Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scurt istoric
Gheeul este un aliment cu proprietati nutritive deosebite, dar si un remediu de sanatate, descris de textele Ayurvedice din vremuri stravechi. Aceasta
Proprietati medicale
Preparare
Cel mai simplu si eficient pentru noi este sa obtinem
ghee din unt, preferabil unt natural, fara aditivi
alimentari (firma "Napolact" produce un sortiment
deunt fara aditivi, iar firma "Milli" ofera un unt ecologic).
Nu este recomandabil a prepara gheeul din smantana
cumparata din comert, intrucat aceasta este prelucrata,
iar compozitia ei difera prea mult fata de cea naturala.
Untul se pune intr-un vas de inox sau emailat (cu stratul
de email intact), pe foc moale. Trebuie amestecat asa
incat sa nu se lipeasca de fundul vasului. La inceputul
fierberii, cand contine apa multa, va face o spuma
bogata, similara cu cea pe care o face laptele atunci cand
fierbe. Pe masura evaporarii apei, aceasta spuma va
scadea si va disparea, pentru ca ulterior sa apara un alt
fel de spuma, mai putina cantitativ, aerata, cu bule mari.
In acest timp, la un moment dat, in lichidul care fierbe va
aparea un precipitat sub forma de picaturi albe. Cand
incepe formarea precipitatului, aspectul este ca atunci
cand "se taie" maioneza, sau "se branzeste" laptele. Apoi
se va produce separarea in doua componente: 1.
precipitatul, care se coaguleaza tot mai mult, constituind
"broboane" albe ce plutesc in 2. untul care se clarifiaza.
Pe masura avansarii in procedura, va disparea complet
aburul si se va brunifica precipitatul, la suprafata fiind
prezenta spuma cu bule mari si care produce un zgomot
ca un "forfot". Bulele se observa cum apar in centrul
vasului (pe zona aflata chiar deasupra focului) si se
aglomereaza catre periferia vasului.
Atunci cand gheeul este complet preparat, el nu mai
contine apa, precipitatul este brun (mai inchis sau mai
deschis la culoare), maturat, iar spuma se modifica.
Cum recunoastem ca nu mai este apa in vas?
- se cufunda in lichid o fasie mica de hartie si i se da foc;
daca incercam acest lucru la inceputul procedeului,
probabil ca nu va lua foc, datorita faptului ca este prea
multa apa in lichid; daca facem acest lucru pe parcurs,
cand o parte din apa s-a evaporat, hartia imbibata va lua
foc, dar va arde cu zgomot, sfaraind, datorita apei care
inca este prezenta; atunci cand intreaga apa s-a evaporat
din vas, hartia imbibata va arde fara zgomot, fara fum.
Cum recunoastem ca precipitatul s-a maturat?
- luam pentru scurt timp vasul de pe foc, il lasam sa se
linisteasca, si urmarim ca precipitatul sa se aseze pe
fundul vasului. Trasam apoi cu lingura o dunga pe fundul
vasului, prin stratul de precipitat.
- daca precipitatul este maturat, se formeaza o "carare"
prin trecerea lingurii, carare prin care se vede fundul
vasului.
- daca precipitatul nu este maturat, "cararea" nu se
formeaza, precipitatul se reuneste in urma lingurii, incat
stratul de precipitat va ramane compact; nu se vede
fundul vasului prin stratul de precipitat.
Totodata, concomitent cu disparitia apei, spuma care
anterior era alcatuita din bule mai mari, devine foarte
fina, ca un voal, care formeaza un strat foarte subtire, ce
tinde sa acopere intreaga suprafata a lichidului. Zgomotul
produs de fierbere nu mai este grosier, ca un "forfot", ci
fin.
Pentru a fi siguri de corectitudinea prepararii si de
obtinerea unui ghee de calitate, trebuie sa fie intrunite
concomitent aceste conditii: 1. apa complet disparuta; 2.
precipitatul maturat; 3. spuma devenita fina si in strat
subtire.
Daca se opreste procedura inainte ca acestea sa fie
prezente, se va obtine un ghee nematur, care nu are
toate proprietatile gheeului matur.
Daca se depaseste aceasta etapa, gheeul incepe sa se
arda. Ne putem da seama de acest lucru, pentru ca
spuma fina devine foarte abundenta si tinde sa iasa din
vas, precipitatul se prinde de fundul vasului si incepe sa
se degaje fum. Intr-o prima etapa, cand precipitatul este
doar putin prins de fundul vasului, gheeul supramaturat
care rezulta se mai poate utiliza doar pentru uz extern,
nu si intern.
Daca se continua procedura mai departe, gheeul se va
arde, devenind mai intunecat la culoare si cu gust amar,
situatie in care nu mai poate fi folosit nici macar extern;
trebuie aruncat.
Dupa ce ati preparat de cateva ori gheeul, veti sti cand
este gata doar dupa aspectele vizuale.
Atunci cand am constatat intrunirea semnelor care indica
completarea procedurii corecte de preparare a gheeului,
se ia de pe foc si se lasa sa se linisteasca. Precipitatul
brun se depune pe fundul vasului, iar lichidul clar de
deasupra este gheeul. Ulterior se poate trece lichidul
limpede in vas de sticla (sau lut, sau lemn), in care se va
pastra. Precipitatul nu se va folosi - se poate imprastia in
gradina, ca ingrasamant natural.
Gheeul lichid este limpede, de culoare galbuie, iar dupa
ce se solidifica devine galbui-alburiu. Culoarea poate
varia in functie de tipul de lapte si de perioada anului
(vara este mai galben, iarna este mai alburiu). In functie
de temperatura ambientala, va fi mai moale, chiar fluid
vara, iar daca este frig se solidifica, dar pastrandu-si
moliciunea caracteristica. Se pastreaza acoperit, spre a-l
feri de praf, fara a avea importanta temperatura sau
gradul de luminozitate.
Textele Ayurvedice spun ca gheeul corect preparat poate
rezista timp de 400 de ani.
Instilatii nazale
Tratamente cu ghee