorul acelor marje care e impozitul pe care il aplica. *De
ex - impozitele locale sunt impozitele pe cladiri, pe terenuri, pe autovehicule - Codul fiscal
spune ca impozitul pe cladiri se stabileste in functie de contribuabil, pt persoane fizice intre
0,5% si 1,5% din valoarea cladirii - ceea ce inseamna ca fiecare unitate adm-terit va alege o
valorare din acest interval - aceasta alegere e facuta de Consiliul Local prin hotarare -
contribuabilul poate sa atace hotararea Consiliului Local care stabileste o valoare peste
maximul prevazut de lege.
!!! O NUANTA - toate instantele au retinut in hotararile lor faptul ca, in masura in care desfiinteaza
hotararea Consiliului local prin care s-a insituit un impozit mai mare decat prevede legea,
instanta nu poate stabili impozitul in locul Consiliului local, ci instanta doar desfiinteaza
hotararea si obliga Consiliul Local sa adopte o hotarare prin care sa stabileasca impozitul
aplicabil.
In 2013 s-a adoptat o modificare la Legea finantelor publice locale - in masura in care o hotarare
de Consiliu local care instituie un impozit e desfiintata, se va aplica pe perioada respectiva
cota de impunere minima prevazuta de Codul fiscal - pana la momentul cand Consiliul local va
adopta o hotarare care va produce efecte pt viitor. Astfel autoritatile locale isi decid accesul la
sursa de venit - ele nu vor alege cota maxima, pt ca autoritatile locale sunt alese si apare o
concurenta fiscala intre autoritatile locale din aceasta perspectiva.
• taxele speciale - legea prevede cu titlul general ca unitatea adm-terit poate institui taxe pt
servicii nou infiintate pe care le pot percepe numai de la cetatenii care benficiaza de
acele servicii si iata e o a doua modalitatate prin care autoritatile locale pot sa-si contruiasca
surse de venit
• veniturile din proprietatile apartinand domeniului local - din vanzarea de bunuri, din
concesionare, din inchirierea bunurilor
• donatiile si sponsorizarile
• fondurile europene nerambursabile

Problema este insa ca, in majoritatea cazurilor, in proportie de aproape 100%, in ciuda acestor
eforturi legislative, realitatea e foarte trista. In proportie covarsitoare, lasand deoparte orasele mari,
aproape nicio unitatte adm-terit din Romania nu-si poate acoperi cheltuielile minime de functionare
din aceste surse proprii de venit denumite VENITURI PROPRII. IN aceste conditii, intervine o
categorie de surse care ASIGURA de fapt supravietuirea financiara a tuturor unitatilor adm-terit si
vorbim despre TRANSFERURILE DE LA BUGETUL DE STAT.

• exista 2 mari categorii de TRANSFERURI DE LA BUGETUL DE STAT

❋ TRANSFERURI PERMANENTE SI NECONDITIONATE

• ele privesc o singura categorie de transferuri - COTELE DEFALCATE DIN IMPOZITUL PE
VENIT
• Impozitul pe venit se datoreaza de catre persoanele fizice pe orice venituri obtin ele, deci
nu si pt persoanele juridice.
• Acest impozit pe venit se plateste bugetului de stat, insa, din sumele care se incaseaza la
bugetul de stat, in fiecare luna, pt ca impozitul pe venit e platit lunar, orice suma incasata de
stat se redistribuie in 2 mari parti:
- 75% din banii incasati ca impozit pe venit se redistribuie la bugetele locale automat - singurul
caz cand acesti bani sunt retinuti e situatia in care nu se adopta bugetul local in termen de 45
de zile, ceea ce grabeste autoritatile locale sa respecte legea, pt ca fara banii de la bugetul de
stat, colapsul e garantat.

~ Cum functioneaza acest transfer?

El este AUTOMAT - banii se duc in 3 directii:
1. Aproape jumatate din suma transferata se duce la bugetul unititatii adm-terit (comuna sau
oras) in care se gaseste (isi are domiciuliul sau sediul) platitorul de venit. In materia de
impozit pe venit e o diferenta intre contribuabil (cel tinut de platirea impozitului) si
platitorul lui (persoana care face efectiv plata impozitului dupa ce legea l-a obligat sa retina
acest impozit din suma pe care i-o datora contribuabilul). Acest mecanism exista pt mai
multe categorii de venituri - in cazul salariilor, contribuabilul e angajatul, numai ca el nu vede
nicidoata banii din impozit, pt ca legea il obliga pe platitor, pe angajator, sa retina impozitul si il
plateste imediat statului - mod de eficientizare a colectarii impozitului - statul il alearga pe
angajator in caz de neplata. Profesiile liberale, cei care desfasoara o activitate pe cont propriu -
toti isi platesc singuri impozitul - important e domiciliul - 3/4 din bani se intorc in unitatea adm-
terit. Insa in cazul salariatilor important nu mai e domiciliul salariatului, ci e important sediul
angajatorului pt ca banii se intorc in unitatea adm-terit unde isi are sediul. Deci miza
autoritatilor locale e ca pe teritoriul lor sa aiba cat mai multi platitori.
2. Aproape 25% se duc la bugetul judetului
3. Restul raman intr-un cont de rezerva la nivel judetean la dispozitia Directiei Generale a
Finantelor Publice - organ in teritoriu al Ministerului finantelor publice, deci practic raman tot
la dispozitia statului. Acesti bani se vor distribui tot intre comune si orase, dar numai in
anumite situatii.
!!! O EXCEPTIE - LA NIVELUL MUNICIPIULUI BUCURESTI - DISTRIBUTIA E DIFERITA - grosul
banilor, aproape jumatate se duce la municipiu, un procent mult mai mic se duce la sector si un
procent si mai mic ramane la dispozitia Ministerului finantelor publice, deci e invers decat la judet.
* Partea neconditionata din aceste trasnferuri sunt incluse in VENITURILE PROPRII ALE
UNITATII ADM-TERIT, tocmai datorita caracterului neconditional al acestora.*

❋ TRASNFERURILE DIN ANUMITE VENITURI ALE BUGETULUI DE STAT

~ de ce atat de general?
Pt ca ele nu sunt detaliate in Legea finantelor publice locale, ci sunt stabilite in fiecare an
prin legea de aprobare a bugetului de stat. De regula, acele anumite venituri sunt taxa pe
valoare adugata TVA si accizele - sursele cele mai prolifice ale bugetului de stat. Ele se stabilesc
in fiecare an din bugetul de stat, deci prin bugetul de stat se determina valoarea totala a acestor
transferuri si modul in care banii se impart pe judete, urmand ca mai departe, prin hotararea
Consiliului judetean sa se decida cum se impart pe localitati, pe orase si pe comune (asta e miza
pt CJ).
 Legea finantelor publice locale da 2 criterii f interesante pt impartirea acestor bani:
1. CAPACITATEA FINANCIARA - cu alte cuvinte, cat de bogat in incasari din venituri proprii e
judetul respectiv, unde practic e o formula de calcul care se bazeaza mult pe impozitul mediu
pe venit platit in acel judet - acest indicator e interesant pt ca el iti spune care e venitul
mediu pe persoana in judetul respectiv si automat cam cati bani incaseaza judetul
respectiv din cotele defalcate de la bugetul de stat

2. SUPRAFATA JUDETULUI - conteaza in proportie de 30%. Cele 2 criterii nu functioneaza la

fel, pt ca cu cat e un judet mai sarac, cu atat va primi mai multi bani, dar cu cat are
suprafata mai mare, cu atat va primi mai multi bani.

!!! Ceea ce este foarte interesant - tu poti sa ai un judet aproape depopulat, in care evident
impozitul pe venit mediu e foarte mic, prin urmare starea lor financiara e deplorabila, dar care au
suprafata fizica mare si populatie mica. Daca as inlocui populatia cu suprafata, banutii de la
bugetul de stat nu ar mai fi la fel de multi, iar un judet populat cu suprafata mica sa primeasca mai
putin.

◉ PENTRU CE VOR FI ACESTI BANI FOLOSITI?

EXISTA 2 MARI DESTINATII
1. Acoperirea unor cheltuieli ale unor activitati descentralizate - ori aici intra, de regula, sociale,
educatie, transportul elevilor la scoala, diverse programe educationale,
2. Reechilibrarea bugetelor locale - ceea ce se refera la asigurarea de fonduri suplimentare pt
acele bugetele care nu se descurca cu veniturile proprii. Banii sunt alocati de Consiliul
Judetean si sunt acordati pt achitarea unor datorii restante, pt programe de investitii, pt
programe de orice tip.

Existenta unor criterii foarte generale care nu sunt obiective si nu pot fi supuse controlului
judecatoresc corespunde autonomiei locale?
Are posibilitatea o unititate adm-terit care nu a primit banii care i se cuvin sa conteste in instanta o
hotare a CJ care nu i-a dat banii?
In Franta, astfel de hotarari judecatoresti sunt la ordinea zilei. In Romania - criteriul este foarte vag,
prin urmare iata ca putem vorbi de neconstitutionalitatea unui text de lege care nu permite
asigurarea laturii financiare a autonomiei locale.


❋ TRANSFERURI CONSOLIDABILE PENTRU INVESTITII
• un transfer punctual pt investitii
• exista 2 tipuri de investitii pt care se dau bani:

1. INVESTITII FINANTATE DIN IMPRUTURI EXTERNE la care Guvernul asigura cofinantarea,

cu alte cuvinte, fie e vorba de un imprumut pe care statul l-a luat pt proiecte locale, iar
finantatorul pune doar o parte din bani, iar restul banilor sunt pusi de Guvern, sau imprumuturi
externe contactate de unitatile adm-terit, dar la care Guvenrul contribuie cu o parte din
bani - deci e vorba in amele cazuri de imprumuturi externe la care Guverul contribuie cu bani
prin acest transfer.

2. TRANSFERURILE PT PROIECTELE DE INVESTITII PUNCTUALE - ele se numesc

transferuri consolidabile pt ca atunci cand Guvernul stabileste ansamblul cheltuileilor de
investitii la nivel national, valoarea totala a sumelor cheltuite pt investitii ia in considerare si
aceste transferuri - ceea ce inseamna ca ele sunt consolidabile adica incluse in cheltuiala
toatala de investitii la nivel central (in contabilitate a consolida inseamna a include o
cheltuiala intr-un anumit buget). Ele privesc o anumita destinatie specifica, sunt de o mai
mica avengura practica - exemplu tipic: programul national de dezvoltare locala pus in aplicare
in 2013 care inlocuieste un alt program care functiona anterior din 2010 - e un program care se
derula si in 2010 si in 2013 prin acelasi minister, ministerul dezvoltarii, si care vizeaza o
categorie foarte larga de investitii la nivel local - reparatii de scoli, de drumuri, cam tot ce
 inseamna investitie locala marunta. Dar sunt bani care vin pe baza unor criterii elaborate prin
ordin de Minsitru pe baza de Cereri de finantare si exista o procedura interna a ministerului de
selectare a proiectelor eligibile pt finantare. Esti primar, vrei sa asfaltezi drumul local, faci
cerere la ministerul dezvoltarii, faci documentatia cadru, faci dosarul, te duci cu el, daca ai
noroc, ti se aproba proiectul, primesti bani prin transfer de la bugetul de stat pe un proiect de
interes local.

❋ TRANSFERURILE DIN FONDURILE DE REZERVA LA DISPOZITIA GUVERNULUI PT

CHELTUIELI NEPREVAZUTE,
respectiv DIN FONDUL DE INTERVENTIE LA DISPOZITIA GUVERNULUI PT URMARILE
CALAMITATILOR NATURALE
• ultimele trebuie justificate de situatia respectiva
• insa lipsa totala de criterii intervine la fondul de rezerva pt ca, in practica, exista multe situatii
in care sumele se aloca fara a se dovedi caracterul neprevazut al chelutielilor pt care se fac
aceste transferuri. Ori Consiliul Fiscal are deja rapoarte in care consemneaza ca acele fonduri
sunt cheltuite fara respectarea legii, insa acestea sunt o sursa importanta pt bugetele locale,
un primar se uita mai putin la veniturile pe care le poate colecta ca venituri proprii, fie sunt putine,
fie solicita eforturi, dar intotdeauna va exista alternativa, si anume, transferurile de la bugetul de
stat: cele automate din impozitul pe venit, daca exista, cu cat sunt mai mici, cu atat te califici mai
mult pt transferurile din tva, fie pt investitii, fie din fondul de rezerva la dispozitia Guvernului - si
de aceea, pt autoritatile locale, aceste 3 tipuri de transferuri sunt extrem de interesante - e
dificil sa accesezi acesti bani daca nu esti de partea buna a criteriilor vagi, insa daca esti, poti sa
ai acces f usor la acei bani. A existat un efort al legii pt responsabilizare cand s-a inclus gradul de
colectare al impozitelor, deci tu ca primar daca nu te straduiesti sa-ti strangi veniturile proprii de
ce ti-ar mai da statul bani? si iata ca se spera la elaborarea unor criterii obiective care sa excluda
mila politica a unui decident.
Iata ca transferurile sunt o componenta esentiala a aprobarii si executarii bugetelor locale.

!!! O NUANTA LA BUGETELE LOCALE - spre deosebire de bugetul de stat, care e un rezervor
mare, bugetele locale sunt impartite in 2 mari parti. Orice buget local teoretic ar trebui sa fie
impartit intr-o sectiune de functionare si o sectiune de dezvoltare.
Sectiunea de functionare - include venituri si cheltuieli necesare functionarii autoritatilor locale. Ea
exista in mod obligatoriu, practic - veniturile proprii, impozite, taxe, venituri transferate din impozit
pe venit intra la venituri, iar cheltuielile - salarii, utilitati, acestea trebuie sa existe intotdeauna.

In plus insa, autoritatile locale ar trebui sa faca eforturi pt a exista si sectiunea de dezvoltare - o
bucata de buget in care sa intre venituri dedicate investitiilor publice, adica construirea de
bunuri noi, de folosinta indelungata, pt uzul comunitatii locale.

Problema cea mare apare de la faptul ca, in proprotie covarsitoare, autoritatile locale abia reusesc
sa-si acopere cheltuielile de functionare, nici nu se pune problema de buget de dezvoltare, ori
inseamna o abdicare de la misiunea centrala a autoritatilor locale - nu exista nicaieri in lege o
obligatie de a investi a autoritatilor locale, insa o buna adminsitrare a autoritatilor locale nu
poate fi conceputa fara investiti. Primaria nu exista pt a impariti niste bani si a plati salarii, ea
exista pt gestionarea serviciilor publice, acestea pot functiona fara investiti?
Nu permament, ori daca o fac, se deruleaza f prost.
Mai mult, la nivel local, exista explicit un principiu al echilibrului - nu ai voie sa adopti in
Consiliul local un buget care sa nu fie echilibrat, in care veniturile oridinare nu sunt egale cu
cheltuielile. Daca la bugetul de stat exista permis un deficit acceptat la niv international - iata ca la
bugetul local n-am voie sa-l aprob daca nu e echilibrat.
De ce? Nu am voie sa am deficit pt ca nu am voie sa ma imprumut pt acoperirea deficitului,
singura finantare permisa pt bugetele locale sunt investiile publice, banii din imprumut trebuie
folositi doar pt a face platile catre constructor - ori in situatia asta, evident ca daca nu adopt bugetul
in echilibru am nulitatea hotararii Consiliului local de adoptare.
Ce se intampla daca adopt bugetul in echilibru si ulterior, pe parcursul executiei, incasez mai putin
sau apar cheltuieli neprevazute, adica survine un deficit, un dezechilibru? Logica iesirii dintr-o
astfel de situatie e una foarte simpla:
• ori gasesti venituri proprii suplimentare, te duci si recuperezi impozitele neplatite pt a face
rost de bani, ori te straduiesti sa inchiriezi sau sa vinzi niste bunuri pt a face rost de bani, desi
exista anumite limite aici
• fie daca nu reusesti cu veniturile proprii, te indrepti spre transferurile de la bugetul de stat si
daca nu gasesti bani, exista in Legea finantelor publice locale reglementata o procedura care
se numeste criza financiara si insolventa unitatii adm-terit care nu are efectele chiar atat de
drastice ca in dreptul privat.

❃ ETAPA II - ADOPTAREA BUGETELOR

• o problema foarte actuala: PROBLEMA LIMITELOR STABILITE PRIN LEGE PT
ADMINISTRAREA CHELTUIELILOR PUBLICE - pt ca am un mecanisem de elaborare a
bugetului, de adoptare a bugetului, de echilibrare a bugetului, dar, dincolo de acesta, apare
urmatoarea intrebare, suntem in afara elaborarii bugetului, Parlamentul e pus in fata unei
legi care fie diminueaza veniturile publice care au fost luate in considerare pt buget sau
majoreaza cheltuielile publice dincolo de bugetul deja aprobat? e posibil acest lucru?
Constitutia + Legea finantelor publice locale - raspunsul e DA, se poate, dar cu o SINGURA
CONDITIE - bineinteles ca Parlamentul poate sa adopte o lege care are impact bugetar asupra
bugetului, dar cu conditia de a indica SURSA DE FINANTARE pt aceste cheltuieli, cu alte
cuvinte, sursa de compensare a veniturilor care au fost abrogate.

~ Cum se face aceasta compensare?

Printr-o formula relativ simpla stabilita prin lege - Parlamentul trebuie sa ceara Guvernului o
fisa financiara, adica o estimare a impactului acelei masuri si o precizare a surselor din care va
acoperi acel impact. Exista foarte multe hotarari ale CCR pronuntate inca din 1993, ultima in
septembrie 2016, cu privire la cele mai diverse legi, care vorbeste despre ce inseamna
precizarea sursei de finanatare - toate spun clar ca sursa trebuie precizata in mod efectiv si
ea trebuie de cele mai multe ori indicata de Guvern. O lege care e adoptata fara precizarea
sursei de finantare va fi declarata neconstitutionala.
Prin legea responsabilitatii bugetare in anul 2010 s-a introdus o a doua limitare - e prevazuta doar
de aceasta lege - contextul intreoducerii acestei reguli: la acel moment, Romania era in pragul
falimentului, pe pietele fianciare nu mai aveai acces la bani sau avea acces doar la dobanzi uriase,
de neplatit, si in acele conditii singura varianta pt a evita incetarea oricaror plati ale statului -
imprumutul de la FMI. Conditiile acordarii acestui imprumut a fost introducerea unei
responsabilitati de cheltuielire a banilor publici - aceasta lege contine o serie de reguli de bun
simt, ori una dintre acestea include urmatoarea limitare - „Guvernul si Parlamentul nu pot
propune si nu pot adopta legi prin care se majoreaza cheltuielile de personal (adica cu
salariile) si cheltuiele cu pensiile in termen de 6 luni inaintea alegerilor parlamentare” -
legea instituie aceasta interdictie explicit - e foarte interesant ca asa cum sunt toate regulile
aduse de aceasta, legea e ordinara, ca toate legile in aceasta materie - si in aceste conditii,
Parlamentul poate adopta o lege care sa incalce aceasta regula, care sa majoreze salariile si
pensiile cu 1 luna inainte de alegeri? strict tehnic juridic raspunsul este da, nu mai e o problema de
constitutionalitate.

❃ ETAPA III - EXECUTIA BUGETARA

• incepe la momentul intrarii in vigoare a legii de aprobare a bugetelor si inceteaza la 31
decembrie INTOTDEAUNA - daca voi continua de la 1 ianuarie fara lege de buget, regula e ca
se aplica bugetul anului anterior, dar vorbim de executia pe anul 2017 care se face pe planul din
2016, deci nu e vorba de o ultraactivitate a bugetului din 2016, de aceea executia bugetara se
termina la 31 dec.
Executia bugetara preuspune incasarea veniturlor din plan si efectuarea cheltuielilor - DAR
mai presupune 2 mari categorii de reguli:

1. REPARTIZAREA PE TRIMESTRE A VENITURILOR SI CHELTUIELILOR - bugetul e facut pe

un an, cu alte cuvinte, sumele pe care le am la venituri si cheltuieli acopera tot anul,
repartizarea pe trimestre reprezinta ca suma stabilita in buget se imparte pe cele 4 trimestre
din an, dar NU EGAL, cifrele depind si de nevoia cheltuielilor. Deci, ordonatorul isi ia propriul
buget si imparte suma la 4. Aceasta trimestrizare e supusa aprobarii ordonatorului ierarhic
superior si ea instituie o limita - nu am voie sa depasesc limita stabilita pt acel trimestru, doar in
mod exceptional pot sa cer intrarea in bugetul de pe trimestru 2 si, daca nu o primesc, trebuie sa
ma opresc din cheltuit.

❋ EFECTUAREA CHELTUIELILOR

Etapa executiei bugetare - am un buget care estimeaza ce venituri voi incasa si imi
stabileste niste limite maxime pt chelutieli pt ca efectele juridice ale bugetului sunt 2 majore:
• Odata aprobat, bugetul stabileste o estimare a veniturilor - ceea ce inseamna ca un ordonator de
credite fata de bugetul institutiei pe care o conduce va raspunde pt incasarea veniturilor macar in
valoarea estimata - inseamna ca atunci cand va avea un control, ordonatorul de credite va trebui
sa explice de ce nu a incasat toate veniturile estimate daca nu a facut-o. Curtea de Conturi tinde
sa verifice lucruri mai specatculoae, ori incasarea veniturilor estimate poate fi sau nu
spectaculoasa, pt ca logica legii finantelor publice e urmatoarea: fie a gresit cel care a facut
estimarea (cel care face bugetul si estimeaza veniturile trebuie apoi sa si incaseze acei bani, iar
daca nu se intampla, trebuie sa explice de ce nu i-a incasat).
• Cheltuielile reprezeinta o autorizare pt oronatorul de credite - cu alte cuvinte, el are dreptul, dar
nu si obligatia de a cheltui suma respectiva pe fiecare destinatie prevazuta in buget.
Efectuarea de cheltuieli peste limita maxima prevazuta in buget este infractiune de
deturnare de fonduri. Deci iata cheltuielile sunt limite maxime care nu pot fi depasite, dar nu e
obligatoriu ca toti acei bani sa fie cheltuiti.

