15 Sfaturi utile in bucatarie

Indiferent de experienta pe care o avem in domeniul culinar, unele idei si sfaturi sunt binevenite oricand. Veti gasi mai jos o serie de trucuri ce va vor face viata in
bucatarie ceva mai usoara.
1. Pentru a preveni lipirea mancarii de tigaie, evitati sa turnati mancare rece intr-o tigaie fierbinte. De asemenea, nu puneti alimentele intr-o tigaie care nu e perfect
curata.
2. Pentru ca mancarea sa nu dea in foc in timpul fierberii, ungeti marginea oalei cu un strat subtire de unt. Acest procedeu functioneaza foarte bine in timpul fierberii
orezului, pastelor si cartofilor.

3. Pentru a obtine mai mult suc din citrice, aduceti-le la temperatura camerei, apoi presati fructele cu
palma pe o suprafata rigida. Apasati cat de multi puteti rotind fructul, apoi taiati-l in 2 si stoarceti-l.
4. Daca oule pe care le-ati pus la fiert au crapat, le puteti repara prin adaugarea unei linguri de otet in apa atunci cand observati ca s-au fisurat. Daca deja albusul a
inceput sa iasa din ou, aceasta metoda nu va functiona.
5. Verificati temperatura uleiului inainte de a pune ceva la prajit. In cazul in care nu aveti termometru, puteti face asta utilizand un cub de paine. Daca acesta devine
aramiu intr-un minut, uleiul are aproximativ 175-185 grade Celsius, in 40 de secunde: 185-195 grade Celsius, iar in 20 de secunde: 195-205 grade.
6. Inlaturati grasimea din supe punand in bol 4 cuburi de gheata. Grasimile vor converge in jurul ghetei, care apoi va fi inlaturata. Trebuie sa luati in considerare ca
acest procedeu poate raci supa, deci exista posibilitatea de a fi nevoie sa o reincalziti.
7. Puteti reduce intensitatea usturoiului si a cepei prin sotarea lor timp de cateva minute in ulei de masline sau unt, inainte de a le adauga mancarurilor.
8. Cand alegeti carnea de pui, verificati sa aiba pielea de culoarea untului si sa nu fie uscata. De asemenea, trebuie sa fie compacta si sa nu prezinte zone inchise la
culoare. Carnea de pui proaspata trebuie pastrata la frigider, acoperita lejer, pana la 2 zile.
9. Pentru a obtine snitele mai crocante, puneti in compozitia prin care treceti carnea o lingurita de praf de copt. Prajiti-le apoi in ulei bine incins, pentru a fi siguri ca
evitati absorbtia unei cantitati prea mari de grasime.
10. Nu sarati carnea inainte de gatire pentru ca tot ce face sarea este sa absoarba sucul si sa impedice rumenirea carnii. Adaugati sarea atunci cand carnea este pe
jumatate gatita. Cand este gata, gustati-o si mai adaugati sare daca vi se pare necesar rezultatul va fi o carne zemoasa si nu excesiv de sarata.
11. Pentru a obtine un orez catifelat, adaugati o lingurita de zeama de lamaie in apa, inainte de a pune orezul. Nu-i va schimba aroma, insa va umfla boabele si va va
ajuta sa obtineti pilaful perfect.
12. Pastele si orezul devin mai putin lipicioase daca in apa in care le fierbem adaugam cativa stropi de otet.
13. Tartele cu branza sau cu smantana deseori se crapa in timpul coptului. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca pe parcursul prepararii termice, tartele se
usuca. Pentru a evita asta, puneti alaturi de tarta un vas cu apa care va pastra umezeala necesara.
14. Aluaturile de patiserie vor iesi mai bine daca toate ingredientele folosite (inclusiv faina) sunt reci. Prin urmare, e bine sa le scoateti din frigider inainte de a le
amesteca, apoi sa tineti aluatul obtinut la rece timp de minim 30 de minute.
15. Praful de copt este un amestec de bicarbonat de sodium, un acid si o substanta menita sa absoarba umezeala (precum amidonul). Atunci cand este amestecat cu
lichid este eliberat dioxid de carbon, ceea ce determina aluaturile sa creasca. Totusi, in timp, praful de copt isi pierde din proprietati, de aceea, uneori e bine sa verificati
daca mai este inca bun. Prentu asta, turnati un sfert de ceasca de apa peste jumatate de lingurita de praf de copt. Daca acesta este inca proaspat, vor aparea multe
bule. Daca reactia este slaba sau inexistenta, e bine sa aruncati praful, pentru ca prajiturile nu vor creste daca-l veti folosi.

Ciupercile - metode de curatare si de

depozitare

Ciupercile constituie unul din cele mai populare ingrediente din

bucatariile noastre. Desi sunt considerate legume, ciupercile sunt de fapt fructul unei plante subterane
care se inmultumeste prin producerea purtatorilor de spori (ciupercile) pe care le impinge deasupra

solului. Acestea se maturizeaza rapid, produc si disperseaza porii, iar imediat dupa asta mor. Durata
de viata a unei ciuperci este masurata in zile.

Ciupercile cresc practic peste tot in lume. Sporii lor sunt atat de mici si de usori, incat
apele curgatoare si curentii de aer ii disperseaza cu usurinta pe distante mari, sute si mii
de kilometri. Asta explica de ce sunt atat de raspandite.
Ciupercile nu constituie un aliment extrem de nutritive, facand parte din categoria mancarurilor cu
continut scazut de proteine. Detin insa cantitati considerabile de vitamine B2 si B3, potasiu si fosfor.

Scopul ciurpercilor este de a adauga aroma, textura si aspect unei farfurii de mancare, nu
neaparat de a aduce un aport nutritiv. Sunt apreciate in special in mancarurile ce se
gatesc rapid.

Cum se curata ciupercile

Exista numeroase dezbateri pe seama modului in care se pot curate ciupercile. Cand le cumparam din
supermarket, acestea par sa fie destul de curate, insa nu se recomanda totusi gatirea lor asa.
Metodele de curatare vehiculate au, majoritatea lor, neajunsuri.

Unul din miturile foarte populate sustine ca ciupercile absorb

multa apa atunci cand sunt scufundate. Daca lasati ciupercile sa stea in apa pentru cateva minute, mai
ales cand sunt mature si deschise, lamelele absorb apa precum un burete. Exista perii moi, speciale
pentru curatarea ciupercilor, dar eficienta lor nu este chiar foarte mare.
O alta metoda sugereaza ca ciupercile trebuie decojite una cate una. Este o metoda care ia foarte mult
timp si este complet inutila. Cea mai mare parte a valorii nutritionale din ciuperca sta sub pielita.
Tot foarte inceata este curatarea fiecarei ciuperci cu un prosop umed. Unii bucatari sustin ca daca se
pune putina faina in apa in care se spala ciupercile, acestea nu o vor mai absorbi.
Cea mai buna metoda de curatarea a ciupercilor este si foarte rapida. Trebuie sa umpleti un vas mai
mare cu apa, sa turnati ciupercile in el, sa le clatiti rapid cu mainile, apoi sa turnati le turnati intr-o
strecuratoare pentru a se scurge. Puteti cantari ciupercile inainte si dupa acest proces si veti constata
ca diferenta de greutate (adica surplusul de apa) este foarte mica.

Cum se depoziteaza ciupercile

Intrucat se strica foarte repede si au oricum o durata de viata foarte mica, e bine sa nu o micsoram
printr-o depozitare deficitara. Ciupercile se pastreaza cel mai bine in pungi de hartie. De asemenea,
mai pot fi tinute pe o tava deshisa, acoperita cu in prosop de bumbac sau din hartie (au nevoie de o
buna circulatie a aerului, pentru ca altfel se sufoca). Daca sunt pastrate in pungi din plastic, vor deveni
repede gelatinoase si vor mucegai.
In cazul in care aveti mai multe ciuperci decat puteti consuma pana se strica, puteti congela excesul.
Curatati-le, apoi scufundati-le in apa clocotita timp de 2 minute pentru a stopa actiunea enzimatica

responsabila pentru maturizarea ciupercilor. Puneti-le apoi in congelator, pe un singur strat, asezate pe
hartie de copt, pana cand devin solide. Apoi, una cate una, le puteti pune intr-o punga de plastic
pentru a castiga spatiu.
O alta metoda de a conserva pe termen lung ciupercile este uscarea lor. Taiati-le felii subtiri inainte de
a le pune in deshidrator. Daca vremea e uscata, le puteti agata pe o sfoara pe care sa o lasati intr-un
loc uscat si aerisit. Depozitati-le intr-un borcan atunci cand sunt uscate complet.
Rehidratarea ciupercilor uscate este foarte simpla: tineti-le cateva minute - cel mult jumatate de ora in
apa fiebinte, iar apoi le puteti folosi.

Cum se foloseste gelatina

Gelatina este un ingredient utilizat pe scara larga in pregatirea

deserturilor delicate. Este convenabila nu este nici scumpa si nici nu necesita prea mult timp pentru
preparare, dulciurile putand fi consumate in doar cateva ore. Are numeroase avantaje si un
dezavantaj major: este nula din punctul de vedere al beneficiilor pe care le poate aduce sanatatii.

Fie ca este sub forma de granule sau de foi, gelatina este o eticheta a cofetariilor. Cand
este preparata corespunzator, ia forma unui gel elastic, omogen si transparent. Are
numeroase utilizari: creme, spume, soufleuri reci. Este un stabilizator eficient pentru
frisca si multe alte umpluturi pentru prajituri.

Ce este gelatina?
Gelatina este o proteina de origine animala. Majoritatea tipurilor de gelatina este extrasa din pielea de
porc, restul fiind obtinute din oase si piele de bovine. O categorie aparte de gelatina este obtinuta din
peste. Nu sunt cunoscute surse de gelatina vegetale.

Scurta istorie a gelatinei

Primele retete care au avut nevoie de acest ingredient foloseau un procedeu unic: fierbeau copitele de
vitei. Abia la inceputul anilor 1800 s-a reusit obtinerea gelatinei pentru a putea fi comercializata, desi,
o metoda de fabricare a fost patentata inca de la mijlocul anilor 1700. In timpul secolului al XIX-lea,
gelatina era vanduta maruntita sau sub forma de foi.

Gelatina granule este o inventie mai tarzie. Isi are originea in

America, de la sfarsitul anilor 1800 ca urmare a solicitarilor consumatorilor. Prin urmare, Knox Gelatine
a uscat foile de gelatina pana cand au devenit casante, apoi le-a faramitat pana la stadiul de granule,
forma in care erau mai usor de masurat cu ajutorul lingurilor. Un alt avantaj al granulelor de gelatina
era ca se dizolvau mai repede decat bucatile mai mari. Cativa ani mai tarziu, industria gelatinei a luat
nastere.

Cum se utilizeaza gelatina

Primul pas in utilizarea gelatinei in preparate este hidratarea ei, pentru a scadea posibilitatea formarii
cocoloaselor mai tarziu. Gelatina granule se hidrateaza intr-o cantitate de 5-10 ori mai mare de lichid
decat propria greutate. Pentru a hidrata foile de gelatina, puneti-le intr-un vas cu apa, apoi scurgeti-le
usor. Se poate utiliza orice lichid pentru hidratarea gelatinei, atat vreme cat acesta este rece.
Totusi, unele sucuri de fructe ananas, kiwi, papaya trebuie incalzite si apoi racite inainte de a fi
utilizate. Caldura inactiveaza enzimele proteice din aceste fructe, enzime care impiedica in mod normal
gelatina sa se coaguleze.
Lichidele acide precum sucul de lamaie, pot inmuia partial gelatina, dar nu o vor hidrata complet.
Daca gelatina este folosita cu ingrediente foarte acre, este bine sa utilizati putin mai multa pentru a va
asigura de reusita preparatului.
Gelatina granule si foi are nevoie de aproximativ 5-10 minute pentru a se hidrata complet. Odata
hidratata, gelatina este incalzita usor pentru a se topi inainte de a fi adaugata in preparat.
Nu lasati gelatina sa fiarba si dati-o deoparte de pe foc imediat ce s-a dizolvat. Expunerea indelungata
la temperaturi foarte mari distruge gelatina.

Sfaturi utile:
Cei mai putin experimentati pot avea probleme atunci cand adauga gelatina in preparate reci. Pot
aparea cocoloase si crema trebuie apoi aruncata (acest lucru se poate intampla, de exemplu, cand
incercam sa intarim frisca cu gelatina). Pentru a evita cocoloasele, asigurati-va ca solutia in care
adaugati gepatina deja hidratata este fierbinte (cel putin 60 de grade C, nu doar calduta). Raciti
solutia prin adaugarea unei cantitati mici de frisca, pentru a o raci gradual si uniform. Adaugati apoi
acest amestec in restul de frisca, putin cate putin.
Cand hidratati foile de gelatina, apa trebuie sa fie la temperatura camerei (aproximativ 21 de grade)
sau mai rece.

Cum se face bezeaua

Bezeaua este obtinuta din albusurile de ou batute cu zahar

pana devin o compozitie teapana si stralucitoare, care este apoi pusa la cuptor pentru a se intari. Este
utilizata pentru a acoperi placinte si alte deserturi (budinci, prajituri cu crema etc.), putand constitui,
de asemenea, un desert de sine statator.

Cand facem bezea, prima regula este sa verificam ca vasul si telul ce vor fi folosite in
process nu au nici o urma de grasime pe ele. De asemenea, nu trebuie sa existe urme de
galbenusuri pe albusurile din care vom face bezeaua.

Cum se face bezeaua

Albusurile trebuie aduse la temperatura camerei. Se folosesc doua linguri de zahar pentru fiecare
albus de ou batut. Se bat albusurile pana se formeaza usoare varfuri, apoi se adauga zahar, putin
cate putin. Daca atunci cand ridicam telul, albusurile nu curg de pe el, bezeaua poate fi utilizata pe
prajitura.

Cum se fac bezelele

Pentru bezele, se utilizeaza cate un sfert de cana de zahar

pentru fiecare albus. Procesul e similar celui descris mai sus: se bat albusurile spuma pana compozitia
este sufficient de tare incat sa stea pe tel. Se da la cuptorul preincins la o temperatura joasa (100
grade Celsius) pana se usuca, insa nu devin maronii. In functie de dimensiunile bezelelor, acest proces
poate dura intre 1-3 ore.

Sfaturi utile:

Nu faceti bezele in zilele umede, pentru ca vor iesi gumoase si neapetisante.

Pentru a evita inmuierea bezelei moi, trebuie adaugat zaharul gradual, cate o lingura.
De asemenea, bezeaua trebuie utilizata imediat dupa preparare.
Pentru a va asigura ca zaharul s-a dizolvat in intregime, pipaiti intre degetul mare si
aratator putina spuma. Daca nu are o textura granulata, bezeaua poate fi utilizata.
Pentru a evita diminuarea stratului de bezea, dizolvati 1 lingura de amidon de
porumb intr-o treime cana de apa, la o temperatura mediu joasa, pana se formeaza un

gel gros. Raciti incet, apoi adaugati mixtura de amidon, putin cate putin in albusurile
batute spuma. Amidonul ajuta, de asemenea, si in procesul de coacere.
Pentru a evita bezelele gumoase, feriti-le de umiditate.
Pentru a usca bezelele care s-au inmuiat, puneti-le in cuptor, la 100 de grade, pentru
cel putin 30 de minute (in functie de marime, pot sta si pana la cateva ore).
Pentru a masca culoarea maronie a bezelelor care au fost coapte prea mult, presarati
zahar pudra deasupra sau acoperiti cu sirop de ciocolata.
Pentru a face o taietura curata in bezea, treceti prin apa fierbinte cutitul, apoi taiati.

Sfaturi utile pentru prajiturile de Craciun

Ciocolatii sau rosii, in forma de stea sau de nuci, prajiturile

constituie unul dintre ingredientele principale ale unui Craciun reusit. Si cum nu doar culoarea si forma
prajiturilor cuceresc, fireste ca trebuie sa ne asiguram ca gustul si textura sa fie la inaltime. Pentru a
diminua probabilitatea de esec, va punem la dispozitie cateva trucuri care sa va ajute sa obtineti
prajituri cat mai apetisante si sfaturi despre cum sa le pastrati mai mult timp.
Cum coacem prajiturile?

Utilizati vase de copt de dimensiunile specificate in reteta. Daca aceasta regula nu

este respectata, sunt alterate temperatura si timpul de coacere. Tavile mai largi si mai
putin adanci au nevoie de temperaturi mai ridicate, vasele mai adanci, dar cu suprafata
mai mica au nevoie de temperatura mai scazuta. Suprafata tavii este masurata de la fata
interioara a unui perete la fata interioara a peretelui opus. Adancimea este, de asemenea,
masurata in interior.
Tipul de zahar utilizat determina modul in care prajitura va creste. Zaharul fragezeste
prin interferarea cu structura aluatului. Zaharul granulat fin determina o crestere mai
accentuata a aluatului (probabil pentru ca se dizolva mai repede, intrucat se stie ca doar
zaharul dizolvat fragezeste.). Zaharul pudra care contine amidon previne cresterea
prajiturilor, in ciuda faptului ca este macinat fin. Pentru a preveni lipirea aluaturilor de
cutite, scufundati instrumentele de taiat in faina inainte de a taia fiecare prajitura. Este de
preferat sa utilizati cutitele din metal, intrucat acestea taie mai bine decat cele din plastic.
Pentru a decora prajiturile cu toppinguri, utilizati o punga de plastic cu fermoar.
Umpleti-o pe jumatate, inchideti-o, apoi taiati un mic colt.
Cand doriti sa inmuiati untul in microunde, asigurati-va ca acesta nu se va topi,
pentru ca untul topit duce la prajituri necrescute.
Coaceti o singura portie odata in cuptorul preincalzit, pentru a se asigura o buna
circulare a aerului.
Temperaturile cuptoarelor variaza, prin urmare este indicat sa verificati prajiturile cu
1-2 minute inainte de timpul minim de coacere mentionat in reteta.
Utilizati hartie de copt pentru a nu trebui sa ungeti cu grasime tava de copt.

Cum depozitam prajiturile?

Dupa racirea completa a prajiturilor, depozitati fiecare fel separat pentru a evita
amestecarea aromelor.
Prajiturile moi pastrati-le in caserole inchise. Asezati hartie de copt intre staturi
pentru a nu se lipi intre ele. Daca prajiturile moi s-au uscat, puneti-le intr-un recipient
inchis ermetic impreuna cu o felie de mar.

Prajiturile crocante trebuie depozitate in

recipiente cu capac doar partial inchis (pentru a permite intrarea aerului si pastrarea
caracterului crocant al prajiturii). Daca mediul in care stau este umed, capacul trebuie
strans.
Mai toate prajiturile pot fi inghetate pana la 6 luni in pungi din plastic sau in
containere din plastic inchise pe cat posibil ermetic.

Branzeturi

Pentru ca putini dintre noi au o sursa de aprovizionare

constanta cu branzeturi proaspete, ne-am gandit sa oferim un mic ghid de "buna practica" atunci cand
lucram cu aceste produse. Cum le pastram proaspete, cum ne dam seama ca s-au stricat, cum le
taiem si de ce instrumente avem nevoie pentru asta - iata cateva dintre aspectele ce vor fi abordate in
acest articol.
Unul dintre principalele lucruri pe care trebuie sa le stiti despre branza e ca aceasta este vie, adica
incorporeaza microorganisme care se hranesc cu oxigen, dioxid de carbon si alti nutrienti ce se
regasesc in mediu. Inainte de taiere, branza continua sa "imbatraneasca", proces care in mod normal
contribuie la intensificarea texturii, a aromelor si a savorii. Dupa taiere, branza nu mai imbatraneste in
acelasi fel, ci pierde din lichid prin zona taiata. Prin urmare, este indicat sa cumparati un calup (bot
sau roata) de branza integral, intrucat acesta se va pastra mai bine si pentru mai mult timp decat
daca e taiata in bucati.
De retinut:

Branza absoarbe in mod natural aromele din mediul inconjurator. Daca e tinuta cu
mancaruri pregnante, va imprumuta din mirosul si gustul acestora. Prin urmare, daca nu
va doriti ca branza sa miroase a usturoi, e indicat sa o tineti la distanta de acesta.

Temperatura si umiditate

In mod normal, oamenii tin branza in unul din sertarele

frigiderului, unde temperatura nu depaseste 4 grade Celsius iar gradul de umiditate este scazut.
Intrucat majoritatea branzeturilor contin conservanti sau sunt impachetate in ambalaje de plastic care
se le intarzie deteriorarea, ele pot fi pastrate intr-o varietate de conditii fara a se altera. Totusi, pentru
a obtine aroma si savoarea optime, e indicat sa pastrezi branza la temperaturi mai mari, pentru scurte
perioade de timp. 11 13 grade Celsius si umiditate de 80-90% sunt conditiile ideale pentru
branzeturilor cremoase si cele tari. Astfel, textura si umiditatea vor ramane constante. Branzeturile cu
mucegai trebuie tinute in medii mai reci si cu grad de umiditate mai ridicat: 5-6 grade Celsius si 80%
umiditate. Prin urmare, sertarul frigiderului nu pare a fi cea mai potrivita casa pentru branza.
In cazul in care consumati produsele in interval de cateva zile de la cumparare, nu se vor remarca
alterari semnificative ale gustului datorate conditiilor din frigider. Insa, daca este pastrata pentru mai
mult timp, in cazul in care temperatura este prea joasa si umiditatea prea scazuta, atunci branza va
deveni uscata si predispusa la crapaturi. Prin urmare, e mai indicat sa depozitati unele tipuri de branza
in cel mai racoros colt al bucatariei, dar tineti minte ca daca temperatura este prea ridicata si
umiditatea prea accentuata, atunci branza va pierde din grasime si prin asta, isi va altera textura. Va
deveni uscata in interior si grasa spre exterior. In lunile de vara, frigiderul este cea mai buna optiune
pentru branzeturile tari.

Cum impachetam branza?

Cand o branza este taiata, este alterat si stratul care o protejeaza. Cei care incearca sa ofere
raspunsuri la intrebarea de mai sus, incearca de fapt sa recreeze acest strat protector. In mod ideal,
ambalajele permit branzei sa respire, sa ajute la pastrarea unui grad de umiditate potrivit si sa nu
introduca orice alte arome nedorite in gustul branzei. Hartia conceputa special pentru ambalarea
branzei are doua parti: o fata din plastic subtire pe interior si o fata din hartie pe exterior.

Ambalati branza intr-o strat de folie transparenta si apoi intr-unul de hartie de copt.
Aceasta solutie nu va permite branzei sa respire foarte bine, dar o va proteja.
Taiati doar bucata pe care o consumati, apoi reimpachetati bucata ramasa in
ambalaje noi, pentru a nu permite formarea de bacterii nedorite.
Utilizati folia transparenta de plastic pentru branzeturile pe care nu le depozitati mai
mult de cateva zile.
Panza umeda este foarte buna pentru protejarea branzeturilor. Dezavantajul e ca se
usuca repede si apoi absoarbe din umezeala branzei. Deci, daca nu dispuneti de
posibilitatea de a o umezi zilnic, evitati aceasta tehnica.

Sfaturi utile:

Cand consumati branza, inlaturati stratul protector, intrucat acesta are gustul alterat de
ambalaj. Nu trebuie sa inlaturati multa branza, ci un strat subtire din exterior.
Cand o pastrati mai mult timp, rotiti branza de pe o parte pe alta pentru a pastra o
distributie egala a umiditatii (astfel, nu se mai scurge lichid din branza).
Congelarea branzei
Desi nu este un proces recomandat, dar daca este absolut necesara, trebuie sa tineti cont de cateva
aspecte: in primul rand, trebuie sa stiti ca odata congelata, branza isi va pierde din proprietati si va
deveni sfaramicioasa. Prin urmare, congelati doar branza pe care o veti utiliza la gatit. Razuiti-o
inainte de a o ambala in pungi si incercati sa eliminati cat mai mult aer din ele. Congelati pungile
rapid.

Cum ne dam seama ca branza s-a stricat?

1.
daca branza e acoperita de un strat de mucegai sau de o coaja, asta e pentru ca a
incercat sa se protejeze de mediul exterior.
2.
verificati-i textura. Daca este moale si lipsita de textura, atunci trebuie aruncata.
3.
mirosul daca acest este puternic, de amoniac branza trebuie aruncata.
Cu ce taiem branza?
Cutitele pentru branza pot fi incadrate in cateva categorii:

Cutite cu lama lunga si subtire sunt foarte utile pentru ca suprafata cutitului nu
atinge foarte munt din branza. De asemenea, cutitele cu gaura in lama sunt concepute
pentru a taia branza cu usurinta, fara a se lipi de suprafata branzei. Aceste cutite sunt
ideale pentru branza moale si cea semi-moale.
Cutitele de unt sunt utile in taierea unor margini mici din branzeturile moi.
Cutitele cu bifurcatie la varf si cu zimti pot fi utilizate atat pentru a taia, cat si pentru
a ridica bucatelele individuale de branza.

Cum si cand taiem branza?

In primul rand, branza trebuie taiata cu putin timp inainte de a fi consumata. In acest fel, umezeala
aditionala este eliminata, iar savoarea branzei este completa.
Inainte de a fi servita, branza trebuie adusa la temperatura camerei pentru ca intensitatea gustului sa
fie maxima.

Bucatile dreptunghiulare de branza ar trebui taiate de-a lungul marginii mai inguste.
Bucatile triunghiulare ar trebui taiate de-a lungul marginii mai lungi.
Bucatile patrate de branza ar trebui taiate pe orice margine, sau pot fi impartite in
doua dreptunghiuri sau doua triungiuri si sa se respecte regulile de mai sus.
Rotile de branza trebuie taiate ca pe o tarta.
In cazul in care nu sunteti siguri cum sa taiati branza, ganditi-va ca orice felie trebuie
sa inglobeze toate caracteristicile calupului.

Aromele Indiei

India este un amalgam de fatete si stiluri culinare care au evoluat de-a lungul a mii de ani.
Totusi ele au ceva in comun: o maniera fascinanta, plina de culoare de combinare a
ingredientelor ce ofera specificitate bucatariei indiene si creeaza cu usurinta dependenta.

Bucataria indiana a inglobat de-a lungul timpului numeroase influente

culturale: persane, mongole, arabe etc, fiind mereu conturata de clima,
anotimpuri, disponibilitatea ingredientelor, dar si de factori religiosi si socioeconomici. Dincolo de acesti factori pragmatici sta probabil cel mai important
stimulent in dezvoltarea bucatariei indiene: creativitatea, aceasta fiind
caracteristica fara de care nu s-ar fi putut cizela, cu atat mai putin nu ar fi putut
supravietui de-a lungul atator ani.

Bucataria indiana este atat de apreciata si de speciala gratie numarului mare de ingrediente

folosite la gatit. Orice mancare este accentuata prin plante aromatice proaspete, ierburi,
condimente etc care ofera un gust unic, de neuitat pentru unii.
Chili

Multe tipuri de ardei iuti, atat proaspeti cat si uscati

sunt utilizate in bucataria indiana, in functie de iuteala si de aciditatea lor. Ardeii Kashmiri
sunt mari si de culoare rosu intens, au o aroma puternica dau nu sunt foarte iuti si pot fi
utilizati in cantitati mai mari decat ardeii verzi, care desi sunt mai mici, sunt si foarte picanti.
Ardeii uscati intregi pot si pastrati pana la un an in locuri intunecate (expunerea la lumina le
diminueaza din culoarea intensa). Cei pasati sau macinati isi pierd din proprietati dupa cateva
luni de depozitare.
Ghimbirul si usturoiul

Dupa sare, acestea sunt probabil cele mai folosite ingrediente in bucataria indiana. Sunt
adaugate in marinadele pentru carne, peste etc. in mod normal, usturoiul si ghimbirul sunt
preparate intr-o pasta (100 g ghimbir proaspat si 75 g usturoi sunt puse intr-un blaneder cu
3/4 cana apa) ce poate fi pastrata in frigider pana la 5 zile.
Coriandru

Frunzele sunt folosite ca aroma finala pentru mancaruri

sau ca garnitura. Semintele de coriandru sunt utilizate ca si condimente, atat intregi cat si
macinate. Este cultivata de peste 3000 de ani in India si este considerata a avea efecte
purative si foarte eficienta in indepartarea febrei.
Schinduf
Frunzele proaspete ale acestei plante sunt consumate ca zarzavat. Uscate se folosesc pentru a

aroma mancarurile gatite. Semintele sunt utilizate ca si condimente. Schinduful ajuta digesti,
fiind chiar si astazi consumat pentru aceasta caracteristica.
Frunze de scortisoara

Utilizate in majoritatea mancarurilor indiene, frunzele de dafin au un gust delicat, dulceag. Nu

sunt comestibile, asa ca trebuie inlaturate inainte de servi masa.
Turmeric

Turmericul aromatizeaza majoritatea mancarurilor indiene: atat cele bazate pe carne, cat si
cele pe baza de legume (inclusiv celebra mancare de linte), carora le confera o culoare intensa
galben portocalie. Radacina de turmeric poate fi gatita si uscata, si proapsata. Fiind un bun
conservant, turmericul este utilizat in multe din muraturile indiene.
Asafoetida

Una dina romele indiene principale, asafoetida este o guma rasinoasa uscata cu un miros
foarte neplacura si un gust amar, prin urmare nu este consumata niciodata ca atare. Insa,
daca e inclusa in mancaruri, le accentueaza aromele. Este comercializata sub forma de pudra,
granule si poate fi pastrata pana la 1 an. Pe langa scopurile culinare, asafoetida este utilizata
si pentru tratarea flatulentei si a problemelor respiratorii (precum astmul).
Garam masala

Acest termen se poate traduce condimente iuti si defineste o mixtura de condimente care
poate fi utilizata si macinata, si boabe. Fiecare regiune din India are propria garam masala ce
foloseste condimentele si aromele cele mai populare din acea zona.
Sofran

Doar cateva fire de sofran vor da mancarurilor dulci o

culoare aurie intensa si un gust parfumat, usor amarui, unic. Trebuie depozitat in locuri
intunecate in recipiente inchise, pentru a-si patra culoarea si aroma.
Seminte de chimion

Sunt condimente de culoare maroniu inchis, lungi si foarte subtiri. Aroma lor este foarte
puternica si sunt folosite in mancarurile cu carne, pentru a echilibra gustul carnii.
Seminte de fenicul

Foarte utilizate in india, atat iintregi cat si macinate, adauga un gust dulceag si delicat
mancarurilor. Semintele de fenicul sunt utilizate, de asemenea, la muraturi si in deserturi.
Intrucat sunt considerate a facilita digestia, semintele de fenicul sunt servite prajite dupa o
mancare indiana grea.
Seminte de nigella

Desi mai sunt cunoscute ca seminte de ceapa neagra, aceste condimente nu au nimic de a
face cu ceapa. Semintele mici si negre au un gust neobinuit, usor amarui. Este un condiment
foarte utilizat in prepararea painilor indiene.
Nuca de cocos
Fructul pomilor de cocos contine "apa" utilizata ca atare intr-o bautura racoritoare delicioasa.

Miezul crocant si carnos al nucii de cocos este folosit in prepararea laptelui de cocos, un
ingredient foarte important in mancarurile indiene.
Kachri

Este un fruct acru, asemanator tomatelor. Are coaja groasa si seminte in interior. Poate fi
consumat proaspat sau uscat, si este preferat pentru fragezirea carnii.
Lintea neagra

Este ingredientul principal al celebrului fel de mancare Punjabi, unde este combinata cu
fasolea rosie. Boabele intregi de linte neagra au o aroma mai puternica decat bucatile, intrebi,
lintea neagra se poate pastra intr-un vas acoperit pana la 4 luni.
Mustar Kasundi

Este o pasta de mustar des uzitata in bucataria indiana. Se fabrica prin imbibarea semintelor
de mustar in otet, apoi macinarea lor cu unei de mustar si mango uscar pana la obtinerea unei
paste.
Uleiul de mustar
Este etras din semintele de mustar. Are un gust si un miros intepatoare si prezinta o culoare
intensa de auriu. Cand este folosit, uleiul se infiebanta pana aproape de punctul in care iese
fum, apoi este racit si reincalzit, acest proces diminuand din aroma sa puternica.

Tulburarile de alimentatie

Tulburarile de alimentatie afecteaza 3% din populatia adulta a

lumii constituind una dintre problemele cele mai grave pe care specialistii in nutritie, neurologii si
psihiatrii se straduie sa le eradicheze. Ca in cazul oricarei alte afectiuni psihosomatice, exista diferente
de simptomatologie de la pacient la pacient, iar tratamentul trebuie intotdeauna adaptat la persoana
afectata.

Cum recunoastem tulburarile de alimentatie?

Anorexia este o tulburare in care o persoana se infometeaza, refuzand ingerarea unei
cantitati suficiente de mancare, ceea ce se traduce printr-o greutate corporala mai mica
decat cea normala
Principalele simptome care stau la baza diagnosticarii sunt:
O acuta frica de ingrasare sau de luare in greutate, chiar daca momentan greutatea
este sub cea normala.

Refuzul de a-si mentine greutatea in limitele considerate normale pentru varsta si

inaltimea pacientului.

Are indicele de masa corporala mai egal sau mai mic de 17.5;

Prezinta o tendinta de deformare a realitatii atunci cand este vorba de perceptia

propriului corp (greutate, dimensiuni, forma);

Contesta gravitatea greutatii actuale (prea scazute).

