Săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova

JOI, 14 septembrie 2017. Fondat la 3 octombrie 1954

Nr. 37 (3758)

LA EST DE VEST

Elena Voloşanca, prima

PublicaţIe de limba română

dintr-un şir lung de jertfe Eleonora Stamati

Unii dintre „istoricii” lui Dodon îl la-
udă pe Ştefan cel Mare, pentru că acesta
„n-a purtat războaie cu Rusia.”
A afirma că Moldova secolului al XV-
lea nu s-a războit cu Rusia e ca şi cum ai
spune că dacii lui Burebista nu s-au bătut
cu australienii.
Rusia se afla în acele vremuri la locul
ei, pe aproape de Polul Nord, încă nu se
lăţise lacomă în toate părţile, ţara lui Ivan
Vasilievici, cuscrul lui Ştefan, fiind mai
mică în dimensiune ca Moldova lui Şte-
fan cel Mare.
Dacă Rusia n-ar fi fost situată mai
într-o parte de drumurile neamurilor
hulpave sau barbare şi s-ar fi pomenit
în drumul lor, cum se întâmplase cu
ţările româneşti, s-ar fi ales de mult
praful de ea.
Primele contacte ale Ţării Moldovei
cu Rusia ţin de perioada lui Ştefan cel
Mare.
Şi se soldează cu o crimă: ţarii ruşi
o omoară pe Elena, fiica lui Ştefan cel
Mare, dar şi pe nepotul marelui voievod,
Dimitrie, drept răsplată pentru încrede-
rea pe care o avusese domnitorul Moldo-
vei în împărăţia de la Răsărit.
Celelalte mari crime contra Moldovei
şi a moldovenelor au urmat după această
crimă abominabilă.
Elena, fata lui Ştefan cel Mare şi a
Eudochiei, sora împăratului Simeon
Olelkowici de Kiev, urmaş al principilor
lituanieni Olgerd, se născuse în 1465.
Vestea despre frumuseţea şi înţelepciu-
nea ei ajunsese de mult la curţile regilor
şi împăraţilor Europei. Toţi şi-o voiau de
are loc cununia celor doi tineri. Elena
avea 18 ani, iar Ivan cel Tânăr – 25. Toa-
tă Moscova ieşise să-i admire. Frumuse-
ţea tinerei românce va cuceri în curând
capitala Rusiei.
Zicem „românce”, pentru că ruşii de
pe vremea Elenei i-au spus imediat Ole-
na Voloşanca – cu acest nume a intrat ea
în istoria Rusiei – adică Elena Român-
cuţa, şi nu Olena Moldovanca (Moldo-
veanca).
La 10 octombrie 1483 se va naşte Di-
mitrie, fiul lui Ivan cel Tânăr şi al Elenei
de Moldova. Aflând vestea prin ştafete-
le care au ajuns în câteva săptămâni de
drum la Suceava, Ştefan a făcut o petre-
cere grandioasă. Avea de ce să se bucure.
Urmaşul lui va fi ţar al Rusiei.
Dar vremurile erau tulburi. În anul ur-
mător turcii vor cuceri cetăţile Chilia şi
Cetatea Albă, care însemnau îngrădirea
accesului flotei Moldovei la Marea Nea-
gră şi Dunăre. În noiembrie 1484 Ştefan
îi va scrie ţarului rus Ivan al III-lea o gra-
motă, prin care îi comunică despre pier-
derile sale şi-i cere ajutor ca să-şi poată
recuceri fortăreţele.
În loc să aplice Tratatul de alianţă
semnat cu Moldova, cum l-a rugat Ole-
na, Ivan al III-lea îi scrie lui Ştefan că
ţara lui e prea departe de Moldova ca
să-l poată ajuta să redobândească vechile
cetăţi ale ţării. O vor face abia urmaşii
lui de peste veacuri, care însă şi le vor
lua pentru ei, în 1812 mai însuşindu-şi ca
supliment şi o bucată din ţara OleneiVo-
loşanca şi a lui Ştefan Voievod.
La Moscova Elena Moldovei se bu-
evici al Rusiei, e încoronat moştenitor al
tronului Rusiei.
Dimitrie, tânărul ţar al ruşilor, avea pe
atunci 15 ani. Timp de patru ani acesta a
purtat pe creştet coroana de moştenitor al
tronului, „cuşma lui Monomah” – coroa-
na ereditară a ţarilor ruşi.
Marele istoric rus N.M. Karamzin (în
Istoria Gosudarstva Rossiiskogo, vol.
VI, cap. VI) va scrie: „Но миновал год:
Россия уже привыкла к мысли, что Doarme-n ochii-mi de copil...
Димитрий, любезный, непорочный Neasemănata periferie a minţii
сын отца, памятного благородным
cutreieră anii...
мужеством, и внук двух Великих
Государей, будет ее Монархом.” În tăcerea fugară a orelor,
(„Dar a trecut un an. Rusia deja se îm- îmi mângâie firul verde
păcase cu gândul că Dimitrie, fiul ne-
vinovat al tatălui său, care a fost de un al memoriei până la păsări...
curaj nobil memorabil, şi nepotul a doi Stoluri întregi îmi ies în cale,
mari suverani, va fi Monarhul ei”.)
Fiul Elenei de Moldova semnează vin după cuvinte,
gramote, decrete, documente importante aduc vântul pe aripi
cu numele Marele Cneaz al Vladimiru- şi-mi risipesc aşteptările...
lui, al Moscovei şi al Novgorodului Di-
mitrie Ioanovici. Caut zâmbetul
Dar în curând ţarul Ivan Vasilievici se în nemărginirea ceasurilor
răzgândeşte. Urmând intrigile ţesute de
Sofia Paleolog, o învinuieşte pe Elena de şi tac...
Moldova că s-ar fi abătut de la ortodoxie îmi întârzii răsuflarea,
prin faptul că ar comunica cu unii cărtu-
sunt ca o casă îmbrăcată-n
rari reformatori, întocmeşte un alt testa-
ment de transmitere a tronului Rusiei fe- iederă...
ciorului său şi al Sofiei Paleolog, Vasilii, încă mai fug de mine?!
iar pe Olena şi Dimitrie îi întemniţează.
Mai mulţi dintre cărturarii cu care Caut, mă caut...
comunicase Elena – cneazul Ivan Patri- Unde mai e aurora boreală
keev, diacul Dmitrii Konopliov, nobilii Autoportretul Elenei Voloşanca, fiica lui Ştefan cel Mare, de pe vălul liturgic „Ceremonie bisericească”,
executat în 1498 (se păstrează la Muzeul de Stat de Istorie. Fotografie: Pavel Balan) din copilărie?
Ivan Kuriţân, Ivan Maximov şi alţii, în

noră. Dar Ştefan, „apărătorul creştină-
tăţii” şi-o dorea măritată cu un principe
creştin.
Regii Poloniei, Ungariei, dogele Ve-
neţiei ş-au trimis peţitori pentru fiii lor la
palatul de la Suceava, dar au fost întorşi
din prag de către biruitorul păgânilor de
la Baia, Lipnic şi Podul Înalt...
– Am zidit atâtea biserici ortodoxe,
pentru ca copiii şi nepoţii mei să nu se
poată ruga în ele? se întreba bătrânul vo-
ievod.
În 1479, când Elena nu avea decât 14
ani, la curtea de la Suceava a sosit pentru
prima dată o solie de la curtea marelui
cneaz Ivan al III-lea al Moscovei.
– Stăpânul nostru, Ivan Vasilievici,
a auzit de frumuseţea şi înţelepciunea
Elenei şi o vrea mireasă pentru Ivan cel
Tânăr, băiatul lui şi moştenitorul tronului
Rusiei.
– E prea mică şi încă are de învăţat
multe de la dascălii ei, i-a refuzat cu mul-
tă delicateţe Ştefan.
Solii ruşi mai vin la Suceava şi-n anul
următor, şi peste un alt an. Se întorc cu
acelaşi răspuns al voievodului:
– Lăsaţi-o să mai crească...
În 1482, trimisul ţarului – principele
Mihail Pleşceev, îi umple pe Ştefan şi pe
Elena de daruri: cai mândri, blăni de so-
bol, bijuterii...
– Am poruncă să nu mă întorc fără
Olena la Moscova, îndură-te, Măria Ta,
îl tot implora acesta.
Elena împlinise 17 ani. Solia a stat
câteva luni la Suceava, până Ştefan se
milostivi.
– Ilenuţă, fata tatei! Ştiu că-ţi va fi
greu printre străini, dar aceasta e soarta
fiicelor de domnitor, nu întotdeauna aleg
ele ceea ce şi-ar dori, ci – ceea ce cred
cură de un prestigiu deosebit, tânăra
domniţă adună în jurul ei teologii, scri-
itorii, cărturarii cei mai de seamă ai Ru-
siei, între ei numindu-se diplomatul şi
scriitorul Fiodor Kuriţân, care va scrie,
şi consultat de ea, „Povestea despre-
Dracula Voievod”, inspirată din viaţa
unchiului ei Vlad Ţepeş al Munteniei.
Dă porunci şi plăteşte să fie copiate şi
scrise letopiseţe despre Ţara Moldovei şi
cea a Munteniei, având conştiinţa clară
că ambele ţări alcătuiesc un singur neam.
Formează ateliere de broderie, care
realizează lucrări artistice de excepţie,
între ele aflându-se şi două văluri litur-
gice brodate în 1498, descoperite acum
câteva decenii de către Pavel Balan în
Muzeul Istoric de Stat din Moscova.
Olena de Moldova devine persona-
litatea cea mai importantă de la curtea
ţarilor ruşi.
Toţi voiau s-o vadă, să discute cu ea,
să i se afle în preajmă.
Elena devenise încă în timpul vieţii o
legendă vie. Cercetătorii ruşi (vezi arti-
colul „Preafrumoasa Elena din poveştile
„Ceremonie bisericească”, văl liturgic, executat de Elena Voloşanca,
total douăsprezece persoane –, sunt ares-
taţi şi arşi pe rug, Fiodor Kuriţân dispare,
lăsându-şi averea neatinsă, semn că fu-
sese mai degrabă omorât fără judecată şi
îngropat în taină în loc necunoscut.
Ştefan cel Mare, aflând că Elena şi
Dimitrie se află în închisoare, trimite
de-a lungul anului 1503 mai multe solii,
rugând ţarul rus să le permită acestora să
se întoarcă în Moldova, dar Ivan Vasilie-
vici ca şi cum era surd.
Îi ţine în lanţuri şi-i ameninţă pe cei
doi ostatici că-i va arde pe rug.
Elena va muri ca o martiră în temniţă
la 18 ianuarie 1505, iar celălalt mucenic,
Dimitrie, se va stinge la 14 februarie
1509. Neîntâmplatul ţar al Rusiei avea
atunci 25 de ani şi 4 luni.
Cronicile ruse vor scrie cu precauţie
despre această crimă realizată de ţarul
Ivan al III-lea şi de către cel pe care aces-
ta l-a numit în locul lui Dimitrie – ţarul
Vasilii, fiul Sofiei Paleolog.
Elena lui Ştefan cel Mare şi Dimitrie
au fost primele jertfe pe altarul „prieteni-
ei” cu Rusia.
Bătălia cărţilor
Două sunt cele mai importante
stări de spirit ale unui scriitor:
– una în care adună cunoştinţe,
emoţii, amintiri, impresii, senti-
mente;
– şi alta în care prinde a dărui
ceea ce are mai bun în sine, adică
aceleaşi amintiri, emoţii, sentimen-
te, dar trecute deja prin talentul său
şi transformate în seminţe ale inspi-
raţiei.
Personal prefer starea de acumu-
lare, cea în care simţi cum prind a-ţi
creşte aripi şi tu abia de reuşeşti să-
ţi înfrânezi tentaţia de a te arunca în
zbor alături de Icar.
De ce îmi place mai mult aceas-
tă stare? Din simplul motiv că este
permanentă. Cine încetează să adu-
ne devine incapabil de a dărui, după
cum cine scrie mai mult decât citeş-
te nu este un scriitor, ci un simplu
grafoman.
Adevăratul dar al scriitorului e
cartea. O scrii şi te zideşti în ea, de-
pozitând în paginile ei cât mai mult
suflet. Or, sufletul nu poate fi nici
măsurat, nici cântărit. Deaceea orice
top al cărţilor e subiectiv şi relativ.
Fireşte, e bine (şi chiar necesar)
să se organizeze anumite „bătălii”
ale cărţilot ajunse pe masa citito-
rilor. Dar nu e bine să-ţi înalţi prea
mult fruntea atunci când nimereşti
în topul celor mai citite cărţi. A fi în
vârf înseamnă a te expune pericolu-
lui de a te pomeni la baza piramidei,
prin alunecare.
Nimeni nu poate fi bun în perma-
nenţă. Nimeni nu e perfect. Mai şi
greşim. Mai batem pasul pe loc. Dar
câţi dintre noi au curajul de a-i spune
colegului de breaslă: „Eşti mai bun
decât mine?” Câţi dintre noi se bucu-
ră sincer de succesul celuilalt?
Artiştii, din păcate, sunt cea mai
dezbinată pătură a societăţii. Unde,
dacă nu aici, se pun la cale cele mai
hidoase intrigi? Unde, dacă nu aici,
invidia creşte ca pe drojdii şi se re-
varsă cu nemiluita prin internet, prin
ziare şi reviste?
Şi mă întreb: de ce, oare, în ulti-
mul timp a sporit atât de mult numă-
rul denigratorilor? De ce aproape nu
e zi în care să nu auzim şuieratul de
şarpe al bâtelor ce izbesc în icoane?
Oare nu din cauză că ne apropi-
em inevitabil de Centenarul Marii
Uniri? Oare nu din cauză că unii
sunt plătiţi ca să dezbine?
– Nu-i nimic, zic cei mai mul-
ţi dintre noi. Suntem puternici,
deştepţi şi bine pregătiţi. Nu e deloc
uşor să ne manipulezi, să ne dezbini,
să ne convingi că răul e mai mare
decât binele.
Aşa să fie?
Să facem un experiment: arătaţi
unui auditoriu o coală albă de hârtie
pe care aţi mâzgălit o mică pată de
cerneală şi întrebaţi-l: ce vede? Vă
asigur că majoritatea vor răspunde:
– O pată de cerneală.
Rar cine va spune că vede o coa-
lă albă de hârtie!
Deci, omul, pe de o parte, e uşor
manipulabil, iar, pe de altă parte, e
predispus să vadă răul înaintea bi-
nelui. Răul e agresiv, e bătător la
ochi, e ca o pată neagră pe o coală
albă de hârtie.
Cum să-l învingem?
Răspunsul îl găsim în Biblie.
– Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine
însuţi, ne învaţă Iisus Hristos.
Doar aşa îl vei câştiga pe Dum-
nezeu de partea ta. Or, cine îl are pe
Dumnezeu de partea sa este de ne-
învins, pentru că nimeni, în tot Uni-
versul, nu este mai puternic decât El.
E nemaipomenit de simplu şi
eficient.
Dar cum procedăm, de obicei, în
raport cu cei apropiaţi? Nu le cău-
tăm cu tot dinadinsul pete în soare?
Nu ne uităm la aproapele nostru ca
la cineva plin de păcate? Nu accep-
tăm într-o laşă tăcere să se spună
despre aproapele nostru:
– E un hoţ! Un trădător! Un ni-
meni! Un nemernic! La zid cu el! La
puşcărie!
Acesta e adevăratul îndemn al
Mântuitorului? Aşa a procedat şi El?
Credeţi că pe timpul Lui nu erau
destui păcătoşi? Nu erau hoţi şi tră-
dători?
Dar aţi citit măcar o singură frază
în care El să arate cu degetul la alţii?
Nu căutaţi. Nu veţi găsi!
– Eu sunt primul dintre păcătoşi,
spunea Iisus. Pe Mine condamnaţi-
mă. Pe Mine răstigniţi-mă. În mine
ESEU
aruncaţi cu pie-
tre…
Şi ce a obţinut
prin asta? Dispre-
ţul şi batjocora
iudeilor?
Nu! A obţinut
unirea unei lumi
întregi în jurul crucii, în jurul iubirii,
în jurul Tatălui Nostru Ceresc.
Să-i urmăm exemplul. Să vedem
în fraţii noştri Lumina, nu Întuneri-
cul. Binele, nu răul. Să punem ac-
centul pe ceea ce ne apropie, nu pe
ceea ce ne dezbină. Doar aşa vom
putea spune că facem ceva pentru
Unire.
Cred că aceasta e şi menirea unei
cărţi scrise cu suflet, nu cu cerneală.
Cred că succesul ei depinde de can-
titatea de lumină pe care o aprinde
în cititori.
Şi, chiar dacă mediocritatea
poate ierta orice, în afară de succes,
chiar dacă omul de nimic nu are o
satisfacţie mai mare decât aceea de
a-l vedea îngenuncheat pe omul de
valoare, noi trebuie să rămânem tari
şi buni. Să nu îngenunchem decât în
faţa Bunului Dumnezeu!
Nimeni nu este mai înalt decât
creştinul care stă îngenuncheat în
faţa Tatălui Său, deoarece nimeni nu
poate privi mai sus decât el…
Aurelian Silvestru
(discurs rostit la Biblioteca Naţi-
onală pe 6 septembrie curent)

Răbdăm! Dar cât se poate? Scrisoarea săptămânii

părinţii lor că ar fi mai bine pentru ţara
lor. Avem nevoie de un aliat de nădejde
în lupta noastră contra păgânilor. Ascută-
mă de astă dată şi... iartă-mă.
În toamna anului 1482 la curtea dom-
nească de la Suceava s-a sărbătorit nun-
ta-logodnă a Elenei Muşat cu Ivan cel
Tânăr, în lipsa mirelui, iar în ianuarie
1483 domniţa Elena a Moldovei, însoţi-
tă de suita sa alcătuită din peste o sută
de boieri, preoţi şi servitori, luă drumul
Moscovei.
În capitala rusă o întâmpină mirele ei,
Ivan cel Tânăr, co-conducător al Rusi-
ei, cu tatăl său, ţarul Ivan Vasilievici, şi
Sofia Paleolog, a doua soţie a marelui
cneaz, dar şi un ger de crăpau pietrele.
La 6 ianuarie 1483 în Catedrala „Sfin-
tei Înălţări” de pe teritoriul Kremlinului
în 1498, care surprinde momentul încoronării lui Dimitrie, nepotul lui
Ştefan cel Mare, pe tronul de la Moscova.
ruse era fiica lui Ştefan cel Mare” pe si- Blestemul de a le fi dragi ruşilor –
te-ul ecology.md) susţin că anume ea ar fi suntem de aceeaşi credinţă ortodoxă şi Cândva preşedintele Partidului Liberal, Mi- în Transnistria, în Unitatea Teritorial-Adminis- lui, care întrec orice măsură, a tensionat la ma-
servit drept prototip pentru Preafrumoa- aproape de aceeaşi factură sufletească – hai Ghimpu, spunea că pe Nicolae Timofti l-a trativ Găgăuză ş.a.m.d. ximum societatea şi relaţiile cu vecinii noştri cei
sa Elena din poveştile populare ruseşti. ne-a adus numai nenorociri: rapturi de făcut preşedinte Dumnezeu. Acum apare între- Dodonul susţine cu spume la gură legimita- mai importanţi – România, Ucraina?
Dar la 7 martie 1490 moare, la numai teritorii, sclavii, deportări, umilinţe etc. barea: „Dar cine l-a adus la preşedinţie pe Do- tea trupelor armatei ruseşti în stânga Nistrului, Eu cred că aceste argumente forte ar fi prea
32 de ani, soţul ei, Ivan cel Tânăr, presu- Nu ştiu de ce cred că dacă Dimi- don?”. Răspunsul e clar: satana! interzice Ministerului Apărării să-şi trimită mi- îndeajuns ca preşedintele vântură-lume, adică
punându-se că ar fi fost otrăvit de mama trie, fiul Elenei şi nepotul lui Ştefan Spun asta deoarece respectivul individ, de litarii la exerciţii în Ucraina, susţine pângăririle Dodonul, să fie demis din funcţie!
sa vitregă, Sofia Paleolog. cel Mare, ar fi ajuns ţar al Rusiei, iar câte ori vizitează Kremlinul, ne vorbeşte numai lui Rogozin la adresa Basarabiei plânse, parti- Deocamdată avem un mare noroc că Parla-
Astfel, la 25 de ani, Elena rămâne urmaşii lui s-ar fi perindat de-a lungul de rău cu stăpânul Rusiei. Cică drumul spre Eu- cipă la manifestări ilegale de felul celor marca- mentul şi Guvernul Republicii Moldova opun
văduvă. secolelor pe tronul imperiului de la Ră- ropa al Republicii Moldova trebuie să fie moni- te de „eliberatorii” acestui colţ de Ţară, susţine rezistenţă deciziilor prosteşti ale dodonului.
Şi atunci ţarul Ivan Vasilievici ia de- sărit, poate că această ţară nu ar fi fost torizat mai întâi de fraţii slavi de răsărit. Acest regimul separatist, ameninţă guvernarea că îi De altfel, de mult am fi băgaţi cu capul în jugul
cizia să-l declare moştenitor al tronului atât de cruntă cu noi. preşedinte de paie trâmbiţează peste tot că doar va trage la răspundere penală pe toţi demnita- rusesc. De aceea trebuie să fim foarte atenţi în
Rusiei pe Dimitrie, fiul lui Ivan cel Tânăr Doar că atunci când e vorba de istorie el face cum nimeni altul ca poporul moldav să rii care nu-i suflă în borş. Pe când el se crede vremurile de restrişte pe care le trăim, deoarece
şi al Olenei Românca. conjuncţia „dacă...” nu mai poate schim- trăiască bine. Aceste afirmaţii deşucheate ale curat-curăţel de păcate, chiar dacă anunţă un re- primejdia din partea sataniştilor lui Dodon bate
La 4 februarie 1498, în Catedrala ba nimic, ea îşi urmează cursul ei, cu re- sale, preşedintele-căpcăun le expune şi la foru- ferendum neconstituţional şi foarte costisitor, ba la poarta libertăţii noastre.
Adormirii Macii Domnului, nepotul lui percusiunile de rigoare. rile internaţionale, bunăoară, la întrevederea cu îşi bagă coada şi în alte bazaconii. Oare chiar să Simion SURDU,
Ştefan cel Mare şi al ţarului Ivan Vasili- Nicolae DABIJA liderul Belarusului, ba şi în cadrul vizitelor sale nu-şi dea seama acest mangosit că declaraţiile Chişinău
 2 Literatura şi arta Nr. 37 (3758), 14 septembrie 2017

