Noaptea ursului

SCENA 7
Un loc neprecizat, un timp neprecizat
EPILOG
Jaime si Enrique vorbesc cu Angel. Acesta sta pe ceva mai inalt, iar lumina si paloarea fetei lui
ne fac sa ne intrebam daca e viu sau mort. Angel a redevenit cel dinainte.
ANGEL: Salut!
JAIME: Salutare!
ENRIQUE: Salut, ursuleților! Angel, ia povestește-ne!
ENRIQUE: Ce ai simtit?
ANGEL: Nimic. Doar o lumina si, ma rog, niste voci, si te simti asa bine...
ENRIQUE: Daca pâ nă la urmă e mai tare sa crapi decat sa fii in viata...
ANGEL: Asta-i sigur. Ba mai mult, era si bunica-mea.
JAIME: Tanara sau batrana?
ANGEL: Cum adica tanara sau batrana?
JAIME: Da, adica era tanara sau batrana. Pentru ca, daca alea care mor batrane, raman tot
batrane, ce farmec mai are. Pana la umră se umple cerul de babe. Mare rahat. D-asta e mai
bine in iad.
ENRIQUE: Bine, din fericire, mai sunt si gagici bune care mor de tinere.
JAIME: Mda, dar aia care mor batrani, cum o duc acolo?
ANGEL: Nu stiu. N-am stat decat putin. Am vazut lumina aia si vocile si pe urma nimic. Nu-
mi amintesc nimic. Nimic.
ENRIQUE: Rahat, omule! Ai scapat ca prin minune. Ce ne-am speriat. Ai scapat ca prin
minune.
JAIME: Cred ca era si un pistol de cacat...
ENRIQUE: Da, unul de la Totul la 1 euro.
ANGEL (catre public): Nu-mi amintesc nimic.
JAIME: Sticletilor le-am zis ca nu stim ce s-a intamplat... Ca prietenul nostru a intrat sa
cumpere un pix, un Bic, si deodata am auzit impuscatura...
ENRIQUE: Un pix? Eu le-am zis un bec.
JAIME: Naspa, eu le-am zis un Bic... poate i-am enervat.
ENRIQUE: Nu cred: ori Bic, ori bec, tot aia?
JAIME: Nu e tot aia.
ENRIQUE: Stiu ca nu, doar nu-s tampit. Cu un bec nu poti sa scrii.
JAIME: Dar ne contrazicem.
ENRIQUE: Si ce daca? N-au zis nimic, nu? S-au dus la magazin, dupa chinez. Dar chinezul se
carase. Nu l-au gasit. Magazinul era inchis. Au gasit-o pe chinezoaica, care zicea ca nu stie,
ca nu cunoaste... inci mai incearca sa afle ce s-a intamplat. Si Angel, la fel.
ANGEL: Nu-mi amintesc nimic.
ENRIQUE: Nu-si aminteste nimic.
JAIME: N-o fi ramas prost?
ENRIQUE: Eu il vad la fel.
JAIME: Un fraier.
ENRIQUE: Cert e ca despre cealalta treaba nu-si aminteste nimic.
ANGEL: Cealaltă treabă ? Nu, nu-mi amintesc nimic. Doar de chinez care se uita la mine
speriat si pe urma, nimic. Ce bine ar fi sa-mi amintesc inca si mai putin.
JAIME: De la comisariat, au sunat la mine, dar n-a raspuns nimeni. M-au dus acasa cu o
masina de-a lor. I-am intrebat daca nu pun sirena, dar nu m-au luat in seama. M-au lasat
acolo si nu era nimeni. Mai tarziu, a aparut un vecin si mi-a zis ca mama e in coma.
ENRIQUE: Unde?
JAIME: In coma, dobitocule. La spital. In ziua cind eu nu m-am dus acasa, nici mama nu s-a
dus acasa. A gasit-o un vecin dimineata, in masina, in fata garajului; a garajului lui, nu al
nostru: gresise intrarea. Casele astea sunt toate la fel. Au crezut ca murise, dar nu. Au dus-o
la spital. Dupa cate se pare, a facut stop cardiac de la o supradoza de cocaina. A trebuit s-o
reanimeze cu electrozi din aia cum pun ei... (imita ,ritualul” vazut de-atatea ori la televizor)
Pum, pum... ,intra in fibrilatie, intra in fibrilatie...