Pentru femeile ce au trecut de pubertate, unul din simptome e lipsa menstrei

(amenoree) sau absenta ei pentru cel putin 2 luni consecutive/

Exista doua tipuri de anorexie nervoasa:

unul restrictiv in care persoanele afectate reduc cantitatea de mancare drastic, sub
limita normala, scad in greutate prin post autoimpus sau/si exercitii excesive, afectand
aproximativ 60% dintre persoanele cu tulburari de alimentatie.

Al doilea tip de anorexie nervoasa este insotit de episoade de alimentare

incontrolabila dupa care este indusa voma sau sunt utilizate laxative si diuretice in exces
pentru a evita absorptia alimentelor. Acest comportament seamana cu al persoanelor ce
sufera de bulimie nervoasa.

Bulimia
se caracterizeaza prin episoade de alimentare
necontrolate in care indivizii experiementeaza pierderea autocontrolului in ceea ce priveste mancarea,
consumand cantitati uriase la o singura masa. Apoi, se iau masuri drastice pentru a evita cresterea in
greutate: voma autoindusa, abuzul de laxative, abuzul de diuretice, post, exercitii excesive. Ca si
persoanele afectate de anorexie, si bulimicii se autoevalueaza in functie de greutate si de forma,
valoarea persoanala fiind data exclusiv de aceste variabile.

Printre simptomele bulimiei se numara:

episoade recurente de mancare incontrolabile in care se consuma rapid o cantitate
foarte mare de alimente (de obicei in mai putin de 2 ore);

lipsa autocontrolului in timpul acestor episoade.

Masuri regulate de prevenire a luarii in greutate voma autoindusa, utilizarea

laxativelor si a diureticelor, diete si post sticte, exercitii energice.

Prezenta a minimul doua episoade de alimentare incontrolabila pe saptamana (si a

masurile de prevenire a luarii in greutate) timp de minim 3 luni.

Procuparea exagerata forma si dimensiunile corpului.

Persoanele afectate de bulimie, ca si cele de anorexie, sunt divizate in doua grupuri: primul grup de
tip purgare este caracterizat de tendinta de compensare a mancatului excesiv prin provocarea
varsaturilor si prin consumul de laxative. Al doilea grup de tip nonpurgare e contituit din persoane
care limiteaza consumul de alimente intre episoade de alimentatie excesiva, adopta sportul in exces si
nu-si induc in mod regulat voma si nici nu fac exces de laxative.
Tulburarile de alimentatie au fost corelate cu idealele culturale de frumusete, ceea ce presupune ca
exista etnii/rase care sunt mai predispuse la a dezvolta aceste afectiuni. S-a dovedit ca bulimia si
anorexia sunt mai rare in randul persoanelor afro-americane decat in randul populatiei caucaziene.
Cauzele acestor afectiuni nu sunt inca pe deplin identificate, la baza existand factori sociali, culturali,
psihici etc. insa cercetarile intrepinse sunt din ce in ce mai aproape identificarea celor mai eficiente
metode de combatere a anorexiei si a bulimiei.

Laptele - tipuri si metode de procesare

Laptele este una dintre cele mai nutritive bauturi: pe langa

calciu, laptele furnizeaza alti nutrienti elementari pentru buna functionare a organismului. Aproximativ
70% din aportul zilnic de calciu il obtinem din lapte sau din produse lactate. Este, deci, un aliment
foarte popular, care ne sta la dispozitie in diverse sortimente ce pot fi alese in functie de preferinte sau
necesitati

Tipuri de lapte:
Lapte integral
(3,5% grasime) contine aproximativ 75 de calorii si 4 g de grasime la 100 ml.

Lapte semidegresat:
(1,5-2% grasime) contine 60 de calorii si 2-3 grame de grasime la 100 ml. In timpul
degresarii, vitaminele A si D sunt inlaturate, de aceea este recomandata adaugarea
acestora in laptele semidegresat. In cazul in care laptele este imbogatit cu vitamine,
aceasta informatie se va regasi pe eticheta.

Lapte cu continut scazut de grasime

(0,5-1% grasime) contine 50 de calorii si 1 g de grasime la 100 mm. Si pentru acest tip
de lapte este recomandata imbogatirea cu vitaminele A si D in dozele recomandate de
normele in vigoare.

Lapte degresat
(0% grasime) contine 40 de calori si 0 grame de grasime la 100 ml. Este recomandat
consumul laptelui degresat cu aport de vitamine A si D (in cazul ca acesta exista, va fi
mentionat pe eticheta).

Lapte condensat
(8% grasime sau mai putin) este laptele integral la care este adaugat zahar. Zaharul
utilizat previne stricarea laptelui.
Metode de procesarea a laptelui

Pasteurizarea

Pasteurizarea este procesul de incalzire a laptelui

nefiert la o temperatura suficient de ridicata si pentru o perioada de timp suficient de

mare cat sa fie garantate distrugerea bacteriilor daunatoare si imbunatatirea calitatii de

conservare. Majoritatea tipurilor de lapte comercializate sunt pasteurizate. Acest procedeu
are un impact redus asupra valorii nutritive a laptelui.
Ultrapasteurizarea
Laptele ultrapasteurizat este procesat la o temperatura mai ridicata decat cel pasteurizat.
Acest procedeu ajuta la pastrarea prospetimii laptelui o perioada mai indelungata.
UHT sau procesarea la temperaturii inalte
Laptele UHT este ambalat in recipiente sterile. Acesta poate fi pastrat la temperatura
camerei pana la 3 luni fara a se strica. Daca este desigilat recipientul, atunci se
recomanda pastrarea laptelui in frigider.
Omogenezarea
Laptele omogenizat este supus unui proces care descompune si disperseaza grasimea,
obtinandu-se astfel o textura fina si uniforma. Mai toate tipurile de lapte de integral sunt
supuse acestei proceduri pentru a preveni formarea smantanii la suprafata laptelui.

Istoria bomboanelor

Delicioase si intotdeauna tentante, bomboanele ne

indulcesc viata aproape in fiecare zi. Desi par absolut banale, bomboanele au cunoscut
transformari semnificative de-a lungul timpului.
Termenul bomboana inglobeaza actualmente numeroase caracteristici: grad de duritate -

tare, elastica sau moale, textura - fina sau granulata etc.

Desi, la baza, bomboanele nu sunt altceva decat zahar dizolvat in apa cu cateva arome si
coloranti adaugati, totusi ceva le diferentiaza. Iar principalul mijloc prin care se obtin diverse
sortimente de bomboane e ajustarea temperaturii la care sunt preparate: temperaturile
ridicate produc o bomboana tare, temperaturile medii sunt caracteristice fabricatiei
bomboanelor moi, iar temperaturile scazute sunt caracteristice bomboanelor gumate.

Bomboanele devin mai complexe pe masura ce sunt amestecate ingredientele de

baza cu fructe, arome, nuci sau ciocolata

Prima guma de mestecat

Originea bomboanelor e incerta, intrucat oamenii au consumat dintodeauna intr-o forma sau
alta dulciuri. Este un fapt documentat ca Homo Sapiens erau incantati de fagurii de miere si ca
extrageau seva dulce din pomi. Aceasta, combinata cu ceara de albine a format prima guma
de mestecat, gasita in mormintele antice si mentionata in primele scrieri.
Odata cu evolutia culturilor, a evoluat si bomboana. In antichitate, egiptenii, arabii si chinezii
erau recunoscuti pentru retele lor de bomboane compuse din fructe si nuci trecute prin miere.
Fructele uscate si nucile erau innobilate prin amestecarea cu ingrediente dulci sau florale.
Curmalele si smochinele fructe cu un inalt continut de zahar erau deseori folosite in
fabricarea bomboanelor. Totusi, mierea a ramas cel mai utilizat indulcitor, pana cand trestia de

zahar a fost descoperita, prin anii 1200 i.e.n cand a si fost pentru prima data mentionata in
scrierile sanscrite.

Bomboanele simbol al bunastarii materiale

In Europa bomboanele au ajuns prin secolul al XI-lea, odata cu intoarcerea cruciatilor din
razboaie, care, obisnuiti cu bauturile dulci si bomboanele consumate in strainatate, au solicitat
aceste tratatii si de la teritoriile natale. Desi trestia de zahar era disponibila, prelucrarea ei si
fabricarea bomboanelor erau costisitoare, prin urmare, acestea au devenit un aliment
extravagant, pe care si-l permiteau doar cei instariti.
In secolul al XIII-lea, Venetia era capitala bomboanelor. Sculpturile decorative dulci erau in
voga printre curtile regale europene. Bomboanele ca arta au aparut ca urmare a cofetarilor de
pe langa curtile domnesti care erau incurajati sa experimenteze cu cat mai multe substante
exotice in cautarea celor mai interesante combinatii.

Delicioasele bomboane de ciocolata

Urmatorul punct de cotitura major din istoria bomboanelor il constituie intalnirea dintre

acestea si cacao. Desi nu pareau sa aiba prea multe in comun la inceput, in timp, odata cu
producerea pe scara larga atat a zaharului, cat si a pudrei de cacao, aceste doua elemente sau combinat in producerea bomboanelor de ciocolata. Aceasta s-a transformat cu repeziciune
intr-o adevarata industrie, la inceputul secolului al XIX-lea, fiind sustinuta si de dezvoltarea
accentuata a instrumentelor mecanizate.
Astazi, ne bucuram de mii de sortimente de bomboane care pot satisface toate pretentiile in
materie de aroma, culoare, forma, textura etc.

Scurta istorie a tacamurilor

De-a lungul timpului, multe instrumente sofisticate au

fost inventate pentru a ne ajuta in prepararea alimentelor si mancatul lor. Totusi, unele
instrumente au ramas aproape la fel inca din vremurile preistorice, cand omul s-a gandit
pentru prima oara sa modeleze o piatra in asa fel incat sa obtina o muchie ascutita.
Timp de mii de ani, majoritatea mancarurilor erau consumate utilizand degetele (lucru valabil
si astazi in anumite regiuni). In perioada medievala, doar aristocratii utilizau tacamuri. Abia in
anii 1600, in Europa, cutitul, furculita si lingura au inceput sa fie utilizate impreuna. Astazi,

cele trei instrumente sunt practic nelipsite atunci cand luam masa. Exista si exceptii:
majoritatea culturilor asiatice utilizeaza betisoare in locul tacamurilor cu care occidentalii sunt
atat de obisnuiti.
Una dintre cutumele pe care occidentalii le respecta atunci cand aranjeaza masa e utilizarea de
tacamuri diferite pentru fiecare fel de mancare disponibil. Astfel, tacamurile necesare primului
fel sunt asezate mai departe de farfurie, cele pentru felurile urmatoare fiind asezate din ce in
ce mai aproape de farfurie.

Cutitul este primul instrument de bucatarie inventat.

Abia in secolul al XVII-lea, oamenii au inceput sa utilizeze cutite concepute special pentru a fi
folosite in timpul mesei. Exista o intreaga varietate de cutite, dedicate atat celor care iau
masa, cat si celor care o pregatesc.

Cutitele profesionale, dedicate bucatarilor, sunt impartite pe categorii

corespunzatoare sarcinilor pe care trebuie sa le indeplineasca: sa toace, sa
transeze carne, sa sculpteze legumele etc.

Furculitele sunt considerate originare din Grecia Antica, insa pe atunci, erau foarte diferite de

cele utilizate astazi. Desi este un instrument foarte popular, furculita este mai recenta decat
cutitul si lingura. Prima furculita avea doar doi dinti fiind utilizata in principal la fixarea carnii
atunci in timpul transarii ei. In timpul Evului Mediu, furculitele erau frecvent intalnite la curtile
regale din Orientul Mijlociu. Pe la inceputul secolului al XVII-lea, furculitele au ajuns in Italia si
apoi in tot vestul Europei, desi in acea perioada europenii considerau furculita un instrument
nepotrivit pentru utilizarea in timpul mesei. Curand a ajuns la moda in cercurile inalte ale
societatii, raspandindu-se ulterior in toate paturile sociale.
In timp, s-a facut trecerea de la 2 dinti ai furculitei la 3 sau 4 dinti pentru a putea permite

ridicarea mancarii fara ajutorul suplimentar al lingurei. In secolul al XVIII-lea acest tip de
furculita a inceput sa se raspandeasca in America.
Actualmente, exista numeroase tipuri de furculite: pentru fructe, pentru peste, pentru

desert etc.
Lingurile au existat cu mult inainte de a fi utilizate in bucatarie, prima mentiune a lingurilor
utilizate in acest scop datand din anii 1300. In Evul Mediu, lingurile erau facute atat din lemn,
cat si din cupru si alama. Cei din clasele superioare, aveau tacamuri din argint gravate cu
insemnele familiei si erau deseori oferite ca dar de nunta. Lingurile moderne servesc unor
scopuri multiple si sunt facute, de regula, din inox, plastic sau lemn

 Intoleranta la gluten

Glutenul este termenul generic utilizat pentru definirea substantei proteice prezenta in boabele
si faina cerealelor. In boala celiaca (sau sprue celiac), oamenii dezvolta un raspuns inflamator
la gluten al sistemului imunitar care conduce la afectarea intestinului subtire, ceea ce
impiedica absorbtia nutrientilor. Unele persoane ce nu tolereaza glutenul pot manifesta
dermatite herpetiforme. Persoanele intolerante la gluten trebuie sa evite alimentele ce contin
aceasta substanta.

Dieta fara gluten este prescrisa de medici pentru

intoleranta la glucoza, inclusiv boala celiaca (care este, de regula, mostenita
genetic) si dermatita herpetiforma.
Boala celiaca afecteaza in mod special nord-americanii si europenii mari consumatori de
grau, si este mai rar intalnita in randul locuitorilor Chinei, Japoniei si regiunii african
caribiene, unde graul este mai rar consumat. Dermatita herpetiforma este o afectiune des
intalnita in cazul persoanelor intolerante la gluten.

Aproximativ 10 % dintre persoanele cu boala celiaca manifesta si dermatita

hepatoforma, si aproximativ 85 % dintre persoanele cu dermatita hepatiforma au
boala celiaca.

Cand o persoana cu boala celiaca ingereaza gluten, zona de vilozitate a intestinului subtire,

unde are loc absorbtia nutrientilor elementari este afectata si permite trecerea substantelor
nutritive prin tractul digestiv fara a fi absorbite. Consecinta directa e ca bolnavul
experimenteaza disconfort gastrointestinal si eventual malnutritie. Dintre adultii nou
diagnosticati cu aceasta boala, 75% sunt femei.
Simptomele bolii celiace include diareea, constipatie alternanta cu diaree, flatulenta, scaune
unsuroase, balonare, creata, varsaturi, iritatii ale pielii, scadere in greutate, anemie,
manifestari neurologice (posibile migrene, dureri de cap), oboseala, probleme de concentrare
sau de memorie.
Intoleranta la gluten este diagnosticata prin recomandarea unei diete fara gluten, urmata
de reintroducerea treptata a unor alimente ce contin gluten pentru a putea evalua corect
imbunatatirile la nivelul starii de sanatate fizica asociata cu eliminarea sau reducerea
glutenului din alimentatie. Unii indivizi cu intoleranta la gluten pot tolera o dieta cu un continut
scazut de gluten sub supravegherea unui medic sau a unui dietetician. Alimentele la care
persoanele cu boala celiaca sunt intolerante sunt cerealele care contin proteinele prolamina si
glutelina (des intalnita ca gluten): grau, orz, secara si orice alt hibrid provenit din acestea.
Printre cerealele si legumele care sunt permise in dieta fara gluten se numara si orezul,
porumbul, soia, cartofi, tapioca, fasole, mei, hrisca, sorg. Totusi, unele produse din magazine
pe baza de hrisca sunt mixturi cu grau, de aceea e indicata citirea cu atentie a etichetei si

evitarea lor atunci cand e cazul. Alte alimente permise sunt: legumele proaspete sau
conservate fara aditivi ce contin gluten, lapte, carnuri neprocesate pui, peste, oua, fasole
uscata, nuci si seminte. E recomandata consultarea unui dietetician pentru prescierea unei
diete fara gluten, dar diversificata.

Care e utilitatea unei diete fara gluten?

Dieta fara gluten este utilizata de catre persoanele intolerante la gluten pentru a preveni
afectarea intestinului subtire si a evita complicatii serioase pricum cancerul gastrointestinal,
anemia si densitate minerala osoasa scazuta.
Beneficiile unei diete fara gluten
Dieta fara gluten reduce riscut de cancer si mortalitatea in randul persoanelor cu boala celiaca
simptomatica. Pentru multe persoane care sufera de aceasta boala, dieta fara gluten va
estompa simptomele bolii, ceea ce se traduce printr-o stare de sanatate buna ce poate fi
obtinuta in cateva luni, de obicei (unele persoane se pot recupera si intr-un an).

Precautii:
Glutenul nu se gaseste doar in unele cereale, ci poate aparea si in supe, alimente procesate,
dulciuri, marinate, sosuri, afanatori, esente etc. De asemenea, amidonul poate aparea ca
excipient in medicamente, suplimente sau vitamine.
O persoana care adopta o dieta lipsita de gluten trebuie sa citeasca cu atentie etichetele
produselor pe care le cumpara. Trebuie luat in calcul ca producatorii pot schimba oricand
compozitia unui produs, transformandu-l dintr-unul fara gluten in unul cu gluten.
Dietele fara gluten pot fi dificil de urmat. Se recomanda ca la inceput sa se adopte un stil de

alimentatie cat mai simplu bazat pe fructe proaspete, lapte, alimente neprocesate bogate in
proteine: carne de porc proaspata, vita, pui si peste, oua, nuci, seminte si uleiuri vegetale fara
aditivi. Ovazul (simplu, necombinat) consumat cu moderarie (o ceasca zilnic) poate fi o doza
tolerabila pentru o persoana cu boala celiaca. Totusi, in multe cazuri, ovazul este contaminat
cu grau in timpul cresterii, transportului, depozitarii etc. si poate contine urme de gluten. De
aceea, inainte de introducerea lui in alimentatie, e bine sa consultati un dietetician.
Majoritatea berilor sunt facute pe baza de orz, iar unele sunt facute cu grau, prin

urmare e mai bine sa fie evitate in dietele fara gluten. Exista beri din mei sau sorg ce
pot fi consumate.
Produsele alcoolice distilate sunt, majoritatea lor, fara gluten. Daca sunt adaugate aditivi si
colorante, sansele sa contina gluten sunt mai mari. Vinurile sunt, de regula, fara gluten.
Alimente de evitat

Alimente ce pot contine gluten

Alimente permise

Amidon

Aperitive reci

Carne neprocesata

Bulgur

Bauturi cu arome de fructe

Cartofi

Couscous

Bauturi din ciocolate

Condimente naturale

Esente

Bulion

Fasole uscata

Faina, graham

Carnuri procesate

Hrisca

Grau (sub orice forma)

Cartofi gatiti

In

Gris

Chipsuri, tortilla

Lapte

Malt

Dressinguri de salata

Legume

Orz

Dulciuri

Manioc

Otet

Frisca

Masline

Ovaz

Fructe uscate

Mei

Secara

Iaurturi cu arome

Muraturi simple

Soia (inclusiv sos)

Maioneza

Mustar

Tarate (de grau sau de orz)

Orezul brun

Nuci neprocesate

Praf de copt

Orez

Prajituri cu orez

Oua

Siropuri

Pasta de tomate

Sosuri

Peste neprocesat

Substitute de cafea

Porumb

Susbtitute de oua

Seminte

Unt de arahide

Sorg
Sos de soia fara gluten

Sandwich-urile
In ziua de astazi, sandwich-urile fac parte din alimentatia de zi cu zi, fiind o alegere rapida si la
indemana oricui. Cum a ajuns sandwich-ul atat de popular? Legenda spune ca totul a pornit de la un
joc de carti si un lord care nu s-a putut dezlipi de el nici pentru a manca.

Prin anii 1700, Lordul Motagu, al patrulea Earl de Sandwich

concura intr-o sesiune de jocuri mararon in cadrul Clubului BeefSteak din Londra. Nedorind sa
intrerupa jocul pentru a manca utilizand cutitul si furculita, a cerut sa i se aduca o felie de carne de
vita intre doua bucati de paine pentru a putea manca folosindu-se de o singura mana. Ceilalti
concurenti de la masa ai cerut acelasi lucru ca Sandwich. Acest nume s-a impamantenit. Acest fel de
mancare a devenit cunoscut, in primul rand pe teritoriul Angliei, drept sandwich.
Aceasta este explicatia numelui. Originea sandwich-ului este insa mult mai veche, oamenii mancand
carne, branzeturi si diferite variatii de paine de mii de ani. Fie ca-l definim ca doua felii de paine cu
umplutura intre ele sau ca umplutura acoperita de o forma sau alta de paine (precum tortillas in
America Latina, pita in Orientul Mijlociu, naan in India etc), e cert ca sandwich-ul este consumat de

milenii. Astazi, popularitatea acestuia a atins probabil apogeul, iar diversitatea lui nu cunoaste limite:
hambugeri, hot-dog, taco toate se califica drept sandwichuri.
Care sunt componentele sandwich-urilor?
Exteriorul sandwich-ului este, de regula, o forma de paine care trebuie sa indeplineasca o serie de
functionalitati: imbunatateste aspectul mancarii, adauga savoare si textura sandwich-ului, confera
suport pentru restul ingredientelor din umplutura, ofera posibilitatea tinerii confortabile in mana si
izoleaza de umplutura fierbinte, confera volum si valoare nutritionala sandwich-ului.
Interiorul sandwich-ului poate contine o varietate de ingrediente fierbinti si reci, inclusiv carne de porc,
pui, peste, branza, oua, fructe, legume (rosii, varza, castraveti, ciuperci, ceapa, salate, masline etc.),
verdeata.
Condimente si ingrediente tartinabile
Aceste doua categorii de ingrediente ale sandwich-urilor pot fi cu greu separate, intrucat unele
componente se incadreaza in ambele. Prin condiment se intelege orice aroma care este adaugata unui
sandwich, incluzand: ketchup, mustar, salsa, piper, ulei de masline, suc de lamaie etc.

Ingredientele tartinabile sunt acele arome care pot intinse cu

ajutorul cutitului. Acestea imbunatatesc atat gustul, cat si textura sandwich-ului. Daca au un continut
ridicat de grasimi, cum sunt, de exemplu untul si maioneza, ingredientele tartinabile impiedica painea
sa devina umeda. Cele mai frecvente ingrediente tartinabile sunt maioneza, untul, margarina, untul de
arahide si gemurile sau jeleurile.
Varietatea de sandwich-uri existenta actualmente pe piata sporeste contant popularitatea lor si le
transforma intr-o optiune alimentara din ce in ce mai des utilizata, cu atat mai mult cu cat acum exista
alternative sanatoase si pentru cei preocupati de buna functionare a organismului lor.

Cum alegem pestele?

Exista sute de specii de peste comestibile, iar magazinele ofera o gama atat de variata incat e
imposibil ca o persoana sa nu gaseasca un peste pe gustul ei. Totusi cum stim ca am facut alegerea
corecta? Este pestele destul de proaspat si cat anume trebuie sa cumparam pentru a fi suficient?
Cum alegem pestele intreg?

Cand cumparam un peste, trebuie sa analizam in primul rand

ochii. Daca acestia sunt luminosi, clari si iesiti in afara (convecsi), pestele este proaspat. Ochii stersi,
cetosi, adanciti in cap, atunci e mai bine sa evitati sa cumparati acest peste.
Al doilea indicator al unui peste proaspat este o piele hidratata si stralucitoare, cu reflexe metalice.
Daca aceasta este stearsa, cu zone decolorate, atunci pestele este de evitat.
Branhiile constituie un alt element de analizat atunci cand verificam prospetimea unui peste. Daca
sunt rosii, pestele este proaspat, daca au o culoare mai inchisa, caramizie, atunci acesta este vechi.
Un ultim aspect al pestelui proaspat e un miros usor, discret, de apa. Daca in preajma pestelui simtiti
un miros puternic, intepator, acesta nu se va estompa prin gatit, deci ar fi mai bine sa nu-l cumparati.
Cum alegem pestele file sau bucati?
Daca pestele mai are piele pe el, aceasta ar trebuie sa fie stralucitoare si metalica. Daca este fada,
pestele este vechi.
Bucatile de peste sau file-urile nu ar trebui sa aiba un miros deranjant.
Daca exista lichid pe peste, acesta trebuie sa fie clar, nu laptos. Lichidul laptos de pe fileul de peste
este primul semn de putrezire.
Daca vi se permite asta, apasati carnea pestelui cu degetul. Dupa apasare, ar trebui sa-si revina
imediat la forma initiala. Daca adancirea persista, bucatile de peste sunt vechi, deci e indicat sa le
evitati.
Cand cumparati filleuri de peste alb, alegeti-le pe cele ce au un aspect translucid, cu o usoara tenta
rozalie.
Cand alegeti filleuri de peste colorat, carnea ar trebui sa arate densa, fara nici un fel de goluri printre
straturi.
Cat de mult peste cumparam?
Cantitatea de peste necesara pentru o portie variaza in functie de tipul de taiere a pestelui.

Tipul de taiere a pestelui

Cantitatea echivalenta unei portii

Peste intreg

350 - 400 g/ portie

Fille

100 - 150 g/ portie

Bucati de peste

100 - 150 g/ portie

Peste intreg curatat

250 - 350 g/ portie

Peste curatat fara cap

150 g/ portie

In cazul in care am cumparat prea mult, il putem pune la congelator in pungute de plastic, unde se
poate pastra pana la 6 luni pestele slab si pana la 3 luni pestele mai gras. Pentru a nu deteriora
consistenta carnii in timpul decongelarii, ideal e ca aceasta sa se faca in frigider, in decursul a cateva
ore

Alimente racoritoare de vara. Ce mancaruri

ne racoresc in zilele toride?

In timpul perioadelor caniculare, mai ales daca acestea sunt

prelungite, majoritatea oamenilor experimenteaza o reducere a apetitului insotita de stari de
moleseala si de epuizare ce pot fi agravate de greata si ameteli. Prin urmare, o alimentatie corecta
care sa ne furnizeze necesarul zilnic de vitamine si minerale este vitala. Din fericire, vara este
anotimpul in care este disponibila o gama larga de alimente ce ne pot racori si pot fi consumate fara a
fi supuse prepararii termice.
In general, alegem instinctiv mancarurile potrivite pentru fiecare sezon. Vara mancam alimente mai
usoare, proaspete care sa ne racoreasca. Putini stim insa ca o parte din mancarurile care ne racoresc
pe moment au un efect contrar pe termen lung, contribuind mai curand la cresterea temperaturii
corporale decat la scaderea acesteia.
Este evident ca salatele sunt mai tentante in iulie decat sunt in ianuarie. E vorba de un instinct care ne
indica faptul ca alimentele crude sau reci sunt mai racoritoare decat cele gatite si calde. Acest instinct
trebuie intarit de cateva informatii: in primul rand, cu cat ii ia mai putin unei plante sa creasca, cu atat
este mai racoritoare. Prin urmare salata, telina, ridichea, castravetele, pepenii brocoli, rosiile si
zarzavaturile sunt incluse in categoria alimentelor recomandate spre consumare in timpul verii.
Radacinoasele si legumele care cresc si se coc mai greu, sunt neutre din punctul de vedere al
capacitatii de racorire a corpului. Exista totusi si vegetale care au un efect de incalzire asupra
organismului: varza, guliile, mustarul verde, ceapa, usturoiul, dovleacul, pastarnacul, prazul sau
ciresele.

Condimentele sunt elementare in diminuarea sau accentuarea

calitatilor de racorire a unui fel de mancare. In timpul verii ar trebui sa evitati scortisoara, ghimbirul
uscat, usturoiul, rozmarinul, patrunjelul intrucat acestea sunt niste alimente care incalzesc organismul.
Pentru vara, e mai bine sa alegeti ghimbirul proaspat, coriandru, lamaie, piperul negru sau cel alb
pentru ca acestea va racoresc corespunzator. Algele marine sunt de asemenea demne de luat in
seama in timpul verii, intrucat si ele au considerabile proprietati de racire.
Bauturi racoritoare
Alegeri ceaiurile din ierburi sau din fructe. Acestea au, de regula, proprietati accentuate de racire. E o
eroare sa consumati alcool in timpul zilelor toride, intrucat acesta incalzeste organismul. Ca si alcoolul,
si cafeaua ar trebuie evitata in zilele calduroase. Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l luam in
considerare este hidratarea corespunzatoare.

Fara ea, organismul devine slabit si se poate imbolnavi. In

timpul verii mai mult ca oricand trebuie sa va amintiti ca organismul nostru e facut in cea mai mare
parte din apa, si sa supliniti pierderile printr-un consum sporit de lichide. Sunt necesare cel putin 8
pahare de apa zilnic pentru o buna functionare a organismului.
Lactatele sunt in mare parte neutre in ceea ce priveste racorirea organismului. Cel mai racoritor e
considerat iaurtul.
Alimente racoritoare:
Banane, scoici, crabi, grapefruit, salata verde, curmal japonez, sare, alge marine, trestie de zahar,
castane, pepene verde, radacina de lotus, castraveti, orz, albus de ou, maghiran, stridie, pere, menta,
ridichi, capsuni, mandarine, iaurt, broccoli, conopida, dovlecei, porumb, ananas, curcuma, rosii.
Alimente neutre:
Miere, piersici, carne, morcov, fasole, prune, seminte de floarea soarelui, orez, cartofi dulci, boabe de
soia, varza de bruxelles, stafide, rozmarin, orez brun, mere.
Alimente care incalzesc:
Piper, scortisoara, ghimbirul uscat, usturoiul, rozmarinul, patrunjelul, piper rosu, zaharul brun, cirese,
coriandru, frunze de mustar, cafea, nuca de cocos, alune, otet, tutun, rozmarin, mandarine, portocale,
struguri, mango, afine etc.

Cum sa faci un dressing pentru salata

In orice magazin intram, gasim numeroase recipiente cu dressinguri pentru salate. Sunt intotdeauna
tentante pentru ca, de ce sa nu recunoastem, confera o savoare deosebita salatelor pe care le
pregatim. Insa, daca indraznim sa ne uitam la eticheta, constatam ca sunt pline de conservanti, fapt
care diminueaza considerabil din calitatile care ne-ar determina sa le cumparam. Exista totusi o
alternativa: dressingurile pentru salate sunt foarte usor de facut acasa. Putem intensifica gustul
preparatelor fara conservanti si fara alte substante ce ar putea sa dauneze organismului.
Ce trebuie sa contina un dressing pentru salata?

Este foarte simplu sa prepari dressinguri pentru salate cand

cunosti cateva principii de baza. Nu este nevoie de instrumente de bucatarie speciale, ci doar de un
vas cu capac si cateva ingrediente ce in mod normal se gasesc in orice bucatarie. In rest, totul tine de
imaginatie si de preferintele fiecaruia.
Iata de ce ingrediente aveti nevoie pentru a prepara dressinguri pentru salate delicioase:
Grasimi
In aceasta categorie intra uleiul, branza, smantana si ouale. Dressingurile mai "usoare" au la baza
ulei, iar cele mai grase au ca ingredient principal branza sau smantana. Multe din vitaminele din
legumele si zarzavaturile din salate sunt solubile in grasime, ceea ce inseamna ca sunt absorbite de
organism doar in prezenta acestora. De aceea, unele salate au un gust mai bun atunci cand sunt
acoperite de un dressing mai gras si altele cand sunt asezonate cu unul mai acid.
Acizi
Lamaile, lime-urile, portocale, diverse tipuri de otet toate sunt foarte populare in dressinguri. Dau un
gust acrisor dulceag salatelor, fiind foarte apreciat pentru modul in care intensifica gustul
ingredientelor.
Condimente: sare, piper, usturoi, oregano, busuioc lista este nesfarsita. Cu ajutorul lor, salatele
devin mai apetisante. Unde mai pui ca aceastea aduc si beneficii reale organismului.
Un vas in care sa fie amestecate ingredientele
Un vas de plastic, un borcan, o punga pentru pastrarea alimentelor, orice are un sistem de inchidere
eficient si se gaseste in bucatarie poate fi folosit. Asa, le puteti amesteca (scuturandu-le), fara a face
mizerie in jur. Unele dressinguri, precum cele bazate pe oua, trebuie facute, preferabil, cu ajutorul
unui mixer electric intrucat acesta poate amesteca ingredientele la o viteza mai mare, facand
dressingul mai cremos.

Mici trucuri pentru un dressing delicios

* Intrucat amestecul de ulei si otet nu este omogen, utilizati un "element de legatura" pentru a obtine
o emulsie perfecta: mustarul pudra. Mierea este un alt ingredient care "stabilizeaza" dressingul,
impiedicand otetul si uleiul sa se separe mai mult timp decat v-ar lua sa terminati de mancat salata.
In plus mierea indulceste, echilibrand gustul acrisor al otetului sau al citricelor.
* Pentru a obtine cele mai bune rezultate, toate ingredientele ar trebui sa fie la temperatura camerei.
Cu cat este mai rece uleiul, cu atat va fi mai greu de obtinut o emulsie.
Precautii
* Pentru ca dressingurile preparate in casa nu contin conservanti, acestea rezista mai putin. Pastrati
dressingurile bazate pe lactate (smantana, branza etc.) in frigider, pentru maxim o saptamana, iar
cele bazate pe ulei ceva mai mult de atat.
* Nu pastrati dressingurile cu baza acida in recipiente de metal, intrucat pot avea loc reactii chimice
din care sa rezulte substante toxice pentru organism. De asemenea, dressingul poate capata un gust
metalic ceea ce va afecta aroma salatei.
* Nu puneti prea mult dressing pe salata, deoarece s-ar putea sa obtineti inversul efectului scontat: in
loc sa-i intensificati aromele, veti reusi doar sa le diminuati. Turnati putin cate putin, ca sa puteti
ajusta in functie de preferinte.