2 concepte fundamentale: creditul de anagajment, creditul bugetar

❅ CREDITUL BUGETAR - reprezinta limita maxima pana la care se pot face plati in interiorul
unui an bugetar. El este deci stabilit pe o anumita destinatie de cheltuieli ca suma maxima (de
exemplu, daca intr-un buget am cheltuieli pt combustili 10000 de lei, acela e creditul bguetar,
inseamna ca in acel an un ordonoator de credite poate sa ceara maximum 10000 de lei pt
combustibil)

❅ CREDITUL DE ANGAJAMENT - e limita maxima pana la care se pot incheia contracte in

interiorul unui an bugetar pe o anumita destinatie de cheltuieli (de exemplu, in acelasi an
bugetar, ordonatorul de credite poate avea in buget credit de anagajament pt cheltuieli cu
combustibiliul de 40000 de lei, inseamna ca el poate sa incheie un contract pe mai multi ani cu
obiectul cumpararii de combustibili care nu poate depasi 40000 de lei, insa in cursul acelui an el nu
poate face plati in acel contract de mai mult de 10000 de lei - creditul bugetar).

Iata, bugetul iti spune ce ai voie sa scrii in contract. Deci, o institutie publica nu poate
incheia un contract care sa depaseasca bugetul (ex: pot sa am cheltuieli de investitii, credit de
angajament - 3 mil de euro, credit bugetar - 3 sute de mii de euro - deci eu pot sa inchei un
contract pt o investitie in valoare totala a platilor de 3 mil de euro cu conditia ca acel contract sa se
desfasoare pe mai mult de un an, insa platile in acel an nu pot depasi 3 sute de mii de euro pt ca
nu pot plati mai mult).
Daca un ordonator de credite incheie un contract in care isi depaseste creditul bugetar,
cealalta parte poate cere plata, insa nu o va primi - morala practica: partenerul privat nu poate
sa spuna pe mine nu ma intereseaza ce scrie in bugetul lui, pt ca cheltuirea banilor publici e
supusa unor reguli stricte.
◎ Etapa pregatitoare a efectuarii cheltuielilor - modalitatea de selectare a cocontractantului

Obligatia de plata se poate naste din mai multe tipuri de acte juridice. Plata presupune
executarea unei obligatii de plata.
~ Din ce se poate naste obligatia de plata? Dintr-un act juridic
~ Si care sunt categoriile de acte juridice din care se naste obligatia de pata? Majoritatea
obligatiilor de plata ale persoanelor juridice de drept public se nasc din CONTRACTE.

Deci o problema e SELECTAREA COCONTRACTANTULUI.

Eu, ca persoana juridica de drept public, nu pot incheia contract cu cine vreau pt ca banii
publici trebuie cheltuiti in cel mai eficient mod si de aceea trebuie sa se organizeze o licitatie.
Scopul principal al unei asemenea legislatii la nivel europen e asigurarea concurentei pe
piata libera pt ca unul dintre scopurile declarate ale UE e prosperitatea statelor membre si a
cetatenilor lor, iar modalitatea cea mai simpla de atingere a acestui obiectiv e economia libera.
Nucleul central al economiei de piata, singura modalitatea care poate asigura prosperitatea, este
libera concurenta.
Setul de reguli pe care persoanele juridice de drept public sunt obligate sa-l respecte cand
cheltuiesc banii publici urmaresc sa asigure, in primul rand, libertatea concurentei, deci statul
cumpara pe baza unei proceduri transparente bazate pe egalitatea de tratament si cu criterii
clare de selectie. Mai mult, orice persoana interesata poate ataca in fata instantelor judecatoresti
aceasta procedura de atribuire a contractului. Ceea ce face ca scopul principal urmarit sa fie
concurenta pe piata, dar, in subisidiar, eficienta cheltuirii banilor publici.
Statul trebuie sa respecte aceste principii chiar si cand sunt contracte de valoare mica.
Nerespectarea acestor reguli se sanctioneaza prin mecanisme diferite, si anume, neeficienta
cheltuirii banilor publici poate fi constata de controlul financiar, curtea de conturi de ex. Cu alte
cuvinte, o institutie publica care a cheltuit banii neeficient va putea fi prinsa ca a facut asta de o
alta institutie publica venita in control. Daca institutia aia publica nu vine in control sau daca nu
controleaza cu atentie, poate sa scape, si asta e un mecanism partial eficient a verificarii chelturii
banilor publici.
In schimb, nerespectarea regulilor de concurenta nu e sanctionata de o institutie publica, ci de
piata insesi. Cu alte cuvinte, oricine face dovada unui interes, poate ataca procedura si sa
ceara desfiintarea contractului. Deci se observa cat de puternic e mecanismul prin care piata se
protejeaza fata de aceea in care contribuabilul e protejat.

Institutia publica organizeaza aceasta procedura de selectie competitiva a cocontractantului, mai

concret spus, va organiza o licitatie sau alta forma de selectie prevazuta de lege pt care, insa,
in mod obligatoriu, va preciza valoarea maxima estimata a contractului - foarte important, pt ca,
intotdeauna, procedurile de achizitii publice sunt legate de buget, ceea ce e logic, pt ca prin
aceasta procedura, selectezi cocontractantul fata de care iti vei asuma obligatia de plata.
Contractul va fi actul juridic din care se naste obligatia de plata si se va plati doar ceea ce
bugetul ii permite sa plateasca. Daca eu anunt doar ce vreau sa cumpar, dar nu si limita de bani, e
degeaba pt ca ofertele nu vor corespunde cu bugetul. Tocmai pt a evita o astfel de situatie, legea
ma obliga ca pe fiecare procedura de achizitii publice sa anunt valoarea maxima estimata. In urma
derularii procedurii, voi selecta pe cel cu care voi incheia contractul.

~ Al doilea tip de act din care pot rezulta obligatii de plata pt o persoana de drept public este
HOTARAREA JUDECATOREASCA - privind despagubirile.
*Ex: Masina proprietate a persoanei juridice de drept public intra in gardul persoanei fizice - e un
fapt juridic ce da nastere unei obligatii de plata a despagubirilor - insa aceasta e constatata
de instanta.
Cum executi o hotarare judecatoreasca impotriva unei institutii publice?
La prima vedere, te duci si ii rogi sa plateasca de bunavoie, insa, nu e asa. Deci, daca nu plateste
de bunavoie, apelezi la forta de constrangere a statului, dar statul e cel care nu plateste de
bunavoie si se va constrange pe sine sa plateasca fortat. Exista o Ordonoanta simpla a Guvernului
nr. 22/2002 care spune „statul poate fi executat silit cu conditia ca acea obligatia de plata sa
fie inscrisa in prealabil in buget”.
Deci, primul lucru pe care il verifici cand vorbesti de o obligatie de plata a unei persoane
juridice de drept public e sa vezi daca acea obligatie e inclusa in buget in care s-a aprobat
explicit acea obligatie de plata. Daca aceasta nu e prevazuta in buget, nu poate fi platita de
bunavoie, dar nici nu poate fi executata silit. In mod paradoxal, in legea romana nu exista o
obligatie explicita, sanctionata explicit, a ordonatorului de credite ca atunci cand intocmeste
proietcul de buget sa includa obligatiile constatate prin hotarare judecatoreasca si atunci, in
practica, se intampla ca singura modalitate de a obliga un ordonator de credite sa includa in
buget acea obligatie de plata e, din pacate, calea plangerii penale fie pt nerespectarea hotararii
judecatoresti, fie pt abuz in serviciu, ceea ce e o situatie care pune reale dificultati in practica.

~ O a treia categorie de obligatii de plata care pot reveni unei persoane juridice de drept public
sunt cele NASCUTE DIRECT DIN LEGE - cum sunt cele ale platii impozitului pe salariu etc.

◎ Etapa efectuarii propriu-zise, care are, la randul sau, 4 subetape:

1. ANGAJAMENTUL - presupune incheierea actului juridic din care se naste obligatia de

plata sau, dupa caz, cand persoana obligata nu-si exercita vointa pt a incheia acel
angajament, luarea la cunostinta de actul juridic respectiv. Mai concret, daca angajmentul e
un contract, inseamna ca incheierea contractului e o participare de vointa, daca e un act
administrativ sau o hotarare judecatoreasca, ia cunostinta prin comunicare sau alt mod
de publicitate care e permis. Odata incheiat acest anagajament, obligatia de plata s-a
nascut, angajamentul e titlul de creanta a creditorului platii. !!! O nuanta - o regula
suplimentara - in 2012 odata cu revenirea oarecum din efectele masive ale crizei financiare s-
au adoptat o serie de reglementari prin care se incerca gasirea unei solutii la o problema a
Romaniei specifica acelui moment - la sfarsitul a 3 ani de criza financiara severa, majoritatea
institutiilor publice din Romania acumulasera datorii neplatite, deci obligatii de plata a caror
scadenta venise si nu fusesera platite, fie ca erau contracte neexecutate, fie ca erau hotarari
judecatoresti pronuntate in cauze pe care le pierduse institutia publica respectiva. Legea a
reglementat la acel moment un concept relativ nou „ARIERATE” - aceste arierate insemnand
plati care vin din urma, strict tehnic desemneaza, spune legea, acele obligatii de plata care
au ramas neplatite timp de cel putin 90 de zile de la scadenta. Aceste obligatii de plata
numite arierate erau atat de mari la acel moment incat atunci cand se facea bugetul anului
viitor, tot creditul bugetar abia ar fi ajuns platii arieratelor, si de aceea, legea a venit si a impus
pt bugetele finantate de la bugetele centrale urmatoarea interdiectie: urmatoarea persoana
care inregistreaza arierate nu are voie sa incheie noi angajamente juridice, adica nu are
voie sa incheie noi contracte pana cand nu plateste restantele din anii trecuti si
arieratele din anul curent. La bugetul local nu am o astfel de interdictie.
In 2013, cand lucrurile nu se imbunatatisera foarte tare, s-a introdus o a doua limitare, foarte
drastica, mult mai drastica, si la bugetul central si la bugetele locale si anume: ajustarea
din mers a contractelor in curs de derulare - pt bugetele centrale e vorba de contractele de
investii publice, dar la bugetele locale e vba de toate contractele de achiztii publice si de
achizitii de bunuri, servicii si de lucrari - ce inseamna ajustarea din mers? - in 30 de zile din
ziua in care a primit bugetul, institutia publica care are un contract in derulare de
achizitii publice prin ordonatorul de credite e obligata sa comunice cocontractantului
privat cati bani are la dispozitie pt plati, deci ce credit bugetar are la dispozitie pt
destinatia respectiva in acel an bugetar si daca acest credit bugetar nu coincide cu
obligatia de plata din contract, adica e mai mic, atunci sa-l cheme pe cocontractant si sa
incheie act aditional - e unul dintre cele mai greu de explicat texte din legea finantelor publ.

2. LICHIDAREA - am contract, am anagajment, iar in aceasta etapa a lichidarii, ordonatorul de

credite, ajutat de departamentul de specialitate, verifica daca cocontractantul si-a
executat toate obligatiile din contract, astfel incat sa poata cere plata, pt ca, regula, atunci
cand se fac plati din banii publici e ca plata se face intodeauna dupa ce cocontractantul si-
a executat obligatiile, ceea ce inseamna ca, daca legea nu da voie sa se faca receptia,
 inseamna ca nu se poate confirma executarea obligatiei cocontractantului, deci nu se
poate face lichidarea, deci nu se poate face plata. Fara receptie, nu se poate face plata, si,
daca receptia se face doar in limita valorii care poate fi platita practic, il impiedic sa faca plata.
Platile in avans sunt o exceptie, numai pt categorii de contracte aprobate prin hotarare de
Guvern. Plata in avans nu poate depasi 30% din valoarea platilor anului respectiv din
contract, iar cocontractantul trebuie sa execute lucrari, servicii sau sa livreze bunuri
care sa acopere valoarea avansului cel mai tarziu pana la 31 decembrie al acelui an.
Lichidarea priveste verificarea indeplinirii conditiilor atat din lege, cat si din contract, pt ca plata
sa poata fi efectuata.

3. ORDONANTAREA - etapa cea mai scurta si pur adiminsitrativa, dupa ce are toate
confirmarile, ordonatorul de credite da ordin contabilului sef sa faca plata, cu alte cuvinte,
ii trimite o dispozitie scrisa pe un tipizat in care ii spune ce anume are de plata, de asta
ordonantarea e etapa acestui ordin. Pt ca in materia de cheltuire a banilor publici functioneaza
un principiu vechi - PRINCIPIUL SEPARARII ATRIBUTIILOR ordonatorului de credite fata de
cele ale contabilului sef - primele 3 apartin ordonatoului de credte, iar a patra revine
contabilului si acest principiu al separarii atributiilor are o componenta practica extrem de
importanta - contabilul nu e tinut sa execute neconditionat acel ordin, ci dimpotriva,
legea il obliga sa mai verifice odata documentele justificative ale platii, adica temeiul
efectuarii platii, contabilul daca nu e multumit, daca nu e convins de legalitatea acestei
plati, el e obligat sa o refuze. Daca o institutie publica face o plata nelegala, vor raspunde
amandoi pt ca legea vorbeste explicit de separarea atributiilor si de obligatia contabilului de a
mai verifica odata indeplinirea conditiilor.

4. PLATA PRORIU-ZISA - au fost introduse restrictii legate de platile propriu-zise. Atunci cand
o institutie publica are arierate in luna precedenta, n-are voie sa faca plati, trezoreria nu-i
da voie sa plateasca. Singurele plati pe care le poate face o institutie publica cu arierate sunt
cele pt salarii, impozitele si contributiile asociate salariilor, cele pt stingerea sau reducerea
arieratelor si platile legate de datoria publica, daca e cazul. La nivel local, interdictia nu e
atat de dura pt ca s-ar fi ajuns la o blocare efectiva a bugetelor locale - acelea care detin
arierate au obligatia de a le reduce treptat in fiecare luna, daca nu face aceste plati, atunci i
se suspenda transferurile de la bugetul de stat. Institutiile publice finantate integral din
venituri proprii care nu isi reduc arieratele au aceeasi interdicite de a face plati, ceea ce
iarasi e o ingerinta a legiuitorului in derularea unui contract.

22.11.2016
SITUATIILE DE MODIFICARE A BUGETELOR PE
PARCURSUL EXECUTIEI
~ In ce masura se pot modifica pe parcursul executiei bugetele odata aprobate?
Inainte sa vorbim despre asta, trebuie sa intelegem foarte bine mecansimul general la
platilor in bugetele publice. Am vazut, o plata parcurge 4 etape, dar cum ajung banii din bugetele
publice in contul unei persoane fizice care a prestat o activitate pt o institutie publica?
Noi stim ca banii sunt culesi de stat prin diverse institutii publice care colecteaza banii
publici. ~ Unde ajung acesti bani colectati din patrimoniile private?
Raspunsul: in TREZORERIA STATULUI - o institutie speciala in subordinea Ministerului
finantelor publice si e un hibrid intre o institutie publica si o banca, fara sa fie o banca. Ea
seamana mult cu o banca prin aceea ca are deschise conturi pt titulari astfel incat, de ex, la
bugetul de stat exista conturi de incasare specifice sursei, fiecare impozit are un cont al lui la
trezorerie si banii se strang toti acolo. Ceea ce face formal ca banii sa fie trecuti pe surse, in
realitate ei se strang intr-un singur loc, insa oficiile sunt realizate de BNR.
Din trezorerie, banii ar trebui sa mearga in bugetele fiecarei institutii publice, dar asta
nu se intampla in realitate la inceputul anului. Cu alte cuvinte, cand se aproba bugetul si tu,
institutie publica, stii ca ti s-a aprobat un buget total de 10 mil de lei pe care apoi il ai impartit pe
destinatii de cheltuieli inseamna ca tu, imediat dupa aprobarea bugetului, vei primi intr-un cont toti
banii?
NU, banii nu ii vei primi niciodata aproape, de aceea limita de cheltuieli pe care o ai in
buget se numeste credit bugetar, credit in sensul de suma maxima pe care ai dreptul sa o
ceri, dar banii nu ii primesti propriu-zis si atunci aceasta executie de casa functioneaza simplu -
ex: cele 10 mil se impart pe trimestre, pt primul ai 3 mil, din aceste 3 mil poti face cheltuieli pt
combustibil de 10 mii de lei si pt celelealte destinatii pana la limita de 3 mil.
* Cum functioneaza lucrurile cand vrei sa cumperi combustibil? Te duci, il cumperi printr-un
contract, de regula, si plata se va face direct din trezoreria mare in contul destinatarului si ti se va
scadea din creditul tau bugetar plata care s-a facut, nu mai poti cere banii aia pt ca i-ai cheltuit
deja.
* Cand vrei sa platesti salariile, banii se duc din trezorerie in conturile salariatilor direct, tu, ca
institutie, nu ai banii la care sa te uiti, singurii bani din conturile tale sunt sumele pe care le
incasezi ca venituri proprii, chiar si aceia de multe ori nu stau in conturile celor care le-au incasat,
ci sunt preluati de trezorerie.

Deci trezoreria e entitatea care redirectioneaza banii din bugetul mare catre destinatari.
Cand trezoreria aproba o plata, verifica inainte daca nu cumva ti-ai depasit creditul bugetar pt ca,
daca nu ai obligatia de plata trecuta in buget, nu poti face plata. Trezoreria nu are voie sa
plateasca decat ce e in buget. Tocmai de aceea, e extrem de importanta intrebarea
~ Poate fi modificat bugetul in cursul anului ?
Exista 2 tipuri de raspunsuri si criteriul depinde de amploarea modificarii:
• Daca modificarea depaseste o anumita amploare, e nevoie de O RECTIFICARE BUGETARA,
adica o modificare a chiar bugetului asa cum a fost adoptat prin lege.
• Cand e vorba de o modificare de amploare redusa, e suficienta O PROCEDURA DE
APROBARE care e descrisa de Legea finantelor publice si de Legea finantelor publice locale.

Gradul de importanta al modificarii e dat de un criteriu de importanta - CAPITOLUL = o

categorie mai mare de cheltuieli - si atunci orice mutare a unei cheltuieli dintr-un capitol in altul
sau de la un program la altul in cadrul sistemului gestionat de acelasi ordonator principal e
posibila fara rectificarea legii.
Ori de cate ori e vorba de trecerea de fonduri de la sistemul unui ordonator la sistemul altui
ordonator e nevoie de rectificare!

Ordonatorii principali conduc un anumit sistem cu ordonatori inferiori si atunci ordonatorul

principal gestioneaza dpdv financiar un intreg sistem. Daca modificarile se fac in interiorul
aceluiasi sistem, nu e nevoie de o rectificare a bugetului, ci eventualele modificari se fac in
interiorul bugetului. INSA, daca e nevoie de trecerea de fonduri de la un domeniu la altul e
nevoie de rectificare.
La fel, la bugetul local, daca in interiorul bugetului local e nevoie de transferuri de la un capitol/
program/ ordonator la altul, atunci la toate e nevoie de rectificarea bugetului local printr-o
hotarare de Consiliu.

❃ La BUGETUL DE STAT exista 3 MARI LIMITARI ALE RECTIFICARILOR BUGETARE prevazute

de Legea responsabilitatii financiare - sunt menite sa asigure o prudenta in administrarea banilor
publici si sa-i responsabilizeze pe cei care intocmesc bugetele:

❋ POT SA EXISTE DOAR 2 RECTIFICARI PE AN, AMBELE TREBUIE REALIZATE IN A DOUA

JUMATATE A ANULUI - problema e ca Legea responsabilitatii fiscale e o lege ordinara, legea prin
care se modifica bugetul e tot o lege ordinara, de aceea, in practica s-a modificat de mai multe ori
bugetul.
* EXCEPTIE - atunci cand prognozele elaborate in cursul semestrului european se inrautaesc
seminficativ in primul semestru, se poate face aceasta rectificare si in prima jumatate a
anului
 ❋ LOCUL DIN CARE SE IAU BANII - E INTERIZSA LUAREA DE BANI DE LA INVESTITII SI
MUTAREA LOR LA CHELTUIELI DE FUNCTIONARE - nu ar trebui niciodata sa renunt la
finantarea unor investitii publice pt a acoperi cheltuielile de functionare, ori, in realitate, in ultimii 3
ani, cheltuielile de investitii au fost sursa la tot ce a insemnat rectificare pozitiva

❋ CHELTUIELILE DE PERSONAL NU POT FI MAJORATE SI NICI REDUSE PRIN

RECTIFICARI - in special daca e vorba de un an electoral, aceste modificari nu pot fi facute cu
180 de zile inainte de alegeri - insa aceasta interdictie face frecvent obiectul unei derogari

Aceste rectificari de la o destinatie la alta se numesc VIRĂRI DE CREDIT BUGETAR.

Daca e vorba de modificari care se fac de la un capitol la alt capitol aprobarea trebuie data de
Ministerul finantelor publice.
Daca modificarile sunt in interiorul aceluiasi capitol, atunci e suficienta aprobarea
ordonatorului principal de credite.

In rest, in afara de aceasta aprobare diferentiata, conditiile sunt similare. O astfel de virare de
credite bugetare se poate face:
• doar in a 2-a jumatate a anului
• cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielii - o luna inainte de semnarea contractului -
ceea ce naste anumite drame in practica, ca daca tu constati ca ai vrea sa muti bani de la pixuri
la mobila pe 22 noiembrie, e cam tarziu, miza e foartw interesanta - daca nu reusesti sa
cheltuiesti banii, creditul bugetar se anuleaza, nu ii mai primesti anul viitor, deci iata ca trebuie
sa primesti aceasta aprobare pt virare cu o luna inainte de angajarea chetuielii
• numai in limita maxima - 20% din valoarea creditului bugetar respectiv
Daca nu poti rectifica bugetul, poti fie sa te straduiesti sa cheltuiesti banii pt o destinatie pt care
iei prea multi, ceea e cu dublu tais, pt ca poti sa ai controlul Curtii de Conturi care o sa constate ca
n-aveai nevoie, fie sa nu poti efectiv sa faci o plata - trebuie astfel sa intelegi nevoia rectificarii si sa
o faci din timp.

