Numele și prenumele ............................. Data .......................................

Clasa .................

TEST
Se dă textul:
- La masă! spuse mama venind cu tigaia cu fasole sub umbra rogojinii.
Moromete se uită o clipă la tigaie. Fasolea, cu boabele mari, parcă nu fusese luată atunci de pe
foc, prinsese pojghiță pe deasupra și parcă era sleită, rece. Paraschiv și Nilă se târâră pe sub căruță și
se așezară în capul oaselor.
Moromete rupse o bucată de mămăligă, luă din tigaie fasole și fără nicio grijă înghiți dumicatul.
În clipa următoare însă el se cam înțepeni pe locul unde se afla, se făcu roșu la față și îi țâșniră
lacrimile. Dar în loc să bea apă și să-și potolească arsura, el se stăpâni și se întoarse către fete.
- Voi de ce ziceți că n-ați încălzit fasolea asta? întrebă el în treacăt, cu o înfățișare de nepătruns
și nu prea tare, încât mama care scotea niște ceapă din cutia căruței nu-l auzi, să-i răspundă că abia o
luase de pe foc.
- Hai, mamă, tu ce faci acolo?! se miră Tita. Și tu, Niculae, ce stai în spinarea mea? Stai jos,
starea-i bumben!
- Bumben?! se miră Moromete. Asta ce-o mai fi?
Asta însemna că Niculae să fie bolnav și să stea cu șezutul în sus. Paraschiv parcă era singur.
Nu mai așteptă să se așeze toată lumea, rupse ca și tatăl său din mămăligă și râni cu nădejde din tigaie.
În clipa aceea Moromete își pironi privirea asupra lui și așteptă. Paraschiv, hulpav și absent, îngiți
dintr-o dată, dar apoi ochii i se beliră și scoase un răcnet.
- Na, Paraschive, bea apă, se precipită Moromete, apucând bota în brațe și întinzându-i-o
grijuliu. Te-a ars rău? Eu credeam că e rece, mărturisi el naiv.
Cu privirea sticlind, Niculae se uita când la Paraschiv, când la tatăl său. Mama nu înțelegea.
- Ce să fie rece? întrebă ea.
- Fasolea asta! răspunse Moromete.
- Păi acu’ o luai de pe foc! se dezvinovăți ea.
Fetele pufniră în râs, iar Niculae înțelegând, începu să răcnească și să dea din picioare,
arătându-l pe Paraschiv cu degetul. Acesta, schimonosit, bând apă, aruncă deodată bota de la gură, se
întinse și îl cârpi pe Niculae cu atâta sete, încât din pricina asta Niculae nici măcar nu simți durerea,
atât de mult îi plăcu furia cu care îl plesnise fratele său.
(Marin Preda, Moromeții)
1. Scrie câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: hulpav, răcnet, se precipită, pricina; (12 p.)
2. Explică utilizarea liniei de dialog în textul dat; (5 p.)
3. Alcătuiește câte un enunț cu sensul conotativ al cuvintelor: foc, rece; (8 p.)
4. Identifică și transcrie din text două imagini artistice diferite, precizându-le; (8 p.)
5. Transcrie din text doi indici spațiali și doi temporali; (8 p.)
6. Rezumă întâmplarea povestită în acest fragment; (9 p.)
7. Identifică și transcrie din text cel puțin un element de comunicare nonverbală; (10 p.)
8. Precizează care sunt factorii (elementele) situației de comunicare: Te-a ars rău? Eu credeam că e rece
(atât în planul realității, cât și în cel al ficțiunii); (12 p.)
9. Scrie care sunt funcțiile predominante în comunicările de mai jos (din text): (9 p.)
a) - Na, Paraschive, bea apă ..........................................................
b) - Bumben?! (...) Asta ce-o mai fi? ..........................................................
c) - Ce să fie rece? ..........................................................
10. Comentează, în câteva rânduri, secvența următoare: În clipa următoare însă el se cam înțepeni pe
locul unde se afla, se făcu roșu la față și îi țâșniră lacrimile. Dar în loc să bea apă și să-și potolească
arsura, el se stăpâni și se întoarse către fete. (9 p.)
Notă: Se acordă 10 puncte din oficiu.
Funcțiile comunicării
1) - dacǎ emițǎtorul (E) dorește sǎ transmitǎ o informație receptorului (R), ca de ex:
- Trenul sosește ȋn garǎ la linia 1.
atunci el folosește enunțuri obiectiv- neutre
→ comunicarea este orientatǎ spre REFERENT/ CONTEXT
▬► COMUNICAREA ARE FUNCȚIE REFERENȚIALǍ - funcție predominantǎ ȋn cea mai
mare parte a enunțurilor, pentru cǎ - de regulǎ - principalul scop al unei comunicǎri este oferirea de
informații. Chiar și atunci cȃnd scopul nu este neapǎrat transmiterea unei informații, funcția referențialǎ
este prezentǎ.
2) - dacǎ E dorește sǎ-și exprime sentimentele, stǎrile, senzațiile, el ȋși structureazǎ astfel
mesajul: folosește interjecțiile, persoana I la pronume și verb, intonația exclamativǎ, lungește sunetele.
- Oh, cȃt de mult ȋl iubesc!
- Aaau, ce rǎu mǎ doare mǎseaua!
- E friiiig rǎu!
→ comunicarea este orientatǎ spre EMIȚǍTOR
▬► COMUNICAREA ARE FUNCȚIE EMOTIVǍ (expresivǎ, interjecționalǎ)
3) - dacǎ E dorește sǎ atragǎ atenția interlocutorului, sǎ-l ȋndemne, sǎ-l influențeze sau sǎ-l
convingǎ de ceva, atunci el folosește persoana a II-a la pronume și verb, vocativul, imperativul, intonația
exclamativ - interogativǎ.
- Ascultǎ-mǎ!
- Vasile, du-te la piațǎ!
- Cumpǎrǎ acest produs!
→ comunicarea este orientatǎ spre RECEPTOR
▬► COMUNICAREA ARE FUNCȚIE PERSUASIVǍ (conativǎ, retoricǎ, interogativǎ)