ENRIQUE: De asta nu te-a sunat... Avea treaba sa intre in fibrilatie.
JAIME: Ce dobitoc esti. A ramas fara cunostinta trei zile. Cei de la spital au sunat acasa,
lasand mesaje pe robot. Nimeni nu stia numarul meu de mobil. Apoi l-au gasit in agenda ei.
Dar cand au sunat, ramasesem fara baterie.
ANGEL: Acum e bine?
JAIME: Mama? Da, au dus-o intr-un centru de dezintoxicare. Am fost s-o vad alaltaieri. A
trebuit si merg la terapie. Trebuie sa merg din cand in cand. Sa vezi, acolo toti isi spun
povestile si dupa aia se tin de mana si canta. Unii chiar plang. In plus, gagica de la
conducerea centrului era foarte buna. Pe urma, am fost in Marbella cu taica-miu si cu
nemtoaica. Acum ma impac mai bine cu ea.
ENRIQUE: Cu maica-ta?
JAIME: Nu, cu nemtoaica. N-o inteleg, dar ea imi zambeste. Cred ca ma place. Si face dus cu
usa deschisa, si stie ca ma uit la ea. Poate ca o sa ne cuplam, iti inchipui ce nervi pe taica-
miu daca ii fut gagica?
ENRIQUE: De asta nu te-am mai vazut. Pentru ca ai fost in Marbella, incercand sa te culci cu
iubita lui taica-tu.
JAIME: Ma gandeam sa va scriu.
ENRIQUE: Da, da.
ANGEL: Tata a venit si ma ia de la spital si ne-am intors impreuna acasa. N-am vorbit nimic
pe drum. Sora-mea nu era acasa. L-am intrebat de ea. Nu trecuse sa ma vada, desi lucreaza
acolo. El a inceput sa planga si s-a inchis la el in camera. Sora-mea nu s-a mai intors acasa.
ENRIQUE: Atunci poate ca nu era ea.
ANGEL: Cum adică ? … A doua zi, a sunat o colega de-a ei de la spital. Mi-a zis ca sora-mea
voia sa ma vada. M-am dus s-o vad. Ne-am dat intalnire intr-un bar. N-am prea vorbit. M-a
intrebat cum ma simt. Dar de tata n-a intrebat. De parca n-ar fi existat. Foarte ciudat. Mi-a
zis ca ma iubeste mult. Ca ma iubeste mult. Asta mi-a spus-o de mai multe ori, ca ma iubeste
mult. A fost foarte ciudat. Mie imi venea sa plang, dar n-am plans. Aproape ca n-am vorbit.
JAIME: Poate ca nu era ea.
ANGEL: A? Nici cu taica-meu n-am vorbit despre asta. Nici despre asta, nici despre altceva.
Mancam uitandu-ne la televizor, intram, ieseam, ne lasam biletele pe frigider: ,,trebuie sa
cumparam lapte”, ,azi vin sa repare antena”... Pana cand, intr-o buna zi, i-am cerut sa-mi
dea bani sa plec in Granada. Sa-mi dea cati bani o putea. N-a zis nimic si mi-a dat. A scos tot
ce avea la banca si mi i-a dat fara sa zica nimic. Am plecat in Granada si acolo am ramas.
Casa bunicii o vandusera. Dar ea era acolo. Stiti ca de multe ori o vad pe bunica-mea si
vorbesc cu ea?
Jaime si Enrique se uita unul la celalalt.
JAIME: Ce-ti spuneam, e putin fraier.
ANGEL: Niciodata n-ati venit sa ma vedeti. Si v-am scris. La amandoi. Nu v-am sunat, pentru
ca... nu stiu de ce...
ENRIQUE: La naiba, eu credeam ca...
