See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/342210977

Influenta miscarii stiliste si a sectelor religioase la ucrainenii din Romania

interbelica

Chapter · January 2018

CITATIONS READS

0 165

1 author:

Mihai Florin-Razvan
Institutul National Pentru Studiul Totalitarismului
9 PUBLICATIONS   2 CITATIONS   

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Mihai Florin-Razvan on 16 June 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Influenta mişcării stiliste
y y

şi a sectelor religioase la ucrainenii din

România interbelică

Florin-Răzvan MIHAI

Drepturile religioase ale cetăţenilor români au fost

recunoscute prin Constituţia din 1923, ce prevedea, la
articolul 29, „libertatea conştiinţei şi cultelor”. Statul
român a acordat o atenţie deosebită respectării drepturilor
religioase ale minorităţilor naţionale, care, cu unele
excepţii (ucraineni, ruşi, bulgari, sârbi), erau de altă confe-
siune/religie decât românii din Vechiul Regat. începând
din anul 1923, când s-a redactat primul anteproiect1,
reprezentanţii cultelor au dezbătut legea care trebuia să
clarifice raporturile dintre stat şi practicanţii diverselor
religii şi culte din România. în final, „Legea pentru regimul
general al cultelor” a fost adoptată la 22 aprilie 1928.
Ucrainenii din România erau creştini de confesiune
ortodoxă (în Bucovina şi în Basarabia) şi de confesiune
greco-catolică (în Bucovina, Maramureş, Satu Mare şi
Severin). Conform statisticilor, în 1936, aproximativ 64 000
ucraineni erau greco-catolici. De asemenea, în nordul
Bucovinei şi în nordul Basarabiei, câteva mii de ucraineni
erau adepţi ai cultelor neoprotestante - baptism şi
adventism -, precum şi ai unor secte religioase, asupra
cărora s-a îndreptat atenţia noastră prin acest studiu.

1 Valentin Buda Niga, Integrarea cultelor religioase în România Mare

(1918-1928), în Gheorghe lacob, Cătălin Turliuc (coord.), Istorie şi
conştiinţă. Profesorului Ion Agrigoroaiei la a 65-a aniversare, Iaşi,
Editura Universităţii „Al. 1. Cuza”, 2001, p. 232
 19 0 România în secolul XX. De la Marea Unire la totalitarism

Mişcarea stilistă

în 1924, în România, în replică Ia introducerea

calendarului gregorian, printre preoţi şi credincioşii
ortodocşi a apărut un curent favorabil păstrării stilului
vechi, prin care sărbătorile religioase se ţineau cu 13 zile
mai târziu, conform calendarului iulian. Decizia a împărţit
biserica ortodoxă de rit oriental în două grupuri: Bisericile
Ortodoxe Greacă, Română, şi Bulgară, Patriarhiile de
Constantinopol, Alexandria şi Antiohia au ales calendarul
gregorian şi Bisericile Ortodoxe Rusă, Sârbă şi părţi din
Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sf. Munte
Athos şi Patriarhia Ierusalimului au rămas adepte ale
calendarului iulian.23Unii dintre membrii clerului ortodox
şi călugării din Moldova au păstrat vechea datină. în
Bucovina şi Basarabia, preoţii ortodocşi ucraineni au urmat
decizia Mitropolitului Miron Cristea, dar neoficial au
încurajat stilismul, Ia fel cum cei mai mulţi credincioşi
ţineau sărbătorile religioase - Paşti, Crăciun, zilele sfinţilor
- pe stil vechi.
Stilismul a fost răspândit printre ucrainenii şi ruşii
din Bucovina şi Basarabia?, dar şi printre românii din sudul
Bucovinei. în judeţul Hotin, ruşii şi ucrainenii din
comunele Vasilăuţi, Ojevo, Zarojani, Şirăuţi, Raşcov,
Poiana, Atache, Halajora de Jos, Colencăuţi, Levinţi,
Comorova, Neporotovca serbau Crăciunul, Anul Nou şi
Bobotează la două săptămâni după ceilalţi creştini. în
nordul judeţului Rădăuţi, huţanii păstrau datina
calendarului vechi, iar preoţii nu întreprindeau nici o
acţiune de combatere în acest sens. „Populaţia acestei
regiuni fiind docilă şi dornică de pace, susceptibilă de
îndreptare şi punere pe drumul cel drept al executării