N.C. Paulescu şi demnul său urmaş, C. Ionescu-Tîrgovişte

Întru cunoaşterea adevărului

„Cer cu insistenţă înfiinţarea unui tribu-
nal internaţional imparţial, care să investi-
gheze frauda ştiinţifică”.
Nicolae C. Paulescu
Această cerinţă solicitată strigent de
savantul român nici n-ar fi trebuit evocată
vreodată în comunitatea ştiinţifică internaţi-
onală, pentru că ştiinţa operează cu date şi
calcule exacte, iar creatorii ştiinţei trebuie
să aibă şi o corectitudine plenară, la nivelul
cercetărilor lor. Nedreptatea epocală făcută
adevăratului descoperitor al insulinei prin
atribuirea Premiului Nobel pentru Ştiinţă pe
anul 1923 canadienilor Banting şi Macleod
l-a determinat pe N. Paulescu să explode-
ze de furie, pe bună dreptate. „Odinioară,
am crezut şi am învăţat pe alţii că un om
de ştiinţă poate lucra în siguranţă deplină
– întrucât am fost convins că data publică-
rii lucrărilor sale îl poate pune la adăpost
de orice nedreptate. Din păcate, acum sunt
nevoit să recunosc că în această privinţă
m-am înşelat complet. Dar, găsesc imposibil
de suportat un alt viciu, mai urât decât încă,
acela al furtului lucrărilor ştiinţifice făcute
de altcineva. Ar fi dezastruos dacă această
practică necinstită va fi adoptată în Ştiinţă,
care trebuie să rămână pură şi nepătată, ca
şi Adevărul în slujba căruia se află Ştiinţa”.
Cât adevăr exprimă aceste fraze încăr-
cate de uimire şi dezamăgire! Se cunosc,
din păcate, şi alte cazuri de personalităţi de-
favorizate de Comitetul pentru acordarea
Premiilor Nobel, ofensând şi jignind însăşi
memoria nobilului savant suedez care a creat
acest premiu. În domeniul literaturii, alegerea
premiului a căpătat în timp
conotaţii politice, în ciuda
testamentului clar al lui Al-
fred Nobel. Laurenţiu Ulici
a alcătuit o antologie, Nobel
contra Nobel (Bucureşti,
Cartea Românească, 1988),
în care demonstrează că alţi
scriitori erau îndreptăţiţi
să primească cel mai mare
premiu internaţional. Cine-
şi mai aminteşte, de pildă,
de scriitorii înnobilaţi cu
Nobel, precum Y. Echega-
ray, R. Euken, Heidenstam,
Pontoppidan, Gjellerup,
Spittler, Bunin, Sillanpää
etc., pe care istoriile litera-
turii nu i-a reţinut. Au fost
omişi de la Premiul Nobel scriitori precum
Tolstoi, Ibsen,Twain, J. Verne, J. London,
Apollinaire, Marcel Proust, Fr. Kafka, R.M.
Rilke, J. Joyce, S.Esenin, H.G. Wells, Scott
Fitzgerald, Garcia Lorca, Virginia Woolf, E.
Pound, P. Valery, Saint-Exupéry, Cesare Pa-
vese, Brecht, Malraux, Moravia, Salinger,
Dürrenmatt etc., etc.
Dar, în domeniul ştiinţei, criteriile trebuie
stabilite, aşa cum zice Paulescu, în funcţie de
data publicării lucrării ştiinţifice. În acestă pri-
vinţă, faptele sunt deosebit de clare: savantul
român a inventat insulina sub denumirea de
„pancreina”, precum şi primul procedeu de
obţinere a hormonului antidiabetic din pan-
creas, publicând această descoperire în 1921,
în limba franceză, ca şi Ştefan Odobleja, un
alt mare nedreptăţit de inventarea ciberneticii
(atribuită americanului
Norbert Weiner). Lucra-
rea lui N.C. Paulescu se
intitulează Recherches
sur le rôle du pancreas
dans l’assimilation nu-
tritive şi a fost publicată
în „Archives Internatio-
nales de Physiologie”.
Deci, într-o limbă de
circulaţie internaţională
şi într-o revistă cunos-
cută şi apreciată de spe-
cialişti. Unele acuzaţii,
nedrepte şi exagerate,
de antisemitism par a
fi, în opinia unora, sursa
acestei nedreptăţi.
Nicolae C. Paulescu
s-a născut în Bucureşti, la 30 octombrie 1869.
Aici îşi începe studiile primare, frecventează
Liceul „Mihai Viteazul”, remarcându-se prin
aptitudini pentru limbile latină, greacă, fran-
ceză, pentru desen şi filosofie, cu înclinaţii
artistice spre pian şi orgă.
În 1888, se înscrie la Facultatea de Şti-
inţă din Paris, unde obţine trei doctorate în
medicină, ştiinţe şi în chimie. Este remarcat
pentru calităţile sale şi, în 1891, „după trei
ani de muncă intensă, Paulescu ocupă unul
dintre primele locuri la concursul de exter-
nat, fapt ce îi va permite obţinerea unui post
în serviciul medical al Spitalului Hôtel Dieu,
condus la acea vreme de prof. E. Lancereaux,
unul dintre cei mai mari clinicieni ai timpu-
lui, preşedinte al Academiei de Medicină din
Paris” (C. Ionescu-Tîrgovişte). Împreună cu
savantul francez, tânărul român publică circa
4 000 de pagini din monumentalul Tratat de
medicină, în patru volume (1903-1930), şi
este numit şef de serviciu la Spitalul Nôtre
Dame du Perpétuel-Secours (1897-1900). În
1900, revine în ţară ca profesor de fiziologie
la Facultatea de Medicină din Bucureşti, pe
care o conduce până la moartea sa (19 iulie
1931). La 13 noiembrie 1990, N.C. Paulescu
a devenit membru post-mortem al Academiei
Române.
Activitatea ştiinţifică şi mai ales nedrep-
tatea îndurată de savantul român ar fi rămas
necunoscută sau mai puţin cunoscută genera-
ţiei de azi, dacă urmaşii săi, Ionel S. Pavel,
C. Angelescu, dar mai ales reputatul medic
diabetolog Constantin Ionescu-Tîrgovişte nu
s-ar lupta cu devotament şi cu armele omului
de ştiinţă întru aflarea adevărului. C. Ionescu-
Tîrgovişte a tipărit, în 1996, o lucrare funda-
mentală şi explicită, Insulina – descoperirea
medicală a secolului aparţine românului
N.C. Paulescu. Domnia Sa conduce Institutul
de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, căruia
i-a dat numele „prof. dr. N.C. Paulescu”, iar la
intrarea în sediul bucureştean din str. I.L. Ca-
ragiale, nr. 12, a aşezat portretul descoperito-
rului insulinei şi al lui Eminescu, afirmând că
„N.C. Paulescu este pentru medicina româ-
nească ceea ce Mihai Eminescu este pentru
literatura românească”. Şi nu-i întâmplător
că ilustrul diabetolog, contemporan cu noi, a
fost şi este prietenul marilor personalităţi ro-
mâneşti, fie ele literare (Adrian Păunescu, Ni-
chita Stănescu, Fănuş Neagu, Marin Sorescu
etc.) sau diplomatice (Ştefan Andrei).
C. Ionescu-Tîrgovişte s-a născut la 11
noiembrie 1937, în Tîrgovişte, unde-şi înce-
pe studiile primare, la Bucureşti absolvind,
în 1963, Facultatea de Medicină, iar în 1971
deţinând titlul de doctor în medicină.
Are cinci brevete de invenţie pentru re-
alizarea medicamentelor Fitodiab, Fitolip,
Neuromion, Retinofort. Este membru al
Academiei de Ştiinţe Medicale din Româ-
nia (1992), membru al Academiei de Ştiinţe
din New York (1994), membru de onoare al
Academiei de Ştiinţe Medicale din Chişinău
(2000), membru corespondent (21 iulie 2003)
şi membru titular (din 8 iunie 2016) al Acade-
miei Române, preşedinte al Societăţii de Di-
abet (2001-2003), al Asociaţiei Medicale Ro-
mâne (din 2005), membru în diverse societăţi
ştiinţifice internaţionale, aşa cum se menţio-
nează în Dicţionarul membrilor Academiei
Române de Dorina N. Rusu (Bucureşti, Edi-
tura Enciclopedică, 2010, p. 509-510).
Pentru predecesorul său, N.C. Paulescu,
C.Ionescu-Tîrgovişte a făcut o nobilă pasiu-
ne, considerând, îndreptăţit, că „este timpul
ca cel puţin ţara pentru care Paulescu şi-a
sacrificat cariera ştiinţifică, ce ar fi putut
străluci în mai multe capitale europene, pen-
tru care a avut oferte concrete, să-l cinsteas-
că aşa cum se cuvine”. Este nevoie de acţiuni
de anvergură, în ţară, dar şi în străinătate, care
„să-i promoveze contribuţia medicală majo-
ră, rămasă din motive obscure, într-o vinova-
tă, pentru noi toţi, uitare”.
Pentru noi toţi, da, este o uitare care ne
mustră, dar pentru C. Ionescu-Tîrgovişte este
o onoare şi o luptă. A început cu acest volum,
Insulina, descoperirea medicală a secolului
aparţine românului N.C. Paulescu, lucrare
absolut necesară, care însumează capitolele
despre precursorii insulinei străini, dar şi ro-
mâni (C.I. Parhon şi M. Goldstein, în 1907),
descoperirea insulinei de către Paulescu, dar
şi interpretarea voit eronată a pancreaninei de
grupul canadian, cum şi-au însuşit Banting
şi Best meritul descoperirii insulinei, reacţia
şi dezamăgirea lui Paulescu din 1923-1925,
prin protestul scris adresat Fundaţiei Nobel,
justiţia retrospectivă pentru Paulescu (pro-
cesul recunoaşterii priorităţii lui Paulescu a
pornit din Scoţia?!). Volumul cuprinde frag-
mente reprezentative din opera lui Paulescu,
traduse din limba franceză, pentru prima dată,
date biobibliografice, tabele cu menţionările
de priorităţi ale lui Paulescu în descoperirea
insulinei şi cu datele esenţiale din istoricul
diabetologiei. Întreaga lucrare a acad. C. Io-
nescu-Tîrgovişte este marcată, pe lângă fun-
damentul ei ştiinţific, de o necesară judecare
etică şi deontologică a fraudei şi furtului şti-
inţific, pentru că 1921 este „anul în care Pau-
lescu şi numai el, publica lucrările prin care
hormonul antidiabetic pancreatic (numit de
el „pancreină”) a fost caracterizat din punct
de vedere fiziologic”.
1921 este anul Centenarului descoperirii
insulinei de către românul N.C. Paulescu.
Demnul său urmaş, acad. C. Ionescu-Tîrgo-
vişte, are nevoie de oameni şi instituţii (dar
şi de fonduri financiare), care să îndrepte o
mare eroare, un furt intelectual, şi să spună
lumii întregi adevărul: descoperitorul insuli-
nei este un savant român, pe numele său N.C.
Paulescu.
Tudor Nedelcea

Cu tinerii solişti de muzică populară la Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova

„Ne-ar onora în mod deosebit prezenţa ta, frate Da-
vid, la activitatea cu genericul „Limba noastră-i limbă
sfântă”.
Aşa sună invitaţia de a participa la sărbătoarea lim-
bii române din 31 august a.c. din Republica Moldova,
din partea preşedintelui Mişcării Unioniste, acad. Ni-
colae Dabija.
Prin această invitaţie primită din partea celui mai
bun frate al meu din lume, Nicolae Dabija, m-am pre-
gătit să onorez chemarea în Ţara mea de dincolo de
Prut.
Când porneşti să faci un lucru frumos, apare de
prea multe ori în drum şi Iuda. Caut colaboratori
pentru a fi la înălţimea evenimentului. Nu prea
găsesc, ba fiind mai în vârstă apar şi probleme de
sănătate.
Eu le-am promis la patru tineri artişti frumoşi
că îi voi duce în Republica Moldova. Tinerii jubilau
de bucurie. Oare eu, „profesorul Teodor David”, vi-
cepreşedinte la „Vatra Românească”, Filiala Bihor,
voi fi în situaţia de-a nu mă ţine de cuvânt? Aceasta
nu se poate, merg şi cu Salvarea, dar tot merg.
Caut soluţii. Prof. Doina Bunea, preşedinta se-
niorilor P.S.D. din Oradea, şi economistul Viorica
Chertes, preşedinta Organizaţiei Femeilor Ortodo-
xe din Bihor, două doamne care au profesia de ro-
mân şi specialitatea apărarea valorilor naţionale, mă
întâlnesc şi le spun de invitaţie. Amândouă doam-
nele îmi dau ordin: „Domnule profesor David, nu
ai dreptul să te îmbolnăveşti”. Înţeleg mesajul lor
şi îmi iau misiunea ca pe o obligaţie sfântă. Oricâtă
voinţă ai avea, dacă eşti bolnav, ţi se barează şi cele
mai înalte sentimente.
Viorica Chertes convoacă tinerii în sala Proto-
popiatului Ortodox din Oradea, prin bunăvoinţa părin-
telui Dorel Octavian Rus. Patru tineri frumoşi, Alexe
Carţiş de la Filarmonica din Oradea, Teodora Şandor,
studentă la Ziaristică, elevele Andrada Abrudan şi Bi-
anca Popa, minore cu suflet sfânt, pe care, pentru a tre-
ce Prutul, le iau sub protecţia mea şi de care trebuie să
am mare grijă, că par să devină un bun naţional.
Fetelor, doresc să vă ascult, să văd ce ştiţi să cân-
taţi!
Fetele, împreună cu Alexe, încep să cânte, eu cu
Viorica ascultăm cu atenţie. Concluzia: aceste frumoa-
se fete pot cânta pe orice scenă din România, cântă
dumnezeieşte. Da, vom fi la înălţime dincolo de Prut.
Sosim la Chişinău în după-amiaza zilei de 30 au-
gust, ne cazăm imediat şi apare la noi acad. Nicolae
Dabija, care ne comunică programul. Mâine, 31 au-
gust, la ora 10, sărbătorim Ziua Limbii Române la
Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, sunteţi
invitaţi de preşedintele Academiei, Gheorghe Duca, la
ora 10, grupul de tineri să cânte cântece populare ro-
mâneşti, iar tu, frate David, eşti invitat să iei cuvântul.
Da, tinerii vor cânta frumos, sunt sigur, iar eu tre-
buie să fiu la înălţimea instituţiei ştiinţifice din Repu-
blica Moldova, am emoţii, dar îmi spun că voi fi şi eu
la înălţime.
În 31 august, la ora 10, intrăm în aula Academiei
de Ştiinţe, membrii Academiei ne primesc cu căldură,
cu aplauze puternice, o atmosferă cu trăiri româneşti,
înalte.
Preşedintele Duca deschide şedinţa, dându-i cu-
vântul scriitorului Andrei Strâmbeanu, care prezintă o
expunere intitulată „Scriitorul şi Limba Română”.
Urmează apoi primirea de membri de onoare ai
Academiei, între care se află şi cărturarul şi potul Ion
Deaconescu de la Craiova, după care sunt invitaţi să
cânte tinerii bihoreni. Fetele, îmbrăcate în frumoase
costume populare, încep să cânte. Asistenţa freamătă
de bucurie, aplauze puternice, ca pentru marile per-
sonalităţi artistice. Preşedintele Academiei le mulţu-
meşte. Tinerii au cântat cântece populare şi patriotice,
dovedind că pot deveni, în scurt timp, stele ale muzicii
populare româneşti. Sunt clipe de sărbătoare, ascul-
tând melodii de aur din graiul nostru strămoşesc, ce
poartă veşnicia unui neam strălucit, gena strămoşilor
noştri ne îndeamnă la respect şi neuitarea neamului,
un exerciţiu de admiraţie pentru iubire şi păstrarea
tradiţiilor strămoşeşti. Alexe Carţiş de la Filarmonică,
zdravăn de parcă s-a hrănit cu rădăcini de stejar, cântă
frumos, este o adevărată enciclopedie. Studenta la Zi-
aristică Teodora Şandor, talent şi frumuseţe, plină de
farmec. Andrada Abrudan, încă elevă, o stea în
devenire, cântecele ei vin din sufletul neamului
românesc. Bianca Popa, la numai 15 ani şi jumă-
tate, o adevărată privighetoare, cred eu, cântă şi
când doarme, e frumoasă, talentată, cântul ei de
bucurie şi tristeţe, zile însorite, totul e minunat,
plină de farmec, îi prevăd un viitor strălucit în
muzică.
Vă mulţumesc, fetelor, aţi dus un mesaj sfânt
dincolo de Prut.
La încheierea sesiunii, Preşedintele Acade-
miei, Gheorghe Duca, m-a invitat să iau cuvân-
tul. În aula Academiei sunt prezenţi şi ambasa-
dori ai unor ţări, acreditaţi la Chişinău.
Bine v-am găsit, fraţii mei români din Aca-
demia de Ştiinţe a Republicii Moldova.
Salutul meu a fost primit cu aplauze puterni-
ce, ca semn că m-au acceptat ca frate al lor.
În continuare am vorbit despre mândria de-a
fi român, despre limba noastră românească.
În ce mă priveşte, divinitatea m-a ajutat să-
mi aleg mama, limba şi ţara. Mama româncă,
limba română şi ţara România.
Nu dau pe nicio onoare din lume calitatea mea de
român, eu respect toate seminţiile din lume, dar cred că
nu puteam să mă nasc numai român, mama – frumuse-
ţea lumii, o stea în cer, o lumină, o floare, infinit e dorul
meu pentru mamă, mama tot mamă rămâne.
Limba română este patria mea, spune Grigore
Vieru.
Ţara, pământul sfânt al românilor.
Discursul meu cu foarte mult sens în promovarea şi
apărarea românismului a fost urmărit cu multă bucurie
şi atenţie, fiind răsplătit cu aplauze puternice şi îmbră-
ţişări, ca pentru un frate adevărat.
La terminarea discursului, preşedintele Academiei
mi-a mulţumit, eu i-am făcut cadou o carte scrisă re-
cent împreună cu acad. Nicolae Dabija, cu coperta au-
rită, tipărită la tipografia părintelui Avram, Editura Au-
res, „Drumul Basarabiei”, iar distinsul preşedinte mi-a
oferit o carte sfântă – „Limba noastră-i o comoară”.
După intrarea în aula Academiei, o tânără frumoasă
şi zdravănă m-a filmat tot timpul, iar după închiderea
lucrărilor Academiei a venit în grabă la mine, m-a luat
de braţ şi mi-a spus să mă las „sechestrat”. „Vă caut,
am auzit că sunteţi un mare patriot, cuvântul d-voastră
m-a fascinat. Îi spun că este o normalitate, toţi trebu-
ie să ne iubim ţara. Da, îmi spune Diana, dar vedeţi
că mai avem şi uscături. Mai avem şi pocituri, cum îi
numea Eminescu, dar matca românească e sănătoasă.
Românii îşi iubesc ţara şi neamul”.
Nu facem decât câţiva paşi şi ne opreşte Nicolae
Dabija, îi spune tinerei că suntem invitaţi la un dineu
la preşedinte. Ajungem în biroul preşedintelui, cartea
mea era deja în vitrina principală în biroul preşedin-
telui. Închinăm un pahar de şampanie de Cricova şi îl
critic pe preşedinte pentru că l-am aşteptat în luna mai
la Oradea şi nu a venit, îşi cere scuze şi îmi spune că
dacă îmi menţin invitaţia va veni. Îi spun că este invitat
permanent, îmi mulţumeşte. În drum spre biroul preşe-
dintelui mă opresc mai mulţi academicieni mai tineri,
toţi mă îmbrăţişează şi îmi spun că nu prea au auzit un
discurs atât de frumos, strălucit, cu un profund mesaj
patriotic, în aula Academiei, de la un român dincoace
de Prut. Îmi mai spun şi alte aprecieri deosebit de elo-
gioase, pe care deocamdată nu doresc să le fac publice.
Fata frumoasă şi inteligentă m-a pierdut, m-am ui-
tat în ochii ei şi am lăsat-o tristă şi eu la fel, pentru că
voiam să dialogăm.
După-masă mergem la sărbătoarea limbii române în
localitatea Costeşti. La sosire ne întâmpină primăriţa lo-
calităţii, Natalia Petre. O femeie puternică vine în întâm-
pinarea mea, mă ia la braţ şi mă duce în sala de şedinţe a
primăriei, sala plină cu moldoveni de dincoace de Prut.
Mă prezintă şi îmi dă, primul, cuvântul. Audienţa ascultă
cu atenţie ce spun şi închei în aplauze şi urale la adresa
mea şi a României. Da, o mare sărbătoare românească.
Apoi mergem cu toţii în faţa Casei de Cultură, unde
ne aşteaptă sute de oameni, toţi îmbrăcaţi în costume
populare româneşti. După Nicolae Dabija, un mare
patriot cum n-am mai întâlnit, sunt invitat la cuvânt.
Le aduc salutul meu celor prezenţi, platoul vibrează
de bucurie. Îi întreb dacă sunt români sau moldoveni.
Cu un vuiet de urale, îmi răspund toţi în cor, fluturând
tricolorul: „Suntem români!”. Aproape că plâng de bu-
curie. Vă mulţumesc, fraţii mei, vă îmbrăţişez pe toţi.
În sfârşit, stau şi mă odihnesc, dar apare tânăra de
la Academia de Ştiinţe care m-a pierdut. Mă ia la dans,
mă învârte cu o viteză ameţitoare, fac cu greu faţă, se
opreşte muzica, mulţumesc, nu m-am făcut de ruşine,
n-am mai dansat de mult. Acuma, prietena mea mă ia
de mână şi mă roagă să o urmez, o fac cu plăcere, in-
trăm în holul Casei de Cultură. Luăm la comandă două
cafele, o întreb şi eu „Cine eşti tu, fată frumoasă?”. Îmi
răspunde că este preşedinta Uniunii Scriitorilor Euro-
peni din Republica Moldova. Îmi spune că este deose-
bit de bucuroasă că m-a întâlnit, mă invită să particip
la mai multe proiecte, îi spun că accept, dar nu doresc
niciun drept, numai obligaţii, o ajut să-şi îmbogăţească
biblioteca Uniunii, să mă sune oricând, că o voi ajuta
cu tot ce pot. Diana sare în sus şi spune: „Cum, nu-
mai obligaţii? Că toţi îmi cer numai drepturi, n-am mai
întâlnit asemenea atitudine la nimeni”. Vorbim despre
Reîntregire şi îmi spune cu atâta hotărâre că dacă în ur-
mătorii ani nu vor fi politicieni în Republica Moldova
să facă Reunirea, o va face ea.
Am încredere în această româncă. Succes, draga
mea Diana Ciugureanu, te-ai angajat la o lucrare mare
şi sfântă.
Am fost la mai multe festivităţi, unde toţi fraţii mei
mi-au declarat că sunt români. Am participat la o mare
sărbătoare românească. Mi-i tot sufletul o rană mare şi
grea, până când văd că unei părţi din neamul meu încă
îi este greu.
Te iubesc la infinit, frumoasă Basarabie, din clipa
fierbinte şi sfântă când de tine am aflat că mi te-au furat
ruşii cei lacomi. Ai devenit o pasăre captivă, ai cres-
cut încât nu mai încapi în colivie, te aşteaptă mama ta
scumpă, România.
Să fim încrezători că nu au ruşii atâta întuneric cât
să stingă lumina românească tot mai strălucitoare a Ba-
sarabiei.
Rămâne să ne luăm rolul în serios, legăturile de
sânge sunt sfinte, dacă vom ajuta Republica Moldova,
reîntregirea neamului este aproape.
Doamne-ajută!
Prof. Teodor DAVID,
senator ales al Mişcării Unioniste
„Sfatul Ţării-2” din Republica Moldova

O CARTE BINEVENITĂ DE CENTENARUL UNIRII

Anul 2018 este un an crucial pentru
destinul întregului popor român – se împli-
nesc o sută de ani de când s-a realizat visul
de veacuri de unire a tuturor românilor. La
1918, după circa două milenii, statul româ-
nesc a revenit în mare în hotarele statului
naţional al Daciei lui Burebista. România
devenise reîntregită, dodoloaţă, cum ar spu-
ne poetul. Din păcate, această idilă nu a du-
rat mult. Nori grei negri se adunau dinspre
est (direcţia mai tuturor invaziilor nomade
sălbatice în ultimele două milenii). Hoarde
sovietice din estul sălbatic au năvălit în par-
tea de est a României. – Basarabia. Peste
50 de ani a sângerat această rană pe trupul
Țării, această lacrimă a României, cum ar
spune poetul N. Dabija, românii basarabeni
fiind supuşi celui mai diabolic regim de ru-
sificare, deznaţionalizare, ateizare. Destră-
marea URSS la 1991 a întredeschis puţin
portiţa revenirii acasă a fiicei surghiunite,
Basarabia, însă atât din vina Bucureştiului,
cât şi Chişinăului, şansa a fost ratată cu
toate că avântul naţional era la apogeu, iar
condiţiile prielnice.
Au urmat 26 de ani de orbecăiri în în-
tuneric, de încercări eşuate de construire
a statului artificial „Republica Moldova”,
a cărui existenţă este imposibilă sub toate
aspectele, în primul rând sub aspectul iden-
tităţii naţionale. Aceste eşecuri stataliste au
fortificat segmentul unionist, care a sporit
de la câteva procente până peste 30%, fiind
în continuă creştere.
Reunirea este laitmotivul unui minunat
volum care a ieşit recent de sub tipar: „Uni-
rea în destinul românilor basarabeni”,
coordonat cu conducerea Mitropoliei Ba-
sarabiei şi a Sfatului Țării 2. Volumul re-
prezintă un proiect care include lucrările a
peste 90 de autori – academicieni, profesori
universitari şi şcolari, scriitori, poeţi, poli-
ticieni, ziarişti, un număr impresionant de
autori din diasporă (SUA, Canada, Marea
Britanie, Italia, Spania ş.a.).
Coordonată de profesorul Virgil Mân-
dâcanu şi de tânăra lui discipolă Daniela
Vacarciuc, prefaţată de acad. N. Dabija,
lucrarea este de o importanță deosebită în
acest an de pregătire către centenar (păcat
că a ieşit într-un tiraj atât de mic, necores-
punzător misiunii pe care o are – aceea de
pregătire a Reunirii Basarabiei cu Țara).
Autorii acestui volum oferă cititorului
mai puțin versat în probleme ce se referă
la istoria românismului, unionismului și
luptei împotriva dezmembrării României
– pagini din Istoria Românilor, istorie care
a fost interzisă românilor basarabeni timp
de secole. În prezent, odată cu aducerea
la putere a președintelui prorus I. Dodon,
se încearcă din nou interzicerea, falsifica-
rea, revenirea la minciu-
na sovietică – aşa-numita
„Istorie a Moldovei”. Ar
putea să apară însă ur-
mătoarea întrebare: care
e rostul acestui zbucium
„fără sens”, al acestei lup-
te cu „morile de vânt”? În
astfel de clipe, deosebit de
binevenit este răspunsul
autorului cărţii „Arestarea,
procesul şi moartea lui Ii-
sus Hristos”. Haim Cohn,
la întrebarea dacă o carte
poate pune capăt unor idei
preconcepute. „O singu-
ră carte nu este în stare
de aşa ceva, dar poate crea o opinie pu-
blică, iar aceasta, la rândul ei, poate să
ducă la o schimbare a lucrurilor” a fost
răspunsul lui. Într-adevăr, această lucrare
poate contribui la crearea opiniei publice
unioniste. În aceste condiţii, lucrarea vine
în ajutorul adevăraţilor Oameni ai Unirii,
care vor putea promova mai uşor în popor
ideea Reîntregirii Țării. Să aplecăm ure-
chea la marele adevăr scris de poetul nos-
tru național M. Eminescu: „Să schimbăm
opinia publică, dându-i o altă direcțiune,
făcând o uriașă reacțiune morală, o
revoluție de idei”.
„Conjunctura politică in-
ternaţională ne este favora-
bilă. S-au creat premise in-
terne pentru unire: corupția,
incapacitatea politicienilor,
furturile de miliarde, toate
împreună au alcătuit condi-
ţii pentru ca Basarabia să
revină acolo de unde a fost
desprinsă cu forţa”, scrie în
cuvântul său înainte acade-
micianul Nicolae Dabija.
„Să nu uităm norodul, ţă-
rănimea care a suferit atâta
până acum! Să-l luminăm,
să mergem mână în mână cu
el, căci fără noi el nu poate
face nimic, după cum nici noi nu putem
face nimic fără el. Să-l îndreptăm pe calea
adevărului, cu fapte, iar nu cu vorbe”, ne
sfătuieşte marele patriot basarabean Alexie
Mateevici (v. Testamentul lui Alexie Mate-
evici).
„Trei culori şi-o singură iubire…”, pe
care le cântă Gr. Vieru în poezia ”Trei cu-
lori”, ne vor uni şi ne vor călăuzi pe dru-
mul cel drept, al unirii şi reîntregirii…”,
scrie Marcela Mardare în articolul „Poetul
Gr. Vieru în luptă pentru unitatea națională
a românilor”.
„Doi trubaduri ai veacului acest / Au
îndrăznit să cheme printr-un cânt / Popo-
rul acestui trist picior de țară / Spre-un
ideal măreţ şi încă sfânt…”, scrie Claudia
Partole în articolul „Două inimi revărsate
într-un dor” despre cei doi Mari Oameni
ai Unirii – Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.
„Basarabia a pierdut în persoana dis-
tinsului academician Petru Soltan un ade-
vărat titan, un viguros și vehement luptător
împotriva dictaturii mediocrității, împotri-
va mancurtismului și şovinismului rus, un
excelent și strălucit strateg al renaşterii na-
ţionale şi reîntregirii neamului românesc”,
spunea Ion Ungureanu despre marele patri-
ot, acad. Petru Soltan (v. A. Sârbu. Acade-
micianul Petru Soltan. Geometria Unirii).
„Muzica lui Eugen Doga ne uneşte, ca
şi cuvântul, prin esența sa, prin vibrația-i
divină”, notează jurnalista E. Tămăzlâcaru
în articolul „Eugen Doga: „Eu aparţin spa-
ţiului românesc””. „Credeam că cea mai
mare nenorocire pentru mine este pierderea
mamei, dar mi-am dat seama că o nenoro-
cire mai mare este să-ţi pierzi mormântul
mamei”, destăinuiri dureroase ale marelui
transnistrean E. Doga.
„Valentin Mândâcanu este Omul Ro-
mânismului, Omul Unirii, Omul care a
luptat pentru alfabet, limbă, tricolor…Vor-
bea deschis despre șansa noastră istorică
de reîntregire cu Țara, pe care o avusesem
în anii 1989-1991, dar care a fost ratată
din diferite cauze”, scrie profesorul Virgil
Mândâcanu în articolul „Valentin Mândâ-
canu – Omul Cuvântului Potrivit”.
„Ion Ungureanu întruchipează destinul
românesc al Basarabiei şi credinţa ei ne-
strămutată în dreptatea lui Dumnezeu. El
(poporul – n.n.) vine de departe, de foarte
departe, de la izvoarele fără de moarte ale
unui neam care-și duce crucea de secole
și merge fără odihnă spre ziua unităţii şi
reîntregirii sale. Avea păstrată lângă ini-
mă Declarația de Unire, pe care dorea s-o
rostească în fața unui popor reîntregit. El,
Omul Unirii, ne-a lăsat-o ca testament să
trăim liberi şi demni într-o Țară unită”,
menţionează celebrul jurnalist şi patriot
Alecu Reniţă în articolul „Omul Unirii Ion
Ungureanu”.
Înşiruirea poate continua cu numele tu-
turor celor peste 90 de Oameni ai Unirii.
Voi termina această mică prezentare cu o
rugă către Dumnezeu a reputatului patriot
Virgil Mândâcanu: „Fără tine, Doamne,
fără ajutorul tău, este imposibil acum să
revenim la ceea ce am fost. Trimite harul
Tău, Doamne, asupra noastră: acum epo-
peea luptei pentru reîntregirea Țării trebu-
ie să devină hotărâtoare – ori Cu Țara. Ori
cu Siberia”.
Valeriu DULGHERU
Nr. 37 (3758), 14 septembrie 2017 Literatura şi arta 3
De la suflet la suflet...

