Alimente curate si necurate

     Unul din cele mai controversate subiecte in lumea crestina este cel legat de consumarea
carnii unor animale. Deosebirea intre animalele curate si cele necurate, pe care o face Biblia
in Leviticul 11, este privita de majoritatea crestinilor ca fiind o problema strict evreiasca,
facand parte din prevederile legii mozaice, desfiintata odata cu jertfa de pe Calvar.

O prima intrebare pe care o ridica acest subiect este urmatoarea: Prevederile legate de
consumul carnii unor animale curate sau necurate, precum si alte prevederi privind igiena si
sanatatea umana, faceau parte din legile ceremoniale mozaice, desfiintate la cruce, sau
reprezentau o alta categorie de legi care au ramas in vigoare si in Noul Testament ?

Sa ne intoarcem la Geneza si sa observam cine a facut pentru prima data clasificarea

animalelor, cand si de ce. Geneza 1,24.25 ne spune ca in ziua a sasea, Dumnezeu a
creat “fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele
pamantului dupa soiul lor.” Asadar, prima clasificare a animalelor a fost facauta de Insusi
Creatorul, impartindu-le in trei mari categorii: fiare, vite si taratoare.
DEX-ul precizeaza faptul ca vita este  un “nume generic dat animalelor domestice mari, mai
ales cornutelor; Vite mari (sau albe) = denumire generica pentru boi si vaci. Vite mici (sau
marunte) = denumire generica pentru oi si capre.”
Se pune intrebarea: Din ce categorie face parte porcul ? Tinand seama de clasificarea facuta
chiar de Creator, este evident ca el face parte din categoria fiarelor pamantului.

Un alt aspect important de retinut este legat de hrana pe care Creatorul a stabilit-o pentru om
la Creatiune: „Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si
care este pe fatza intregului pamant, si orice pom care are in el rod cu samanta;
aceasta sa fie hrana voastra.”( Geneza 1,29 ).
Asadar, primii nostri parinti erau vegetarieni, hrana lor fiind constituita din cereale si fructe, la
care s-au adaugat ulterior si legumele si zarzavaturile. Daca antedeluvienii credinciosi au
fost vegetarieni, de ce atunci, cu ocazia potopului, a fost necesar ca Dumnezeu sa
deosebeasca animalele curate de cele necurate ?

Raspunsul il gasim in legea jertfelor stabilita inca din Eden, imediat dupa caderea in pacat a
primilor oameni. Cu acea ocazie, Creatorul Insusi a sacrificat un animal nevinovat, care-L
simboliza pe Fiul lui Dumnezeu ce urma sa vina, facandu-le primilor nostri parinti haine de
piele ( Geneza 3,21 ).

Timp de circa patru milenii, pana la venirea lui Mesia, au fost aduse jertfe din vite de catre
toti copiii lui Dumnezeu, fie evrei, fie neevrei. De ce numai din vite ? Pentru ca vita este un
animal docil care, atunci cand este sacrificat, nu se impotriveste asa cum se intampla in
cazul fiarelor.

Prin aceasta docilitate si blandete , vitele Il preinchipuiau pe Fiul lui Dumnezeu, Cel numit de
Ioan Botezatorul „Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” ( Ioan 1,29 ). Despre El
profetul Isaia profetizase: „Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un
miel pe care-l duci la macelarie, ca o oaie muta inaintea celor ce o tund” ( Isaia 53, 7 ).
Tinand seama de aceasta simbolistica mesianica, putea oare vreuna din „fiarele pamantului”
sau din taratoare sa-l preinchipuie pe Fiul lui Dumnezeu si marea Sa jertfa ?
Deosebirea dintre vite si fiare este din nou subliniata cu ocazia potopului, cand Noe a primit
porunca de a lua cate sapte perechi din animalele curate si doar cate o pereche din cele
necurate ( Geneza 7, 2.3 ). De ce aceasta diferentiere ? Este cunoscut faptul ca potopul a
fost un cataclism mondial care a distrus intreaga vegetatie a pamantului. Datorita acestui
fapt, Dumnezeu le-a ingaduit oamenilor de dupa potop sa consume si carne ( Geneza 9,3 ).