2 http://www.mitropoliaslalioara.ro/istoric.php (accesat la
22.05.2011).
3 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare, ANIC), fond
Inspectoratul General al Jandarmeriei (în continuare IGJ), dosar nr.
8/1933. f- 94-
 România în secolul XX. De la Marea Unire la totalitarism
19 1

noilor legiuiri ale ţării, ar putea fi uşor ademenită să aplice

noul calendar doar dacă preoţii din cauză că sunt aprigi de
hani nu ar încuraja acest stilism fie pe faţă, fie pe ascuns”*,
informa Inspectoratul General al Jandarmeriei în 18
ianuarie 1939.
Cele mai grave incidente datorate locuitorilor adepţi ai
stilului vechi s-au petrecut în 1929, când au apărut divergenţe
între locuitori în legătură cu pascalia în comuna Vilaucea,
judeţul Storojineţ. Locuitorii veniţi la biserică spre a sfinţi
mâncărurile de post pentru parastas s-au întâlnit cu alţi
consăteni care aduceau mâncăruri de dulce, aduse cu acelaşi
scop. Primii susţineau că sunt în post, ceilalţi că sunt „câşlegi”5.
Preotul le-a sfinţit pe cele de post şi a părăsit biserica, ceea ce a
provocat nemulţumiri. în ziua de Florii, s-a remarcat o nouă
atitudine ostilă a locuitorilor contra slujbei bisericeşti în
comunele Carapciu pe Ceremuş şi Vilaucea, unde au luat cheile
de Ia biserică şi au forţat pe preoţi să nu slujească. Incidente au
existat în mai multe comune din judeţul Storojineţ, cum ar fi
Stăneştii de Jos, Stăneştii de Sus, Măricineni, Răstoace,
Berhomet, Jadova, Lucavăţ, Milie, Bereşniţa, Văşcăuţi, Voloca,
Călineşti, Bărbeşti, Zeleneu, Slobozia-Banila, Zamostea,
precum şi în nordul judeţului Cernăuţi, la Tăuteni, Iurcăuţi,
Revencăuţi, Lujeni, Jucica Veche.
Fruntaşi locali ucraineni au folosit chestiunea stilului
vechi pentru a stimula naţionalismul ucrainean. Decizia
adoptării calendarului nou era explicată locuitorilor prin
afinitatea românilor, de „gintă latină”, cu popoarele italian,
francez şi spaniol, care erau de confesiune catolică. Statul ar fi
fost de acord, deoarece urmărea catolicizarea lentă a
populaţiei. în comunele menţionate s-au organizat comitete
ale ucrainenilor care se opuneau oficierii sărbătorilor după
indicaţiile autorităţilor şi care câştigau adeziunea majorităţii
locuitorilor.*56

* Idem, dosar nr. 75/1939, f. 25 (18 ianuarie 1939).

5 Perioada cuprinsă între două posturi ortodoxe, în care se poate
mânca de dulce.
6ANIC, fond Directoratul General al Poliţiei (în continuare DGP),
 19 2 România în secolul XX. De la Marea Unire la totalitarism

Uneori, locuitorii încercau să sensibilizeze

autorităţile prin cereri de aprobare pentru sărbători pe stil
vechi şi găseau înţelegere dacă edilii erau ei înşişi de origine
ucraineană. In 12 iulie 1930, un grup de tineri ucraineni din
Vaşcăuţi a serbat Sfinţii Petru şi Pavel după stilul vechi, cu
aprobarea primăriei7. Locuitorii Vasile Grodeski, Gh.
Haboilă, Grigore Dimitriuk, toţi din comuna Vaslăuţi, au
intervenit pe lângă autorităţile comunale şi la prefectura
judeţului Cernăuţi pentru aprobarea sărbătorilor pe stil
vechi. Primarul comunei, stilist, de asemenea, a aprobat
cererea.8
Foarte rar se întâmpla ca prefectura să autorizeze
astfel de sărbători, aşa cum s-a întâmplat în 13 iunie 1929,
de înălţarea Domnului, în comuna Lujeni. în asemenea
cazuri, importantă era vigilenţa autorităţilor poliţieneşti.
Căpitanul Alexandrescu, comandantul Legiunii Cernăuţi, a
intervenit pe lângă prefectura judeţului şi a obţinut
revocarea aprobării iniţiale.9
în cazul în care demersurile oficiale eşuau, locuitorii
foloseau alte metode. Cea mai răspândită era oficierea
contra cost a unor slujbe chiar în zilele de sărbătoare.
Pentru sume cuprinse între 10 şi 15 lei de persoană, în 6 mai
1933, în comuna Dracineţ, judeţul Storojineţ, preoţii Vasil
Rudeiciuk şi ajutorul său Vasil Teovstiuk au ţinut slujbe
pentru Sf. Gheorghe pe stil vechi. La interogatoriile
conduse de jandarmul comunei, preoţii au dezvăluit că
procedeul era răspândit în Valea Ceremuşului şi peste
Prut.10 în satul Sadău, din comuna Brodina, în 19 ianuarie
1939, s-au tras clopotele în vederea sărbătoririi Bobotezei
pe stil vechi. Miron Zelenko a căutat să oficieze slujba
plătită de o femeie, celebrată odată cu o cununie religioasă,

dosar nr. 198/1929, ff. 32-33 (16 aprilie 1929).