Exista anumite LIMITARI si la nivelul ORDONATORULUI DE CREDITE:

• NU pot fi luati bani din cheltuielile de personal si nici din cheltuielile de investitii, nici macar prin
virare de credite
• NU pot fi virati bani din capitolul suplimentat din fondul de rezerva si din fondurile de interventie
!!! Ideea e de a ingradi cat mai mult aceasta tendita de a modifica bugetul. Daca aceste limite n-ar
exista, ordonatorul de credite ar fi tentat sa jongleze cu banii, ori iata ca mecanismul aceasta dificil
e facut sa impiedice aceste permutari de fonduri - asta nu se inseamna ca nu se fac, ele exista,
dar e skillul unui ordonator de credite dobandit dupa multi ani.

SITUATIA CHELTUIELILOR PENTRU INVESTITII

PUBLICE
Aceste cheltuieli de investitii sunt acele cheltuieli din bugetele publice care sunt destinate
realizarii unei investitii publice - investitie care presupune realizarea unui bun de folosinta
indelungata. Cu alte cuvinte, banii sunt cheltuiti nu pt un bun a carui substanta e consumata relativ
repede, ci dimpotriva, pt un bun care va ramane in folosinta timp de mai mult de 5 ani - conventia
contabila pt a considera un bun o investitie.
~ Intrebarea este, juridic, e suficienta o astfel de definitie?
Pt ca aici intrevin 2 situatii distincte in rpactica:
1. Va fi o investitie publica numai cea pt care se cheltuiesc fondurile publice ? Daca cineva
construieste din banii privati o scoala si o daruieste autoritatilor locale ea a fost o investitie publ
sau o investitie priv?

2. Poate statul sa angajeze o persoana care sa construiasca o autostrada pe bani privati urmand
sa fie pus in aplicare ulterior un mecansim prin care acest privat sa-si poata recupera aceasta
investitie ?

3. Daca statul cheltuieste bani pt un bun care nu va intra niciodata in proprietatea sa, ci va
ramane in proprietate privata e o cheltuiala de investiii? - ex: reabilitarea termica a blocurilor de
locuit din bani publici -

Exista mai multe modalitati de finanatare a lucrarilor pt bunuri de folosinta indelungata care
urmeaza sa fie administrate de autoritatile publice, deci sursa de finantare nu e criteriul esential
pt a recunoaste o investitie publica !!!
Din fonduri publice se finanteaza o lucrare care nu va fi niciodata in proprietate publica - nu
e importanta sursa de finantare, ci CE ESTE IMPORTANT este CRITERIUL JURIDIC AL
TITULARULUI DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA ACELUI BUN - va fi investitie publica
acel bun care va intra la un moment dat fie in proprietatea statului, fie a unitatii adm-terit. E
vorba de un bun care e si proprietate publica in sens larg si va fi administrat de autoritatile publice
conform unor reguli dispuse de autoritatea publica respectiva.
Cand din fonduri publice sunt finantate astfel de cheltuieli de investitii, vom avea in
bugete o DESTINATIE SPECIALA denumita CHELTUIELI DE INVESTITII, tocmai de aceea, la
bugetele locale, aceste cheltuieli de investitii au o pozitie aparte si sunt incluse in sectiunea de
dezvoltare, niciodata in sectiunea de functionare.
Tot de la bugetele locale mai observa un lucru foarte interesant, o intrebare ~ exista o
obligatie a autoritatilor publice de a realiza investitii publice? sau atributia esentiala a
autoritatilor publice e doar e a administra ceea ce exista?
Daca economistii gasesc raspunsul ca ar trebui sa exista o obligatie de a investi, in drept,
nu putem gasi o astfel de obligatie, deci, daca ne uitam strict la atributiile autoritatilor publice nu
gasim o obligatie de a investi, tocmai de aceea, iata, e foarte usor sa iei bani din cheltuielile de
investitii pt cheltuielile de functionare, esentiale pt ca fara ele statul nu exista.
Lipsa investitiilor e resimtita mult mai putin decat simpla nefunctionare a unei
institutii, de aceea, prin Legea responsabilitatii fiscale se impune existenta cheltuielilor de
investitii si nu ar trebui sa ai voie nici macar prin rectificare facuta prin lege sa iei bani de acolo si
sa ii muti la functionare, insa atat timp cat e trecuta intr-o lege ordinara, poate fi ocolita cu usurinta.
Legea finantelor publice locale spune clar ca sectiunea de dezvoltare nu e obligatorie,
dar cea de functionare da, prin urmare, pot bine mersi, ca autoritate locala, sa functionez platind
gaz, utilitati, apa, lemne si salarii la primarie, deci tinand in viata o cladire si atat, fara sa ai nicio
cheltuiala de dezvoltare - ceea ce foarte interesant.

Daca, totusi, in bugetele publice exista cheltuieli de investiti, atunci acestea ajung sa fie
trecute in buget dupa o procedura mai complicata daca ar fi sa o comparam cu procedura
celor de functionare - pt a pune in buget banii pt combustibil trebuie sa pui pur si simplu cifra
necesara in buget, dar, pt a pune o cheltuiala de investitii in buget, trebuie sa parcurgi niste
etape in functie de valoarea investitiei.

❋ PRIMA ETAPA e sa faci STUDIUL DE FEZABILITATE - adica sa incerci sa intelegi, pe un

format dat, si sa demonstrezi ca acea investitie e necesara, se poate realiza, ea are un beneficiu
real pt comunitatea respectiva si numai in masura in care ajungi la concluzia ca merita, ca e util, sa
propui acea investitie.

❋ Daca investitia e una pozitiva, urmeaza o A DOUA CATEGORIE DE DOCUMENTE necesare

pt a calcula suma pe care trebuie sa o pui in buget - DOCUMENTATIA TEHNICO-ECONOMICA
- ea cuprinde un calcul al valorii estimate a investitiei. Pe baza acestei documentatii tehnico-
economice, ordonatorul de credite va extrage cifra, creditul de anagajament si creditul bugetar pe
care le va pune in buget.
* Daca valoarea estimata a investitiei e de 100 de mil, el clar va avea credit de anagajament 100
de mil, insa creditul bugetar probabil ca nu va fi tot de 100 de mil, si atunci tot documentatua
tehnico-economica o sa spuna in cati ani vei putea construi bunul respectiv si cat timp iti
ia sa organizezi licitatia si sa pornesti lucrarea si, in realitate, o sa ai mai multi ani in care sa
termini lucrarea, si atunci stabilesti creditul bugetar pt fiecare an privind investitia.

=> Astfel, pe baza documentatiei tehnico-economice iti poti elabora bugetul pt ca stii cat
trebuie sa fie creditul de angajament si sa iti calculezi si creditul bugetar pt fiecare an. Pt un
contractor privat nu doar contractul e legea partilor, ci si legea finatelor publice care stau la
baza cheltuielior aferente acestei investitii, deci ca privat te intereseaza nu numai contractul, ci si
documentatia tehnico-economica.
* Ea trebuie aprobata, nu poate fi inclusa intr-un proiect de buget decat dupa ce a fost aproata,
iar aprobarea se face in fuctie de valoare:
• daca e pana in 5000 de lei se da de ordonatorul superior
• daca e pana in 30 de milioane de ordonatorul principal
• daca e peste 30 de milioane de Guvern

* Exista si o procedura aprobata in 2013 la presiunea institutiilor financiare internationale ca o

masura de buna guvernare - o anumita PROCEDURA DE PRIORITIZARE A INVESTITIILOR
mai mari de 100 mil de lei - prioritizare care inseama elaborarea si aplicarea unui set de criterii de
catre Ministerul finantelor publice pt alegerea investitiei care sa fie finantata. Logica e urmatoarea:
in lipsa unei proceduri de prioritizare, fiecare ordonator princiapl de credite, cand vine cu un buget,
va avea ca anexa un program de investitii si se va bate pt a obtine bani pt toate acele investitii. In
momentul in care se aproba bugetele, sunt aprobate toate bugetele ordonatorilor principali, deci
inclusiv investitiile din anexe, deci, teoretic, ele toate pot incepe sa fie realizate, ele vor fi finantate
toate in paralel, astfel incat tu te vei trezi cu mii de santiere deschise, dupa care, pe parcurs,
incasarile n-au fost asa de optimiste si ori nu le mai faci, ori ordonatorul de credite decide pe care
le face si pe care nu. Insa prioritizarea trebuie facuta dupa niste criterii clare, obiective si sa
poti explica ulterior de ce ai ales acele investitii, aceasta procedura de prioritizare
accentueaza ideea ca intr-un an sa faci macar 10 investitii.
Legea spune - e semnificativa si intra la prioritizare o investitie in valoare mai mare de 100
miioane de lei

!!! Studiile de fezabilitate - prevedere foarte interesanta introdusa tarziu tot ca o masura de
prudenta, de buna guvernare, buna administrare a banilor publici - problema studiilor de
fezabilitate urmate de nicio investitie e foarte veche, insa in 2013, se introduce in Legea finantelor
publice o prevedere foarte interesanta - NU SE POATE INTOCMI UN STUDIU DE FEZABILITATE
DIN BANI PUBLICI DACA PT ACEEASI IDEE DE INVESTITII A MAI FOST FACUT UNUL IN
ULTIMII 5 ANI, el poate fi cel mult actualizat.

REGLEMENTAREA SITUATIEI DE CRIZA FINANCIARA SI

A INSOLVENTEI
Situatie exceptionala introdusa in Legea romana - starea de criza finanaciara si insolventa a
unitatilor adm-terit

Starea de criza financiara si insolventa sunt reglementate in Legea finantelor publice locale -
exista 2 articole care reglementeaza aceste situatii speciale si efectelor lor, insa pt detaii a fost
adoptata OUG 46/2013 care detaliza aceste proceduri, insa e suficienta parcurgerea celor 2 art.
Cum functioneaza aceasta situatie paradoxala pe care nu multe state europene o au pt ca pe
continent subzista ideea ca nici statul, nici autoritatile locale nu pot da faliment, prin urmare, ideea
de a vorbi despre insolventa unei autoritati publice pare bizara, dar noi ne-am inspirat din dreptul
american care cunoaste insolventa UAT, de aceea criza financiara a vazut cateva falimente ale
unor mari orase americane, chiar si a unor state.

~ Care e rostul reglementarii acestei proceduri?

E tot o modalitate juridica de a responsabiliza autoritatile publice de a urma o cale reglementata de
lege pt a iesi din dificultatile financiare grave. Daca o astfel de procedura nu era reglementata,
practic insemna ca autoritatile publice aveau libertatea politica de a face ceva, poate insemna si sa
nu faci nimic. Ce face Legea finantelor publice e ca organizeaza o procedura pe care ele sunt
obligate sa o urmeze - nu desfiinteaza nimeni UAT, dar autoritatile sunt obligate sa urmeze o
procedura daca ajung in acea situatie dificila financiara, cu alte cuvinte, sunt obligate sa faca ceva.

~ Cand se declanseaza aceste 2 situatii?

Legiuitorul reglementeaza 2 etape:
1. Situatia de criza financiara (regl crizei financiare e mult mai simpla decat cea a insolventei)
2. Alta situatie mult mai grava de insolventa

CRIZA FINANCIARA se declanseaza atunci cand UAT nu mai poate face plati si ea e
prezumata cand e indeplinita una din 2 conditii:
• fie are arierate in valoare totala de 15% din valoarea bugetului
Starea de criza fianciara se constatata de Consiliul local, insa primarul e obligat sa
ceara, mai mult, orice persoana interesata poate cere primarului sa lamureasca daca e sau
nu in criza financiara si el e obligat sa raspunda in 30 de zile.
Daca se constata criza financiara, ordonatorul principal trebuie sa faca UN PLAN DE
REDRESARE - un plan pe care trebuie sa-l faci pe coordonatele din lege, se depune la Directia
Generala a Finantelor Publice.

~ Ce se intampla daca Consiliul local nu aproba planul de redresare pe care-l propune

primarul?
Primarul are 30 de zile sa faca alt plan, ceea ce inseamna clar ca trebuie sa stie care sunt
criticile Consiliului local. O hotarare a Consiliului care nu precizeaza criticile poate fi atacata in
contencios.
Daca nici a doua oara nu e aprobat, al doilea plan de redresare se considera aprobat in forma
propusa de initiator, deci 1-0 pt ordonatorul de credite :)))) Dupa care, Consiliul local numeste un
Comitet de criza financiara care supravegheaza respectarea planului de catre ordonatorul
de credite, comitetul informeaza consiliul daca planul nu e respectat.

Procedura nu e dura, pt ca odata intrat in criza financiara, problema nu e procedura,

problema este capatul tunelului, ori tunelul e fara iesire - odata intrat in criza financiara ai 2
posibilitati:
• ori te intorci inapoi, iesi din criza - daca in 180 de zile nu mai indeplinesti conditia care te-a
adus in criza si ceri Consiliului local incetarea starii de criza
• ori intri in starea de insolventa - te deplasezi intr-o stare mai grava, ori in starea de insolventa
ajungi daca datoriile neplatite sunt mai mult de 50% din buget si ele nu mai sunt simple
arierate, ci ele sunt intarziate 120 de zile, fie ai intarziat plata salariilor mai mult de 120 de
zile. In oricare dintre aceste situatii intri in insolventa, ori intrarea in insolventa a UAT se
constanta de catre Tribunalul in raza caruia isi are sediul UATul. Orice creditor care are o
creanta repezentand mai mult de jumatate din bugetul local poate cere instantei declararea
insolventei. Primarul e obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei daca sunt
indeplinite conditiile.

~ Ce se intampla cand se deschide procedura?

 Instanta prin judecator numeste un ADMINISTRATOR, un practician in insolventa, care
impreuna cu ordonatorul vor pregati impreuna planul de redresare.

* Cand cei 2 se duc cu planul la Consiliul local:

Daca planul e aprobat, administratorul e cel care va supraveghea respectarea de
catre ordonator a planului de redresare. Daca administratorul considera ca primarul nu respecta
planul, poate solicita instantei sa il numeasca pe el ordonator de credite. Daca instanta l-a numit,
atunci nici Consiliul local si nici primarul nu mai pot exercita atributii legate de administrarea banilor
publici, ele vor fi trecute, iata, in atributiile administratorului.

~ Ce se intampla daca nu il aproba?

Administratorul judiciar poate cere instantei sa il numeasca pe el ordonator de credite, si
daca instanta il numeste pe administratorul judiciar ordonator de credite atunci nici primarul nici
Consiliul local nu mai pot exercita atributii legate de administrarea banilor publici.

In ambele cazuri, criza + insolventa, odata aprobat planul de redresare, nici ordonatorul de
credite, nici administratorul judiciar nu au voie sa incheie un act care sa nu respecte planul de
redresare.

Daca nu mai sunt indeplinite conditiile pt intrarea in insolventa, primarul va putea cere
instantei constatarea incetarii starii de insolventa.

Peste 70% din uat nu-si pot acoperi cheltuielile de functionare in mod structural - o solutie juridica:
aceea de a comasa mai multe UATuri intr-una singura.

❃ ETAPA IV - INCHIDEREA EXECUTIEI BUGETARE

Are loc intotdeauna pe 31 decembrie.
~ Ce se intampla cu bugetul daca veniturile trecute in buget nu au fost incasate din motive
cele mai diverse?
E un principiu foarte puternic stabilit de Legea finantelor publice - orice venit neincasat si
orice cheltuiala nefacuta la 31 decembrie vor fi efectuate in bugetul anului viitor. Acei bani
vor face parte din bugetul anului in care s-a facut plata efectiva, de ex: daca o persoana uita sa-si
plateasca impozitul scadent la 15 dec 2016 si il plateste pe 2 ian 2017, acel impozit vor fi venituri in
bugetul anului 2017.

~ Daca am o cheltuiala pt care am credit bugetar sau credit de anagajemnt, dar nu am

semnat nici macar angajamentul?
Am organizat licitatia in limitele CA si CB in octombrie in ideea ca va fi desemnat castigoatorul,
voi semna contractul si voi face plata pana la 31 decembrie. Dar cel de pe locul 2, care a pierdut
licitatia, contesta procedura respectiva si judecata acestei spete dureaza 6 luni, deci nu se mai
pune problema in niciun caz sa semnez contractul pana la 31 decembrie. Castig in 2017, pot
incheia acel contract, dar nu ma mai pot raporta la bugetul anului 2016, ci la bugetul anului 2017.
Deci, iata, ca in ipoteza cheltuielilor pt care nu s-a facut nici macar angajarea ma raportez la
bugetului anului in care fac angajamentul. Daca prin absurd procesul dureaza 2 ani, ma voi
raporta la momentul anagajamentului la bugetul lui 2018. Dar cand voi face bugetul lui 2018 ar
trebui sa tin cont sa fac un CA care sa acopere acel contract, pt ca in momentul in care s-a
solutionat acea contestaite, castigatorul beneficiaza si de dreptul la incheierea contractului, eu
nu mai pot refuza incheierea contractului, de aceea trebuie sa respect creditul de anagajament
si cel bugetar.
~ Daca acea cheltuiala a fost angajata, am reusit sa inchei contractul, dar din cele mai
diverse motive nu s-a putut parcurge a doua etapa, lichidarea, adica nu s-a putut face
receptia lucrarilor, marfurilor, serviciilor pe care contractantul trebuia sa le presteze si vine
31 decembrie, ce se intampla cu aceasta cheltuiala?
Ea nu poate fi facuta, evident, si ea va fi facuta din bugetul anului viitor, cu alte cuvinte,
nefacandu-se lichidarea, plata va afecta bugetului anului in care fac lichidarea.
Atentie! Creditul bugetar neutilizat nu se duce in anul viitor, el se anuleaza la 31 decembrie -
cu alte cuvinte, pt ordonator e o problema, pt ca, practic, el cand si-a facut bugetul anului viitor s-a
gandit la niste plati si s-ar putea sa nu fi luat in considerare si plata asta pt ca s-a gandit ca o face
in anul anterior, si se va trezi cu ea in 2017, dar aceasta plata va avea cumva prioritate fata de
celelalte plati.

~ Ultima ipoteza - am angajament, s-a livrat marfa, s-a facut lichidarea si eventual si
ordonanatarea si pur si simplu nu s-a facut plata, ce se intampla?
Cu alte cuvinte, am o plata care e angajata, are lichidare, are ordonantare, dar transferul
propriu-zis al banilor nu s-a facut, ceea ce inseamna ca voi putea sa platesc, de exemplu, in
ianuarie si plata se va face fara nicio formaltate suplimentara din bugetul anului viitor, iar
creditul bugetar nefolosit se anuleaza la 31 dec.

~ Ce se intampla cu acest excedent?

El nu e in realitate un excedent - daca suntem la institutiile obisnuite, acesti bani sunt doar un
credit, acestia nu stau la institutii, ei sunt platiti direct beneficiarului, din aceasta perspectiva, ei ar fi
putut sa ceara 10000 si nu i-au mai cerut.

❃ 2 MARI CONSECINTE ale survenirii datei de 31 DECEMBRIE:

1. La 31 decembrie, orice venit neincasat, orice cheltuiala neefectuata se muta pe bugetul
anului urmator
2. Creditul bugetar neutilizat, creditul de angajament neutilizat se anuleaza la 31 decembrie
Deci raman niste bani - daca acesti bani ramasi sunt suficient de multi incat sa
atenuteze sau sa anuleze deficitul, va exista un excedent, daca nu, ei doar vor reduce
deficitul.
Insa exista si o ipoteza in care banii ramasi nu reduc deficitul pt ca exista 2 modalitati
de calcul al deficitului:
1. Exista o modalitate pe care Romania a folosit-o masiv pana la momentul 2008 - Romania
calcula deficitul in SISTEM DE PLATI EFECTIVE sau in SISTEM CASH „deficit calculat pe
plati efective” - eu am deficitul pronosticat la inceputul anului si un deficit la sfarsitul anului.
Deci, la sfarsitul anului, cand trag linie, descopar valoarea imprumutului pe care l-am luat pt a
acoperi deficitul. Intervine aici o modalitate contabila de a evita deficitul - cand ma apropii
de sfarsitul anului si vad ca am deficit mare pot sa fac un lucru urat care da bine contabil,
NU FAC PLATI - si atunci deficitul iese mai mic. Problema e ca:
2. Standardul de calcul al deficitului conform Regulamentului European este cel care ia in
considerare nu platile efectiv facute, ci platile angajate si lichidate, adica scadente in anul
respectiv, adica chiar daca nu ai platit, pt tine, daca plata era scadenta, inseamna ca trebuia
s-o faci in anul acela. Si acest mod de calcul al deficitului in SISTEM ESA (European System
of Accounts) ia in considerare platile efectiv realizate, prin urmare, daca tu stat n-ai facut
platile scadente in acel an ai o mare problema. Eu stat n-am facut plata, plata va greva bugetul
anului viitor, creditul bugetar se anuleaza si nici macar nu reduc deficitul.

❋ Exista 2 mari EXCEPTII de la aceasta regula - exceptii vizibile de la anularea creditelor

bugetare - NU ARE LOC ANULAREA CREDITELOR, ci creditele se reporteaza in anul viitor,
cu alte cuvinte, sunt mutate automat in bugetul anului viitor, deci bugetul anului viitor e suplimentat
cu sumele creditelor de angajament si bugetare neutilizate.
Legea finantelor publice mentioneaza doar 2 ipoteze de exceptie in care creditele neutilizate se
reporteaza si anume:
1. FONDURILE EXTERNE NERAMBURSABILE adica fondurile europene si COFINANTAREA
NATIONALA AFERENTA LOR - creditele neutilizate la 31 decembrie se muta anul urmator si
fac asta timp de 7 ani cat dureaza bugetul european
2. INSTITUTIILE PUBLICE FINANTATE INTEGRAL DIN VENITURI PROPRII - de unde stiu ca e
finantata integral? scrie in actul normativ care a infiintat-o

Mai exista exceptii in legi speciale, de ex, Univ de stat care nu epuizeaza la 31 de creditele
bugetare si de angajament aferente veniturilor proprii le duc in anul urmator, pe cele aferente
banilor de la stat se aplica regula, se anuleaza.

