Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna”

Specializarea: Masterat- Teologie Sistematică
Disciplina: Practică de specialitate

Sfânta Euharistie în context ecumenic

Prof. coordonator: Student:

Pr. Prof. Univ. Aurel Pavel Ciolac Marius Florin

Anul de studii: 1

Sibiu

2021
 Introducere

Pentru a înțelege mai bine contextul ecumenic credem că cel mai bun lucru pe care
putem să-l facem este să aruncăm o privire asupra concepției Pr. Dumitru Stăniloae cu privire
la ecumenism.
Părintele Dumitru Stăniloae (1893-1993) este considerat unul dintre cei mai mari
teologi români ai secolului XX care alături de alți mari teologi cum ar fi de pildă Georges
Florovsky, a fost preocupat multă vreme pe parcursul vieții sale de mișcarea ecumenică.1
Ion Bria este de părere că în lucrarea Teologia Dogmatică Ortodoxă a părintelui
Stăniloae se observă viziunea sa ecumenică. 2
„Centralitatea lui Hristos în creație determină în fapt misiunea Bisericii în lume:
înainte de toate, creștinismul face ca, într-un anumit sens, să fie desființată granița dintre sacru
și profan, iar fiecare om poate astfel să acceadă la mântuirea inaugurată de întrupare. Biserica
este Trupul tainic al lui Hristos. Ea este mediul de unire a tuturor oamenilor; ea este, unire a
tot ce există sau e destinată să cuprindă tot ce există: Dumnezeu și creația. Daca însuși planul
dumnezeiesc era desăvârșirea atotunității, reluarea acestuia după cădere nu ar fi fost posibilă
făra venirea lui Dumnezeu în lume”3 iar părintele Dumitru Stăniloae spune în acest sens:
„Dacă Fiul lui Dumnezeu n-ar fi luat trup și nu 1-ar fi îndumnezeit prin Înviere și Înălțare, ar
fi lipsit inelul de legătură între Dumnezeu și creațiune, precum ar fi lipsit iubirea lui
Dumnezeu care să se reverse în noi și să ne atragă la unirea cu El în iubire”.4 Nu putem să
afirmăm că neortodocșii nu se împărtășesc de Hristos chiar dacă ar face-o în grade diferite.
„Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, transcende timpurile şi spaţiile, şi este prezent real cu
scopul sfinţirii şi îndumnezeirii fiecărui membru al Trupului Său tainic, sacramental, şi anume
Biserica. Hristos este prezent în Biserică prin Euharistie,Trupul şi Sângele Său sub chipul
pâinii şi vinului.Prin tot acest proces tainic are loc extinderea mântuirii obiective, a sfinţirii şi

1
Cf. Bria, Ion (cu Heller, Dagmar) (ed.), Ecumenical Pilgrims. Pro-files of Pioneers in Christian Reconciliation,
WCC Publications, Geneva, 1995.
2
Ion Bria, Spațiul Nemuririi sau eternizarea umanului în Dumnezeu în viziunea teologică și spirituală a
Părintelui Dumitru Stăniloae, Editura Trinitas, lași, 1994, p. 18.
3
Pr. Aurel Pavel, Ciprian Iulian Toroczkai, Adevăratul și falsul ecumenism, Editura Universității „Lucian Blaga”
din Sibiu-Editura Andreiana, 2010, p. 136.
4
Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmaticii Ortodoxă, vol. II, EIBMBOR, București, 1978, p. 208-209.

1
a îndumnezeirii, însuşită în mod personal de toţi cei credincioşi, care în calitatea de membri ai
Bisericii se unesc cu Hristos în cadrul Jertfei aduse Tatălui ceresc”.5

Concepte ortodoxe ecumenice

„Cu referire Ia cele declarate în cadrul întrunirii ecumenice de Ia New Delhi, se va