Vitaminele - surse naturale, carente si

excese

Vitaminele sunt compusi chimici absolut necesari organismului

pentru o crestere sanatoasa si un metabolism corect. Corpul omenesc are nevoie de vitamine pentru a
crea enzime si hormoni substante elementare pentru multiplele reactii chimice ce au loc in fiecare
moment pentru a asigura supravietuirea organismului. Vitaminele nu pot fi construite in interiorul
noustru. Ele trebuie obtinute din alimentatie si din suplimente.
Acid folic
Doza zilnica recomandata: 400 1200 mcg

Surse naturale: cereale integrale, sparanghel, spanac, brocoli, bame, varza de Bruxelles, orz, carne de
vita, tarate, orez brun, drojdie de bere, branza, pui, zarzavaturi, miel, linte, ficat, lapte, ciuperci,
portocale, carne de porc, ton.
Ideal, in combinatie cu: multivitamine
Simptome ale deficitului: anemie, iritabilitate, stare de slabiciune, probleme cu somnul, paloare, limba
inrosita si iritata
Simptome ale surplusului: Este considerat netoxic.
Vitamina A (solubila in grasimi)
Doza zilnica recomandata: 5000-50 000 IU
Surse naturale: morcovi, dovleac, cartofi, ton, cantalup, mango, gulie, spanac, oua.
Ideal, luata in combinatie cu vitaminele C, D, E, acizi grasi esentiali si zinc.
Semne ale carentei de vitamina A: vedere deficitara de noapte, degenerare maculara, risc sporit de
cataracta, piele uscata, deteriorarea auzului, a gustului a mirosului.
Semne ale excesului de vitamina A: greata si varsaturi, dureri de cap, insomnie, constipatie, dureri ale
incheieturilor.
Vitamina B1 (tiamina, solubila in apa)
Doza zilnica recomandata: 25-300 mg
Surse naturale: orez integral, carne de porc, de oaie, mazare si fasole proaspate, germeni de grau,
portocale, cereale
Ideal, luata in combinatie cu: mangan, vitaminele C, E B-uri.
Semne ale carentei de vitamina B1: scaderea apetitului si a masei corporale, greata, varsaturi,
oboseala, probleme ale sistemului nervos.
Semne ale excesului de vitamina B1: considerata netoxica.
Vitamina B2 (riboflavina, solubila in apa)
Doza zilnica recomandata: 25-300 mg
Surse naturale: carne de pui, peste, brocoli, gulie, sparanghel, spanac, iaurt, lapte, branza.
Ideal, luata in combinatie cu: celelalte vitamine B, vitamina C
Semne ale carentei de vitamina B2: leziuni in colturile gurii si ale limbii, ochi inrositi, leziuni ale pielii,
ameteala, caderea parului, incapacitatea de a dormi, sensibilitate la lumina, digestie proasta, In cazuri
extreme (rare): afectiuni nervoase, anemie.
Semne ale excesului de vitamina B2: este considerata netoxica.
Vitamina B3 (niacina, solubila in apa)
Doza zilnica recomandata: 25-300mg
Surse naturale: piept de pui, ton, carne de vita, ficat de vita, drojdie de bere, brocoli, morcovi, branza,
faina de porumb, papadie, oua, peste, lapte, alune, carne de porc, cartofi, rosii.
Ideal, luata in combinatie cu: restul vitaminelor B, vitamina C
Simptome ale carentei de vitamina B3: diaree, ameteala, oboseala, dureri de cap, halena, indigestie,
incapacitate de a dormi, pierderea apetitului, dermatite.
Vitamina B5 (acid pantotenic, solubila in apa)
Doza zilnica recomandata: 25-500 mg
Surse naturale: cereale integrale, ciuperci, somon, drojdie de bere, legume proaspete, ficat, carne de
porc, peste de apa sarata, faina integrala de grau si faina integrala de secara.
Ideal, luata in combinatie cu: vitaminele A, C, E.

Simptome ale deficientei de vitamina B5: rar: greata, varsaturi, oboseala, dureri de cap, intepaturi in
maini, tulburari ale somnului, dureri abdominale si crampe.
Simptome ale excesului de vitamina B5: este considerata netoxica.
Vitamina B6 (solubila in apa)
Doza zilnica recomandata: 1,5-2 mg
Surse naturale: banane, avocado, pui, carne de vita, drojdie de bere, oua, orez brun, soia, grau
integral, alune, ovaz, morcovi, seminte de floarea soarelui.
Ideal, luata in combinatie cu: potasiu, vitamina C si vitaminele B
Simptome ale deficientei de vitamina B6: anemie, dureri de cap, greata, piele uscata, leziuni la nivelul
gurii si a limbii, varsaturi.
Simptome ale excesului de vitamina B6: este considerata netoxica, in general. Totusi, la doze foarte
mari, pot aparea tulburari nervoase.
Vitamina B12 (solubila in apa)
Doza zilnica recomandata: 25-500 mcg
Surse naturale: scoici, sunca, stridii, crabi, hering, somon, ton, ficat, branzeturi: camembert,
gorgonzola.
Simptome ale deficientei de vitamina B12: oboseala cronica, depresie, constipatie, tulburari digestive,
ameteala, largirea ficatului, halucinatii, dureri de cap, inflamarea limbii, iritabilitate, modificari ale
dispozitiei, tulburari nervoase, palpitatii etc.
Simptome ale excesului de vitamina B12: considerata netoxica.
Vitamina C (solubila in apa)
Doza zilnica recomandata: 60-5 000 mg
Surse naturale: brocoli, cantalup, kiwi, portocale, ananas, ardei grasi, grepfruit roz, capsuni,
sparanghel, avocado, lamai, mango, ceapa, ridichi.
Ideal, luata impreuna cu: calciu, magneziu
Simptome ale deficientei de vitamina C: vindecare deficitara a ranilor, sangerarea gingiilor, sangerari
ale nasului, dureri ale incheieturilor, lipsa energiei, susceptibilitate ridicata la infectii. In cazuri rare:
scorbut.
Simptome ale excesului de vitamina C: in general, este considerata netoxica. Dozele mari, de peste
5000 de mg pe zi, pot cauza balonare si diaree.
Vitamina D (solubila in grasimi)
Doza zilnica recomandata: 400-800 IU
Surse naturale: sardine, somon, ciuperci, oua, lapte, cereale, herring, ficat, ton, untura de peste,
margarina.
Ideal, luata in combinatie cu: calciu, vitaminele A si C, fosfor, acizi grasi esentiali.
Simptome ale deficientei de vitamina D:
La sugari: deformare ireversibila a oaselor
La copii: intarzierea dezvoltarii dintilor, muschi slabiti.
La adulti: osteoporoza, hipocalcemie.
Simptome ale excesului de vitamina D: greata si varsaturi, dureri de cap, constipatie, diaree,
oboseala, apetiti scazut, sete excesiva si urinare excesiva, proteine in urina, afectiuni hepatice si
renale.
Vitamina E (solubila in grasimi)

Doza zilnica recomandata: 30-1 200 IU

Surse naturale: uleiuri vegetale, (inclusiv cele de soia si de porumb), spanac, cereale integrale,
germeni de grau, seminte de floarea soarelui.
Ideal, luata impreuna cu: acizi grasi esentiali, vitaminele A, B1, C, mangan, seleniu.
Simptome ale deficientei de vitamina E: (rare) anemia.
Simptome ale excesului de vitamina E: in general, e netoxica, insa pot aparea probleme gastrice in
cazuri foarte rare.
Vitamina K (solubila in grasime)
Doza zilnica recomandata: 80 mcg
Surse naturale: zarzavaturi: spanac, varza furajera, conopida, brocoli
Simptome ale deficitului de vitamina K: rare, cu exceptia nou-nascutilor, la care pot aparea sangerari.
Simptome ale excesului de vitamina K: in mod normal este netoxica, insa la sugari, poate aparea icter.

Mituri despre marinade

Nimic nu complimenteaza mai bine gustul carnii decat o

marinada bine facuta. Plante aromatice si condimente sunt amestecate cu ingrediente acide precum
sucul de lamaie sau otetul, pentru a conferi marinadelor gustul lor suprinzator. Desi sunt foarte
populare, exista inca informatii mai putin cunoscute despre ele.
Mit 1: Marinadele fragezesc carnea.
Contraargument: In realitate, marinadele nu fragezesc carnea. Acizii din compozitia marinadelor si
enzimele distrug colagenul (tesutul care fac carnea mai tare), insa fac asta doar la suprafata bucatii de
carne. Prin urmare, nu fragezesc carnea, ci doar confera suprafetei o textura moale ce permite
sucurilor sa se scurga in timpul prepararii termice.
Mit 2: Cu cat tinem mai mult timp carnea in marinada, cu atat va fi mai buna.
Contraargument: In cel mai bun caz, tinutul carnii pentru mult timp in marinada e inutil; in cel mai
rau caz, calitatea carnii va cunoaste un declin. Nu trebuie sa va ingrijoreze ca intr-un rastimp scurt,
marinada nu va patrunde in carne. In mod normal, nu patrunde mai mult decat cativa milimetri, oricat
de mult ar sta. Marinadele sunt ideale in cazul carnii taiate subtire sau cubulete, pentru ca acestea au
suprafata de contact mai mare.
Mit 3: Poti lasa carnea pusa la marinat in afara frigiderului, intrucat germenii nu pot supravietui in
marinade.
Contraargument: Acest mit pleaca de la premisa ca alcoolul continut de unele marinade (bazate pe
vin, de ex.) sau substantele acide pot distruge microbii. In realitate, alcoolul este mult diluat de
celelalte substante componente si nu are nici un efect asupra germenilor. Nici macar condimentele iuti
precum piperul si mustarul nu ii pot distruge. Microbii mor doar in timpul prepararii termice.

Mit 4: Dressingurile din magazine sunt foarte bune marinade

Contraargument: Problema cu dressingurile gata preparate e continutul de indulcitori (regasit in
majoritatea acestora) si de stabilizatori ce confera carnii o consistenta gelatinoasa si o aroma
nenaturala. De asemenea, au un grad ridicat de aciditate ce poate deteriora carnea. Marinadele de
casa sunt rapid si usor de facut, prin urmare alocati-va timp pentru ele.

Ce contine o marinada buna?

Exista cateva ingrediente ce nu ar trebui sa lipseasca dintr-o marinada pentru carne. Sarea are dublu
rol: asezoneaza si face carnea mai suculenta. Sosul de soia confera o aroma mai intensa carnii.
Uleiurile pastreaza aromele condimentelor si acopera carnea cu ele (fara a penetra efectiv carnea).
Zaharul si mierea intensifica gustul si confera o culoare aramie in timpul prepararii termice. Pentru a
beneficia la maxim de aroma marinadelor, intepati bucata de carne cu furculita in cat mai multe locuri,
pentru a mari suprafata de contact.

Grasimile sanatoase

Mancarurile traditionale romanesti sunt delicioase, hranitoare,

consistente si au la baza, in buna masura, grasimi. Cu ajutorul numeroaselor campanii de informare la
care suntem expusi, acum stim cu totii efectele negative ale grasimilor: cresc colesterolul, obosesc
ficatul si pancreasul si afecteaza vasele sanguine.
Totusi, organismul nostru are nevoie de o alimentatie care sa contina in procent de 20% grasimi,
intrucat acestea sunt responsabile pentru:
*buna functionare a creierului (abilitati de invatare, memorare, echilibrarea starilor de spirit).
*dezvoltarea creierului fatului in timpul vietii intrauterine;
*construirea membranelor celulare si sporirea flexibilitatii celulelor;
*energizarea inimii 60% sin energia inimii provine din arderea grasimilor;
*functionarea ochilor;
*incetinirea digestiei si prin asta furnizarea de timp suficient organismului pentru a-si absorbi
nutrientii de care are nevoie.
* buna absorbtie a vitaminelor solubile in grasimi (A, D, E, K)

Pentru a combate efectele nocive ale grasimilor si pentru a beneficia din plin de cele pozitive, trebuie
sa invatam sa diferentiem intre gasimile bune si cele rele.

In general, ne fac rau grasimile de origine animala. Acestea

sunt grasimi saturate si sunt responsabile pentru cresterea in exces a colesterolului care, nefiind
utilizat, se depune pe peretii arterelor, ceea ce duce la un risc sporit de infarct miocardic si tromboza
arteriala. Eliminarea completa a grasimilor din dieta este o eroare, intrucat colesterolul este o
substanta elementara vietii, pentru ca din el, organismul sintetizeaza sarurile biliare, hormonii sexuali
etc.
O persoana adulta are zilnic nevoie e maxim 300 mg de colesterol. Aceasta cantitate trebuie obtinuta
din acizii grasi polinesaturati si mononesaturati, care se gasesc in grasimea de peste si alimente de
origine vegetala precum: uleiul de floarea soarelui, germeni de grau, nuci, soia, fructe uscate, peste si
uleiul de masline cea mai importanta surse de grasimi mononesaturate etc.
Cum poti reduce colesterolul ingerat:
*consuma cat mai putin carne (in special carnea de porc);
*alege produsele lactate degresate;
*axeaza-ti alimentatia pe fructe, legume, zarzavaturi, intrucat acestea sunt bogate in fibre;
*ajuta-ti organismul sa arda grasimile, facand sport.

Intoleranta la fructoza
Intoleranta la fructoza este o afectiune ce se manifesta prin dificultatea organismului de a digera si de
a utiliza fructoza si alimentele ce contin fructoza. Se trateaza prin excluderea completa a fructozei si a
zaharozei din dieta.

Exista doua tipuri de intoleranta la fructoza. Primul tip,

intoleranta ereditara la fructoza (HFI), este o afectiune genetica rara caracterizata printr-un
metabolism deficitar al fructozei cauzat de absenta enzimei capabile sa o dizolve adolaza B. Prin
urmare, fructoza se acumuleaza in ficat, rinichi, intestinul subtire, organismul fiind incapabil sa
transforme rezerva de material energetic (glicogenul) in glucoza. Daca e netratata, intoleranta la
fructoza conduce la o scadere a glicemiei (hipoglicemie) si la formarea unor substante daunatoare care

afecteaza ficatul. Intoleranta ereditara la fructoza (HFI) este dificil de diagnosticat, de aceea nu se
cunoaste incidenta ei. Se considera totusi ca e destul de rara, frecventa de aparitie variind intre 1:
12.000 si 1: 58.000. Fiind o boala mostenita, ea dureaza toata viata.
Al doilea tip de intoleranta la fructoza este cea dietetica (DFI), cunoscuta si ca malabsorbtia de
fructoza. Aceasta forma este mai frecventa, insa incidenta ei este, de asemenea, dificil de stabilit,
intrucat foarte multi oameni nu manifesta simptome. Desi nu sunt cunoscute exact cauzele care duc la
aparitia aceste afectiuni, se pare totusi ca apare ca urmare a absentei unui anumit fel de celule (celule
epiteliale) de pe suprafata intestinului, celule ce sunt responsabile pentru digerarea fructozei. In
consecinta, organismul este incapabil sa absoarba eficient fructoza.
Simptome ale intolerantei la fructoza: tulburari gastrointestinale, flatulenta, balonare, diaree,
oboseala, varsaturi, anemie si diverse deficiente de nutrienti. In cazul intolerantei dietetice la fructoza,
aceste simptome pot fi insotite si de depresie si alte tulburari psihice.

Desi au cauze diferite, atat intoleranta ereditara la fructoza,

cat si intoleranta dietetica la fructoza sunt tratate prin ajustari alimentare. Eliminarea completa a
frucotzei si zaharozei din dieta e singurul tratament eficient impotriva HFI. In ceea ce priveste DFI,
vorbim tot de o dieta recomandata fara fructoza, insa, in cazurile usoare, un specialist poate
recomanda unele concesii. Unii pacienti pot descoperi o limita a fructozei pe care o pot ingera, fara a
dezvolta simptome.
Ce presupune dieta impotriva intoleranta la fructoza?
Scopul dietei impotriva intolerantei la fructoza este diminuarea si eliminarea simptomelor. O dieta fara
fructoza implica excluderea tuturor bauturilor si a alimentelor ce contin frucotza, zaharoza sau
sorbitol.
Alimente care nu sunt permise in dieta pentru persoane cu intoleranta la fructoza:
* Preparate din carne: mezeluri, hot-dog, carnati, orice produs din carne ce contine zahar.
* Cereale: orice cereale indulcite cu zahar, fructoza sau sorbitol.
* Indulcitori: zahar, zaharoza, frucotza, sorbitol, zahar brun, melasa, miere.
* Fructe: toate fructele, sucuri de fructe, extracte de fructe, fructe deshidratate, produse care contin
fructe sau sunt indulcite cu sucuri sau concentrate de fructe.
* Grasimi: maioneza, mustar sau sosuri cu zahar.
* Lapte: lapte sau produse lactate cu adaos de zahar.
* Nuci: nuci si alune invelite in ciocolata sau preparate cu zahar, fructoza sau sorbitol.
* Produse de panificatie: orice produs de panificatie dulce, sau orice contine zahar, fructoza, sorbitol.
* Peste: peste procesat, cu zahar.
* Deserturi: orice deserturi ce contin zahar, sorbitol, fructoza.

* Legume: morcovi, rosii, porumb, legume conservate cu zahar.

Alimente permise in dieta pentru persoane cu intoleranta la

fructoza:
* Carnuri: carne rosie, de porc, carne de pui sau curcan.
* Cereale: oricare cereale ce nu contin zahar, fructoza, sorbitol.
* Indulcitori: Aspartam, dextrina.
* Grasimi: unt, margarina, ulei, dressinguri de salata fara zahar.
* Oua: orice fel
* Lapte: orice fel
* Nuci: orice fel care nu contine zahar.
* Produse de panificatie: orice fel ce nu contine zahar, fructoza sau sorbitol ca ingrediente.
* Peste: orice peste proaspat.
* Deserturi: iaurturi naturale, prajituri si inghetate facute fara zahar.
* Branza: orice fel.
* Legume: sparanghel, conopida, ardei, salata verde, spanac, telina, radacinoase cu exceptia
morcovului.
* Alte alimente: paste fara adaos de zahar, orez, cafea, ceai, bauturi racoritoare dietetice cu indulcitori
artificiali, cacao, sare, piper si alte condimente.
Mentiuni:
* Fructoza, sucroza si sorbitolul sunt utilizate in multe mancaruri procesate, de aceea e bine sa evitati
conservele (sau sa verificati cu atentie etichetele).
* Numai vegetalele ce contin cu preponderenta amidon sunt permise in dieta. Legumele gatite au un
continut mai mic de fructoza decat cele crude, intrucat prepararea termica duce la o diminuare a
continutului de zaharuri libere.
* Cartofii noi au continut mai ridicat de fructoza decat cei vechi.
* Faina integrala contine mai multa fructoza decat faina alba (pentru ca germenii contin zaharoza).
Alte alimente integrale (orez brun, paste din faina integrale) contin mai multa sucroza decat produsele
procesate.
* Sucroza si sorbitolul sunt substante folosite de multe ori la medicamente, pentru a le imbunatati
gustul

Minerale - doze zilnice recomandate,

carente si excese

Mineralele sunt indispensabile pentru buna functionare a organismului. Totusi, aceasta

indispensabilitate nu trebuie tradusa prin exces, corpul nostru necesitand cantitati limitate din acesti
nutrienti. De aceea, suplimentele de minerale ar trebui recomandate doar de specialisti si doar celor
care au nevoie, o alimentatie corecta fiind mult mai eficienta atunci cand e vorba de obtinerea tuturor
resurselor necesare corpului, inclusiv a mineralelor. Cititi articolul pentru a afla care sunt dozele zilnice
recomandate si ce simptome puteti manifesta daca aveti carente sau excese de minerale.
Calciu

Doza zilnica recomandata: 1000 1500 mg

Surse naturale: produse lactate (lapte, iaurt, branza, varza, conserve de somon si sardine cu oase,
tulpini de mustar crude, brocoli, smochine, roscov, oat, prune, sparanghel, seminte de sesam, boabe
de soia, grau).
Ideal, in combinatie cu: bor, acizi grasi esentiali, magneziu, mangan, fosfor, vitamina A, C, D, F,
cobalt, acid folic, fier, zinc.
Simptome ale carentei de calciu: spasme musculare,rahitism, osteoporoza,
Simptome ale excesului de calciu: calciul este considerat netoxic. Suplimentele de calciu nu sunt
recomandate celor cu afectiuni renale, inclusiv calculi renali.
Crom
Doza zilnica recomandata: 200-600 mcg

Surse naturale: drojdia de bere, brocoli, jambon, suc de

struguri (must), orez brun, branza, grane integrala, fasole uscata, ficat de vitel, pui, porumb, produse
lactate, oua, cartofi, ciuperci, vin, bere.
Simptome ale deficientei de crom (rara): alterarea procesului de metabolizare a grasimilor,
carbohidratilor, proteinelor si aminoacizilor.
Simptome ale supradozajului de crom: in general este considerat netoxic, insa inhalarea cromului
industrial a fost corelata cu cancerul de plamani.
Cupru
Doza zilnica recomandata: 0.5 2 mg

Surse naturale: fructe de mare, muci, seminte, cacao, fasole,

grane integrale, ciuperci, ficat de vitel, avocado, orz, sfecla, brocoli, linte, ovaz, portocale, ridiche,
stafide, somon, salate.
Ideal, in combinatie cu: acid folic, cobalt, fier, zinc.
Simptome ale deficientei de cupru: osteoporoza, inabilitatea organismului de a produce colagen,
oboseala, calvitie, proces incetinit de crestere, dezvoltare incetinita a sistemului nervos, retard.
Simptome ale excesului de cupru: greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree, dureri de cap, gust
metalic si anemie hemolitica.
Fluorul
Doza zilnica recomandata: 1.4 4 mg

Surse naturale: ceai, somon la conserva, macrou, rinichi si

ficat.
Simptome ale deficientei de fluor: carii dentare, oase fragile
Simptome ale excesului de fluor: dinti patati, osteoporoza
Iodul
Doza zilnica recomandata: 0-150 mcg (pentru majoritatea indivizilor), 150-300 mcg pentru cei ce tin
diete cu continut scazut de iod.
Surse naturale: sare iodata, fructe de mare, pesti de apa sarata, lapte, alge marine.
Ideal, in combinatie cu: fier, mangan, fosfor.
Simptome ale deficientei de iod: cresterea si dezvoltarea sexuala pot fi intarziate la copii, gusa.
Simptome ale excesului de iod: in general, e considerat netoxic. Daca se depaseste doza zilnica
recomandata si se ingereaza totusi sub 1000mcg/zi, pot aparea dureri de cap, gust metalic in gura si
iritatii ale pielii.
Fier
Doza zilnica recomandata: 15-25 mg (barbati), 18-30 mg (femei)
Surse naturale: cereale, carne de vita, cartofi, scoici, seminte de dovleac, boabe de zoia, oua, peste,
ficat, zarzavaturi, nuci, avocado, sfecla, drojdie de bere, piersici, pere, linte, prune uscate, stafide,
seminte de sesam.

Simptome ale deficientei de fier: anemie, par uscat si aspru, ameteala, oboseala, caderea parului,
buze sau limba crapate, nervozitate, raspuns mental intarziat, paloare.
Simptome ale surplusului de fier: in general, fierul e considerat netoxic daca se administreaza sub 75
mg/zi. Doze mai mari pot cauza: crampe abdominale, varsaturi si diaree. Supradoza foarte mare de
fier poate fi considerata fatala, daca nu se acorda imediat atentie medicala.
Magneziu
Doza zilnica recomandata: 500-750 mg
Surse naturale: orez brun, avocado, spanac, batog, faina de ovaz, brocoli, iaurt, banane, mere,
caise, drojdie de bere, pepeni galbeni, grepfruit, zarzavaturi, lamai, nuci, somon, seminte de sesam,
grau.
Ideal, in combinatie cu: calciu, fosfor, potasiu, vitaminele B6, C, D.
Simptome ale deficitului de magneziu: perturbari ale somnului, iritabilitate, ritm cardiac rapid,
confuzie, spasme musculare.
Simptome ale excesului: rareori toxic, poate cauza diaree, oboseala si artimie.
Mangan
Doza zilnica recomandata: 15-30 mg
Surse naturale: ananas, tarate de grau, germeni de grau, nuci, caco, fructe de mare, produse
lactate, mere, caise, avocado, banane, drojdie de bere, pepeni galbeni, grapefruit, zarzavaturi,
piersici, smochine, somon, boabe de soia.
Ideal, in combinatie cu: calciu, fier, complex de vitamine B, vitamina E.
Simptome ale deficientei:
Rar: arteroscleroza, confusie, tremur, nivel al colesterolului ridicat, vedere si auz afectate, iritatii ale
pielii, iritabilitate, hipertensiune arteriala, afectiune pacreatica, transpiratie, ritm cardiac crescut,
macinarea dintilor.
Simptome ale excesului: in general, manganul e considerat netoxic. Inhalarea manganului industrial a
fost corelata cu afectiuni psihiatrice.
Molibden
Doza zilnica recomandata: 75mcg
Surse naturale: fasole, cereale integrale, lapte si produse lactate, zarzavaturi, legume, mazare,
carnuri.
Simptome ale deficientei:
Rar: ritm cardiac crestuc, afectiuni ale gingiei si ale gurii, impotenta in cazul barbatilor mai in varsta,
rata respiratorie crescuta.
Simptome ale excesului:
Se considera netoxic.
Fosfor
Doza zilnica recomandata: 1200 mg
Surse naturale: iaurt, somon, lapte, piept de pui, carne de vita slaba, faina de ovaz, brocoli,
sparanghel, porumb, produse lactate, oua, fructe uscate, bauturi carbogazoase, nuci, susan, dovleac,
seminte de floarea soarelui.
Ideal in combinatie cu: calciu, fier, mangan, sodiu, vitamina B6.
Simptome ale carentei: oboseala, iritabilitate, apetit scazut, dureri de oase, slabiciune, sensibilitate a
pielii.
Simptome ale excesului:

In cazuri rare, este toxic, simptomele incluzand oasele fragile corelate cu pierderea de calciu
(osteoporoza).
Potasiu
Doza zilnica: 3500 mg
Surse naturale: cartofi, caise uscate
Simptome ale carentei de potasiu: piele uscata, acnee, frisoane, diaree, functii cognitive afectate,
spasme musculare, aritmie, edeme, reflexe proaste, sete, intoleranta la glucoza, incetinirea cresterii,
insomnia, colesterol ridicat, tensiune arteriala scazuta.
Simptome ale surplusului de potasiu:
Potasiul este rareori toxic, iar in exces se poate manifesta prin aritmie si stop cardiac in cazul
dozelor ce depasesc 18 grame pe zi.
Seleniu
Doza zilnica recomandata:
* 100 400 mcg pentru cei din zone cu deficit geoclimatic de seleniu (cei din regiuni glaciare, de
exemplu)
* 50-200 mcg pentru cei din zone bogate in seleniu.
Surse naturale: homari, nuci, fructe de mare, cereale integrale, carnuri organice, orez brun, carne de
pasare, brocoli, produse lactate, ceapa, somon, ton, germeni de grau, boabe de grau.
Simptome ale carentei de seleniu: slabiciune musculara, conexiuni cu afectiuni cardiace si cancer,
oboseala, crestere intarziata, nivel ridicat al colesterolului, sterilitate.
Simptome ale excesului de seleniu:
Seleniul este rareori toxic. Simptomele intoxicatiei cu seleniu pot include: par si unghii casante,
iritabilitate, proasta functionare a rinichilor si a ficatului, gust metalic in gura, dermatite si icter.
Sodiu
Doza zilnica recomandata: 2400 mg
Surse naturale: branza, majoritatea carnurilor in special sunca si pastrama, cereale, paine, varza,
lapte, sardine.
Ideal, in combinatie cu: calciu, potasiu, vitamina D
Simptome ale carentei de sodiu: greata, varsaturi, oboseala, crampe abdominale, deshidratare,
confuzie, depresie, ameteala, palpitatii, dureri de cap, afectarea gustului, presiune arteriala scazuta.
Simptome ale excesului de sodiu: edeme, presiune arteriala ridicata, carenta de potasiu, afectiuni ale
rinichilor si ale ficatului.
Zinc
Doza zilnica recomandata: 22,5 50 mg
Surse naturale: scoici gatite, carne de vita, carne de miel, oua, cereale integrale, nuci, iaurt, peste,
legume, ficat, ciuperci, seminte de dovleac si de floarea soarelui, sardine, boabe de soia, carne de pui.
Ideal, luat in combinatie cu: calciu, cupru, fosfor, vitamina B6.
Simptome ale carentei de zinc: schimbari in perceperea gustului si a mirosului, unghiile pot deveni
subtiri si se pot exfolia, acnee, intarzierea maturitatii sexuale, pierderea parului, colesterol ridicat,
vedere de noapte proasta, impotenta, susceptibilitate ridicata la infectii.
Simtome ale excesului de zinc: greata, varsaturi, dureri abdominale, coordonare deficitara, oboseala.

Cum se face branza de vaci/capra?

Cu toate ca exista mii de optiuni pe rafturile magazinelor,

branza facuta acasa este superioara alternativelor din comert. Fara instrumente speciale, fara manevre
dificile si tehnici complicate puteti oricand sa faceti o branza delicioasa acasa. Fireste, ingredientul
principal este laptele de vaca sau de capra. Daca laptele este neprelucrat, fiind proaspat muls,
proceseul transformarii lui in branza nu ridica nici un fel de probleme. Daca insa folosim lapte din
comert, care a fost supus procesarii, trebuie sa stim cateva lucruri.

Exista doua caracteristici ale laptelui din comert care pot sta in
calea prepararii branzei. In primul rand, este pasteurizat, fauna si flora native fiind ucise, fapt ce
afecteaza gustul si savoarea branzei rezultate. In al doilea rand, trebuie pus in discutie un aspect chiar
mai important: laptele din magazine este omogenizat. Prin acest proces se sparg globulele de grasime
din lapte facandu-le atat de mici incat plutesc mereu in interiorul laptelui si nu se mai separa ca in
cazul laptelui proaspat.

Din cauza acestui proces, branza capata o textura cerata, ce se

lipeste de dinti. O solutie pentru aceasta problema este cumpararea din comert a unui lapte cu un
continut scazut de grasime si suplinirea acestei lipse cu smantana. Desi smantana este, de asemenea,
omogenizata, procentul mai ridicat de grasime impiedica formarea aceluiasi defect de textura.
Ingrediente:
2 l lapte
~ 200 g smantana
3-4 linguri de lamaie
un varf cutit sare

Pas 1: Amestecati toate ingredientele intr-un vas mare emailat. Puneti-le pe foc mic pana cand
amestecul ajunge la 70-80 de grade (dureaza cam 45 de minute).
Pas 2: Cresteti putin focul si aduceti amestecul pana aproape de 90 de grade (dureaza cam 6-8
minute). Nu amestecati, intrucat mestecatul va distruge cheagul care se formeaza.
Pas 3: Dupa ce cheagul s-a format, taiati-l in bucatele de 2-3 cm, pentru a favoriza procesul de
inlaturare a zerului prin cresterea suprafetei (fiind mai multe cheaguri mai mici). Trebuie lucrat cu
delicatete cu cheagurile, intrucat prin amestecare energica se poate distruge adeziunea din interior.
Pas 4: Lasati cheagurile sa se odihneasca pentru 10 minute. Dupa aceasta perioada, amestecati cu
delicatete si taiati bucatile pe care le-ati ratat in prima faza.
Pas 5: Puneti vasul aproximativ 20-30 de minute la temperatura de 85-90 de grade, amestecand din
cand in cand pentru a nu se lipi intre ele cheagurile. Acest proces intareste cheagurile si faciliteaza
eliminarea zerului din ele.
Pas 6: Asezati o sita (o bucata de tifon pusa in 2 sau 4) intr-un vas mai mare. Opriti focul si lasati
amestecul sa se odihneasca in vas timp de 15 minute. Turnati continutul vasului prin sita (puteti uda
tifonul pentru a-l fixa mai bine) si lasati-l sa se scurga timp de 3-4 ore.
Mentiuni:
Lamaia furnizeaza acidul care determina inchegarea laptelui si furnizeaza gustul usor acrisor. Daca nu
am pune lamaie (sau o alta substanta acida), ar trebui sa asteptam pana la cateva zile pentru ca
laptele sa se inacreasca pe cale naturala.

Cum se face frisca?

Frisca este unul din ingredientele de baza al multor deserturi

delicioase. Desi exista numeroase substitute de frisca in magazine ce pot fi folosite cu usurinta, gustul
acestora nu poate fi comparat cu cel de frisca originala, preparata din smantana proaspata. Cu
ajutorul unui mixer, a prepara frisca nu dureaza mai mult de cateva minute.
Cum se face frisca trucuri de utilizat
* Smantana se va bate mai bine daca adaugati la inceput un varf de cutit de sare.
* Adaugati zaharul atunci cand smantana e aproape batuta. Astfel, frisca va avea un volum mai mare.
Daca puneti zaharul la inceputul procesului de preparare al friscai, aceasta va avea un volum mai
scazut.
* Inainte de a prepara frisca, tineti smantana in frigider pentru cateva ore (sau in congelator pentru
cateva zeci de minute). De asemenea, este indicat ca bolul in care veti prepara frisca sa fie tinut putin
in frigider, pentru a fi rece.
* Pentru a bate o cana de smantana sunt necesare 1-2 linguri de zahar si 1-2 lingurite de vanilie.
* Dintr-o cana de smantana pot iesi 2 cani de frisca. Dupa cateva ore, aceasta frisca isi pierde din
volum. Puteti sa o mixati din nou si e inca buna de consum, chiar si dupa o zi de la preparare.
* Cu cat este mai grasa smantana, cu atat se va bate mai bine, intrucat tocmai grasimea batuta

incorporeaza bulele de aer ce apar in urma procesului de preparare.

