Precup Ciprian-Petru

Clasa aXII-a C
▪ Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889,
București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și
influentă personalitate din literatura română.
▪ A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri
literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte.
▪ Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).

Precup Ciprian-Petru 2
▪ Poetul Mihai Eminescu, geniul publicisticii româneşti, s-a născut pe 15 ianuarie 1850 în familia căminarului
Gheorghe Eminovici din târgul Botoşanilor.
▪ Copilăria, însă, micul Mihai şi-a petrecut-o în satul Ipoteşti, acolo unde căminarul cumpărase o căsuţă pentru
familia sa.
▪ Biografii spun că micul Eminescu era un puşti dezlănţuit, jucăuş şi hiperactiv, care devenise în scurt timp spaima
satului. Călărea animalele, speria puii şi făcea o gălăgie de nedescris. Trăgea cu praştia în tot ce mişca.

Precup Ciprian-Petru 3
▪ În adolescență s-a mutat la Cernăuți pentru a urma cursurile gimnaziale unde, la vârsta de 16 ani, a publicat
primul poem, De-aș avea. La vârsta de 19 ani a început studiul filozofiei la Universitatea din Viena, unde a întâlnit
scrierile unor autori care îi vor influența puternic opera,
precum Platon, Spinoza, Leibniz, Kant, Rousseau și Schopenhauer, dar și filozofia orientală prin opere
precum Ramayana, Mahābhārata și Vedele.
▪ Tot în această perioadă începe să publice în revista Convorbiri literare.
▪ La 22 de ani a plecat la Berlin pentru a-și continua studiile.

Precup Ciprian-Petru 4
▪ Eminescu a revenit în țară la 24 de ani, stabilindu-se inițial la Iași. Activitatea jurnalistică a lui Mihai
Eminescu s-a desfășurat între anii 1875 și 1877, la Curierul de Iași
▪ Din 1877 la Timpul, oficiosul Partidului Conservator, față de care Eminescu era apropiat ideologic.
▪ Articolele de gazetă urmau linia filozofică adoptată de autor, conservatoare, dar nu reacționară, acesta fiind un
susținător al orânduirii sociale din naștere, al naționalismului xenofob, antisemit și belicos și un oponent
al liberalismului burghez.
▪ Viziunea sa era relativ comună autorilor naționaliști europeni ai vremii.

Precup Ciprian-Petru 5
▪ Vasile Iminovici, în vârstă de 26 ani, atras de condițiile economice și sociale oferite de Imperiul Austro-
Ungar imigranților stabiliți în Bucovina, se mută cu familia la Călineștii Cuparencu în 1804, unde primește post de
dascăl de biserică și lot agricol din rezerva religionară.
A avut patru fete și trei feciori.
▪ Cel mai mare dintre feciori, Gheorghe, născut la 10 februarie 1812, a fost tatăl lui Mihai Eminescu.
▪ Vasile Iminovici a decedat la 20 februarie 1844.
▪ Strămoșii din partea mamei, Jurăsceștii, proveneau din zona Hotinului.
▪ Stolnicul Vasile Jurașcu din Joldești s-a căsătorit cu Paraschiva, fiica lui Donțu, un muscal sau cazac, care se
așezase pe malul Siretului, nu departe de satul Sarafinești și luase în căsătoria pe fata țăranului Ion Brehuescu
Catrina.
▪ Raluca, mama poetului, a fost a patra fiică a lui Vasile și a Paraschivei Jurașcu.

Precup Ciprian-Petru 6
DEBUTUL ÎN LITERATURĂ
▪ 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba
română Aron Pumnul. Elevii scot o broșură, Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare... la mormântul
prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminovici,
privatist.
▪ La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș
avea. Iosif Vulcan îi publică poemul sub numele de Eminescu, fără a-l întreba pe autor, nefiind mulțumit de sufixul
patronim slavon, ici, din numele acestuia.
▪ Eminescu acceptă noul nume, fiind de acord că este mai potrivit. La revista „Familia” a trimis 12 poezii: De-aș
avea, O călărire în zori, Din străinătate, La Bucovina, Speranța, Misterele nopții, Ce-ți doresc eu ție, dulce
Românie, La Heliade, La o artistă, Amorul unei marmure, Junii corupți, Amicului F. I., precum și articolul Repertoriul
nostru teatral.

Precup Ciprian-Petru 7
SUFLEOR ȘI COPIST
▪ În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formația lui Mihail
Pascaly și, la recomandarea acestuia, sufleor și copist la Teatrul Național, unde îl cunoaște pe I. L. Caragiale.
▪ Cu această trupă face turnee la Brăila, Galați, Giurgiu, Ploiești. A continuat să publice în Familia; a scris poezii,
drame (Mira ), fragmente de roman (Geniu pustiu), rămase în manuscris;
▪ a făcut traduceri din germană.