Procedura inchiderii executiei e oarecum simetrica primei etape, elaborarii bugetului, pt

ca scopul final, rolul acestei etape e acela de a realiza UN BILANT AL EXERCITIULUI - acolo
unde proiectul de buget facea doar niste estimari, de data aceasta, dupa inchiderea executiei, eu
pot face un bilant concret, sa vad cat s-a incasat, care sunt efectiv veniturile si cat s-a cheltuilt, cat
sunt cheltuielile efective.
Automat inchiderea executiei bugetare presupune o comparare a estimarilor initiale cu
rectificarile de pe parcurs si cifrele efectiv realizate. De aceea, inchiderea executiei ca bilant
se face intr-un document separat care se numeste CONTUL ANUAL DE INCHIDERE A
EXECUTIEI BUGETARE - care va functiona tot in 2 parti, la venituri va trece veniturile estimate
initial, dupa care va trece pe o coloana paralela veniturile estimate dupa rectificari, estimarea
definitiva, si, la final, a treia coloana de la venituri imi arata banii efectiv incasati, deci cifra
definitiva. La fel la cheltuieli, cheltuileile aprobate initial in bugetul cu care am inceput anul,
cheltuielile in urma rectificarilor si cheltuielile efectiv realizate. Astfel, acest bilant devine o foarte
buna modalitate de a vedea si in ce masura ai gresit sau ai avut dreptate cand ai facut
estimarile initiale.
E foarte interesant la cheltuieli ca vei fi obligat sa iei in considerare, acolo unde apar,
chetuieli extraordinare pe care nu le-ai luat in calcul si pe care nu le-ai platit. De regula, apar in
cazul hotararilor judecatoresti pronuntate in cursul exercitiul bugetar.
Acest cont anual e intocmit de ordonatorul fiecarei institutii dupa data de 31
decembrie si trimis ordonatorului ierarhic superior. Ordonatorii secundari vor strange toate
conturile intr-un cont unic si il vor trimite mai departe ordonatorului principal. Si de data asta, de
jos in sus, similar elaborarii bugetului, se realizeaza si acest bilant, acest cont general de
inchidere a executiei bugetare.
Ministerul Finantelor Publice concentreaza toate datele si va intocmi CONTUL GENERAL
ANUAL PT INCHIDEREA EXECUTIEI BUGETARE pt bugetul de stat si acelsi tip de cont pt
bugetul asigurarilor sociale de stat.
Desigur, acolo unde exista bugete anexe, conturile de inchidere a acestor bugete vor fi
anexa la contul de inchidere a bugetului de stat, respectiv a bugetului asigurarilor sociale de
stat.
Aceste conturi trebuie supuse aprobarii Parlamentului pana la 1 iulie anul viitor care
va adopta acele 2 conturi generale de inchidere a executiei bugetare prin lege numai dupa ce
primeste si raportul Curtii de Conturi. Prin aceasta lege se inchide acel cerc al controlului
Parlamentului asupra cheltuirii banilor publici.

~ Poate Parlamentul sa respinga acest cont de inchidere al executiei bugetare?

Fireste, in momentul in care iti resping bilantul, inseamna ca nu ai cheltuit cum trebuie banii
publici. Problema e ca, desi legea nu vorbeste despre aceasta posibilitate, ea exista. Aici, in
absenta aprobarii contului, inseamna ca Guvernul trebuie sa refaca acest bilant. Pe de alta
parte, atentie, bilantul poate sa fie respins in masura in care cuprinde niste greseli majore
aratate de raportul Curtii de Conturi. Pt Parlament, bilantul e un punct de plecare in judecarea
modului in care Guvernul a gestionat bugetele publice.
Impreuna cu contul de inchidere al executiei bugetare, trebuie depus si un CONT AL
DATORIEI PUBLICE, un sumar al datoriei publice, pe surse, cat si de unde s-a imprumuatat si pe
destinatie, pe ce s-a cheltuit imprumutul.
Tot impreuna cu aceste 2 conturi, in fiecare an, Guvernul depunde si un RAPORT
ASUPRA EXECUTIEI BUGETARE in care compara executia bugetara cu strategia fiscal-
bugetara pe baza careia a fost intocmit bugetul. !!!Atentie - strategia care a fost aprobata de
Parlament, cu alte cuvinte, Guvernul da scocoteala Parlamentului nu numai cu privire la modul
concret in care a cheltuit banii, ci explica si in ce masura a respectat strategia fiscal-bugetara. Sunt
tot atatea momente in care Parlamentul poate sa constate ca nu a fost respectata strategia
sau ca nu au fost respectate obligatiile externe ale statului si poate activa mecanismele
constitutionale de tragere la raspundere a Guvernului pt nerespectarea acestor obligatii financiare.
Daca tinem cont de aceasta distributie a atributiilor in ceea ce priveste banii publici intre
Guvern - pregatirea proiectului de buget, executia bugetului si pregatirea contului general si
Parlament - care aproba bugetul prin lege si contul anual - cui apartine puterea financiara in
stat? Raspunsul e impartit pt ca in teoria constitutionala clasica, constitutiile moderne sunt
gandite ca puterea financiara finala ar apartine Parlamentului, pt ca el in cele din urma el
primeste socotelile si poate sa spuna, ai gresit, pa, n-ai facut bine.
In realitate exista foarte multe voci doctrinare care argumenteaza ca modul de pregatire
si executie a bugetului au devenit atat de complexe incat sunt perfect accesibile
guvernantilor specialisti care inteleg foarte bine acele documente, in timp ce parlamentarii care
au ramas in urma, nu inteleg ce se intampla acolo. Gradul de complexitate a bugetelor necesitsa
sa fii specialist pt a intelege, deci Parlamentul pastreaza doar o putere formala, din reflex, fara
foarte mari obeictii, pt ca, in realitate, e deficil sa si inteleaga complexitatea prezentarii acelor cifre.
Cu acest utlim act, aprobarea de catre Parlament a contului de inchidere bugetara, se
inchide ciclul. Deci cele 4 etape se petrec pe parcursul mai multor ani, cel putin 3 - incep cu
elaborarea strategiei cu un an in urma, apoi anul propriu-zis bugetar, iar in al treilea an am etapa
de intocmire a bilantului si de aprobare a acestui bilant. Acestei persepctive intinse pe 3 ani ii
adaugam o alta si mai larga, si anume Curtea de Conturi se poate intoarce in interiorul unui
termen de prescriptie de 5 ani pt a verifica modul de utilizare a fondurilor publice ceea ce
inseamna ca, practi,c undeva 5 ani dupa o executie bugetara se poate constata o
nerespectare a unei reguli cu consecinte dintre cele mai drastice care pot merge pana in
domeniul penal, deci iata ca e o perspectiva a bugetului de 3 ani la care se adauga
perspectiva controlului Curtii de Conturi.

DATORIA PUBLICA
Cand vbim despre datorie publica, nu vbim despre orice obligatie de plata a statului in cel
mai larg sens al cuvantului, deci iata datoria publica nu inseamna toate obligatiile de plata, ci
inseamna numai o categorie aparte a obligatiilor de plata, cele care au un izvor special, e vba
de obligtiile de plata nascute fie din IMPRUMUTURI, fie din CONTRACTE ASIMILATE
IMPRUMUTURILOR, fie din GARANTII PUBLICE - GARANTII EMISE DE STAT SAU DE UAT.
Nu orice suma de bani are statul de plata intra in conceptul de datorie publica si aici poate
aparea o confuzie - daca statul are de platit o suma constatata dispusa de o hotarare
judecatoreasca si n-a platit-o, spunem ca are o datorie fata de acel creditor, insa cand vbim despre
o datorie publica vbim despre un concept care reuneste acele obligatii de plata care s-au
nascut din 2 mari categorii de izvoare:
1. legea le numeste - FINANTARI RAMURSABILE - termen nejuridic pe care il putem inlocui cu 2
concepte juridice: contracte de imprumut si contracte asimilate imprumutrilor
2. GARANTIILE PUBLICE

❃ FINANTARILE RAMBURSABILE
~ un concept economic: inseamna orice suma de bani care a fost reflectata ca venit al unui
buget public, dar care a nascut o obligatie de rambursare, *exemplul clasic e imprumutul, de
aceea, daca vrem sa traducem in limbaj juridic prima categorie pe care o punem in dreptul ei e
CONTRACTUL DE IMPRUMUT prin care debitorul, statul, primeste o suma de bani, dar are
obligatia de a o rambursa, obligatia de plata nascuta din acest contract e o componenta a
datoriei publice
~ DAR de ce folosese legea termenul de finantare rambursabila?
Pt ca in practica sunt mult mai multe situatii care nu sunt toate intrunite sub ideea de contract de
imprumut.
*De exemplu, statul si unitatile adm-terit pot emite obligatiuni, strict juridic ele sunt tot forme
de imprumut, insa mecansimul emiterii lor si punerii lor in circulatie e unul specific si, de aceea, in
practica, se vorbeste de VANZAREA DE TITLURI DE OBLIGATIUNI. E ca si cum ai vinde obligatii
pe care ti le asumi, de aceea, practic prin aceste obligatiuni statul sau unitatile adm-terit primesc
bani, obtin un venit pe care trebuie sa-l dea inapoi.
*In fine, exista si situatii in care statul sau uat nu primesc propriu-zis o suma de bani, cu alte
cuvinte, in patrimoniul lor nu are loc o majorare a unei sume de bani, ci evita, amana practic plata
unei chetulieli, iar venitul lor vine din evitarea unei cheltuieli pt o perioada de timp, nu prin
faptul ca primesc bani. Dpdv economic si contabil, aceasta situaite e asimilata unui imprumut,
tocmai de aceea, chiar daca juridic contractul se numeste altfel, economic el va fi un imprumut
adica o finatare ramursabila, *exemplul tipic e o vanzare cu scadenta f lunga, cu alte cuvinte,
autoritatea publica cumpara ceva, un bun, un autoturism si vanzatorul e de acord sa primeasca
plata peste un an - juridic e un contract de vanzare-cumparare, insa economic e ceea ce se
numeste CREDITARE, e un imprumut comercial, vanzatorul e dispus sa astepte un an pt a-si
primi banii, cumparatorul se bucura de proprietatea bunului fara sa-i fi platit pretul, deci un an de
zile poate face alte plati cu banii pe care trebuia sa-i plateasca pe acel bun, e ca si cum te-ai fi
imprumutat de la vanzator cu banii care semnifica de pretul.
* LEASINGUL - faptul ca o institutie publica isi cumpara masini in leasing, contractul de leasing e
un contract special reglementat printr-o lege speciala, e un contract de vanzare-cumparare,
ma rog, de inchiriere insotit de o promisiune de cumparare, insa economic vorbind, persoana
care foloseste bunul se poarta ca un proprietar, desi poate plati pretul in 5 ani, e ca si cum s-ar fi
imprumutat de banii respectivi pe 5 ani, economic asa functioneaza, si atunci acest contract de
leasing va intra in datoria publica.
~ Din orice astfel de contracte care ataseaza scadentei un termen suspensiv destul de lung vor fi
contracte asimilate dpdv economic imprumuturilor si se vor lua in calcul in datoria publica.

❃ GARANTIILE PUBLICE
~ ele sunt garantii, adica obligatii de plata pt alta persoana, pt alt debitor, care sunt asumate
de stat sau de unitatile adm-terit, cu alte cuvinte, voi avea un debitor principal care se
imprumuta de la un creditor, iar statul sau uatul se vor obliga ca, in ipoteza in care debitorul
princiapl nu isi plateste datoria, va plati statul sau unitatea adm-terit.
Atentie !!! Garantia publica emisa de stat sau de UAT trebuie intotdeauna legata de o
obligatie a debitorului principal nascuta dintr-un contract de imprumut sau asimilat
imprumutului, cu alte cuvinte, ce garanteaza statul e obligatia debitorului principal de a-si plati
imprumutul sau obligatia din contractul asimilat imprumutului. Prin urmare, obligatia de plata
nascuta din garantie e afectata de conditia suspensiva a neplatii de catre debitorul principal
a obligatiei sale.

❋ RELATIA DATORIA PUBLICA - VENITURILE EXTRAORDINARE

In cazul statului - exista 2 optiuni cand nu ai bani sa-ti acoperi cheltuileile de functionare:
1. MAJORAREA IMPOZITELOR
2. IMPRUMUTUL
Din perspectiva cetateanului, imprumutul e o alternativa mai buna, insa problema este ca
economistii au spus ca, si imprumutul, ca sursa de acoperire a cheltuielilor pt care veniturile
ordinare nu sunt suficiente, e tot un soi de impozitare, dar amanata, fiindca acel imprumut va
trebui rambursat cu dobanda si alte taxe, si tot cetatenii o sa-l ramburseze, de aceea si imprumutul
e o impozitare amanata pt ca, la un moment dat, statul va avea nevoie tot de impozitele cetatenilor
pt restituirea imprumutului.
Daca alegem imprumutul pt acoperirea acestor cheltuieli, ne apropiem de veniturile
extraordinare, cele la care statul apeleaza cand veniturile ordinare nu sunt suficiente, deci
din perspectiva asta imprumutul este exemplul clasic de venit extraordinar.
~ Asadar, obligatia de plata a unui imprumut e parte a datoriei publice, impumutul e un venit
exraordinar, exista insa o suprarpunere perfecta intre datoria publica si veniturile extraordinare?
NU - problema intalnita des in practica - strict teoretic un venit extraordinar ar fi considerat si
emisiunea monetara, insa cele mai multe cazuri au in vedere imprumutul, chiar exista o
interdictie a statelor de a reduce deficitul prin emisiune monetara. Mai exista o sursa de venituri
extraordinare care este vanzarea de bunuri, active din rezervele statului (aur, alte valute), insa
e o sursa de venituri extraordinare foarte limitata, iar ea nu poate servi decat unor situatii
exceptionale si de scurta durata, pt ca s-ar epuiza in scurt timp. De aceea veniturile
extraordinare standard sunt imprumuturile.

Pe de alta parte, nu toate imrprumuturile sunt menite sa finanteze un deficit, adica o cheltuiala pt
care veniturile ordinare nu sunt suficiente:

1. Exista o categorie numita IMPRUMUTURILE DE REFINANATARE, ipoteza in care un stat se

imprumuta pt a refinanta un imprumut existent, cu alte cuvinte, pt a plati un imprumut luat deja.
De regula, statul se imprumuta pt a replati un imprumut existent in 2 situatii:
• cand primul imprumut ajunge la scadenta si statul nu are cu ce sa-l plateasca, nu are resurse
ordinare pt a-l plati
• exista si ipoteza refinantarii in sensul tehnic al termenului care presupune inlocuirea primului
imprumut cu un al doilea imprumut care are conditii financiare mai bune - cu alte cuvinte statul
s-a imprumutat la o dobanda acum 2 ani specifica pietei de la acel moment si in 2 ani, astazi,
dobanzile au scazut f mult, prin urmare, e o idee buna ca statul sa se imprumute astazi la
dobanzile noi, mai bune, pt a plati imprumutul vechi care aducea cu sine costuri mai mari - e un
mod de a administra o datorie scanzadu-i costurile - acest mod de imprumut nu e un deficit, e
un mod de administrare, de scadere a unor costuri

2. Exista si IMPRUMUTURILE TEMPORARE DIN TREZORERIE - strict juridic, acestea nici

macar nu sunt imprumuturi, contabil insa statul se imprumuta de la sine insusi pt o anumita
cheltuiala, urmand insa sa puna acesti bani la loc pana la sfarsitul anului - acest imprumut
acopera de fapt o nevoie de numerar - strict tehnic, statul nu ia bani de la un tert, ci de la sine
insusi, dar contabil el e inregistrat ca un imprumut si e reglementata ca atare, INSA exista aceasta
obligatie de a pune banii la loc pana la sfarsitul anului insotita de sanctiuni.

3. A treia categorie de impruturi care traditional nu sunt considerate venituri extraordinare -

IMPRUMUTURILE PT INVESTITII PE CARE LE FACE STATUL - problema este ca, in acest caz,
imprumuturile pt investiii isi pastreaza acest caracter numai in masura in care investita e facuta
dupa un mecanism care permite rambursarea imprumutului din produsul investitiei, din
veniturile produse de investitie, !!! si numai in masura in care mecanismul functioneaza !!! -
*exemplul tipic: statul se imprumuta pt a construi o autostrada, dupa care aloca ca sursa pt
rambursarea acelui imprumut veniturile produse de autostrada respectiva, adica taxa de drum -
statul are un calcul facut de la inceput prin care demonstreaza ca acele taxe de drum astfel
incasate vor acoperi ratele acelui imprumut cu care s-a construit autostrada. Nu toate statele
folosesc acest imprumut.
Daca nu e gandit astfel mecanismul, ci statul spune doar ma impurumt pt un proiect de
reabilitare a scolilor din Romania, insa are el atasat un mecanism de producere de venituri care
sa asigure rambursarea imprumutului? NU, scolile nu vor genera venituri asa cum o face o
autostrada sau un pod.
Traditional, aceste investitii profitabile sunt o poveste de sec 19, cand in USA si MB extrem de
multe investitii de infrastructura care erau construite de stat erau gandite in aceasta logica, statul
se imprumuta, construia si apoi castiga bani pt acoperirea ratei lunare. INSA au fost si unele
investitii nu asa norocoase, care nu reuseau nici macar sa acopere rate lunare si atunci solutia era
fie n-am, fie sa ia din bugetul general, sa ia din taxe pt a acoperi acel imprumut - situatia sensibila -
alternativa era declararaea falimentului ca stat pt ca ideea din spate „statul face o investitie proasta
si dupa te pune pe tine sa platesti”.
La sf sec. 19 multe state intrasera in imposibilitate de plata. 10 ani mai tarziu toate acele state
introdusesera in constitutiile lor REGULA BUGETULUI ECHILIBRAT - singura posibilitate de a-si
recastiga accesul la imprumut, singurul mod de a-i convinge pe creditori, deci solutia a fost juridica,
de ordin constitutional - acea regula = voi cheltui ca stat doar cat imi permit veniturile ordinare si nu
ma voi imprumuta decat in situatii exceptionale care variau de la stat la stat, insa nu cu usurinta.

Deci am cel putin 3 categorii de imprumuturi care nu sunt venituri extraordinare, insa fac
parte din datoria publica, lor li se adauga o alta componenta a datoriei publice, si anume,
GARANTIILE PUBLICE - emise de stat sau de UAT, nu pt sine, cu mici exceptii, ci de fapt, statul
si UAT garanteaza pt altul, acest tert pt care se emite garantia este de f multe ori un privat, cu
alte cuvinte statul garanteaza datoria nascuta dintr-un imprumut al unui privat, ceea ce juridic si
financiar inseamna ca daca acel privat pt care se garanteaza nu-si executa obligatia de plata,
statul sau UAT, ca garanti, vor plati acea datorie in locul lui, ceea ce, sigur, presupune o obligatie
de plata care va face parte din datoria publica, dar cu siguranta acel imprumut al privatului pt care
statul garanteaza nu a generat venituri publice, dar iata statul poate plati.

Iata, cele 3 tipuri de imprumuturi si ipoteza garantiilor in care DATORIA PUBLICA EXCEDE
SFERA VENITURILOR EXTRAORDINARE. De aceea nu putem in niciun caz sa suprapunem
datoria publica cu veniturile extraordinare.

3 elemente caracteristice datoriei publice:

1. NU ORICINE POATE SA FIE DEBITOR AL OBLIGATIILOR DE NATURA DATORIEI PUBLICE -
pt ca legea romana, incepand din 2007, cand a intrat in vigoare actuala reglementare a datoriei
publice, OUG 64/2007 privind datoria publica adoptata apoi prin lege, ea restrange masiv
sfera potentialilor debitori.
~ Cine se poate imprumuta ca sa genereze datoria publica?
2 mari categorii de persoane:
• STATUL se poate imprumuta exclusiv prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
• UNITATILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE
!!! Observatie: Statul nu se poate imprumuta decat prin MIN. FIN. PUBL., in schimb orice comuna
se poate imprumuta, IN TIMP ce institutiile publice nu se pot imprumuta.
!!! Legea datoriei publice e o lege ordinara, deci e posibil tehnic sa se deroge de la ea, sa se dea
dreptul unei insitutiii publice sa se imprumute prin alta lege, cu conditia sa fie prevazuta aceasta
derogare printr-o lege. Desi in materie bugetara exista o multime de derogari, aici nu exista nicio
derogare. Asadar, se imprumuta doar statul prin MFP si UATurile.

DECI DATORIA PUBLICA cunoaste 2 mari categorii:

1. GUVERNAMENTALA - asumata de stat
2. LOCALA - asumata de unitatile adm-terit
Deci aceasta prima caracteristica a datoriei publice genereaza 2 categorii a acesteia cu atat mai
distincte cu cat exista si reglementari speciale: OG 64/2007 pt cea guvernamntala, iar cea locala
- legea fin publ locale

2. NU ORICINE POATE SA FIE BENEFICIAR AL GARANTIEI PUBLICE SI AL

SUBIMPRUMUTRUILOR
~ Garantiile - ambele reglementari definesc foarte specific care sunt persoanele in favoarea carora
pot fi emise aceste garantii
~ La fel, ambele reglementari vorbesc despre posibilitatea statului de a se imprumuta pt a
pune apoi banii la dispozitia altei persoane sub forma de SUBIMPRUMUT, deci statul
imprumutandu-se nu cheltuie el banii, ci impruta alte persoane - iar lista acestor persoane care
beneficiaza de subimprumutri e foarte limitata

Acestea trebuie sa SERVEASCA UNUI INTERES PUBLIC - care trebuie justificat de fiecare
data, statul se imprumuta pt a cheltui bani intr-un interes public pe care trdbuie sa il identifice ca
atare.
In momentul aprobarii unui imprumut, e obligatorie justificarea scopului si a faptului ca
acest scop e in legatura cu un interes public. La fel, in cazul garantiilor, chiar daca sunt emise
in favoarea unui privat, scopul public urmarit prin emiterea garantiei trebuie sa fie explicit.