* Frisca si deserturile cu frisca trebuie tinute in frigider.

Metoda de preparare:
1. Incepeti prin a raci vasul in care veti bate smantana, tinandu-l in frigider sau in congelator pentru
cateva minute. De asemenea, asigurati-va ca smantana este rece, dar nu inghetata (smantana rece
este mai usor de batut).
2. Turnati smantana in vasul racit si incepeti sa mixati la viteza mica (daca setati o viteza mare, veti
improsca peste tot lichid). In aceasta etapa vor aparea bule la suprafata lichidului, apoi aceasta va
deveni pufoasa si va creste in volum.
3. Inclinati usor mixerul si amestecati smantana cu miscari rapide. In acesta etapa frisca va deveni
pufoasa si va creste in volum.
4. Adaugati zaharul si continuati sa bateti frisca.
5. Alternati intre miscari circulare si miscari in linie dreapta. Pe masura ce frisca se ingroasa, mariti
viteza mixerului. Verificati consistenta ridicand mixerul din frisca: daca ramane o mica denivelare a
carei varf se scurge usor pe o parte, e cazul sa micsorati viteza mixerului. Daca bateti prea mult
smantana, exista riscul de a se transforma in unt

Alimente usor digerabile

Multi oameni sufera de probleme digestive ce prezinta simptome precum balonarea, indigestie,
flatulenta, alergii alimentare etc. Beneficiile dietelor adoptate pentru a tine in frau aceste simptome eliminarea unor alimente, restrictionarea carbohidratilor, regim disociat, dieta bazata pe proteine etc.
sunt limitate in timp, efectul lor disparand, de regula, odata cu adoptarea dietei usuale, cand
simptomele reapar. Explicatia e simpla: in ciuda dietelor adoptate, nu s-a intreprins nimic care sa
refaca functia digestiva, sa repare si sa vindece tractul digestiv, ci doar s-au eliminat niste alimente.
De multe ori, modul cand abordam probleme initiale poate duce la afectiuni si manifestari mult mai
grave.

Consumul constant de alimente pune presiune pe sistemul

nostru digestiv. Prin urmare, e bine ca macar din cand in cand, sa consumam alimente usor digerabile

pentru a permite sistemului digestiv sa se relaxeze. Exista cateva argumente care sustin ideea
consumului de alimente usor digerabile:

Ajuta atunci cand traversam o boala sau ne recuperam dupa o boala

Ne poate ajuta sa scadem in greutate (dace ne dorim asta)
Diminueaza numarul problemelor cauzate de consumul excesiv de colesterol
Ne ajuta sa ne recuperam dupa o interventie chirurgicala.
Ce sunt alimentele usor digerabile?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa facem o mica prezentare a grupurilor de alimente:
zaharuri, carbohidrati, proteine si grasimi. Organismul uman necesita nutrienti din toate cele patru
categorii de nutrienti. Cel mai usor de procesat si de asimilat sunt zaharurile. Carbohidratii necesita
ceva mai mult timp si energie. Proteinele trebuie impartite in simple si compuse, cele simple
necesitand mai putin timp pentru a fi procesate decat cele compuse. Grasimile constituie cel mai greu
de procesat grup de nutrienti.
Alimentele usor digerabile sunt cele formate in principal din nutrienti simpli, acestia fiind mai usor
descompusi in procesul digestiei: zaharuri, proteine simple si carbohidrati. Intrucat organismul are
nevoie si de aportul de vitamine si minerale care e adus de proteinele compuse si de grasimi, acestea
nu vor fi complet eliminate dintr-o dieta cu alimente usor digerabile, ci vor fi consumate in cantitati
mici.

Alimente usor digerabile:

Fructele si legumele contin, in genere, o cantitate ridicata de carbohidrati usor digerabili. Acestea mai
contin alti doi nutrienti importanti: apa si fibre importante pentru ameliorarea digestiei. Vegetalele
crude sau fierte sunt mai usor de digerat decat cele prajite.
Cerealele pentru a fi usor digerabile, acestea nu trebuie gatite cu grasimi sau ulei. Proteinele simple
sunt deseori tranformate in proteine compuse in timpul gatitului.
Alimente usor digerabile:

Legume&Fructe:
asmatui
boabe de mazare verzi
cartofi
castravete decojit
dovleac
fasole verde
frunze de salata tanara
mar
mladite de soia
morcov

rosie
spanac
sparanghel
usturoi
zucchini decojit

Cereale:
mladite de grau
orez
orz
ovaz
porumb proaspat
Alimente greu digerabile:

Legume&Fructe:
Andive
ardei iuti
broccoli
ceapa
cicoare
ciuperci
conopida
gulia
mazare congelata/conservata
naut
praz verde
radacina de telina
ridichea neagra
soia uscata (galbena)
tofu
varza
varza de Bruxelles
Vinete

Cereale:
Grau
couscous
grau-negru
secara.

Dieta in ADHD
ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) se traduce in romana prin Deficit de Atentie /
Tulburare Hiperkinetica si se refera la un comportament bazat pe o combinatie dintre neatentie,
hiperactivitate si impulsivitate ce afecteaza buna functionare a individului la scoala sau acasa.
Simtomele comune includ: instabilitate psihica, anxietate, impulsivitate, ostilitate, capacitate redusa
de concentrare, dereglari ale somnului, sureri de cap, migrene si disconfort abdominal. Persoanele ce
sufera de ADHD prezinta de multe ori, un istoric precum: greutate la nastere scazuta, alergii sau

probleme autoimune. Barbatii sunt afectati in mai mare masura decat femeile, hiperactivitatea fiind
mai comuna la cei de gen masculini, iar inactivitatea fiind mai comuna persoanelor de gen feminin.
ADHD se manifesta chiar si in perioada adulta, insa simptomele tind sa se diminueze in timp.
Principala categorie afectata de aceasta boala este formata din copii, intrucat ei traverseaza o
perioada in care factori nutritionali si de mediu influenteaza pozitiv sau negativ dezvoltarea si
functionarea creierului.
Stabilirea legaturii dintre dieta si afectiunea ADHD
In 1981, Colquhoun si Bunday au efectuat un studiu amplu pe copiii cu ADHD si au descoperit cateva
semne fizice: deficienta de acizi grasi esentiali, sete excesiva, poliurie, par si piele uscate. In urma
acestor descoperiri, s-au facut numeroase cercetari pentru a intelegi factorii nutritionali implicati in
ADHD. Pe langa deficienta de acizi grasi esentiali, s-a constatat in randul copiilor cu ADHD si o
deficienta de fier si zinc.
Acizii grasi au un rol structural si functional in dezvoltarea sistemului nervos central si constituie un
factor cheie in dezvoltarea ADHD. Cele doua tipuri de acizi care sunt in mod special importanti in
acesta afectiune sunt acidul eicosapentaenoic (EPA) si acidul docosahexaenoic (DHA). Acestia se obtin
prin covertirea acidului linolenic alfa (ALA). Insa, procesul de conversie poate fi unul problematic,
intrucat factori genetici si de mediu (inclusiv dieta) pot influenta in mare masura capacitatea
individului de a converti ALA in EPA si DHA.
Cele mai bogate surse de LA sunt semintele de floarea soarelui, soia, alune si susan ce ar trebui
consumate cu alimente bogate in ALA precum uleiul de canola sau de alune. In ciuda continutului sau
scazut de ALA, uleiul de masline este recomandat datorita faptului ca e bogat in grasimi
mononesaturate ce au efecte benefice asupra organismului. Alte surse de ALA sunt verdeturile:
spanacul, coriandru, menta, patrunjel, busuioc.
Cand vorbim de surse de EPA si DHA, pestele si fructele de mare sunt cele mai bune surse: somonul,
crapul, macrou, sardine, heringi si ansoa - sunt toate alegeri potrivite. Tonul este catalogat si el ca un
peste gras, dar procesul de conservare conduce la o pierdere accentuata de grasimi. Multe specii de
peste sunt mai predispuse la a contine cantitati mari de agenti poluatori precum mercur, de aceea
persoanele cu ADHD si toti copii sub 16 ani ar trebui sa evite sa manance rechin sau peste spada.
DHA se mai gaseste in ficat si in galbenusul de ou, acestea trebuind incluse in alimentatia zilnica.
Doza zilnica recomandata de EPA si DHA este de 500 mg, pentru a evita deficientele functionale ce pot
fi provocate de lipsa acestor acizi. Totusi, indivizii cu ADHD pot avea necesitati mai mari. Doza
normala saptamanala de 3500 mg se pot obtine din ~3 portii de somon in fiecare saptamana. O
portie de macrou contine 2700mg de EPA si DHA, iar batogul contine 170 mg. Daca pentru oamenii
sanatosi aceste variatii nu conteaza atat de mult, indivizii cu ADHD pot prezenta consecinte
semnificative. De aceea, suplimente de untura de peste sunt deseori recomandate pentru a garanta o
cantitate suficienta de EPA si DHA. Studiile au aratat ca aceste suplimente diminueaza simptomele in
unii copii ce sufera de aceasta afectiune. Mai mult decat atat, aceste suplimente sunt considerate
sigure si chiar aduc si alte beneficii sanatatii, in special in sfera protectiei cardiovasculare. In ciuda
acestor rezultate, studiile efectuate pana in prezent nu au stabilit cu exactitate dozele zilnice optime si
eficienta unui astfel de tratament.
Antioxidanti
Antioxidantii protejeaza organismul, de aceea este bine sa mancam zilnic alimente care contin astfel

de substante. Minim 5 portii de fructe si/sau legume zilnic ar trebui sa furnizeze o cantitate suficienta
de antioxidanti.
Fier

Carenta de fier a fost asociata cu afectiunea ADHD din randul

copiilor (grupul de copii cu carenta de fier afectati de ADHD era mai afectat de aceasta deficienta
decat grupul de copii cu carenta de fier neafectati de ADHD). Nivelul scazut al fierului din sange a fost
corelat cu simptome ADHD mai severe si cu deficite cognitive mai accentuate. Alimentele bogate in
fier: carne rosie, cereale, caise ar trebui sa se regaseasca in dieta persoanelor cu aceasta afectiune.
Uneori, chiar si suplimentele de fier sunt necesare.
Zinc
Zincul are numeroase functii in organism, deficienta acestui mineral fiind suspectata ca are efecte in
dezvoltarea ADHD. Copiii afectati de aceasta boala care au fost tratati cu zinc au manifestat o
reducere a hiperactivitatii, a impulsivitatii si a simptomelor de socializare deficitara.
Alimente bogate in zinc: fructe de mare, ficat, muguri de pin, cereale integrale etc.
Aditivi alimentari sintetici
O parte din aditivii alimentari sintetici coloranti, aromatizatori, conservanti s-au dovedit a avea o
legatura cu intensificarea hiperactivitatii la copii (atat cei cu ADHD, cat si cei fara.)
Urmatorii aditivi au cauzat reactii adverse la copii: E102, E104, E107, E110, E122, E123, E124,
E128, E133, E142, E150, E151, E154, E155, E180, E220, E221, E222, E223, E224, E226, E227,
E228, acid benzoic, benzoat de sodiu, dioxid de sulf.
Modul de functionare al dietei
Dieta ADHD functioneaza prin alimentarea organismului cu acizii grasi de care au nevoie creierul si
sistemul nervos central pentru a functiona eficient. In plus, dieta subliniaza importanta aportului de
fier si a zinc si rolul pe care carenta de aceste minerale il are in accentuarea simptomelor provocate de
ADHD. Totusi, suplimentele alimentare trebuie luate doar la sfatul medicului.
Beneficiile dietei in ADHD

Beneficiul cel mai important al acestei diete consta in faptul ca

furnizeaza organismului categoriile corecte de alimente ce sustin necesitatile nutritionale ale creierului
si ale corpului. Aceasta dieta asigura o buna crestere si dezvoltare a copiilor si, totodata, sustine
sanatatea generala a organismului la orice varsta. Dieta vine in sprijinul celorlalte strategii de
tratament inclusiv medicatia si ajuta la imbunatatirea calitatii vietii si la extinderea posibilitatilor
de educare la persoanele afectate.
Precautii
O dieta care sa lupte impotriva ADHD mai detaliata trebuie urmata doar dupa un consult cu un medic
de specialitate, mai ales atunci cand este vorba de copii. Suplimentele nutritionale trebuie luate doar
la sfatul medicului si doar in conformitate cu instructiunile producatorului.
Riscuri
* S-au cunoscut cazuri in care suplimentele de untura de peste luate in paralel cu medicatie
stimulanta au accentuat starile de hiperactivitate la unii indivizi afectati de ADHD.
* Suplimentele de untura de peste pot reduci timpii de coagulare ai sangelui, prin urmare nu ar trebui
administrate concomitent cu medicatie anticoagulanta.

Mituri din bucatarie demontate

Exista numeroase mituri care circula in mai toate bucatariile, multe dintre ele fara nici un sambure de
adevar. Pe masura pe omenirea evolueaza, interesul pentru stiinta gustului creste, cercetarile
efectuate in aceasta directie demontand periodic cate un calup de mituri.

Mit 1: Iuteala ardeilor e localizata, cu preponderenta, in

seminte.
Capsaicinul, substanta responsabila pentru iuteala ardeilor e localizata in nervurile albe din interiorul
ardeiului. Semintele contin putin capsain, chiar deloc, insa au gust iute din cauza faptului ca prin
taiere, sunt stropite de capsain.
Mit 2: Cea mai mare parte a alcoolului folosit in gatirea alimentelor se evapora odata ce
ajunge la punctul de fierbere.

Pentru evaporarea completa a alcoolului sunt necesare pana la cateva ore de fierbere la foc mare.
Mit 3: Frigerea carnii ajuta la mentinerea sucului in interior.
Frigerea carnii nu influenteaza deloc nivelul sucului din carne. Scopul frigerii carnii e caramelizarea
exteriorului care intensifica aroma printr-o serie de reactii chimice.
Mit 4: Marinarea fragezeste carnea
Desi exista un sambure de adevar in acest mit, trebuie facute totusi cateva specificatii: marinarea are
acest efect doar daca se foloseste o substanta acida, dar chiar si atunci, efectul e limitat. Acidul
distruge partial proteinele de la suprafata. Oricat de mult ar fi lasata la marinat, carnea nu va fi
afectata de aceasta reactie pe mai mult de cativa milimetri de la suprafata. Chiar si cu acest efect
limitat, marinarea este utila mai ales in cazul carnurilor mai dure, precum e cea de vita.

Mit 5: Sararea fasolelor la inceputul prepararii termice le

mentine tari
De fapt, este recomandata sararea alimentelor la inceputul prepararii termice, intrucat acestea vor
avea un gust mai bun decat cele sarate la sfarsit datorat infiltrarii mai accentuate a aromelor.
Mit 6: Nu trebuie sa sarezi carnea inainte de a o prepara
Multe cercetari in domeniu au demonstrat ca gustul carnii sarate inainte de preparare e mult mai bun
decat cel al carnii sarate la sfarsitul prepararii. Mitul sustine ca prin sararea anterioara prepararii, sucul
din carne se pierde. Acest lucru nu este adevarat daca se foloseste o cantitate normala de sare, sucul
carnii nefiind catusi de putin afectat.

Mit 7: Ciupercile nu trebuie spalate, intrucat pot deveni

saturate cu apa.
Exista un sambure de adevar in acest mit. Daca acoperim ciupercile cu apa si le lasam cateva ore, ele
se satureaza de apa. Insa, daca le clatim doar si apoi le folosim sau le uscam, cantitatea de apa
absorbita e insignifianta.
Mit 8: Adaugarea de sare si/sau ulei in apa in care fierb pastele previn lipirea acestora

Sarea este adaugata in apa in care fierb pastele pentru a le da gust. Si uleiul nu face nimic, pentru ca
apa si uleiul nu se amesteca, prin urmare, uleiul va pluti mereu la suprafata vasului. Lipirea pastelor
poate fi prevenita daca acestea sunt adaugate intr-un vas mare cu apa ce fierbe si sunt amestecate,
mai ales in primele stadii ale fierberii.

Cele 10 reguli ale unei diete sanatoase

Sanatatea poate fi mentinuta sau obtinuta printr-o dieta corecta. Desi exista multe cure care sunt
prezentate ca miraculoase, o alimentatie sanatoasa nu presupune adoptarea unei cure, ci supunerea la
o serie de reguli de baza care ajuta la intarirea organismului.
1. Alegeti calitatea
Alimentele proaspete, naturale, neprocesate ar trebui sa formeze baza dietei zilnice. Ideala ar fi
consumarea produselor organice, care nu au fost tratate cu pesticide. Insa, de cele mai multe ori,
acest lucru nu este posibil, de aceea, e bine sa va orientati catre produsele locale, intrucat, cele
importate au un continut mai ridicat de pesticide si bacterii.
Pentru a pastra nutrientii din alimente, evitati depozitarea prelungita sau preparea termica, atunci
cand e posibil.
Alegeti cerealele integrale in locul celor procesate. Orezul brun, painea cu seminte sunt de preferat in
fata orezului alb si a painii din grane rafinate din care au fost extrase, in mare parte, vitaminele,
mineralele si fibrele.
Sursele ideale de proteine sunt carnea rosie slaba, carnea de pasare, legume, nuci si seminte.
Grasimile sanatoase se gasesc in carnea de peste, nuci, seminte si in uleiuri de calitate superioara
precum cel de masline.

2. Imbratisati varietatea in alimentatie

Pentru a beneficia de un procent cat mai mare din nutrientii de care organismul are nevoie pentru a se
mentine sanatos, consumati cat mai multe alimente din diferite categorii, nu va limitati doar la
mancarurile favorite.
3. Moderatie: consumati doar atatea calorii cate sunt necesare
Numarul de calorii necesar variaza in functie de varsta, sex, inaltime, greutate si nivelul de activitate
zilnic. Calculeaza-ti acum necesarul zilnic de calorii. Supraalimentatia poate duce la obezitate, nivel
ridicat al trigliceridelor, daune provocate de radicalii liberi, scazand speranta de viata. Un control
minim al portiilor si mancatul intr-un ritm mai lent, va ajuta sa preveniti supraalimentatia. O masa ar
trebui sa dureze 20-30 de minute.
4. Mese mici si dese
Incercati sa mancati din 3 in 3 ore 3 mese principale pe zi si 2 gustari. Acest sistem va imbunatati
metabolismul (arderea caloriilor) si va echilibra glicemia ceea ce sporeste energia si buna dispozitia.

Mic-dejunul e masa cea mai importanta a zilei. Incercati sa nu o evitati, chiar daca nu puteti manca
mai mult de un iaurt alte alimente usoare. Evitati mesele luate dupa 8 seara, intrucat ar putea avea
un efect negativ asupra somnului. Nu sariti peste mese, nici macara tunci cand incercati sa slabiti,
intrucat asta va duce la oboseala, incapacitate de concentrare, metabolism deficitar etc.
5. Beti multa apa

Apa este esentiala organismului: regleaza temperatura

corporala, elimina reziduurile si transporta nutrientii in organism. Hidratati-va zilnic cu 2-3 l de apa.
6. Mariti consumul de fibre
Majoritatea oamenilor nu au suficiente fibre in alimentatie. Cantitatea recomandata pentru un adult
este de 25 38 grame de fibre zilnic. Acestea reduc riscul aparitiei bolilor cronice (diabet, afectiuni
cardiace, chiar unele tipuri de cancer, imbunatatesc controlul asupra glicemiei etc.)
7. Reduceti cantitatea de sare si cresteti-o pe cea de potasiu
Sarea (sodiul) este necesara pentru sanatate, intrucat mentine echilibrul fluidelor din organism si
ajuta la functionarea muschilor si a nervilor. Insa, majoritatea omenilor consuma mult mai multa sare
decat necesarul de 3.8 grame pe zi, chiar mai multa si decat limita superioara de 5.8 g pe zi. Cea mai
mare parte a sarii pe care o consumam zilnic vine din alimentele procesate: ketchup, sosuri,
condimente etc.
Potasiul este un alt nutrient foarte important in mentinerea echilibrului fluidelor din organims. Un
consum de 4.7 g de potasiu pe zi are efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, scazand-o acolo unde
este nevoie. Printre alimentele bogate in potasiu se numara: bananele, portocalele, avocado, piersici,
rosii.
8. Reduceti consumul de zahar
Un studiu efectuat in Canada a relevat ca un adult tipic consuma annual 72.5 kg de zahar. Aceasta
cantitate este, evident, prea mare, consumul excesiv de zahar conducand la diabet, obezitate, nivel
ridicat al trigliceridelor, sistem imunitar deficitar etc. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda sa
restrictionam consumul de zahar adaugat (cel provenit din miere, siropuri, sucuri indulcite) pana la 10
% din numarul tau de calorii. Pofta de dulciuri poate fi temperata cu fructe (proaspete sau uscate).
Indulcitorii artificiali, precum aspartamul si zaharina au fost asociate cu dureri de cap si alte
manifestari nedorite.
9. Reduceti consumul de cofeina
Un consum ridicat de cofeina poate duce la pierderea calciului din oase, tensiune arteriala ridicata,
insomnie, iritabilitate, anxietate etc. Este, de asemenea, un compus ce da dependenta. Renuntarea
brusca la cafea poate cauza dureri de cap, iritabilitate si oboseala accentuata in doar cateva ore de la
evitarea bauturii. Incercati sa inlocuiti macar o parte din cafeaua pe care o consumati in fiecare zi cu

ceai verde sau negru.

10. Reduceti consumul de alcool
Consumul cronic de alcool (mai mult de 3 bauturi pe zi) este corelat cu afectiuni ale ficatului, ale
cordului, pancretite, suprimarea sistemului imunitar, risc ridicat de cancer, disfunctii sexuale,
malnutritie etc.
Exista totusi cateva beneficii ale consumului redus de alcool. Studiile au aratat ca o bautura naturala
(un pahar de vin rosu sau o bere neagra) bauta periodic reduce riscul dezvoltarii afectiunilor cardiace
si sporeste efectele antioxidante.
Adoptarea unei alimentatii sanatoase tine de vointa si de autoeducatie. Daca nu puteti adopta aceste
reguli brusc, faceti schimarea treptat. Acordati-va timp sa va planificati mesele si nu va descurajati
daca intr-o zi nu urmati planul. Asigurati-va ca reveniti pe drumul cel bun incepand cu ziua urmatoare,
evitand sa persistati in greseala. Odata ce veti resimti efectele pozitive, va va fi mult mai usor sa
imbratisati aceste reguli.

Aditivii alimentari

Aditivii alimentari sunt substante adaugate mancarurilor cu

diferite scopuri, avand ca principal rezultat schimbarea caracteristicilor alimentelor. Aditivii directi sunt
cei adaugati intentionat in mancaruri cu diverse scopuri, iar cei indirecti sunt cei la care sunt expuse
alimentele in timpul procesarii, ambalarii si depozitarii.
Aditivii sunt utilizati de secole pentru prezervarea mancarurilor. Carnea e afumata, iar prin acest
proces componente precum BHA si BHT se formeaza si genereaza o bariera antioxidanta si
antibacteriana. Sarea este un alt compus utilizat pentru conservarea alimentelor, intrucat inhiba
cresterea bacteriala si diminueaza efectele pe care excesul de apa le poate avea asupra alimentelor,
aceasta fiind un mediu propice de dezvoltare a bacteriilor, ciupercilor si mucegaiului. Conservarea prin
murare are la baza un principiu simplu: diminuarea Ph-ului alimentelor pana la niveluri de inhiba
cresterea bacteriala. Unele ierburi curry, scortisoara, chili contin antioxidanti si au efecte
antibacteriene.

Tipuri de
ingrediente

Functii

Utilizari

Denumiri (de pe
etichete)

Conservanti

Previn deteriorarea
alimentelor provocate de
bacterii, ciuperci,
mucegai, microbi etc.
Incetinesc sau elimina

Gemuri sau sosuri de Acid ascorbic, acid citric,

fructe, bauturi,
benzoat de sodiu,
alimente gatite,
propionat de calciu,
produse din carne
eritorbat de sodiu, nitrit
tratate, uleiuri si
de sodiu, sorbat de

schimbarea culorii, a
gustului si a texturii.
Intarzie rancezirea si
pastreaza prospetimea.

margarine, cereale,
sosuri, snacksuri,
fructe si legume.

calciu, sorbat de potasiu,

BHA (butilat hidroxianisol), BHT (butilat
hidroxi-toluen), EDTA
(calciu disodiu),
Tocofenoli (vitamina E)

Indulcitori

Intensifica gustul dulce, Bauturi, alimente

adaugand sau nu calorii in gatite, alimente
plus.
procesate;

Sucroza, glucoza,
fructoza, sorbitol,
manitol, zaharina,
aspartam, sirop de
porumb, sucraloza
(E955), acesulfam K
(E950),

Coloranti

Impiedica pierderea
culorii datorate expunerii
la lumina, aer,
temperaturi extreme,
umiditate sau conditii de
stocare; intensifica
nuantele naturale si
confera un aspect
comercial alimentelor
fade.

Alimente procesate
Sunset Yellow (E110),
(dulciuri, snacksuri,
amarant (E123),
margarina, branzeturi, ponceau-4R (E124),
bauturi racoritoare,
eritrozina (E127), Rosu
gemuri/jeleuri,
2G (E128), Alfa-, Beta- si
gelatina, budinca,
Gamma- Caroten
crme etc.)
(E160a), Extract de
paprika (E160c), Caramel
(E150a-d), Carmin,
Coenil (E120)

Agenti de gust
(aromatizanti)

Adauga arome specifice

(naturale sau sintetice)

Budinca, creme,
gelatina, deserturi,
sosuri pentru salate,
bauturi racoritoare,
inghetata, etc.

Agenti de gust
(intensificatori)

Intensifica aromele deja

existente in mancaruri
(fara a adauga arome
proprii separate)

Mancaruri procesate. Glutamat monosodic

(E621), Disodiu inosinat
(E631), extract de
drojdie.

Aromatizanti naturali,
aromatizanti artificiali,
condimente.

Functii ale aditivilor alimentari

In principiu, aditivii sunt folositi pentru a pastra calitatea unui produs (integritate, prospetime), pentru
a-i imbunatati si mentine valoarea nutritionala, pentru a-I intensifica aroma sau accentua culoarea etc.
Aditivii alimentari pot fi clasificati in:
* Agenti antibacterieni preintampina alterarea alimentelor cauzata de mucegai sau alte
microorgansime. In aceasta categorie intra otetul, sarea, propionatul de calciu, acidul sorbic, acestea

fiind utilizate in mancaruri preparate, diverse sosuri, branzeturi, margarina, alimente murate.
* Antioxidantii previn rancezirea alimentelor ce contin grasimi si intarzie alterarea alimentelor cauzata
de oxigen. In aceasta categorie intra vitamina C, vitamina E, BHA, BHT etc.
* Colorantii utilizati pentru a face mancarurile mai apetisane, conferindu-le o culoare pe care oamenii
o asociaza cu diferite gusturi (rosu cirese, galben - lamaie).
* Agentii de gust constituie cea mai vasta clasa de aditivi, scopul lor fiind acela de a conferi un gust
mai bun sau unul distinct alimentelor. Sarea, zaharul, vanilia sunt folosite pentru a intensifica gusturi.
Agenti sintetici, precum benzaldehidele, sunt folosite pentru a simula aromele naturale.
* Agentii de inalbire precum peroxizii sunt utilizati la inalbirea fainii sau a branzeturilor.
* Agentii de ingrosare actioneaza direct asupra texturii alimentelor. De exemplu, lecitina e folosita
pentru a tine uleiul si otetul amestecate in dressingurile pentru salate.
* Aditivii nutritionali, precum vitaminele si mineralele, sunt adaugate mancarurile in timpul prelucrarii
pentru a le fortifica. De exemplu, laptele e, uneori, imbogatit cu vitamina D.
Aditivii alimentari sunt subiectul unei supravegheri permanente din partea Comisiei Europene, care
analizeaza ce substante pot fi trecute pe lista de aditivi netoxici.

Cum sa intretinem ceaunele

Ceaunul este un vas de tuci, de forma emisferica, ce are, de obicei, doua toarte unite printr-un maner
si este folosit pentru fierberea mamaligii sau a altor mancaruri.
Cum calim un ceaun

Inainte de prima utilizare, ceaunul ar trebuie calit. Acest

proces se refera practic la prajirea unei pelicule de ulei pe toata suprafata interioara a ceaunului,
pelicula care in urma procesului termic capata consistenta unui lac care are mai multe efecte: in
primul rand, impiedica ruginirea metalului. In al doilea rand, se formeaza o pelicula antiadeziva ce va
face facilita ulterior curatarea vasului.
Instructiuni de calire:

1.

Spalati, clatiti si apoi uscati ceaunul. Ungeti-l apoi pe interior cu putina grasime
solida (precum margarina), inclusiv capacul, acolo unde e cazul.
2.
Puneti-l in cuptor, la o temperatura de 150 grade celsius si lasati-l aproximativ o ora.
Nu va impacientati daca iese fum, e parte a procesului. Deschideti geamurile si aerisiti.
3.
Dupa ce s-a racorit ceaunul, stergeti excesul de grasime si puneti un prosop de
hartie pe peretii ceaunului, cu capetele iesind de sub capac, pentru a asigura o
oarecare circulatie a aerului. Astfel, va fi absorbit intreg excesul de grasime.

La primele 3-4 utilizari ale ceaunului dupa calire e bine sa

evitati sa gatiti in el mancaruri acide (precum sucul de tomate) sau mancaruri foarte dulci (deserturi).
Stratul protector care se obtine prin calire nu s-a stabilizat, astfel de mancaruri putand sa-l distruga
inainte de a intari complet.
Cum curatam ceaunul?

1.
2.
3.
4.

5.
6.

Utilizand o laveta de plastic indepartati resturile de mancare.

Turnati putina apa pe fundul ceaunului, apoi utilizati o laveta de vase si spalati-l usor.
Scurgeti apa in care l-ati spalat si clatiti-l cu apa calduta.
Uscati bine ceaunul cu ajutorul unui servetel de hartie sau punandu-l putin la foc
mic.
Cu un servetel de hartie imbibat in putin ulei, ungeti intreaga suprafata interioara a
ceaunului. Daca ceaunul este calit bine, acest pas nu va trebui facut la fiecare utilizare
a lui, ci doar din cand in cand.
Stergeti excesul de ulei pentru a nu se rancezi pana la urmatoarea utilizare a
ceaunului.
Depozitati-l punand un servetel (cu un capat afara, unul in interior) intre capac si
ceaun. Astfel, excesul de grasime va fi absorbit si se va permite si o usoara circulare a
aerului.

Sfaturi utile:

Nu folositi detergent de vase (se poate impregna in metal, transferandu-se apoi in

mancaruri, alterandu-le gustul).
Nu utilizati spalatoare de sarma (acestea pot indeparta stratul antiadeziv obtinut prin
calire).

Cum sa pregatim orezul perfect?

Desi este un aliment frecvent utilizat in bucatariile noastre,

orezul este rareori pregatit asa cum trebuie. De cele mai multe ori, in locul garniturilor spectaculoase,

servim o masa amorfa si lipicioasa de orez, visand doar la cum ar fi trebuit sa arate. Inainte de a
invata sa gatim orezul, trebuie sa stim ca exista mai multe tipuri de orez care se comporta diferit la
prepararea termica.
Orezul contine doua componente ale amidonului: amiloza si amilopectina. Amiloza nu se gelatinizeaza
in timpul gatirii, prin urmare, orezul ce contine mai multa amiloza tinde sa aiba o consistenta pufoasa,
cu boabele separate unele de altele. Orezul cu bob lung are cea mai mare cantitate de amiloza.
Amilopectina face orezul lipicios cand este eliberata din boabe in timpul prepararii termice. Orezul cu
bob mediu si mic este bogat in amilopectina si este folosit cu preponderenta in bucataria asiatica,
unde mancarea e recomandat sa fie lipicioasa, pentru a putea fi mancata cu betisoarele traditionale.
Metode de preparare:
Absorbtia
Puneti la fiert 1 1/2 - 2 cani apa (in care veti fierbe o cana de orez). Diferenta rezida din faptul ca
diferite tipuri de orez au nevoie de o cantitate diferita de apa pentru a fierbe. Orezul cu bob marunt va
folosi mai putina apa, pe cand cel cu bob lung va necesita o cantitate mai mare de apa pentru a se
putea expanda complet. Aduceti apa pana la punctul de fierbere, apoi turnati cana de orez in ploaie,
mestecand continuu pana cand apa reincepe sa fiarba.

Acoperiti vasul cu un capac potrivit, reduceti la minimul focul si

lasati-l la innabusit timp de 15 minute. Nu ridicati capacul in acest timp, pentru ca va iesi aburul.
Inainte de a-l servi, indepartati capacul si amestecati-l cu o furculita.
O cana de orez crud este echivalentul a 3 cani de orez fiert.
Fierbere delicata
Intr-un vas, puneti la fiert apa (de 3-4 ori mai multa apa decat orez). Cand aceasta atinge punctul de
firbere, adaugati orezul. Reduceti focul si lasati la innabusit, fara a acoperi vasul, timp de 12-15
minute. Strecurati-l, apoi serviti.

Oricare dintre metode folositi, e important ca la sfarsitul

procesului de preparare sa lasati orezul sa se odihneasca 5 minute. Astfel, daca exista exces de apa,
acesta va fi absorbit, iar orezul va capata o textura uniforma

Cum alegem vasele de bucatarie?