SCRISOARE DESCHISĂ, DE CE OAMENII DE ASTĂZI

adresată dlui Andrian Candu, Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova
Noi, cei care reprezentăm ştiinţa autohtonă, membri titulari
şi membri corespondenţi, doctori habilitaţi, directori de institute,
ne adresăm către Dumneavoastră cu această scrisoare deschisă,
fiind convinşi că nu există o altă cale de a Vă expune opinia celor
ce fac ştiinţă, poartă răspundere pentru autoritatea ei în faţa vii-
toarelor generaţii şi cunosc căile de dezvoltare a acesteia.
Pe parcursul ultimelor luni, prin Sfatul academicienilor,
membrii AŞM şi directorii institutelor de cercetare au fost adre-
sate solicitări către Dumneavoastră, domnule Preşedinte al Par-
lamentului, A. Candu, prim-ministrul, domnul P. Filip, preşedin-
telui Partidului Democrat, domnul V. Plahotniuc, de a organiza
o întâlnire cu Domniile Voastre în scopul examinării proiectului
de reformare a sistemului de guvernare a ştiinţei şi a Academiei
de Ştiinţe a Republicii Moldova. Cu regret, adresările noastre au
fost ignorate. În pofida solicitărilor oamenilor de ştiinţă, proiec-
tul respectiv a fost discutat şi aprobat de Parlament fără a se lua
în considerare opinia comunităţii ştiinţifice.
Proiectul aprobat de Guvern şi Parlament a fost definitivat cu
încălcări ale principiilor democratice şi fără dovezi convingătoa-
re privind fiabilitatea lui. Cele menţionate au şi determinat esenţa
dezastruoasă a acestui document.
În viziunea noastră, însăşi reforma Academiei de Ştiinţe nu
este pe deplin justificată sau argumentată, deoarece sistemul de
gestionare a ştiinţei autohtone prin CSŞDT şi Adunarea Generală
a fost înalt apreciat de către experţii europeni ca fiind unul demo-
cratic şi eficient pentru o ţară cu resurse financiare limitate. Toc-
mai că acest sistem a asigurat revitalizarea ştiinţei după criza din
anii 1990-2004, obţinerea unor rezultate ştiinţifice performante
şi integrarea în sistemul european de dezvoltare a ştiinţei.
Analiza situaţiei în care s-a pomenit ştiinţa autohtonă, inclusiv
AŞM, în ultimul timp denotă că atacurile masive la adresa Acade-
miei de Ştiinţe a Republicii Moldova n-au fost întâmplătoare. În
opinia noastră, această denigrare nu este generată de activitatea
ineficientă a institutelor ştiinţifice, ci mai curând de intenţia unor
persoane politice de rang înalt de a privatiza patrimoniul AŞM, ce
include terenurile şi imobilele institutelor ştiinţifice.
Constatăm, cu regret, că membrii Alianţei de guvernare nu
apreciază la justa sa valoare ştiinţa şi Academia de Ştiinţe, în
calitate de element esenţial în asigurarea existenţei şi indepen-
denţei statului nostru, dar şi a dezvoltării sale.
Este cert faptul că fără o ştiinţă performantă, în condiţii-
le lipsei de surse energetice şi minerale autohtone, Republi-
ca Moldova n-are şanse de a-şi menţine independenţa. Legea
aprobată privind modificarea şi completarea Codului cu privire
la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova vine în contradicţie
cu acest postulat. Respectivul act legislativ se va răsfrânge ne-
fast nu numai asupra ştiinţei, dar şi a dezvoltării statului nostru.
O consecinţă a acestui document va fi şi destrămarea Academi-
ei, ca cel mai înalt for ştiinţific al republicii noastre, dispariţia
institutelor ştiinţifice. Consolidarea ştiinţei, dar nu scindarea ei
prin ministere şi lipsirea Academiei de institutele sale știinţifice
trebuie să devină imperativul categoric al guvernării. Privarea
Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, care întruneşte cei
mai buni savanţi, de institutele sale ştiinţifice este un nonsens,
deoarece astfel aceasta îşi pierde statutul de unica instituţie
publică de interes naţional în sfera ştiinţei şi de inovării, de
coordonator plenipotenţiar al activităţii ştiinţifice şi inovare şi
nu poate îndeplini funcţia de consultant ştiinţific al autorităţii
publice.
Apropo, în ultimele decenii au fost întreprinse încercări în
unele ţări (Kazahstan, Austria, Georgia etc.) de a lichida Acade-
miile de Ştiinţe, acţiuni care s-au dovedit a fi nu doar ineficiente,
ci şi cu consecinţe nefaste asupra dezvoltării ţărilor respective,
iar faptul restabilirii acestora a necesitat investiţii financiare
semnificative.
Numai cei care sunt indiferenţi faţă de soarta ştiinţei şi a Aca-
demiei de Ştiinţe pot afirma că „implementarea înţeleaptă” a
noilor prevederi – trecerea institutelor de cercetare din cadrul
AŞM la ministere – va demonstra viabilitatea ştiinţei.
În interesul statului nostru şi al ştiinţei autohtone, vă adresăm
rugămintea de a nu pune în aplicare Legea privind modificarea
şi completarea Codului cu privire la ştiinţă şi inovare al Repu-
blicii Moldova. Cu o astfel de solicitare s-au adresat şi membrii
NU (ÎŞI) PUN ÎNTREBĂRI?
Academiei de Ştiinţe a Federaţiei Ruse către Duma de Stat, deci
De mai multă vreme observ că oamenii, în spe-
pentru a se revizui textul iniţial privind reformarea Academiei
cial tinerii, cu care comunic nu adresează întrebări.
respective, pregătit de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, care pre-
Unii mi-au spus că asta vine de acasă, din şcoală,
vedea transformarea acesteia într-un „club de interese”, aşa cum
unde nu se obişnuieşte să pui întrebări.
concepe şi Legea modificării Codului cu privire la ştiinţă şi ino-
Iniţial părinţii sunt cei care nu-şi ajută copiii să
vare, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova. Experimen-
găsească răspunsuri la ceea ce îi frământă încă de la
tul Guvernului României de până la Revoluţia din 1989, când
trei anişori, considerându-i prea mici.
institutele Academiei Române erau subordonate ministerelor, s-a
Ulterior, la şcoală, în societate este incomod să
dovedit a fi un eşec total, care a fost depăşit cu greu.
întrebi. „Chiar dacă ai vreo întrebare, îţi este ruşine să o adresezi, pentru
Considerăm că, în acest sens, ar fi necesară stoparea sau, cel
că nu ştii ce va urma. Fie că profesorul te va trata incorect şi va accentua
puţin, amânarea procesului de promovare a respectivelor refor-
că eşti prost şi nu înţelegi, fie colegii vor râde şi te vor maltrata, deoarece
me în ştiinţă până la studierea efectelor negative ale acestora în
ai îndrăznit să întrebi”, îmi spunea Doina, elevă în clasa a XI-a la un liceu
ţările menţionate, iar după o analiză minuţioasă şi consultarea
din Chişinău.
specialiştilor cu experienţă în cercetare să revenim la reformele
Realitatea e şi mai tristă că de la o vreme încoace tinerii nu prea comu-
necesare.
nică nici chiar acasă, cu părinţii, cu fraţii. Prea puţină comunicare e şi cu
Rugămintea noastră este determinată de responsabilitatea
colegii, prietenii. Unii ajung să nu-şi mai pună întrebări serioase privind
faţă de soarta ştiinţei autohtone şi a Academiei de Ştiinţe a Re-
viaţa, care e sensul acesteia, cum să crească şi să se desăvârşească...
publicii Moldova.
Se ajunge la o ignoranţă care naşte un set de probleme în societate.
„Ţara care, prin aplicarea instituţiilor ei, încurajează ignoranţa, necon-
secvenţa, lipsa de caracter, ba le decorează chiar, dovedeşte că e în des-
compunere deplină …”, afirma, pe bună dreptate, Mihai Eminescu.
Lipsa întrebărilor, a comunicării, în acest caz nu duce la sfânta tăcere.
Căci în mod firesc din „tăcere se naşte liniştea, iar din linişte, rugăciu-
nea.” (Sf. Varsanufie de la Optina).
Or, omului îi este propriu să comunice, să împărtăşească bucurii, scâr-
be... impresii, să pună întrebări, căci doar aşa cunoaşte lumea, viaţa şi se
orientează în timp şi în spaţiu. Una este comunicarea şi alta refugiu de a
medita, deci a te ruga.
Se închid şi nu mai comunică, intră în depresii, ajung în impas, în
derută, în special oamenii lipsiţi de credinţă, nădejde şi dragoste creşti-
nească „Viaţa fără Hristos este fără gust, tristă şi părăsită.” (Părintele
Sofronie Saharov).
De asta cei care vin la biserică uneori au nevoie doar să comunice, să-
şi spună durerea şi să primească un răspuns la ceea ce-i macină poate de
ani buni. Unii vin la spovedanie gata să explodeze, alţii îşi revarsă durerile
şi plâng în hohote, spunând că doar în faţa Domnului şi-au putut deschide

„... pururea mă voiu închina icoanelor SĂ CUNOAŞTEM ADEVĂRUL! sufletul. Aici, în biserică, sunt siguri că sunt ascultaţi, înţeleşi, povăţuiţi şi
susţinuţi, fără a fi condamnaţi.
„Lăsaţi-vă casa nemăturată, necurăţită, neaerisită, timp de un an!

şi nu buruienilor neamului” Oare nu va deveni ea o adevărată cocină? Şi acum socotiţi ce a devenit

Ne ştiam de la distanţă
fără a comunica. El era de
o seamă cu părinţii mei,
persoană cu studii înalte,
cunoscută printre persoa-
nele de vârf ale mişcării de renaştere naţională.
Mişcarea s-a declanşat spontan în tot spaţiul
postsovietic, iniţiată întâmplător şi din impru-
denţă de Mihail Gorbaciov.
Cu vreo zece ani în urmă i-am povestit
despre calvarul prin care a trecut Porfirie Fală,
consătean de-al meu, aprig propagator al cărţii
româneşti în ultimii ani de până la Unirea din
1918. Am rămas şocat de concluzia lui: Ei, bre!
Au fost nişte ruşi ori nişte elemente rusificate
de ale noastre.
M-a cutremurat neseriozitatea şi superficia-
litatea interlocutorului. De atunci am evitat să
mai discut cu dânsul în rarele ocazii când ne
întâlneam. Nu regret. Aceeaşi superficialitate
în gândire am depistat-o frecvent la indivizi cu
carte pe ambele maluri ale Prutului. Inamicului
de orice fel, pe timp de război sau pe timp de
pace, îi este foarte uşor de a ne ocupa şi de a
ne stăpâni, având un asemenea mod de gândire.
Climatul actual în domeniul politic al Republi-
cii Moldova confirmă cele afirmate adineuri.
Pe scurt, ce s-a întâmplat cu Porfirie Fală?
În 1917 el căra cu căruţa cărţi moldoveneşti
de la Chişinău şi le răspândea prin unele sate
din judeţul Bălţi, înlocuindu-le pe cele ruseşti.
Faptul a trezit indignarea multor ţărani primitivi
la minte din Balatina (Glodeni). În ziua de 13
ianuarie 1918, o ceată din câteva mii de ţărani
s-au adunat în jurul sediului de poliţie local, în
care se afla P. Fală. Doi indivizi, Nică Bordeia-
nu şi Toader Scurtu, ruşi get-beget, au pătruns
înăuntru, luându-l la pumni pe Fală. L-au scos
afară, l-au îmbrâncit şi au început să-l bată dela-
olaltă. Nică Bordeianu a tras cu pistolul de două
ori în Fală, dar arma n-a luat foc. Un soldat...
rus i-a smuls-o din mână.
Noaptea târziu, pe ascuns, Fală este transfe-
rat la Glodeni şi adăpostit de furia mulţimii în
casa unui cetăţean... rus, Obuhovski. Toromecii
de răsculaţi balatineni, aflând că Fală a dispă-
rut, au pornit după dânsul spre Glodeni. În toiul
nopţii, soseşte şi o ceată de ţărani din Hâjdieni
de lângă Glodeni. În casă pătrund doi hâjdie-
neni, Eftimie Voitic şi Ion Balea, şi aceştia ruşi
get-beget, şi-l iau la bătaie, urlând la el: Satură-
te, câine, de bani şi de carte moldovenească!
Fală zăcea ca mort în glod.
Apare o femeie, Măriuca, cu toporul în
mână. Îl întinde unui călău, îndemnându-l să-l
lovească. Acela îi spune că Fală a dat ortul po-
pii. Muierea perseverează: Tăiaţi-l! D-apoi de-
geaba am umblat din casă în casă după topor?
Of! De ce nu-s eu un bărbăţel, că acuşi l-aş face
chisăliţă! Bănuiesc, Măriuca era de asemenea...
rusoaică.
La Glodeni staţiona un detaşament de sol-
daţi, întorşi de pe front. Căpetenia mulţimii răz-
vrătite propune ca Fală să fie judecat de soldaţi,
fiind sigură că aceia îl vor găsi vinovat. Răs-
punzând la câteva întrebări ale soldaţilor, Fală
s-a adeverit nevinovat. De ciudă, gloata i-a ars
o mamă de bătaie învăţătorului Gheorghe Che-
chiu din Glodeni, lui Dumitru Pelin şi ţăranului
Sofronie din Horodişte, care îl susţineau pe Fală
în propagarea limbii moldoveneşti în şcoală.
În fine, s-a luat hotărârea, de către căpete-
nia mulţimii, ca în ziua de iarmaroc, 17 ianu-
arie 1918, Fală să fie executat. În ce mod? ...
să-i scoată cu cuţitul câte un ochiu; să-i scoată
dinţii pe rând cu cleştele; să-i rupă ciosvârţi şi
hălci de carne din trup şi să le arunce câinilor.
Noaptea cinci soldaţi, printre care şi cumna-
tul pătimitului, Toma Bogdan, îl răpesc pe Fală
şi-l duc la spitalul din Ştefăneşti de peste Prut.
Guvernul român staţiona atunci la Iaşi. Minis-
trul de Interne, Alecu Constantinescu, ardea de
dorinţă să facă cunoştinţă cu luptătorul Fală. I-a
reuşit.
Ofiţerul român Alexandru Rupa, participant
la eliberarea Basarabiei în 1918, autor al unei
cărţulii despre opera şi martirizarea lui Porfirie
Fală, constată cu precizie astronomică: ... „car-
tea moldovenească” , care nu existase deloc, nu
avea sorţi de izbândă. Analfabetismul primând,
puţin îi pasă ţăranului moldovan în ce limbă se
învăţă carte. Şi, dacă ar fi de ales, apoi el ar fi
ales-o pe cea rusă, căci aşa a apucat el.
Porfirie Fală a ajuns senator în primul Se-
nat al României Mari. El i-a iertat pe călăii
săi. Timpul a demonstrat că a greşit. În 1944,
evacuându-se peste Prut, respectivul a dispărut
fără urmă. Nici astăzi nu se ştie cum i-a fost
sfârşitul.
De atunci a trecut un secol. S-a schimbat
doar forma norodului. Conţinutul lui a rămas
acelaşi. De câteva ori m-am ciocnit de Măriuci-
le moderne. Toante şi zurbagii. Unica deosebire
e că: nu aveau topoare în mână.
Gheorghe Ianachevici, buteştean, a fost
director de şcoală la Petrunea (Glodeni) şi la
Pruteni (Făleşti). Bunica lui maternă era sora
lui Porfirie Fală. În 2015 a editat cartea Porfirie
Fală. File de istorie şi biografie. A adunat toate
articolele şi cărţuliile rudei sale, luptător pentru
cauza românismului în Basarabia. Concomitent
a instalat o placă comemorativă din granit în
amintirea lui Porfirie Fală pe zidul fostei şcoli.
Astăzi Buteştiul a rămas fără de şcoală, fără de
grădiniţă de copii. Nici autobuzul nu mai trece
prin sat. Oamenii, dacă vor să se ducă pe unde-
va, comandă taxiuri din raion.
Pe reversul cărţii văd două fotografii: ale au-
torului şi alcătuitorului. Gheorghe Ianachevici a
extras două fraze superbe dintr-o scrisoare adre-
sată de P. Fală lui Ion Pelivan cu prilejul împli-
nirii vârstei de 60 de ani în 1936: ... Un popor
care nu-şi cinsteşte luptătorii binefăcători nu-i
vrednic să-i aibă. De aceea, pururea mă voiu
închina icoanelor şi nu buruienilor neamului.
Îmi îndrept privirea din trecutul neguros
spre prezentul luminos. Văd o armată uriaşă,
constituită din electoratul lui Dodon. Îi selectez
pe alolingvi, îi dau la o parte – ei nu mă intere-
sează. Rămâne gloata noastră naţională. Vai, cât
sunt de mulţi! Vreo 25 la sută din populaţia re-
publicii. Cu mult mai numeroşi ca ţăranii zăpă-
ciţi din Balatina, Hâjdieni şi Glodeni, înfuriaţi
pe cartea românească în Basarabia. Îmi răsună
în urechi vocea interlocutorului într-o variantă
nouă: Ei, bre, dă-le pace! „Ruşii” i-au stricat.
Sar de pe fix. Am o altă părere, provenită din
domeniul agricol: ogorul Basarabiei contempo-
rane e împânzit de buruieni. În proporţie de 25
la sută. Ei, bre, dacă mai zăbovim cu prăşitul,
riscăm să devenim noi înşine nişte buruieni. Sa-
lut!
Iulius POPA
(ppiulius@yahoo.com)
sufletul aceluia care nu un an, ci douăzeci, patruzeci, şaizeci sau şapte-
zeci de ani nu şi-a curăţit sufletul prin spovedanie!” (Părintele Serafim
Alexiev).
Nu e ruşine să punem întrebări! Să fim mai curajoşi! Întrebaţi părinţii,
profesorii, specialiştii într-o problemă sau alta, şi doar aşa vom ajunge la
adevăr!
Nu ezitaţi să vorbiţi şi cu Dumnezeu, fără de care nu putem face ni-
mic!
Să cerem de la Domnul înţelepţirea vieţii. Doar o persoană înduhov-
nicită poate fi asemenea spuselor părintelui Constantin Sârbu: „Celui cu
adevărat mare nu-i este greu să se smerească în faţă oricui. Celui cu
adevărat curat nu-i este greu să spele pe oricine. Celui cu adevărat sfânt
nu-i este greu a face totul în tăcere şi cu cea mai discretă duioşie. Celui
cu adevărat iubitor va face întotdeauna totul cu plăcere, cu bucurie, cu
blândeţe, cu prietenie. Cel cu adevărat înţelept va păstra esenţa adevăru-
lui tuturor lucrurilor. Celui ce înţelege nu trebuie nici să-i faci mult, nici
să-i arăţi mult, nici să-i vorbeşti mult.”
Preot Octavian MOŞIN
CRONOLOGIA ÎMPĂRATULUI ROŞ
Promotorul de tâmpenii
M-am silit să scriu aceste rânduri spre a atenţi-
ona societatea asupra tâmpeniilor marelui Dodon.
Chiar din prima zi de „prezidenţie” acoliţii săi au
pornit campania pentru promovarea ideilor expuse
în programul electoral deşucheat al faraonului roşu.
Evident că, pentru R.Moldova, cea mai săracă ţară
din Europa, nu există „probleme” mai stringente de-
cât limba pe care o vorbeşte poporul, desigur moldo-
veneasca, care, după părerea „lingviştilor”, Dodon
şi Stati, cică a fost limba domnitorului Ştefan cel Mare. Apoi faraonul s-a
scăldat, în plină iarnă, într-o bulboană cu gheaţă, îmbrăcându-şi halatul pre-
zidenţial, când pe loc şi-a amintit că fariseul mai are de rezolvat încă două
probleme majore: să smulgă drapelul Uniunii Europene de la preşedinţie şi
să-l lipsească pe Traian Băsescu de cetăţenie, cel care a făcut pentru Repu-
blica Moldova mai mult decât toţi politicienii moldoveni luaţi împreună!
Pe urmă Curtea Constituţională s-a pronunțat referitor la ultima tâm-

De ce tac scriitorii şi ce vor ei?