*Exemplul clasic de astfel de justificare e legat de cele mai cunoscute programe de garantii publice
- PROGRAMUL PRIMA CASA - persoana fizica se imprumuta la banca pt a-si cumpara/ construi o
locuinta in anumite conditii, statul garanteaza o parte din acest imprumut, deci, daca persoana
fizica nu-si plateste ratele pt locuinta ei, va plati statul in locul ei.
Din perspectiva interesului public, de ce as plati eu pt un om care si-a cumparat casa?
Cumpararea unei case e un interes privat, dar faptul ca statul totusi emite astfel de garantii
serveste unui interes privat la prima vedere, ori, in realitate, la momentul 2009, cand s-a lansat
acest program, a fost obligatorie justificarea interesului public urmarit prin aceste garantii, iar
justificarea a fost una dubla:
• la acel moment bancile europene traversau un moment de criza profunda, bancile romanesti
in mare proportie erau detinute de banci straine, dar, specific crizei, activitatea de creditare era
aproape suspendata in banci, si atunci, prin acest program, primul efect urmarit a fost
relansarea creditarii de catre banci, deci statul a sprijit bancile, dar spijinindu-le in acest mod
indirect de a avea o oarecare activitate a oprit acele banci din drumul catre faliment. Declansand
acest program de garantii urmarim un scop public care pana la urma a salvat bani publici si a
mentiunt bancile in cursul unei actiuni normale de creditare ce a contribuit la o stare relativ
sanatoase a economiei romanesti.
• al doilea scop urmarit tot prin acest program a fost combaterea unui alt efect al crizei si anume
prabusirea pietei imoblilare, deci se stimuleaza dezvoltarea domeniului constructiilor, prin
urmare s-a asigurat iarasi o oarecare stare de functionare normala a unui sector economic. Deci
a fost importanta justificarea scopului public.

Deci datoria publica imbraca aceste 2 forme, guvernamentala si locala. Avand in vedere ca in
datoria publica gasim obligatii de rambursare a unor imprumuturi si obligatii de plata a unor
garantii, datoria se imparte in:
• datoria guvernamentala/ locala DIRECTA - nascuta din imprumuturi
• datoria guvernamentala/locala GARANTATA - nascuta din garantii

DATORIA GUVERNAMENTALA
Reprezinta ansamblul obligatiilor de plata ale statului nascute din finantari
rambursabile, respectiv din garantii emise de stat.
La nivelul datoriei guvernamentale, in principiu, debitorul obligatiei este MINISTERUL
FINANTELOR PUBLICE.
INSA de la acest principiu exista 2 mari categorii de exceptii:

1. POSIBILITATEA DATA PRIN LEGEA DATORIEI PUBLICE INSTITUTIILOR PUBLICE

CONDUSE DE ORDONATORI PRINCIPALI DE A INCHEIA CONTRACTE DE LEASING

Incheierea acestor contracte de leasing trebuie aprobata prin HG, iar HG nu se poate lua fara
acordul MFP, practic, strict juridic, iata ca libertatea de decizie nu e a ordonatorului principal,
ci este a guvernului cu acordul MFP, numai dupa ce exista hotararea de aprobare, se va incheia
contractul de leasing, dar parte la contract a fost institutia publica. A fost nascuta in viata de zi cu zi
si este pragmatica, erau folosite pt a cumpara masini de seriviciu.

2. SISTEMELE DE GARANTII
Un sistem de garantii = un mecansim reglementat de emitere de garantii publice in
favoarea unor persoane care indeplinesc conditiile determinate de mecanismul respectiv,
de reglementarea respectiva.
Oricine care indeplineste aceste conditii poate solicita o garantie si, dupa verificarea
indeplinirii conditiilor, si, in limita plafonului disponibil, poate primi garantia.
 Aceste sisteme de garantii, de regula, nu sunt administrate de MFP, ele sunt
reglementate prin lege sau prin alte acte normative si ele sunt administrate de diverse
entitati - ce e paradoxal e ca multe dintre aceste entitati sunt private, sunt societati controlate
de stat „întreprinderi publice”
* De exemplu: CELEBRUL PROGRAM PRIMA CASA - e un sistem de garantii - cine indeplineste
conditiile de acolo, parcurge procedura si daca plafonul valorii pana la care se pot emite garantii nu
a fost epuizat, i se emite garantia, acest sistem e administrat de FONDUL DE GARANTARE PT
INTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII, o societate la care statul e actionar, dar e o persoana
juridica de drept privat, si primeste, prin lege, dreptul de emite garantii in numele si pe
seama statului, iar acea garantie va fi una publica si statul va fi cel care va plati cand debitorul
nu plateste.
* Un alt MARE ADMINISTRATOR DE GARANTII e EXIMBANK - o persoana juridica de drept
privat, administreaza chiar si 15 sisteme de garantii. Insa cand emite garantii, le emite in numele si
pe seama statului, e un mandatar al statului.
* FONDUL ROMAN DE CONTRAGARANTARE - are in adminstrare cateva sisteme de garantii.
Deci, statul incredinteaza emiterea de garantii unei entitati pe care o controleaza prin parghii care
tin de dreptul privat, prin faptul ca e actionar la acele societati care, de obicei, are controlul asupra
vointei persoanei juridice respective. E o relatie neobisnuita pt ca iese cumva din sfera dr public.

=> Deci exceptiile privesc contractele unde ca parte e MFP sau o instituie condusa de un
ordonator principal, fie o societate controlala de stat.

~ Ce regim vor avea aceste contracte?

NU am nicaieri o reglementare a acestora ca fiind un contract administrativ pur, insa toate
normele care se aplica acestor garantii pe care le emite statul, sunt norme de drept privat, nu
e nicio diferenta intre situatia in care o persoana privata se imprumuta de la banca si cand MFP se
imprumuta de la banca. Toate clauzele din contractele acestea sunt de natura sa arate ca e o
pozitie de egalitate intre parti, nimic nu duce la o concluzie ca ar exista o pozitie supraordonata.

!!! IN legislatia romana nu exitsa nicaieri obligatia partilor de a supune acest contract de
imprumut, de garantie, legii romane, de aceea cand au un element de extraneitate (cand
incheie cu o banca straina), contractele de imprumut pe care le incheie statul roman nu sunt
supuse legii romane, ci unei legi straine, pt ca banca ce a acordat imprumutul e de acolo. Iata,
pozitia mai puternica pare sa fie a celui care da banii, a creditorului.
e o intrepatrundere a normelor de drept public si celor de drept privat.

❃ SCOPUL DATORIEI GUEVERNAMENTALE

Pt ce se poate imprumuta statul/ pt ce poate emite garantii?

Legea datoriei publice - mai multe scopuri:

1. FINANTAREA DEFICITULUI - obtinerea fondurilor pt acele cheltuieli pt care nu eixsta venituri
ordinare suficiente
2. REFINANTAREA - inlocuirea unor imprumuturi vechi cu imprumuturi noi in conditii mai
favorabile
3. ASIGURAREA UNUI FOND DE REZERVA IN TREZORERIE - te imprumuti ca sa ai niste bani
ca sa ii folosesti daca e nevoie
4. FINANTAREA UNOR PROIECTE PT ECONOMIA ROMANEASCA - banii urmand sa fie
folositi numai pt acel proiect
5. ACOPERIREA DEFICITULUI BALANTEI DE PLATI - statul se poate imprumuta pt a plati la
scadenta un imprumut pt care nu are alta sursa sa il plateasca

Cele 5 categorii de scopuri ale datoriei publice ne conduc la intrebarea:

~ Exista vreo destinatie pt care ii este interzis statului sa se imprumute?
Practic nu, pt ca orice sit practica poate fi inclusa intr-una dintre aceste categorii, deci statul,
practic, se poate imprumuta pt orice, doar trebuie sa faca efortul de a incadra o situatie practica
intr-una dintre aceste categorii scrise extrem de general.

!!! Contrastul e foarte puternic daca ne uitam la datoria locala - UAT pot toate sa se imprumute,
dar se pot imprumuta doar pt 2 destinatii, ele nu se pot imprumuta pt nimic altceva, adica fie pt
investitii locale, fie pt refinantarea datoriei locale, ele nu se pot imprumuta pt acoperirea
deficitului pt ca ar intra in contradictie cu regula echilibrului bugetelor locale - n-ai voie sa te
imprumuti pt a acoperi deficitul pt ca tu n-ar trebui sa ai deficit vreodata, si, daca ai, se
declanseaza criza financiara si insolveta unitatii adm-terit.

❃ INSTRUMENTELE DATORIEI PUBLICE GUVERNAMENTALE

~ actele juridice din care se nasc obigatiile de plata de natura datoriei publice
~ 3 tipuri de acte juridice care intra in categoria mai mare a finantarilor rambursabile

~ Ce au ele in comun e faptul ca, in temeiul lor, statul, in principiu, primeste o suma de bani.
In categoria finantarilor rambursabile nu sunt incluse doar actele juridice prin care patrimoniul
statului se majoreaza cu o suma de bani care intra in acel patrimoniu, sigur statul primeste acesti
bani cu obligatia de a-i da inapoi, insa reprezinta finantare rambursabila si situatia in care statul
amana o cheltuiala - efectul juridic se supune efectului economic.

3 categorii de acte juridice:

1. Titlurile de stat
2. Contractele de imprumut
3. Contractele asimilate imprumutului

Cele care seamana cel mai mult sunt primele 2 tipuri de acte - forme principale de acte
juridice prin care statul poate obtine imprumuturi

Procedural vorbind, diferenta intre cele 2 acte juridice e atat de mare, astfel incat se vorbeste
despre „vanzarea titlurilor de stat” si mai putin despre imprumut. In mod paradoxal, inaintea
instituirii impozitelor, imprumutul public era sursa principala de bani, doar ca aceste imprumutri au
aparut intai sub forma unor contracte clasice in care creditorul si debitorul se intalensc si incheie
un astfel de contract, dar uleterior apar titlurile de stat - o datorie difuza detinuta de un nr f
mare de debitori care se perpetueaza pana azi.

❃ TITLURILE DE STAT

Titlurile de stat devin treptat principala modalitate prin care statele se imprumuta,
astfel incat, in momentul de fata, contractele de imprumut reprezinta mai degraba exceptia
acolo unde regula e accesul la bani prin intermediul titlurilor de stat.
Statul prin MFP stabileste, in primul rand, suma pe care doreste sa o imprumute in
cadrul unei EMISIUNI - aceasta emisiune: statul va emite un numar pe care el il determina de
titluri de valoare, cu alte cuvinte de acte individuale de valoare nominala proprie care insumate dau
valoarea emisiunii, dupa care pune in vanzare aceste titluri individuale de creanta. Persoana care
doreste sa imprumute statul achizioneaza, dupa o procedura prestabilita, cat vrea din aceste
titluri de valoare, practic va primi un titlu care il confirma pe detinator in calitatea de creditor
al statului pt valoarea respectiva. La scadenta, titularul acestor titluri de creanta se va prezenta
la debitori, statul, ii va cere suma imprumutata si o dobanda.
In realitate, printr-o emisiune de titluri de stat, in loc ca statul sa se intalneasca cu un nr
mic si limitat de creditori sa negocieze un imprumut si sa-l primeasca, statul se adreseaa unui nr
nederminat de creditori - el vrea sa impumute o suma, nu i pasa de la cine imprumuta.
 „VANZARE DE TITLURI DE STAT” - pt ca in forma lor initiala, imprumutul functiona in
forma materiala; practic, daca statul voia sa imprumute 100 de milioane, hotara ca tipareste 100
de milioane de bucati de hartie in valoare de 1 leu bucata si le dadea numar de la 1 la 1 milion -
aceasta operatiune semana cu vanzarea, in realitate nu e o vanzare, ce se transmite e un titlu de
creanta - un act constator al creantei respective.
Incepand cu sfarsitul anilor ’80 s-a renuntat complet la emisiunile de titluri de stat in forma
materiala, deci au disparut inscrisurile, si de atunci acest mecanism functioneaza altfel - statul
desemneaza un administrator al emisiunii care tine un registru electronic - daca statul
imprumuta 100 de milioane de lei, deschide un registru electronic de la 1 la un milion si face
publica valoare totala a acelui imprumut.
SUBSCRIERE DE TITLURI DE STAT - functioneaza ca un tip de oferta: statul iti da
posibilitatea sa-l imprumuti cu o suma de bani - pt ca statul e un debitor solvabil.
Insa in realitate operatiunea strict juridica e una de imprumut, iar creditorii o percep
ca pe o investitie pt ca nu risca nimic si vor primi o dobanda relativ buna in comparatie cu
cea existenta pe piata - de regula, e mai avantajos sa imprumuti statul intr-o astfel de operatiune
decat sa depui banii la banca.
Operatiunea strict juridica: o oferta de a contracta din partea statului, am sub un
milion de intrari in registru, valoarea nomianala a unui titlu e de 100 de lei. Deci cine vrea sa
cumpere 100 de titluri va fi inscris in registru de la 1 la 100 (cumparase de 100 de ori). Cand ma uit
in registru, voi vedea 1 milion de creditori diferiti sau un singur creditor care a apucat sa cumpere
toata emisiunea. Odata cceptata oferta, am un contract de imprumut - cel care a subcris, ca e 1
sau mai multi, aceia vor fi creditori, care, acceptand aceasta oferta, au imprumutat statului suma
respectiva de bani.
Exista si IPOTEZA ESECULUI EMISIUNII - cand nu e acoperita toate emisiunea - si e
esc pt ca statul avea nevoie de suma respectiva si inseamna ca va trebui sa gaseasca banii in alta
parte, probabil va face o alta emsiiune intr-un moment mai bun pt a gasi alti creditori.

Astazi - emisiunea de titluri de stat e principala sursa de venituri extraordinare a statului -

acele reguli stabilite de UE sunt un mesaj pt acesti potentiali creditori, pt ca pietele financiare sunt
constituie din acesti creditori. Daca acesti creditori nu iti dau banii, nu prea ai unde sa te duci in
alta parte, poti sa te adresezi bancilor sa inchei cu ele un contract de imprumut, dar e putin
probabil sa inchei cu banca daca nu ai primit bani prin emisiunea de titluri de stat - pt ca atunci
cand statul face emisiunea prima data, creditorii, de obicei, sunt aceste institutii de credit si
daca nu vor sa te imprumute - ele te vor imprumuta cand te duci sa le contactezi indivudal o
vor face la o dobanda mult mai mare.
Cu cat e mai mare subscrierea, cu atat e mai mica dobanda - daca tu vrei sa imprumuti
100 de milioane si oamenii sunt dispusi sa te imprumute cu 700 de milioane vei face o licitatie si
vei alege cel cu dobanda cea mai mica. Cand vrei 100 de milioane, dar primesti doar 10 si apoi te
duci la banci individual, dobanda lor va fi mult mai mare decat cea pe care erai dispus sa o platesti
in mecanismul emisiunii.
Pana inainte de WWII - statul te putea obliga sa il imprumuti, era bine totusi ca iti
returna banii, ori in momentul de fata, logica dupa care statul se imprumuta e o logica de
drept privat, intemeiata pe acordul partilor fara nicio urma de autoritate a statului - DECI
STATUL NU POATE OBLIGA PE NIMENI SA IMPRUMUTE. Prin urmare, daca esueaza o
emsiune de titluri de stat - pt stat e un semnal ingrozitor, inseamna costuri f mari sau chiar un
refuz al Bancilor de a imprumuta si atunci ramane ca ultima alternativa (statul nu se poate
descurca fara acei bani) imprumuturile de drept public - acel imprumut acordat de organizatiile
internationale (org in acest scop) sau care au ca atributie secundara aceasta acordare de
imprumut.

* 2010 - Pietele financiare refuza grecia - emisiunea de titluri nu e subscrisa, se incearca o

a doua emisiunea, iar agentii privati de rating care acorda note debitorilor legate de solvabilitatea
lor nu dau nota de trecere greciei.
~ Cine sunt cei care imprumuta?
Fondurile de pensii publice/ private, fondurile de investitii, societatile de asigurari - cei care au
foarte multi bani la dispozitie.
In conditiile in care pe aceste piete apare o oferta de imprumut, AGENTIILE DE RATING
evalueaza prima data solvabilitatea debitorilor - deci agentiile de rating dau nota
solavabilitatii debitorilor care se prezinta cu ofertele lor de imprumut la aceste piete. Cu alte
cuvinte, daca tu debitor nu-ti returnezi imprumutrile, cand te prezinti cu o oferta de titluri de
valoare, nu te mai imprumuta nimeni - ceea ce e grav, pt ca tu ai nevoie de banii aia si, de regula,
nu e o cheltuiala la care poti renunta cu usurinta - deci daca ai ajuns sa lansezi o astfel te oferta tu
chiar ai nevoie de bani.
Fondatorii UE au spus ca un stat membru cu moneda euro nu va fi niciodata refuzta
de piete - dar s-a intamplat si s-a activat mecansmul public: UE si FMI au dat Greciei banii pe
care altfel nu ii putea gasi si fara de care nu se punea problema sa supravietuiasca.
De atunci, povestea s-a repetat de 3 ori cu alte state din UE cu euro. Insa mecansimul e
acelasi, toate aceste state au lasat o emisiune, au publicat un act juridic cu prospect de emisiune,
valoarea nominala a titulului, scadenta, dobanda, dar nimeni nu a acceptat oferta, nu a subscris-o
si atunci ne-am indreptat catre mecanismul public, adica ne-am adresat alttor state.

~ DAR aceste stat de unde imprumuta ele?

Tot de pe pietele financiare - acele state imprumuta pe piete financiare pt ca au o reptutaite
buna, sunt solvabile, toti au incredere in acele state pt a-ti acorda tie, stat refuzat, imprumutul - dar
aceste state iti impun conditii ca sa iti dea bani potrivit unui mecanism
~ De ce ai ajuns tu ca stat in situatia asta ingrozitoare de nu vrea nimeni sa te imprumute?
De ce ai nota asta proasta?
Si se indetifica motivele - ai cheltuit nebuneste, nu ai administrat bine banii, i-au furat sau ai
permis altora sa fure - hai sa vedem care sunt mecanismele juridice care repara acele motive care
te-au adus in situatia de a nu te imprumuta nimeni.
Scopul e DUBLU:
• te imprumut ca sa te ajut sa treci peste situatia dificila
• te imprumut ca sa te readuc in starea de a te accepta pietele financiare inapoi
Deci la sfarsitul lui 2016, pt prima data, Grecia anunta ca are in vedere ca la inceputul lui 2018 sa
incerce sa se intoarca pe pietele financiare, in conditiile in care Grecia a luat acesti bani din
mecanismul UE si si-a platit creditorii, nu i-a lasat asa, si iata ca spera sa se intoarca pe piete dupa
8 ani, insa poate dura si mult mai mult si sa nu te imprumute nimeni.
* Argentina - la inceputul anilor 2000, nu a avut un mecansim rezerva ca Grecia si s-a scufundat in
haos.

• STRICT JURIDIC: eu am UN CONTRATC DE IMPRUMUT UNIC ale carui clauze sunt

cuprinse intr-un document numit PROSPECTUL DE EMISIUNE, dupa care am tot atatea
raporturi juridice divizibile de imprumut cati subscriitori ai titlutilor am (daca am 1000 de
subscriitori, voi avea tot atatea raporturi juridice de imprumut, 1000 - nu am nicio solidaritate a
creditorilor). Voi avea un debitor, statul, prin MFP, si un nr variabil de creditori pt ca aceste
titluri de stat au o particularitate care le face atractive - TITLURILE DE STAT POT FI
INSTRAINATE ORICAND DE TITULAR INAINTE DE SCADENTA, cu alte cuvinte, creditorul isi
poate ceda creanta asupra statului inainte de scadenta.
Cum o face? pur si simplu prin stergerea vechiului titluar si inlocuirea cu noul titluar in registrul
electronic. In continuare, in paralel cu acea tranzactie initiala - exista apoi o bogata piata
secundara pe care orice titluar de titluri de stat le poate instraina oricand inainte de
scadenta. Deci nu trebuie sa astepti scandenta pt a-ti recupera banii, ci poti sa le vinzi inainte.

Exista 2 mari modalitati de prezentare a titlurilor de stat in practica:

1. TITLURI DE STAT CU DOBANDA - cand prospectul de emisiunie anunta o valoare
nominala pe titluri (pt a permite un nr mai mare de creditori), cel are accepta oferta plateste
valoarea nominala si primeste, la scandeta, valoarea nominala plus dobanda
2. TITLURI DE STAT CU DISCONT - se subscriu la o valoare mai mica decat valoarea
nominala, iar, la scadenta, titularul primeste valoarea nominala - e acelasi lucru doar
modalitatile de bugetare sunt diferite - diferenta e pur contabila
 Deci iata ca tilturile de stat sunt principala modalitate de imprumut - ele sunt emise de
MFP si, de regula, daca ele nu sunt dedicate unui proiect care a fost aprobat prin lege (un
program de reabilitare a scolilor si statul decide sa emita titluri de stat pt finantarea acestui
program) legea de aprobare a proiectului aproba si emisiunea de titluri, in rest, in Legea
Finantelor Publice exista o abilitare generala pt MFP de a decide emsiunea de titluri de stat - la
noi nu e necesar acordul Paralamentului adica o lege de auotrizare - MFP insa e obligat sa
publice la inceputul ficarui an o strategie de emisiune de titluri de stat - ratiunea e de a-i tine
pe creditori pregatiti e un mod de a vedea daca e de succes emsiunea.
Pana acum Romania a avut o politica de a emite titluri de valoare mare care erau subscrise
de persoane juridice in principal, dar, in ultima vreme, s-a anuntat o intentie de a emite titluri de
valoare mica, 100 de lei bucata, ca sa poata fi subscrise si de persoane fizice - adica sa se revina
la dobandirea de titluri de stat ca modalitate de economisre a persoanei fizice. Oricum, in
pracitca, titlurile de stat pot fi emise pe diverse durate, pe scandete mai mici de un an si in
fuctie de asta si denumirile sunt diverse.