4) - dacǎ E dorește sǎ stabileascǎ o comunicare, sǎ o prelungeascǎ sau sǎ o ȋntrerupǎ, el

→ orienteazǎ comunicarea spre CANAL/ CONTACT, prin mesaje care controleazǎ cum
funcționeazǎ canalul, care atrag atenția interlocutorului, sau confirmǎ faptul cǎ el este atent.
- Alo! Mǎ auzi? Mai ești pe fir?Asculți?
▬► COMUNICAREA ARE FUNCȚIE FATICǍ
- este prima funcție verbalǎ pe care și-o ȋnsușesc copiii mici;
- este prezentǎ și ȋn dialogul ȋn care replicile interlocutorilor nu comunicǎ ceva precis, ci au rolul de a
menține contactul ȋn perspectiva unei posibile comunicǎri autentice;

5) - dacǎ E dorește sǎ controleze faptul cǎ interlocutorul ȋnțelege corect codul folosit de el

- Mǎ ȋnțelegi?
- Știi ce ȋnseamnǎ vindicativ?
→ comunicarea este orientatǎ spre COD
▬► COMUNICAREA ARE FUNCȚIE METALINGVISTICǍ (metalimbajul este limbajul
care spune ceva despre limbaj; predominǎ ȋn enunțurile care transmit informații ȋn legǎturǎ cu codul
utilizat;)

6) - dacǎ E dorește sǎ transmitǎ mesajul ȋntr-o formǎ cȃt mai frumoasǎ, cȃt mai expresivǎ, atunci
el orienteazǎ comunicarea spre MESAJ
Nuci mocirloși au gȃlgȃit, arzȃnd pucioasǎ. (Adrian Maniu - Furtunǎ de toamnǎ)
▬► COMUNICAREA ARE FUNCȚIE POETICǍ ( literarǎ, esteticǎ)
- este pusǎ ȋn valoare prin proverbe, zicǎtori sau ȋn poezia modernǎ;