Mişcarea de eliberare
naţională a fost organizată
şi dirijată de către intelec-
tualitate: scriitori, oameni
de ştiinţă, artişti etc. Popu-
laţia răspundea cu entuzi-
asm la îndemnurile lor. Eram un tot întreg. Aştep-
tam schimbări radicale.
Unde-i acum intelectualitatea? De ce majo-
ritatea scriitorilor tac? Această întrebare o pun
mulţi cetăţeni, cărora nu le este indiferent ce se
petrece cu noi.
Se spune că la una din şedinţele conducerii
partidului bolşevic, I.V.Stalin s-a interesat cam
câţi scriitori erau la acea vreme. S-a constatat:
circa 300. A fost adoptată o hotărâre ca statul să-i
ia sub tutela sa.
Li s-au stabilit salari solide, s-au organizat
case de creaţie şi multe alte porivilegii. La fel, s-a
procedat şi cu oamenii de cultură.
S-a efectuat prima selecţie. Cei care au în-
ceput să ridice în slăvi partidul se foloseau pe
deplin de privilegii, îşi publicau „operele”, care
mai apoi au devenit maculatură. Cei care încer-
cau să descrie realitatea au fost direcţionaţi spre
alte case de creaţie – lagăre de muncă – sau chiar
exterminaţi.
Astăzi statul nostrum nu poate să-şi permită
acest lux. Suntem săraci şi sunt alte vremuri. Dar
dacă tac scriitorii şi artiştii, poate, există pentru
unii vreo schemă? Doar trăim în epoca scheme-
lor, în epoca fraudelor, a furturilor mascate, a
raidurilor. Mai ales că multe figuri marcante în
ultimul timp au ieşit la rampă nu în Piaţa Marii
Adunări Naţionale (şi, cu spumă la gură, au în-
ceput să susţină partidul şi guvernul. Aşteaptă o
hotărâre similar cu cea sus-numită.
Asta nu va merge. Cărţile care se public din
banii „sponsorilor” nu se citesc, viitorul lor e la
maculatură. Ar fi bines să asculte ce zice lumea.
Haideţi să ne gândim la ţară, nu la confortul
personal, fiindcă nimic nu luăm cu noi, totul lă-
săm urmaşilor noştri. Să nu facem ca ei să roşeas-
că, în loc să se mândrească cu predecesorii lor.
Treziţi-vă cât nu-i târziu să salvăm ţara!
Votul uninominal şi cel mixt sunt un os arun-
cat societăţii, ca să uite de promisiunile deşarte
ale guvernării.
În al doilea rând, şi, poate, cel mai important,
este formarea Comisiei Electorale Centrale cu re-
prezentanţii puterii, opoziţiei şi societăţii civile – a
câte 1/3 fiecare, înzestrând-o cu un regulament nou.
Comisia să nu fie influenţată de nimeni. Să
fie introdus votul electronic sau prin plic, ca să
poată vota şi diaspora. Mult depinde de comisiile
electorale din teritoriu, acolo se hotărăşte soarta
scrutinului. Astăzi nu contează cum votează elec-
toratul, ci cum se numără voturile.
Comisiile electorale la nivel local să nu fie
formate din reprezentanţii partidelor, ci din cei
ai societăţii civile, aleşi la adunarea generală, din
oameni oneşti. Astăzi aceste comisii sunt numite
pe viaţă, ca şi judecătorii.
Pentru aceste chimbări ar trebui să pledeze
intelectualitatea. Primul parlament, cu 379 de de-
numiri, a fost votat pe circumscripţii a câte 7-8
mii de alegători şi chiar din primele zile au apărut
torente: Frontul Popular, Agrarienii „Viaţa Satu-
lui”, Interfrontul – ca un fel de partide. Partidul
Unde sunteţi, scriitori?
are doctrină, poartă răspundere de selectarea ca-
drelor, de pregătirea proiectelor de legi şi de vo-
tarea lor în folosul cetăţeanului. Ce poate face un
deputat din teritoriu? Satul meu, cu vreo mie de
alegători, aşteaptă cu sufletul la gură să-şi aleagă
deputatul lor, pentru altul, nici în ruptul capului
nu vor vota. Probabil, acelaşi sentiment îl au şi
alte sate după lozinca: „Votul tău, deputatul tău!”.
Eu aş propune ca noi toţi, care ne dăm seama ce
se petrece acum în viaţa politică, ar trebui să re-
venim în satele noastre, care primesc informaţia
de la posturile TV cu acoperire naţională (ştim
noi ale cui sunt) şi să facem lumină.
Să-i mobilizăm pe colegii noştri: profesori,
medici, specialişti în diferite domenii să ajute
populaţia să înţeleagă ce ne aşteaptă. Trebuie
să vorbim mai mult despre trecut, pe care a fost
pus un tabu pentru generaţia noastră. Să aducem
la cunoştinţă mărturiile publicate de victimele
calvarului. Romanul „Tema pentru acasă” să fie
discutat în societate. Să fie o carte de căpătâi în
fiecare casă. Mai puţin să vorbim despre viitor că
nu ştim cum va fi.
Tineretul n-a simţit pe pielea lui dictaturta,
de aceea, probabil, folosindu-se de libertatea pe
care o are, consideră că aşa e bine. Uitaţi-vă ce
se petrece în Rusia, Turcia etc. Dar, poate, că-i
încurajează şi atitudinea unor politicieni, ai căror
părinţi şi bunici au trecut prin calvarul deportării
şi care astăzi glorifică trecutul, tânjesc după el?
Ruşine mare, ruşine.
Dumitru NOROC,
conferenţiar universitar, Om Emerit
Scrii romane şi poeme,
Poezii pentru copii,
Dar de ce îţi este lene
Printre suferinzi să vii?
Cin̕ să facă Reunirea,
Când voi sunteţi dezbinaţi?
Când veţi emana iubire
Printre noi, românii fraţi?
Când vă voi vedea cu-o floare
Ca în anii studenţeşti
La cea sfântă sărbătoare
A Limbii Noastre Româneşti?
De ce-n voi s-a stins scânteia
Anului optezeci și nouă?
Nu vi s-a dat oare cheia
Să ne-arătați o cale nouă?
Bunii mei confraţi de sânge,
Reveniţi pe baricade!
Basarabia mai plânge,
Cine lacrima să-i şteargă?
Ion BAJUREANU
penie a faraonului, relevând că decretul lui a fost neconstituţional. Apropo,
în ziua inaugurării, noaptea, pe ascuns, s-a întâlnit cu Rogozin – câinele
devotat al Kremlinului, cel care cu arma în mână ne-a omorât fiii, alături
de cazaci şi alţi mercenari ruşi şi ucraineni. Voiajurile permanente la Mos-
cova (pentru consultaţii), dar şi susţinerile de tot felul, inclusiv financiare
după gudurările la picioarele lui Putin, deşi marele patron l-a umilit frumos,
ţinându-l în anticameră ore în şir. Javra de faraon a înfruntat cu osârdie
milogirea, aşteptând răbdător osciorul chiar dacă era împuţit. Dar cu cât
fast a urcat el pe crucişătorul „Aurora”, crezând că a realizat mare lucru.
Mai apoi l-am văzut la festivităţile aşa-zisei Victorii, umblând ca un cotei
docil pe urmele stăpânului de javre de la Kremlin, purtând mândru panglica
Sfântului Gheorghe. Mai mult. Se umfla în pene că era unicul preşedinte de
stat prezent la parada ruşilor.
Apoi a urmat milogirea în faţa lui Krasnoselski, acest şef mangosit de
la Tiraspol, cerându-şi scuze de la mercenarii Moscovei pentru agresiunea
(?!) Republicii Moldova. Tot umilindu-se şi închinându-se până la glezne,
le-a propus separatiştilor că datoriile pentru gazele naturale folosite (care au
depăşit miliarde de dolari!) le va plăti Guvernul de la Chişinău. Contingen-
tul armatei ruse, cică, ne vrea atâta bine (?!), încât nici nu suntem capabili
să-l apreciem! Bineînţeles că faraonul va continua să participe la ceremonii
de tot felul, desfăşurate pe teritorul necontrolat de administraţia Chişinău-
lui. Ce-i drept, umilinţa dodonului s-a agravat, când dihorul Rogozin a fost
întors acasă de Comunitatea Europeană (bravo, România!), încât l-a făcut
pe faraon să stea acasă cu coada între vine.
Totuşi, vedeţi cu câtă abilitate „supraomenească” încearcă faraonul
stacojiu să ne împingă în uniunea vamală euroasiatică! Dar marcarea
„eliberării” plaiului mioritic de sub jugul româno-german fascist (!) a
făcut vârf tuturor tâmpeniilor dodoniste! Acum marele conducător se
screme să subordoneze Guvernul RM întru realizarea programului aşa-
zişilor socialişti, în frunte cu tovarăşa fidelă Zinaida Greceanâi, cea care
s-a pricopsit cu multe miliarde când ne conducea, adică ne fura ţara!
După ce Curtea Constituţională anulase decretul aberant cu privire la
organizarea referendumului neconstituţional în scopul uzurpării puterii
în stat, acesta vrea să organizeze deja o adunătură de susţinători de ai săi
pentru a manipula opinia publică în vederea deturnării parcursului euro-
pean al ţărişoarei noastre triste. Iar „susţinătorii” bine plătiţi, desigur, se
vor aduna sub bagheta „prezidentului” chelbos de creier…
Aşadar, tâmpeniile dodoniste continuă!...
Romeo ŞCERBINA
 4 Literatura şi arta Nr. 37 (3758), 14 septembrie 2017