!!! IMPORTANT DE RETINUT - toti creditorii si toate titlurile dIntr-o emisiune au aceleasi
drepturi si obligatii stabilite prin prospectul de emisiune
In practica apare o problema pur juridica ~ pot fi aceste clauze din prospect modificate?
Un stat care vrea sa propuna prelungirea scadentei cu 6 luni poate sa modifice prevederile
prospectului de emisiune unliateral?
NU, o poate face insa cu acordul tutoror cocontractantilor - ceae ce, in practica, s-a dovedit a
fi o problema reala pt ca oamenii negociau - de aceea, incepand de la sfarsitul anilor ’80 apare pe
practica pietelor financiare la Londra si apoi la NY o practica juridica f interesanta - prospectele
incep sa contina o clauza foarte interesanta - CLAUZA DE ACTIUNE COLECTIVA - care
prevede o majoritate calficata de 75% din votul creditorilor care nu e pe persoane, ci pe
valoare subscrisa, pt modificarea prevederilor prospectului de emisiune - modificare
convenita de cei care au imprumutat 75% din valoarea totala obligatorie pt toti (dar tu ai stiut de la
inceput pt ca era clauza in contract)

EFECTELE JURIDICE ALE UNUI EMISIUNI SUNT CIRCUMSCRISE IN PROSPECT - de aceea

cand ne uitam la un titu de stat, o persoana poate sa fi imprumutat statului in mai multe
emisiuni, dar nu e obligatoriu sa semene constractele - de aceea e foarte important ca pe
fiecare raport juridic sa identifici emisiunea din care face parte - FIECARE EMISIUNE ARE
UN COD AL SAU - inscris pe titlul de stat

❃ CONTRACTELE DE IMPRUMUT

~ fie ca valoarea e mica, fie ca are acces restrictionat la pietele de capital - statele pot incheia si
contracte de imprumut, adica un instrumentum specific cu unul sau mai multi creditori -
statul se poate se imprumuta de la institutii de credit, de la organizatii internationale, de la alte
state.
~ In toate cazurile avem un contract de imprumut. Ce este de remarcat e faptul ca, de regula, pt
selectarea creditorilor, statul trebuie sa procedeze la o procedura competitiva, nu exista
posibilitatea ca statul sa aleaga banca creditoare, cu exceptia cazului in care creditorii sunt alte
state sau institutii financiare internationale (adica pers jur de dr publ, subiectele de dr internat publ,
adica orgnizatii constituite de state - organizatii internationale).

Titlurile de stat si contractele de imprumut pot fi utilizate ca instrumente juridice printr-o

procedura spefica reglementata cu denumirea de PLANSAMENT PRIVAT - diferenta e data de
modul de selectare al creditorilor, in mod normal, creditorii se selecteaza pe pietele financiare la
tilturile de stat unde oferta se plaseaza pe o platforma electronica a pietei respective la care au
acces participantii la piata, adresandu-se unui nr nedeterminat de investitori. In schimb la
contractul de imprumut, statul organizeaza procedura competitva de selectie a creditorilor
care ofera cele mai bune conditii, deci se adreseaza pietei in general - pe cand in cazul
plasamentului privat, statul selecteaza acei investitori cu care discuta, investitori care nu
pot fi decat profesionisti in domeniul respectiv si pot intelege riscurile incheierii
contractului si sunt reglementate de o autoritate publica de supravegehre - deci statul
trateaza numai cu asa numitii INVESTITORI SOFISTICATI - prin aceasta metoda a
plasamentului privat, in loc sa-si puna oferta pe o platforma electronica, vbeste cu, de ex 25 de
creditori sofiscticati, si spune: nu vreti impreuna sa-mi imprumutati 100 de mil? legea permite
acest mecanism!

❃ CONTRACTELE ASIMILATE IMPRUMUTURILOR

Exista in Legea Datoriei Publice - 2 tipuri :

1. CONTRACTUL DE CREDIT FURNIZOR - denumire barbara dpdv juridic - e o juridicizare a
unei notiuni contabile, in contabilitate eixtsa un cont numit credit furnizor
2. CONTRACTUL DE LEASING FINANCIAR

Ce au in comun cele 2 contracte?

~ in cazul lor, realitatea juridica este intru catva diferita de realitatea economica, mai bine zis,
realitatea juridica nu ne permite sa vedem intru totul realitatea economica - deci cine va avea
preeminenta, juridicul sau economicul?
Din pacate, tendinta pe care juristii o au e sa spuna ca juridicul prevaleaza, dar solutia legii
contabilitatii spune ca economicul primeaza - continutul actului primeaza asupra formei actului,
forma juridica „SUBSTANCE OVER FORM” - continutul bate forma, iar continutul e dat de ce
se intampla economic in contractul respectiv.

De ce e important in materia datoriei publice ?

Desi juridic fiecare descriu o realitate putin diferita de cea economica:

1. Orice contract prin care vanzatorul unui bun, prestatorul unui serviciu sau executantul unei
lucrari, in care cel care a prestat activitatea accepta ca plata sa se faca peste un anumit
termen - in termeni juridici: contractul e sinalagmatic, ambele parti au obligatii reciproce, dar
obligatia unei parti se executa acum, iar obligatia de plata a celeilalte parti e afectata de un
termen suspensiv
* concret particularizat la datoria publica: statul anagajeaza un antreprenor sa-i construiasca o
autostrada, dar nu il plateste, daca l-ar plati, am fi in ipoteza unui contract de executie de lucrari
standard, dar daca in contract scriem ca antrepernorul va fi platit la 2 ani dupa ce a predat
lucrarea - e valabil pt ca asta e conventia partilor - deci avem un contract in care obligatia de
plata e afectata de un termen suspensiv.
* Toate acestea, contabil, sunt contracte de credit furnizor pt ca in acel cont pui acea suma -
economic, faptul ca eu primesc marfa, dar nu am platit-o si stiu ca o voi plati peste 8 luni
echivaleaza cu faptul ca acela, creditorul obligatiei de plata, m-a imprumutat, de aceea
economic contractul va fi similar unui imprumut si va fi datoriei publica - i se vor aplica
toate regulile datoriei publice (numai MFP va putea incheia un astfel de contract, nicio alta
inst publ nu va putea, mai mult cand se vor face raportarile de datorie publica, valoarea acestui
contract va fi inclusa in dat publ)

2. In acest contract: proprietarul bunului ii da dreptul utilizatorului prin contract sa

foloseasca bunul, deci transmite doar folosinta, in schimbul unui pret (contract de leasing
operational - contract de inchiriere) - ce e insa specific: leasingul financiar - durata
contractului stabilita de la inceput de parti face ca la sfarsitul ei cel putin 80% din
valoarea bunului sa fi fost platita prin acea chirie si, mai mult, contractul prevede dreptul
utilizatorului de a cumpara bunul platind o diferenta - strict juridic, e un contract in care se
transmite folosinta contra unui pret, iar cel care primeste dreptul de folosinta are dreptul sa
cumpere bunul la sfarsitul perioadei de inchiriere - DAR ECONOMIC: de fapt, utilizatorul
fara sa aiba tehnic dreptul de proprietate, el nu e proprietar in sens juridic, in schimb economic
are toate dr si obligatiile unui proprietar - e f important! continutul economic bate forma juridica
 - prin urmare, in cazul contractului de leasing, utilizatorul nu e proprietar, nu poate sa
vanda bunul, dar economic, toate riscurile sunt in sarcina utilizatorului (riscul - criteriu
prin care vezi economic cine e proprietar) - DAR toate riscurile sunt ale proprietarului - insa
e o norma supletiva, partile pot deroga de la ea si pot intoarce regula prin contract - prin acest
leasing financiar riscul se duce la utilizatori si e ca si cum ar fi proprietarul bunului din
momentul in care l-a primit, insa nu-l plateste acum, ci in termen de 5 ani. Faptul ca nu i-ai
platit pretul bunului imediat, e ca si cum creditorul te-ar fi imprumutat cu banii si te lasa sa-i
dai inapoi in rate - tu primesti un imprumut egal cu valoarea bunului - de aceea,
contractul de leasing financiar incheiat in domeniul sectorului public intra in datoria
publica (si institutiile conduse de ordonatorii principali pot incheia astfel de contracte).

In cazul contractelor de credit furnizor - cand se incheie contractul de achizitii publice de

sectorul public, se poate considera ca exista o putere mare de negociere a statului cu puterea
vanzatorului acelor servicii - e o tendita a celui mai puternic in negociere sa impuna clauze
nefavorabile celuilalt
DAR in 2011 UE - directiva 7/2011 - incearca sa puna capat unei situatii care devenise
generalizata: in contractele de achiziti publice incheiate de sectorul public cu profesionisti sau chiar
intre profesionisti exista aceasta tendita a celor mai puternici de a impune termene f lungi de
plata - adica tu prestezi serviciul, dar primesti plata peste 90 de zile, de exemplu - insa aceasta
directiva: in astfel de contracte incheiate intre stat si profesioniste, pe de-o parte si pe de alta
parte intre porfoesionisti - termenul obisnuit de plata e de 30 de zile, iar cel exceptional e de 60
de zile - orice termen mai mare de atat e considerat nescris.
Aceasta directiva a fost transpusa in legea romana in 2013.

~ Cum se impaca aceasta limitare cu ideea de credit furnizor?

Cand cumpar mobila si plata o fac in 60 de zile - nu pot sa zic ca m-a imprumutat, pt ca sunt in
conditiile unui contract uzual de vanzare. Pot sa scriu ca fac plata peste 8 luni? nu prea mai pot ca
incalc legea care prevede nulitatea pt un termen mai mare.
~ Mai e posibil creditul furnizor? DA, dar in ce conditii?
ATENTIE - Legea datoriei publice nu poate deroga de la aceasta directiva! Iata creditorul
furnizor permite o scadenta mai indeluganta de 60 de zile CU CONDITIA CA PLATA SA FIE
INSOTITA DE O DOBANDA - daca zic: cumpar mobila pretul este x si iti platesc x peste 90 de zile
- clauza e nula, dar daca zic ca peste 8 luni iti platesc X plus dobanda - e valabil pt ca eu ii platesc
pe langa pret si o dobanda pt ca accepta sa primeasca pretul tarziu, e ca si cum m-ar imprumuta.

GARANTII DE STAT

Garantiile emise de stat - instrumentul jurdic: SCRISOAREA DE GARANTIE - e un

instrument juridic care, in ciuda lipsei oricaror precizari din lege si din normele metodologice, e
vazut de practica ca o garantie autonoma, nu ca o fideiusiune - cu alte cuvinte, statul, ca garant,
isi asuma o obligatie proprie, nu obligatia debitorului pt care garaneaza - diferenta e f mare:
in cazul fideiusiunii, cand garantul se obliga sa plateasca obligatia debitorului garantat va avea la
indemna toate exceptiile debitorului garantat.
INSA in cazul garantiei autonome - statul isi asuma propria obligatie, el nu poate invoca impotriva
creditorului exceptiile debitorului principal, e obligat sa plateasca si are dreptul de regres in contra
debitorului in locul caruia a platit.
Tocmai pt ca exista aceasta posiblitate, legea regl un FOND DE RISC - care trebuie
evidentiat separat in buget si care se alimenteaza din diverse surse.
INSA problema garantiilor se leaga de caracterul gratuit sau oneros - garantia de stat
nu e niciodata gratuita, comisioanele astfel incasate alimenteza astfel fondul de risc, daca o
obligatie ajunge sa fie platita din fondul de risc, apoi se introarce catre debitorul principal si ia suma
si alimenteaza tot fondul de risc.
DATORIA PUBLICA LOCALA
~ Cine poate avea calitatea de DEBITOR?
Exclusiv unitatea adm-terit

~ Dar ce se intampla in cazul subdiviziunilor acestora, adica sectoarele mun. Bucuresti? Pot
acestea sa se imprumute sau sa emita garantii?
Legea prevede explicit ca sectoarele au buget, deci au si venituri si cheltuieli, primarul lor
este ordonator de credite - inclusiv CCR a constatat existenta bugetului local, insa se pot
imprumuta? sau bugetele lor au fost gandite doar pt a colecta taxele locale?
Legea Administratiei Publice Locale - atributiile Consiliului local - una dintre atributii este
contractarea imprumuturilor, deci, nu Consiliul e cel care se imprumuta, pt ca nu el are
personalitate juridica, dar poate sa adopte decizii cu privire la contractarea unui imprumut.
Insa, in Legea 215, se arata ca unele dintre atributiile Consiliului Local nu pot fi exercitate
decat in masura in care exista o imputernicire expresa prealabila a Consiliului General al
Municipiului Bucuresti. De ce e aceasta conditie importanta? Pt ca proprietarul domeniului
public local e Mun. Bucuresti si atunci sectoarele au doar un drept de administrare a
proprietatii municipiului. Deci iata imprumutul nostru fiind atasat unei liste de atributii care se
refera, de regula, la administrarea proprietatii este inserat in lista de atributii a consiliului local -
deci e o imputernicire data sectoarelor sa se imprumute in conditiile legii.

=> SECTOARELE SE POT IMPRUMUTA NUMAI CAND EXISTA O IMPUTERNICIRE EXPLICITA

DATA DE CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI.

❃ SCOPUL PT CARE SE POATE IMPRUMUTA UAT - doar 2 scopuri restrictive si foarte

precise:
• REALIZAREA DE INVESTITII PUBLICE LOCALE - investitia publica = acea constructie
care, la un moment dat, potrivit contractului/legii, va intra in proprietatea unitatii adm-terit
sau in proprietatea unei intreprinderi publice controlata de unitatea adm-terit (o regie
subordonata unitatii adm-terit)

• REFINANTAREA DATORIEI PUBLICE LOCALE - exista deja un imprumut facut de UAT si

acum a decis sa il refinanteze, sa se imprumute in conditii mai favorabile pt a plati acest
imprumut

UAT poate emite garantii doar pentru aceleasi scopuri.

Garantiile aduc importante limitari:

• GARANTIILE pot privi doar CONTRACTE DE IMPRUMUT si CONTRACTE ASIMILATE

IMPRUMUTULUI - si aceste contracte trebuie sa priveasca INVESTITII LOCALE sau
REFINANTARI DE DATORIE PUBLICA

• GARANTIILE LOCALE nu pot fi emise decat in beneficiul INTREPRINDERILOR CARE

ADMINISTREAZA SERVICII PUBLICE LOCALE - rezulta din Legea 273 a finantelor publice
locale „serviciile publice subordonate Consiliului local” = adica infiintate de Consiliul local, insa
lor li se adauga situatia pomenita de Legea 51/2006 a serviciilor de utilitati publice (apa,
canalizare, iluminat, salubrizare, transport etc) - aceste servicii pot fi incredintate si unui
privat, deci iata UAT au o alegere intre a presta ele aceste servicii si a incredinta unui privat
prestarea acestor servicii.
Legea spune ca un privat poate avea obligatia de a realiza investitii in sistem - acestea
sunt investitii publice, desi sunt finantate din bani privati si desi contractul contine un
mecanism de recuperare a banilor concesionarului - pt ca intotdeauna cel mai tarziu la
incetarea contractului aceste lucrari realizate de privat vor trece in proprietatea publica a UAT.
~ Un privat care realizeaza aceste investitii avand administrarea unui serviciiu public poate
beneficia de garantii daca se imprumuta pt a realiza aceste investitii? DA, fara indoiala.

* Ex: Am o societate care administreaza un serviciu public local, e subordordonat Consiliului local,
vrea sa ia combustibil pt masini pe timp de iarna, deci scopul pt imprumut/ garantii nu e indeplinit si
de aceea nu poate fi emisa o garantie publica locala pt aceasta situatie.

• PLAFONAREA VALORII DATORIEI CE POATE FI ANGAJATA DE UAT - Legea stabileste 2

plafoane de indatorare publica locala:

!!! In ceea ce priveste datoria guvernamentala nu exista o limitare - insa in strategia fiscal-
bugetara sunt niste limite legate de deficit, de cheltuielile de personal etc si o limita legata de
garantiile guvernamentale ce pot fi emise intr-un an - aceste limite se adopta printr-o lege
separata, ori aceasta limita inseamna practic ca, in ceea ce priveste imprumuturile, guvernul
nu are limite la nivel national, decat cele transpuse de la niv UE de 60% din PIB - dar e o
limita care priveste toata datoria statului, si datoria guvernamentala si datoria locala, ceea ce se
rezolva prin stabilirea unei limite de imprumut pt unitatatea adm-terit si nicio limita pt guvern
- odata stabilita limita pana la care se pot imprumuta UAT, restul ramane guvernului pana la 60% -
deci tehnic nu e o limita pt guvern, in schimb am o limita pe an pe garantii pe care guvernul le
poate emite


• in primul rand, O LIMITA GENERALA - stabilita anual prin lege, limita care priveste atat
totalul imprumuturilor permise UAT, cat si totalul garantiilor permise UAT - deci in
fiecare an se adopta o lege care spune cat au voie sa se imprumute UAT in general si care e
valoarea garantiilor pe care le pot emite UAT la nivel national - ele insumate dau limita
datoriei locale pe an pe toata tara
• acest plafon general e dublat de un PLAFON SEPCIFIC FIECAREI UNITATI ADM-TERIT - e
specific pt ca da seama de puterea financiara a fiecarei unitati adm-terit, adica la
veniturile pe care le poate genera in mod obisnuit o unitate adm-terit „venituri proprii”
- ele includ impozite si taxe locale, venituri din proprietatile unitatii adm-terit, cota realocata
din impozitul pe venit - ele se produc an de an si sunt constante.
Legea finantelor publice locale: datoria unei unit adm-terit nu trebuie sa depsasesasca
30% din media veniturilor proprii pe ultimii 3 ani - e valabil si in materie de persoane
fizice, si in materie de societati - o datorie e considerata usor de rambursat cand nu
depaseste 30% din veniturile anuale
* Daca ai deja imprumutri - scazi imprumuturile din acel plafon si vezi de fapt cat poti sa te
imprumuti.

• CONDITII PT ASUMAREA DATORIEI PUBLICE - o UAT nu e suficient sa identifice un scop

acceptabil si sa-si determine valoarea maxima a imprumutului pe care il poate lua raportat la
cele 2 plafoane, ci trebuie sa indeplineasca si alte conditii de ordin financiar - conditii care
vorbesc despre capacitatea de a da banii inapoi - 3 conditii:

1. SA NU FI INREGISTRAT DEFICIT AL SECTIUNII DE FUNCTIONARE LA 31 DEC AL

ANULUI PRECEDENT - cum poate sa apara un astfel de deficit? un buget local nu trebuie
sa fie decat in echilibru, exista o egalitate perfecta intre venituri si cheltuieli - el apare ca
UN DEFICIT DE EXECUTIE generat de insuficienta veniturilor colectate - practic, cand ti-ai
facut bugetul si ti-a iesit in echilibru, ai avut niste estimari de cheltuieli si niste estimari de venit
pe care te-ai straduit sa le faci cat mai exact, insa exista tendita de a umfla venituri pt a iesi
bugetul echilibrat si vei incasa oricum mai putin, aceste situatii genereaza un deficit al sectiunii
de functionare - si daca deficitul e inregistrat la 31 dec al anului precedent, anul urmator
nu te mai poti imprumuta (daca n-ai fost capabil sa faci rost de bani pt aceste cheltuieli
curente, te imprumuti ca sa faci investitii? nu prea, e absurd)
2. SA NU FI INREGISTRAT PLATI RESTANTE LA 31 DECEMBRIE AL ANULUI PRECEDENT -
alt mod de a pune problema de mai sus, in sensul ca, la modul de determinare a deficitului, tu
poti sa-ti acoperi cheltuiala obtinand niste venituri extraordinare pt plati, dar bugetul tau va fi in
deficit ca nu ai avut venituri ordinare, sau poti pur si simplu sa nu platesti datoria, ai si deficit ca
nu le-ai platit, dar le-ai inregistrat in buget, si pt a preveni ambele situatii - legiutiroul: sa nu ai
plati restante si sa nu ai deficit al sectiunii de functionare - diferenta: ai reusit sa inchizi bugetul
fara deficit, dar nu ai facut efectiv platile, diferenta este ca poti sa faci ceva si sa faci
platile restante pana la data imprumutului - deci poti sa acoperi aceasta conditie, daca ai
plati restante nu te poti imprumuta, daca platesti aceste plati, poti sa te imprumuti. Daca
vrei sa te imprumuti in iunie si ai plati restante din dec 2015, nu poti sa te imrpumuti, dar daca
faci rost de bani si le platesti, apoi poti sa te imprumuti. Diferenta e ca daca inchzi bugetul pe
deficit al sectiunii de functionare tot anul urmator nu te mai poti imprumuta, dar daca nu inchzi
bugeul pe deficit, dar ai plati restante, dupa ce le platesti poti sa te imprumuti. Deci UAT nu
pot sa se imprumute pana nu isi platesc datoriile restante.

3. SA NU AI ARIERATE - arierate = orice plati neefectuate 90 de zile dupa scadenta, deci

daca vrei sa te imprumuti in iunie si constati ca ai arierate din februarie, nu te poti imprumuta

DECI IATA UN NOU NIVEL DE LIMITARE A DATORIEI LOCALE - prin scop, prin plafon, prin
conditii financiare

• TUTELA ADMINISTRATIVA - chiar daca indeplineste conditiile financiare si se incadreaza in

plafoane si are scop, o UAT nu se poate imprumuta decat dupa ce obtine AVIZUL COMISIEI
LOCALE DE AUTORIZARE A IMPRUMUTRILOR LOCALE - este o comisie generala compusa
din reprezentanti ai MFP, restul e data de reprezentati ai Ministerului Dezvoltarii si de
reprezentanti ai structurilor asociative ale UAT - aceasta comisie emite avize cu privire la
contractarea datoriei locale - scopul ei e tot prudenta financiara - deci avem 4 nivele de control
ale datoriei publice locale

~ De ce aceasta rigoare, raspunde statul pt aceste datorii locale?