accentua că elementele constitutive ale viitoarei unități creștine vor trebui să fie: 1) „numai în
Hristos”, 2) „în fiecare loc”, 3) „sunt botezați în Hristos”, 4) „conduși (aduși) de Duhul Sfânt
într-o deplină comuniune”, 5) „aceeași credință apostolică”, 6) „frâng aceeași paine”, 7) ,uniți
în rugăciune”, 8) „slujitorul și membrii uniți de toți'”, 9) „în toate locurile și timpurile”.6
Aceste elemente au fundament scripturistic: „Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în
împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Fapte 2, 42). „În tradiţia liturgică şi spirituală,
esenţa Bisericii se împlineşte tocmai în neîntrerupta legătură a Cuvântului şi a Tainei, ca
întruparea Cuvântului care se împlineşte în timp şi în spaţiu”. 7
Învățătura apostolică este esențială în Biserica Ortodoxă care „este cunoscută ca o
Biserică a Tradiției, fiind cea care a păstrat cu fidelitate conținutul kerygmei apostolice și
practica sacramentală apostolică în intregimea lor. Specific Ortodoxiei ar fi evitarea tendinței
spre confruntare și îmbrățișarea în schimb a învățăturii în integralitatea ei. Consecința directă,
ni se spune, este că la intiâlnirea cu Ortodoxia mulți creștini occidentali consideră că ,unitatea
creștinismului nu se poate realiza în afara Ortodoxiei, că nu se poate realiza decât sub semnul
Ortodoxiei, sub semnul revenirii la plenitudinea inițială”. 8
Trebuie să precizăm însă că în privința intercomuniunii euharistice, părintele Dumitru
Stăniloae nu a fost niciodată de acord văzând în această o contradicție, scrie următoarele:
„intercomuniunea este un produs al unui spirit de tranziție, cuprinzând în sine o grava
contradicție logică și reală; nu o coincidentia oppositorium, prin care e constituită orice
unitate de bogată complexitate, ci o non-coincidentia oppositorium în care contrariile se

5
Marin Bugiulescu, Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii, în Revista Teologică, 1/2018, Studii și
articole, p. 58.
6
Pr. Aurel Pavel, Ciprian Iulian Toroczkai, op. cit., p. 137.
7
Alexandre Schmemann, Euharistia Taina Împărăţiei, Trad. Pr. Boris Răduleanu, Editura Anastasia, Bucureşti
1993, p. 74.
8
Ibidem, pp. 138-139.

2
anulează pur și simplu, în care negația face imposibilă afirmația sau îi reduce considerabil
deplinatatea”.9
În opera Părintelui Stăniloae, majoritatea exegeților au spus că cea mai importantă
contribuție pe care a adus-o în ceea ce privește teologia ecumenismului ortodox este principiul
numit unitate în diversitate.10 Chiar dacă Biserica Ortodoxă este cea adevărată, aceasta nu
înseamnă că celelalte confesiuni sunt lipsite de orice valoare. „Duhul Sfânt nu e absent din
nicio făptură și mai ales din cele ce s-au învrednicit de rațiune. El o susține în existență pe
fiecare”, astfel că „se intiâmplă să aflăm și dintre barbari și nomazi mulți care duc o viață de
fapte bune și resping legile sălbatice care stapâneau odată în ei. Astfel se poate spune în chip
general că în toți este Duhul Sfânt”.11
Un alt concept cheie pe care îl găsim în gândirea Părintelui Stăniloae este cel de
sobornicitate deschisă.12 Pentru a înțelege mai bine acest termen îl vom cita pe Părintele
Stăniloae care face o comparație genială: „Biserica are pe Hristos întreg cu toate darurile Lui
mântuitoare și îndumnezeitoare și fiecare Biserică locală și chiar fiecare credincios Îl are
întreg, dar numai întrucât rămâne în întregul corpului. Așa cum în orice celulă a unui corp e
corpul întreg cu lucrarea lui, cu specificul lui, așa este în orice mădular sau parte a ei Biserica
întreagă și prin aceasta Hristos întreg, dar numai întrucât respectivul mădular sau respectiva
parte a ei rămâne în Biserică. Mădularele nu sunt uniformizate de aceasta, ci sunt
complementare, datorită faptului că viața corpului întreg sau Hristos Însuși prin Duhul Sfânt e
prezent în mod activ în toate”.13 Iar în alt loc scrie: „o tradiție nu poate dura permanent cand
în ea e nedeplinătate, o insuficiență, pentru că generațiile următoare își dau seama de aceasta
nedeplinătate și caută să o depășească sau cel puțin să o întregească printr-o concepție mai
cuprinzătoare, printr-un mod de viață lipsit de nedeplinătatea de care suferea cel de până
atunci”. 14 „În opinia noastră, este pe deplin afirmată aici vocația universală a Ortodoxiei, la
care aceasta nu poate renunța decât printr-o renunțare la ceva ce ține de ființa sa”. 15

9
D. Stăniloae, În problema intercomuniunii", în O 23 (1971), nr. 4, p. 561, apud Pr. Aurel Pavel, Ciprian Iulian
Toroczkai, op. cit., p. 142.
10
Nicolae Moșoiu, Taina prezenței lui Dumnezeu in viața umană. Viziunea creatoare a Părintelui Profesor
Dumitru Stăniloae, Editura Paralela, 45, Pitești – Brașov - Cluj-Napoca, 2000, pp. 262-264.
11
Părintele Stăniloae comentează pe Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în FR, vol. II, p. 48.
12
D. Stăniloae, Sobornicitatea deschisă, în O 23 (1971), nr. 2, p. 165-180.
13
Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, p. 284.
14
Idem, Unitate și diversitate în Tradiția Ortodoxă, în O 22 ( 1970), nr. 3, p. 333.
15
Pr. Aurel Pavel, Ciprian Iulian Toroczkai, op. cit., p. 152.