Nu e uşor să fii Mihai Cimpoi UN SAVANT CARE S-A ÎMPLINIT FRUMOS

Şi manifestarea din Sala cu Că- dintre calificative elogioase, spuse şi mai evidenţiat şi un material esenţial
Aşa e, îl ştiu nu de azi şi nu de ieri. De altfel, ori Desigur că nu ţi l-au acordat, dar cred că, întrucâtva,
să-1 lauzi pe Cimpoi ori să-1 critici, el zâmbeşte ca unul te-am susţinut moral, nu te-am lăsat să te sfâşie haitele min a Casei Scriitorilor, care a avut scrise cel puţin în ultima săptămână, al acad. E. Simion, un bun prieten nu
care îşi ştie preţul, se duce apoi acasă, nu doarme câteva în timpurile acelea vitrege. loc vineri, 8 septembrie curent, se la adresa acad. Mihai Cimpoi, Dom- numai al dlui Cimpoi, dar şi al Basa-
nopţi şi mai scrie o carte fundamentală, mai face cu ea o Iată că te-ai împlinit frumos şi ai ajuns acolo unde înscrie în suita de acţiuni omagia- nia Sa fiind numit: un uriaş blajin, rabiei în general, în care academicia-
bucată de gard la Casa Vădanei care e Basarabia. te-ai pornit. O carte fundamentală ca „O istorie deschisă le dedicate academicianului Mihai ilustru ambasador al unei Provin- nul bucureştean evidenţiază momen-
Zice undeva Cimpoi că taică-său umbla mereu cu a literaturii române din Basarabia” numai Mihai Cimpoi Cimpoi, una dintre ilustrele perso- cii, un critic intinerant, truditor pe tele cele mai importante din studiile
ţinte în buzunar şi cu un ciocan în mână. Dacă vedea că putea s-o scrie.(Are două ediţii la noi şi două în Româ- nalităţi pe care le-a dat Basarabia, câmpul culturii, nume de referinţă dlui Cimpoi.
în satul Larga se prăvăleşte un gard ori cade o poartă, nia şi peste o sută de recenzii care o binecuvântează.) după cum au apreciat de multe ori în câmpul criticii, eminescolog de Dr. Nina Corcinschi a prezen-
bătea câte o ţintă şi se ducea mai departe. Mihai umblă O încununare a unei munci de ani de zile e şi feno- renumiţi academicieni, scriitori, sa- la Chişinău, o personalitate şi un tat cartea lui Florian Copcea „Mi-
şi el cu ţinte literare în amândouă buzunarele... E-he, la menala carte „Esenţa Fiinţei”. Să-l vezi pe Eminescu vanţi din ţară şi de peste hotare. De- destin, spirit permeabil, de largă cu- hai Cimpoi: logos şi ontos” (schiţă
câţi scriitori le-a reparat el ciubotele literare! Iar dacă e tematic pe fundalul diferitelor tradiţii ale gândirii filo- osebitul eveniment, moderat de vice- prindere; un pilon al românismului, monografică), Ed. Grafix, Craiova,
vorba de gardurile pe care le face, le-aş zice mai degra- zofice europene de la Platon până la Heidergger nu e pe preşedintele Uniunii Scriitorilor, Teo apoi, factor de echilibru, arbitru al 2017, care, precum a accentuat Dom-
bă ziduri de cetate, acestea au menrea să apere moşia potriva oricui. Chiriac, a început cu inaugurarea eleganţei, care încearcă să stingă nia Sa, este un gest omagial adresat
literară a Basarabiei şi nu numai. „Mari scriitori români: medalioane literare”, „Crea- expoziţiei fotodocumentare Drumul excesele. Aici a intervenit dl acade- de către discipol maestrului şi are 3
Cimpoi, alături de spre centru al literelor basarabene mician, care a mărturisit: „Dar mie compartimente; include un interviu
alte câteva personalităţi, şi cu un medalion literar consacrat mi-a plăcut mai mult un alt epitet, amplu între dl academician şi Flori-
a răsturnat definitiv pă- reputatului academician. cineva a spus că „Cimpoi e un bun an Copcea, şi câteva articole ale lui
rerea că Basarabia e nu- Vasile Malaneţchi, directorul cititor de cărţi”. După care mode- Florian Copcea, pe care le-a numit
mai făcătoare de vinuri Muzeului Naţional de Literatură ratorul a observat că un cuvânt ca- exerciţii de admiraţie faţă de maes-
şi ţigări şi nu poate da „Mihail Kogălniceanu”, a accentuat re-l reprezintă plenar pe sărbătoritul tru şi câteva articole fundamentale
că expoziţia consacrată marelui om nostru este acela de cărturar, cuvânt tul prezenţei în „Litere” sau cum am ale dlui academician despre Mode-
intelecte. Iată că apare trecut Rubriconul” (Ed. Bibliotheca,
o personalitate de talie de cultură Mihai Cimpoi include şi străvechi, pe care-l găsim în Vechiul lul de existenţă al lui Eugen Simion
două portrete, printre care, pe pere- Testament, acolo unde-i vorba de Târgovişte, 2017, coordonator - Iuli- în viziunea lui Mihai Cimpoi, despre
europeană, apare la tim- an Filip) a împănat cronologic toate
pul când aveam cea mai tele central al muzeului, şi o pânză cărturari şi farisei. „Mi-aţi spus: nu Grigore Vieru şi timpul originar,
bine concepută şi structurată, rea- vreau laudă, nu vreau omagii, vreau materialele care au apărut în Litera; despre Eminescu, poet tragic şi des-
mare nevoie de ea. că graţie lui M. Cimpoi la Târgoviş-
O confirmă cărţi- lizată de Iurie Platon (venit special să muncim, să lansăm nişte cărţi. Ui- pre Fenomenul basarabean sub sem-
din Germania să-l picteze pe distin- taţi-vă că în mai bine de 2000 de ani te au apărut câteva simpozioane, că nul Păsării Phoenix.
le sale. Cimpoi vede şi M. Cimpoi este preşedintele juriului
apreciază printre primii sul savant). Dl director a prezentat fariseii s-au înmulţit, iar cărturarii Maestrul Spiridon Vangheli
şi cele două colecţii Eminescu „din au rămas aceiaşi, adică sunt şi mai concursului longeviv „Moştenirea a spus, printre alte lucruri la fel de
schimbarea radicală pe Văcăreştilor”; că Daniel Corbu de la
care o aduce Grigore stânga şi din dreapta” portretului, puţini, iar dl Mihai Cimpoi este unul frumoase: „Acum, desigur că-i uşor,
două monumente importante ale lui dintre puţinii cărturari pe care-i avem Iaşi a înţeles să colaboreze cu Mihai după ce a scris capodopera Esenţa
Vieru în literatura pentru Cimpoi, ca în consecinţă să avem
copii: „Mirajul copilări- Mihai Cimpoi ca eminescolog, ca la această oră. Avem astăzi scriitori, Fiinţei, dar prin ce a trecut Cimpoi
editor, ca un profund cunoscător al doctori şi doctori habilitaţi, avem această bibliotecă incredibilă, aceas- în vitregele noastre timpuri...
ei” (1968). tă colecţie crengiană care a apărut la
Scrie apoi cunoscu- textelor eminesciene, la care au tru- academicieni, avem cititori, scriitori, ...Iată că te-ai împlinit frumos şi
ţia lui Ion Druţă în şcoală” şi alte cărţi, semnate de tine, dit echipe conduse de savant: colec- iar cărturari avem foarte puţini” – a Princeps prin felul de a fi al acad. M. ai ajuns acolo unde erai pornit. Cu
tele cronici literare: „Disocieri” (1969), „Alte disocieri” Cimpoi, coordonatorul acestei colec-
(1971), articole critice: „Focul sacru” (1975). În 1979 vin în ajutorul copiilor, ca să-i scoată din anonimat şi să ţia de 10 volume, apărută la Editura mai spus T. Chiriac.. Eminescu nu te joci, ca să te înalţi
mai apară scriitori de talia lui Dumitru Crudu. Litera, unde sunt adunate şi puse în Iulian Filip a vorbit despre niş- ţii, care a determinat foarte mulţi au- până la statura lui trebuie să cobori
vede lumina tiparului primul eseu de proporţii despre tori să scrie despre Creangă, printre
poetica lui Eminescu: „Narcis şi Hyperion”, iar în 1982 Mă bucură prietenia ta cu academicianul Eugen Si- valoare toate textele importante des- te proiecte şi nişte programe pentru în adâncurile sale, ceea ce-ai reuşit
mion şi cu alte personalităţi remarcabile din România şi pre Eminescu, articole, prefeţe, stu- scriitorii de toate categoriile, pentru care şi pe acelaşi E. Simion să revină să faci alături de mari personalităţi
lansează un impunător volum de eseuri despre marii sci- la motivul Creangă, şi avem o mini-
itori din literatura universală – „Cicatricea lui Ulysse: din lume. Iată că la Chişinău au avut loc trei Congrese dii şi ediţia „Eminescu” în 8 volume, care M. Cimpoi, pe când era preşe- din România. Ţi-ai luat o enormă
Mondiale ale Eminescologilor. Mă întreb: dacă nu era apărută la Ed. Gunivas. dinte al Uniunii Scriitorilor, iar Se- monografie foarte interesantă. responsabilitate, dragă Mihai, şi pe
Eseuri duminicale”. Poetul a mai spus că de fiecare
„Cartea aceasta era de mult aşteptată în Basarabia. fenomenul Cimpoi şi cartea „Esenţa Fiinţei”, ar fi avut Cei prezenţi în sala arhiplină, în rafim Urecheanu - primar general de potriva forţelor tale. Azi, în haosul
loc aceste congrese? Cu siguranţă că nu. special, scriitori, oameni de cultură Chişinău, nu se sinchisea să lehăme- dată, la 3 septembrie, acad. M. Cim- care ne înconjoară, sprijinit de foarte
„Cicatricea lui Ulysse” mi-a nimerit în mână când eram poi înţelege să mai pună la punct a
încă elev, îşi aminteşte scriitorul Dumitru Crudu. Am ci- Englezul Bernard Shaw, referindu-se la literatura şi ştiinţă, au aflat că în toate cele 7 tească administraţia publică locală, puţini, aperi cu vehemenţă valorile
Europei, a spus că românul Mihai Eminescu a scos sfâr- vitrine sunt toate cărţile cu două- Iulian Filip fiind cel care a inter- doua ediţie a Istoriei deschise..., a noastre, aperi moşia noastră litera-
tit-o dintr-o răsuflare şi a devenit una dintre cărţile mele 2-a ediţie a Dicţionarului enciclope-
preferate. Ţin minte şi acum sentimenul de bucurie pe şitul secolului XIX din mormânt. Am tot temeiul să cred trei excepţii, toate ediţiile pe care mediat apropierea celor doi lărgeni. ră”.
că Mihai Cimpoi a scos Academia Republicii Moldova le-a scos Mihai Cimpoi de-a lungul „Am înţeles un lucru: să profităm de dic Eminescu, îndeosebi Indicele şi Andrei Strâmbeanu şi-a expri-
care l-am avut când o luam în mână. Cimpoi m-a făcut Glosarul, să organizeze şi Congresul
să caut operele despre care a scris şi să le citesc. Am re- din mormânt... activităţii sale ştiinţifice şi literare: aceeaşi disponibilitate şi să-l exploa- mat admiraţia faţă de sărbătorit, dez-
Alex. Ştefănescu, cunoscutul istoric şi critic literar ediţii apărute fie la Iaşi, la Cluj, la tăm pe acad. M. Cimpoi din plin - Eminescologilor. văluind că acad. M. Cimpoi are – lu-
venit la „Cicatricea Iul Ulysse” şi după facultate, pentru Dr. hab. Vasile Bahnaru, di-
că era cea mai dragă carte, ea m-a făcut să văd literatura din Bucureşti, după ce a citit: „O istorie deschisă a li- Bucureşti, la Craiova sau la Târgo- la toate publicaţiile şi proiectele pe cru de neînchipuit – vreo 70 de cărţi;
teraturii române din Basarabia”, se întreabă: „Luând vişte; au remarcat că dl Mihai Cim- care le avem toate cuvintele înainte, rectorul Institutului de Filologie al a afirmat că „acest Cimpoi s-a născut
cu alţi ochi decât se permitea pe vremea aceea.” AŞM, a lansat volumul Drumul
Pe atunci în Basarabia diavolul roşu avea o singură în consideraţie circumstanţele politice şi culturale din poi are nişte relaţii speciale cu centre toate prefeţele, toate camertoanele bătrân, s-a născut înţelept”, că „este
Basarabia postbelică, în mod flagrant nefavorabile for- culturale din Ţară, că, bunăoară, la erau ale acad. Mihai Cimpoi” – a spre centru, lucrare consacrată dlui bun critic român din naştere şi este
grijă – să crească ieniceri sovietici. L-au decapitat pe acad. Mihai Cimpoi în legătură cu
Testemiţeanu, au strangulat şi altă personalitate – Coro- mării unor critici literari, ne vine greu să înţelegem de Târgovişte, are o bibliotecă întreagă mărturisit I. Filip.. un străin de fapt al culturii noastre
unde a apărut un autor capabil să judece cuprinzător şi de cărţi editate, iar la Craiova are o Cei prezenţi în sală au mai aflat împlinirea vârstei de 75 de ani, dez- basarabene de pe acele timpuri”.
bceanu, l-au maltratat şi l-au otrăvit pe Vasile Coroban... văluind că titlul a fost sugerat de
Mihai Cimpoi era încă tânăr, dar foarte înalt ca să nu fie de la un nivel intelectual care impune respect un feno- serie de nouă volume de Critice; au că, datorită dlui academician, un Cu un mesaj de felicitare din par-
men atât de complex?” aflat că Domnia Sa a recunoscut în desant de 150 de oameni de artă au dl academician, dar şi de lucrările tea Ministerului Culturii, Educaţiei şi
văzut. Ţin minte că la o adunare de la Uniunea Scrii- Domniei Sale Cumpăna cu două ciu-
torilor un veteran (Emilian Bucov) bătea cu pumnul în Trebuia să apari şi ai apărut. Încă de mic, când te du- mai multe rânduri că este un călines- participat la zilele culturii Chişinău- Cercetării a venit şi cunoscutul isto-
ceai cu vaca, îţi umpleai traista cu cărţi şi tata era nevo- cian, că este modelul după care şi-a lui, care au avut loc la Târgovişte; ture, Mişcarea spre centru; că prin ric Gheorghe Postică, viceministru
masă: „Trebuie să-1 oprim pe băiatul ăsta, prea îsi face firea lui existenţială M. Cimpoi este
de cap, nu-i aşa?” it să plătească pagubele pe care le făcea vaca umblând construit propria identitate, propriul că în anul 2007 a avut loc intrarea al Culturii, care a accentuat că acad.
prin semănăturile sătenilor. D-apoi când erai student la demers istorico-literar-critic. acad. Mihai Cimpoi în paginile Lite- un om al echilibrului şi în critica li- Mihai Cimpoi cu siguranţă, în timpul
Şi au făcut tot posibilul ca acesta nu mai fie tipărit, terară, dar şi în viaţa de fiecare zi, iar
ba l-au şi scos din serviciu şi l-au dat pe mâna securi- Chişinău? Ziua era prea mică pentru Cimpoi, rămâneai Teo Chiriac a citat doar câteva relor cu rubrica sa; că volumul „To- vieţii, a devenit un mare clasic al li-
şi noaptea în subsolurile bibliotecilor. acest titlu îl caracterizează din toate teraturii române, un clasic al culturii
tăţii. Ideologia comunistă nu era altceva decât Patul lui
Pastila „Mihai Cimpoi”
Într-un eseu ai creionat plastic chipul tatei şi al ma- punctele de vedere. româneşti; că mai este şi un mare en-
Procust: eşti mai lung, te scurtăm! V. Bahnaru a mai spus că la ela-
Am fost în viaţa mea redactor la edituri, consultat la mei, ceea ce mă face să cred că ai putea scrie o carte in- ciclopedist, şi un mare filosof.
teresantă despre copilăria şi adolescenţa ta, ar fi o carte borarea volumului au participat cu Acad. Mihai Cimpoi a precizat
Uniunea Scriitorilor, i-am ajutat pe mulţi, pe Mihai nu materiale oameni de cultură din tot
de mare folos. Nu uita că tu eşti acela care l-ai tradus Dumnezeu tot ce a creat, a creat perfect. A avut grijă de toţi şi de toate. că drumul spre centru, care a fost
ştiu cu ce aş fi putut să-l ajut, doar moral. Şi mi-a venit o spaţiul românesc, volumul având
cândva într-o limbă frumoasă pe Tom Sawyer. Sunt oameni care nu pot dormi. El le-a pus la dispoziţie plante medicinale cu interpretat în mod diferit, este o cău-
idee năstruşnică pentru vremea aceea. Seara, după adu- o precuvântare a acad. Gheorghe
Grigore Vieru spunea inspirat că de la Hasdeu în- infuzia cărora omul adoarme. tare a sinelui, despre care a scris fun-
narea de la Uniunea Scriitorilor, am scris o scrisoare şi Duca, sub egida căruia apar lucrările
coace n-am mai avut asemenea personalităţi ca Cimpoi. Sunt oameni care nu se pot trezi. Cei mai mulţi. Pentru ei El a creat un damental Constantin Noica, filosoful
i-am arătat-o lui Grigore Vieru. din această colecţie, iar coordonator
Eu însă cred că eşti nu numai Hasdeul, eşti Ceahlăul Eminescu, un Vieru, un Cimpoi... Aceştia mai întâi sunt o conştiinţă, o valoare care a rostit filosofia româneşte; a
– O semnez şi eu, a zis Grigore. al lucrării a fost profesorul univer-
nostru. Să ne trăieşti, dragă Mihai! intrinsecă şi pe urmă scriitori. Ei sunt un fel de pastile de deşteptare, pe care mulţumit pentru „această expoziţie,
A doua zi îl sun pe Druţă la Moscova, se asociază sitar, scriitorul Alexandru Burlacu,
trebuie să le administrăm zilnic, dacă nu vrem să mai dormim un secol. care mă reprezintă”.
şi Druţă. Mai ţii minte, Mihai? Am publicat scrisoarea care a structurat bine lucrarea, în
aceea cu trei semnături în „Literatura şi arta”, încă de Spiridon VANGHELI Nina JOSU
(Din cartea în curs de apariţie „Ţara de sub zăpadă”) Alexandru-Horaţiu FRIŞCU vreo 9 compartimente. Domnia Sa a
pe atunci te propuneam pentru titlul de academician.
Spaţiul nostru spiritual
CHEIA DE BOLTĂ A REDEŞTEPTĂRII
Lumea pare amenin-
ţătoare şi periculoasă
(săptămânalul Literatura şi arta din 7 sep-
tembrie curent, semnat de Nicolae Dabi-
tele, este deja şi ţara lor? Dar, să vedeţi, şi
reacţia celuilalt Igor, „al nostru”. Acesta, cu
când pe ambele maluri ale Prutului se săr-
bătorea limba românilor de pretutindeni.
Grigore Vieru, Veniamin Apostol, Ion Un-
gureanu şi Dumitru Fusu. Uite că la această
LECŢIA LEONIDEI
pentru laşi… ja), să aducă la cunoştinţa cât mai multor numele lui deplin Igor Dodon, în calitatea Ca să vedeţi, nici „preşedintele nostru” strălucită galerie de personalităţi s-a alătu-
Laşii îşi construiesc prieteni şi cunoscuţi conţinutul şi mesajul sa de „preşedinte al tuturor moldovenilor” n-a stat în dimineaţa respectivă acasă. A rat şi neuitata poetă-tribun, poetă-făclier, „De-acum încolo va trebui şi să mor,
în cele din urmă zidurile acestui eseu publicistic cutremurător, venit în centrul Chişinăului şi, pe furiş, poetă-bărbat Leonida Lari. Lume multă şi Eu, ajunsă cu gându-n nemoarte,
propriei lor închisori. de cea mai arzătoare actualitate, în care dis-de-dimineaţă, a depus flori la statuia frumoasă s-a adunat chiar sub geamurile Şi nu pentru mine mă ia un fior –
Paul Coelho adevărul strigă la cer, chemându-ne pe Marelui nostru Voievod, apoi a avut ne- de la etajul trei, unde şi-a petrecut ultimii Pentru cei rămaşi de-astă parte…”
toţi să fie auzit. ruşinarea sau impertinenţa să le aducă şi ani de viaţă, plină de frământări şi griji co-
… În serile de început sau final de săp- Iată, dragi prieteni, şi un caz concret, la bustul unuia dintre cei mai curajoşi şi tidiene această neînfricată, neînvinsă Ioană Din poemul Leonidei Lari „Lecţia”
tămână, când urmăresc la televizor derula- unul cât se poate de concludent şi de devotaţi străjeri ai Limbii lui Eminescu, d’Arc a Basarabiei Române. Ea nu a trebuit să-nveţe
rea ultimelor evenimente care se perindă în bună învăţătură pentru mulţi dintre co- Mateevici, Blaga, Creangă, Păunescu, Această lume aleasă, printre care s-au cum se moare.
această ţărişoară, nu rareori rămân indignat naţionalii noştri. El corespunde sută la Alecsandri, adică la nimeni altul decât la aflat academicianul Mihai Cimpoi, Artista
Ea-n felul ei ne-a învăţat
de faptul că în prim-plan apare sfidător, ca sută cu răsunetul tulburător de dureros Românul şi Patriotul cu Majusculă, poetul Poporului Ninela Caranfil, scriitorii Arca-
dinadins, chipul celuia care, cu ceva timp care erupe din articolul de fond despre nostru drag Grigore Vieru. Dar, surpriză die Suceveanu (moderatorul evenimentului cum să trăim.
în urmă, declara la o conferinţă de presă care aminteam ceva mai sus. Vorba e că pentru el, în acel moment o domnişoară ce urma să se producă din clipă în clipă), Şi ne-a întins mereu
următoarele: „Istoria Moldovei este sarcina zilele trecute Serviciul Pazei de Stat de telereporteră i-a solicitat delicat să-şi jus- Vasile Bahnaru, Iulian Filip, Ianoş Ţurca- făclia salvatoare
mea numărul unu; eu nu renunţ la concep- la Aeroportul Internaţional Chişinău i-a tifice gestul neaşteptat, unul blasfemator, nu, Ioan Mânăscurtă, precum şi soţul au- Aprinsă-n Sfântul Templu
tul de federalizare a Republicii Moldova; interzis trecerea dincolo de aerogară lui la care cel instalat în fotoliul prezidenţial toarei celebrului volum de debut „Piaţa Di- de Ierusalim.
dacă politicienii vor merge la vinderea ţării Igor Cerneac şi a doi însoţitori de ai săi, de pe strada Nicolae Iorga i-a replicat cam olei”, actorul Mihai Iorga (cu cel mai mic
către NATO, aici va fi război”… acesta fiind nimeni altul decât redacto- în felul următor: „Dacă vă interesează nepoţel pe braţe), care au admirat-o şi au Şi ca Ioana d’Arc
Declaraţii incendiare, cu adevărat pro- rul-şef al şovinei şi agresivei publicaţii într-atâta, eu vă pot prezenta o scrisoare preţuit-o pe cea mai înzestrată poetă – fe- pe rugul suferinţei
vocatoare, care curg gârlă din gura lui moscovite „Argumentî i faktî”, care se în care Grigore Vieru apără limba noas- meie a acestor meleaguri, au împărtăşit de-
Pentru salvarea noastră-a ars
Igor Dodon (căci despre el este vorba şi de tipăreşte într-un tiraj impunător la Chi- (sic!), se revoltase pe paginile faimoasei tră moldovenească”. Exact ca-n vorba: opotrivă vibrantele emoţii de a o revedea pe
şi pentru neam
ortacii săi locali), intoxică lumea cu min- şinău (tot aşa ca şi surata ei, cu nimic mai „Komsomolskaia pravda” din 4 septem- „Unde dai şi unde crapă”. Leonida noastră, al cărei chip temerar a luat
ciuni sfruntate, pe care atamanul rusofil le brează, „Komsomolskaia pravda”), ambele Doamne, mi-am zis în acele clipe: câtă înfăţişarea de bronz în expresivul, plasticul Şi-atunci când pumnii ni-i strângeam
brie curent (traducerea ne aparţine): „În a neputinţă,
debitează zi de zi, săptămână de săptămână turnând hârdaie de zoi şi minciuni sfrunta- mod categoric condamn blocarea activită- dreptate aveau strămoşii latini care ne-au şi evocatorul basorelief, creat cu multă dă-
şi lună de lună. Dar se găsesc mulţi dintre te în capul multora dintre credulii şi naivii lăsat înţeleapta lor cugetare De nihilo, ni- ruire şi însufleţire de sculptorul Mihai Da- Noi bărbăţia de la ea
ţii mass-mediei ruseşti şi a jurnaliştilor. Pe
cei care-l cred pe cuvânt. Vorba e că acest noştri concetăţeni. Făcându-i-se (precum deasupra, majoritatea proeuropeană refuză hil! (Din nimic nu rezultă nimic!). Şi to- mian, un bun şi devotat prieten al familiei o învăţam.
preşedinte de mucava întunecă minţile nu s-ar exprima rusul în asemenea situaţii), categoric să observe acţiunile antistatale tuşi, se impune în această ordine de idei Lari-Iorga.
numai ale susţinătorilor săi – lichele şi cozi „отворот поворот”, pre limba noastră ară- ale unor publicații occidentale şi româneşti o altă expresie străveche, ce stă scrisă în Exact la ora 11.00, pânza albă ce acope- Ei teamă nu i-a fost
de topor de toată mâna –, dar şi ale celor tându-i-se uşa, insul, revenind la el acasă, (fiţi atenţi unde bate insul!), care în mod Prima Carte a Bibliei („Geneza”): Fiat rea placa comemorativă a căzut, iar în faţa să se strecoare-n hume
rătăciţi şi naivi, fără ca aceştia să pătrundă tuna şi fulgera, ameninţându-ne cu bădă- făţiş subminează statalitatea Moldovei”. lux!, ceea ce însemnă în română Să se facă ochilor noştri a reapărut, din eternitatea
Şi moartea-n faţă o privea
în esenţa lucrurilor. rănismul lui şovin: „Блин, власти Молда- (Acest refren scorojit şi agresiv îl auzim lumină. care a îmbrăţişat-o, Leonida Lari în chipul
fără uimire.
Nu am avut nicio plăcere să revin la вии не пустили нас на территорию стра- mai în fiecare zi.) Într-adevăr, multă lumină, tot în prima ei maiestuos de bronz. Fiind profund im-
subiectul Dodon. Dar m-a scos din sărite ны(!?)… Ну, не идиоты?” jumătate a zilei de 31 august 2017, avea să presionat de acele clipe înălţătoare, sub- Fiindcă numai Leonida –
linguşirea fariseică şi respingătoare a aces- Ca să vezi, ce „nedreptate” i s-a făcut *** radieze, să îmbrăţişeze împrejurimile din- semnatul, cu permisiunea protagoniştilor ea anume!
tuia în faţa „fratelui mai mare” de la răsă- acestui grangur moscovit, refuzându-i-se Şi totuşi, cele mai agresive şi mai pro- spre renumita deja adresă, Nicolae Iorga, tulburătoarei manifestări, a declamat po- Toată a fost
ritul cel înecăcios. Apropo, îi îndemn pe intrarea în capitala moldavă. Oare nu cum- vocatoare sunt declaraţiile veninoase do- nr.7, unde şi-au trăit inspiratele lor nopţi emul „Lecţia Leonidei”, pe care îl alătur o lecţie de nemurire…
semenii de bună-credinţă, care au lecturat va cei de teapa lui Igor Cerneac deja cred doniste la adresa unioniştilor basarabeni. albe şi zile pline de zbuciumul creaţiei acestei cronici reportericeşti.
editorialul „Încă nu v-aţi săturat de ruşi?” că stătuleţul nostru, bântuit de toate năpas- Nu a fost o excepţie nici ziua de 31 august, celebrii intelectuali şi bărbaţi ai neamului Mihai MORĂRAŞ
Nr. 37 (3758), 14 septembrie 2017
CLAUDIA SLUTU-GRAMA
***
Amintirile privesc la tine cu ochii tăi
Îşi amplifică ele la rândul lor
Amintirile proprii şi Universul nu moare
Niciodată nu moare decât în amintirea mea
Când toamna s-a întronat cu viză de
reşedinţă
Caută să-mi fure privirea
Nu voiesc s-o supăr şi-i întorc spatele
Ea îmi sare sprinţară în faţă
Şi-mi zâmbeşte jovial
Îmi mângâie ochii încercănaţi
Şi păşim ambele la braţ mai departe...
C ulmile eternită ţ ii
1. Povestea unei
plăci omagiale
Am citit, recent, în „Flacăra lui Adri-
an Păunescu” (revista care găzduieşte
şi modestele mele însemnări), excelenta
transmisie (prin e-mail de la Chişinău) a
poetului-academician Nicolae Dabija des-
pre Festivalul Internaţional de Poezie din
oraşul Recanati-Italia, consacrat lui Giaco-
mo Leopardi – cel mai mare poet romantic
italian şi unul dintre marii romantici eu-
ropeni – şi Mihai Eminescu, ultimul mare
poet romantic al lumii. Textul este însoţit
şi de câteva fotografii, în legătură cu una
din ele poetul Dabija notând: „Menţionăm
că la intrarea în castelul în care s-a născut,
a locuit şi a scris clasicul poeziei italiene,
se află două basoreliefuri, reprezentându-i
pe Giacomo Leopardi şi Mihai Eminescu,
ale căror destine seamănă şi ale căror cre-
aţii se completează”. Alături, este redată în
prim-plan lucrarea de artă plastică numită
simplu Placa omagială Mihai Eminescu –
în realitate, un veritabil monument, a cărui
poveste o voi relata succint, spre neuitare
celor ce-ar trebui să ştie şi să ţină minte.
Basorelieful lui M. Eminescu lângă basorelieful lui Leopardi
Mărturisesc din capul locului că ideea
acestei plăci îmi aparţine; ea s-a născut
în urma unei convorbiri cu prof. univ. dr.
Franco Foschi, directorul Centrului Mondi-
al de Poezie şi Cultură „Giacomo Leopar-
di” (provenit din mai vechiul Centru Naţi-
onal de Studii Leopardiene), iar iniţiativa
şi ducerea la bun sfârşit a acestui demers a
atras încă două compatrioate, iubitoare de
Eminescu şi de Ţară: muziciana Ioana Un-
gureanu, profesoară la Conservatorul Santa
Cecilia din Roma, membră marcantă a co-
munităţii româneşti din Italia, şi Lia-Maria
Andreiţă (soţia mea), artist plastic, consul
la Ambasada României la Roma.
Se întâmpla în vara-toamna anului
2002, când a avut loc prima întâlnire dintre
noi, cei trei, şi onorevole Foschi. Primind
încuviinţarea lui – nu-i ieşea nimeni din cu-
vânt; fusese deputat vreme de şapte legisla-
Literatura şi arta
***
De pe un mal al Dragostei
Strig către tine
Vocalele atârnă de stele
Şi nu ajung la destinaţie
Consoanele se consolidează
În durere
Căzând una câte una
Greu la pământ
Rămâne ecoul
Purtător al unei iubiri
Care va străbate până la celălalt
Mal al Dragostei noastre
Nimic nu se pierde
în Univers
Mă consolează semnul de exclamare
La Ţepilova
În ierbile zălude
Mică – mă prăpădeam.
Când am crescut mai mare,
Colibă îmi făceam
Din razele de soare,
Călăuzindu-mi firea,
Stropind drumeagul care-mi
Fura copilăria!
Îi surâdeam pădurii
Şi ea îmi răspundea,
Îmbălsămându-mi drumul
Cu gust de acadea.
Părea prozaic’, poate,
turi în parlamentul italian (1969-1994), mi-
nistru în două guverne (Cosiga şi Forlani),
primar al oraşului Recanati (1960-1970)
– am trecut la treabă. Eu, ziarist la „Româ-
nia liberă” (detaşat, fără leafă, pe post de
„prinţ consort” la Roma, după nevastă), am
trimis (şi publicat, mulţumită poetului Ni-
colae Prelipceanu, şeful Secţiei Cultură; pe
atunci, „România liberă” era încă un ziar)
câteva articole semnalând posibilul eveni-
ment, cu săgeţi de atenţionare către Minis-
terul Culturii şi Uniunea Scriitorilor. Lia-
Maria sonda ecouri mai mult sau mai puţin
oficiale pe lângă aceleaşi instituţii, inclusiv
Externele şi Institutul Cultural Român (pe
atunci, parcă se numea Fundaţie). Ioana era
în dialog cu personalităţi ale diasporei, cu
artişti şi oameni de cultură din ţară.
…Şi timpul trecea, şi din nicio parte
vreun licăr de speranţă nu se ivea. Riscam,
efectiv, să ne compromitem; noi ca noi,
dar… – nu mai continui, să nu-mi aprind
(din nou) paie-n cap. Cine ne pusese să
avem astfel de iniţiative? Autorităţile? Nu!
Aşadar… Totul, în condiţiile în care, în
Italia (spre deosebire de Franţa), amprente
româneşti vizibile nu prea existau. Statuia
lui Gorduz (Traian cu Lupoaica în braţe)
zăcea răsturnată în boscheţii din spatele
Accademiei di Romania (în timp ce sora ei
trona maiestuos în Sevillia, pe ţărmul râu-
lui Guadalquivir, datorită ambasadorului cu
termen redus, scriitorul Darie Novăceanu).
Venise primăvara lui 2003, când Ioa-
na Ungureanu mă anunţă că are un ecou
din ţară: un prieten al ei, pictorul Dimitrie
Gavrilean, rectorul Universităţii de Arte
„George Enescu” din Iaşi, aflând din pre-
să şi luând legătura cu ea, doreşte să se
implice în demersul nostru. I se asociază
colegul-profesor Ilie Bostan, sculptor, şi
poetul Dumitru Spătaru, director în cadrul
aceleiaşi Universităţi. Va fi ceva ce n-a vă-
zut Parisul! – mă ameninţă Gavrilean, la
telefon (aveam două-trei convorbiri săp-
tămânal). Se declanşează o acţiune contra
cronometru: drumuri la Simeria, în căuta-
rea marmurii; achiziţionarea a 26-30 de ki-
Copilăria mea,
Dar sigur nu am dreptul
S-o schimb cu-a altcuiva!
***
Mamă, mamă,
Ochii tăi – două izvoare,
De atâta aşteptare
În fântâni s-au transformat.
Mamă, mamă,
Ochii tăi – aşteptare şi dor
Încă-o dată, mamă,
S-au făcut iar un izvor...
lograme de bronz, pentru basorelief, turnat
de Bostan într-un cuptor din Paşcani (mii
de kilowaţi consum!). Aşa-zisa placă urma
să fie alcătuită din două parţi: prima, mar-
mură, 60 / 60 de centimetri, purta efigia în
bronz a lui Eminescu; a doua, tot marmură,
60 / 100 de centimetri, pentru text, aşezat
sub numele poetului: Mihai Eminescu –
1850-1889. Am ales, împreună cu fostul
coleg de facultate Toni Carageani, profesor
la Universitatea din Napoli, celebra zicere
a Poetului: Dumnezeul Geniului m-a sorbit
din popor cum soarbe soarele un nour de
aur din marea de amar – pe care dottores-
sa soţie a colegului, Gabriella, a transpus-o
cât mai exact în italiană: Il Dio del Genio
mi ha tratto a sé dal popolo come il sole trae
a sé una nube d’oro dal mare di mestizia.
Sub text, semnătura modestă: Universita
deli Arte „George Enescu”-Iaşi-România.
(Uite că nu mai reţin dacă este trecut măcar
anul: 2003.)
Întreaga operă a fost făcută prin efortul
şi contribuţia personală a celor trei univer-
sitari patrioţi. Iar când să zicem hop!, când
opera era trimisă de la Iaşi spre Bucureşti
(Ministerul de Externe acceptase, totuşi,
s-o transporte la Roma; într-o dubiţă cu alte
trebuinţe… diplomatice), rectorul Gavri-
lean este trezit noaptea de un telefon ano-
nim, care-i strecura în ureche veninul unor
vorbe cum că placa a fost fisurată şi totul
este compromis. Au urmat şi alte „ghinioa-
ne”: Ministerul Culturii nu a oferit bilet de
avion sculptorului – pentru a lua parte la
inaugurare –, iar întregii delegaţii, alcătui-
tă din cei trei ieşeni, nu i s-a asigurat nicio
zi de diurnă sau noapte de hotel (dificultăţi
rezolvate, deloc uşor, de către Ioana Ungu-
reanu).
În pofida multor altor piedici şi opre-
lişti, Placa-monument a fost fixată pe zidul