Dar ce fel de carne ? Daca permisiunea se referea si la animalele necurate ( fiare, taratoare,
pasari necurate ), acestea fiind reprezentate de cate o singura pereche in arca, este evident
ca speciile respective ar fi disparut inca de atunci. Daca Noe fi familia lui ar fi consumat
porcul, specia ar fi disparut chiar din vremea aceea.

Unii se intreaba de ce au fost create animalele necurate din moment ce nu este permisa
consumarea carnii lor. De fapt, in planul initial al lui Dumnezeu nu era permisa uciderea
niciunui animal, fie curat, fie necurat, pentru hrana. Animalele au fost create nu pentru hrana
omului, ci pentru impodobirea pamantului, pentru imbogatirea lui cu o mare diversitate de
forme de viata.

Primul evreu amintit in Biblie este Avraam, considerat a fi stramosul poporului Israel
( „Avraam evreul”–  Geneza 14, 13 ). Aceasta inseamna ca problema deosebirii animalelor
curate de cele necurate , fiind cunoscuta inainte de Avraam, nu era legata strict de poporul
evreu. Problema interesa intreaga umanitate, asa cum intregul neam omenesc era vizat de
anumite prevederi privind igiena si pastrarea sanatatii.
Avraam a preluat de la inaintasii lui aceste prevederi sanitare, le-a practicat , aducand jerfa
doar din animalele curate, si le-a transmis fiilor sai: lui Isaac, si prin el intregului popor evreu,
si lui Ismael , stramosul popoarelor arabe ( musulmanii nu consuma carne de porc ).

La Sinai, legea sanitara care isi avea originile inca din Eden, a fost doar reeditata in scris
pentru poporul evreu care era in pericol sa piarda din vedere legile divine transmise pana
atunci din tata in fiu. Prin urmare, prevederile pe care le gasim in Leviticul cap. 11, si reluate
in Deuteronomul cap. 14, nu sunt destinate doar evreilor, ci intregii omeniri. Nu doar evreii
trebuiau sa beneficieze de sanatate, ci intreaga omenire, inclusiv crestinii zilelor noastre.
Atunci cand dorim sa intelegem adevarul cu privire la prevederile legii sanitare, incluzandu-le
si pe cele legate de consumarea carnii animalelor curate si necurate, trebuie sa tinem cont
de indemnurile cu caracter general pe care le-au facut, atat Mantuitorul, cat si apostolii Sai:

„Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica…” ( Ioan 5,39 )
     „Va rataciti pentru ca nu cunosteti nici Scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu „ (Matei 22,29 )
Acelasi indemn de a cerceta Scripturile il da si apostolul Pavel, afirmand ca „toata Scriptura
este insuflata de Dumnezeu” ( 2 Timotei 3,16.17 ).
Insa la data la care Domnul Christos si apostolul Pavel spuneau aceste lucruri, Scripturile
erau reprezentate doar de cartile Vechiului Testament. Trimiterea spre Vechiul Testament
este deci cat se poate de utila atunci cand vrem sa intelegem orice adevar divin, inclusiv cel
referitor la sanatate si consumarea carnii unor animale.

Faptul ca prevederile legii sanitare se afla in carti ca Geneza, Leviticul sau Deuteronomul, nu
trebuie sa fie un impediment pentru crestinii de azi care le considera ca au fost date doar
evreilor. Aceste prevederi au existat inca de la caderea in pacat a primilor oameni si le
regasim pe primele pagini ale Bibliei, inainte de a se fi nascut primul evreu sau ismaelit. Ele
au fost date, asemenea Sabatului zilei a saptea si asemenea tuturor prevederilor Legii
morale, intregii omeniri din toate timpurile, inclusiv pentru noi, crestinii mileniului trei.

Ce spune Noul Testament cu privire la prevederile legii sanitare referitoare la hrana ? In

Evanghelii, dar mai ales in epistolele lui Pavel, exista cateva pasaje care se refera la legea
sanitara si care, din nefericire, au fost rastalmacite de unii crestini. Concluzia pe care au tras-
o acestia, potrivit careia in timpurile Noului Testament ii este permis omului sa consume
orice fel de carne, „tot ce se vinde pe piata”, este insa gresita si aduce doar pagube si
dezaprobare din partea lui Dumnezeu.
Vor fi aduse in discutie cateva din aceste pasaje biblice din Noul Testament pe care unii,
rastalmacindu-le, le folosesc pentru a demonstra ca legea sanitara data omului inca din
Eden a fost data doar evreilor, nu si crestinilor.