NU, legea spune explicit, guvernul nu raspunde pt datoriile nascute din imprumuti si
garantii ale UAT. Prin urmare, o UAT, care nu isi executa obligatiile de plata, raspunde, creditorii o
vor executa ca pe un debitor sau ea va putea cere deschiderea procedurii insolventei, DAR statul
nu va interveni neaparat. Problema e ca, de regula, creditorii, pt ca stiu ca au de a face cu UAT isi
vor constitui garantii

~ DAR IN CE MASURA INSTRUMENTELE DATORIEI PUBLICE LOCALE SUNT

ASEMANTOARE/ DIFERITE CU CELE ALE DATORIEI PUBLICE GUVERNAMENTALE?
Diferentele apar in ceea ce priveste titlurile de valoare emise de stat si garantiile - toate
celalte instrumente de datorie publica locala functioneaza la fel cu cele guvernamentale. UAT
poate incheia contracte de imprumut cu aceleasi reguli, singura diferenta e ca parte la contracte e
UAT si decizia e luata de Consiliul local cu o majoritate calificata de jumatate + 1 din nr consilierilor
in functie, insa, dincolo de asta, contractele de imprumut functioneaza pe aceeasi logica -
contracte de credit furnizor, de leasing financiar incheiate de UAT

In ceea ce priveste TITLURILE DE VALOARE - UAT poate emite titluri de valoare, si

functioneaza dupa toate regulile titlurilor de valoare emise de stat - SINGURA DIFERENTA
MAJORA = NU am restrictii la dobandire, asa cum se intampla cu titlurile de stat, pe piata primara
putea fi facuta numai de institutii de credit, insa aici ele pot fi dobandite de oricine.

GARANTIILE PUBLICE LOCALE - Legea finantelor publice locale: garantiile locale pot imbraca
si forma scrisorilor de garantii (asta e forma clasica), dar in practica nu se intalneste pt ca
scrisoarea de garantie e o garantie personala, deci o UAT care emite o scrisoare de garantie se
obliga sa plateasca ea, nu se foloseste in practica pt ca celelalte 2 forme de garantii, cel putin
una dintre ele e mult mai puternica si e normal ca piata sa o prefere pe aceasta - celelalte:
GARANTAREA PRIN VENITURI si AVALIZAREA BILETELOR LA ORDIN.

• GARANTARE PRIN VENITURI

~ legea nu e f generoasa in a povesti ce inseamna, INSA presupune indicarea veniturilor proprii
pe care debitorul, UAT, le consitutie drept garantie in favoarea creditorului
~ Ce fel de garantie e aceasta garantare? E tot o fideiusiune, o sa-ti platesc din veniturile
proprii?
In lipsa oricarei precizari a legii, practica a decis ca e O GARANTIE REALA, ci nu personala, ori
garantia reala e intotdeauna perceputa ca fiind foarte puternica
~ Cum functioneaza aceasta garantie reala? Creditorul dobandeste un drept de urmarire?
Raportul juridic fiscal care se naste in legatura cu obligatia fiscala de plata a unui impozit -
singurii titulari sunt cei prevazut de lege, garantarea prin venituri nu poate interveni in acest
raport fiscal, deci in practica aceasta garantare functioneaza ca o garantie reala, dar nu ca pe o
ipoteca pe venitul in sine, ci pe contul de trezorerie in care se incaseaza impozitele si alte
obligatii fiscale - UAT colecteaza impozitele si apoi le plateste, si daca nu le plateste de
bunavoie, creditorul le va putea lua din contul de trezorerie - e valabil doar pt veniturile fiscale
Cu alte cuvinte, daca esti chirias intr-un apartament dat de primarie si primaria nu-si plateste rata
la banca pt drumuri, si nici tu nu platesti chiria, Banca poate veni sa te execute pt chirie.
La toate obligatiile nefiscale creditorul va avea un drept de urmarire.

• AVALIZAREA BILETELOR LA ORDINE

~ presupune un bilet la ordin, un titlu de valoare, prin care un beneficiar al garantiei (numai
serviciile publice) poate emite bilete la ordin - obligatii de plata care pot fi garantate de UAT
prin avalizare - e O GARANTIE PERSONALA, o fiediusiune
O intreprindere care asigura tranSportul local isi asuma un bilet la ordin (o obligatie de plata la o
anumita scadenta, obligatie care are un creditor, oricare). UAT poate sa garanteze aceste bilet la
ordin, garanteaza ca daca intreprinderea respectiva nu plateste, va plati ea in locul ei.

Aceste 2 forme nu sunt pomenite explicit pt datoria guvernamentala => nu sunt folosite, la nivelul
statului se garanteza exclusiv prin scrisori de garantie

10.01.2017
DATORIA PUBLICA LOCALA - Un creditor important al datoriei publice locale este STATUL, adica
un creditor important al unei UAT e statul.

UAT nu se poate imprumuta pt a-si acoperi deficitul, ele se pot imprumuta doar pt investitii.
In aceste conditii, cele 3 categorii de creditori ai UAT sunt suficienti, dar realitatea demonstreaza
ca nu e suficient. Deci si bancile si piata titlurilor de valoare si institutiile financiare internationala
fac o analiza a riscului de insolvabilitate, iar UAT din Romania prezinta un mare risc de
insolvabilitate si, de aceea, de multe ori aceste 3 mecanisme nu functioneaza.
Asadar, salvarea financiara vine de la STAT, dar ea trebuie sa coexiste cu ideea de
AUTONOMIE LOCALA - autonomia locala ca principiu constitutional, autonomia financiara
atentuata de toate acele canale prin care statul transfera bani UAT fara a-i astepta inapoi. Acolo
unde mecanismele de transfer al banilor de la stat la bugetele locale riscul infrangerii autonomiei
locale este f mare.
Deci si in materie de datorie publica exista un mecanism similar - exista cel putin 3 mari
categorii de imprumuri pe care statul le da UATurilor. In acest caz, statul imprumuta bani UATurilor
si ele vor trebui sa ii dea inapoi, iar banii o sa fie restitutit cu o dobanda modica, mica.

1. IMPRUMUTURI PENTRU INVESTITII - Se imprumuta statul pt UAT din ratiuni de solvabilitate

si de acces la mecanismele financiare obisnuite - Statul se va imprumuta si apoi va
subimprumuta suma UATului pt investitii. Mecansimul teoretic functioneaza invers simetric:
UAT inainte de scadenta ratelor din imprumut va trebui sa dea banii statului, iar apoi statul va
inapoia banii creditorului.
~ DAR daca UAT nu transfera statului acesti bani? Va putea statul sa invoce fata de creditorul sau
ca subimprumutatul nu a dat banii? NU, evident, pt ca raportul juridic stat - creditor nu poate fi
influentat in niciun fel de raportul juridic stat - UAT, chiar daca creditorul stie ca statul s-a
imprumutat pt a subimprumuta.

2. IMPRUMUTURI PENTRU ACOPERIREA DECALAJULUI TEMPORAR DINTRE VENITURI SI

CHELTUIELI - Cand Ministerul Finantelor Publice are acest decalaj la plati se imprumuta din
disponibilitatile trezoreriei statului, o institutie subordonata Ministerului Finantelor Publice, insa
acesta nu era un imprumut propriu-zis, statul lua dintr-un alt cont al sau bani pt a-i muta in alt
cont. INSA aici Statul poate imprumuta UAT cand aceasta are o problema cu incasarea
veniturilor si cheltuiala trebuie facuta - veniturile sunt trecute in buget, insa nu au fost incasate.
Solutia: Legea Finantelor Publice Locale - Ministerul Finantelor Publice poate imprumuta UAT
in numele statului pt a acoperi acest decalaj temporar. Reguli: Valoarea care poate fi
imprumutata astfel e limitata si banii trebuie oricum restitutiti pana la inchiderea executiei
bugetare. Atentie ! NU e un imprumut pt investitii, ci pt orice cheltuiala, dar bugetul local trebuie
sa fie echlibrat.

3. IMPRUMUTURI PT DESTINATII SPECIALE - spre deosebire de celelalte 2, ele nu sunt

mentionate de Legea Finantelor Publice Locale, ele sunt aprobate prin legi speciale, derogari
de la aceasta lege - de ce? pt ca statul acorda imprumutri care nu sunt pt investitii - si pana
acum ele au privit IMPRUMUTURI PT PLATA ARIERATELOR. Cand o UAT nu reuseste sa
procure banii pt plata arieratelor si apropiindu-se de pericolul crizei financiare, cere imprumut
Ministerului Finantelor Publice pt plata arieratelor - e o modalitate de a salva UAT de o sit
financiara dificila - INSA banii trebuie dati inapoi. In toate aceste imprumuturi, neplata ratelor de
catre UAT va avea o consecinta f clara: OPRIREA TRANSFERURILOR DE LA BUGETUL DE
STAT - o garantie foarte interesanta. Statul nu imprumuta din ratiuni de bunatate cand
profesionistii nu o fac, desigur exista anumite ratiuni politice, insa substratul e garantia pe care
statul o are - daca UAT nu da banii inapoi, statul opreste trasnferurile si isi va recupera creanta
din aceste transferuri.

DATORIA PUBLICA LOCALA + GUVERNAMENTALA

PRINCIPIUL AUTORIZARII BUGETARE

Odata luat imprumutul, se va naste obligatia de a-i da inpoi plus o dobanda. Aceasta
obligatie, fie a statului, fie a UAT de a rambursa datoria si de a plati dobanda aferenta poarta o
denumire generica, inspirata din contabilitate „SERVICIU AL DATORIEI PUBLICE” = totalitatea
obligatiilor de plata ale unui stat sau ale UAT nascute din datoria publica.
Aceasta plata ce trebuie facuta va fi o cheltuiala din perspectiva bugetului care va trebui
inscrisa ca atare in buget. Daca nu am cheltuiala inscrisa in buget, nu am voie sa o fac - exemplul
extrem: situatia in care o institutie publica e obligata prin hotarare judecatoreasca definitiva sa
plateasca o suma de bani.
~ E valabil acest mecansim si pt plata datoriei publice?
Tentia e sa raspundem da, insa daca ar fi asa creditorii s-ar gandi si mai mult inainte de a
imprumuta o instituie publica. Deci iata ca mecanismele private de finantare au o importanta
deosebita - pt ca nu poti obliga pe nimeni sa te imprumute, iar statul trebuie sa apeleze la un
mecansim privat.
Legea datoriei publice + legea finantelor publice - PRINCIPIUL AUTORIZARII BUGETARE
PERMANENTE PT OBLIGATIILE DATORIILOR PUBLICE - obligatiile de plata parte din datoria
publica sunt autorizate permanant. Deci exista o obligatie permanenta nascuta imediat dupa
primirea banilor de a prevedea in buget, din orice sursa posibila, banii pt plata. Nicio restrictie nu
se aplica acestei autorizarii bugetare permanente. Ce intelege fiecare creditor, e ca prin acest
principiu niciodata nu ar trebui sa-si faca probleme ca obligatia de plata catre sine nu va fi facuta
din ratiunea ca nu exista bani in buget. De regula, poate trece direct la executare silita. Acest
principiu functioneaza ca o obligatie a pers jur de dr publ de a avea mereu trecuta in buget o sursa
pt restituirea imprumuturilor - e o motivare a creditorilor de a imprumuta.
Acest principiu e valabil si pentru imprumuturi si pt garantii.

INSTITUTIILE FINANCIARE INTERNATIONALE

Toate au un statut de drept international public - sunt organizatii internationale create de
state cu scopul explicit de a acorda imprumutri statelor sau entitatilor publice din statele respective.
De exemplu, cea mai veche institutie financiara internationala (sintagma de sine-statatoare „IFI” -
internationl finance institution”) a aparut inainte de sfarsitul celui de-al DOilea Razboi Mondial, in
1944 - FONDUL MONETAR INTERNATIONAL. Scopul principal al FMI ca organizatie de state si
motivul pt care in timpul razboiului inca neterminat si-au batut capul cu acest FMi - prevenirea altor
razboiae de acest tip. Faptul ca la un moment dat, unele state a ajuns intr-o situatie financiara
imposibila, Germania de ex, negasind resure financiare si cazand intr-o zona de totalirsm care a
declansat razboiul a declansat logica: daca un stat cu porbleme financiare are un mecansim pt a
imrpumuta bani porblemele vor fi depasite si nu se va ajunge la razboi. Iata logica dupa care
functioneaza FMI e una corecta.
Logica e un stat pe care nimeni nu il mai impruuta,nici creditorii de la pietele financiare, nici
bancile, ce face? opreste platile de la stat, se instaleaza haosul si poate genera orice - ori ideea e
ca atunci cand nimeni nu imrpumuta un stat,a cel stat se poate imprumuta de la FMI, principala
institutie cu acest rol.
De ce face asta? In acest mod, previne confilctele.
De unde ia acei bani pe care ii imprumuta? O parte din bani vin de la statele membre, pt ca
statele membre au o contributie nationala, DAR fondul in sine se poate imprumuta de pe pietele
financiare sau de la banci, pt ca e vazut ca un debitor solvabil. Deci statul nu se imprumuta, dar
fondul se poate imprumuta pt ca e solvabil mereu. Va inapoia fondul acei bani? NU, pt ca scopul
principal - 3 elemente: de urgenta (acum sa primeasca banii pt a preveni conflictul), de a primi
banii inapoi in timp (doabnzile sunt mult mai mici), depasirea situatiei dificile prin reprimirea acelui
stat pe pietele financiare. Deci fondul te imprumuta cu conditia ca tu stat sa faci efortul sa revii pe
pietele financiare in cel mai scurt timp posibil.
De aceea, imprumutirle acordate de FMI o sa fie mereu insotie de conditii. Exista 3
categorii de documente juridice care regl aceste conditiii:
1. ACORDUL PRORPIU-ZIS DE IMPRUMUT - care prevede conditiile platii, scadenta etc.
2. MEMORANDUMUL ECONOMIC - descrie conditiile ce trebuie indeplinite pt revenirea la o
situatie acceptabila pietelor financiare - acestea functioneaza juridic exact ca niste conditii pt ca
imprumutl respectiv dat de fond e dat in transe si plata fiecarei transe e conditionala de indeplinirea
conditiilor legate de transa respectiva - conditiile nu sunt impuse de FMI, ci de obicei acel stat
propune acele conditii pe care se angajeaza sa le respecte pt a iesi din impas

3. MEMORANDUMUL TEHNIC - descire cum se evalueaza indeplinirea conditiilor - conditiile din

memorandulu economic sunt instotie in mem tehnic de o grila de evaluare pt ca acest mecanism
sa functioneze obiectiv

!!! F interesant - de regula, exista si al 4lea efect al imprumutului dat de FMI - redobandirea
increderii pe pietele financiare - fondul foloseste niste acorduri de tip preventiv prin care fondul
paote cere acel imprumut. De aceea, simpla existenta a acordurilor are un efect important asupra
acceptarii de catre pietele financiare inapoi

IMPRUMUTURILE DE ASISENTA FINANCIARA

UE a dezvoltata niste mecansime de imprumut foarte interesante Initial tratatul privind

functionaarea UE prevedea un mecansim de finantare (de asistenta financiara) pt statele care nu
apartin zonei euro - si acest mecansim e regl prin regulamentul 332/2002 care stabileste cum se
acorda aceasta asistenta financiara.
Deci un stat care nu e membru al zonei euro si are la un mom dat posib de ifnantare pe
pietele obisnuite sau banci trebuie sa ceara bani mai intai UE, adica sa incerce activarea acestui
mecansim de asistenta financiara. Cu alte cuvinte, statul, odata refuza de pietele financiare, nu se
paote adresa unui stat din afara UE, ci trebuie mai intai sa actioneze mecansimul financiar propus
de UE.
Acest mecansim e f interesant - functioneaza ina celasi mod ca fFMI - statul primeste un
imprumut conditionat de realizarea unor reforme care sa scoata statul din situatia in care a ajuns
asa fie refuzat de creditorii obisnuiti - adica reforme economice pt a face statul solvabil si sa-l
aduca in sit de a-l accepta creditorii obisnuiti,
Mai mult, reg 332 aceasta asistenta financiara a UE e acordata intotdeauna cu FMI -
functioneaza ca un COIMPRUMUT - ambele imprumuta statul - mecanismul e conjunct. De ce?
odata pt a nu se institui o concurenta inctre cele 2 mecanisme, pt ca pana la urma UE a preluat
acest mecansim dupa ce a observat ca fondul functiona eficient de cativa zeci de ani.

~ Dar dc doar pt statele care nu au euro?

Pt ca s a considerat ca era imposibil ca statele cu moneda euro sa ajunga sa fie refuzate pe
pietele financiare pana la momentul 2010 cand pietele financiare au refuzat mai multe state cu
moneda euro - se dezolvta astfel un mecansim de stabilizare financiara care transfera acest
mecansim de asistenta financiara catre statele din zona euro.

IMPRUMUTRILE ACORDATE DE CELELALTE INSTITUTII FINANCIARE INTERNATIONALE

Acestea sunt doar pt investitii - ex: Banca Mondiala pt Reconstructie si Dezvoltare, Banca
Europeana pt Reconstructie si Dezolvatare, Banca Europeana de Investitii - toate acestea 3
acorda imprumutri pt un program definit de Guvern in anumite detalii, iar modul lor de evulare a
solvabilitatii nu se deosebeste cu nimic de modul in care o banca privata ar face acest lucru.
Diferenta e ca costurile lor de finantare sunt mai mici decat cele ale bancilor private - ceea ce
naste o concurenta intre UAT sa dobadneasca un imprumut de la aceste entitati.

Orice masura a statului in sensul cel mai larg care implica banii publici are potentialul in anumite
conditii de a deveni profund ilegala - de ce? - pt ca ea ar putea sa afecteze libera concurenta. Si
de aceea, in tot ce inseamna cheltuirea si utilizarea banilor publici, intotdeauna trebuie avuta in
vedere problema AJUTORULUI DE STAT.
Ajutorul de stat e una dintre cele mai complexe notiuni care a aparut in statele dezvoltate.
Sursele acestui ajutor de stat se regasesc in dreptul concurentei, insa notiunea aceasta implica un
efect extrem de dur.

~ Ce inseamna AJUTORUL DE STAT? (STATE AID)

Aceasta notiune se intalneste in statele cu economie de piata in care ideea de concurenta e
esentiala, in celelalte nu o sa intalnim. In toate aceste state, principiul e ca AJUTORUL DE STAT
E INTERZIS, E ILEGAL - tocmai de aceea e f important cand o masura, un act juridic implica un
ajutor de stat si sa te feresti. Daca vei scrie un act juridic care are un sambure de ajutor de stat va
fi ilegal si va fi lovit de nulitate.

~ Care e logica?
Scopul unui stat - de a asigura maxima bunastare a cetatenilor sai. Care e cea mai buna
metoda cunoscuta pt a asigura acest lucru? Raspunsul statelor dezvoltate - cea mai buna cale
cunoscuta e economia de piata bazata pe libera concurenta.
Ce presupune libera concurenta? Niciun actor care joaca pe aceasta piata nu e favorizat, iar
statul e unul dintre cel mai mare favorizator posibil pt ca are o gramada de bani stransi de la
contribuabili, bani pe care daca i-ar folosit pt a favoriza pe unul dintre concurenti nu ar mai
exista libera concurenta. De aceea, ajutorul de stat e ilegal, nu inseamna situatia in care unul e
in nevoie si il ajuta statul, ci dimpotriva e situatia cand statul incalca legea favorizandu-l pe
unul dintre concurenti. Statul trebuie sa fie neutru dpdv economic. Statul poate interveni doar
pt a sanctiona intelegerile neconcurentiale, insa el nu paote interveni pe piata pt a distorsiona
concurenta. Insa statul poate face asta pt ca are una dintre cele mai importante parghii - banii multi
din bugetul de stat.
De aceea notiunea de AJUTOR DE STAT - statul ia orice fel de masura prin care acorda un
avantaj unui concurent - acest tip de masura e ilegala.
In Romania, sediul materiei - Tratatul privind functionarea Uniunii Europene care prevede ca
ajutorul de stat este ilegal.

~ Cum recunosc ajutorul de stat?

Tratatul defineste 4 conditii cumulative a caror indeplinire seminifica ajutorul de stat - ilegal:

1. SA FIE IMPLICATE FONDURILE PUBLICE

CJUE a consacrat o interpretare extensiva, cu alte cuvinte, notiunea de fonduri publice e
interpretata extensiv, deci e vorba nu numai de stat, ci si de UAT sau orice alta entitate publica
sau privata pe care statul/ UAT o controleaza, iar notiunea de control presupune posibilitatea
de a influenta vointa acesteia. Daca statul/ UAT, direct sau indirect, pot sa influenteze decizia
unei persoane private se considera ca sunt implicate fonduri publice.
Mai mult, ne uitam la fondurile publice prin notiunea de control al statului - daca statul
influenteaza decizia unei intreprinderi private legata de o anumita chestiune, de ex, daca
tarom decide sa vanda bilete la jumatate de pret unei anumite companii, concurentii beneficiarului
pot sa protesteze - tarom poate sa zica, sunt o entitate privata, vand cand vreau eu, cui vreau si la
ce pret vreau - DAR vointa tarom e coordonata de Ministerul Transporturilor, deci, de fapt, statul
roman decide sa piarda niste bani dintr-o intreprindere publica pt a acorda un beneficiu altei
companii. Aici sunt implicate fonduri publice nu pt ca banii tarom sunt bani publici, de multe ori
nu sunt, ci pt ca vointa tarom e data de stat - VOR FI IMPLICATE FONDURILE PUBLICE
ATUNCI CAND MASURA CARE E AJUTOR DE STAT E LUATA DE O ENTITATE PUBLICA SAU
PRIVATA CARE E CONTROLATA PRIN DECIZII DE STAT/UAT.

2. BENEFICIARULUI I SE CREEAZA UN AVANTAJ ECONOMIC LA CARE ACESTA NU AR FI

AVUT ACCES IN CONDITIILE NORMALE ALE PIETEI
~ Cum imi dau seama ca e un avantaj? Nu e o contraprestatie obisnuita (vand un bun la un pret
mult mai mic). Simpla inactiune a statului implica fondurile publice pt ca altfel banii s-ar fi dus
la bugetul de stat si se creeaza un avantaj economic - statul a ales sa nu mai culeaga impozitul
scadent deja.
Insa ce e f interesant, CJUE a dezvoltat in timp in jurisprudenta sa un test
- TESTUL INVESTITORULUI PRIVAT/ TESTUL CREDITORULUI PRUDENT - acest test aplicat iti
va da raspunsul daca al doilea criteriu e sau nu indeplinit. Cum imi dau seama daca intr-o situatie
data un cocontractant a beneficiat de un avantaj economic? Simplu - aplic acest test: in locul
statului care a luat masura respectiva, pun un privat, ar fi procedat privatul la fel? daca
raspunsul e da, atunci nu s-a creat niciun avantaj. Dar daca raspunsul e nu, inseamna ca se
indeplineste criteriul si avantajul economic e creat. Un exemplu similar ar fi in vanzarea de
energie electrica, gaz natural. ***Ex: Statul scoate la vanzare fabrica de automobile craiova - vine
sa cumpere doar FORD - si statul zice bine da-mi doar atat, dar cu anumite conditii. Comisia
europeana decalnseaza o investigatie - criteriul 1 e inteplinit, sunt implicate fonduri publice, dar
criteriul 2 - dupa test care ignora politicile publice - s-a ajuns la concluzia ca se creeaza un avantaj
de 25 de milioane de euro prin pretul scazut.