exterior al Centrului Mondial de Poezie şi
Cultură, alături de fastuosul basorelief Le-
opardi, sculptat în acest zid în anul 1898
(cu prilejul sărbătoririi a o sută de ani de la
naşterea poetului, în 29 iunie 1798.)
Festivitatea de dezvelire s-a desfăşurat
în ziua de 14 iunie 2003 (în preziua oma-
gierii trecerii Poetului în eternitate!) în pre-
zenţa unor personalităţi marcante ale vieţii
cultural-artistice şi politice italiene, ziarişti
din presa scrisă, radio şi televiziune. A luat
parte, spre bucuria tuturor, venerabila con-
tesă Anna Leopardi, ultimul vlăstar al fa-
miliei, care a spus: „Nu l-am citit încă pe
Eminescu, dar dacă este comparat cu Leo-
pardi, trebuie să fie un poet foarte valoros.
Am să-l rog pe onorevole Foschi să-mi dea
ceva să citesc din marele dumneavoastră
poet naţional”. (La acea dată, în Biblioteca
Centrului se afla o singură plachetă (35 de
pagini) de poezie românească: „Spaţii noi”,
de Maria Banuş, tradusă de Dragoş Vrân-
ceanu, apărută în anul 1964.)
Cu acelaşi prilej, la Muzeul oraşului
Recanati (director, dr. Antonio Perticarini)
a fost vernisată expoziţia omagială „Mihai
Eminescu”, a pictorului Mihai Bandac (în
prezenţa sa).
…În sfârşit, o ultimă menţiune: Placa-
monument Mihai Eminescu din Recanati
este a doua amprentă românească vizibilă
în Italia, după placa fixată în Roma (pe stra-
da Condotti, nr. 62), consacrată scriitorului
Duiliu Zamfirescu (diplomat vreme de 18
ani în Italia), dar realizată de către statul
italian, înaintea celui de-al Doilea Război
Mondial. Aşadar, una pe secol. Puţin. Şi
trist, foarte trist…
5
În toamnă te-a trimis la mine. Deşi unii mai glumeau,
De nu veneai – ai fi făcut mai bine! Alţii le-o spuneau pe şleau...
*** Roşcată, toamna arde în copaci!
Gura lumii n-o opreşti –
Când în suflet greul iernii
Şi amintirea mea se vrea stimată, Spune basme şi poveşti,
Îmi mai zace,
Tăcerile de aur poate-s de la daci? Pătăranii fel de fel,
Te aştept la mine iară,
De mult ai fost flăcău, de mult – eu fată. Dar nicicând n-au zis defel
Primăvară!
Roşcată, toamna arde în copaci...
Că un Slut cu o Bujor
Dragostea mi-i însă-n brumă
Vor avea în viitor
Nici un lăstăraş! *** Nouă frumoase vlăstare,
Sub zăpada sufletul
Mândre-n chip şi iubitoare
E golaş! Se scaldă luna-n trandafiri
De Ţara străbunilor,
Şi dorul meu se vrea la tine.
De holda părinţilor...
Anotimpurile toate O, cât de greu acesta vine,
Mi-s în amintiri, Iar tu, controversat, te miri.
Doar frumoasa primăvară L-ai şi catalogat la amintiri
O vreau în priviri! Cu ţepii dulci de trandafiri...
***
Vizita unei amintiri Pentru fiica mea
zbânţuite Steliana Grama
Neamul nostru e din Sluţi,
Roşcată, toamna arde în copaci
Dar toţi mândri, cu virtuţi.
Şi ruguri se aştern sub paşi.
Şi mai e ceva: frumoşi
În suflet, drept îndepărtat ecou,
Au fost toţi din moşi-strămoşi.
Mai simt că un tăciune a rămas.
Noi din secol’ XX
Un tăciune din toamna aceea
Ne-am născut pe la prisăci,
Ce-a fost cântar al dorului prin maci!
Iar mama era Bujor –
Ai vrea să răvăşeşti şi azi scânteia?
Scumpii mamei, drag odor!
Roşcată, toamna arde în copaci.
Parcă era relevant,
Şi spuza cea de amintire – ce să-i faci? –
Slutu-Bujor şi-a luat,
2. Eminescu şi Leopardi:
coincidenţe neîntâmplătoare
…Sunt în Italia, la Recanati, pe Muntele Tabor, pe care se află
palatul în care s-a născut, a trăit şi a scris marele poet Giacomo
Leopardi. Parcurg, alături de onorevole Franco Foschi, directo-
rul Centrului Mondial de Poezie şi Cultură „Giacomo Leopardi”,
spaţiul din jurul castelului (este vorba, de fapt, de două clădiri: un
palat şi un castel, lipite, aparţinând celor două nobile familii de
marchizi şi conţi: cea a tatălui şi cea a mamei poetului). Punem
piciorul pe aceleaşi pietre pe care au plutit paşii poetului: aleea
încărunţită în nisipul străvechi, o portiţă care scârţâie şi acum ca
altădată, grădina în care medita adolescentul însemnat de zei. Un
arbore i-a reţinut conturul tânăr – şi ne mărturiseşte nouă, astăzi,
cu frunze sunătoare. Onorevole mă trage de o parte, într-un colţ
al colinei-grădină; este punctul din care tânărul Giacomo privea
imensitatea: în dreapta şi în faţă – munţii, coroana Apeninilor; în
stânga, marea cea romantic fremătătoare. Acest loc i-a inspirat
poezia „Infinitul”, ale cărei prime versuri au fost scrise chiar aici:
Sempre caro mi fu quest’ermo colle / E questa siepe, che da tan-
ta parte / Dell’ultimo orizzonte il guardo esclude (Dintotdeauna
mi-a fost dragă-această / colină-nsingurată şi desişul / ce până-n
zări ascunde orizontul).
Colina este înnobilată, astăzi, şi de statuia „Adolescentă cu
ocarină” – o fecioară de 1,70 metri înălţi-
me, transpusă în bronz de sculptorul Au-
relio de Felice, în anul 1940, dăruită apoi
Aşezământului Leopardi. Din anul 2001, ea
este simbolul Centrului Mondial de Poezie
şi Cultură şi al revistei „Poesia e”. Însuşi
Muntele Tabor este recunoscut, astăzi, drept
Colina Infinitului.
În acest peisaj medităm – şi descoperim
o semnificativă similitudine între cei doi
mari poeţi romantici: Mihai Eminescu şi Gi-
acomo Leopardi. Atât în planul vieţii – mai
mult sau mai puţin personală – cât şi în cel
al creaţiei. Constatăm, mai întâi, că amândoi
poeţii provin din familii numeroase. Amân-
doi au fost măcinaţi de boală. Amândoi au
trăit într-o lume ostilă, care nu i-a preţuit
cum se cuvine. Lui Leopardi, care solicitase
un post de profesor, i se refuză până şi cel
de copist. Lui Eminescu, bibliotecar la Iaşi,
i se intentează – fals! – proces penal de sus-
tragere de cărţi. Amândoi au fost nefericiţi
în dragoste. Amândoi au murit (şi nu vrem
să insistăm asupra modului cum s-au săvâr-
şit din viaţă, dar există şi aici o dramatică
asemănare) la vârsta de 39 de ani, în aceeaşi
lună: unul pe 14 iunie (Giacomo) celălalt pe
15 iunie (Mihai) – la o distanţă de 52 de ani
(1837-1889).
Dar înrudirea lor este vizibilă – şi me-
ritorie! – mai ales în planul creaţiei, în te-
mele abordate: de la dragostea faţă de plaiul
natal la marile abordări filozofice, sub sem-
nul unui romantism robust, dar şi al unui
pesimism specific. Nu întâmplător, ambele
conştiinţe debutează (într-un sens mai larg)
la o vârstă fragedă, cu poezie închinată pa-
triei lor: Leopardi cu ampla canţonă „Itali-
ei” („O, patrie, văd arcuri şi coloane / statui,
ruine, turnuri solitare / de-naintaşi durate
/…/ Fără-apărare zaci azi / cu piept şi tâm-
ple despuiate”); Eminescu cu binecunoscuta
„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”.
Iată şi o asemănare mai insolită: amân-
doi dedică frunzei câte o poezie, inspirată Festivalul Internaţional de Poezie, desfăşurtat între 1 şi 6 iunie 2017 în
din repertoriul romantic al altor poeţi. Le- şase oraşe din Italia, la care au participat poeţi, traducători şi critici literari
opardi scrie, în anul 1818, duiosul poem din peste 30 de ţări ale lumii, a fost dedicat în acest an ultimilor doi mari
„Sărmana frunză” – o interpretare proprie poeţi romantici ai lumii: Giacomo Leopardi şi Mihai Eminescu
a poeziei „La feuille”, a francezului J. V.
…Sigur, pot fi descoperite şi alte similitudini – mai ales, in-
Arnault; Eminescu scrie, în 1879, „Foaia veştedă”, după Lenau.
trând în profunzimea operei celor două genii. Noi, subsemnatul
Citez primele versuri – din fiecare: „Pe unde-mi zbori, departe /
şi onorevole Foschi, am rememorat câteva, reţinute din sumara
de creanga ta, sărmană / firavă frunză? – Vântul / m-a smuls din
cercetare a bibliotecii castelului şi din lecturi mai vechi.
fagul ce mi-a fost părinte” (Leopardi); „Vântu-o foaie veştejită /
Mi-a adus mişcând fereastra – / Este moartea ce-mi trimite / Fără
Ion ANDREIŢĂ
plic scrisoarea-aceasta” (Eminescu).
 6 Literatura şi arta
Poet, folclorist, patriot
Personalitate notorie în viaţa culturală a Ba-
sarabiei, Ştefan Sofronovici, ajuns la cei șaizeci
de ani ai săi, se manifestă în mai multe domenii
de activitate: învăţământ, poezie, folcloristică,
acestea constituind nişte criterii fundamentale
ale vieţii sale, dar şi de contemplare lăuntrică
a esenţelor primordiale ale trecerii omului pe
pământ, de aprofundare a unui bilanţ existen-
ţial, al valorilor general-umane perpetuate prin
timpuri şi generaţii, aşa cum se relatează într-o
poezie mai recentă a sa:
„Păstrând zestrea lor de-acasă,
Dragostea şi omenia,
Au ţinut în cap de masă
Cântecul şi poezia”.
(Un poet şi o artistă)
„Zestrea de acasă” a poetului şi cetăţeanului
Ştefan Sofronovici şi-a găsit expresie, în primul
rând, în dragostea sa nemărginită faţă de creaţia
populară, prin activitatea sa nemijlocită „în mi-
raculoasa grădină a folclorului”, unde, în calita-
te de cercetător ştiinţific în Sectorul de Folclor,
Institutul de Filologie al AŞM, îşi desfăşoară
activitatea până în prezent, având la activ mai
multe realizări, articole, investigaţii folclorice
pe teren. Concomitent, mai exercită şi funcţia
de conducător artistic al ansamblului folcloric
„Ţărăncuţa” din Durleşti, din repertoriul căruia
a editat, în colaborare cu soţia sa, regretata Ta-
tiana Sofronovici, culegerea de folclor „Ilenuţa
Româncuţa”: din repertoriul ansamblului fol-
cloric „Ţărăncuţa” din Durleşti. (Pentru voce
fără acompaniment) (Ştefan Sofronovici, Tati-
ana Sofronovici. Chişinău. Editura „Cu Drag”,
2009, 288 p.), fiind apreciată, de la bun început,
drept „o culegere de folclor valoroasă” (1.p. 6.)
printre realizările folcloristice din ultimul timp.
Culegerea este alcătuită din mai multe subdivi-
ziuni tematice: folclorul obiceiurilor de calen-
dar, al obiceiurilor de familie, cântece istorice,
cântece lirice, cântece de ostăşie, de petrecere,
strigături, câteva versiuni din teatrul folcloric cu
circulaţie în arealul basarabian, toate acestea lu-
ate împreună reflectă „Tinereţea fără bătrâneţe
a poeziei populare”,…strâns legată de viaţa po-
porului român, trecerea lui „De-a lungul istoriei
sale milenare” ( 2. p. 9).
Neîntrecute frumuseţi, imagini de o autenti-
că măiestrie înşirate în piatra rară a cuvântului,
datini şi obiceiuri uitate în negura anilor – toate
acestea îşi găsesc expresie în preocupările folclo-
Dârz apărător de Ţară şi de Neam
În ajunul acestei frumoase şi rodnice
aniversări de la mijloc de septembrie, am
relecturat următoarele trei volume ale oma-
giatului: Noi nu avem pământ de dat (2001,
2003), Dor de casa părintească (2005), Ba-
sarabie română (2010, 2011). Ne vom referi
doar la versurile patriotice atât de stringente
vremurilor în care ne „bălăcim” şi astăzi...
Enumerăm câteva titluri mai semnificative
subiectului dat: Basarabie română; Doru-
mi-i de tine, Ţară; Românie, Ţară-Mamă;
Bună ziua, Românie; Veniţi la Putna; Plaiul
cu numele Basarabia; Sunt român; Ocupan-
ţii şi rănile Moldovei; Scumpa mea Moldo-
vă; Basarabie, Moldovă, Bucovină; Cu tot
cu glie scoşi din Ţară; Noi nu avem pământ
de dat; Rusie, fiară haină; Basarabia şi Bu-
covina; Cum poate, tată, o ţară?...; Hai în
România, tată; Pe maluri de Nistru şi Prut;
Înfrăţire pe Câmpia Libertăţii; Înălţarea tri-
colorului; Anul Eminescu; Marea Adunare
Naţională; Ispita arginţilor; Moldovă, Ţară
Românească; Îl am pe Eminescu-nvăţător;
Sunt mândru că Român eu m-am născut; Pe
străbunul plai basarabean; Înnobilat de su-
ferinţă; Paharul răbdării; Sub regimul co-
munist; Bolnavi de cucerire; Ocupanţilor so-
vietici; De când suntem provincie rusească;
Neamul nostru e tăiat în trei; Imperiul Rus;
Rusia nici nu-i o ţară; Voi cu suflete-pusti-
uri; Emisari imperiale; Imperiul cuceritor;
Imperiul distrugător; Pe unde calci, imperiu
rus; Imperiul „eliberator”; Ruşilor; Oftatul
deportaţilor; Mulţime de popoare chinuite;,
Idiotul „poliglot” etc.
Grija de neam – iată laitmotivul poeziei
lui Ştefan Sofronovici. Conştient de faptul
că existenţa câtorva state româneşti şi a pă-
mânturilor uşor cedate / federalizate este o
problemă creată artificial, autorul opurilor
amintite subliniază ideea că românii, toţi ca
unul, trebuie să se unească şi să redobândeas-
că reîntregirea neamului: „O mamă doar şi-o
Ţară-avem; / Feciori şi fiice toţi suntem /Aşa
cum Domnul ne-a lăsat, / Noi nu avem pă-
mânt de dat! // De-a trebui, o, Ţara mea, /
Noi sânge-om da şi viaţă-om da! / La râu, la
mare, la Carpat / Noi nu avem pământ de dat!
// Imperiile vor cădea / Şi Ţara iar se va-nălţa
/ Pe plaiul binecuvântat. / Noi nu avem pă-
mânt de dat!” (Noi nu avem pământ de dat).
Cu mândrie şi nostalgie, dar şi cu durere
în suflet, vorbeşte poetul despre Basarabia
natală, acest mioritic, dar chinuit plai ro-
mânesc: „Mândră insulă latină, / Te inundă
hoarda slavă, / Basarabie Română, / Basa-
rabie Moldavă. // De milenii duh de viaţă /
Porţi din Dacia străbună; / Să-mi fii mândră
şi măreaţă, / Basarabie Română. // Şi-ntre
hoardele barbare, / Pentru lumea cea creştină
/ Ai fost zid de apărare, / Basarabie Română.
// Dar imperiul, o fiară / Mincinoasă şi haină,
/ Mi te-a smuls, te-a rupt din Ţară, / Basa-
ristice ale cercetătorului Ştefan Sofrono-
vici, pentru a exprima cu deplină certi-
tudine ceea ce V. Voiculescu confirma
la timpul său: „Muzeul sufletului nostru
este în folclor”. Culegerea de folclor
„Ilenuţa Româncuţa”, precum şi alte stu-
dii, articole, referinţe elaborate în dome-
niul folcloristicii ne determină să genera-
lizăm că anume folclorul constituie acea
„apă neîncepută”, un tezaur nesecat unde
şi-a potolit setea în permanenţă pentru a
da glas unor elanuri subtile ale sufletu-
lui, l-a determinat spre o cunoaştere mai
profundă a zestrei spirituale a poporului.
Cartea următoare – „Lumânarea
vieţii”. Tatiana Sofronovici: In memo- Ştefan Sofronovici cu mama sa, Efrosinia, la 90 de ani de Durleşti, dar şi pe baricadele luptei
riam (alcătuire, concepţie şi realizare
Ştefan Sofronovici) , editată în 2014 şi
reeditată în 2015 – poartă mai mult un caracter
ocazional şi a izvorât dintr-o imensă durere ca-
uzată de pierderea „sufletului-pereche”, dar în
acelaşi timp se prezintă drept o expresie a preo-
cupărilor, frământărilor, năzuinţelor sale artisti-
ce, inspirate de asemenea din creaţia populară.
Ştefan Sofronovici parcurge calea de la fol-
clor la poezie ori de la poezie la folclor pentru a
consfinţi rosturile existenţiale ale sufletului po-
pular în permanenta căutare a identităţii sale ar-
tistice. Versurile propuse la discreţia cititorului
izvorăsc din straturile adânci ale tradiţiei autoh-
tone şi se condensează în nişte pledoarii pentru
valorile general-umane şi naţionale, ele survin
din nobila tendinţă de a menţine în conştiinţa
contemporanilor permanenţa memoriei, a cinsti
strămoşii, a reintegra în drepturile ei fireşti stră- tăţeanul Ştefan Sofronovici poartă cu vrednicie
lucirea limbii române şi spiritualitatea autohto- drapelul deşteptării naţionale în Basarabia, fiind
nă concretizată prin istorie, datini, obiceiuri.
De la volumul de versuri „Noi nu avem pă- participat la şedinţele de constituire a cenaclului ce şi acru al pământului de la acest început de
mânt de dat” (2001, 2003) până la „Basarabie literar ”Alexei Mateevici”, a contribuit prin exem- toamnă se încadrează în spectacolul cosmic
Română” (2008), poetul parcurge un itinerar plul personal la opera de descătuşare spirituală a al naturii, iar conturul frunzelor în cădere este
spiritual, pentru a orienta cititorul spre nişte di- semenilor, în lumina valorilor sfinte. Versurile: ”
mensiuni ale sacralităţii, a cânta şi a plânge în
conformitate cu tonalitatea unui temperament
poetic vibrant, receptiv la neliniştile timpului
istoric. În acest sens versurile sale picură ca o
lacrimă din cer, ca să amintească semenilor de
ţară, neam, dumnezeire, autorul raportează sen- vorât, probabil, din iureşul acelor zile de neuitat în domeniul profesat, noi realizări pe tărâmul
timentele trăite la evenimentele dramatice ale în preajma anului 1989, când basarabenii, cu cuvântului artistic, sănătate şi fericire. La mulţi
epocii pentru a cultiva şi a menţine în sufletele icoana Domnitorului în suflet, îşi cereau / re- ani!!!
contemporanilor sfânta dragoste de ţară. Or, au- vendicau dreptul la limbă, alfabet, demnitate de
torul doreşte în permanenţă să ne amintească:
rabie Română. // Europei cât îi pasă / Că tu
nu mai ieşti stăpână / Pe moşia ta mănoasă, /
Basarabie Română. // Că fiind Rusiei sclavă,
/ A ta glorie se-amână, Basarabie Moldavă, /
Basarabie Română. // Vezi că iar se face sea-
ră, Zi cu noapte când se-ngână, / Reîntoarce-
te în Ţară, / Basarabie Română” (Basarabie
Română).
Versurile lui Ştefan Sofronovici, aseme-
nea unor valuri care vorbesc, readuc în con-
ştiinţa contemporanilor istoria zbuciumată a
neamului nostru care, în unele clipe, pare a fi
părăsit până şi de către Dumnezeu, căruia po-
etul i se adresează astfel: „Ajută-mă, Doam-
ne, / În vorbă şi-n faptă / Şi-ntruna arată-mi
/ Cărarea cea dreaptă... // Şi viaţă, şi moarte
/ Când stau în balanţă, / Ajută-ne, Doamne,
/ S-avem o speranţă...” (Ajută-ne, Doamne).
Apropierea poetului de soarta poporului
român e totală. Cum se şi cuvine unui om cu
dragoste de neam şi un dezvoltat simţ al cu-
noaşterii, autorul lansează opinia că de mult
e momentul să ne dăm seama unde ne sunt
duşmanii şi unde ne sunt prietenii, să ne rea-
mintim cine am fost, ca să nu uităm nicicând
că populaţia băştinaşă a Basarabiei, ca şi în-
treg românismul, vine de dincolo de vremuri:
„Sunt român şi-s din Moldova / Dintre Bug,
Nistru şi Prut. / Pentru Iaşi, pentru Suceava /
Port în suflet dor durut. // Căci de ani şi ani
de-a rândul, / De când ruşii ne-au răpit, / Vin
aici ades cu gândul / Să-mi ştiu neamul în-
tregit. // Vin pe urmele măreţe / Ale faptelor
străbune; / Căci aflându-se răzleţe / Ele ştiu
să ne adune” (Sunt român).
Purtând povara omeniei, Ştefan Sofrono-
vici îşi îndeamnă conaţionalii să fie demni de
a-şi făuri viitorul, să nu se lase ademeniţi de
boala nostalgiei după „fratele mai mare”, pe
care „Parcă tună şi-i adună / Din tuspatru zări
aici; / Şi eu nu am viaţă bună / De prădalnici
venetici” (Sunt român). Poetul cheamă la so-
lidaritate frăţească, demnitate de neam, patri-
otism şi conştiinţă istorică, la vigilenţă deo-
sebită, avertizându-şi conaţionalii, deoarece
şi azi „Apa Prutului cea lină, / Apa Prutului, /
Doamne, cum de ni-i străină? / Apa Prutului.
// Şi-acum curge-ncet la vale / Apa Prutului
/ Tot cu dor şi tot cu jale, / Apa Prutului. /
Dar sub bolta cea albastră, / Apa Prutului,
/ De milenii e a noastră, / Apa Prutului... //
Şi-acum murmură în valuri, / Apa Prutului,
/ Că-s străine două maluri, / Apa Prutului.
// Dor cu lacrimă de rouă, / Apa Prutului; /
Cum să tai un neam în două, / Apa Prutului.
// Căci pe timp de vară caldă, / Apa Prutului,
/ Numai doru-aici se scaldă, / Apa Prutului.
// Iar pe timp de iarnă rece, / Apa Prutului;
/ Dor şi jale-aici petrece / Apa Prutului. //
Pe pământul vechii Dacii, / Apa Prutului, /
Nu mai poate curge-n pace, / Apa Prutului.
// Căci sub soare şi sub lună, / Apa Prutului,
/ Nu-i cu neamul împreună, / Apa Prutului”
Aniversări
al valorilor, aşa cum sesizăm în versuri-
le ce urmează:
„Mândră insulă latină,
Te inundă hoarda slavă,
Basarabie Română,
Basarabie Moldavă”
(Basarabie Română).
Dorinţa de revenire la dimensiuni-
le sacre ale fiinţării neamului, adică la
matca strămoşească („Reîntoarce-te în
Ţară,/Basarabie Română”), l-a deter-
minat să se menţină şi în cadrul unor
funcţii social-politice, să devină partici-
pant direct la evenimentele cruciale de
ultimă oră. Aflat în funcţia de consilier
pentru reîntregirea neamului românesc,
„O mamă doar şi-o ţară-avem, poetul şi folcloristul Ştefan Sofronovici
Feciori şi fiice toţi suntem, manifestă şi în continuare grijă pentru sănătatea
Aşa cum Domnul ne-a lăsat – morală a contemporanilor săi, pe care-i doreşte
Noi nu avem pământ de dat!” descătuşaţi de convenţiile sociale ale timpului
(Noi nu avem pământ de dat) istoric, încercând să-i încadreze în zona resor-
Crezul istoricesc al poetului vizează direct turilor sacre, în dimensiunile etnice ale româ-
cultul strămoşilor, îndeamnă cititorul de „a şte- nismului. În aceste circumstanţe, nu oboseşte
făni”, adică de a se menţine în aura ocrotitoa- să abordeze, dar să şi cânte dragostea de ţară, o
re a viteazului Domnitor, devenit peste secole temă bătătorită în poezia noastră şi, într-un fel
o legendă vie şi permanentă. Icoana lui Ştefan oarecare, merge pe urmele lui Mateevici atunci
cel Mare devine viabilă prin redimensionarea când atribuie patriotismului o dimensiune eti-
din interior a impulsurilor şi trăirilor afective că şi morală. Asemenea unui stegar din părţile
ale contemporaneităţii, devenind un simbol al Bugeacului, cu rădăcinile adânc împlântate în
demnităţii şi integrităţii spirituale a românilor solul baştinei, acest luptător convins pentru ide-
pe aceste meleaguri româneşti, semn că româ- alurile noastre sacre este în permanenţă la dato-
neştile izvoare încă nu au secat de tot. rie, aşa cum ne-a îndrumat în testamentul său,
Alături de colegii săi de breaslă, poetul şi ce- lăsat urmaşilor, Ştefan cel Mare:
„Să staţi strajă la hotare,
Să păziţi acest pământ!”.
implicat în evenimentele radicale de epocă, a Acum, la ceas aniversar, când rodul dul-
într-un fel marcat de vibraţia doinirii populare
„La Ştefan cel Mare s-adună poporul şi a revigorării spirituale din perspectiva noilor
Mai des, tot mai des, în dramatică vreme, realizări, pe care i le dorim din tot sufletul, ală-
De parcă din morţi a-nviat Domnitorul turi de semnul unei adevărate consideraţiuni,
Şi iarăşi porneşte oştenii să-şi cheme...” îi urăm şi în continuare noi succese în munca
(La Ştefan cel Mare s-adună poporul) au iz- de valorificare a creaţiei populare, noi împliniri
Dr. Tatiana BUTNARU,
neam, cu alte cuvinte de revenire la spaţiul etnic Institutul de Filologie al AŞM
(Apa Prutului). mai bine, / Cât imperii ne iau vamă, / Secole
Suflet din sufletul neamului, Ş. Sofro- la rând ne ţine/ Limba noastră ca o mamă.
novici scrie cu însufleţire, vibrant şi meta- // Cât mai sunt minciuni pe hartă / De duş-
foric, adesea în gândiri profetice, susţinut mani tot are teamă, / Care vor să ne despartă,
de incomparabilul capital moral al naţiunii. / Limba noastră ca o mamă. // Sub Luceafăr
Crescut în aura românismului, a idealului să răsară / Zorii vieţii noi îi cheamă, / Pen-
naţional, poetul nu poate renunţa de la co- tru neam şi pentru Ţară, / Limba noastră ca
mandamentele strămoşilor noştri: „De acu- o mamă. // Pe moşiile străbune, / Când im-
ma mai încolo / Rătăciţilor ce-or zice / Că perii se destramă, / Iar porneşte să ne-adune
români sunt cei de-acolo, / Moldoveni că-s / Limba noastră ca o mamă. // Chiar de are
cei de-aice, // Le spun una ce-o ştiu bune: / bani şi casă, / E sărman, de bună seamă, /
Pe-un străbun picior de plai / Noi suntem o Limba mamei cine-şi lasă, / Limba noastră ca
naţiune / Şi vorbim acelaşi grai” (Noi suntem o mamă. // Precum veşnic primăvara / Florile
o naţiune). albine-şi cheamă, / Ea ni-i pâinea şi ni-i Ţara,
În slujba idealului naţional lucrează şi / Limba noastră ca o mamă. // Ca să trecem
„blestemul” poetului pentru străinii care peste moarte, / Ne îndeamnă şi ne cheamă, /
ne-au cotropit de veacuri, au pus hotar între Zbuciumata vieţii carte, / Limba noastră ca o
fraţi şi continuă să manevreze cu „toate vir- mamă” (Limba noastră ca o mamă.).
tuţile” de „stăpânitori”: „Duşmanii care-mi Autorul se întreabă şi ne întreabă: „Când
tăiară / Neamul drag şi scumpa Ţară / Să nu veniţi din nou acasă / Pe cărarea de lumină, /
aibă viaţă lungă / Şi blestemul să-i ajungă. // Basarabie frumoasă / Şi tu, dulce Bucovină?
C-au furat pământ străin, / Dă-le, Doamne-al (Basarabia şi Bucovina), şi tot poetul ne răs-
nostru chin, / Dă-le soarta ce ne-o vor: / Fă-i punde: „Tu ai fost, / Basarabie, / Tu fii sabie,
străini în ţara lor. // Să-i despartă şi să-i doară / Basarabie” (Basarabia, Basarabia), dar re-
/ Strâmb hotar pe trup de ţară, / Venetici să-i gretă Ştefan Sofronovici: „Mi-i traiul greu /
împânzească, / Fraţi cu fraţi să se-nvrăjbeas- Pe plaiul meu / Şi-abia exist / Cu suflet trist.
că... // Să nu ştie fericirea, / Că ni-i lungă des- // Căci sunt trădat / Şi sunt prădat / De oa-
părţirea, / Să nu ştie alinarea, / Că ni-i grea meni răi – / Străini şi-ai mei” (De ce nu cânt).
înstrăinarea...” (Din Suceava-n Chişinău). Mândru de originile sale rurale, poetul
Deşi ne sunt şterse sute de mii de mor- îşi face o datorie din a resuscita dominante-
minte, Ş. Sofronovici ne cheamă la înălţarea le satului basarabean, moştenite şi trăite din
sufletească prin mântuirea lui Hristos, dar şi tată-n fiu, având ca efect o puternică dorinţă
la fapta vitejească a strămoşilor noştri, care de întoarcere în lumea mirifică a copilăriei
nu se lăsau umiliţi, obidiţi sau călcaţi în pi- vegheate de icoana maicii sale şi de dorul ca-
cioare. Numai „Eterna chemare” ne poate sei părinteşti, aflată la Batâr, Cimişlia: Dor
salva de cizma străină: „La Ştefan cel Mare de casa părintească; Mamă, nu te-am văzut;
s-adună poporul / Mai des, tot mai des în Mamă singură rămasă; Am trecut şi eu prin
dramatică vreme; / De parcă din morţi a-nvi- lume; Pe-un picior de plai etc.
at Domnitorul / Şi iarăşi porneşte oştenii să- Ştefan Sofronovici ne dă lesne de înţeles
şi cheme. // La toţi să ne spună că viaţa-i o că nu poţi cumpăra şi vinde ceea ce este aici
luptă / Pe glia străbună unită cu cerul, / Căci de milenii hărăzit de către Dumnezeu.
viaţa-i o luptă, dar neîntreruptă / Când cauţi Poeziile omagiatului sunt răspunsul unui
Dreptatea, / Când vrei Adevărul. // Trec ani creator sensibil la aspectele politice. Dânsul
de ruşine, trec anii robiei, / Revarsă lumini reflectează despre relaţiile româneşti basara-
anul optzeci şi nouă. / Noi vrem să ieşim din bene, la care este nu numai martor ocular,
strânsoarea Rusiei, / Noi vrem să începem o dar şi participant activ.
epocă nouă... // E vremea, e vremea să tre- Domnia Sa este un poet al deşteptării şi
cem la faptă, / Haideţi, dar, creştini, să lup- împlinirii naţionale, conştient de avatarurile
tăm cu minciuna, / Ni-i cauza sfântă, ni-i ca- prin care trece societatea românească basa-
uza dreaptă, / Şi Ţara ni-i una, şi Ţara-i doar rabeană unde, ca şi pe vremuri, se trăieşte
una. // La umbra lui Ştefan se-adună poporul, într-un spaţiu sufocant şi strâmt. Este poetul
/ Să-şi spună cuvântul, să-şi spună durerea / pentru care românismul înseamnă concepţie
Şi cine-ar putea, dacă nu-i Domnitorul, / Din şi morală de viaţă, devenind un dârz apărător
nou să mai vadă oştirii puterea?” (La Ştefan al statului unitar român, al conştiinţei naţio-
cel Mare se-adună poporul). nale şi al bisericii creştine ortodoxe.
Limba română, de asemenea, rămâne Versurile semnate de către Ştefan Sofro-
unul dintre principalele subiecte ale temati- novici aruncă o punte în timp şi deschid un
cii versurilor poetului Ş. Sofronovici, fiindcă drum de speranţă, de încredere, de renaştere
anume ea, limba, ne este drept pavăză de la naţională pentru mileniul al treilea, în speci-
naştere şi până la trecerea spre alte galaxii: al pentru anul 2018, căci se roagă şi poetul:
„De la leagăn pân-la moarte / Să-nvăţăm me- „Trezeşte-mi, Doamne, neamul din robie...”
reu ne-ndeamnă / Zbuciumata vieţii carte, /
Limba noastră ca o mamă. // Cu speranţa în Dumitru Păsat
Nr. 37 (3758), 14 septembrie 2017
RAFT
Efim Josanu – pe alte culmi
ale olimpismului mondial
Cum să categoriseşti mai altfel un amplu volum, gen enciclopedie?! Şi
îi spui, în sine şi pentru alţii din jurul tău, cu mult respect şi recunoaştere
profundă a muncii sisifice depuse Cartea Cărţilor. Iar un volum ajuns la a
II-a ediţie, revăzută şi adăugită (dar fără a fi anunţat acest detaliu), cum să nu
te ducă la gândul parcurgerii, repetate – milimetru cu milimetru – a aceleiaşi
distanţe de maraton îndârjit, dur şi forţat, dar la alţi parametri şi categorii de
timp, spaţiu, perioadă şi anotimp... personal?!
Efim Josanu, colegul nostru, face acest gest spectaculos, pas cu pas şi
olimpiadă cu olimpiadă, cum ar veni, cam de prin 1956, de la Ediţia a XVI-a
din Melbourne. Fiind
băieţaş dezgheţat, ascul-
tând buletinele olimpice
la radio şi televizor, că-
utând rubricile respec-
tive în ziare şi reviste,
intrând în discuţia celor
maturi cu unele detalii
ce dau în vileag interesul
devenit pasiune.
Apoi, chiar dacă nu
a reuşit Efim al nostru să
participe personal la una
din disciplinele olimpice
cu probele ei obligatorii,
i-au reuşit altele, nu mai
puţin importante! Cum
sunt studiul aprofundat
– teorie şi practică la co-
legiul republican specia-
lizat, apoi Facultatea de
Jurnalism la USM – la
un capăt, şi microfonul cu camera de filmat la celălalt, practic vorbind. De
la această adevărată cursă olimpică a profesionalismului ales – studioul de
televiziune – majoritatea auditoriului îl cunoaşte şi îl admiră.
Şi în lumea comentatorilor sportivi există podiumuri şi podiumuri... Unul
îşi rostogoleşte bucuria sonoră a golului sau a performanţei sportive în câteva
octave şi minute peste limite, altul se propulsează de la locul său şi purcede
la un nebunatic solo de dans, sau mişcări specifice cu tot cu căşti şi pix, de
sar camerele de luat vederi de la evenimentul în cauză la comentator... Alţii
se remarcă prin viteza aducerii (din „computerul” personal, vă daţi seama
despre ce fel de computer vorbesc!) în canavaua analizei sportive din acea
secundă toate datele tuturor performanţelor anterioare respective şi omologa-
rea sau alinierea lor la secunda prezentului comentariului! Căci anume despre
acea corectă şi inteligentă reacţie, la secundă, sau fragment de secundă, a
comentatorului şi este vorba! Un fel de sport în sport – un sport al minţii şi
al capacităţilor personale, integrat în dinamica sportului evidenţiat de grila
evenimentului mondial şi a postului de televiziune dat. Printre aceştia este
şi Efim Josanu, care în activitatea sa a transformat Jocurile Olimpice, ediţie
cu ediţie, în sărbătoare personală, sportivă şi olimpică, a fiecăruia dintre noi.
La 1 septembrie curent Librăria Librarius din Sectorul Buiucani al Capi-
talei a fost gazda unui elitar eveniment: lansarea volumului Cartea Jocurilor
Olimpice. Cronici, portrete, reflecţii (Editura ARC, 2017, 720 p.) de Efim
Josanu. Editori, jurnalişti, reporteri radio şi de televiziune, sportivi de ieri
şi de azi... Colegi şi prieteni... Admiratori ai genului şi ai omului concret, ai
artistului-comentator au umplut până la refuz elegantul spaţiu cucerit la ma-
ximum de carte bine sistematizată.
Pe podiumul lansării enciclopediei olimpice la ea acasă se află: Maria
Pilchin, scriitoare şi moderatoare (pâine „furată” de multe ori de... Leul din
zodia Peştilor sau a Berbecului – e o interferenţă certă de zodii şi nu am timp
să recurg la alt gen de... enciclopedii pentru concretizări – de protagonistul
evenimentului), Eugen Lungu, editor, redactor-şef al Editurii ARC, Veaceslav
Manolache, rector al Universităţii de Stat pentru Educaţie Fizică şi Sport... Şi
Efim Josanu. Pe parcursul luărilor de cuvânt s-a parcurs distanţa de la prima
Olimpiadă, cea antică, la ultima, adică de la „plug la cosmodrom”, cum s-a
exprimat plastic un poet de la noi. Probele sportive ale cronicilor vremii şi