1) Matei 15,11: „Nu ce intra in gura spurca pe om, ci ce iese din gura, aceea spurca pe
om.”
Aparent, prin aceasta afirmatie Domnul Christos desfiinteaza legea sanitara a Vechiului
Testament, eliberandu-i pe crestini de prevederile ei. Insa, in aceasta ocazie, S-a referit
Domnul la animalele curate si necurate sau subiectul discutiei se referea la cu totul altceva ?

Versetul 20 din acelasi capitol clarifica dilema: „Iata lucrurile care spurca pe om; dar a
manca cu mainile nespalate nu spurca pe om.”  Controversa a pornit de la fariseii care ii
invinuiau pe ucenicii Domnului ca mancau cu mainile nespalate. Conforma randuielilor
rabinice, ei se spurcau facand acest lucru.  Era vorba de o spalare pe maini mai degraba
ceremoniala decat igienica, dar a carei valoare era nula inaintea lui Dumnezeu ( vezi Matei
15, 1-20 , referitor la traditiile si poruncile omenesti ).
Daca Domnul Christos s-ar fi referit aici la animalele necurate, permitand consumul carnii lor,
fariseii ar fi reactionat violent si ar fi fost in stare sa-L omoare pe loc. Acest lucru nu s-a
intamplat, fapt ce dovedeste ca Iisus nu s-a referit la asa ceva.

2) Marcu 7, 19 up.: „…A zis astfel, facand toate bucatele curate”

In acest pasaj din Evanghelia lui Marcu este redata aceeeasi discutie pe care Matei o
relateaza in capitolul 15, adevarata problema adusa in discutie fiind aici mai evidenta.
Versetele 2-5 arata ca spalarea mainilor inainte de masa nu era legata de o lege a sanatatii,
ci de o traditie omeneasca .

De subliniat este faptul ca expresia: „a zis astfel” nu exista in originalul grecesc al textului.
Versetului 19, asa cum il citim in traducerile Nitulescu, Gala Galaction, King James, Louis
Second, Gaspar Karoly, latina, etc., este redat astfel: „Pentru ca nu intra in inima, ci in
pantece si aceasta elimina in intestine, facand astfel curatiea ( corpului )”
3) Fapte 10,9-15: Viziunea  lui Petru
     Petru primeste o viziune in care este invitat sa manance din „tot felul de dobitoace cu
patru picioare, taratoare de pe pamant si pasarile cerului” ( vers. 12 ). El insa refuza,
spunand ca niciodata nu a mancat ceva necurat.
Petru asistase la discutia dintre Domnul si farisei pe tema spalarii mainilor inainte de masa
si, daca Iisus i-ar fi dezlegat pe ucenici cu privire la consumul carnii animalelor necurate, el
nu ar fi trebuit sa se impotriveasca vedeniei, spunand: „Nicidecum, Doamne, caci
niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat.” ( vers. 14 ). Raspunsul Domnului a
fost: „Ce a curatit Dumnezeu sa nu numesti spurcat.” ( vers. 15 ).
Pentru noi este important sa stim ce a inteles Petru din vedenia aceasta. A inteles el ca din
acel moment el , dar si crestinii, puteau manca orice ? Categoric, nu ! Dovada o gasim in
cuvintele pe care Petru le rosteste in casa lui Corneliu privitor la intelesul viziunii
primite: „Stiti, le-a zis el, ca nu este ingaduit de Lege unui iudeu sa se insoteasca
impreuna cu unul de alt neam sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu
numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” ( vers. 28 )
Versetele 34 si 35 intregesc intelegerea sensului viziunii lui Petru: „In adevar”, spune el,
„vad ca Dumnezeu nu este partinitor, ci ca in orice neam, cine se teme de El si
lucreaza neprihanire, este primit de El.”
Asadar, Petru a inteles ca viziunea nu se referea la permisiunea de a manca din carnea
animalelor necurate, ci la neamurile care trebuiau si ele sa fie chemate la mantuire ca si
evreii.