Precup Ciprian-Petru 8
▪ Eminescu a recunoscut de nenumărate ori în scrisorile și poeziile sale influența deosebită pe care Veronica a avut-
o asupra sa. De exemplu, în ciorna scrisorii de condoleanțe la moartea lui Ștefan Micle, el scrie: „viața mea,
ciudată și azi și neexplicabilă pentru toți cunoscuții mei, nu are nici un înțeles fără tine”. În poezia Lumea îmi
părea o cifră mărturisește că până când a întâlnit-o „n-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc”,
pentru ca după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult decât lumea”.
▪ O descriere obiectivă a evoluției relației dintre ei se poate obține prin urmărirea cronologică a informațiilor din
scrisorile lor și din textele manuscriselor eminesciene.
▪ Datarea poeziilor nepublicate și a ciornelor de scrisori este cea din Opere, Editura Academiei.

Precup Ciprian-Petru 9
 OPERE SEMNATE DE MIHAI EMINESCU

▪ Volumul Poezii este singurul care este publicat în timpul vieții poetului. Restul operelor lui Eminescu apar postum,
iar printre cele mai importante sunt:

▪ „Epigonii” (1872); „Făt-Frumos din lacrimă” (1872); ” Călin (file din poveste)” (1873); „Atât de fragedă”; „Revedere;
„Despărțire”; „Departe sunt de tine” (1878); „Mai am un singur dor” (1880); „Scrisoarea I”; „Scrisoarea III”;
„Scrisoarea IV” (1881); „Când amintirile”; „Pe lângă plopii fără soț”; „Și dacă…” (1883); „Sara pe deal” (1885);

Precup Ciprian-Petru 10
▪ „Luceafărul” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu, începută încă din 1873, dar
scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883 în Almanahul societății
studențești România Jună din Viena. După publicarea la Viena, poemul a fost reluat apoi în același an în
revista Convorbiri literare și în final în volumul princeps intitulat „Poesii” sub îngrijirea lui Titu Maiorescu, publicat
în anul 1884.

Precup Ciprian-Petru 11
Precup Ciprian-Petru 12
▪ Poemul este format din 98 de strofe.
▪ Antiteza terestru-cosmic este evidențiată în structura poemului: prima și ultima parte realizează o fuziune între
cosmic și terestru.
▪ A doua parte este plasată în plan terestru, iar a treia - în plan cosmic.
▪ În prima parte, Luceafărul și fata de împărat se îndrăgostesc și își vorbesc în visul fetei: cu eforturi, Luceafărul
se întrupează pentru a-i putea răspunde la chemarea-descântec. El îi cere să-i fie soție, dar fata simte
incompatibilitatea imposibil de depășit dintre ei, („ochiul tău mă-ngheață”, „Privirea ta mă arde.”), și îi cere să
rămână muritor, pentru a-i rămâne aproape.

Precup Ciprian-Petru 13
▪ El acceptă și, în partea a treia, face o călătorie dincolo de originile Universului, la creatorul lumii.
▪ Demiurgul îi explică ce rol are în Univers: el este "cuvântul dintâi", adică energia primordială a lumii. Dacă el ar
dispărea de pe cer, ar dispărea lumea întreagă.
▪ Fericirea de a trăi iubind o pământeancă nu îi este dată.
▪ Așadar, paradoxal, și nemurirea limitează. Fericiți împreună, doar pentru o vreme, pot fi doar muritorii.

Precup Ciprian-Petru 14
▪ „Floare albastră” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu și publicată la 1 aprilie 1873 în revista Convorbiri
literare.
▪ Poezia „Floare albastră” constituie, după cum spunea Vladimir Streinu „primul mare semn al operei viitoare”.
▪ este o meditație pe tema iubirii, o idilă desfășurată într-un cadru feeric, în care visul romantic prefigurează
peisajul, putându-se confunda cu natura, dar și o eglogă pe tema fericirii și a iubirii ca formă de cunoaștere.

Precup Ciprian-Petru 15
Precup Ciprian-Petru 16
MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU
▪ Mihai Eminescu moare la data de 15 iunie 1889 în casa de sănătate a doctorului Șuțu și este înmormântat la
București, la Cimitirul Bellu.
▪ Ziarul Românul a anunțat ziua morții la știri astfel: „Eminescu nu mai este”.
▪ Corpul poetului a fost expus publicului în Biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu ce a fost împodobit cu cetină
de brad. A fost și un cor dirijat de muzicianul C. Bărcănescu ce a interpretat litania „Mai am un singur dor”.

Precup Ciprian-Petru 17