cele de la radio şi televiziune, de la ziare şi reviste, s-au amestecat cu co-
mentariul realizat în prezent, la lansarea dată. Protagonistul a fost „elogiat cu
neruşinare”, cum s-a exprimat cineva cu mult drag şi mult adevăr, volumul
„face mai mult decât preţul lui” de vânzare, cum a replicat fulgerător altcine-
va; Cartea Jocurilor Olimpice fiind apreciată în calitatea sa de „carte ce tinde
la titlul de enciclopedie olimpică”, autorul fiind plasat între „cel mai mare
jurnalist între sportivi şi cel mai mare sportiv între jurnalişti” – o parafrază
profund autohtonă... Am aflat că torţa cu focul olimpic în 1980 a trecut şi pe
bulevardul Alba Iulia din Chişinău... Şi multe alte lucruri pentru care este
bine să frecventăm lansările de carte.
S-au produs pe parcurs: Veaceslav Manolache, Leonid Bujor, Eduard Cio-
banu, Iulian Ciocan, Boris Boguş, Nicolae Buzdugan. Nu în ultimul rând şi
Iurie Bârsa, directorul Editurii ARC încheind adevăratul regal al luărilor de
cuvânt...
Cum „nu m-am lăsat în nădejdea lui...” (citată o colegă de facultate în alt
context!) Efim Josanu, mi-am procurat volumul. La lansarea precedentă – şi
nu este clar dacă e o nouă tranşă a precedentului, apărut în 2009, sau este o
ediţie revăzută, o a doua ediţie – iertare, nu ştiu cine mi-a împrumutat cartea
ca să scriu pentru revista noastră, dar a avut ori mare curaj, ori mare încredere
în mine! Am avut atunci cartea pentru câteva zile, şi am scris cronica intitulată
Efim Josanu şi spiritul olimpismului nativ, LA, 2009, 26 noiembrie, nr. 47,
pag. 5 (citat din biobibliografia subsemnatei, poziţia 293, p. 70, iertată îmi fie
nemodestia!). Şi insist: cum să fii sigur că îţi revine cartea unicat?
Volumul de care vorbim este disponibil în lanţul de librării Librarius,
cu care colaborează Editura ARC şi merită să fie căutat şi procurat pentru o
simplă condiţie: „face mai mult decât preţul lui”. L-am răsfoit şi eu, compa-
rându-l cu cel apărut în 2009, împrumutat de la bibliotecă. Aş avea şi unele
întrebări, poate şi nedumeriri, fireşti, de altfel, de la caz la caz. Dar, las totul
pentru ediţia următoare. Din patru în patru ani ar trebui să se reediteze. Recu-
nosc că m-am lăsat răpită de destinul lui Johnni Weisstmuller, primul înotător
din lume care sparge minutul de aur al competiţiei şi cucereşte 100 de metri
în 59 de secunde (JO, 1928, Amsterdam). Apoi, sparge fără dureri şi suferinţă
destinul său de sportiv de performanţă pentru munca de hamal, şi de aici – la
rolul lui Tarzan în filmul care ne-a bulversat copilăria. Apoi...
Ce poate urma în răsfoirile mele, dacă nu ediţia a XXI-a a JO de la Mon-
treal, din 1976. Când o româncă, Nadia Comăneci, face ca tabloul electronic
al stadionului olimpic să redea valoarea notei 10 prin cifra 1 din motive tehni-
ce! Câtă nedumerire în stadion şi în lume! Nota 10 a Nadiei în câteva clipe a
fost aplaudată şi lăcrimată de întreg globul pământesc, iar presa a scris: „Evo-
luţia ei este atât de strălucitoare, încât te înfioară” (New York Times, SUA).
În concluzie: volumul trebuie procurat şi el... Din aceleaşi motive tehnice:
o pană de curent sau de Internet te poate pune în mare dificultate. Apoi. Ana-
liza polisemantică a pânzelor fiecărei olimpiade în parte, aceeaşi grilă a ţărilor
participante, a sporturilor şi probelor, a medaliilor câştigate şi multe alte deta-
lii sunt trecute mai întâi prin inima şi sufletul unui mare cunoscător şi îndră-
gostit de acest miracol al tinereţii veşnice; mişcarea, sportul şi performanţa.
Elena TAMAZLÂCARU
Nr. 37 (3758), 14 septembrie 2017
LA CEAS ANIVERSAR
Publicistul
care stăpâneşte
aşteptările
Amurgurile lente, voluntar prozaice din cele
şapte decenii de zbucium, depănate în ursita aces-
tui bărbat, îmi trezesc miraje încondeiate cu un
fel de nostalgie. Urmele zborului său prin viaţă,
ca nişte spectacole groteşti, îmi reînvie în memo-
rie anii de studenţie, mai ales când descopeream
în cronicile timpului reportaje sau pamflete, sem-
nate cu un nume, ce mi s-a părut întotdeauna ade-
menitor – Andrei Moroşanu.
Autor versat în diverse domenii ale scrisu-
lui, răsfăţat, aş zice, de puritatea-i celestă, acest
publicist notabil mi-a fost, de fapt, coleg de fa-
cultate. Pe Andrei Moroşanu l-am cunoscut la
ziaristică încă în anii şaizeci ai secolului trecut.
El se evidenţia de ceilalţi dintre noi, vorba regre-
tatului profesor Gheorghe Dodiţă, fiindcă „scrie
fără greşeli”. În acest context îmi amintesc un
caz curios. O profesoară rusoaică de la catedra de
literatură universală, pare-mi-se, venită la noi de
la Universitatea din Sâktâvkar (Rusia), se intere-
sa aproape la fiece curs: „Почему вы так плохо
разговариваете по-русски? Разве не учились
в советской школе?”, adică „De ce vorbiţi atât
de prost ruseşte? Sau poate că nu v-aţi făcut stu-
diile într-o şcoala sovietică?”. Şi iată că într-o
amiază ne trezim cu stimabila profesoară care,
împreunând într-o sală ambele grupe de ziarişti
(50 de persoane), ne anunţă prompt: „Сегодня
все пишем диктант!” („Astăzi vom face o dic-
tare!”).
A doua zi aşteptam cu toţii sentinţa rusoaicei,
care ne-o trânti din uşori: „Что вы, что азиаты
– одного поля ягоды”. Magistra avea în vedere
că, dacă vorbim şi scriem prost ruseşte, suntem
din acelaşi aluat ca şi asiaticii. Eu, de exemplu,
şi încă vreo zece-cincisprezece colegi (îmi scapă
din memorie) scriseserăm dictarea de nota trei,
restul aveau doi şi unu, şi numai o chişinăuiancă,
absolventă a Şcolii Medii Nr. 1 din capitală, şi
Andrei Moroşanu scriseseră dictarea – un frag-
ment din povestirea Notiţe vânătoreşti de Turghe-
nev –, de nota patru. Andrei, cu adevărat, e foarte
meticulos la scrierea şi lecturarea textelor, indife-
rent în ce limbă le produce – română sau rusă...
Pe parcursul anilor, în calitatea mea de profe-
soară de limba şi literatura română, m-am consa-
crat obiceiului să citesc regulat presa periodică,
şi când descopeream vreun material, semnat de
A. Moroşanu, mă delecta semnificaţia profund
nuanţată a cuvântului fostului meu coleg. Mi-am
zis de atâtea ori: omul acesta propagă mărinimos
în emotivitatea cititorului, prin tot ce aşterne el pe
hârtie, ofranda sa autoconsimţită de cugetu-i cre-
ativ. Se vede că în ziua cea de toamnă cu arome
de gutui şi struguri, când primul copil în fami-
lia Mariei şi a lui Ştefan Moroşanu din Cubolta,
surprinse lumina zilei, o aură de legendă şi mit
pică din înălţimile sfinte peste menirea pruncului.
Drept că şi ceilalţi fraţi, surori ai lui Andrei s-au
ostenit să, devină oameni demni de viţa lor de ră-
zeş – Boris şi Pavel, au îmbrăţişat medicina, sora
sa Tatiana, e tehnolog în arta culinară, Ecaterina
– arhitect, iar mezinul, regretatul Tudor, a avut
pasiunea ingineriei...
Astăzi fostul meu coleg îşi aduce cu sârguin-
ţă contribuţia la mersul înainte al săptămânalului
Literatura şi arta, dorit şi recunoscut drept izvor
de adevăruri de către toţi profesorii gimnaziului
nostru. Acest dor mă face şi pe mine să aştept cu
nerăbdare ziua de joi, când factorul poştal îmi
aduce în prag publicaţia îndrăgită de atâţia ani!
Vă spun sincer, desfac atentă filele hebdomadaru-
lui şi citesc mai întâi materialele semnate de neo-
bositul nostru poet Nicolae Dabija şi colegul meu
Andrei Moroşanu. Consider că oamenii aceştia
ard asemenea unor spirite pline de generozitate
pentru toţi cei care le admirăm scrisul măiestrit,
învăţând să stăpânim aşteptările vieţii...
Eleonora PELIN,
profesoară, or. Bălţi
Literatura şi arta 7
„Ard malurile Nistrului” – reportaje de război de pe Frontul de Răsărit
An de an amintirea celui de-al Doilea Război
(iulie-august 1941)
în anul 1991. Cauza? Anticomunismul constant al au- „Ucide! află de la locuitorii oraşului
Mondial isterizează lumea de la est de Nistru. Mai torului şi dragostea, constantă şi ea, pentru Basarabia Apel că Ismailul a fost un centru
ales în preajma zilei de 9 mai. Mai ales pe ruşi. Pri- şi nordul Bucovinei, pe care le-a cunoscut încă din „Noi ştim totul. Noi ţinem minte totul. Noi am politic foarte important pen-
vesc reportajele de pe canalele TV ruseşti şi mă în- copilărie şi adolescenţă. (Constantin Virgil Gheorghiu înţeles: nemţii nu-s oameni. De azi înainte cuvântul tru bolşevici. „Erau în acest
grozesc. Propaganda rusească nu se dezminte: mis- a învăţat 7 ani la Liceul Militar „Regele Ferdinand” „neamţ” pentru noi este cel mai mare blestem. De azi orăşel câteva mii de funcţi-
tifică, falsifică, ocultează ce nu-i convine şi, ceea din Chişinău, transferat apoi la liceul cu acelaşi profil înainte cuvântul „neamţ” descarcă arma. Nu vom vorbi. onari şi se făcuseră depozi-
ce-i mai dramatic, îi isterizează şi-i fanatizează pe din Cernăuţi.) Nu ne vom revolta. Vom ucide. Dacă tu n-ai ucis într-o te considerabile de tot felul
cetăţenii propriei ţări. Cui foloseşte? apare fireasca După succesul fulminant al „Orei 25”, diaspora zi cel puţin un neamţ, această zi pentru tine-i pierdută. de provizii şi de muniţii. În
întrebare. Răspunsul este univoc: nimănui, cu excep- română din Franţa a descoperit, stupefiată, că autorul Dacă tu crezi că vecinul tău va ucide un neamţ în locul planul de invadare a României, pe care ruşii îl pre-
ţia clasei politice, aflate la cârma Rusiei. Doar fanati-celebrului roman este... „antisemit”. Dovada acestui tău, tu n-ai înţeles ameninţarea. Dacă tu nu-l vei ucide gătiseră mai de multă vreme, Ismail era un punct
zând poporul, Kremlinul îşi poate oarecum justifica ruşinos calificativ s-a dovedit a fi cartea de reportaje pe neamţ, neamţul te va ucide pe tine. El îi va lua pe ai important de unde aveau să pornească proviziile.
exorbitantele cheltuieli de înarmare pe fundalul unei de război „Ard malurile Nistrului”. Imediat, autorul tăi şi îi va chinui în Germania lui afurisită. Dacă tu nu-l Echipele de poliţişti bolşevici aveau aici o foarte
penurii materiale in crescendo. O parte dintre jurna- s-a pomenit în centrul unui mare scandal şi al unor poţi ucide pe neamţ cu un glonţ, ucide-l cu baioneta. vastă activitate. Bineînţeles că într-un orăşel care
liştii ruşi, pentru a fi cât de cât credibili, operează cu
grave acuzaţii din partea intelectualilor români din Dacă în porţiunea ta de front e acalmie, dacă tu aştepţi devenise un centru important pentru bolşevici şi în
jumătăţi de adevăr. În ceea ce priveşte istoria celui de-exil, dar şi din partea intelectualilor francezi de stân- bătălia, ucide-l pe neamţ înainte de bătălie. Dacă tu îl care se pregăteau în taină atâtea planuri criminale,
al Doilea Război Mondial, istoriografia sovietică, dar ga, marea majoritate a acestora fără a citi reportajele vei lăsa pe neamţ în viaţă, neamţul îl va spânzura pe prezenţa românilor era cât se poate de supărătoare.
şi cea contemporană niciodată nu au mers cu adevărul şi fără a le analiza din perspectiva timpului în care au omul rus şi o va dezonora pe femeia rusoaică. Dacă tu De aceea, s-a început o cruntă prigoană împotriva
până la capăt, pentru că acest lucru n-a convenit nu fost scrise. (Din câte ştiu, cartea n-a fost tradusă în ni- ai ucis un neamţ, ucide-l şi pe al doilea – pe noi nimic populaţiei de origine românească. Familii întregi
poporului rus, ci guvernărilor ruse etern bolnave de cio limbă – n. a.). I-a întors spatele până şi traducătoa- nu ne bucură mai mult decât cadavrele nemţilor. Nu erau arestate în fiecare noapte de agenţii poliţiei şi
supremaţie. rea „Orei 25” în limba franceză, Monica Lovinescu, număra zilele. Nu număra distanţele. Numără un singur în special de faimoasa poliţie N.K.V.D. (...) În chipul
Pe protagonistul rândurilor de mai jos, scriitorul cu care autorul nu s-a mai putut împăca până la moar- lucru: câţi nemţi ai ucis. Ucide neamţul! – aceasta te acesta a dispărut din oraşul Ismail, ca şi din cele-
român Constantin Virgil Gheorghiu, problema „ju- te. Calomniatorii au reuşit să-l determine şi pe Mircea roagă bătrâna mamă. Ucide neamţul! – aceasta te im- lalte oraşe şi sate basarabene, un număr considera-
mătăţilor de adevăr” l-a preocupat încă din fragedă Eliade să-şi repudieze admirabila prezentare, pe care ploră copilul. Ucide neamţul! – aceasta strigă pământul bil de români. Populaţia Ismailului a fost redusă la
tinereţe. Angajat corespondent de război la Secţia de o publicase în ziarul „Uniunea Română” din Paris, în natal. Nu da greş. Nu-l lăsa să treacă. Ucide-l!” jumătate şi în locul ei au fost aduşi oamenii regi-
Presă şi Propagandă, imediat după celebrul ordin al martie 1949, din care cităm: „N-am citit nimic, în ni- Ilya Ehrenburg mului bolşevic. Iată însă că de abia intraţi în oraş,
lui Ion Antonescu „Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul!”, cio literatură, care să se apropie, cât de departe, de te- „Steaua roşie”, 24 iulie 1942 (nr. 173[5236]) jandarmii noştri au făcut descoperiri senzaţionale.
pleacă pe front de unde trimite reportaje pentru ziare- roarea istoriei pe care o îndură personajele Dumitale. (trad. a.) În cimitirul evreiesc au fost găsite, chiar în prima zi
le din Ţară, reunite apoi în volumul „Ard malurile Consider „Ora 25” una dintre cele mai mari cărţi ale a intrării trupelor noastre în Ismail, 29 de cadavre.
Nistrului” (1941). Cu o prezentare de Tudor Arghezi, generaţiei noastre, din toate ţările”. (Mircea Eliade, Ilya Ehrenburg n-a fost acuzat de instigare la ură Ele erau aruncate de mai multă vreme acolo în ci-
cartea a suportat patru ediţii într-un singur an! Popula-Împotriva deznădejdii, Editura Humanitas, Bucureşti, rasială, nici de xenofobie şi nici de germanofobie. mitir şi peste dânsele era presărată puţină ţărână,
ritatea reportajelor de război ale lui Constantin Virgil 1992, p.37-39.) Iar prefaţatorul Dimpotrivă. În anul 1952 i s-a care camufla movila de trupuri omeneşti intrate în
Gheorghiu se explică nu doar prin talentul de narator romanului, filosoful şi omul de decernat Premiul internaţional putrefacţie. S-a stabilit că între cele 29 de cadavre,
înzestrat cu un excepţional spirit de observaţie, ci şi cultură francez Gabriel Marcel, l-a Stalin „Pentru întărirea păcii în- găsite în cimitirul evreiesc, nu este niciun evreu. Toţi
prin încercarea de a nu opera cu jumătăţi de adevăr, ci somat pe Constantin Virgil Gheor- tre popoare”. cei asasinaţi acolo erau creştini. Populaţia a venit şi
de a fi cât mai exhaustiv şi mai obiectiv cu putinţă în ghiu să-şi renege cartea de repor- Credibilitatea reportajelor a dat ajutor autorităţilor, care au reuşit să identifice
redarea evenimentelor. Am zis „cu putinţă”, pentru că taje „Ard malurile Nistrului” şi din cartea „Ard malurile Nis- o parte din cadavre. Primul care a fost identificat
presa de atunci era angajată şi, pe timp de război, nici să-şi facă mea culpa. Deşi autorul trului” e cu atât mai mare, cu era un român din Ismail, arestat într-o noapte de
nu se putea altfel. În Ultimul cuvânt al Mareşalului reportajelor n-a făcut nici una, nici cât, pe an ce trece, sunt scoase N.K.V.D. şi transportat în Siberia. Ce este mai de
Ion Antonescu, rostit la 31 mai 1946 în timpul simula- alta, mai târziu cei doi, totuşi, s-au la iveală din ce în ce mai multe necrezut e faptul că, la două săptămâni după ares-
crului de judecată, acesta spune, printre altele: „Presa împăcat. Poate că i-a împăcat ro- documente privitoare la atro- tarea sa, familia primise de la el o carte poştală,
n-a fost liberă, era război. Permiteam să se publice nu- manul autobiografic „Omul care cităţile ocupanţilor sovietici în în care spunea că e sănătos, a ajuns în Siberia şi o
mai evenimentele şi faptele, fără polemici, care la noi călătorea singur” (1954), con- Basarabia, nordul Bucovinei duce... foarte bine.
ajung triviale” (Gh. Buzatu, România cu şi fără An- siderat de critica literară cea mai şi Ţinutul Herţa în fatidicul an Adevărul este că această scrisoare a fost com-
tonescu, Editura Moldova, Iaşi, 1991, p.336). Tână- bună carte a lui Constantin Virgil 1940. Un astfel de document pusă în beciurile N.K.V.D.-ului din Ismail. Înainte
rul jurnalist (când a plecat pe front, Constantin Virgil Gheorghiu? Romanul a fost scris memorialistic sunt şi confesi- de a-l asasina, poliţiştii l-au pus pe arestat să scrie
Gheorghiu avea 24 de ani) a făcut tot posibilul ca în ca reacţie, în niciun caz deculpa- unile lui Pepe Georgescu „265 cartea poştală pe care i-au dictat-o ei. Când scrisoa-
reportajele sale să redea doar evenimentele şi faptele bilizare, la stupidele învinuiri care de zile la Cernăuţi sub ocupaţie rea a fost terminată, ea a fost luată de unul dintre
şi numai arareori le comenta succint, atunci când nu- continuau să-i otrăvească viaţa. În bolşevică. 28 iunie 1940 – 20 poliţişti, care a expediat-o, după două săptămâni,
şi putea stăpâni revolta la văzul atrocităţilor şi sălbă-„Omul care călătorea singur” au- martie 1941”. Scrise cu doar familiei celui care o scrisese. Arestatul a fost imediat
ticiilor la care s-au dedat sovieticii în timpul retragerii
torul îşi aminteşte de discuţia pe două luni mai înainte de repor- luat de poliţiştii ucigaşi ai N.K.V.D.-ului şi coborât
din teritoriile ocupate. Peste ani, autenticitatea repor-care a avut-o cu Gabriel Marcel tajele lui Constantin Virgil Ghe- în pivniţă, unde a fost ucis, împreună cu alţi 28 de
tajelor din „Ard malurile Nistrului” l-a determinat pe imediat după declanşarea scanda- orghiu, fără să ştie nimic unul români, cărora li se luaseră la fel scrisori către fa-
Marin Preda să le utilizeze ca sursă documentară la lului. La insistenţele filosofului de de celălalt, similitudinile în de- miliile lor, în care spuneau că sunt în Siberia şi o duc
scrierea excepţionalului său roman „Delirul”, care a a-şi face mea culpa, autorul reportajelor de război îi scrierea evenimentelor sunt uluitoare. Iată, de exemplu, foarte bine.
văzut lumina tiparului în anul 1975, stârnind mare răspunde: „Nu trebuie să fac nimic. Aliaţii dvs., ruşii, cum descriu, şi un autor şi altul, nivelul de civilizaţie Cadavrele, găurite de gloanţe, au fost transpor-
vâlvă în România ceauşistă. Dar, până atunci, o şi mai au afundat ţara mea în disperare şi în sânge. Atunci al ocupantului sovietic. Pepe Georgescu: „Prăvăliile de tate în cimitirul evreiesc, unde asasinii nici nu s-au
mare vâlvă a stârnit în Occident romanul lui Constan- dvs. eraţi aliaţi şi fraţi de arme cu soldaţii sovietici alimente se deschiseseră şi se putea cumpăra de toa- ostenit să le îngroape, ci au aruncat numai puţină
tin Virgil Gheorghiu „Ora 25”, apărut în 1949 la Paris, care îi masacrau pe basarabeni! Ar fi fost monstruos te. Vedeai pe străzi soldaţi bolşevici muşcând dintr-o ţărână peste ele”. (Constantin Virgil Gheorghiu, Ard
unde emigrase autorul după tragicele evenimente din din partea mea să nu mă revolt ori să colaborez cu bucată de salam şi dintr-o bucată de ciocolată. Solda- malurile Nistrului..., p. 204-206.)
23 august 1944. Cartea a fost tradusă în peste 40 de ocupantul”. (Nina Negru, Omul care călătorea singur, ţii purtau nişte saci de merinde pe care-i umpluseră Când am văzut pentru prima oară cartea de re-
limbi, cu un tiraj de 600.000 de exemplare, vândute în 95 de ani de la naşterea lui Constantin Virgil Gheor- cu bomboane şi prăjituri. Femeile lor îşi dezbrăcaseră portaje de război „Ard malurile Nistrului”, m-am în-
câteva săptămâni. (Tudor Nedelcea, Constantin Virgil ghiu, www.curentul.net/2011/11/13/omul-care-călă- hainele de pânză tare, de culoare kaki, şi purtau rochii trebat: „Oare de ce autorul a intitulat-o anume aşa?”
Gheorghiu – Orele culturii române, http/melidonium. torea-singur/). cumpărate din Cernăuţi. Multe din ele luaseră de prin Abia după lecturarea ei am înţeles rostul titlului. Nu
ro/2012/08/24/constantin-virgil-gheorghiu-orele-cul- În 1941, tânărul Gheorghiu era conştient de fap- locuinţele părăsite de refugiaţi cămăşi de noapte şi pan- este vorba doar de o metaforă. Când armatele româ-
turii-romane/. Şi doar în România, ţara sa natală, ro- tul că în timpul războiului niciun reporter sovietic, tofi de bal sau de casă, multe erau îmbrăcate pe stradă ne dezrobitoare au intrat în Basarabia, dar şi în nordul
manul „Ora 25” n-a putut fi editat decât tardiv, abia american, francez sau englez nu va scrie despre ro- în capoate lungi şi largi. (...) Cea mai mare parte dintre Bucovinei, acestea ardeau la propriu: ardeau clădirile
mânii ucişi de partizanii din Basarabia, repor- ofiţerii bolşevici, nicidecum soldaţii, nu văzuseră încă administrative, ardeau numeroasele închisori bolşevi-
DE LA NAŞTERE LA MOARTE terul român considerându-se obligat s-o facă, ceasuri de mână şi stilouri. Pe stradă vedeai ofiţeri su- ce, ardeau în ele de vii condamnaţii, majoritatea fără a
pentru ca adevărul să nu fie spus pe jumătate. periori cu stilouri prinse în buzunarul de la piept al tu- avea vreo vină, ardeau bisericile, morile, ardeau maga-
Dimineaţă până seara e o viaţă de trăit,
Nu era vina lui că majoritatea partizanilor erau nicii invers, cu clapa înăuntru şi cu tocul în afară, ca să zinele, fabricile, depozitele, ardeau grânele şi, deopotri-
alogeni care nici până la război, nici în timpul se vadă. Treceau soldaţi şi ofiţeri în trăsuri picior peste vă cu ele, ardeau sufletele basarabenilor, pe care Con-
E un zâmbet şi-o durere, într-un suflet rătăcit.
războiului şi nici după încheierea acestuia, cu picior, cu braţele încrucişate, dar în aşa fel ca să se vadă stantin Virgil Gheorghiu îi numeşte „oameni de pâine”.
E plăcere, supărare, frică mare de cel rău
unele excepţii, bineînţeles, n-au fost loiali ţării că poartă la mână un ceas de buzunar. Mulţi purtau cea- Cu o ură şi o sălbăticie greu de imaginat, bolşevicii au
Şi mai rar ne este frică de Alesul Dumnezeu. în care locuiau, considerând URSS-ul patria lor. surile atârnate de o gaură a buzunarului, ca o decoraţie. nimicit ceea ce nu le aparţinea, ci era clădit prin truda
Egoişti şi răi de fire, oameni cruzi, răciţi, hapsâni, Cum trebuia să-i numească, dacă nu pe nume? Pe străzi asistai la spectacole care de care mai hilariante şi cu sudoarea românilor. Pe ultima filă a cărţii autorul
Oaspeţi pe această lume, ce se fac pe rând stăpâni. Apoi să nu uităm de limbajul de război! Toţi, şi mai caraghioase”. (Pepe Georgescu, „265 de zile la se întreabă: „De ce i-a fost dat acestui pământ din care
Se fac domni, dictează multe, ne fac legi şi se impun... dar absolut toţi jurnaliştii, reporterii de război, Cernăuţi sub ocupaţie bolşevică. 28 iunie 1940 – 20 creşte atât de îmbelşugat pâinea, strugurii şi poamele,
Mamele îşi lasă pruncii la o margine de drum... indiferent de ce parte a baricadei se aflau, pen- martie 1941”, Revista „Patrimoniu”, nr. 2, Chişinău, să strângă atâta jale şi atâta sânge între brazdele lui? De
Discotecile şi baruri, asta frecventează toţi tru ca textele lor să fie publicate, erau nevoiţi să 1991, p.92.) ce le-a fost dat basarabenilor – acestor nesfârşit de buni
Şi pe ore explodează puşcăriile de hoţi. plătească tribut acestui limbaj propagandistic. Constantin Virgil Gheorghiu, reportajul „Arde „oameni de pâine şi nu haiduci”, să sufere atât?”
Şi pe oră care trece tot mai mulţi devin atei, Unii o făceau cu moderaţie, alţii cu exces de zel. Chişinăul!”: „Fetele cu care vorbesc (la Chişinău – Înainte de a se demobiliza din cauza unei răni care-i
Fetele se vând pe stradă pentr-a face câţiva lei... Din acest punct de vedere, textele lui Constan- n. a.) îmi spun că pantoful de damă, aşa cum îl ştim solicita întoarcerea grabnică în ţară, Constantin Virgil
Stau bătrânii lângă poartă, poate vine cineva tin Virgil Gheorghiu din „Ard malurile Nistru- noi, este o raritate de muzeu în U.R.S.S. În casa ma- Gheorghiu a reuşit să mai scrie încă două mari reporta-
Să-i întrebe cum le merge, dacă au mâncat ceva... lui” sunt întruchiparea inocenţei jurnalistice în iorului doctor Alexandrescu, care se refugiase la ră- je de război: „Am luptat în Crimeea” (1942) şi „Cu
Însă cine să-i ajute, dacă nimeni azi nu poate? comparaţie cu cele ale ziariştilor sovietici. Voi pirea Basarabiei fără să poată lua nimic, s-a instalat submarinul la Sevastopol” (1942). Şi aceste cărţi au-
Toţi au, practic, să-şi achite mercedesurile-n rate! aminti aici doar de unul – jurnalistul şi scriito- un ofiţer superior rus. Soţia acestui bolşevic a găsit torul le-a scris, după cum afirma Octav Sargeţiu, „cu
Dacă banii se teremină, este criză, e reflux rul Ilya Ehrenburg. În anii războiului acesta nu în garderoba doamnei Alexandrescu o pereche de un condei muiat în inimă”. Iată cum descrie sensibilul
Şi se plâng de sărăcie lângă casa cea de lux... mai era un tânăr jurnalist la început de carieră pantofi argintii de bal. Timp de o săptămână nobila reporter stingerea răniţilor: „...E atât de imaterial al-
Astăzi toţi la rând aspiră să cuprindă infinitul, profesională. Trecuse de 50 de ani şi avea în comunistă a făcut pe cetăţenii din Chişinău să râdă bul acesta al chipului lor, încât cred că numai înge-
spate o carieră scriitoricească de 30 de ani. Om cu hohote, fiindcă apărea în fiecare seară la plimba- rii mai au feţele aşa de curate şi aşa de albe: exact
Iar cumva pe n-aşteptate se iveşte asfinţitul.
Şi atunci din planuri mari şi din tot ce-ţi aparţine şi scriitor în toată firea, iată ce fel de foi volante, re pe stradă, de braţ cu soţul ei, purtând pantofii ar- ca nişte coli de scris.
apeluri, către soldaţii sovietici scria, publica sau gintii de bal ai doamnei Alexandrescu cu şosete. (...) Mai târziu aveam să observ că, de câte ori un
Nici nu reuşeşti să dai şi nici nu le iei cu tine.
rostea la posturile de radio sovietice: Şi cu toate că râdea întregul oraş, coloneleasa era rănit avea obrajii prea albi, moare”. (Octav Sar-
Poate recunoşti în sine că ajungi să fii învins,
foarte încântată de pantofii pe care îi găsise. Dar, tot geţiu, Cronică la cartea „Am luptat în Crimeea” de C.
Dar în clipele acestea soarele deja e stins...
„Убей! atât de hilariant e şi faptul că dânsa purta la fel, la V. Gheorghiu, în „Viaţa Basarabiei”, mai-iunie 1942,
Şi ai vrea să schimbi mai multe, să ajuţi oameni săraci,
Обращение bucătărie şi pe stradă, rochiile de seară, decoltate p.157.)
Şi-ai vrea Domnul să te scoată din posesie la draci!
Мы знаем всё. Мы помним всё. Мы поняли: şi lungi până în pământ, ale doamnei Alexandres- Sensibilitatea şi implicarea emoţională a autorului
Dac-ai mai avea o zi, ai sfinţi în juru-ţi locul, немцы не люди. Отныне слово «немец» для cu. Cazurile acestea erau extrem de numeroase. (...) nu ştirbesc deloc din autenticitatea reportajelor. Şi după
Dar deja este târziu şi încet te-astupă focul...
нас самое страшное проклятье. Отныне слово Când au venit în Chişinău, soldaţii plăteau sume ex- 75 de ani de la scrierea lor ele constituie unul dintre
Te rog, Doamne, mă susţine, pân̕ atunci cum s-ar cădea «немец» разряжает ружье. Не будем говорить. orbitante, şi ei, şi ofiţerii, pentru ceasuri de mână şi cele mai preţioase şi mai palpitante documente despre
Şi mă-nvaţă cu dorinţă să ascult porunca Ta! Не будем возмущаться. Будем убивать. Если pentru stilouri, care sunt o raritate, tot de muzeu, în începutul războiului de dezrobire a Basarabiei şi nor-
Să trăiesc prin bunătate, să fac lucruri fără preţ, ты не убил за день хотя бы одного немца, твой U.R.S.S.”. (Constantin Virgil Gheorghiu, Ard malu- dului Bucovinei.
Ca să poţi să-mi ieşi în cale la apusul scurtei vieţi. день пропал. Если ты думаешь, что за тебя rile Nistrului..., p.130-131.) Din nefericire, acest război încă nu s-a încheiat. Azi
Sper să pot întoarce foaia şi că încă nu-i târziu немца убьет твой сосед, ты не понял угрозы. Când îmi făceam studiile la Facultatea de Istorie a el s-a metamorfozat în unul informaţional. Trebuie să
Să mă regăsesc pe mine, cea ce Tu aştepţi să fiu, Если ты не убьешь немца, немец убьет тебя. Universităţii „I. Creangă” din Chişinău (1983-1988), recunoaştem: adversarii noştri, adică cei care susţin dez-
Să mă tem de ce m-aşteaptă, cum să fie să explic Он возьмет твоих и будет мучить их в своей cele mai umilitoare pentru mine şi pentru colegii mei din membrarea Ţării, aşteptând momentul potrivit pentru fe-
Cum făcut-am fapte rele sau nu am făcut nimic... окаянной Германии. Если ты не можешь grupele moldoveneşti de studiu erau prelegerile profeso- deralizarea ei, sunt mai puternici, prin talentul vicleniei
De ce-am râs fără oprire, oare ce m-a amuzat убить немца пулей, убей немца штыком. Если rilor sovietici despre imensul ajutor dezinteresat pe care şi al mistificării. Iar regula e asta: cel puternic e şi cel care
Când săracul suferise, înjosit de cel bogat... на твоем участке затишье, если ты ждешь marele popor rus, fratele nostru mai mare, ni l-a acordat are întotdeauna dreptate. Mareşalul Ion Antonescu, în
Mama când plângea bolnavă şi cu suflet necăjit, боя, убей немца до боя. Если ты оставишь în lichidarea analfabetismului (regimul burghezo-moşie- Ultimul cuvânt, spune, printre altele: „Am fost prezentat
Mai mereu eram cu treabă... mai deloc nu am venit, немца жить, немец повесит русского человека resc român îi ţinea, chipurile, pe basarabeni în obscuran- ca dictator. Ştiam că dictatorii îi extermină pe adversarii
Că în floarea tinereţii, în frumoşii vieţii ani и опозорит русскую женщину. Если ты убил tism, pentru ca să-i poată exploata mai uşor!), precum lor. Pe cine am exterminat eu? (...) Niciun evreu fugit din
Eram toată numai joburi pentru faimă, pentru bani, одного немца, убей другого - нет для нас şi în ridicarea din ruine a economiei noastre, înapoiate Transilvania (nord-vestul ei, ocupat de horthyşti – n.a.)
Căutam să demonstrez că le-aş face mai pe toate ничего веселее немецких трупов. Не считай din aceeaşi cauză – obscurantismul! Ascultam şi trebuia şi judecat în ţară nu a fost executat.
дней. Не считай верст. Считай одно: убитых să credem în aceste inepţii, pentru că acces la alte surse ... Acest război, care s-a sfârşit cu înfrângerea Ger-
Şi priveam în jur distant, dar zicându-i demnitate,
Că urgia mă-nvrăjbea şi chiar îmi venea ruşine тобою немцев. Убей немца! – это просит istoriografice decât cele sovietice nu aveam. maniei hitleriste, nu va pune capăt conflictului mondial
старуха-мать. Убей немца! – это молит тебя Totuşi, cele mai cutremurătoare fapte descrise şi de deschis în 1914”. (Gh. Buzatu, România cu şi fără An-
Să stau cu oricare „prost”, un „deştept” aşa ca mine...
дитя. Убей немца! – это кричит родная земля. un autor, şi de altul sunt acelea care relevă cruzimea tonescu..., p.336).
Stau acum şi mă gândesc că apusul nu-i departe,
Не промахнись. Не пропусти. Убей!” ocupanţilor, crimele lor abominabile. Nu voi stărui Judecând după cele ce se întâmplă azi în lume în
E-o amiază, mai puţin, de la naştere la moarte...
Илья Эренбург în acest mic studiu decât asupra unui fapt, dintre cele plan politic, se pare că Mareşalul a avut dreptate.
«Красная звезда», 24 июля 1942 г. (№173 mai înspăimântătoare, pe care l-am aflat din reporta-
Diana Enache [5236]) jul „Ismail şi o cameră de execuţie”. Tânărul reporter Veronica Boldişor
 8 Literatura şi arta Nr. 37 (3758), 14 septembrie 2017