4) 1 Corinteni 10,25: „Sa mancati din tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din
pricina cugetului.”
Deoarece textul original suna : „Mancati orice se vinde din macelarie” , dilema este si mai
mare: Oare prin acest indemn apostolul Pavel da dezlegare la consumul carnii oricarui
animal, fie el si necurat ?
Unul dintre principiile de interpretare a Bibliei este studierea unui text sau a unei afirmatii in
contextul in care apare in Cuvantul lui Dumnezeu. A extrage un text din contextul lui ne
poate conduce spre concluzii cu totul gresite.

Daca tinem seama de acest principiu si dorim sa intelegem sensul afirmatiei lui Pavel, este
important sa citim intregul context, respectiv pasajul biblic din 1 Corinteni 10, 18-33. Vom
observa ca Pavel nu are in vedere nici animalele curate, nici pe cele necurate, ci altul este
subiectul pe care il are in atentie: carnea jertfita idolilor. De fapt acelasi subiect a constituit
si tema capitolului opt  al aceleasi carti.
In Corint existau evrei necrestinati care inca jertfeau vite, iar carnea acestora era apoi
vanduta in piata. Dar ceilalti macelari, dintre pagani, ce fel de carne vindeau ? Atunci cand
este vorba de jertfe aduse fie lui Dumnezeu, fie zeilor pagani, trebuie sa tinem cont de
relatarea din Fapte 14, 8-15, in care ni se spune ca preotii lui Jupiter au adus ca jertfa tauri,
deci tot animale curate din punct de vedere biblic.

Problema pe care vrea Pavel sa o trateze aici este legata de constiinta unor crestini care se
abtineau de la consumul carnii curate in momentul in care ei aflau ca acel animal fusese
jertfit idolilor. In capitolul opt din 1 Corinteni el explica faptul ca „un idol este totuna cu
nimic”  ( 1 Corinteni 8, 4 ) si „nu carnea ne face pe noi placuti lui Dumnezeu; nu
castigam nimic daca mancam din ea si nu pierdem nimic daca nu mancam” ( vers. 8 ).
Pavel doreste ca crestinii sa fie oameni maturi spiritual si tari in credinta, fara sa se lase
afectati de probleme atat de minore cum este cea legata de carnea unor animale jertfite
idolilor. De aceea el ii indeamna pe credinciosi sa manance ”tot ce se vinde pe piata”, fara
sa -si faca probleme de constiinta din acest subiect.
Pe de alta parte, daca Pavel i-ar fi indemnat pe crestini sa manance si carne din animalele
necurate, oare nu ar fi existat o reactie de opozitie din partea evreilor crestinati care faceau
si ei parte din comunitatea din Corint ? Cu siguranta ca ei s-ar fi opus si l-ar fi acuzat pe
apostol de erezie. Insa acest lucru nu s-a intamplat, acest lucru dovedind ca ei au inteles
sensul cuvintelor lui Pavel, spre deosebire de multi crestini din zilele noastre care le
rastalmacesc spre propria lor pierzare.

     5) Romani 14,14: „Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Iisus ca nimic nu este
necurat in sine si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este
necurat.”
Din nou trebuie sa citim intregul context in care Pavel a facut aceasta afirmatie. Intregul
capitol se ocupa cu ingaduinta crestineasca. Aici nu se pune problema consumarii carnii, fie
curata, fie necurata, ci altul este subiectul in discutie.

Unii crestini din comunitatea din Roma considerau ca nu e bine sa se mai consume niciun fel
de carne, ci doar verdeturi. Comunitatea era impartita in doua: cei care consumau carne si
cei care erau vegetarieni. Problema nu era aceasta, ci spiritul de judecata care incepea sa
otraveasca biserica pe aceasta tema.
Pavel ia atitudine nu impotriva unui stil de viata sau altul, ci impotriva tendintei crestinilor de
a-i judeca pe cei care impartaseau alte opinii decat ei: „Dar pentru ce judeci tu pe fratele
tau ?”…”Sa nu ne mai judecam dar unii pe altii. Ci mai degraba judecati sa nu faceti
nimic care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire.” (
Romani 14, 10.13 ).
Acei crestini care consumau doar verdeturi sunt numiti „slabi in credinta” nu pentru ca erau
vegetarieni, ci pentru ca tulburau comunitatea prin judecarea celor care nu aveau aceleasi
vederi.
Pe de alta parte, Duhul Sfant care a inspirat atat cartile Vechiului Testament cat si epistolele
apostolului Pavel nu se putea contrazice pe Sine, invatandu-ne un lucru intr-o parte a Bibliei
si contrazicand acel lucru intr-o alta parte a ei.