3
 În ultima perioadă a vieții sale, părintele Dumitru Stăniloae se retrage din dialogul
ecumenic și nu mai publică nici un articol legat pe această temă. Însă nu doar că nu mai scrie
nici un studiu pe tema ecumenismului dar și atitudinea lui față de ecumenism se schimbă. Iată
ce spune într-un interviu: „Eu nu prea sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sârb, Iustin
Popovici, care l-a numit panerezia timpului nostru! Eu îl socotesc produsul masoneriei. Iară
relativizează adevărul, credința adevărată. De ce să mai stau cu ei care au făcut femeile preoți,
care nu se mai căsătoresc, homosexualii în America și cu Anglia”. 16 Să fie oare această
atitudine o concluzie a părintelui Stăniloae care să contrazică viața și scrierile lui? Părerile
sunt împărțite însă concluzia în urma acestui studiu este următoarea: „Opera Părintelui
Stăniloae, reprezintă prin coordonatele ei interioare o autentică invitație la dialog între
Biserici și chiar între religii, având drept fundament iubirea și dimensiunea cosmică a
mântuirii realizate în Iisus Hristos Dumnezeul-Om, aspect mărturisit atât de Sfânta Scriptură,
cât și de Tradiția Bisericii. Importanța sa derivă din deschiderea față de tradiția cultural-
teologică apuseană, neobișnuită pentru un teolog ortodox, iar teologii ortodocși români din
noua generație trebuie sa fructifice moștenirea Staniloae, să concretizeze din ce în ce mai
mult și mai realistic concluziile implicate în noțiunea, atât de bogată în sensuri, de
sobomicitate deschisă”. 17 Chiar și faptul că părerile sunt împărțite și adesea contradictorii în
ceea ce privește atitudinea părintelui față de ecumenism arată cât de complexă este opera
părintelui Dumitru Stăniloae, așadar nu ne rămâne de făcut decât să ne străduim și mai mult în
a aprofunda scrierile lui pentru a ajunge cât mai aproape de adevăr.

Prezența lui Hristos în Sfânta Euharistie

În cele ce urmează vom încerca să arătăm asemănările și deosebirile cu privire la

doctrina despre Sfintele Taine în Ortodoxie, Catolicism și Protestantism.
„În teologia Bisericii Ortodoxe este afirmată şi confirmată prezenţa reală în Euharistie
a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, prin prefacerea pâinii şi a vinului în Sfântul Trup şi
Sânge al Său în scopul unirii cu membrii Trupului său tainic, Biserica. Cât priveşte modul
tainic, paradoxal14 al prezenţei, identificării şi simultaneităţii Jertfei de pe Cruce cu cea
Euharistică, dar mai ales cel al prefacerii pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului, şi
prezenţa continuă a Lui în ele, s-au ivit multe controverse, peste care gândirea creştină a trecut
16
D. Stăniloae, Duhovnici Romani despre Ecumenism, « https://www.youtube.com/watch?v=iqGAfWRUmN8»,
accesat: 22 iunie 2020.
17
Pr. Aurel Pavel, Ciprian Iulian Toroczkai, op. cit., pp. 196-197.