Rafturile magazinelor sunt pline cu tot felul de vase de bucatarie: oale, tigai, tavi de diferite culori,
dimensiuni si, cel mai important, de diferite materiale. Pentru a va veni in ajutor atunci cand alegeti sa
cumparati vase de bucatarie, am adunat cateva avantaje si dezavantaje ale principalelor materiale din
care sunt fabricate acestea.

Vase din teflon

Teflonul e un brand al firmei DuPont asociat unui material non-adeziv ce se numeste de fapt
politetrafluoretilena, adica PTFE. Multe companii produc vase din acelasi material, insa sub alte nume.
In Romania insa, s-a impamantenit acest termen, fiind asociat cu tigaile confectionate din materialul
mai sus amintit. Vasele din politetrafluoretilena (PTFE) sau teflon prezinta urmatoarele caracteristici:
Avantaje:
* Fiind antiadezive pot fi folosite in special la prepararea oualor si a mancarurilor cu peste, la o
temperatura medie.
* Sunt decente la pret, usor de folosit si, mai ales, usor de curatat (asigurati-va ca nu folositi produse
de curatat abrazive).
Dezavantaje:
* Health Canada a atras atentia ca vasele din teflon constituie un risc pentru sanatate atunci cand
sunt incalzite peste 350 grade Celsius/ 650 grade Fahrenheit.
* Unele cercetari sustin ca substantele chimice folosite in fabricarea tigailor din teflon este cancerigen,
insa majoritatea studiilor efectuate pe aceasta tema s-au dovedit neconcludente.
Vase din inox
Inoxul este un material cu proprietati inoxidabile, foarte apreciat in bucatarii.

Avantaje:
* Inoxul in sine nu e un foarte bun conductor de caldura, de aceea este, de regula, suflat peste o baza
de aluminiu sau cupru. Asociat cu unul dintre aceste metale, inoxul este una din cele mai bune optiuni
disponibile actualmente pe piata si poate fi folosit pentru orice metoda de a gati.

* Inoxul nu este reactiv la acizii din mancaruri, prin urmare nu le va altera aroma.
* Inoxul este un material durabil, vasele din inox rezistand ani de zile foarte bine, ceea ce amortizeaza
costurile initiale.
* Oalele din inox pot fi spalate la masina de spalat vase si nu sunt sensibile la materialele abrazive.
Dezavantaje:
* Pretul costisitor este unul din dezavantajele vaselor din inox.
* Greutatea este un al neajuns al vaselor din inox, unele dintre ele fiind grele, insa asta e ceea ce le
confera durabilitate.
Vase din aluminiu
Aluminiul este metalul cel mai frecvent utilizat in fabricarea vaselor de bucatarie. Este ieftin si versatil,
ceea ce explica multitudinea de tipuri de vase fabricate din acest metal.
Oale din aluminiu simplu
Avantaje:
* Pretul scazut si greutatea scazuta fac din aceste vase o optiune viabila
Dezavantaje
* Desi sunt ieftine, vasele din aluminiu simplu nu sunt chiar economice, intrucat se deterioreaza rapid
si trebuie inlocuite frecvent.
* Incalzirea este neuniforma.
* Nu au suprafata antiaderenta.
Vase din aluminiu prelucrat
Unul din procedeele prin care se imbunatateste calitatea vaselor din aluminiu este actiunea
electrolitica asupra suprafetei vasului, prin care se asigura o pelicula rezistenta, noncoroziva si
antiaderenta. Asa sunt fabricate majoritatea tigailor si oalelor antiaderente de calitate.
Avantaje:
* Sunt rezistente la materiale abrazive.
* Suprafata neaderenta este non-reactiva la acizii din mancaruri.
* Distibutia caldurii este uniforma.
* Sunt rezistente si tototdata fara o greutate mare, ceea ce le face usor de manuit.
* Datorita suprafetei non-aderente sunt foarte usor de curatat.
Dezavantaje:
* Au un pret destul de costisitor.
* Vasele din aluminiu prelucrat in acest fel sunt predispuse la pete, de aceea este bine sa nu fie
spalate in masina de spalat vase.
Vase din fonta (sau tuci)
Fonta sau tuciul e un aliaj de fier, carbon si alte elemente foarte cautat pentru vasele de bucatarie.
Avantaje:
* Sunt foarte rezistente. Daca sunt intretinute corespunzator, tin o intreaga viata.
* Retine caldura si o distribuie uniform, ceea ce garanteaza ca mancarea nu se va arde pe jumatate si
pe jumatate va fi cruda (cum se poate intampla atunci cand sunt folosite vase din aluminiu simplu).
* Vasele din fonta sunt rezista foarte bine la calduri inalte, fiind la fel de bune si in cuptor, si pe
aragaz.
* Vasele din fonta dezvolta in timp, prin utilizare, o suprafata non-aderenta care este mai durabila si
decat cea de teflon.

Dezavantaje:
* Greutatea destul de ridicata le fac mai greu de manuit.
* Pretul e usor mai mare decat cel al vaselor din aluminiu.
* Se incalzesc greu, deci nu-s o optiune prea buna atunci cand va grabiti.
In prezent, pe piata se gasesc vasele din fonta emailate, care aduc la randul lor o serie de avantaje:
au un aspect mai placut, fiind colorate in diverse culori, sunt mai usor de spalat etc.
Vase din cupru
Vasele din cupru sunt vestite in special pentru aspectul lor. Iata alte cateva caracteristici ale acestora:
Avantaje:
* Vasele din cupru sunt foarte rezistente, avand o durabilitate peste medie.
* Sunt foarte bune conductoare de caldura.
* Cuprul are proprietati antimicrobiene.
Dezavantaje:
* Pretul prohibitiv ii alunga pe majoritatea celor care-si doresc astfel de vase. Oalele din cupru sunt
utilizate cu precadere in restaurante.
* Desi sunt foarte bune conductoare de caldura, nu o retin foarte bine, deci nu pot fi folosite pentru a
pastra mancarea calda.
* Oalele din cupru au tendinta de a se innegri din cauza oxidarii, dar asta nu afecteaza gustul
mancarii.
* Nu pot fi spalate in masina de spalat vase.

Trucuri pentru deserturile diabeticilor

Dieta diabeticilor trebuie supravegheata cu grija. Fluctuatiile

bruste de glicemie pot avea efecte grave asupra starii de bine a celor afectati de aceasta boala, motiv
pentru care acestia trebuie sa analizeze cu grija alimentele pe care le consuma, in special
carbohidratii, care sunt principalele surse de energie. Carbohidratii simpli (zaharurile) ajung foarte
repede in sange, crescand glicemia brusc motiv pentru care bolnavii de diabet trebuie sa tina sub
control consumul acestora.
Acest aspect implica multe neajunsuri in alimentatia diabeticilor: deseori, inseamna renuntarea la
deserturi, intrucat majoritatea acestora sunt bazate pe zaharuri. Exista totusi cateva trucuri ce pot fi
puse in practica de catre bolnavii de diabet pentru a se putea bucura si ei de niste deseturi reusite.
Cum putem suplini functiile zaharului?
Zaharul are un rol important la prajituri: confera structura catifelata, insiropata, volum si aspectul

maroniu. De aceea, inlocuind zaharul, prajiturile pot deveni insipide si cauciucate, departe de
conceptul de desert. Din fericire, exista cateva masuri ce se pot lua pentru a substitui 30-50% din
zaharul din aluaturi, fara a genera efecte nedorite. Una din cele mai utilizate tehnici este inlocuirea
unei jumatati din faina alba indicata de reteta cu faina de ovaz, care este mai dulce si furnizeaza o
textura mai catifelata si mai insiropata. Pe langa asta, prajitura ta va avea un aport nutritional valoros
datorat ovazului.

Unele prajituri pot fi adaptate cu mai multa usurinta

inlocuitorilor de zahar decat altele. Prajiturile bazate pe fructe piersici, mere, banane, vor avea un
gust la fel de bun si cu un substitut al zaharului. Retele de chec, briose, paine care se bazeaza pe
zahar pentru a le conferi volum, sunt mai dificil de pus in practica fara nici un gram de zahar.
Nu doar din aluat poate fi diminuata cantitatea folosita de zahar. La siropuri sau la umpluturi
posibilitatea de a reduce cantitatea de zahar e chiar mai mare. Alegeti produsele dietetice: iaurt light,
toppinguri light, prafuri de budinca fara adaos de zahar, crema de branza fara grasimi etc. De
asemenea, zaharul pudrat pe deasupra prajiturii sau siropurile dulci pot fi inlocuite cu fructe uscate
maruntite, fara ca aspectul sau gustul desertului sa aiba de suferit.
In cazul prajiturilor cu fructe, lipsa zaharului afecteaza gradul in care umplutura de fructe este legata
si zemoasa totodata, de aceea, uneori este necesar sa mai adaugati cateva linguri de suc de fructe sau
de amidon (sau oricare alt agent de intarire). De asemenea, puteti ajusta consistenta umpluturii de
fructe adaugand mai multa scortisoara sau alte arome.
Sfaturi:
* Intrucat zaharul functioneaza ca si conservant, asigurati-va ca tineti deserturile fara zahar in frigider
pentru a fi siguri ca nu se strica.
* Deserturile cu un continut redus de zahar se pot coace mai repede, de aceea e bine sa verificati
cuptorul cu cateva minunte mai devreme decat e necesar.
* Daca prajiturile dvs. cu continut redus de zahar nu capata culoarea aramie pe care v-o doriti,
inlocuiti zaharul alb cu zahar brun, sau substituiti o lingura de zahar cu o lingura de melasa.
* Daca prajiturile nu cresc cum ar face-o daca in compozitie ar avea mai mult zahar, cresteti cantitatea
de afanator (praf de copt, bicarbonat de sodiu) cu 25%

Indicele glicemic

Indicele glicemic este un sistem numeric de masurare a

rapiditatii cu care carbohidratii determina o crestere a nivelului zaharului din sange. Acest indice
variaza intre 0 si 100, numarul asociat alimentelor indicand daca acesta ridica glicemia mai incet sau
mai repede. Alimentele usor digerabile determina o crestere mai rapida a nivelului glicemiei, avand,
deci, un indice glicemic crescut. Alimentele mai greu digerabile determina o crestere treptata a
nivelului de zahar din sange, fiindu-le asociat un indice glicemic scazut. Toate alimentele sunt
comparate cu glucoza pura, careia i s-a atribuit un indice glicemic de 100.
Un indice glicemic mai mic de 55 este considerat indice glicemic mic, intre 56-69 vorbim de indice
glicemic mediu, iar intre 70-100 de indice glicemic mare.
Utilizarea cu preponderenta a alimentelor cu indice glicemic scazut s-a dovedit benefica pentru
organism. In primul rand, cresterile mai incete ale nivelului de zahar din sange produc niveluri de
energie mai consistente. De asemenea, dietele cu alimente cu indice glicemic scazut reduc nivelul
trigliceridelor si cresc colesterolul bun (HDL).
Cand mancam alimente cu indice glicemic ridicat, glicemia creste foarte repede si odata cu ea, nivelul
insulinei. Aceasta hiper-secretie de insulina poate cauza o cadere rapida a glicemiei, ceea ce va poate
face sa va simtiti ametiti, obositi si sa experimentati un usor tremur.
Persoanele suferinde de diabet sunt in mod special vulnerabile in fata efectelor negative pe care
alimentele cu indice glicemic mare le pot avea, deoarece ei deja sufera de niveluri ridicate de glicemie
si/sau insulina. Consumarea acestor alimente nu face decat sa agraveze afectiunea de care sufera.
Este rau sa consumam alimente cu indice glicemic mare?
Nu neaparat. Multe din alimentele cu indice glicemic mare sunt incarcate cu substante nutritive
(pepenele galben, stafidele, unele tipuri de cereale integrale etc.), de aceea nu trebuie scoase
neaparat din alimentatie. De altfel, e foarte important de inteles ca nu indicele glicemic nu trebuie
perceput ca un factor ce se aplica fiecarui aliment in mod individual, ci trebuie analizate mesele pe
care le luam in ansamblu. De exemplu, daca vom consuma un aliment cu indice glicemic ridicat (de
ex. cartoful), in combinatie cu altele cu indice glicemic mic sau mediu (pui la gratar, spanac), indicele
glicemic global, al mesei, va fi mult mai mic.
Mentiune:
Prin gatire, alimentele isi pot schimba indicele glicemic, acesta crescand ca urmare a faptului ca
mancarurile devin mai usor digerabile.
Indicii glicemici ai principalelor alimente sunt mentionati in umratorul tabel:
Fructe

Indice glicemic mic

Mar
38

Indice glicemic mediu

Indice glicemic mare
Caise proaspete
57 Banana coapta
82

Mar uscat
Caise uscate
Banana necoapta
Cirese
Grepfruit
Kiwi
Mango
Portocala
Piersica
Piersici conservate
Para
Prune

29
55
30
22
25
52
55
44
42
30
38
39

Struguri verzi

46

Kiwi

52

Caise conservate
Cantalup (negatit)
Papaya
Ananas
Stafide

64
65
58
66
64

Pepene galben

72

Legume

Indice glicemic mic

Anghinare
15
Broccoli
15
Castravete
15
Fasole gatita
48
Linte
52
Morcov fiert
49
Mazare proaspata
48
Mazare uscata
22
Porumb conservat
55
Rosii
15
Spanac
15
Telina
15

Indice glicemic mediu

Indice glicemic mare
Cartofi noi fierti
62 Cartof fiert
86
Cartofi pai
75
Ridiche alba
70

Cereale, grane

Indice glicemic mic

Orz
25
Couscous (fiert)
65
Orez brun
55
Ovaz
55
Popcorn
55

Indice glicemic mediu

Indice glicemic mare
Musli simplu
56 Fulgi de porumb
85
Orez cu bob lung
56 Orez alb fiert
87
Orez cu bob rotund 72
Orez expandat
85
Mei
71

Panificatie

Indice glicemic mic

Paine integrala
50
Paine cu seminte
50

Indice glicemic mediu

Indice glicemic mare
Paine de secara
65 Paine alba grau
70
Bagheta frantuzeasca 95

Produse lactate

Indice glicemic mic

Lapte integral
27
Lapte degresat
32
Lapte cu cacao
24
Iaurt degresat
33

Indice glicemic mediu

Inghetata
61

Indice glicemic mare

Bauturi

Indice glicemic mic

Suc de portocala
46
Suc de grefe
48
Suc de ananas
46
Suc de mere
41
Suc de morcovi
45

Indice glicemic mediu

Bauturi acidulate
70

Indice glicemic mare

Zaharuri

Indice glicemic mic

Fructoza
43

Indice glicemic mediu

Indice glicemic mare
Miere
58 Glucoza
100

Zahar
Gustari

Indice glicemic mic

Alune prajite, sarate 14

65

Indice glicemic mediu

Zahar brun integral

70

Indice glicemic mare

Chipsuri din cartofi
70
Covrigei
70

Cum sa interpretam etichetele produselor

Rolul etichetelor de pe produse este de a spune consumatorilor

ingredientele si compozitia nutritionala a unui produs scos la vanzare. Ele sunt concepute pentru a
proteja sanatatea cumparatorului oferind informatii despre ingredientele produsului oferind
posibilitatea de a le evita pe cele la care suntem alergici, cantitatile relative ale fiecarui ingredient,
cantitatea de vitamine, minerale sau nutrienti continuta si, eventual, ce procent din doza zilnica e
acoperit etc.
Informatiile ce trebuie trecute pe etichete:
Numele produsului;
Cantitatea neta se refera la cantitatea alimentului din interiorul ambalajului;
Numarul de portii din fiecare pachet;
Valori nutritionale: calorii, calorii provenite din grasimi, grasimi totale, grasimi saturate, colesterol,
sodiu, carbohidrati, fibre, zaharuri, proteine, vitamina A, vitamina C, calciu si fier.
Caloriile
Numarul caloriilor trecut pe etichete corespunde unei portii din produs (atunci cand intr-un ambalaj
sunt mai multe portii) sau unei cantitati de 100g de produs. Cele mai frecvente sintagme sunt
explicate in cele ce urmeaza:
Fara calorii (calorie free) mai putin de 5 calorii per portie.
Continut scazut de calorii (low calorie) mai putin de 40 calorii/portie pentru majoritatea alimentelor
si mai putin de 120 de calorii pentru mancaruri gatite (supe, fripturi etc.).
Cu mai putine calorii (reduced calorie) cu 25% mai putine calorii decat versiunile standard ale
produsului.
Grasimile totale
Aceasta sectiune mentioneaza numarul total al grasimilor ce se regasesc in produs: grasimi saturate,
mononesaturate si polinesaturate. Si aici, exista cateva sintagme ce se regasesc pe etichete:
Fara grasimi mai putin de 0.5 grame grasimi per portie.
Continut scazut de grasimi cel mult 3 grame de grasimi per portie.
Cu mai putine grasimi - cu 25% mai putine grasimi decat versiunile standard ale produsului.
Grasimile saturate
Desi fac parte din grasimile totale, cantitatea de grasimi saturate este mentionata separat pentru ca se

considera a fi daunatoare organismului. Sintagme:

Fara grasimi saturate mai putin de 0.5 grame grasimi saturate per portie.
Continut scazut de grasimi saturate cel mult 1 gram de grasimi saturate per portie sau cel mult 10%
din calorii provenite din grasimile saturate per portie.
Cu mai putine grasimi saturate - cu 25% mai putine grasimi saturate decat versiunile standard ale
produsului.
Colesterolul
Impreuna cu grasimile, colesterolul este responsabil pentru diverse afectiuni cardiace. Acesta e
masoara in miligrame si e bine ca doza zilnica sa nu depaseasca 300 miligrame. Sintagme:
Fara colesterol mai putin de 2 miligrame de colesterol si cel mult 2 grame de grasimi saturate per
portie.
Colesterol scazut cel mult 20 de grame de colesterol si cel mult 2 grame de grasimi saturate per
portie.
(Cele doua sintagme pot fi folosite doar daca alimentul nu depaseste 2 grame de grasimi saturate per
portie)
Sodiul
Desi pe etichete e trecut ca sodiu, acesta este mai cunoscut ca sare (sodiul fiind unul din elementele
chimice din componenta sarii, insa e cel care poate cauza sau agrava retentia de apa si hipertensiune
arteriala). De aceea, e bine sa nu fie consumat in cantitati mai mari de 2400 de miligrame pe zi.
Sintagme:
Fara sodiu mai putin de 5 mg de sodiu per portie.
Sodiu scazut cel mult 140 de mg de sodiu per portie.
Cu mai putin sodiu - cu 25% mai putin sodiu decat versiunile standard ale produsului.
Carbohidrati totali
In mod normal, etichetele ar trebui sa ne informeze asupra continutului de zaharuri simple si a celui
de carbohidrati complecsi. Sectiunea carbohidrati totali include toate tipurile de carbohidrati (simpli si
complecsi) pentru o portie de produs. In continuare este mentionata cantitatea de zaharuri dintr-o
portie de produs. Evident, cu cat mai putine zaharuri simple, cu atat mai bine.
Cantitatea de carbohidrati complecsi din aliment se obtine scazand din carbohidratii totali cantitatea de
zahar din produs.
In cazul etichetei alaturate:
Carbohidrati totali (g) 16,9
Zaharuri 15,8
Aceste numere indica faptul ca foarte putini carbohidrati provin din surse complexe: 1,1 grame, ceea
ce sugereaza ca acest produs nu e tocmai recomandabil.
Fibrele
Fibrele sunt benefice sanatatii, prevenind anumite tipuri de cancer si reducand riscul aparitiei
afectiunilor cardiace. De aceea, trebuie sa alegeti alimente cu cel putin 3 grame de fibre per portie si
sa incercati sa ajungeti la un aport zilnic de 20-35 de grame de fibre.
Proteinele
Majoritatea oamenilor mananca mult mai multe proteine decat necesita in mod normal, nestiind ca
sunt suficiente 0.79 grame per kilogram din greutatea corporala.

Doza zilnica recomandata

De regula, pe etichete e mentionat si procentul din doza zilnica recomandata e acoperit de alimentul
consumat. Este bine ca alimentatia zilnica sa fie suficient de variata cat sa acopere cat mai multe din
substantele necesare. De exemplu, o portie de iaurt furnizeaza 35% din cantitatea necesara de calciu
si 0% din cea de fier.
Doze zilnice recomandate ale substantelor nutritive
Substante nutritive

Doza zilnica

Grasimi totale

65 grame

Grasimi saturate

20 grame

Colesterol

300 miligrame

Sodiu

2400 miligrame

Potasiu

3500 miligrame

Carbohidrati totali

300 grame

Fibre

25 grame

Proteine

50 grame

Vitamina A

5000 UI

Vitamina C

60mg

Calciu

1000 miligrame

Fier

18 miligrame

Vitamina D

400 IU

Vitamina E

30 IU

Vitamina K

80 micrograme (0,08 miligrame)

Vitamina B1 (tiamina)

1,5 miligrame

Vitamina B2

1,7 miligrame

Vitamina B3

20 miligrame

Vitamina B6

2 miligrame

Acid folic (vitamina B9)

400 micrograme (0.4 miligrame)

Vitamina B12

6 micrograme (0,006 miligrame)

Biotina (vitamina B7)

0,3 miligrame

Acid pantotenic (vitamina B5)

10 miligrame

Fosfor

1000 miligrame

Iod

150 micrograme (0,15 miligrame)

Magneziu

400 miligrame

Zinc

15 miligrame

Cupru

2 miligrame

Seleniu

70 micrograme (0,07 miligrame)

Mangan

2 miligrame

Crom

120 micrograme (0.12 miligrame)

Cloruri

3400 miligrame

Salvia - salvatoarea sanatatii

Planta parfumata, din familia mentei, un subarbust cu aspect ornamental, intrebuintat in medicina si
gastronomie. Foarte raspandita in gradinile din Europa, America si Africa de Nord, salvia cuprinde
cateva sute de specii de plante erbacee sau perene. Poate sa creasca si sub forma de arbusti. In
general, salviile constituie tufisuri dense foarte ramificate, dar cu aproximativ aceeasi infatisare. Rizom
lignificat, ramificat, cu tulpina aproape lemnoasa, cel putin la baza si ierboasa la partea superioara, cu
4 muchii, cenusiu-albicioasa, acoperita ca si ramurile, cu perisori fini, albiciosi. Ea formeaza tufe
etalate, care rareori depasesc 35-100 cm inaltime. Frunzele sunt opozite, aspre, ovale cele bazale si
mijlocii, petiolate, iar cele superioare, sesile, reticulate si penat-nervate, fin dintate, cu peri fini, care
le confera aspectul verde-argintiu. Degaja o aroma puternica, usor amaruie, piperata si au gust
astringent.
Florile , grupate in ciorchini terminali sunt reunite in buchetele de cate 3-10 flori, dispuse la subtioara
frunzelor, de culoare liliachie-albastruie, uneori albe, roz (salvia aromatica) sau rosu (salvia comuna).
Semintele sunt aproape sferice, de culoare cafeniu-negricioasa (250 bucati/1g ) si au facultatea
germinativa de 3 ani.
Salvia provine din partea sudica a Europei si era considerata capabila sa prelungeasca viata. Pentru
orientali era un simbol al sanatatii si o apreciau atat de mult, incat schimbau 4 masuri din pretiosul lor
ceai pentru 1 masura de frunze uscate de salvie. In lumea araba, salvia era numita iarba beduinilor
si se spunea ca intareste memoria si ascute simturile. Aceasta planta extrem de aromata era
considerata in Antichitate ca fiind sacra, adusa pe pamant chiar de zei. Medicii greci si romani ca:
Galen, Plinius, Dioscoride, o considerau o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare
magice si in scrierile lor au elogiat-o mult.
Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, protector impotriva diverselor
infectii care apar in aceasta perioada fiind folosita ca detoxifiant, reintineritor, tonic nervos si psihic. Se
credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura.
Datorita miresmei ei puternice, penetrante, era plantata langa usa bucatariei pentru a impiedica
furnicile sa patrunda in casa si impreuna cu alte plante aromatice rozmarin, levantica - era utilizata
pentru a proteja hainele de molii sau a parfuma rufaria. In Grecia antica, medicii o numeau iarba
magica, iar in Franta i se mai spune si astazi iarba sfanta.
Otetul de salvie se utiliza pentru a preveni epidemiile atat de frecvente si devastatoare in Evul Mediu.
Este posibil ca denumirea ei latineasca sa derive de la aceste proprietati salvatoare. Exista multe
mituri terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna incearca sa le
inteleaga si sa le dea o utilitate practica. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple aplicatii,
ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii. Salvia este o planta cercetata intens, careia
medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Varietatile de salvie folosite ca mirodenie provin
din Mediterana si Asia Mica.
Genul salvia nu se limiteaza la Lumea Veche; mai multe specii de salvie din America Centrala sunt
caracterizate printr-un miros dulce, fructat, foarte diferit de cel al salviei mediteraneene: salviaananas (Salvia rutilans), salvia-piersica (Salvia greggii), salvia-fructata (Salvia dorisiana) si altele.
Unele dintre acestea au devenit foarte populare pentru infuziile de plante, altele sunt cultivate ca
plante ornamentale pentru florile lor de dimensiuni mari. Tot de origine central-americana este si

specia halucinogena, Salvia divinorum (salvia sacra, salvia clarvazatorilor), cultivata inca din cele mai
vechi timpuri de catre amerindienii din America Centrala, si folosita in ceremonii religioase inainte de
cucerirea spaniola. Salvia divinorum este singura specie halucinogena din intreaga familie Lamiaceae.
Salvia aromatica se cultiva foarte usor, semanandu-se primavera sau toamna, in randuri sau ca
bordura si rezista multi ani fara ca intretinerea ei sa ceara vreo ingrijire speciala. Se va avea doar grija
ca plantatia sa fie infiintata intr-un teren sanatos, mai uscat si calacaros, dezvoltandu-se destul de
bine si in zonele mai reci, cu conditia sa nu aiba de suferit de pe urma umezelii, in acelasi timp cu
frigul. Ea poate face fata onorabil si in gradina cu flori, aici fiind mai apreciata ruda sa cu flori colorate
in rosu (Salvia splendens), de un frumos efect decorative, in borduri si rabate, dar care insa nu are
parfumul salviei aromatice.
De la salvie, pentru efecte curative se folosesc atat florile (Flores Salviae Comunis), cat si frunzele
(Folium Salviae Officinalis). Culegera florilor se face numai in plin soare, la ora amiezii, iar pentru
frunze se prefera perioada dinaintea infloririi, in lunile mai-iunie. Uscarea lor se efectueaza in locuri
curate, bine aerisite, ferite de lumina si insecte. Frunzele uscate de salvie, continand uleiuri volatile, se
vor pastra in vase de sticla, bine inchise, ferite de lumina, pastrandu-si in aceste conditii proprietatile
1-2 ani. Majoritatea principiilor active se gasesc in frunze si sunt reprezentate de uleiuri volatile
continand: tuiona, cineol, terpene, borneol, camfor, substante estrogene, principii amare, dar si
vitaminele A, B1, C, azotat de potasiu, precum si substante minerale: K, Ca, P, Mg, Cu, Mo etc.
Salvia poate fi utilizata sub forma de :
Frunze proaspete
Frecand dintii cu ele, acestia se albesc si capata stralucire
Daca se freaca locul intepat de insecte se inlatura pruritul; previne infectarea leziunilor.
Cataplasma cu salvie
O mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de
grade Celsius). Apoi se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o
ora.
Pulbere
Se obtine prin macinare cat mai fina, cu rasnita electrica de cafea, a frunzelor uscate de salvie.
Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci,
pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De
regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
Infuzie
Se prepara din 1 lingura frunze uscate oparite cu 250 ml apa clocotita, dar care se va fierbe 1 minut
pentru a se elimina din uleiul eteric care are o oarecare toxicitate, apoi vasul se lasa descoperit 10-15
minute. Se consuma 3 cani/zi, dupa mesele principale.
Decoct
Se fierb 10 minute, 100 g frunze uscate in 1 l apa sau vin, apoi se strecoara
Decoct combinat
Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in 1/2 l de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se
filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in alta 1/2 l de

apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele
doua extracte, obtinandu-se aproximativ 1 l de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau
extern, sub forma de comprese si bai.
Apa de toaleta
1 lingura frunze si inflorescente de salvie/1 l apa obisnuita. Se spala zilnic fata, asigurand astfel
intretinerea tenului.
Lotiune capilara
Se obtine din tinctura de salvie in amestec in parti egale cu rom. Se frictioneaza pielea capului pentru
stimularea cresterii parului si intarirea radacinii sale.
Otet
Intr-o sticla plina cu flori de salvie se toarna otet natural, atat cat sa le acopere, apoi se pastreaza 14
zile, la caldura sau soare.
Sau: 50 g salvie maruntita/1 l otet de mere sau de mere cu miere, tinuta la macerat 14 zile.

1.

Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce

balonarea), invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara.
2.
Extern este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de
oboseala fizica si psihica.
3.
Era mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi
si digestie.
Otet de toaleta
Se prepara dintr-un amestec in parti egale de frunze de salvie, sunatoare si rozmarin, peste care se
toarna 300 ml otet de vin, amestecat cu alcool. Dupa 4 ore, se strecoara, se amesteca cu apa
distilata, in parti egale, folosindu-se pentru lotionari pe pielea capului in seboree, pe tenurile grase,
acneice sau in hiperhidroza palmo-plantara.
Tinctura
10 g frunze uscate/100 ml alcool, puse la macerat 3 saptamani.
Sau :
Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga 2 pahare (400 ml)
de alcool alimentar( 50 de grade). Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 2
saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare.
Se administreaza cate 1 lingurita diluata in putina apa, de 4 ori pe zi.
Bai de sezut
100 g frunze uscate puse la macerat in apa rece, peste noapte. A doua zi, maceratul se clocoteste, iar
extractul astfel rezultat, se adauga la apa baii de sezut.
Bai locale
3 linguri salvie uscata cu 3 linguri ceai negru se oparesc cu 1 l apa clocotita, iar dupa 30 minute se
strecoara si se adauga in apa de baie.
Vin din frunze uscate
100 g planta uscata/1 l vin alb, natural, se lasa la macerat 10 zile, se strecoara si se amesteca cu 300
g miere. Se aplica sub forma de comprese si spalaturi pe ulcerele cronice de gamba.

Sau: intr-un litru de vin natural alb se pun 20 linguri de pulbere de salvie si se lasa sa se macereze
vreme de 3 saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din acest vin, inainte sau dupa
masa.

1.
2.

Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza.

Luat dupa ce am mancat, vinul de salvie este un extraordinar remediu contra
surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative.
3.
Vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.
Salvia s-a raspandit mult si la noi in tara, cultivandu-se in gradinile individuale (Salvia nobila
officinalis) sau crescand salbatic pe campii, pasuni sau povarnisuri insorite (Salvia comuna). In
medicina populara, salvia de camp (Salvia Pratensis) este folosita si in zilele noastre sub forma de
decoct, obtinut din multiple tulpini florifere, amestecat cu spirt, ca unguent in caz de slabiciune si
dureri de picioare.
In caz de tuberculoza (oftica) se fierb 3 fire de salvie in 1/2 l apa, iar decoctul se bea indulcit cu
miere, de 3 ori/zi.
Extern, salvia este utilizata pentru tratarea vaginitei atrofice. Se foloseste un amestec de plante,
format din cate 1 lingurita de frunze de galbenele, musetel, frasin, salvie, urzica, coaja de stejar,
radacina de nalba, sunatoare, peste care se toarna 150 ml ulei din germeni de porumb si care, se lasa
la macerat 8-10 zile, apoi se strecoara prin tifon dublu. Uleiul obtinut se pastreaza la rece, iar inainte
de utilizare, este adus la temperature camerei. Dupa toaleta vaginala cu apa calduta sau infuzie de
musetel, se unge vaginul de cel putin 2 ori/zi, pana la vindecare.
Infuzia (ceaiul), consumat regulat, duce la imbunatatirea vederii si a auzului.

Salvia se foloseste ca :
- Antitermic pentru combatera febrei la adulti si copii (frectii sau infuzie).
- Antisudorific pentru oprirea sau diminuarea transpiratiei nocturne a bolnavilor de tuberculoza, sub
forma de ceai (infuzie sau decoct).

Transpiratia excesiva- salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe
fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale.Se administreaza in acest
scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea
1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient). Impotriva
transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un
adevarat deodorant cu administrare interna.
- Antiseptic, antiinflamator, bacteriostatic, in abcese dentare, afte bucale, gingivitele din paradontoza,
stomatite, candidoze, rani produse de proteze dentare, amigdalite, faringite- extern sub forma de
gargara.

Frunzele de salvie, impreuna cu flori de musetel, capsule de mac, radacina de

cerentel, frunze de nalba si cimbrisor, se prepara sub forma unui decoct din care se ia 3-4
linguri amestec de plante si se fierb 2 minute in 500 ml apa.Se lasa acoperit 5 min. si se
face gargara cu preparatul cald, de cateva ori pe zi.
Sub forma de comprese pe rani, ulceratii cronice, rani cu puroi, contuzii, ulcere de
gamba, leziuni eczematice zemuinde si infectate, cu puternic efect cicatrizant.

Pentru eczemele infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o

cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se
zvante.
Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice
(combat ciupercile parazite).
- Expectorant si antiseptic bronsic, in astmul bronsic.
Se administreaza sub forma de ceai (infuzie sau decoct), atat la copii cat si la adulti.
Pulberea de salvie, administrata constant vreme de o luna, cate 1/2 lingurita de 4 ori pe zi, reduce
cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de
primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra
cauzelor profunde ale acestor boli.
- Hipoglicemiant in diabetul zaharat.
Diabetul de tip II - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la
insulina. In acest scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate 1 cana pe zi.
- Uterotonic si calmant al durerilor ce preced menstruatia, in vaginita atrofica a femeilor la
menopauza, in leucoree, atat intern sub forma de ceai (infuzie sau decoct), cat si ca bai de sezut.