7 Idem, dosar nr. 6/1928, f. 307.
8ANIC, fond IGJ, dosar nr. 17/1938, f. 13 (16 ianuarie 1938).
9 Adresa Legiunii de Jandarmi Cernăuţi către Regimentul 10
Jandarmerie, ANIC, fond DGP, dosar nr. 6/1928, f. 161.
10 ANIC, fond IGJ, dosar nr. 9/1933, ff. 12-13.
 România în secolulXX. De la Marea Unire la totalitarism 19 3

pentru ca astfel să participe mai mulţi huţani la

ceremonie.11 Alţi preoţi, precum Alexa Sepiuk, din Plosca,
judeţul Rădăuţi, refuzau făţiş să oficieze slujbe religioase a
doua şi a treia zi după Crăciun, sub pretextul că nu erau
plătiţi de stat pentru astfel de servicii.12 Cu acelaşi scop,
Miron Zelenko, paroh în Brodina, invoca prezenţa unor
musafiri. în schimb, preotul „a umblat cu ajunul prin
comună" deoarece data corespundea cu ajunul Bobotezei
pe stil nou.1? în zonele cu populaţie ucraineană din
Storojineţ, după încheierea vacanţei de iarnă, şcolile
rămâneau închise din cauza „lipsei combustibilului”, în
realitate pentru a se permite elevilor să serbeze Crăciunul
şi Anul Nou în familie.
Mişcarea stilistă a fost sprijinită din exterior, de
credincioşii ucraineni aflaţi pe teritoriul Poloniei. Din
Galiţia, se primeau calendare pe stil vechi, care erau
distribuite mai ales în zonele de graniţă, fie prin
comercianţi care călătoreau în cele două ţări, fie ilegal, prin
trecerea frontierei.14* Eforturile autorităţilor bisericeşti,
administrative şi poliţieneşti pentru eradicarea stilismului
au rămas inutile. în 2 ianuarie 1939, Jandarmeria din
Bucovina sugera prezenţa unor preoţi misionari „care să
combată cu toată tăria stilismul, care este în floare”1?.

11 Idem, dosar nr. 75/1939, f. 31 (30 ianuarie 1939).

12 Idem, dosar nr. 75/1939, f. 66 (19 ianuarie 1939).
o ANIC, fond DGP, dosar nr. 16/1938, ff. 265, 287 (26 ianuarie 1939).
14 Idem, dosar nr. 16/1938, f. 253; fond IGJ, dosar nr. 75/1939, f. 121;
fond Ministerul justiţiei, Direcţia Judiciară, dosar nr. 49/1937, f. 33.
"5ANIC, fond IGJ, dosar nr. 75/1939, f. 6 (2 ianuarie 1939). De altfel,
printre documentele studiate, am descoperit doar un raport
încrezător în atenuarea influenţei mişcării stiliste: „Lupta dusă
pentru introducerea calendarului nou a început să dea roade,
întrucât în ziua de 20 iulie a.c., traversând nordul Bucovinei, de la
Vijniţa până la Cosmeni, nu am găsit nici un sat îmbrăcat în haine de
sărbătoare şi toate câmpurile fără nici un om pe ele, afară de copii ce
păşteau gâştele sau viţeii.” Vezi Raportul Inspectorului General al
Siguranţei din Bucovina din 24 iulie 1928, ANIC, fond DGP, dosar nr.
6/1928, f. 27.
194 România în secolul XX. De la Marea Unire la totalitarism