6) Tit 1,15: „Totul este curat pentru cei curati; dar pentru cei necurati si necredinciosi
nimic nu este curat; pana si mintea si cugetul le sunt spurcate.”
Daca citim intregul context, observam ca Pavel nu se refera in mod special la alimente, ci la
toate aspectele vietii. Daca am aplica acest text la alimente, am putea trage concluzii dintre
cele mai stranii. Inseamna ca acei crestini care nu consuma carne de caine, pisica, sobolan
sau orice alta vietate, sunt „necurati si necredinciosi”, avand „mintea si cugetul
spurcate”?
     7) 1 Timotei 4,3-5: „Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care
Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc
adevarul. Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat
daca se ia cu multumiri, pentru ca este sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin
rugaciune.”
O intrebare: De ce, oricat ne-am ruga lui Dumnezeu pentru ca El sa sfinteasca animalele
necurate folosite ca hrana, nu le folosim si laptele ? Foloseste cineva in hrana lui lapte de
porc, iepure, cal, caine , etc ? Daca orice animal ar putea fi consumat de catre crestini, de ce
sa nu fie consumat si laptele acestora, asa cum se face cu laptele animalelor curate ?

In acest pasaj biblic, Pavel aduce doua argumente puternice pe care nu le regasim in alta
parte:

a) Vers. 3 aminteste de bucatele „pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu

multumiri de catre toti cei ce cred si cunosc adevarul.” Asadar, aici este vorba de niste
oameni care nu doar ca cunosc Scripturile, dar si cred in adevarurile descoperite in ele. Ei
traiesc dupa cum sta scris, nu dupa cum spun oamenii.
Si cum sta scris in Biblie despre consumul carnii unor animale ? Leviticul cap. 11 ne da
raspunsul, nu al omului, ci al lui Dumnezeu, invatandu-ne sa facem deosebire intre animalele
curate si cele necurate, intre cele recomandate de Creator pentru consum, si cele interzise
de El pentru a fi consumate.

b) Vers. 5 ne prezinta doua criterii ( conditii ) pe care trebuie sa le indeplineasca un

aliment aprobat de Dumnezeu:
– Sa fie „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu”, adica pus deoparte de Cuvant in acest scop.
Si ceea ce a fost pus deoparte ca hrana ne este redat pe larg in pasaje ca cel din Leviticul
cap. 11 sau Deuteronomul cap. 14.
– Sa fie „sfintit prin rugaciune”. Observam ca Pavel nu spune „sfintit prin Cuvantul lui
Dumnezeu sau  prin rugaciune” ci „si  prin rugaciune”. Intelegem de aici ca doar
rugaciunea unui crestin nu e suficienta ca un animal necurat sa faca parte din meniul lui.
Conditia de baza este aceea ca insusi Cuvantul lui Dumnezeu sa ne arate ce se poate
manca si ce nu.
Cei ce se roaga ca Dumnezeu sa sfintesca ceea ce El nu a sfintit prin Cuvantul Sau sunt
acel „popor care nu conteneste sa Ma manie in fatza… mancand carne de porc si
avand in strachini bucate necurate. Si care totusi zice: „Nu te apropia de mine caci
sunt sfant !” ( Isaia 65, 2-6 ).
Cat despre cei care sfideaza Cuvantul lui Dumnezeu, acelasi profet Isaia scrie din partea
Domnului: „Cei ce se sfintesc in gradini unul cate unul in mijlocul celor ce mananca si
carne de porc si soareci si alte lucruri uricioase, toti aceia vor pieri, zice
Domnul” ( Isaia 66, 17 ). Sa observam ca porcul este pus alaturi „de soareci si alte lucruri
uricioase”.