1.
2.

Ajuta la refacerea uterului infantile, in dismenoree, sterilitate feminine.

Ciclul menstrual neregulat, foarte abundant sau dureros, sterilitate feminina - se
administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un
tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal,
influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.
3.
Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un
adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect
de reantinerire. Se administreaza cate 1 lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in
apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani.
4.
Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie.
De regula, dupa 3 luni de tratament cu salvie, se raresc sau chiar dispar bufeurile
nocturne, precum si transpiratia abundenta.
-Coleretic si calagog, in unele forme de diskinezii biliare.
Ajuta la buna functionare a ficatului si rinichilor, dezintoxica corpul.
-Antiinflamator intestinal in bolile diareice ale copilului si adultului, in colita de fermentatie, infectii ale
tubului digestive.
Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat de salvie pe zi.

Cancer de colon, tumori digestive - in medicina traditionala araba, decoctul combinat

de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un
remediu redutabil impotriva acestor afectiuni.
Salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, asa cum spune un faimos
dicton din Evul Mediu:
"De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?"
- Indigestia, balonarea - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie.
Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea
gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor", decoctul combinat de salvie
fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive.

- Sedativ al sistemului nervos, pentru diminuarea spasmelor si tremuratorilor in boli grave ale
sistemului nervos central si periferic.

1.
2.

Combate astenia, nervozitatea, depresia, este tonic nerving.

Astenie de primavera, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4
ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece
de roinita (melisa).
3.
Are efect antioxidant, ajuta la mentinerea sanatatii celulelor creierului.
- Tonic general si stimulator al poftei de mancare, la copii in covalescenta dupa boli infectocontagioase.
Revigorant al organismului - se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe
saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului
un miros placut.
- Cicatrizant al ulceratiilor superficiale ale pielii, rani care se vindeca greu- se aplica sub forma de
comprese cu infuzie sau cataplasma cu frunze maruntite de salvie
Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani.
- Venotonic.
Are efect de normalizare a circulatiei sangelui in afectiuni vasculare, varice, ulcer varicos.
- Efect regulator hormonal, ajutand activitatea intelectuala si in boala Alzheimer.
Un vechi proverb chinezesc spune :
"Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie."
Inca din Evul Mediu se spunea despre salvie ca are un puternic efect intineritor, determinand, mai
ales, mentinerea nealterata a facultatilor intelectuale si emotionale, pana la varste inaintate. Astazi, i
s-a dat numele de planta a varstei a treia. Este, practic, cel mai mare inamic al bolii Alzheimer.
Studii facute recent, au confirmat din plin acest lucru, punand in evidenta trei elemente extrem de
importante si anume :
Salvia
* ajuta la mentinerea tineretii celulelor din care este formata scoarta cerebrala (prin efectul
antioxidant)
* actioneaza asupra receptorilor unor hormoni importanti in mentinerea tineretii organismului
* inhiba formarea unor enzime care blocheaza procese extrem de importante la nivelul creierului, cum
ar fi: memorarea, asocierea, sinteza.
De altfel, aceasta planta actioneaza printr-un mecanism similar celor mai noi tratamente in boala
Alzheimer. Administrarea de 4 ori pe zi a unei lingurite de tinctura de salvie are, in consecinta, efecte
extrem de benefice pentru prevenirea senilitatii, a proceselor de degradare care apar la nivelul
sistemului nervos central, odata cu varsta. Mai mult, salvia stimuleaza capacitatea de memorare,
favorizeaza activitatea intelectuala si imbunatateste performantele intelectuale, atat la cei in varsta,
cat si la tineri. Primele rezultate in acest sens se vad dupa patru saptamani de administrare constanta,
un tratament complet durand intre 2 si 3 luni (putand fi facut de 3 ori pe an).
- Antiseboreic - sub forma de comprese cu infuzie rece, in ingrijirea cosmetica a tenurilor grase si
acneice.
Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit - se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara, cu decoct
combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine
vreme de un sfert de ora.

- Clatirea parului cu infuzie de salvie, da o culoare mai inchisa firelor de par, precum si un colorit mai
viu.

1.

Dupa spalatul obisnuit cu sampon, se face ultima clatire cu decoct combinat de

salvie.
2.
Pentru parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un
amestec in parti egale de ceai negru si salvie.
3.
Salvia e buna si pentru ingrijirea parului carunt, pe care il intareste si caruia ii
inchide culoarea.
Un vechi proverb roman spune:
Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori.
Iata,asadar, confirmate de cunostintele si cercetarile moderne, calitatile care au facut, inca din
vechime, faima salviei si carora le datoreaza poate si numele. La ele se adauga si aceea de renumita
planta aromatica, utilizata cu precadere in industria mezelurilor, oprind rancezirea grasimilor si
nelipsita din pizze, sosuri, sosuri picante, umpluturi pentru peste sau pasare.
Salvia este un condiment renumit in zona Mediteranei, tara care utilizeaza cel mai mult aceasta
mirodenie fiind Italia.
Datorita proprietatiilor pe care le are, de a face mai usor digerabile mancarurile grase, satioase,
carnurile grele, salvia este foarte mult folosita la fripturi, mai cu seama din vanat sau carne de porc,
dar si la condimentarea preparatelor din oua.Nu este nelalocul ei nici in salate sau alaturi de legume
mai fade, carora le da gust si aroma. Trebuie doar sa retinem ca sunt necesare cantitati mici, cel putin
pana ne obisnuim bine cu ea.
Inca de pe vremea grecilor si romanilor era utilizata la impanarea carnii de vanat, gasca, sau adaugata
la preparatele din pasare si peste. Sosurilor, mai ales celui de rosii, le da o savoare deosebita, iar
legumelor greu digerabile mazare, linte, fasole - pe langa aroma placuta, le mareste digestibilitatea.
Este deasemenea recomandata pentru pregatirea marinatelor.
Condimentand cu salvie ficatul de pasare, ruladele de carne, toate mancarurile in componenta carora
se folosesc tomatele, capata un gust mirific. Gurmanzii spun ca savoarea unei fripturi impanate adanc
cu salvie, asa cum procedam cu cateii de usturoi, nu poate fi egalata cu nimic. Ba chiar, mai mult,
frunzele uscate si macinate fin se adauga in aluatul pentru biscuiti, prajituri si cozonaci. In anumite
zone se coc "prajituri si cozonaci de salvie". La aluat se adauga frunze de salvie taiate foarte fin,
asemenea anasonului.
In prepararea branzeturilor amestecate cu verdeturi (cu mirodenii) si a sosurilor condimentate ar
trebui sa ne gandim la salvie, macar din motive de sanatate.
Este o planta tonica si stimulanta, care din punct de vedere yoga, este dublu yang.
Efectul carminative, antispastic se manifesta si prin condimentarea carnii de oaie, berbec, miel, batal,
dar si a slaninei, a preparatelor din spanac. Cu un usor gust piperat, salvia si-a castigat dreptul de a fi
una dintre cele mai apreciate si folosite plante aromatice. Americanii pun salvie si ceapa la umpluturile
pentru pui si porc, dar si in sosuri, englezii prepara un sortiment de carnati in care salvia predomina,
iar francezii o folosesc la carnea alba si la supele de legume. Nu in ultimul rand, italienii folosesc salvia
sotata in ulei de masline peste care pun pastele, iar orientalii, pentru condimentarea carnii de oaie.

Efectele terapeutice isi fac simtita prezenta chiar si prin simpla utilizare a salviei ca planta aromatica.
Numele latin al salviei inseamna a vindeca,iar in antichitate i se spunea Salvia salvatrix, ceea ce
inseamna salvia salvatoare , iar medicina moderna i-a confirmat calitatile.
Iti da putere sa vindeci oamenii de orice boala...!"
Dintr-o frumoasa carte veche despre plante medicinale reiese cat de mult era stimata pe vremuri
salvia:
"Cand Maica Domnului a trebuit sa fuga cu copilul Iisus din fata lui Irod, a rugat toate florile de camp
s o ajute; dar nici una nu i a oferit adapost. Atunci s a inclinat catre salvie si iata, aici a gasit refugiu.
Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s a ascuns pe sine insasi si a adapostit pruncul in fata aprozilor lui
Irod. Acestia au trecut pe langa ei fara a i vedea. Dupa ce pericolul a trecut, Maica Domnului a vorbit
afectuos salviei: De azi inainte si pana in vecii vecilor vei fi o floare preferata a oamenilor. Iti dau
putere sa vindeci oamenii de orice boala; salveaza i de la moarte, cum ai facut si cu mine".
De atunci, salvia infloreste orisicand intru salvarea si ajutorarea oamenilor!
Precautii:
- Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive.
- Planta este contraindicata in general epilepticilor.
- In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict
supravegheata.
- Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte
rapid de oprire a lactatiei.

Busuiocul - beneficii fizice si spirituale

Plantei, provenita din tari cu clima calda, ii priesc terenurile cu expozitie sudica. Se poate semana
direct in camp, in luna aprilie, dezvoltand mai tarziu numeroase ramificatii si un frunzis bogat.
Recoltarea incepe o data cu infloritul, de regula in luna iulie si consta in taierea de lastari tineri si
varfuri, aproximativ de trei ori pe an, obtinandu-se astfel un material fin si curat. Spre sfarsitul verii,
cand incep sa se coaca semintele, dar mai sunt si inflorescente in varf, plantele pot fi smulse si uscate
in manunchiuri, cu varful in jos, recoltandu-se astfel si semintele mult apreciate.
Originar din India si China, busuiocul s-a raspandit repede in regiunile mediteraneene. El a fost adus in
Europa de ostile lui Alexandru Macedon de la hindusi, care il considerau o planta sacra. In folclorul
nostru, busuiocului i se atribuie semnificatia de floare a dragostei si a norocului si, la fel ca smirna si
tamaia, este perceput ca intensificand trairile religioase si marind puterea rugagiunii, motiv pentru
care este nelipsit din gradina cu flori a gospodariilor individuale.
Numerosele forme de busuioc aflate in cultura sunt de o mare varietate in ce priveste talia, aspectul
general al tufei, forma si marimea frunzelor, dispunerea inflorescentelor, coloritul florilor si ceea ce
este mai interesant si nuanta parfumului. Busuiocul se incruciseaza cu multa usurinta si daca preferam
o anumita varietate, trebuie sa o cultivam numai pe aceea, daca vrem sa o pastram neschimbata. De
la busuiocul de cultura (Ocimum Basilicum) cel descris mai sus, se utilizeaza partea aeriana (Herba
Basillici) sau semintele.

Busuiocul de camp, seamana mult cu cel cultivat. El creste in pajisti, pe santuri, in special in etajele
campestru, colinar si montan, la marginea padurilor si are flori violet-albastrui. Datorita continutului
ridicat in ulei eteric si tanante, frunzele taiate si macerate in ulei se folosesc in alinarea durerilor de
cap, iar infuzia si decoctul din tulpini, in boli ale gurii, gatului si contra diareei. Frunzele tinere isi
gasesc intrebuintarea in salate.
Busuiocul salbatic (Prunella Vulgaris, fam. Lamiaceae) mai este cunoscut si sub numele de coroaba,
gluga ciobanului, iarba neagra, izma salbatica. Este o planta ierboasa, originara din America, iar la noi
se regaseste in culturile de prasitoare (cartof, porumb), pe langa garduri, la marginea drumului si
chiar in gradini. Are frunze ovale si flori mici albe, galbui in centru.
In medicina populara, partile aeriene se fierb si apoi se lega la negi parosi, timp de 5-10 zile, pana ce
acestia cad. Frunzele tinere si varfurile, culese pana in luna mai, se folosesc la aromatizarea supelor,
salatelor si a spanacului. Planta fara radacina (Herba Prunellae) culeasa in timpul infloririi si uscata la
umbra, are puternice efecte cicatrizante, antiseptice, antihemoragice si astringente.
Exista numeroase alte specii si varietati, mult mai ornamentale sau mai puternic parfumate, ca de
exemplu:
-busuiocul violet, cu flori liliachii;
-busuiocul pitic (Ocimum Minimum), cultivat in ghivece pentru talia sa mica, compacta, extrem de
adunata, aproape ca o sfera, iar verdele proaspat si delicatetea miniaturala a frunzisului, precum si
parfumul deosebit de fin si patrunzator, il recomanda pentru gradina de pe pervazul ferestrei. Vara,
tufele sale mici si stranse, ca niste pompoane de dantela, se acopera cu o spuma de ciorchini marunti,
albi sau rozalii, care se detaseaza pe fondul de un verde intens al frunzisului.
Foarte apreciate de gradinari mai sunt :
-busuiocul-ca-salata (Ocimum Lactucae Foliae) pentru frunzele sale neobisnuit de mari, gofrate sau
ondulate, usor de cules si placut parfumate;
-busuiocul-cu-parfum-de-lamaie (Ocimum Citrodorum), iubit de amatorii de gradini de camera
pentru portul piramidal al tufei, bogat ramificata inca de la baza si incununata de ciorchinii florilor, care
strabat dintre frunzele ascutite si zimtuite pe margini;
Mai rar intalnite sunt: busuiocul-cu-parfum-de-anison; busuiocul-cu-aroma-de-cuisoare; busuioculcret; busuiocul-cu-frunza-rosie. In timp ce varietatile comune de busuioc sunt considerate ca fiind
plante anuale, exista si varietati perene, cum ar fi: busuiocul-albastru-african sau busuiocul-sacruthailandez.
Din punct de vedere yoga, busuiocul este yang.
Busuiocul contine ulei eteric, substante tanante, saponozide triterpenice, tanin si ulei volatil cu
continut ridicat de estragol, cineol, linalol - care-i confera mirosul atat de caracteristic. Este si o sursa
importanta de fier, calciu si vitamine, ca: A, B6, Mg, K, etc.
Busuiocul se foloseste sub forma de:
1/ Frunze proaspete, zdrobite
Aplicate pe rani, ulceratii cronice, leziuni infectate, favorizeaza vindecarea lor, iar pe leziuni ulcero-

erozive are efecte puternic-cicatrizante.

Frecarea cu ele, a locului intepat de insecte, mai ales de albine si viespi, reduce mancarimea si previne
infectiile secundare scarpinatului.
2/ Suc proaspat de planta
Aplicat si masat pe leziuni verucoase (negi), in mod repetat, duce la disparitia lor.
Pe leziuni sangerande intens sau pe ulcere cronice traumatizate, sangerande, sucul proaspat, aplicat
prin tamponamente, badijonaje, pensulatii, are efect hemostatic.
Stors in ureche, combate congestionarea acesteia.
3/ Planta uscata
Oparita cu apa clocotita si aplicata sub forma de cataplasma pe furuncule, grabeste evolutia lor.
4/ Pulbere
Este un adevarat miracol prin capacitatea ei de a imbunatatii starile psihice, fiind usor euforizant, tonic
nervos, ajutand in stapanirea starilor emotive. Se face o cura, de minim 14 zile, administrandu-se de
3-4 ori/zi, cate 1 lingurita rasa, cu apa, tinuta sub limba cateva minute inainte de a fi inghitita. Cura
este indicate primavara.
5/ Maceratul la rece (aghiasma)
Florile uscate de busuioc sunt tinute in apa rece, cel putin 8 ore, apoi se filtreaza. Se bea pe stomacul
gol, preferabil dimineata. Este considerat un elixir al tineretii, deoarece ajuta batranii, persoanele
aflate la menopauza ori andropauza, in sterilitate, frigiditate, fiind un regenerator rapid.
6/ Infuzie
1 lingurita planta, la 200 ml apa clocotita, se lasa la infuzat 10 min. De regula, se consuma 3 cani, cu
infuzie calduta/zi, dupa mesele principale, din care, una se va consuma seara, inainte de culcare.
Se administreaza in colici intestinali, meteorism, voma, gripa, bronsita acuta si cronica, cefalee, ulcer
gastric, infectii urinare, anorexie, diaree, colita de fermentatie.
Sub forma de gargarisme, bai si spalaturi cu infuzie, in aftoza bucala si genitala, leziuni buco-erozive
din pemfigus, eritem pluri-orificial, toxidermia buloasa, postmedicamentoasa cu localizari mucoase,
herpes, stomatite.In colite de fermentatie se bea neandulcit.
In combinatie cu sunatoarea, ajuta la tratarea schizofreniei aflata in faza incipienta.
7/ Decoct
2 linguri planta maruntita la 100 ml apa, se fierbe 15 min.
Se fac gargarisme, bai si spalaturi pentru aceleasi afectiuni indicate la punctual 6/.
8/ Decoct energizant
Se obtine din 1 lingura seminte de busuioc la 500 ml apa rece, care se fierbe 5 min, se infuzeaza 10
min, se strecoara si se bea toata cantitatea in cursul zilei.
9/ Alifie
Se prepara din 20 g pulbere de planta, 30 g ceara de albine, alba, 30 g seu de oaie, 30 g terebentina,
60 g colofoniu, 90 g untura de porc. Se pune la foc domol pana la topire, apoi se ia de pe foc,
amestecandu-se pana ce se raceste.
Se fac ungeri in cheilita eroziva, fisulara, actinica, la pansarea ranilor sau ulceratiilor infectate, in
cheratodermii palmo-plantare, cu fisuri, sangerari sau pentru tratarea leziunilor infectate in scabie,

alte eroziuni erodate sau ulcerate infectate.

10/ Tinctura
Se lasa la macerat, 15 zile, 20 g planta, in 100 ml alcool 70 grade. Se strecoara si se depoziteaza in
sticlute de culoare inchisa. Se administreaza 3-5 picaturi in 100 ml apa, de 3 ori/zi (la copii) si 1
lingura in 100 ml apa, la adulti, cu puternic efect tonic.
GASTRONOMIE
Planta rezervata de vechii greci doar suveranilor (basilikon), a inobilat gustul mancarurilor inca din
vremurile de demult. Retetele oferite de Marcus Gavius Apicius in De re coquinaria arata ce rol
important juca busuiocul in gastronomia romanilor. Astazi, el este o prezenta tipica in bucataria
mediteraneana, dar caracterizeaza si zone culinare mai exotice precum cea thailandeza, vietnameza
sau latina.
Busuiocul este un bun aromatizant, cu gust usor piperat si acrisor in acelasi timp si-l face sa se
combine de minune cu rosiile, uleiul de masline si lamaia, dar si cu usturoiul si ceapa. Se foloseste la
paste, sosuri - cum ar fi celebrul pesto - este potrivit alaturi de oua, branzeturi, orez, peste, fructe de
mare, carne de pasare, vanat, vita si porc, diverse legume- fasole, varza-, chiar si la maioneza. Poate
imbogati in acelasi timp si gustul unor deserturi sau bauturi, ba mai mult, in unele zone este gatit cu
fructe proaspete sau adaugat in gemuri si sosuri de fructe, de obicei, cele de capsuni, zmeura sau
prune.
Cel mai apreciat este busuiocul proaspat, in special in combinatia de rosii si mozzarella, unde verdele
lui incanta si privirea, nu numai gustul si simturile. In mancarurile gatite se poate adauga si uscat,
forma sub care chiar pare sa aiba un gust mai pregnant.
Ca regula generala, busuiocul uscat se pune in mancare in timpul prepararii, iar cel crud, la sfarsit.
Avand o aroma puternica, nu se intrebuinteaza impreuna cu alta condimente, deoarece le eclipseaza.
Frunzele si semintele de busuioc sunt un aromatizant indinspensabil in industria mezelurilor si
preparatelor din carne, a lichiorurilor si bauturilor de tot felul, gasindu-si intrebuintarea, chiar si in
cosmetica, pe care o slujeste cu cinste din cele mai vechi timpuri.
Alaturi de asmatui, ocupa un loc de frunte in bucataria provensala, ca si-n toate tarile de pe tarmul
european al Mediteranei - Italia, Grecia, Spania. Aici se intrebuinteaza ca aroma de baza, cea care da
fondul aromatic al fripturilor si sosurilor de carne, care corecteaza si atenueaza gustul unor carnuri
grele, cu miros propriu accentuat, cum este vanatul, carnea de oaie sau de porc.
Busuiocul se poate pastra foarte bine in congelator, dar ca sa nu-si piarda culoarea verdestralucitoare, trebuie mai intai usor oparit si apoi trecut prin ulei de masline, inainte de congelare.
Parerea unui gurmand este ca o idee de busuioc este fantastic, iar prea mult busuioc este o mica
tragedie.

Drojdia de paine

Drojdia de paine este numele dat unor ciuperci microscopice

unicelulare care traiesc in colonii si produc dospirea aluatului. Aceste microrganisme din drojdie sunt
vii si ca orice organisme vii au nevoie de hrana pentru a se dezvolta, hrana care in acest caz este
constituita din zaharuri. Atunci cand se hraneste cu acestea (in interiorul aluaturilor), drojdia da
nastere a doua substante: dioxidului de carbon, ce determina cresterea aluatului si alcoolului (etanol),
ce se evapora in timpul prepararii termice.
Putini stiu ca viteza de fermentare a drojdiei determina calitatea aluatului. De regula, o fermentatie
incetinita este asociata cu o aroma mai accentuata, o textura mai fina si mai pufoasa. De aceea,
pentru multe preparate, aluatul se tine in frigider pana creste suficient, ca in cazul aluatului de
focaccia, unde temperaturile reci sunt folosite pentru a putea da consistenta specifica.
Microorganismele din drojdie sunt probabil primele organisme domesticite de oameni, care au folosit
drojdia pentru fermentatie si coacerea aluaturilor de secole intregi. Arheologii ce au cercetat ruinele
egiptene au descoperit cuptoare si picturi ce sugerau prepararea painii cu drojdie, ce datau de acum
4000 de ani. Totusi, modul in care functioneaza drojdia a fost cercetat doar in ultimii 150 de ani, de
cand Louis Pasteur a constatat in urma experimentelor ca dioxidul de carbon eliminat de drojdie este
cel responsabil pentru cresterea aluaturilor.
Drojdia de paine, spre deosebire de cea de bere de exemplu, are mai putine beneficii asupra
organismului. Exista chiar cercetatori care sustin ca deseori dauneaza, utilizand din resursele
organismului (vitaminele din complexul B in special) pentru a se dezvolta.
Tipuri de drojdie de paine

Exista doua tipuri de drojdie de paine: proaspata si uscata.

Drojdia proaspata este caracterizata de un continut lichid ridicat (cam 70%), este perisabila si ar
trebui pastrata la frigider. In mod normal ar trebui consumata in maxim 8 saptamani de la
impachetare. Drojdia uscata este mai procesata decat cea proaspata, pana ajunge la 8% continut
lichid, microorganimele fiind intr-un stadiu de semi-dormitare. Prin urmare, poate fi pastrata mai mult
timp, chiar si un an dupa ambalare.

Nutritie, sanatate si vitalitate

Alimentatia detine un rol elementar in mentinerea sanatatii

organismului, prevenirea si vindecarea bolilor. Mai mult decat atat, mancarea nesanatoasa este chiar
un promotor al bolilor. Organismul uman dezvolta si mentine celule, tesuturi, glande si organe
sanatoase cu ajutorul nutrientilor. Fiecare functie a organismului, fie ca e metabolica, hormonala,
mentala, fizica sau chimica, nu se poate desfasura in absenta nutrientilor potriviti.
Alegerea mancarurilor care furnizeaza acesti nutrienti este principalul pas in mentinerea sanatatii,
intrucat boala se datoreaza, de regula, rezistente scazute a organismului care nu primeste suficiente
resurse care sa-l mentina in forma. Corpul uman asre capacitatea de a se vindeca, dar asta se
intampla doar atunci cand i se furnizeaza din plin elementele nutritionale elementare. Cel putin 45 de
componente si elemente chimice sunt necesare celulelor umane. Aceste 45 de substante sunt
denumite nutrienti, iar lista lor include si oxigenul si apa. Ceilalti 43 de nutrienti elementari sunt
impartiti in cinci mari categorii: carbohidrati, grasimi, proteine, minerale si vitamine. Toate aceste
elemente sunt vitale si, este important de stiut ca lucreaza impreuna. Absenta totala a oricaruia
conduce la boli.

Cercetarile au demonstrat ca majoritatea bolilor pot fi produse

prin deficienta de anumiti nutrienti, care se datoreaza unei multitudini de factori precum: procesarea
si rafinarea alimentelor, timpul scurs de la culegerea fructelor si a legumelor pana la consumarea lor,
chimicalele folosite in conservarea sau colorarea alimentelor, ingrasamintele chimice folosite in
tratarea solului etc.
O dieta echilibrata e secretul unei vieti sanatoase, iar o asemenea dieta poate fi obtinuta doar prin
consumul in anumite proportii a anumitor categorii de alimente care sa furnizeze organismului
nutrientii esentiali. Studiile au aratat ca o dieta bogata in (1) seminte, nuci si grane, (2) legume si (3)
fructe furnizeaza cantitatile adecvate de nutrienti esentiali, acestea fiind considerate categoriile
principale de alimente.

Semintele, nucile si granele

Aceste alimente sunt cele mai importante si cele mai puternice, continand toti nutrientii necesari
pentru dezvoltarea organismului uman. Meiul, graul, orzul, ovazul orezul brun sunt esentiale pentru
sanatatea organismului. Semintele de floarea soarelui sau de dovleas, alunele, arahidele si boabele de
soia contin proteine integrale de o inalta valoare biologica. Semintele, nucile si granele sunt, de
asemenea, surse excelente de acizi grasi nesaturati esentiali, de lecitina si de vitamine B si C.
Legumele contin minerale, enzime si vitamine. Insa, prin prepararea eronata si prin depozitarea
deficitara sunt distruse o parte din acesti nutrienti elementari, de aceea este preferabil ca majoritatea
legumelor sa fie consumate in stare cruda. Fiecare grup aduce cate un aport distinct: radacinile
carnoase sunt surse de energie si de vitamina B, semintele sunt bogate in carbohidrati si proteine, iar
zarzavaturile contin minerale, vitamine si apa.
Fructele sunt, ca si legumele, o excelenta sursa de minerale, vitamine si enzime. Sunt usor digerabile
si au efect purativ asupra organismului. Fructele contin un procent mare de apa si o cantitate redusa
de proteine si grasimi. Zaharul pe care il contin au un efect imediat de energizare a corpului.

Salatele

Romanii sunt considerati precursorii salatelor pe care le

pregateau amestecand cateva zarzavaturi si aromatizandu-le cu niste dressinguri simple precum ulei
sau otet. Cu timpul, salatele au devenit din ce in ce mai elaborate, diverse alimente croindu-si drum
spre acest fel de mancare: legume crude sau gatite, pui, peste, carne rosie, toate si-au adus aportul in
diversificarea salatelor. Fireste, si dressingul a cunoscut schimbari, banalul ulei sau otet fiind inlocuite
cu sosuri al caror gust a fost intensificat de diverse condimente si ierburi ce confera salatelor
originalitate si savoare.
Chiar daca este un fel de mancare larg raspandit, felul salatelor depinde de zonele in care sunt
preparate. De exemplu, in tarile calde se evita salatele cu zarzavaturi verzi preferate in tarile mai reci,
intrucat este dificil ca ingredientele sa fie mentinute proaspete. In aceste tari, se prefera salatele
preparate din alimente gatite, iar in cazul in care se folosesc fructe sau legume crude, acestea sunt
curatate de coaja.

Care sunt trasaturile definitorii ale unei salate?

O salata consta in doua parti: corpul salatei compus din

diverse fructe, legume, zarzavaturi, carnuri etc. crude sau gatite si dressingul sau sosul ce de obicei
este compus dintr-un ulei si o substanta acida otet sau suc de lamaie, in proportii ce depind de
gustul fiecaruia. Acesta din urma se adauga chiar inainte de servire sau, in cazul in care se doreste
marinarea ingredientelor, cu cateva ore inainte. Tendintele de astazi sunt clare: orice aliment care nu a
facut victime pana acum, este bun de pus in salate. Cu cat sunt mai exotice ingredientele sau mai
rare, cu atat salata este mai apreciata.

Care sunt tipurile de salata si cand trebuie servite?

Actualmente, salatele se pot distribui in patru categorii diferite:

Aperitivele
Salatele din aceasta categorie sunt usoare si au ca scop stimularea apetitului, avand ca ingrediente
verdeturi la care se pot adauga diferite alte legume sau fructe, de obicei crude. Sosul este de
asemenea usor si picant-acrisor.

Garniturile
Acestea pot fi mai consistente decat aperitivele, acompaniind felurile principale si complementandu-le
aromele. Legumele marinate sunt foarte potrivite pentru acest rol, mai ales atunci cand insotesc
mancaruri grele, mai grase.

Feluri principale
Salatele de acest tip sunt consistente, continand ingrediente care sa dea senzatia de satietate pentru o
perioada mai indelungata. Combinatii de legume, fructe si carne sunt ideale pentru astfel de salate.

Deserturi
De obicei, salatele desert sunt facute din fructe dulci combinate cu multa arta, in asa fel incat gusturi
diferite sa se imbine si sa-si intensifice aromele. Frisca este cel mai popular dressing pentru salatele
desert ce sunt servite de obicei reci, uneori chiar inghetate.

Mituri despre Folia de Aluminiu

Folia de aluminiu a fost utilizata initial pentru a proteja tigarile

si ciocolata de umiditatea din mediu. Prima data a fost produsa in Elvetia in 1910, avand ca scop
impachetarea ciocolatei. Abia dupa cateva decenii folia de aluminiu a cucerit si domiciliile, fiind
utilizata in mai multe scopuri comerciale. Cu timpul, folia de aluminiu a facut subiectul unor
controverse cu privire la nocivitatea ei, efectuandu-se variate cercetari pentru a stabili daca utilizarea
ei in gospodarii este sau nu inofensiva.
O parte din problemele puse in discutie de cercetatori sunt prezentate in cele ce urmeaza:

Argument 1:
Folia de aluminiu trebuie evitata pentru ca poate provoca boala Alzeimer.

Contraargument:
Acest mit a pornit acum cativa ani, cand o serie de studii au aratat ca pacientii afectati de Alzeimer
prezinta nivele ridicate de aluminiu in creier. Una din explicatiile vehiculate atunci a fost ca tocmai
nivelul crescut de aluminiu cauza, de fapt, boala. Cercetari ulterioare au demonstrat ca nu exista nici o
conexiune intre expunerea la aluminiu si boala Alzeimer si ca nivelurile ridicate de aluminiu din
creierele celor afectati se datoreaza tocmai bolii. Cu alte cuvinte, nu cantitatea ridicata de aluminiu din
creier determina Alzeimer, ci boala Alzeimer determina cantitatea ridicata de alumiu din creier.

Argument 2:
Atunci cand utilizam folie de aluminiu, aceasta trebuie folosita cu suprafata mai stralucitoare spre
interior, iar cea mai mata spre exterior, pentru a reflecta si a mentine mai bine caldura in jurul a ceea
ce gatiti.

Contraargument:
Singurul motiv pentru care folia de aluminiu are fete cu grad de stralucire diferit este modul in care
este procesata. Desi arata diferite, cele doua fete ale foliei nu prezinta proprietati semnificativ diferite
in ceea ce priveste reflectia sau transmiterea caldurii.

Argument 3:
Cantitatea de aluminiu ce se infiltreaza in mancare atunci cand este utilizata folia in pregatirea ei, este
toxica.

Contraargument:
Studiile efectuate in ultimii 10 ani au demonstrat fara echivoc ca folia de aluminiu este inofensiva. Toti
cei care au dubii in ceea ce o priveste, ar trebui sa ia in considerare ca, fie ca vor sau nu, intra mereu
in contact cu instrumente de gatit de aluminiu oale, caserole, diverse recipiente etc. Expunerea la
vasele din aluminiu este frecventa, prin urmare, daca chiar s-ar infiltra in mancare, foarte multi
oameni ar avea manifestari care sa indice intoxicarea cu aluminiu (ceea ce nu se intampla).

Diferente
Care e diferenta intre zaharul superfin, cel pudra si cel granulat?

Zaharul superfin este zahar granulat mai marunt. Se dizolva

mai usor si este mai util in indulcirea bauturilor reci in prepararea bezelelor. Zaharul pudra este foarte
fin granulat (dupa cum sugereaza si numele pudra) si este folosit la dulciuri si siropuri.

Care este diferenta intre faina simpla, faina pentru prajituri si faina pentru
paine?
Cantitatea de proteine din faina pentru prajituri este de 7.5 - 8.5%, la faina simpla variaza intre 9.5 12%, iar faina pentru paine contine intre 11.5 - 12.5% proteine. Atunci cand faina este amestecata cu
apa, proteinele din faina numite glutenina si gliadina se combina cu apa si formeaza glutenul. Glutenul
determina structura aluatului si capteaza bulele de gaz datorate drojdiei sau altor afanatori. Acest
proces permite aluatului sa creasca, fara a exploda. Cu cat este mai mare cantitatea de proteine
continuta, cu atat mai mult gluten se obtine, determinand o fermitate mai mare a aluatului. Unele
produse gatite necesita o textura mai fina - ca prajiturile, iar altele o textura mai ferma - ca painea.
Prin urmare, faina trebuie aleasa in functie de ceea ce gatiti.

Care este diferenta dintre praful de copt si bicarbonatul de sodiu?