Influenţa sectelor religioase

Poziţia autorităţilor faţă de sectele religioase reiese

din Ordinul Nr. 2 180/24 ianuarie 1921, emis de Ministerul
de Interne către Prefecturile de judeţe, oraşe,
subprefecturile din Ardeal, Secretariatele Generale de
Interne din Cluj, Chişinău şi Cernăuţi, Comandamentul
Corpului de Jandarmi şi Direcţia Poliţiei şi Siguranţei
Generale. în document se preciza: „în comun acord cu d.
ministru al Cultelor, vă comunicăm prevederile legale în
materie de culte şi vă rugăm să procedaţi faţă de anbaptişti
[anabaptişti - n.n.] şi de diferitele culte nerecunoscute
formal în conformitate cu instrucţiunile ce urmează: Art. 21
din Constituţie [Constituţia din 1866 - n.n.] garantează
libertatea tuturor cultelor, întrucât celebraţiunea lor nu
aduce o atingere ordinii publice sau bunelor moravuri. Nu
se face nici o distincţiune între exerciţiul public şi cel
particular. 2. Cultele se împart: a) culte recunoscute de stat,
b) culte nerecunoscute de stat. Cultele recunoscute au
libertatea de a profesa public credinţa lor în cadrul legilor
ţării. Faţă de cultele nerecunoscute veţi avea în vedere
următoarele: cultul public este permis numai în casele
proprii de rugăciuni. Prin urmare, nu se va ţinea în localuri
publice, ca teatre, sălile de spectacole etc.”16*
Ulterior, prin Ordinul circular nr. 32 930/1921 al
Ministerului Cultelor, la categoria cultelor recunoscute de
stat au fost încadrate baptismul şi adventismul, cu
menţiunea că propaganda acestora „trebuia să evite
defăimarea bisericilor existente şi a personalului
bisericesc”1?. Predicatorii trebuiau să fie cetăţeni români, cu
excepţia celor străini admişi de ministerul de resort. Pe
teren, jandarmii comunali aplicau însă legea în mod
diferenţiat. Deşi Ordinul Ministerului Cultelor şi Artelor
Nr. 2 143/17 ianuarie 1922 a reiterat libertatea deplină a
cultului baptist, în judeţul Storojineţ, locuitorii baptişti

16 ANIC, fond Ministerul Cultelor şi Artelor, dosar nr. 132/1922, f. 153.

'7 Idem, f. 178.
 România în secolul XX. De la Marea Unire la totalitarism
195
erau reţinuţi de la exercitarea drepturilor lor religioase.'8
Trei ani mai târziu, prin Decizia 5 734 din 29 ianuarie
1925 a Ministerului Cultelor, la art. 1, s-au interzise
următoarele asociaţii cu caracter religios şi secte religioase:
nazarinenii (pocăiţii), asociaţia internaţională a studenţilor
în Biblie (milenariştii), adventiştii reformişti, secerătorii,
penticostalii, inochentiştii, „întrucât doctrinele pe care le
propagă sunt de natură a aduce atingere legilor şi
instrucţiunilor statului şi prin practicile lor contravin
ordinii publice”1^. Principala acuzaţie ce li se aducea era
atitudinea agresivă faţă de recrutarea în armată. „Sunt
vătămătoare siguranţei statului deoarece se întemeiază pe
preceptul creştin «Să nu ucizi!», speculat de către agenţii
subversivi contra spiritului militarist şi de ordine”18 *2021,
avertiza un raport al Direcţiei Generale a Poliţiei, în 1926.
Sectanţii recunoscuţi de stat practicau cultul în baza
unei legitimaţii emise de la Prefectură, autorităţi
administrative şi poliţieneşti, cu dreptul de a comercializa
broşuri şi tipărituri. Astfel de predicatori cutreierau satele,
trecând adeseori dintr-o provincie în alta unde stabileau
contacte personale. De exemplu, Hnat Vanciuk, ucrainean
originar din judeţul Rădăuţi, predica prin comunele din
judeţul vecin, Dorohoi, unde avea domiciliul în Coţuşca,
dar a fost identificat la un moment dat şi în judeţul Hotin.2'
Date precise despre numărul sectanţilor şi
apartenenţa religioasă a acestora oferă Recensământul
populaţiei din 1930. Dintre cultele neoprotestante, au fost
detaliate informaţiile despre baptişti şi adventişti, pe când
celelalte au fost trecute la rubrica „alte religii şi secte”.
Pentru zonele care ne interesează, Bucovina, sudul şi
nordul Basarabiei, situaţia este următoarea: 564 adventişti,
227 baptişti, 70 alte secte, în judeţul Cernăuţi; 336 baptişti,
62 adventişti, 16 alte secte în judeţul Storojineţ; 110

18 Idem, f. 101.
■9ANIC, fond DGP, dosar nr. 69/1926, f. 3.
20 lbidem.
21 Idem, fond IGJ, dosar nr. 9/1933, f. 141.
19 6 România în secolul XX. De la Marea Unire la totalitarism

adventişti, 29 baptişti, 22 alte secte în judeţul Câmpulung;