3. ACEST AVANTAJ E SELECTIV - adica nu e disponibil tuturor concurentilor de pe piata -

atunci cand avantajul e conferit unui concurent selectat pe baza unei licitatii legale
transparente, criteriul nu e indeplinit. Cu alte cuvinte, daca la craoiva ar fi fost o licitatie si
ala ar fi fost cel mai bun pret obtinut la licitatie, poate era indeplinit criteriul 2, dar nu si 3, pt ca
am oferit posibiltatea tuturor sa cumpere mai ieftin.

4. AVANTAJUL TREBUIE SA DISTORSIONEZE CONCURENTA NU NUMAI LA NIVEL

NATIONAL, CI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE - ceea ce, in timp, a devenit usor de
dovedit, pt ca, teoretic, orice entitate e in concurenta cu alte entitati de acelasi fel din
orice stat membru, deci e f usor de indeplinit cu o SINGURA LIMITA - s-a instituit UN PRAG
 DE MINIMIS - pana la valoarea respectiva, ajutorul de stat nu distorsioneeaza concurenta la
nivelul UE - pragul general e de 200.000 euro timp de maximum 3 ani. Cu alte cuvinte,
statul poate stabili masuri de favorizare pana in aceasta suma potrivit unei proceduri care
sa permita accesul cator mai multi concurenti sa beneficieze de acest avantaj.

TOTUTSI exista anumite AJUTOARE COMPATIBILE - aceasta compatibilitate e decisa de

Comisia Europeana, ajutorul e notificat, iar dupa ce e aprobat, se poate acorda.
~ Ce se intampla daca a fost acordat un ajutor fara sa fie acceptat? Statul respectiv are
obligatia recuperarii banilor respectivi, actul e lovit de nulitate, iar statul e sanctionat pt ca
permis incalcarea dreptului UE.

!!! F interesant - pe mecanismul reglementat la nivel european, nu numai statul poate constata
acordarea unui ajutor de stat, ci CONCURENTII pot constata un asemenea ajutor de stat - pt
ca acei concurenti vor fi sigur vigilenti.

17.01.2017
MODALITATEA IN CARE STATUL VERIFICA RESPECTAREA REGULILOR PRIVIND
CHELTUIREA BANILOR PUBLICI

Aceste reguli privind cheltuirea si administrarea banilor publici, reguli de administrare a

patrimonoiului public - problema e cum si cine verifica respectarea acestor reguli ?

~ Care e scopul CONTROLULUI FINANCIAR PUBLIC?

❋ PRIMUL SCOP - inglobeaza 3 functii — cine, cum a incalcat si cum va fi sanctionat
1. De a vedea in ce circumstante sunt aceste reguli incalcate tocmai pt a preveni acest fenomen -
DECI O FUNCTIE PREVENTIVA
2. FUNCTIA EDUCATIVA - acela care a incalcat regula a fost descoperit si i s-a spus ce a incalcat
astfel incat el sa nu mai incalce acea regula pe viitor
3. Acestor 2 functii li se adauga si FUNCTIA SANCTIONATOARE - cine greseste, plateste, va
primi o sanctiune care variaza

❋ AL DOILEA SCOP - scopul controlului e de a descoperi incalcarea, dar si pierderea care a

rezultat in incalcare si cum pot recupera acea pierdere. Daca contant ca cineva nu a folosit bine
banii publici, inseamna ca i-a folosit prost si s-a inregistrat o pierdere, de aceea acest scop de
recuperare a prejudiciului e f important - acest scop se combina f bine cu celalalt scop

~ Ce controleaza ? Care e OBIECTUL CONTROLULUI FINANCIAR?

1 - MODUL DE UTILIZARE A BANILOR PUBLICI
2 - al doilea obiect care deriva din lege - MODUL DE ADMINISTRARE A PATRIMONIULUI
PUBLIC
PATRIMONIUL PUBLIC - ansalmblul drepturilor si obligatiilor ce apartin unei persoane de drept
public.

*Ex: instituita publica are in propr o cladire si o lasa sa se ruineze - nu cheltuieste niciun ban - nu
face reparatii, nu face nimic. Daca controlul ar fi vizat doar modul de utilizare a banilor publici nu ar
fi fost relevant, pt ca, in realitate, s-a produs o paguba, pt ca acea cladire va putea sa se
prabuseasca sau pe masura degradarii costurile de reparatii vor fi mai mari - deci, practic, daca ai
fi facut reparatiile la timp, nu s-ar fi ajuns aici. Singura ipoteza in care s-ar justifica acest fapt -
cladirea nu mai prezinta nicio utilitate publica, nu mai aducea niciun beneficiu institutiei publice.
Lasand la o parte aceste ipoteze exceptionale, aceasta e cauza pt care legiuitorul a itnrodus si al
doilea obiect al controlului.
*Ex: o primarie inchieie un contract cu un opreator privat. Operatorul privat are diverse obligatii,
daca nu si le indeplineste are niste penalitati pe care trb sa le plateasca pt fiecare zi de intarziere.
Dar primaria nu demareaza acele operatiuni de incasare a penalitatilor - deci lasa nesanctionat
operatorul privat. Potrivit contractului, operatorul privat are niste penalitati, insa inactivitatea
creditorului are drept consecinta prescriptia dr la actiune. Cand vine control financiar - constata ca
primaria a lasat sa intervina prescriptia - a cheltuit vreun ban? NU - e justificat controlul financiar cu
cele 2 componente ale sale? s-a produs o paguba bugetului acelei UAT? DA, paguba consta in
contravaloarea acelor penalitati - o sursa nefiscala a bugetului local. Un alt exemplu in care doar
modul de utilizare a banilor publici nu ar fi fost suficient, iar cel de-al doilea obiect al controlului -
modul de administrare a patrimoniului public - are mult mai mult sens.

IN DREPTUL PRIVAT - ideea esentiala: LIBERTATEA DE VOINTA A PARTILOR

~ Daca o autoritate publica incheie un contract cu un privat - putem merge pe ideea ca ele pot
negocia ce pret cred de cuviinta? NU, pt ca plata se face din bani publici si exista 3
IMPEDIMENTE:

1. LEGISLATIA ACHIZITIILOR PUBLICI - e gandita sa impiedice aceste ipoteza, nu impiedica

total, dar are acest potential
2. CONTROLUL FINANCIAR - exista un tip de control financiar care poate sa constate o astefel
de dif uriasa de pret, sa o categoriseasca drept prejudiciu si sa oblige la repararea acestuia
3. AJUTORUL DE STAT - poate potential sa impeidce stfel de idscrepante in platile din bani
publici, dar nu total

~ Care sunt SUBIECTELE acestor RAPORTURI JURIDICE DE CONTROL ?

Exista mai multe tipuri de control, mai multe entitati care efectueaza controlul, nici cei controlati nu
sunt mereu aceeasi.
STATUL MODERN - Romania - acest stat NU ARE UN SINGUR ORGAN DE CONTROL - deci nu
incredinteaza aceasta functie compelxa de a verifica utilizarea si adminsitrarea banilor publici unei
singure entitati de control pt ca e o sarcina f complexa pe care o singura entitate nu ar fi putu sa o
duca la indeplinire.
Exista 3 MARI CATEGORII DE ENTITATI CARE EFECTUEAZA CONTROLUL:
Primele 2 categorii au insursirea ca sunt DIFUZE - sunt DEPARTAMENTE DE CONTROL
organizate in fiecare institutie publica - logica e urmatoare, in loc sa infiintez o inst mare, centrala
care sa controleaza tot ce tine de bani publici, fiecare inst publica va avea propriul deparatament
de control - iata, din acest punct de vedere exista o difuzare a functiei de control la nivelul ficarei
inst public. Deci instititutia publica persoana juridica, are buget si foloseste banii publici - asa ca va
avea 2 departamente de control intern - DEP DE CONTROL FINANCIAR PREVENTIV pe care
practica il denumeste „CFP”, iar al doilea dep e AUDITUL INTERN.
~ De ce sunt 2 departamente?
Pt ca, vom vedea, controlul pe care il desf fiecare dintre ele este DIFERIT.
CFP - deruleaza un CONTROL ANTERIOR derularii operatiunii, adica un control de preventie,
inainte sa cheltuiesti banii, inainte sa iei o masura asupra patrimoniului public, deci, practica, dupa
ce iti vine ideea, te duci si supui aceasta idee controlului preventiv. Numai dupa ce controlul
preventiv iti da un raspuns poti sa faci ce ti-ai propus.
AUDITUL INTERN - deruleaza un CONTROL ULTERIOR, dupa ce s-a derulat operatiunea -
controlul acestor auditori interni nu se poate solda cu sanctiuni foarte grave. Totusi, la ce serveste?
E un emcanism important din dr privat - in mod normal, acesti auditori interni trb sa fie niste
supravegehteori permanenti - ei urmaresc nu pt a aplica sanctiuni, ci pt a trage un semnal de
ansamblu E un mecanism care are f mult sens - risti ca altfel sa crezi ca totul e perfect, ca nu ai
gresit nimic si cand vine controlul exterior, te sanctioneaza grav.
Iata ca aceasta modalitate de control e un mecanism propriu prin care institutia ar trebui sa-si
dezvolte o auto-aparare, institutia prin acest audit intern trb sa fie capabila sa-si depisteze singura
greselile si sa le indrepte inainte de a veni a treia forma de control -AUDITUL EXTERN - care vine
si te sanctioneaza.
DIn aceasta perspectiva, exista 3 tipuri de entitati care deruleaza controlul:
ENTITATILE DE CONTROL PREVENTIV, ANTERIOR - departamente, servicii fara pers jur in
cadrul fiecarei inst publ
AUDITUL INTERN - control ulterior de ansalmblu care priveste toata activitatea, avad rolul de a
trage un semnal de alarma conducatorului institutiei astfel incat sa ia amasuri de reparare a
incalcarilor vazute de auditul intern - fiecare inst publ are acest dep
AUDITUL EXTERN - realizat de catre O INSTITUTIE SPECIALIZATA ORGANIZATA LA NIVEL
NATIONAL - CURTEA DE CONTURI

Primele 2 tipuri de control - realizate de departamentele interne - sunt compuse din persoane
specializate numite CONTROLORI FINANCIARI, respectiv AUDITORI - si care sunt angajati ai
acelei institutii unde lucreaza. INsa, modul de derulare a contorlului se face potrivit unor reguli
comune elaborate de Ministerul Finantelor Publice - toata lumea aplica aceeasi metodologie. Mai
mult, aceste persoane trebuie sa-si ia certificat la concursul dat de MFP - tendinta e de
profesionalizare, de dezvoltare a unui corp profesional care sa dezvolte si un soi de independente
in opinii, desi esti subordonat.

AUDITUL EXTERN - e derulat de auditori, angajati ai Curtii de COnturi - ei vin din afara institutiei in
control la institutiile controlate - sunt un corp profesional cu reguli proprii si cu certificare proprie.

~ Cine sunt CEI CONTROLATI? Care e SFERA ENTITATILOR SUPUSE CONTROLULUI?

Pt primele 2 forme de control, dar si pt a treia, exista, pana la un punct, o identiate de entitati
controlate, si anume:
• CFP - exista la toate insitutiile publice
• AUDITUL INTERN - exista ca departament la toate institutiile publice cu O SINGURA
EXCEPTIE - legea le numeste „Institutii mici, nesubordonate altor institutii” - institutia
mica e cea care timp de 3 ani consecutiv nu cheltuieste mai mult de 100.000 euro, deci
practic, bugetul sau cumulat pe 3 ani nu depaseste 100.000 euro. Pt situatia asta, auditul
intern va fi facut de departamentul de audit intern al MFP - se transforma intr-un soi de
control exterior, desi controlul e denumit tot audit intern - iar denumirea e data de lipsa
sanctiunii, acest audit intern doar atrage atentia.
• AUDITUL EXTERN - controleaza nu numai toate instiutiile publice, ci si toate regiile
autonome si toate societatile la care statul sau o UAT au calitate de actionari majoritari.
Mai mult, Curtea de Conturi controleaza si entitatile private care este intr-una din urmatoarele
situatii:
• primeste subventii de la stat
• beneficiaza de garantii publice
• primeste, in orice forma, fonduri de la stat
• are concesiune bunuri ale statului sau ale UAT
Deci, CFP si AUDITUL INTERN - sunt limitate la toate institutiile publice, pe cand, AUDITUL
EXTERN controleaza pe toata lumea care are de-a face cu banii publici sau cu patrimoniul public.

DIn aceasta perspectiva, cei controlati de Curtea de Conturi sunt impratiti in 2 mari categorii:
• ENTITATILE DIN SECTORUL PUBLIC - inst publ, regii automone, societati cu capital majoritar
de stat - in cazul lor, CC va control intreaga lor activitate care are impact asupra banilor si
asupra patrimoniului
• ENTITATI PRIVATE - care dintr-un motiv sau altul ajung sa primeasca banii publici, sa
primeasca subventii, sa fi garantat statul pt ei sau sa fie concesionari - in cazul lor, CC va
controla doar operatiunea respectiva, de ex: numai modul de derulare a contractului de
concesiune, nimic altceva, pt ca entitatea ramane privata.

~ Care sunt OBIECTIVELE CONTROLULUI in fiecare ipoteza?

CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV - am un proiect de operatiune pe care il supun controlului,
de aceea acest control trebuie sa fie foarte rapid si legea stabileste perioade foarte scurte de
derulare a controlului, de regula, in 3 zile CFP trebuie sa aba un raspuns.
~ Ce verifica controlul financiar preventiv?
3 lucruri:
• LEGALITATEA PROIECTULUI DE OPERATIUNE - conformitatea acelui proiect de operatiune
cu legea
• REGULARITATEA - conformitatea cu procedurile interne ale acelei institutii, e situataa sub
legalitate pt ca acele proceduri sunt stabilite prin acte interne ale institutiei respective
• INCADRAREA IN CREDITUL DE ANGAJAMENT si in CREDITUL BUGETAR - in zilele
noastre, acest obiectiv e pe cale de disparitie pt ca sunt sisteme informatice care nu te lasa sa
faci cheltuiala daca nu te incadrezi in aceste limite
!!! F interesant - in cazul:
• ORDONATORILOR PRINCIPALI DE CREDITE
• ENTITATILOR CARE UTILIZEAZA FONDURI UE NERAMBURSABILE
• ENTITATILOR CU UN RISC RIDICAT si periodic MFP alcatuieste o lista cu entitati publice cu risc
ridicat
Controlul preventiv propriu e DUBLAT de un control preventiv delegat - exercitat de niste controlori
delegati de MFP - se numeste controlori delegati pt ca sunt angajati ai MFP si sunt delegati la
sediul acelei institutii. Ceea ce inseamna ca in cazul acestor institutii vor fi practic 2 departamente
de CFP - unul propriu, intern si unul delegat. De aceea, CFP devine mai complicat, dar isi
pastreaza obiectivele. SI controlorii proprii si cei delegati verifica acelasi lucru - e vigilenta maxima.
~ Cum functioneaza lucrurile?
PRIMUL care intervine e mereu controlul propriu, desfasurat de dep intern al inst - acest control
care nu dureaa mai mult de 3 zile poate da 2 rasp: fie o VIZA DE CONTROL care verifica leg,
regularitat si incadrarea in CA si CB, daca ai aceasta stampila, inseamna ca e OK, acel controlor a
certificat ca e totul in regula. Daca esti ordonator principal - documentul cu viza de control se duce
la controlul delegat CARE ARE 2 REZULTATE - fie o viza de control, deci e ok, fie un refuz de viza
CARE INSA SE MOTIVEAZA - fie ai gasit un motiv de nelegalitate, fie de neregularitate, fie de
neincadrare in credite. Ce e f interesant - daca primul controlor, cel intern, refuza viza, actul nu mai
merge la controlul delegat => delegatul verifica doar actele deja acceptate de controlul intern.
Acest controlor delegat nu e mai sef decat celelalt - nu e o subordonare intre ei - e pur si simplu alt
control, doar ca daca primul control a zis ca nu e in regula, e inutil si al doilea control.
~ Ce se intampla in cazul unui REFUZ DE VIZA? Poate ordonatorul de credite sa faca
operatiunea?
Legea: Da, ordonatorul poate face operatiunea - pt ca o face pe raspunderea lui, chiar daca o
facea si cu viza de control tot pe raspunderea lui o face - deci decizia apartine inttodeauna
ordonatorului si are raspundere intotdeauna. Atunci cand exista refuz de viza, dar ordonatorul
alege sa faca operatiunea - controlorul va fi exonerat de raspundere. Daca ulterior se constata ca
operatiunea era ilegala si controlul a dat viza, el va raspunde alaturi de ordonatorul de credite.
Poate ordonatorul de credite sa atace viza de control rpeventiv? Legea - tacere totala in leg cu
asta - ideea ar fi ca nu exista un drept de a ataca acest refuz de viza, acesta e dat de un
subordonat al sau, nu e dat de o alta entiate, e un act de serivicu pregatitior pt actul juridic ce-l va
incheia ordonatorul.
Lucrurile stau la fel si in cazul in care refuzul e dat de controlul delegat - rodnoatoul poate face
operatiunea pe rasp lui.
In ambele cazuri - cand orodnatorul alege contra activ lor, controlul va instiinta MFP(ii poate trimite
un audit extern) si ordonatorul superior de credite (il poate controla si demite) si CC (alt control
extern). De aceea, controlul preventiv e respectat in inst publ.

AUDITUL INTERN - cel care face doar recomandari, de aceea, in absenta unor sanctionari
palpabile, e controlul cel mai putin temut - ASTA NU INSEAMNA CA NU PRODUCE EFECTE:
efecte pozitive - indreptarea greselilor semnalate, dar poate avea si efecte negative - daca intr-un
auditul extern se constata ca tie de 3 ani auditul intern iti zice ca ai gresit aici si aici si tu nu iei nicio
masura - e o cirmustanta agravanta. De aceea, auditul extern cand vine in control va cere sa vada
si raporatele auditului intern pt ultimiii ani.
Daca ne intoarcem la OBIECTUL AUDITULUI INTERN - mai larg decat cel al CFP - el verifica:
1. LEGALITATEA
2. REGULARITATE
3. CEI 3 „E” - ECONOMICITATEA, EFICACITATEA si EFICIENTA - OG 119/’99 defineste cei 3
termeni - acesti 3 E sunt o eterna provocare pt jurist
ECONOMICITATEA - inseamna in esenta ca pt bunurile care ua f cumparate sau cheltuielile care
au f facute s-a obtnut cel mai bu n pret - cu alte cuv ai cheltuit cat de putin de putea
EFICACITATEA - inseamna, verifica modul de atingere al obiectivelor - ai dat cu piatra in geam si l-
ai spart, actiunea a fost eficace - cu alt ecuv, ai vrut sacumperi o masina cu care angajatii inst sa
se deplaseze in indeplinirea saraicnilor, ai cump o masina care a funct deci si-a indepl obeoctviele
- te itnreaba controlorul cand verifica eficacitatea: la ce ti-a folosit? si tu trb sa fii capabil sa explici
ca scopul pt care ai cheltuit acei bani era abs necesar functionarii inst publ
EFICIENTA - maximum de rezultate cu cheltuiala data - cu alte cuv, am cheltuit o suma, a obtinut
maximum de rezultate posibile, concret - am cumaprat o masina, auditul ivne sa verifice
cumaprarea masinii - legalitatea: aveam voie sa cumpar masini? da/nu - regularitatea: ai urmat
proced interne? da - economicitatea: ai platiti cel mai bun pret pt bunul resp? strict juridic, de fapt,
lucrurile stau asa - acolo unde legea te obliga sa aplici proceduri de achiztii publice,
eocnomicitatea e indeplinita atunci cnad pretul pe care l-ai platit e pretul rezultat din procedurile de
achizitii public, din proced legale - de aici rezulta in pracitc aunparadoz - daca UNIbuc vrea sa
cumpere 1- laptopuri le va cumpara cu pret mai mare decat al pietei pt ca e oblig sa aplica legea
achiz publ, va avea 7 ofertanti si va fi oblig sa il ia pe cel cu pretul cel mai mic - care poate fi mai
mare decat pretul de la un magzin online - deci nu cel mai mic posibil, doar cel mai mic obtinut din
proceduri - eficacitatea: aveai nevoie de acel bun? da - eficienta: daca ai fi platit putin mai mult,
aveai benficii si inca 5 ani de zile? deci n-ai fost eficient.
Daca auditul intern, dar mai ales auditul extern care verif toate cele 5 aspecte care are puterea
sanctionatoare cea mai mare - vine si constata ca nu e indepl unul dintre cei 3 E poate sa traga
concluzia rpoducerii unui prejudiciu si poate obliga la repararea prej?
Daca CC constata ca ai cumparat servicii de paza si CC spune ca nu aveai nevoie de ele pt ca esti
intre 3 amabsade cu paza permanente, era inutil, e aprecierea subiectiva a CC - dar pt ca le-ai
facut e o incalcarea a eficacitatii, deci ai produs un prejudiciu si trebuie sa il restitui.
Raportul de control al CC - constata prejudiucl si procedura de recuperare e act adm - cel atacat
poate ataca acest act in fata instantei jud - dar e instata chemata sa vada daca era necesar serv
de paza? nu, excede ob conteciosului - si spune: daca CC spune ca nu era nevoie, in adevar nu o
fi fost nevoie - dar nu e o practica unitara si iata ca din aceasta persp legisl care regl recuperarea
prej e incomplete pt ca nu e clar daca incalcarea celor 3 E echivaleaa cu nelegalitatea operatiunii
resp. Poti trage la raps pe cineva doar daca actiunea sa e ilicita. - legea nu raspunde.