ANGEL (catre Jaime): Pentru tine nu e asa departe. Si ai si motorul, nu?
JAIME: E o sosea criminala. Mor oameni intruna.
ENRIQUE: Cum o sa am liber, o sa vin sa te vad. Acum muncesc.
ANGEL: Unde? ,
ENRIQUE: Eu am sunat acasa de la Comisariat. Mama a venit plangand sa ma ia si m-a dus
acasa. Pe urma m-a durut inca mult timp locul in care m-am lovit. Lovitura de la coasta. Mi-
au facut niste radiografii si s-a dovedit ca aveam o coasta rupta. Medicul mi-a zis ca nu-i
mare chestie, ca se vindeca de la sine, dar ma durea cand inspiram adanc. Prima data cand
frate-meu a vrut sa ma pocneasca, am scos cutitul. Am scos cutitul. N-am spus nimic, dar am
scos cutitul. Maica-mea a inceput sa tipe ca sunt nebun si ca o sa cheme politia, dar tata mi-
a luat apararea si a zis ca nebun era frate-meu si ca venise timpul sa faca ceva in sensul
asta. A fost pentru prima oara ca tata imi lua apararea. Bun, a fost prima data, de cand
fusese pus pe liber, ca tata facea ceva. Pana la urma, l-au internat pe frate-meu. L-au
internat in acelasi spital unde lucrez eu acum. Adica, il vad zilnic, dar acum nu ma mai
pocneste, fiindca e drogat tot timpul, de la pastile. Indopat. Nu-mi place sa-l vad aaa. Se uita
la mine ca si cand ar fi intr-un acvariu. Mi-e mila de el. Imi vine sa-l scot de-acolo. E fratele
meu, nu? Mi-e mila sa-l vad asa.
ANGEL: Cine e in acvariu? Tu sau el?
ENRIQUE: El.
JAIME: Sa nu-ti treaca prin cap sa-l scoti. Nu fi tampit. (Catre Angel.) Tu cu ce te ocupi?
ANGEL: Traiesc cu un pictor. Locuiesc la el. Il ajut.
ENRIQUE: La ce il ajuti? La pictat?
ANGEL: Bineinteles ca nu, tampitule, cum o sa-l ajut la pictat? E un pictor important, neamt.
Vinde lucrarile pe o gramada de bani. Eu stau cu el, Il ajut prin casa, cu treburile, nu stiu.
Ceilalti doi se privesc.
ANGEL: Ce e? Stiu la ce va ganditi, nu-mi pasa. Nu-mi pasa.
JAIME: Dar te plateste?
ANGEL: Du-te dracului.
ENRIQUE: Deunazi am trecut pe la Totul cu 1 euro, sa vad daca e acolo cacatul de chinez
care te-a impuscat.
JAIME: Era?
ENRIQUE: Nu. Magazinul era inchis.
JAIME: Si daca ar fi fost?
ENRIQUE: Nu stiu.
JAIME: Dar nu era.
ENRIQUE: Nu, dar am gasit asta. (Scoate ursul.) Era in container.
ANGEL: E acelasi?
ENRIQUE: Da.
JAIME: Nu se poate. Trebuie sa fie altul.
ENRIQUE: Nu e, inca mai are taietura de la mine. Uite, iese vata din el.
ANGEL: Si n-are un ochi.
JAIME: Era sa ma omori.
ENRIQUE: Ce vorbesti. Ce se intampla, ursule, te doare?
ANGEL: I-a trecut deja.
JAIME: Asta chiar ca traieste super bine, habar n-are de nimic. Fara sa-l doara ceva.
ANGEL: Va inchipuiti cum ar fi daca am fi umpluti cu vata? Nici mate, nici inima, nimic. Sa
nu trebuiasca sa simti nimic. Doar sa privesti totul prin niste ochi de sticla.
JAIME: Mi-l trimiți mie?
ENRIQUE: De ce? E al meu.
JAIME: Haide, nu fi tampit.
ANGEL: De fapt, e al meu. (Catre urs.) Tu ce ai mai fă cut, ursule?
SFARSIT