261 baptişti, 68 adventişti, 119 alte secte în judeţul Rădăuţi;
292 baptişti, 200 alte secte, 114 adventişti în judeţul
Suceava; 7 321 baptişti, 1 233 adventişti, 718 alte secte în
judeţul Hotin; 2 970 baptişti, 219 alte secte, 175 adventişti
în judeţul Cetatea Albă22. Din păcate, recensământul nu
oferă date şi despre originea etnică a practicanţilor cultelor
neoprotestante.
Răspândirea credincioşilor adventişti reformişti,
darbişti, inochentişti, milenarişti, nazarineni, penticostali
poate fi evaluată cu ajutorul statisticilor Jandarmeriei.
Pentru anul 1933, lunile aprilie-mai, din arhivele acestei
instituţii dispunem de date amănunţite, care nu se referă
totuşi la originea etnică. în raza Inspectoratului
Jandarmeriei Cernăuţi existau: 439 3 baptişti, 3628
lipoveni, 1 683 milenarişti, 1 483 adventişti de ziua a şaptea,
677 darbişti, 277 inochentişti, 76 adventişti reformaţi în
judeţul Hotin; 651 adventişti de ziua a şaptea, 280 baptişti,
165 nazarineni, 47 penticostali, 7 adventişti reformişti în
judeţul Cernăuţi; 318 adventişti, 220 baptişti, 193
penticostali, 90 milenarişti, 6 nazarineni în judeţul
Rădăuţi; 706 lipoveni, 330 baptişti, 183 adventişti de ziua a
şaptea, 11 nazarineni în judeţul Storojineţ; 502 penticostali,
337 baptişti, 233 darbişti, 226 adventişti de ziua a şaptea, 17
nazarineni, 10 adventişti reformaţi în judeţul Suceava; 194
adventişti de ziua a şaptea, 26 penticostali, 3 milenarişti în
judeţul Câmpulung. Aşadar, cei mai mulţi sectanţi
domiciliau în jud. Hotin (12 219), apoi în Suceava (1 347),
Storojineţ (1230), Cernăuţi (1150), Rădăuţi (827) şi
Câmpulung (223)*23.
în Bucovina, primii baptişti au fost de origine etnică
germană şi proveneau din valurile de colonişti imigraţi în
secolul al XlX-lea. Dar întemeietorii bisericii baptiste au

22 Recensământul general al populaţiei României din 30 decemvrie

1930, volumul II, Neam, limbă maternă, Bucureşti, Imprimeria
Naţională, 1938, pp. 578, 581, 583, 629, 699, 736, 738.
23ANIC, fond IGJ, dosar nr. 9/1933, f. 32.
 România în secolul XX. De Ia Marea Unire la totalitarism 197

fost Gheorghe Păduche şi Onofrei Calancea, din comuna

Straja, germanii Jakob şi Ludwig Snell, românul Teodor
Grijincu şi polonezul Leopold Ducinschi, din Pătrăuţii de
jos, care au descoperit noua credinţă peste Carpaţi, în
Transilvania. întorşi la locurile de baştină, aceştia au
răspândit ideile baptiste printre consăteni. Prima biserică
baptistă română s-a înfiinţat în 1913, la Pătrăuţii Vechi.
Din sudul provinciei, baptismul s-a răspândit spre
centru, ajungând prin câţiva credincioşi în comunele
Corceşti, Cupca şi apoi, mai departe, în comunele din
judeţul Cernăuţi. în timpul Primului Război Mondial,
numărul adepţilor a crescut, mai ales printre prizonierii de
război, botezaţi în Rusia şi Transilvania.
Informaţii preţioase despre expansiunea cultului
baptist în regiune, în secolul XX, deţinem din memoriile
redactate în 1968 de Longhin Motrescu, originar din Crasna
Putnei, predicator baptist din 1921, autor de articole în
publicaţiile Farul Creştin, îndrumătorul Creştin şi Farul
Mântuirii.
în 1918, se pare că în Bucovina existau doar 42 de
baptişti.24 Primul predicator român a fost Onofrei
Calancea, iar din 1922, au funcţionat 3 pastori ordinaţi
conform mărturisirii de credinţă şi statutului de
organizare: Silvestru Ungurean, Loghin Motrescu, Dumitru
Hodoroabă, Nicolae Ruşti şi Silvestru Andriciuc. Fratele
Motrescu oficia botezuri şi căsătorii în judeţele Suceava şi
Rădăuţi, iar fratele Ungurean la Storojineţ şi Cernăuţi.*2?
Din 1927, la iniţiativa lui Ion Popa, preşedintele
Uniunii Baptiştilor din România, Biserica din Bucovina a
primit o nouă organizare. S-au format 4 cercuri: Cercul