Ambele substante intra in categoria afanatorilor ce permit

aluaturilor sa creasca prin degajarea de dioxid de carbon. Bicarbonatul de sodiu degaja dioxidul de
carbon doar daca este combinat cu un acid - de exemplu, cu zeama de lamai. Praful de copt contine o
cantitate de bicarbonat de sodiu careia ii este asociata un acid, prin urmare, acesta este activat la
combinarea cu orice lichid (inclusiv apa), nu neaparat unul acid.

Care este diferenta dintre sarea de masa si sarea de mare?

Sarea de masa este sare granulata fin careia i-au fost adaugate chimicale pentru a-i da structura
specifica, granulara si nelipicioasa. Sarea de mare este obtinuta prin evaporarea apei de mare, fiind
bogata in diverse minerale caracteristice zonei din care provine respectiva apa. Combinatia unica de
minerale confera sarii de mare un gust distinct.

Care e diferenta intre orez brun si orez alb? Dar intre orezul cu bob rotund
si cel cu bob lung?
Spre deosebire de orezul alb, orezul brun este nedecorticat, fiind mai bogat in fibre, in minerale si in
vitamine (complexul vitaminic B mai ales B6, vitamina E, magneziu, cupru, fier, niacina, fosfor,
potasiu, seleniu, zinc).
Orezul contine cele doua componente ale amidonului: amiloza si amilopectina. Orezul cu bob lung
contine mai multa amiloza, iar cel cu bob rotund are mai multa amilopectina. Aceste doua componente
reactioneaza diferit atunci cand sunt gatite. Amiloza pastreaza bobul de orez intact si nelipicios, prin
urmare, orezul cu bob lung este ideal pentru pilafuri catifelate, garnituri, salate etc. Amilopectina
confera orezului o textura lipicioasa, de aceea orezul cu bob rotund este mai potrivit in preparate
precum sushi sau deserturi.

Care este diferenta intre uleiul de masline si uleiul extravirgin de masline?

Atunci cand maslinele sunt presate pentru a se obtine ulei, prin acest proces initial este produs cel mai
bogat in arome ulei de masline, cunoscut ca ulei extravirgin. Acesta este foarte bun pentru salate.
Uleiul de masline simplu este uleiul rafinat si filtrat, nefiind la fel de bogat in arome, dar cu acelasi
continut caloric ca si cel extravirgin.

Carnea din alimentatia oamenilor

Carnea este unul dintre alimentele cele mai importante din

alimentatia umana, toate societatile omenesti cunoscute din preistorie pana in prezent incluzand
carnea in dietele lor. Majoritatea oamenilor, mai ales cei din tarile occidentale, mananca zilnic carne.
Motivele care au stat la baza adoptarii carnii in dieta oamenilor sunt inca dezbatute. Oamenii de stiinta
ofera o prima ipoteza conform careia creierul uman avea nevoie de mai multa energie si cantitati mai
mari de nutrienti, prin urmare au pornit in cautarea unor surse de hrana mai potrivite. Desi insectele
si viermii ofera aceleasi avantaje, stramosii nostri (sau o mare parte a lor) au preferat totusi animalele
- cele mai solicitate fiind bovinele, porcinele si ovinele. Tot in categoria carnii intra si pasarile, si pestii.
Oile au fost primele animale domesticite de om, acum 11 000 de ani, urmate fiind de capre - 9500 de
ani, vite 8500 de ani in Asia unde traiau in libertate, iar porcii, acum 6900 de ani in China.

Carnea este apreciata datorita valorii ei nutritionale si

continutului ridicat de proteine. Exista trei categorii in care poate fi impartita carnea: muschi (plini de
savoare si elemente nutritionale), grasimi (ce constituie preocuparea principala a dieteticienilor,
considerate de asemenea gustoase) si tesuturi conjunctive (colagen, elastina, reticulina).

Metode de prezervare a carnii

Exista doua mari motive care contribuie la deteriorarea carnii: microorganismele si oxidarea.
Microorganismele cresc doar daca e umezeala si se inmultesc in medii relativ calduroase. Prin urmare,
pentru a reduce activitatea microorganismelor, tot ce trebuie facut e sa scadem temperatura punandule in frigider. Congelarea functioneaza pe acelasi principiu, adaugand la scaderea temperaturii
avantajul eliminarii umiditatii prin inghetarea apei. Insa, chiar daca majoritatea microorganismelor
mor la congelare, o parte din ele pot supravietui, iar in momentul in care carnea este dezghetata, o
pot altera cu repeziciune. De asemenea, microorganismele prefera o aciditate neutra pentru a se
dezvolta, prin urmare, in medii acide precum marinata sau saramura, carnea este in siguranta.
Al doilea proces ce contribuie la deteriorarea carnii este oxidarea, aceasta afectand doar grasimile.
Oxidarea este o reactie chimica ireversibila ce apare spontan in grasimile de pe carnea gatita sau
cruda. Temperaturile scazute (cele din frigider sau congelator) incetinesc procesul oxidarii, dar nu-l
stopeaza definitiv. Singura metoda de a opri oxigenearea este prin eliminarea completa a oxigenului
din jurul carnii. Vidand pachetele de carne, prelungim termenul de valabilitate al acesteia - carnea
vidata poate fi consumata si dupa 4 saptamani, pe cand cea impachetat normal doar dupa o
saptamana (ambele pachete fiind pastrate in frigider).

Mituri despre cuptorul cu microunde

Ca mai toate inventiile de pana acum, cuptorul cu microunde

si-a avut originea intr-o tehnologie inovatoare si dedicata unei cu totul altei sfere de cercetare. Bazele
cuptorului cu microunde s-au pus in 1946 in timpul cercetarilor legate de radare, cand dr. Percy
Spencer a facut o descoperire ciudata: testand un tub vacuum a constatat ca batonul de ciocolata pe
care il avea in buzunar s-a topit. Pentru a testa relatia cauza-efect, a pus cateva graunte de popcorn in
apropierea tubului si, spre suprinderea lui, a constatat ca acestea au inceput sa se expandeze si sa
sara prin tot laboratorul. Al treilea experiment a avut ca protagonist un ou care, pus in preajma
tubului, a explodat. Concluzia stiintifica si logica ce a putut fi trasa din toate aceste experimente a fost

clara: toate transformarile care au avut loc in cele trei alimente se datorau expunerii la energia
microundelor de joasa densitate.

Nocivitatea cuptorului cu microunde

Exista voci care sustin ca efectele pe care cuptorul cu microunde le are asupra organismului uman
sunt nocive. Cele mai frecvente dintre acestea sunt prezentate in cele ce urmeaza:
Argument 1:
Radiatiile emise de aceste cuptoare, desi nu foarte puternice, sunt corelate de unii specialisti cu efecte
cancerigene si efecte negative asupra ochilor.
Contraargument:
Alti specialisti sustin cu tarie nu doar ca prepararea hranei la microunde nu e cancerigena, ci ca, de
fapt, este mai sanatoasa decat prepararea prin prajit sau prin fript. In cazul carnii, aceste ultime doua
modalitati pot crea un anumit tip de amine ce sunt cunoscute ca fiind cauzatoare de cancer.
Argument 2:
Scurgerile pe care cuptorul cu microunde le poate avea (unii sustin ca toate aceste instrumente au
scurgeri) iradiaza organismul uman, provocand diverse efecte negative asupra lui.
Contraargument:
Un studiu efectuat in 2000 a testat 103 cuptoare cu microunde vechi si 60 noi, inregistrand scurgeri la
doar unul din cele vechi (acesta avea o varsta de 23 de ani). Si chiar daca cuptorul dvs. ar avea
scurgeri, nu veti fi inecat in radiatii, intrucat microundele isi pierd din intensitate foarte repede i se
disipa, disparand.
Argument 3:
Cand pregatesti mancarea la microunde, distrugi nutrientii din componenta, punandu-ti sanatatea in
pericol.
Contraargument:
In realitate, spun unii cercetatori, microundele retin mai multi nutrienti decat oricare dintre celelalte
maniere de gatit, daca nu este folosita o mare cantitate de apa si nu se supragateste mancarea.
Multi oameni considera ca temperaturile ridicate distrug vitaminele, cand de fapt acestea se dovedesc
a fi foarte rezistente la caldura.

Informatii Interesante despre Cartofi

Cartofii sunt cele mai populare legume din lume. Erau in voga
acum cateva sute de ani si sunt si acum. Foametea ce a afectat Irlanda intre 1845 si 1849 a
demonstrat ca oamenii pot supravietui cu o dieta aproape exclusiv formata din cartofi. O mare parte a
populatiei din aceasta tara depindea in mod expres de culturile de cartofi, prin urmare, in momentul in
care un parazit le-a infectat campurile conducand la ofilirea intregii culturi de cartofi, mai mult de un
milion de oameni si-au pierdut viata in decursul a 4-5 ani, principala cauza fiind inanitia.

Cum de, in ciuda descoperirlor culinare si a expansiunii bucatariilor orientale, cartofii nu si-au pierdut
din aprecieri? Raspunsul este simplu: gatirea lor este posibila chiar si de catre cei mai neinitiati
bucatari. Mai mult decat atat, industria moderna a gasit metode de a furniza diverse retete de cartofi
semipreparati: cartofii pai sunt gata taiati si trebuie doar pusi in tigaie, piureul e sub forma de fulgi
peste care trebuie doar sa torni apa fierbinte etc.

Origine

Cartofii provin din America Centrala si cea de Sud, unde si in

prezent cresc peste 150 de specii salbatice. Primii care au cultivat cartofii in Europa au fost spaniolii
prin secolul al XIX-lea, fiind ulterior adoptati pe intreg continentul. Initial, pana in secolul al XVIII-lea,
cartofii erau folositi ca hrana pentru animale si, eventual, pentru oamenii saraci.

Mici secrete in alegerea cartofilor optimi pentru diverse mancaruri

Cand sunt gatite alimentele, se urmaresc doua elemente: aspectul si gustul. In cazul cartofilor,
acestea depind de cantitatea de amidon.

Cartofii uscati, pufosi, fainosi sunt cei cu un continut ridicat de amidon si sunt
responsabili pentru un aspect tentant atunci cand sunt copti sau prajiti. Se sfarama atunci
cand sunt fierti.
Cartofii cu aspect cerat, zemos au un continut mai scazut de amidon si raman fermi,
cu un aspect placut atunci cand sunt fierti in apa. Sunt potriviti pentru salate. Se pot, de
asemenea, coace, pastrandu-si aspectul, insa isi pierd din textura catifelata.

Cum sa identificati sortimentul:

1.

Taiati un cartof in jumatate si frecati energic bucatile rezultate una de cealalta. Daca
rezultatul frecarii este un lichid spumos, atunci cartofii au un continut ridicat de
amidon.
2.
Preparati o saramura formata din 1 parte de sare si 11 parti apa si puneti o bucata
de cartof in ea. Daca aceasta se scufunda, fiind mai dens decat lichidul, atunci cartoful
este bogat in amidon. Bucatile de cartof cu o cantitate redusa de amidon plutesc in
saramura.

Mici trucuri in prepararea cartofilor:

Utilizati apa doar cat sa-i acopere, pentru a evita pierderea nutrientilor;
Sarati apa in care-i preparati, altfel este inlaturata sarea din cartofi, lasandu-i fazi.
Nu-i fierbeti nici prea mult nici prea putin. Cartofii feliati fierb in aproximativ 15 min,
in functie de dimensiunea feliilor, cartofii medii intregi in cam 30 de minute, iar cei mari in
aproximativ 45 de minute.

Cum se depoziteaza cartofii?

Daca sunt tinuti la temperaturi mai mari de 10 grade, cartofii incep sa incolteasca, ceea ce duce
deseori la deteriorarea lor. Daca sunt tinuti in frigider, acestia se indulcesc (din cauza tranformarii
amidonului) si capata un gust usor neplacut.

Prin urmare, cartofii trebuie tinuti intr-o incapere bine ventilata, care sa le permita sa respire. Atunci
cand sunt depozitati pentru perioade mai lungi, e bine sa se puna printre ei cate un mar, pentru ca
acesta emite etilena si alcool, incetind astfel procesul de incoltire al cartofilor.

Pastrarea produselor lactate

Cu cat produsele lactate contin mai multa apa cu atat se strica mai repede. Branza, cu cat este mai
scursa, cu atat se mentine mai bine. Pentru a se dezvolta, bacteriile au nevoie de umezeala, de asta
laptele, smantana sau branzeturile cremoase sunt medii numai bune pentru ca bacteriile sa-si faca de
cap. Laptele se prinde mai greu daca e tinut la temperaturi scazute, insa, la temperatura camerei,
bacteriile care conduc la formarea acidului lactic se inmultesc mai repede, procesul derulandu-se in
doar cateva ore.

Laptele

Laptele poate fi inghetat fara a-si pierde din proprietati. Folositi

containere de plastic, pungi sau cutiile originale si puneti-l in congelator unde va rezista pana 2-3 luni,
avand un gust proaspat si dupa congelare.

Untul
Untul nu este recunoscut ca stricandu-se chiar foarte repede, insa este celebru pentru capacitatea sa
de a imprumuta mirosurile alimentelor dimprejur. Oxidarea este cea responsabila de rancezirea
untului, aceasta avand loc odata cu expunerea la lumina si la aer. Impachetarea in folie de aluminiu si
NU in foaie cerata, intarzie considerabil stricarea untului. Untul congelat poate fi consumat si dupa
cateva luni, neexistand nici o diferenta de textura sau de savoare intre untul proaspat si cel
decongelat.

Smantana
Smantana nu este un produs ce poate fi congelat cu usurinta, pentru ca in acest proces grasimea se
separa de apa. Daca este posibila inghetarea foarte rapida a smantanii, aceasta separatie nu mai
apare.

Branza

Branza mai cremoasa se poate pastra, in frigider, timp de

cateva saptamani, branza mai uscata putand fi pastrata de doua ori pe atat. Cu cat atingem mai putin
branza, cu atat aceasta se va pastra mai mult proaspata intrucat transferul de bacterii va fi
restrictionat. Impachetarea bucatilor de branza in folii protejeaza atat impotriva oxidarii, cat si a
microorganismelor, mentinand-o proaspata o mai lunga perioada de timp.
Cand branza este atacata de mucegai, nu trebuie sa o aruncati pentru ca acesta nu este daunator, ci
doar urat mirositor. Inlaturati un strat subtire de deasupra, branza de dedesubt fiind perfect
comestibila. Insa, daca stratul de mucegai este mai gros, chiar si dupa ce-l inlaturati, branza ramasa
ar putea avea un gust mucegaiat, chiar daca in principiu, nu este afectata.
Nu congelati branza, decat daca este neaparat nevoie. Congelarea nu afecteaza aroma, insa distruge
textura acesteia si devine faramacioasa. Este buna pentru mancaruri gatite, intrucat oricum se
amesteca cu restul ingredientelor.

Alergiile alimentare

Alergiile alimentare sunt reactii ale sistemului imunitar care

creeaza anticorpi pentru a ataca substantele din alimente pe care le considera daunatoare
organismului. In acest proces, sunt secretate cantitati ridicate de substante chimice, inclusiv
histamine, care cauzeaza reactii de severitate variabila: de la iritatii ale pielii pana la colaps fizic.

Cu ce pot fi confundate alergiile alimentare?

Intoleranta la unele mancaruri exista mancaruri care te fac sa te simti rau, desi nu provoaca alergii.
De exemplu, foarte multe persoane adulte manifesta intoleranta la lapte, existand uneori manifestari
asemanatoare alergiilor.
Intoxicatiile alimentare - nu sunt provocate de reactia sistemului imunitar la continutul tipic al unui
aliment, ci sunt cauzate de toxinele sau bacteriile ce se afla in mod extraordinar in acel produs.
Intoxicarea cu histamina - exista o serie de alimente (caspuni, ciocolata, vin, bere etc.) care contin in
compozitia lor naturala histamina. Prin urmare, ingerarea acestora in cantitati mai mari poate
introduce in organism suficienta histamina cat sa declanseze reactii tipice alergiilor, fara a insemna
insa ca sunteti alergic la acel aliment.

Reactii la aditivi - glutamatul monosodic, sulfitul cauzeaza deseori reactii chimice in interiorul
organismului ce nu trebuie confundate cu reactiile alergice la una din componentele alimentului
propriu-zis.
Alte afectiuni - alergiile alimentare sunt invinovatite pentru multe alte afectiuni: de la migrene pana la
sindromul colonului iritabil, fara insa, a fi vorba de asa ceva.

Semne si simptome ale alergiilor alimentare:

Iritatii dermatologice, umflaturi, mancarime

Mancarimea sau umflarii buzelor, a limbii sau a gurii
Raguseala sau tuse
Crampe abdominale, greata, varsaturi sau diaree
Lesin sau pierderea cunostintei, paloare, invinetire, batai neregulate ale inimii
Tuse, respiratie cu dificultate
Frica de un rau iminent, panica, frisoane, slabiciune brusca

Simptomele pot aparea la cateva minute de la ingerare si

disparea la o ora doua dupa ce ati terminat de mancat, ingreunand astfel diagnosticarea. In multe
cazuri, simptomele palesc in cateva ore.

Prevalenta alergiilor alimentare

Alergiile alimentare sunt destul de rare. Paradoxal poate, e faptul ca s-a stabilit o relatie de cauzalitate
intre igiena corecta si frecventa alergiilor:

acestea sunt mai frecvente in tarile dezvoltate, mai mult chiar, intr-o anumita
regiune, prevalenta alergiilor crescand proportional cu economia;
alergiile sunt mai putin frecvente in randul persoanelor care au crescut in gospodarii
la tara, care au frecventat gradinita inca din primii ani viata si au frati mai mari;
alergiile sunt mai putin frecvente in interiorul familiilor care au animale de casa,
intrucat acestea expun persoanele la diverse bacterii.

Diabetul si consumul de sare

Legatura dintre diabet si consumul de sare este una indirecta, studiile dovedind ca ingerarea clorurii
de sodiu (sarea de bucatarie) are efecte directe asupra tensiunii arteriale, ridicand-o, iar aceasta, la
randul ei, este responsabila pentru multe din complicatiile pe care bolnavii de diabet le manifesta.

Cunoscute fiind aceste efecte ale sarii, producatorii au inceput

sa furnizeze alternative la alimentele cu sare, oferind celor care le solicita mancaruri fara sare sau
cu o cantitate redusa de sare.
Cele doua componente ale sarii: clorul si sodiul sunt responsabile (impreuna cu potasiul) pentru
pastrarea echilibrului lichidelor din organims, prin urmare, nici unul din aceste minerale nu trebuie sa
lipseasca din alimentatie. Studiile au demonstrat ca pentru persoanele sanatoase, cantitatea de sare
necesara zilnic este de o lingurita rasa. Majoritatea insa consuma mult mai mult de atat, intrucat
apelam deseori la alimente procesate: branzeturi, conserve, produse din carne care, de regula, sunt
tratate cu multa sare pentru conservare.

Cum puteti tine sub control cantitatea de sare din organism:

Gatiti fara sare si gustati mancarea supa ce ati termina procesul. S-ar putea sa aveti supriza sa
constatati ca e suficient de gustoasa si fara sare sau ca-i trebuie foarte putin. Daca testati mancarea
in mai multe etape, veti fi tentat sa mai adaugati sare la fiecare gustare.
Obisnuiti-va sa savurati mai mult alte condimente: busuioc, marar, dafin, menta, patrunjel, rozmarin,
cimbru, tarhon etc. Acestea pot inlocui cu succes efectul sarii.
Cititi cu atentie etichetele produselor pe care le cumparati si evitati-le, pe cat posibil, pe cele cu
continut de sare si alegeti pe cat posibil pe cele fara sare.
Interesati-va de continutul de sodiu din apa pe care o beti.
Consumati alimente bogate in potasiu: portocale, banane, mango, mazare si fasole uscate etc.
intrucat acestea ajuta la eliminare sodiului prin urina. Nu trebuie sa luati suplimente de potasiu
(vitamine sau alte pastile), decat daca vi le prescrie medicul. Excesul de potasiu din organism poate
cauza greata sau varsaturi.

Inlocuiti sarea
Bucurati-va de aromele naturale ale altor condimente.

In supe, alegeti in locul sarii cimbru, busuioc, patrunjel, dafin, sovarv.

In salate, folositi: marar, patrunjel, busuioc, tarhon.
La peste, utilizati busuioc, marar, chimen, cimbru, rozmarin.
La carne de pasare: salvie, cimbru, patrunjel, rozmarin, busuioc.
Pentru paste: busuioc, cimbru, oregano, patrunjel.

Lemn sau plastic? Pe ce tocam?

Pana nu demult, singurele funduri de tocat pe care le

puteam achizitiona erau din lemn. Insa odata cu expansiunea supermarketurilor, am fost pusi
in situatia de a face o alegere bazata nu doar pe forma sau dimensiunea fundului, cat si pe
materialul din care acesta este confectionat. Desi traditia ne indeamna sa cumparam produse
din lemn, citind etichetele fundurilor din plastic puteam fi convinsi de eficacitatea acestora si,
mai ales, de avantajul pe care il prezinta acestea in fata celor din lemn: fiind un produs perfect
plan, fara asperitati (spre deosebire de lemn), fundul din plastic proteja (se pretindea)
impotriva bacteriilor si a altor organisme microscopice.

Ideea conform careia fundurile din lemn, prin aspectul

poros, sunt o gazda numai buna pentru organisme precum salmonella, E colli, listeria, care se
ascund in porii din lemn asteptand alte alimente pe care sa le contamineze, era foarte
vehiculata intr-o perioada. Mai mult decat atat, in Statele Unite, oficiali din Departamentul de
Sanatate recomandau populatiei sa evite fundurile din lemn din motivele expuse mai sus.

In 1993, microbiologi de la Universitatea din Wisconsin

au testat pentru prima data mitul conform caruia fundurile din plastic sunt mai bune decat cele
din lemn intrucat protejeaza impotriva contaminarii cu diverse bacterii si germeni. Rezultatele
au fost catalogate ca surprinzatoare, rasturnand ideile vehiculate pana atunci.

Cum a decurs experimentul?

Expertii au contaminat in mod intentionat un fund de plastic si unul de lemn cu toate tipurile
de bacterii ce cauzeaza toxiinfectii alimentare. Apoi le-au verificat periodic, fara a le atinge sau
a le spala. Toate bacteriile de pe fundurile din lemn au murit in 3 minute, spre deosebire de
bacteriile de pe cele din plastic, care nu doar ca nu au murit, dar s-au si inmultit peste noapte.

Explicatia fenomenului

Concluzia la care au ajuns cercetatorii e ca lemnul pare a avea un sistem propriu de protejare
impotriva bacteriilor, omorandu-le. In cazul acestor tipuri de funduri, bacteriile si germenii
parasesc suprafata si se infiltreaza in interiorul lemnului, unde sunt omorati de catre actiunea
capilara a lemnului uscat.

Alte concluzii

Cercetatorii au mai descoperit ca un detergent antibacterian obisnuit de vase poate curata

fundurile din plastic foarte bine, eliminand toate bacteriile, doar atata vreme cat pe acesta nu
exista zgarieturi sau taieturi in care germenii sa se ascunda. In cazul in care acestea exista,
creste rezistenta la decontaminarea prin spalare manuala cu detergent de vase.

Alimente afrodisiace

Despre afrodisiace se discuta de mii de ani, intrucat acestea au puterea considera unii de a
intensifica cea mai mare placere carnala: sexul. In principiu, afrodisiacele au capacitatea de a
produce sau de a stimula dorinta sexuala. Aceasta este controlata de nivelurile de hormoni din
organism, in special de nivelul testosteronului. In anumite circumstante, cand suntem supusi
la anumiti stimuli vizuali, auditivi, olfactivi, tactili etc., pe care noi ii interpretam ca fiind
sexuali, creierul trimite semnale in zona pelvina, semnale ce determina o dilatare a vaselor
sanguine din acea arie. In acelasi timp, creierul secreta noreprinefina si dopamina, doi
neurotransmitatori ce spun organismului ca senzatiile simtite sunt placute.

Cum functioneaza alimentele afrodisiace?

Exista doua maniere prin care alimentele afrodisiace ar putea sa dea efectele dorite: fie prin
efectul pe care-l au asupra psihicului, fie prin efectele fizice de la nivelul diferitelor parti ale
organismului. Daca unele alimente sunt considerate a fi responsabile pentru intensificarea
fluxului sanguin din anumite zone, altele au efect afrodisiac doar prin faptul ca sunt asociate
cu actul sexual (in baza unor asemanari fizice cu organele sexuale, dar nu numai).

Cele mai cunoscute alimente afrodisiace

Ciocolata este, cu siguranta, regina alimentelor arodisiace. Continutul de feniletilamina si

serotonina produce un sentiment de euforie, facandu-ne sa ne simtim pasionali si indragostiti.
Pe langa aceste doua substante responsabile de starea de bine pe care o genereaza, ciocolata
mai contine si cofeina ce furnizeaza un surplus de energie atat de necesara pentru o partida
de sex reusita.

Bananele considerate a fi afrodisiace in special

pentru forma lor falica, au totusi un rol in producerea de hormoni sexuali prin continutul ridicat
de potasiu si vitamina B.
Morcovii si castravetii au efecte afrodisiace doar in baza aspectului falic.

Ardeii iuti starnesc aceleasi reactii fiziologice

precum actul sexual: transpiratie, puls mai ridicat, stimuleaza circulatia sanguina etc.
Usturoiul stimuleaza circulatia sanguina.
Ghimbirul are aroma incitanta si stimuleaza circulatia sanguina.

Mierea contine vitamina B, prin urmare stimuleaza

productia de testosteron.
Alcoolul te scapa de inhibitii si poate creste apetitul sexual, insa reduce capacitatea de
actiune si sensibilitatea la stimuli.

Alimentele modificate genetic si sanatatea

Alimentele modificate genetic au aparut pe piata la inceputul

anilor `90 si in mai putin de 10 ani acestea au acaparat 2/3 din piata din SUA. Intre anii 1997-1999 o
patrime din intreaga suprafata agricola a Statelor Unite era cultivata cu legume sau fructe modificate
genetic, procentul crescand continuu in ultimul deceniu. Dincolo de motivatiile pragmatice ce stau la
baza utilizarii tehnologiei genetice in sprijinul crearii unor noi soiuri de alimente - rezistenta mai mare
la schimbarile de temperatura (de ex. rezistenta la inghet a capsunilor modificate genetic), un aspect
mai atragator care favorizeaza vanzarile ridicate, reducerea timpului de maturizare, rezistenta sporita
la boli, daunatori, etc., toate traducandu-se intr-un profit mai mare al producatorilor, raman
controversele ce insotesc aceste alimente.

Fara indoiala ca cea mai mare probleme ridicata de alimentele modificate genetic consta in lipsa
studiilor cu privire la efectele pe termen lung pe care acestea le-ar putea avea. Desi unele neajunsuri
sunt deja observate, precum:

impactul asupra sanatatii umane efectele alergice, rezistenta la antibiotic

provocata;
probleme de natura etica chinul la care sunt supuse animalele fortate sa creasca
nenatural;
exista si o serie de probleme care preocupa specialistii, dar care inca nu au fost cu exactitate
demonstrate.

Mutatiile ar putea sa fie capabile sa calatoreasca catre alte

celule, tesuturi sau organe din interiorul corpului uman. Efectul de domino ce se poate declansa printro simpla mutatie genetica generata de un aliment nu trebuie ignorat. Acesta poate cauza efecte
devastatoare pentru organismul uman.
Afectiuni direct corelate cu alimentele modificate genetic:
Cancerul de san, de prostata si de colon
Aceasta afectiune s-a dovedit a fi in stransa legatura cu un hormon (rBGH) de crestere injectat in
vacile de lapte. Studiile au aratat clar ca acesta este responsabil de inducerea transformarii maligne a
celulelor epiteliale din san, iar riscul dezvoltarii cancerului de prostata si de colon creste cu pana la
400-500%. Hormonul este inca aprobat, considerandu-se ca prezenta lui este inlaturata din produsele
lactate prin pasteurizare.
Alergiile
Numarul alergiilor alimentare a crescut simtitor in ultimele doua decenii. Acest fapt poate fi explicat
atat prin prezenta unor substante pe care organismul uman nu este programat sa le tolereze, cat si
prin extinderea pe care acestea au cunoscut-o. Practic, mai toate alimentele pe care le ingeram au in
compozitie substante nenaturale similare, conducand la o frecventa mare de ingerare, frecventa
netolerata corespunzator de catre organism.
Deficiente la nastere si toxicitate
Ingeram produse modificate genetic fara a sti ce efect au acestea asupra evolutiei umane. S-a stabilit
o corelatie clara intre hormonul de crestere rBGH injectat vacilor si deficientele la nastere si chiar
durata vietii.
Scaderea valorii nutritionale
Studiile au demonstrat ca anumite alimente modificate genetic au un continut nutritional mai scazut
decat cel normal. Mai mult decat atat, acestea sunt deseori suprasaturate de grasimi si infectate de
bacterii.
Desi, in teorie sunt tratate genetic doar anumite alimente, efectele acestui proces sunt globale.
Toxicitatea din sol creste, numeroase specii de plante fiind pe cale de disparitie, mutatiile din plante
ducand la extinctia unor specii de insecte si la tranformarea altora in adevarate "superfiinte", ce se vor

inmulti in exces in lipsa unor pradatori naturali, ducand astfel la un dezechilibru natural ale carui
efecte vor fi resimtite in curand.

Pachetelul pentru scoala

Inceputul toamnei pune la incercare, in fiecare an, inventivitatea mamicilor care isi conduc copiii la
scoala. Oricat de salutara ar fi decizia ministerului educatiei de a furniza copiilor gustarea care, cel
putin in teorie, consta in corn si lapte, implementarea acestei decizii lasa in unele locuri de dorit.
Laptele e transformat in branza topita, cornul este uneori vechi, ca sa nu pomenim de caracterul
inoportun ale acestui aliment recunoscut pentru valorile sale nutritive limitate raportate la valoarea
calorica ridicata intr-o lume din ce in ce mai preocupata de estomparea incidentei obezitatii.

Chiar daca e mult mai usor sa-i dam copilului bani si sa-si
cumpere el singur ce vrea de la chioscul scolii, aceasta atitudine nu face decat sa creeze probleme. In
primul rand, copilul se va obisnui cu o independenta alimentara pe care nu e bine sa o primeasca de
atat de mic, intrucat nu are capacitatea de a discerne singur ce e mai bine pentru el. In al doilea rand
va ajunge sa prefere chipsurile nocive fructelor si legumelor sanatoase punand astfel bazele unui
comportament alimentar complet nesanatos ce se va perpetua multi ani.

Utilizeaza mancarurile preferate

Combina cu ingeniozitate mancarurile lui preferate pentru a te asigura ca nu se va intoarce de la
scoala cu pachetul nedesfacut. Daca ii plac sandwich-urile asigura-te ca acestea nu vor contine
mezeluri, ci carne slaba si proaspata asezonata cu legume, iar feliile de paine sunt din faina integrala
sau cu diverse seminte sau cereale.

Imaginea cucereste
Asigura-te ca nu ii va fi rusine sa scoata pachetul din ghiozdan. Alege caserole micute, viu colorate, pe
care eventual sa lipesti abtibilduri cu personajele lor preferate. Foloseste cutter-e pentru a le taia
sandwich-urile in forme atragatoare: stelute, animale sau brazi in preajma Craciunului. Inveleste
gustarea in folie pentru a-si mentine prospetimea si pentru a nu-si raspandi mirosul prin ghiozdan.

Ofera-i un desert
Scoala este solicitanta pentru micuti, de aceea e bine sa le oferi si ceva dulce pentru a le furniza un
plus de energie. Un baton de cereale integrale sau o banana sunt alegerile ideale.

Nu uita de lichide
Copilul trebuie sa se hidrateze pe parcursul celor 4-5 ore pe care le petrece la scoala. Daca s-a plictisit
de apa plata, poti incerca sa-i oferi sucuri naturale de fructe stoarse acasa, pentru a fi sigure ca nu
contin conservanti. Nu uita, ca tinute mai mult timp in ghiozdan, acestea s-ar incalzi si si-ar pierde
savoare, de aceea e bine sa folosesti un mic termos pentru a te asigura ca acestea il vor mai tenta pe
copil si dupa cateva ore.

Cateva idei pentru gustari sanatoase:

Sandwich cu piept de pui la gratar si putin sos de iaurt;

Sandwich cu fille de ton sau orice alt peste care ii place;
Banane, mere, pere tari. struguri etc.
Batoane de cereale integrale;
Cate o mana de alune nesarate si fara coaja, fistic decojit, nuci etc., pentru ca
pustilor le place sa rontaie, iar acestea sunt alternativa ideala la chips-urile si sticks-urile
din comert.

Dieta in afectiunile hepatice

Poate cel mai important aspect in lupta impotriva afectiunilor

hepatice este o dieta corespunzatoare care sa evite alimentele daunatoare. Pentru protejarea ficatului,
trebuie inlaturate din alimentatie urmatoarele:

Margarina si alte grasimi hidrogenate

Sare rafinata
Apa cu clor (de la robinet)
Antibioticele
Aspartamul (indulcitor artificial)
Pesticidele
Aditivi alimentari
Zahar, ciocolata si alte alimente ce contin concentratii ridicate de indulcitori; (Pofta
de dulciuri poate fi temperata printr-o alimentatie bogata in minerale precum crom si
vanadium acestea fiind responsabile deseori pentru nevoia de dulce pe care o simtim.)
Uleiuri rafinate
Praf de copt
Cascaval
Produse de fast-food hamburgers, pizza, hotdog, etc.
Mancaruri prajite, afumate
Bauturi racoritoare acidulate
Bauturi alcoolice
Alimentele nocive de mai sus trebuie inlocuite cu alimente capabile sa vindece precum:

Stevie, malt de orez sau de orz, roscove, fructe, morcovi.