4
prin înţelegerea şi definirea caracterului de taină, fără a separa anamneza de epicleză. Prin
Duhul Sfânt, în Sfintele Taine, în dimensiunea eclesială, Hristos Cel înviat se prelungeşte în
membrii Bisericii până la sfârşitul veacurilor”. 18 Iată ce spune și Sfântul Chiril al Alexandriei:
„Deci pentru ca şi noi înşine să ne împletim într-o unitate cu Dumnezeu şi între noi, rămânând
totuşi distincţi pentru cugetare în suflete şi în trupuri, prin deosebirea ce ne caracterizează,
Unul –Născut a găsit un mod pentru aceasta prin înţelepciunea şi sfatul Tatălui, proprii Lui.
Căci binecuvântându-i într-un trup, adică în al Său, pe cei ce cred în El, prin împărtăşirea
tainică, îi uneşte în Sine şi întreolaltă. Căci cine ar despărţi şi ar scoate din unitatea naturală
întreolaltă pe cei legaţi, prin Trupul Sfânt Cel Unul, în unitatea cea cu Hristos? Căci dacă toţi
ne împărtăşim dintr-o pâine, toţi alcătuim un trup pentru că nu se poate împărţi Hristos”.19
Teologia romano catolică admite ca și noi că Hristos este prezent în mod real în
Sfintele Taine, folosind termenul de transsubstanțiere care înseamnă pentru ei, că ființa este
formată din substanță și accidenți, explicație în spiritul aristotelic tomist care este de altfel un
spirit scolastic. „În acţiunea transsubstanțierii euharistice, totuşi teologia romano-catolică
susţine că substanţa pâinii şi vinului se preface în Trupul şi Sângele lui Hristos, dar accidenţii
rămân neschimbaţi”.20 În teologia protestantă lucrurile se schimbă radical. Protestanții „cu
excepţia luteranilor, neagă prezenţa reală a lui Hristos în ele considerându-le numai semne sau
simboluri, care amintesc de jertfa mântuitoare”.21

Concluzii

Fără unirea cu Hristos în Sfânta taină a euharistiei nu primim iertarea păcatelor

lipsindu-ne de pregustarea vieții veșnice. Apostul Pavel spune: „Astfel, oricine va mânca
pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi
sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din
pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind
trupul Domnului” (I Co 11, 27-29). Deci este nevoie și de o pregătire din partea
credinciosului. „În plan ecumenic prezenţa reală a lui Hristos în Euharistie, este baza şi
principiul comuniunii. Fără împărtăşirea reală şi unirea cu Hristos prin participarea la jertfa
Lui unică şi creatoare de comuniune nu se poate concepe adevărata Biserică, cu tot ceea ce

18
Marin Bugiulescu, op cit., pp. 65-66.
19
Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri. Partea a III-a. Despre Sfânta Treime, (PSB 40), traducere de Pr. Prof.
Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti 1994, p. 561.
20
Marin Bugiulescu, op cit., p. 71.
21
Ibidem, p. 72.

5
implică ea atât în constituţia ei teandrică, cât mai ales prin însuşirile ei: unitate, sfinţenie,
sobornicitate şi apostolicitate”,22 căci dacă Trupului și Sângelui lui Hristos din Sfânta
Euharistie i se cuvine aceeași cinstire și închinare ca Fiului lui Dumnezeu Întrupat, mai bine
spus aceeași adorare, se cuvine ca și cei ce se împărtășesc de El să aibă aceeași credință.

Bibliografie

A. Izvoare
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Teoctist,
EIBMBOR, Bucureşti, 2002.
2. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în FR, vol. II, EIBMBOR,
București, 1976.
3. Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri. Partea a III-a. Despre Sfânta Treime, (PSB 40),
traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti 1994.
B. Cărţi şi lucrări în volum
4. Alexandre Schmemann, Euharistia Taina Împărăţiei, Trad. Pr. Boris Răduleanu,
Editura Anastasia, Bucureşti 1993.
5. Bria, Ion (cu Heller, Dagmar) (ed.), Ecumenical Pilgrims. Pro-files of Pioneers in
Christian Reconciliation, WCC Publications, Geneva, 1995.
6. Pr. Aurel Pavel, Ciprian Iulian Toroczkai, Adevăratul și falsul ecumenism, Editura
Universității „Lucian Blaga” din Sibiu-Editura Andreiana, 2010.
7. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmaticii Ortodoxă, vol. II, EIBMBOR, București,
1978.
8. Nicolae Moșoiu, Taina prezenței lui Dumnezeu in viața umană. Viziunea creatoare a
Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, Editura Paralela, 45, Pitești – Brașov - Cluj-
Napoca, 2000.
C. Studii, articole și pagini web
9. D. Stăniloae, Sobornicitatea deschisă, în O 23 (1971), nr. 2.
10. Idem, Unitate și diversitate în Tradiția Ortodoxă, în O 22 ( 1970), nr. 3.
11. Duhovnici Romani despre Ecumenism,
«https://www.youtube.com/watch?v=iqGAfWRUmN8», accesat: 22 iunie 2020.
12. Marin Bugiulescu, Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii, în Revista
Teologică, 1/2018, Studii și articole.

22
Ibidem, p.77.