24 Loghin Motrescu, Istoria baptiştilor din Bucovina. De la 1911 până

la 31.XII.1943, manuscris,
http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/20QQ/04/2Vba
ptistii-din-bucovina-partea-ii (accesat la 11.04.2011).
25 Idem,
http.7 /centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2QOQ/o4/2c;/ba
ptistii-din-bucovina-partea-iv/ (accesat la 11.04.2011).
19 8 România în secolulXX. De la Marea Unire la totalitarism

Pătrăuţii de Jos, cu bisericile Pătrăuţii de Jos, Corceşti,

Cupca, Petriceni, Costişa, ce îl avea pastor pe fratele Loghin
Motrescu, Cercul Rădăuţi cu bisericile Oprişeni,
Privorochea, Stăneşti, Poieni, Calafindeşti - pastor Rusu
Alexa, Cercul Suceava cu bisericile Mihoveni, Ipoteşti,
Bosanci, Pătrăuţii Sucevei, Iţcani, Arbore, Volovăţ, Vicovu
de Sus, Cîmpulung, Şerbăuţi, Mărăţei, Rusplavalar - pastor
S. Ungurean şi Cercul Storojineţ, cu bisericile Igeşti, Ciudei,
Ropca, Banila, Davideni, Comareşti, Hâlcea şi Cernăuţi -
pastor D. Hodoroabă.
în acelaşi an, D. Hodoroabă s-a mutat din Pătrăuţii de
Jos în oraşul Cernăuţi, în suburbia Roşa. A devenit foarte
activ şi în judeţul omonim, printre ucraineni, unde s-au
câştigat adepţi în localităţile Cernăuţi, Ciornohuz, Vijeanca,
Cadobeşti, Zviniace, Crişceatec, Borăuţi, Chisălău, Stăuceni,
Zadobreni, Vrânceni, Părăul Negru, Lucavăţ, Vijnicioara,
Bobeşti, Zahariceni. Hodoroabă era pastor şi în bisericile
Banila, Davideni şi Comarăşti din judeţul Storojineţ.2627
Pentru că nu cunoştea limba ucraineană, predicile lui erau
traduse de Vasile Andrusiac şi Ion Hnatiuc.
Biserici ucrainene baptiste au existat Ia Ipoteşti,
judeţul Suceava, înfiinţată în 1925 de Grigore Chibici, la
Petriceni (Camenca, în limba ucraineană), înfiinţată în 1918
de fraţii Morari, la Şerbăuţi, înfiinţată în 1919 de Ilarii
Hapenciuc, la Prevoroche, înfiinţată în 1920, unde s-au
remarcat Marciuc, Covalciuc şi Hnatiuc, la Banila pe Şiret,
înfiinţată în 1919 la iniţiativa lui D. Hodoroabă, ajutat de
Vasile Zahul, la Hilcea, Mărăţei, plus în alte 15 aşezări din
judeţul Cernăuţi.2? Unul dintre membrii importanţi de
origine ucraineană ai cultului a fost Vasil Andrusiak, născut
în anul 1897 în comuna Perjoliuca (Văşcăuţi pe Şiret). După
ce a urmat Seminarul Baptist din Bucureşti, absolvit după

26 Idem,
http://centruldeist0riesiapol0getica.w0rdpress.c0m/200Q/04./26/ba
ptistii-din-bucovina-partea-v/. (accesat la 11.04.2011).
27 http://centmldeist0riesiap0l0getica.w0rdpress.c0m/200Q/04/28/b
aptistii-din-bucovina-partea-vii/. (accesat la 11.04.2011).
 România în secolul XX. De la Marea Unire la totalitarism 199

4 ani, acesta a predicat în limba maternă în judeţul

Cernăuţi.
Despre organizarea bisericii baptiste în judeţul Hotin
nu deţinem informaţii. Liderul lor era Vladimir Hanciuk,
originar din oraşul Hotin, care a participat între 26 şi 28
octombrie 1932, la Chişinău, la adunarea tuturor delegaţilor
judeţeni baptişti din Basarabia, la care s-a hotărât formarea
unei delegaţii care să intervină la Ministerul Cultelor pentru
apărarea drepturilor şi pentru a li se aproba strângerea de
fonduri pentru susţinerea şi intensificarea propagandei prin
orice mijloc, urmând ca după primirea rezultatelor
intervenţiei să se dea instrucţiuni organizaţiilor baptiste de
la sate. Un alt membru important al comunităţii era Petre
Clius, primarul comunei Raşcov, care lua parte la reuniunile
din casa baptistă din comuna Cepănoasa.28
Secta adventistă de ziua a şaptea a fost un alt cult
neoprotestant cu statut legal în perioada interbelică. Din
1920, a funcţionat Uniunea Română a Comunităţilor
Evanghelice ale Adventiştilor de Ziua a Şaptea, cu peste
2 000 de membri.
în preajma anului 1930, cele mai importante
comunităţi adventiste din centrul şi nordul Bucovinei
trăiau la Jucica Veche (120 adepţi), Cuciurul Mic (80),
Mămăeştii Noi (29), Mămăeştii Vechi (28), Camena (28),
Cincău (27), Stăuceni (23), Boian (16), Cotul Ostriţei (14),
Mihalcea (9) în judeţul Cernăuţi, Hliniţa (18), Călineşti (14),
Şipotele pe Şiret (11), Carapciu pe Ceremuş (10), Stăneştii de
Jos pe Ceremuş (8) în judeţul Storojineţ, Seletin (21),
Mileşăuţi (15), Plosca (9), Horodnicul de Sus (9) în judeţul
Rădăuţi. Adventismul era răspândit şi în judeţul Hotin, mai
ales în comunele Şilăuţi (194), Clişcăuţi (175), Colicăuţi
(134), Malinţi (113), Grozinţi (60), Târnova (55), Trinca (41),
Zarojani (30), Corjeuţi (30) ş.a.29