Sare de mare nerafinata;
Sucuri de legume
Carne de vita, vitel, peste slab, pasare
Lapte dulce sau produse lactate proaspete iaurturi, branza de vaci, cas, toate
dietetice si fara aditivi
Mancaruri organice

Aloe vera
Ceaiul verde contine multi antioxidanti ce ajuta la buna functionare a ficatului.
Usturoiul si ceapa contin chimicale ce inhiba producerea substantelor ce cauzeaza
cancerul.

Cum sa prepari hrana?

Trebuie evitate prajelile sau afumatul, prin urmare alimentele trebuie fie fierte, fie fripte pe gratarul
pentru aragaz. Ouale nu trebuie consumate in exces, fiind recomandat un ou la 3 zile.

Mituri despre Cafea

In cei peste 1000 de ani de cand se cultiva sistematizat cafeaua, efectele sale asupra organismului
uman au fost deseori cercetate si disecate pana la cele mai mici amanunte. Fiind o bautura atat de
populara, nu e de mirare ca s-au nascut nenumarate speculatii cu privire la beneficiile si dezavantajele
cauzate de consumul de cafea. Cateva dintre miturile legate de aceasta vor fi confirmate sau infirmate
in cele ce urmeaza.

1. Mahmureala cafeina te poate trezi din betie, insa nu te ajuta in cazul in care esti deja
treaz.
In loc sa diminueze simptomele mahmurelii, cafea o inrautateste intrucat accentueaza deshidratarea
organismului.

2. Durerile de cap pot si combatute cu cofeina, intrucat aceasta este un component al

multor analgezice, fiind recunoscuta ca intensificand efectele aspirinei cu pana la 40%.
Utilizata frecvent, cafea isi pierde din efecte cauzand deseori durerile de cap si nu temperandu-le.

3. Energizare multi dintre consumatorii de cafea proslavesc efectul energizant al acesteia,

spunand ca ii face sa se simta mai alerti.
Insa, cu cat consuma mai frecvent, cu atat cantitatea necesara pentru producerea acelorasi efecte
creste, ducand la aparitia fenomomenului de dependenta de cofeina.

4. Viteza de reactie se presupune a fi mai mare atunci cand este consumata cafea.
Exista nenumarate studii cu privire la legatura dintre consumul de cafea si rapiditatea de reactie, insa
rezultatele sunt controversate.Unii cercetatori sustin ca efectul cofeinei este de a stimula viteza de
reactie atunci cand individul se confrunta cu probleme, altii sustin ca, din contra, aceasta nu face

decat sa diminueze performantele in cazul unor sarcini mai complicate de genul calculelor numerice,
exercitiilor de coordonare musculara si sincronizare precisa.

5. Efecte asupra somnului o cana de cafea bauta cu 30-60 de minute inainte de culcare
cauzeaza insomnie sau diminueaza calitatea somnului.
In realitatea, si cafeaua bauta dimineata poate cauza aceleasi manifestari, dovedindu-se ca efectele ei
se pot prelungi pana seara.

6. Arsuri la stomac unul din efectele cafelei este de a relaxa sfincterul dintre esofag si
stomac, generand arsuri la nivelului celui de al doilea.
Cercetarile nu au stabilit cu precizie daca acestea se datoreaza cofeinei sau altor componente ale
cafelei.

7. Anemia este accentuata de consumul de cafea.

Consumul de cafea este recunoscut ca facilitand pierderea de vitamine si minerale, printre care
vitaminele B si C, calciu, zinc si fier.

8. Hipertensiune arteriala este asociata cauzal cu consumul de cafea.

Cafeina cauzeaza constrictia vaselor sanguine si determina inima sa pompeze mai rapid determinand
astfel cresterea presiunii arteriale. Pe langa faptul ca inrautateste simptomele hipertensiunii, cafeina
diminueaza efectele medicatiei antihipertensive.

9. Afectiuni cardiace, atacuri de cord si atacuri cerebrale pot fi efecte ale cafelei.
Una din componentele cafelei este responsabil pentru subtierea sangelui. Cofeina poate cauza aritmie
(batai iregulate ale inimii). Prin urmare, persoanele predispuse la astfel de accidente ar trebui sa evite
consumul de cafea.

10. Afectiuni coronariene asociate cu consumul de cafea.

Un studiu recent a relevat ca persoanele care beau cinci sau mai multe cesti de cafea zilnic sunt mai
predispusi de doua pana la trei ori mai mult la dezvoltarea unor boli coronariene.

11. Ulcer un alt efect al cafelei.

Cafeaua sporeste aciditatea gastrica, prin urmare ar trebui evitata de persoanele afectate de probleme
stomacale.

12. Andrenalina este intensificata de consumul de cafea.

Cofeina intensifica nivelurile de andrenalina, care uneori nu poate fi consumata cu eficacitate de
organism, ceea ce genereaza stari de anxietate.

13. Osteoporoza este mai frecvent intalnita in randul bautorilor de cafea.

Un studiu la care au luat parte peste 80.000 de subiecti a relevat faptul ca exista o legatura intre
oasele fragile si consumul accentuat de cafea. Acest rezultat a fost oarecum previzibil, intrucat se stie
ca unul dintre efectele cofeinei este de a extrage calciul din oase.

14. Rozacee (cuperoza) poate fi provocata sau accentuata de cafea.

Cafeaua poate cauza inrosirea pielii, prin urmare ar trebui evitata de persoanele afectate de rozacee.

15. Sarcina este influentata de consumul de cafea.

Consumul de cafea este asociat cu o frecventa mai mare a avorturilor spontane, a fetusilor nascuti
morti si cu o frecventa scazuta a nasterilor. Multi specialisti sustin ca in cazul sarcinilor, cafeaua ar
trebui evitata complet. Cafeina poate ramane in sangele fetusului sau a nou nascutului pana la 4 zile,
cauzand iritabilitate si, bineinteles, probleme cu somnul.

16. Sindromul premenstrual este accentuat de cafea.

Incidenta crescuta a simptomelor premenstruale precum: tensiune, iritabilitate, anxietate, oboseala,

probleme cu somnul este deseori asociata cu cofeina, dupa cum arata studiile efectuate pana in
prezent.

17. Infertilitate influentata de consumul de cafea.

Cafeaua pare sa diminueaze mobilitatea spermei si sa sporeasca incidenta spermei anormale. Studiile
de asemenea au aratat ca femeile care beau mai mult de o ceasca de cafea pe zi, isi reduc fertilitatea
cu pana la 50%.

18. Cancerul poate fi asociat cu un consum excesiv de cafea.

Cercetarile cu privire la asocierea cafea - cancer au fost neconcludente. Totusi se speculeaza ca exista
un risc mai mare la bautorii de cafea cu privire la afectiuni pancreatice, ovariene, ale vezicii urinare si
renale.

19. Performanta sportiva este mai accentuata daca se consuma o anume cantitate de cafea.
Desi unii propavaduiesc efectele benefice ale cafelei asupra andurantei fizice, rezultatele studiilor sunt
indoielnice. Cofeina este in multe competitii considerata o substanta interzisa.

20. Pierderea greutatii este facilitata de cafea.

Cafeina are ca efect diminuarea apetitului, insa utilizata ca instrument al unei cure de slabire poate
avea efecte nocive asupra organismului prin excesul pe care il fac indivizii ce vor sa slabeasca. Cel mai
frecvent intalnit efect consta in probleme cardiace.

Curiozitati despre Muraturi

Desi poate parea ciudat, adevarata istorie a muraturilor este cumva incerta. Unii considera ca originile
acestui fel de mancare dateaza de acum 4030 de ani, fiind originar din India. Cert este ca muraturile
sunt mentionate de catre Iisus in Biblie si in cartile Vechiului Testament. In 850 i.e.n., Aristotel
propavaduia beneficiile muraturii asupra organismului uman, iar ulterior, Napoleon considera ca sunt
indispensabile pentru armatele sale, considerandu-le adevarate medicamente.

Exista o serie de date interesante in ceea ce priveste

muraturile. De exemplu, se stie ca in vremurile de demult, oamenii nu puteau masura cu exactitate
cantitatea de sare pe care sa o puna in saramura, intrucat concentratia sarii varia de la un an la altul.
Aceasta problema avea efecte nedorite: prea multa sau prea putina sare putea duce la deteriorarea
muraturilor, acestea nerezistand in timp.
Solutia pe care au gasit-o era de a pune atata sare in saramura incat sa pluteasca un ou. Insa, desi
muraturile preparate astfel rezistau peste iarna, erau atat de sarate incat trebuiau tinute la desarat in
apa timp de cateva zile pentru a putea fi consumate.
In insulele Pacificului, unde clima este calduta si umeda generand deteriorarea rapida a mancarurilor,
bastinasii au invatat sa-si conserve alimentele inca de acum doua milenii. Acestia isi construiau camari
pe care le protejau cu frunze de bananier pentru a nu intra pamant sau apa in ele, in care depozitau

alimentele. Aceste camari erau atat de importante, incat erau inspectate inainte de nunti de mamele
mireselor, pentru a constata daca viitorul mire este sau nu un om bun de insuratoare.
Muraturile au jucat un rol important si in descoperirea Americii, pe vremea aceea multe din calatoriile
transoceanice fiind deturnate pentru ca echipajele vaselor se imbolnaveau de scorbut din cauza lipsei
de vitamina C. Amerigo Vespucci a fost cel care a depozitat pe navele ce se inscriau in calatoria
istorica peste Atlantic cantitati uriase de muraturi, pentru a preintampina epidemia de scorbut ce era
responsabila pentru majoritatea esecurilor calatoriilor lungi pe apa.

Marii producatori de castraveti murati obisnuiesc sa puna

legumele afara, in cuve imense umplute cu saramura, fara a le acoperi. Desi sunt expuse prafului sau
insectelor, cuvele sunt lasate descoperite dintr-un motiv foarte important: razele ultraviolete si
infrarosii ale soarelui impiedica dezvoltarea drojdiei si a ciupercilor (cunoscute sub numele de floare)
pe suprafata saramurii.
De aceea, specialistii recomanda persoanele care pun muraturi la domiciliu sa lase castravetii sa
fermenteze la soare, pentru a impiedica raspandirea microorganismelor.

Saramura are intrebuintari diferite, cea mai frecventa fiind, dupa cum bine se stie, ca
remediu impotriva mahmurelii. In trecut, aceasta mai era folosita de catre femeile
europene si ca procus cosmetic.
A mura legumele nu presupune doar furnizarea unei arome speciale, ci si intensificarea calitatilor
nutritive ale acestora si transformarea acestora in alimente mai usor digerabile. In timpul fermentatiei,
bacteriile produc vitamine in timp ce digera o parte din substantele din vegetale. De asemenea, sarea
reduce cantitatea de apa din legume sporind astfel concentratia de vitamine.
Conform specialistilor, varza murata contine de doua ori mai multe vitamine B1, B2, B12 decat varza
proaspata. Fermentatia poate, de asemenea, sa transforme vegetalele necomestibile in alimente
delicioase ce pot fi mancate. Multe comunitati de pe teritoriul Africii si al Americii de Sud mureaza
tuberculii de manioc, ce contin cianura, pentru a-i face comestibili.
Multe culturi sunt cunoscute in istorie ca fermetand alimente prin ingroparea lor in pamant, dand
nastere unor delicateturi desi mucegaite, totusi comestibile. Chinezii ingropau oua, comunitatile
islandeze ingropau carnea de rechin in nisip, scandinavii fermentau pestele in pamant alaturi de
branza si liquor traditional, scotienii ingropau butoiase de branza in terenuri turboase, lasate sa
fermenteze timp de 7 ani inainte de a le manca.
Aceastea sunt doar cateva dintre aspectele interesante ale muraturilor. Insa, probabil cea mai
importanta caracteristica a muraturilor consta in beneficiile inestimabile ale acestora asupra
organismului uman:

Vegetalele murate contin un set de bacterii ce inhiba cresterea microbilor nocivi de la

nivelul intestinelor.
Contin o concentratie ridicata de vitamina C.
Ajuta la absorptia mai eficienta a fierului.

Otetul, adesea utilizat in muraturi, ajuta la pierderea greutatii in timpul curelor de

slabire.

Sportul - catalizator al dietelor de

slabire
De ce fitness?

Atunci cand se doreste consumarea depozitelor de glucoza, fitnesul este alegerea corecta.
Glucoza este utilizata atunci cand organismul este supus la un efort fizic crescut, sustinut timp
de cateva minute, alternat cu pauze scurte si are ca efect cresterea masei musculare.

De ce aerobic?

Exista un tip de activitate pentru care organismul isi ia resursele din depozitele de lipide.

Acesta presupune eforturi fizice minime sau medii care sunt desfasurate pe perioade mai lungi
de timp si are ca efect arderea lipidelor (a grasimilor). In aceasta a doua categorie se
incadreaza, pe langa aerobic, inotul, mersul pe bicicleta etc. Deci, in principiu, pentru a da jos
din grasimi e necesar un efort sustinut mediu sau minim, efectuat la fiecare cateva zile pentru
eficienta maxima.
Efectele pozitive ale unei activitati fizice sustinute sunt binecunoscute de toata lumea. Pe langa

corpul mult visat veti beneficia si de consecinte precum: intarzierea imbatranirii, stimularea
capacitatii mentale, imbunatatirea starii psihice prin eliberarea de endorfine, intensificarea
rezistentei la diverse afectiuni, stabilizarea tensiunii areteriale etc.
O activitate fizica corespunzator efectuata presupune o hidratare corecta. Cu cel mult o ora
inaintea dezvoltarii efortului este recomandata ingerarea a 0.5l apa, pe parcursul activitatii
fizice trebuie baut cate un pahar de apa la fiecare 15-20 de minute, iar la incheierea acesteia
0.5l. Nu este cazul sa folositi bauturi dulci sau energizante decat daca sunteti antrenat intr-un
effort fizic crescut ce se desfasoara pe o perioada mai indelungata de timp (in special, la
sportivii de performanta) si este recomandat sa se utilizeze doar in timpul activitatii fizice, nu
dupa aceea.

Despre obiceiuri alimentare

Fiinta umana este omnivora, adica se alimenteaza cu

produse atat animale, cat si vegetale, ceea ce reprezinta o caracteristica destul de rara in
natura, majoritatea celorlalte specii impartinandu-se in carnivore sau erbivore (cu exceptia
porcului si a sobolanului). In cautarea diversitatii alimentare, omul a trebuit sa gaseasca
metode de a distinge cu precizie produsele comestibile de cele necomestibile, metode ce au
fost asimilate prin imitatie si antrenament si s-au perpetuat de la o generatie la alta,
conducand la aversiuni instinctive fata de anumite alimente sau chiar gusturi.

Este dovedit faptul ca oamenilor le place gustul dulce si il detesta pe cel amar.
Testele facute pe nou-nascuti au demonstrat ca acestia prezinta inca din primele
zile aceste caracteristici umane, respingand spontan arome amare sau acre.

Dincolo de aceste trasaturi generale aplicabile oricarei fiinte umane, exista obiceiuri specifice
fiecarei culturi in parte ce pot fi catalogate drept dezgustatoare de altii. De exemplu, insectele
(o bogata sursa de proteine) ce sunt consumate pe scara larga in Asia si Africa sunt
considerate respingatoare de catre europeni, la fel cum branza cu mucegai, specialitatea
bucatariei franceze este detestata de catre asiatici.

Exista doua motive ce stau la baza respingerii unor

alimente: instinctul de conservare al speciei ce ne impune sa ne ferim de alimentele noi ce ar

putea fi toxice si o serie de reactii de natura psihologica ce ne creeaza anumite retineri atunci
cand e vorba de mancare. Evitam gustul amar pentru ca multe plante otravitoare sunt amare
si suntem incantati de gustul dulce pentru ca alimentele dulci sunt surse rapide de energie.
O alta explicatie pentru obiceiurile alimentare actuale este faptul ca pana in secolul al XVIII-

lea alimentele constituiau un alt indicator al statutului social. Fructele ce cresteau aproape de
pamant precum capsunile, pepenii etc. si animalele precum porcul erau considerate potrivite
pentru paturile sociale inferioare, iar pasarile si fructele si legumele de deasupra solului erau
considerate superioare, prin urmare faceau parte din alimentatia nobililor. Lucrurile erau atat
de bine batute in cuie, incat in perioada medievala erau state in care taranii trebuiau sa
declare si daca au adulmecat alte alimente decat cele permise lor.
Rolul alimentelor ca indicator al statusului social s-a mai estompat incepand cu secolul al XIXlea, odata cu aparitia restaurantelor care ofereau servicii de calitate oricui isi putea permite,
indiferent de clasa sociala din care facea parte.

Beneficiile ciocolatei

Adorata si totodata evitata de catre femei, ciocolata are o serie de beneficii pe care nu multi le
cunosc. Ultimele cercetari cu privire la efectele ciocolatei sugereaza ca ideea conform careia
ciocolata ar avea urmari negative e doar un mit nascut din nevoia de a compensa gustul
excelent cu o latura mai putin placuta. Mai mult decat atat, cercetatorii au demonstrat ca
aleasa cu intelepciune, ciocolata are de fapt consecinte benefice asupra sanatatii organismului.

Ciocolata contine peste 300 de elemente chimice componente, cateva dintre acestea, insotite
de efectele pe care le produc, fiind prezentate in cele ce urmeaza:

Cacao - contine un agent antibacterial util in combaterea deteriorarii dentare. Din

nefericire, zaharul in exces din unele tipuri de ciocolata poate combate efectul
pozitiv generat de cacao.

Mirosul ciocolatei intensifica undele cerebrale teta, generand relaxare.

Untul de cacao contine acid oleic, o grasime mono-desaturata ce este responsabila
cu cresterea colesterolului "bun".
O ceasca de ciocolata calda inaintea meselor poate diminua apetitul.
Ciocolata sporeste nivelul de antioxidanti din sange.
Vracii mexicani utilizeaza ciocolata pentru a trata bronsite si intepaturi de insecte.
Carbohidratii din ciocolata sporesc nivelul serotoninei din creier, generand o stare
psihica pozitiva.
Ciocolata contine fenolen responsabil pentru mentinerea elasticitatii vaselor
sanguine.

Exista trei tipuri majore de ciocolata: amaruie, cu lapte si alba. Este usor de imaginat ca

pentru a ne bucura de efectele pozitive ale ciocolatei, alegerea corecta este ciocolata amaruie,
care contine o cantitate mai mica de zahar decat celelalte, fiind, prin urmare, cea mai
sanatoasa.
Cateva Retete din Cartea de Bucate ce au Ciocolata drept ingredient de baza:
Ciocolata de Casa, Pere Trase in Ciocolata, Prajiturele de ciocolata cu cirese , Tarta cu fructe si
crema de ciocolata ...

Simbolismul fructelor in cultura chineza

Despre beneficiile fructelor, discutiile sunt nesfarsite, mai ales in cultura occidentala, care e
fortata sa lupte impotrive problemelor generate de greutatea in exces prin promovarea ideilor
cu privire la o alimentatie sanatoasa bazata, in special, pe legume si fructe. In cultura
orientala insa, lucrurile stau diferit. In cultura chineza, de exemplu, fructele nu sunt doar
alimente sanatoase, ele sunt ofrande aduse zeilor, fiind considerate a fi in masura sa atraga
bunavointa acestora. Nu este de mirare ca le-au fost asociate simboluri care ghideaza si in
zilele noastre comportamentul reprezentantilor acestor culturi.

Portocalele

Portocalele se regasesc in ofrandele lasate in temple

atunci cand se adreseaza zeilor rugi de noroc. Mandarinele si celelalte citrice au alte roluri, mai
prozaice, fiind oferite miresei in ziua nuntii pentru a fi decojite in prima noapste petrecuta in
patul conjugal si a le imparti cu proaspatul sot. Acestea simbolizeaza dorinta de a avea o
familie fericita si o lunga si implinita viata impreuna. La acestea se adauga si ideea de
prosperitate, intrucat termenul ce desemneaza mandarina intr-unul din dialectele chinezesti
are si intelesul de aur.

Pepenii si pomelo

Pepenii si pomelo sunt simboluri ale unei familii unite,

simboluri inspirate de forma acestora familia se va pastra rotunda, completa, extinsa si unita
precum aspectul fructelor. Asa se explica si de ce chinezii au o predispozitie spre cumpararea
fructelor mari si impartirea lor cu membrii familiei in locul fructelor mai mici, mancate
individual.

Rodiile

Rodiile au de asemenea o interpretare familiala. Ele

simbolizeaza fertilitatea, lucru previzibil, din moment ce acest fruct este plin de seminte. Unul
din darurile cele mai frecvente de nunta in aceasta cultura este un tablou ce reprezinta o rodie
sectionata pe jumatate si desfacuta. Sensul acestui tablou este 100 de seminte, 100 de fii,
sens accentuat si de omonimia termenului zi care este inteles atat prin seminte, cat si prin
fii. Interesant este ca rodia este unul din putinele fructe care nu sunt oferite ca ofrande zeilor.
Motivul, in cazul rodiei, este ca aceasta e considerata a fi prea seducatoare.

Bananele

Bananele se regasesc pe lista de ofrande, dintr-un motiv usor diferit de cele enuntate pana
aici. Ele simbolizeaza educatia, genialitatea, cultura, pe scurt, un intelect superior pus in slujba
cunoasterii.

Merele

Merele sunt simbolul pacii, cuvantul chinezesc ce desemneaza acest fruct fiind de asemenea
un omonim care exprima atat termenul de mar, cat si cel de pace. Caisele reprezinta, de
regula, femeile frumoase. Exista un caz special, in care aceste fructe pot fi interpretate diferit.
Daca o femeie ii ofera sotului o caisa rosie, o face pentru a-i spune acestuia ca a avut o
aventura cu un alt barbat. Piersicile semnifica longevitate si sunt de regula asociate, in
imaginile specifice culturii, cu barbatii.

Perele

Perele simbolizeaza despartirea. Desi sunt multe fructe pe care chinezii le impart in familie,
niciodata nu vor imparti o para, intrucat aceasta duce la separatie. De asemenea, nu se
daruiesc pere, mai ales in a 15-a zi a lunii a 7-a, intrucat gestul ar fi interpretat ca urare de
despartire de cineva drag adresata celui ce primeste cadoul.

Aceste simboluri, desi provin dintr-o cultura atat de diferita de a noastra, nu fac decat sa
amplifice savoarea (si misterul) fructelor pe care le consumam zilnic.

Inghetata - Origine si Istorie

Originile inghetatei sunt destul de neclare. Cert este ca multe civilizatii antice au fost cucerite de un
predecesor al inghetatei actuale. Mesopotamia e recunoscuta ca detinand primele locuri special
concepute pentru racirea alimentelor (datand de acum 4000 de ani), amplasate pe malul raului Eufrat,
unde persoanele instarite isi depozitau alimentele. Faraonii Egiptului solicitau sa li se trimita gheata pe
mare. In secolul V inainte de Hristos, grecii vindeau conuri de gheata amestecate cu miere si fructe.
In Imperiul Roman, imparatul Nero (37-68 e.n.) poruncea sa-i fie aduse gheata si zapada din munti
pentru a fi combinate cu fructe si miere pentru a le da savoarea mult apreciatei inghetate. Desi nu
exista documente scrise care sa ateste acest lucru, se pare totusi ca inghetata isi are originea in
curiozitatile culinare ale Imparatului Tang din Shang, China, (1675-1646 i.e.n.), care adora amestecul
zapadei cu sirop de fructe si lapte.

Marco Polo a fost cel care in 1295 a facut cunoscut rolul laptelui in inghetata, preluand ideea din China
si aducand-o in Italia. Amestecarea laptelui cu gheata avea meritul de a face desertul mai cremos,
prin urmare, aceasta idee a prins foarte repede la nobilimea vremii, devenind un ingredient mult ravnit
la dineurile fastuase organizate in acea perioada.
Din Italia, laptele inghetat a ajuns in Franta, in secolul 16, prin Catherine de Medici care a devenit
regina Frantei prin casatoria cu Henry al II-lea. Curand dupa instalarea acesteia in Franta, multi dintre
bucatarii francezi pregateau acest desert ca pe o specialitate delicioasa. Nu a mai durat mult pana
cand un bucatar francez si-a deschis un magazin special pentru a vinde inghetata, fiind primul care a
adaugat aroma de ciocolata sau de capsuni pe laptele inghetat.

In America, inghetata a ajuns in secolul 18, in 1776 fiind deja deschis primul magazin ce vindea
exclusiv inghetata la New York.
Odata cucerita intreaga lume de aroma ispititoare a inghetatei, inventiile dedicate imbunatatirii ei nu
au ezitat sa apara. Una peste alta, istoria inghetatei moderne este strans legata de o serie de
descoperiri:

posibilitatea racirii alimentelor sau bauturilor prin amestecarea cu gheata sau cu

zapada;
dizolvarea sarurilor in apa produce un efect de racire (si raspandirea acestei idei); In
aceasta etapa, inghetata era facuta manual prin plasarea unui bol intr-un tub ce continea
gheata si sare. Aceasta metoda permitea reducerea temperaturii ingredientelor printr-un
proces relativ simplu: sarea este racita de catre gheata, iar efectul sarii asupra ghetii era
de topire partiala, absorbind totodata caldura latenta, aducand astfel amestecul sub
temperatura de inghet.
inventarea aparatului de facut inghetata pe la mijlocul secolului al XIX-lea; Principiul
de functionare al acestui e similar celui prezentat anterior, cu mentiunea ca aceasta
masinarie diminua timpul alocat unei inghetate, facand-o totodata si mai cremoasa.
inventarea frigiderului mecanic (sfarsitul sec. al XIX-lea, inceputul sec. XX);

Anxietatea si Alimentatia
Anxietate si alimentatie - cum sa combati anxietatea prin alimentatie?
In discutiile despre anxietate si alimentatie se constata patru directii principale: in primul rand,
anxietatea ar putea fi cauzata de schimbarea unei diete, in al doilea rand, ceea ce mancam poate
influenta intensitatea starilor anxioase resimtite, in al treilea rand, anxietatea poate afecta modul in
care organismul tolereaza hrana si in ultimul rand, atunci cand anxietatea este tratata prin medicatie,
aceasta poate cauza intoleranta la diverse alimente.
Cercetarile efectuate scot din ce in ce mai mult la lumina corelatii intre alimente si afectiuni psihice.
Unii specialisti sustin chiar ca boli grave precum schizofrenia si depresia severa pot fi tinute sub
control cu ajutorul unei diete potrivite. Specialisti din Londra au descoperit o legatura foarte puternica
intre afectiuni psihice si alimente, in special cele bogate in acizi grasi Omega 3, acizi care influenteaza
nivelul serotoninei din creier cauzand depresii. S-a constat ca rata depresiei in Noua Zeelanda este cu
mult mai mare decat in Japonia, de exemplu, pentru ca locuitorii tarii asiatice au o dieta mult mai
bogata in peste (ce contine acizi grasi) spre deosebire de locuitorii Noii Zeelande care au o alimentatie
bazata in special pe carne rosie.
De evitat:

Cafeina - in orice forma (cafea, ceaiuri, bauturi racoritoare etc). Aceasta

accentueaza starile anxioase, prin urmare este preferata inlocuirea ei cu ceaiuri, in special
cel de musetel, care are efect calmant.
Deshidratarea cronica - poate fi evitata prin ingerarea de lichide in cantitati
normale.
Carbohidrati rafinati - paine alba, dulciuri, ciocolata, bauturi acidulate etc.
Grasimile si uleiurile pentru ca se digera greu (acestea pot fi inlocuite cu succes de
uleiul de masline in cazul in care este absolut necesara frigerea alimentelor).
Alcoolul care are efecte de deprimare.
De urmarit:

Alimentarea prin mese mai mici si mai frecvente care sa mentina constant nivelul
glicemiei;
Fructe si legume cat mai multe pentru vitaminele si mineralele pe care le contin.
Deseori sunt si o sursa importanta de fibre.
Carbohidrati nerafinati precum grau, orz, ovaz, secara, orez, cereale mixte etc.
Cresterea proteinelor mancate prin introducerea in alimentatie a carnii de peste, de
pasare, oua, lapte, branza, iaurt, nuci, seminte sau fasole.
Suplimentarea alimentatiei cu vitamine si minerale (acolo unde exista carente).

Creeaza-ti propriul meniu culinar din

alimentele preferate

Cantitatile din acest tabel sunt exprimate pentru 100 de unitati (100g sau 100 ml. pt lichide).
Pentru lipide, glucide si proteine, cantitatile reprezinta grame. Daca doriti sa verificati numarul
de calorii din meniul dumneavoastra puteti sa folositi calculatorul oferit de Retete Culinare
Romanesti.

Denumire

Calorii

Proteine

Lipide

Glucide

Carne de curca

179

24.5

8.5

Carne de miel

260

18

20

Carne de oaie

181

17

12

Carne de porc grasa

340

15

30

Carne de porc slaba

142

20.4

6.3

Carne de pui

142

21

Carne de vaca grasa

277

12

24.5

Carne de vaca slaba

104

20.4

2.2

Crap

104

18.9

2.8

Ficat de porc

146.2

19

Hering in sos tomat

170

16.2

10.4

1.8

Heringi

167

18

10

Heringi in ulei

325

13.7

28.9

Icre crap

192

19.5

12.1

Macrou in sos tomat

164

14.5

10.6

1.6

Macrou in ulei

259

16.2

20.7

Parizer

290

10.2

26.8

Pateu de ficat

261

19.6

19.5

Salam de vara

519

20

47

Stavrid

114

21

Stavrid in sos tomat

125

15.5

6.6

21

0.3

18

Carne - peste si preparate

Fructe proaspete
Cirese

Grapefruit

30

0.5

0.2

6.5

Lamai

36

0.9

0.7

6.2

Mandarine

40

0.8

0.1

8.7

Mere

67

0.3

0.5

15

Pere

79

16

Portocale

47

0.8

0.2

10.1

Prune

89

0.6

0.1

21

Struguri

93

2.1

1.7

18

306

2.5

0.5

71

Margarina

764

82.5

Smantana

297

2.5

29.5

Ulei floarea soarelui

930

100

Ulei soia

930

100

Unt

721

74

Untura de porc

927

0.2

99.5

Branza de burduf

369

27.4

27.4

0.5

Branza de vaca

155

13

4.5

Branza topita

366

36

0.9

Cascaval

233

25

19

Iaurt

50

3.2

2.6

Lapte de vaca

65

3.5

3.5

4.5

Lapte parf

498

27

24

40

Telemea de oi

305

18.9

24

Telemea de vaci

273

19.4

20.4

Ardei

112

1.2

Bulion de tomate

62

3.6

11.6

Castraveti in otet

0.6

1.5

Fasole verde obisnuita

18

1.1

0.4

2.5

Gogosari in otet

15

0.7

Mazare verde boabe

72

6.5

0.5

10.8

Pasta de tomate

85

5.4

15.4

Tocana de legume

73

3.1

Varza acra

18

1.2

3.3

Vinete in ulei

92

1.8

2.4

Fructe uscate
Stafide

Grasimi

Lapte si preparate

Legume conservate

Legume proaspete

Ardei gras rosu

39

1.3

0.4

7.3

Ardei gras verde

17

1.1

0.2

2.5

Cartofi

88

0.2

19

Cartofi noi

80

1.7

0.2

17.4

Castraveti

19

1.3

0.2

2.9

Ceapa uscata

40

1.5

0.2

Ceapa verde

20

0.2

Ciuperci

35

0.5

2.3

Conopida

30

2.8

0.3

3.9

Dovlecei

18

0.9

0.1

3.2

Fasole verde

33

0.2

5.7

Mazare verde boabe

96

8.4

0.5

14

Morcovi

45

1.5

0.3

8.8

Pastarnac

72

1.4

0.5

15

Patrunjel radacini

20

1.1

0.3

3.1

Praz

54

2.3

0.4

9.9

Ridichi

19

0.3

0.1

3.8

Ridichi de iarna

26

1.3

0.1

4.9

Rosii

20

1.1

0.3

3.1

Salata verde

22

1.9

0.3

2.9

Sfecla rosie

43

1.3

0.1

Spanac

25

3.5

0.3

Telina radacini

33

1.4

0.3

5.9

Urzici

68

7.9

0.7

7.1

Usturoi

137

7.2

0.2

26

Varza alba

33

1.8

0.2

5.8

Varza Bruxelles

50

0.5

Varza rosie

33

1.9

0.2

5.6

Fasole boabe

303

23

1.7

47

Masline negre

437

20

35

7.2

Masline verzi

177

12.5

10

8.1

Nuci

650

21

59

3.7

171

14

12

0.6

Biscuiti

425

8.2

9.5

74

Faina de grau

349

11

1.4

71

Faina de porumb

351

9.6

1.7

72.1

Leguminoase uscate si oleaginoase

Ou
Oua de gaina

Produse derivate din cereale

Gris

358

9.4

0.9

75.4

Orez

354

8.1

1.2

75.5

Paine de grau alba

247

7.5

0.4

52

Paine de grau intermediara

234

7.5

0.7

43

Paine de grau neagra

242

8.4

1.2

48

Paine graham

256

9.1

51

Paste fainoase cu ou

386

10.2

2.2

79.1

Paste fainoase obisnuite

360

10.9

0.6

75.6

Caramele cu lapte

394

96

Ciocolata cu lapte

605

6.9

40

50

Dulceata de visine

282

0.77

68

Gem de caise

240

0.65

58

Gem de visine

250

0.88

60

Miere de albine

304

0.5

0.2

Zahar

410

100

Produse zaharoase