28 ANIC, fond IGJ, dosar nr. 8/1933, ff. 148-149.

2<->Recensământul general al populaţiei României din 30 decemvrie
1930, volumul 11, Neam, limbă maternă, Bucureşti, Imprimeria
Naţională, 1938, passim.
200 România în secolul XX. De la Marea Unire la totalitarism

în Bucovina, centrul de difuziune al credinţei

adventiste a fost oraşul Cernăuţi. Acolo se tipărea materialul
religios în limba ucraineană, de unde era preluat prin diverşi
credincioşi sau trimis prin poştă şi distribuit în comunele din
nordul provinciei. Cele mai răspândite broşuri se intitulau
„Datoria pastorului. Apel către presbiteri”, „Săptămâna
mare”, „Cercul misionar al Comunităţii”, „Şcoala de Sabat”,
„Cercul tinerimii”, „Pagina credincioşilor”.?0
Pentru a creşte prestigiul comunităţii adventiste din
Bucovina, între 7 şi 10 septembrie 1934, congresul anual al
adventiştilor din Moldova de Nord s-a desfăşurat la
Cernăuţi. G.V. Schubert, secretarul general al adventiştilor
din Washington, Rossensen, secretarul general al adven­
tiştilor din Berna, şi Pauliuc, preşedintele Uniunii
Adventiştilor din România, s-au adresat atunci celor 1 000
participanţi?1.
în teritoriu existau comunităţi adventiste ce erau
deservite de un predicator/misionar şi un secretar care
ţinea condica activităţii sectanţilor, registre pentru
Ajutorul Săracilor şi carnete de cântece?23. Adepţii se
reuneau în case de rugăciuni autorizate, unde se rugau şi
cântau în limba maternă, ascultau predici şi cursuri de
istoria cultului.?? Membrii comunităţii erau îndemnaţi să
contribuie financiar la fondul Bisericii Adventiste prin
„zecimi şi daruri”.
Răspândirea ideilor adventiste se făcea prin
intermediul misionarilor. în anii 1930, ucraineanul Iuri
Klevciuk din Zastavna era unul dintre membrii activi ai
sectei în nordul Bucovinei. învăţător de profesie, el a fost
condamnat pentru propagandă iredentistă ucraineană. în
activitatea sa era sprijinit de presbiterul Gh. Marian şi de
diaconul Mihai Babici.?4

3° ANIC, fond IGJ, dosar nr. 17/1938, f. 70.

31 ANIC, fond DGP, dosar nr. 2/1934, f- 442'
32 ANIC, fond IG), dosar nr. 7/1933, f. 263.
33 Idem, dosar nr. 17/1938, f. 42.
34 Ibidem, f. 200.
 România în secolulXX. De la Marea Unire la totalitarism 201

în privinţa celorlalte secte, mai puţin răspândite

printre ucraineni, informaţiile sunt lacunare. Trebuie
amintit totuşi predicatorul ucrainean Vasîl Panuşcialc, din
comuna Dobronăuţi, adept al sectei Creştinii după
Evanghelie.35
Sectele din România primeau subvenţii financiare,
material logistic şi lobby pe lângă autorităţile române din
partea fraţilor americani. în 1924, preşedintele comunităţii
ucrainene din Toronto (Canada) reclama Consulului român
din Montreal cenzura prea severă la care erau supuşi ucrai­
nenii sectanţi din provincie, la care nu ajungeau publicaţiile
religioase trimise prin poştă. în aceeaşi notă se invocau şi
„persecuţii asupra predicatorilor ucraineni”, printre care era
menţionat un anume B. Kravciuk, din Cernăuţi, fără a se
menţiona şi apartenenţa religioasă a acestuia.?6
Extinderea fenomenului corupţiei printre clericii
ortodocşi români şi ucraineni din Bucovina şi Basarabia a
favorizat trecerea multor credincioşi la sectele religioase.
Unii preoţi obişnuiau să ceară mirenilor bani pentru
efectuarea serviciilor religioase - nunţi, botezuri,
înmormântări. O altă practică des întâlnită era comerciali­
zarea lumânărilor la preţuri de speculă, uneori de 3-4 ori
mai mari decât în prăvăliile săteşti.?? în perioada crizei
economice, la începutul anilor 1930, în judeţele sărace
precum Hotinul, lăcaşele de cult care necesitau reparaţii au
fost închise, din cauza bugetului limitat. Din acest motiv,
în satul Gordeuţi, judeţul Hotin, secta baptiştilor a câştigat
numeroşi adepţi în 1932. Trebuie, de asemenea, spus că în
perioada interbelică, indiferent de confesiunea de care
aparţineau, prin slujbele şi predicile ţinute în limba
maternă, prin activitatea în cadrul societăţilor culturale şi
chiar în viaţa politică, preoţii ucraineni au reprezentant un
catalizator al naţionalismului ucrainean în mediul rural şi
un factor important pentru păstrarea limbii ucrainene.*3

35 Ibidem, f. 40.
36 ANIC, fond Ministerul Cultelor şi Artelor, dosar nr. 165/1924, f. 9.
37 ANIC, fond IGJ, dosar nr. 8/1933, f- 312>3H-
202 România în secolul XX. De la Marea Unire la totalitarism

Concluzii

în perioada interbelică, populaţia ucraineană din

România, care locuia în număr mare în nordul Bucovinei şi
în nordul şi sudul Basarabiei, a îmbrăţişat stilismul şi
neoprotestantismul. Chiar dacă majoritatea covârşitoare a
ucrainenilor a rămas ortodoxă sau greco-catolică, o parte
dintre ei - câteva sute în fiecare judeţ, aşa cum reiese din
datele statistice prezentate în acest studiu - s-au declarat
baptişti, adventişti etc. Atât stilismul, cât şi sectele
neoprotestante au prilejuit manifestarea naţionalismului
ucrainean, o formă de rezistenţă la încercările de
românizare întreprinse de autorităţi în provinciile
Bucovina şi Basarabia. Stiliştii primeau ajutor din partea
„fraţilor” lor ucraineni din Galiţia, în schimb,
neoprotestanţii beneficiau de un consistent sprijin
financiar din Statele Unite ale Americii şi Canada. Influenţa
sectanţilor a rămas scăzută de-a lungul întregii perioade
interbelice, însă stilismul s-a manifestat cu vigoare până la
sfârşitul anilor 1930, fiind tolerat şi uneori încurajat de
primarii ucraineni.
 România în secolul XX. De la Marea Unire la totalitarism 203

Bibliografie selectivă

I. Surse de arhivă:
Arhivele Naţionale ale României, Arhivele Naţionale
Istorice Centrale:
a. fond Directoratul General al Poliţiei, dosarele
69/1926, 6/1928,198/1929, 2/1934,16/1938
b. fond Inspectoratul General al Jandarmeriei,
dosarele 7, 8, 9/1933,17/1938, 75/i939>
c. fond Ministerul Cultelor şi Artelor, dosarele
132/1922,165/1924
d. fond Ministerul Justiţiei, Direcţia Judiciară,
dosarele 49/1937

II. Lucrări speciale şi generale:

NIGA, Valentin Buda, Integrarea cultelor religioase în
România Mare (1918-1928), în Gheorghe Iacob, Cătălin Turliuc,
Istorie şi conştiinţă. Profesorului Ion Agrigoroaiei la a 65-a
aniversare, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2001.
Recensământul general al populaţiei României din 30
decemvrie 1930, volumul II, Neam, limbă maternă, Bucureşti,
Imprimeria Naţională, 1938.

III. Surse electronice:

1. http://www.mitropoliaslatioara.ro/istoric.php
(accesat la 22.05.2011).
2. http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.co
m/2ooQ/o4/23/baptistii-din-bucovina-partea-ii (accesat la
11.04.2011)
3. http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.co
m/2ooQ/o4/25/baptistii-din-bucovina-partea-iv/ (accesat
la 11.04.2011).
4. http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.co
m/2ooQ/o4/26/baptistii-din-bucovina-partea-v/. (accesat
la 11.04.2011).
5. http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2Qo
a/o4/28/baptistii-din-bucovina-partea-vii/.

View publication stats