Ţ a ra î n c a re v r ea u s ă trăi e sc TEMĂ DE DISCUŢIE

Într-un maxi-taxi care se deplasa din-

spre Spitalul Clinic Republican spre cen-
trul capitalei, într-o staţie a urcat un grup
de adolescenţi. Gălăgioși și voioși, unul
mai frumos decât altul, așa cum le stă bine
la vârsta lor fragedă, când bogăţia cea
mare, tinereţea, pare ineuizabilă. Toţi în
cămăşi sau bluze albe, puteau fi asemuiţi
cu pomii de măr în primăvară. Păcat că ti-
nereţea este scurtă, doar că ei nu conştien-
tizează deocamdată acest fapt. Ei nici nu-
şi dau seama ce comoară stăpânesc, doar
că este ca și pasărea care, odată scăpată
din colivie, nu se mai întoarce. Vorbeau,
creând impresia că n-au timp să se asculte
unul pe celălalt. Dar, oricum, din discuţia
lor am desprins că tocmai avuseseră de
scris un eseu cu tema În ce țată vreau să
trăiesc. Tinerii îşi destăinuiau doleanţele
vizavi de ţara lor de vis unde, în imagina-
ţia lor, curg râuri de lapte şi cresc faguri
de miere pe pietre. Am auzit o groază de
denumiri de țări care i-ar ademeni pe tine-
rii noştri în cazul în care ar fi puşi în faţa
alegerii. Cineva dintre ei spune că, dacă ar
putea da timpul înapoi, ar vrea să trăiască
în Grecia antică. Nu ştiu de ce cred că tâ-
nărul respectiv nu ţinea cont de legile ace-
lei epoci: de spiritul spartan de afirmare şi
de menţinere pe linia de plutire. Că sfinte
legi mai erau în vigoare atunci! Dure, dar
făcătoare de oameni. Dacă acestea ar func-
ţiona în Republica Moldova, autorii furtu-
lui de miliarde ar fi ajuns în groapa cu lei.
Lei adevăraţi, nu valută moldovenească,
în care ei se scaldă ca în piscinele din ju-
rul palatelor ridicate pe acei lei şi de către
acele fiare... Dacă ar domni în societatea
noastră legile spartane, poate înfloritoarea
noastră republică ar fi atractivă, adorabilă
şi n-ar fugi din ea lumea pe-un cap în ţări
de vis. Mă minunam de imaginaţia aces-
tor tineri, care nu cunoaşte hotare şi nu are
nevoie de vize şi de cetăţenii, şi zâmbeam
tinereţii şi energiei lor.
Brusc însă mi s-a preschimbat buna
dispoziţie în tristețe: mi-am dat seama că
nimeni dintre tinerii care ar trebui să con-
stituie continuitatea noastră nu şi-a expri-
mat doleanţa de a rămâne pe plaiul unde
au făcut primii paşi, unde le-a zâmbit soa-
rele văzului de prunc. Dar sunt gata să-l
părăsească, lăsându-l de izbelişte în grija
unor bunici bătrâni şi neputincioşi.
Şi m-am gândit că preşedintele republi-
cii, în loc să ameninţe cu retrogradările ce-
lor care au permis tinerilor noştri să plece
în Ucraina la exerciţii militare, mai bine ar
face ceva, dacă, bineînţeles, îi stă în puteri,
spre binele Republicii Moldova, ca aceasta
să devină mai atractivă, mai prosperă, să
demonstreze că şi aici se poate trăi, da,
da! trăi, nu exista, având un bănuţ doar de
pâine, ca să nu mori de foame. Şi s-o facă
cât mai curând, cât mai sunt aceşti tineri
pe loc, fiindcă, în caz contrar, peste câţiva
ani, în viitorul apropiat n-o să mai aibă cine
merge la aplicaţii militare nici în Ucraina,
nici în Rusia pe care-o iubeşte cu mult zel.
Oare unde a dispărut, mă întrteb, mag-
netul care a adus-o acasă pe bunica acad.
Vlad Hotineanu, Agafia, pe jos, timp de
patru ani de zile, cu şapte copii, dintre
care pe doi în cărucioare, fiind mici de
tot, din Kzâl-Orda, unde fusese deportată
în 1941, fiindcă soţul ei fusese primar de
Leuşeni, Teleneşti? (Citiţi fragmentul de
roman „Destin basarabean” din L.A. din
17.08.17.) Patru ani, din urma frontului,
ascunzându-se prin geana pădurilor, prin
case părăsite, această femeie, cu o imensă
credinţă în Dumnezeu şi Preacurata Fe-
cioară Maria, slăbită, flămândă, s-a întors
acasă, în Basarabia ei dragă, dar nu a ră-
mas aiurea unde s-ar fi putut pripăşi. Pe ce
principii funcţiona oare atunci dragostea şi
devotamentul faţă de plaiul natal în conşti-
inţa acelei femei, şi în general a generaţiei
de atunci? Fapta acestei femei, o simplă fi-
inţă firavă, plăpândă, istovită de chinurile
drumului, de frica enkavediştilor, este un
simbol al dragostei supreme faţă de Ţară
şi de Neam, sentimente mai puternice de-
cât frica în faţa pericolelor care-i pândeau
familia la fiecare pas.
Oare să nu fie conştienţi mai-marii
zilei că ne aflăm într-o zonă seismică pe-
riculoasă a memoriei, a dragostei faţă de
plai, faţă de neam, faţă de limbă? Că dacă
acestea mai stau în picioare, se datorea-
ză efortului celor care se ţin locului, dar
mâine-poimâine, când Don-Quijoţii vor
dispărea, cine va păstra focul în vatră, ce
se va întâmpla cu rădăcina de foc a nea-
mului? Trebuie tras urgent un semnal de
alarmă pentru refacerea situaţiei noastre
materiale şi culturale, căci ne-am convins
că sunt factorii determinanţi care însănă-
toşesc mentalitatea, vindecă gândirea şi
atitudinea pentru ceea ce suntem, pentru
ceea ce am putea fi.
S-a ruinat, s-a demolat cu uşurinţă sen-
timentul de patriot în minţile unei bune
părţi a populaţiei şi a luat-o razna care în-
cotro. Faceţi, cui vă stă în puteri, astfel ca
pe viitor, când elevii vor avea de scris un
eseu despre ţara în care ar dori să trăiască,
aceasta să fie, în primul rând, Republica
Moldova! Altfel, plaiul ne este în pericol
de moarte! Şi e păcat în faţa celor care cred
în ţara noastră sfântă. Şi e păcat în faţa lui
Dumnezeu că El ne-a lăsat-o spre stăpâni-
re, spre dăinuire.
Raisa CIOBANU
Să ne gândim la libertate
Aproape pentru toată lumea fluxul eveni-
mentelor pare destul de liniar. Cel puţin, la ge-
neral, faptul că modul de viaţă este identificat
cu un anumit gen de ocupaţii, semnalează ac-
ceptarea acestui cadru de existenţă. Jurnalistul
italian Terzani afirmă că copiii au crescut pentru
a-şi alege o profesie ca şi cum ar fi instruiţi într-
o cuşcă preordonată.
Şi aceasta ţine doar de profesie. De exem-
plu, de ce eşti obligat să mergi la şcoală?
Considerăm că frecventarea şcolii este un
scop bine determinat obligatoriu. Totuşi, fără o
conştientizare reală a motivelor pentru care ar
trebui să fie aşa, şcoala devine un instrument re-
presiv. Sunt o mulţime de ipoteze, lucruri luate
ca atare, care, totuşi, modelează modul în care
oamenii percep lumea. Problema este că aceste
ipoteze nu sunt obiceiuri (moravuri) simple, dar
sunt comportamente culturale. Ele modelează
Universul aşa cum îl simte lumea. Prin Univers
mă refer la înţelegerea realităţii pe care o are
toată firea pământească. El formează un corp
de înţelegere strict personală, specificată fiecă-
rei minţi. Motivul pentru care fiecare imagine
şi informaţie îţi formează creierul este că cre-
ierul nostru preface fiecare secundă în mii de
noi concepţii. Unele sunt întărite, altele scăzute
(decolorate). Acest fenomen este numit neuro-
plasticitate a creierului, şi te face sa fii unic în
felul tău. Reţine aceasta.
Dar de ce noi spunem şi credem că frecventarea
şcolii este enervantă, în timp ce jocul de fotbal
este mai bun? Cel mai bun lucru ar trebui să fie
că şcoala este frumoasă. De ce avem conceptul
interior că şcoala este o datorie, şi că trebuie să
fie obligatorie? Fii atent, aceasta îţi modelează
Universul. De ce? Sistemul trebuie să producă
oameni supuşi. Şi chiar dacă nu va vrea să facă
asta, nu se spune că aşa ar trebui şi să fie.
Şi sistemul vrea ca să studiezi de la pagina
23 până la pagina 87 pentru examenul la istorie
(Istoria predată la şcoală este totalmente falsă,
doar pentru ca tu să ştii), unde toţi au doar să
repete unele concepte scrise în carte. Şi de ani
de zile cu un astfel mod de predare pentru tot
ceea ce studiaţi.
Chiar şi părinţii înţeleg că şcoala este un
teatru ridicol. Ei la fel ştiu perfect că mulţi din
cei care au învăţat la şcoală primesc nişte cu-
noştinţe superficiale, formale şi incorecte. Insă
părinţii acceptă scenariul. Acesta este cuvântul
potrivit: acceptă. Această acceptare înseamnă
înlocuirea unei vieţi de prezenţă cu o viaţă de
decontare. Nimeni nu spune că lucrurile aşa şi
ar trebui să fie.
Nu mulţi oameni ştiu, însă Marketingul se
bazează pe studiile despre îndoctrinare prin care
armata americană încearcă să obţină cea mai
mare parte din soldaţii lor (disciplina, şi alte-
le...). Era practic un proiect militar. Şi rezultate-

NOROC E SĂ AI DASCĂLI
Căci nu toţi profită de acest bene-
ficiu. Din păcate, e prea mare numărul
profesorilor, care nu acoperă nici pe
aproape curiozitatea şi interesul disci-
polilor de a cunoaşte avansat domeniul
de predare. Este o realitate care merită
să se afle în centrul procesului didactic
de orice nivel.
Prof. univ., dr. Vladimir Potlog şi
prof. univ. dr. Constantin Drahemberg
fac excepţii. Audienţii cursurilor aces-
tora au avut marea şansă să se convin-
gă. Chiar dacă s-a scurs un car de ani
a rămas amprenta calităţii incontensta-
bile a cursurilor universitare ţinute de
aceşti profesori înzestraţi cu un talent
deosebit. Constatăm cu siguranţă că asistăm la manifes-
tarea optimă a potenţialului didactic cerut de trebuinţele
învăţământului, inclusiv de cel universitar.
Am spus că timpul se scurge. Şi iată că cei doi profe-
sori au devenit nonagenari. Dl Constantin Drahemberg
– pe 14 septembrie, iar dl. Vladimir Potlog – pe 1 au-
gust curent. Consecutivitatea cronologică şi orânduirea
imaginii nonagenarilor au o mică explicaţie – cel mai
mic cu o lună şi jumătate i-a ţinut ore de curs universitar
(un pic) celui mai „în vârstă”. Însă foarte curând aceştia
devin nu numai colegi, dar şi prieteni fideli. Fiindcă s-au
cristalizat într-un cerc două mari calităţi – omenia şi în-
altul profesionalism.
Noi, discipolii rămaşi plini de curiozităţi, ne-am asu-
mat dreptul să facem aceste precizări. Unul din noi a mai
auzit cum (cândva) profesoara dlui Vladimir Potlog, pe
nume Natalia Chicighin, îşi dezmierda discipolul: „Vo-
lodea, puişor”. Avea tot dreptul, fiindcă stagiul univer-
sitar al tânărului de atunci,
încă nu ajunse-se la zece
ani. Totuşi, atunci era mai
bine! Dar timpul trece fără
milă şi lasă în urmă numai
amintiri.
Dl. Constantin Dra-
hemberg este sorocean,
face parte din prima pro-
moţie a Şcolii Pedagogice.
Acolo, în Soroca, era un
tânăr plin de energie, emi-
nent la carte, care apăra cu
demnitate „eul”. Era foarte
ager şi separa imediat răul
de bine. A admirat profeso-
rii talentaţi de acolo: pe Maria Bulat, profesoară de ge-
ografie. Într-o publicaţie povestea cum i-a tras instalaţie
electrică, ajutat de Demir Dragnev, astăzi istoriograf de
referinţă, membru corespondent al AŞM, în casa profe-
soarei dragi, precizând că sovieticii vorbeau mult, dar fă-
ceau puţin – în oraş funcţiona un diesel (pe str. Krasnoar-
meiskaia, director ing. Samson, cu studii româneşti) şi
nu asigura populaţia cu energie electrică.
Apoi vine la Chişinău. Este înmatriculat la Univer-
sitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă”. Finalizează
studiile cu brio. Ocupă funcţia de asistent, lector, lec-
tor superior la Catedra de Istorie universală. Aparent
lucrurile se produceau în mod obişnuit. Dar urcă sus
numai atitudinea vizavi de studenţi, competenţa pro-
fesională, felul de predare, liberalismul. Constantin
Drahemberg are un caracter curat naţional, o memo-
rie sănătoasă. Zice Domnia Sa: „Cu bastonul în mână,
merg la magazin să aduc în casă tot ce este necesar”.
Are obiceiul să interpreteze La
umbra nucului bătrân şi alte ro-
manţe de altădată.
Dl. Vladimir Potlog provine
din satul Sineşti de lângă Călă-
raşi. Răsfoind filele de arhivă, gă-
seşti numele de familie Potlog şi
mai multe nume proprii Vladimir.
Toate sunt din satul de baştină al
prof. Vladimir Potlog.
Are iniţial o biografie obişnui-
tă – 7 clase, 10 clase, este înmatri-
culat la Universitatea Pedagogică
de Stat „I. Creangă”, îşi termină
studiile. Trece concursul la Cate-
dră. Predă Istoria antică. Mai des-
tăinuim, ca să nu le pară jubiliarilor noştri că studenţii
nu ştiau chiar nimic despre profesorii îndrăgiţi: când au
decis să suspende modul de viaţă celibatar au procedat
similar, consultându-se reciproc despre pretendentele
selectate.
Sub bagheta fascinantă a celor doi profesori au fost
pregătiți o mulţime de specialişti, printre care o pleiadă
de scriitori, profesori universitari, savanţi. A fost o repli-
că normală la ceea ce au investit în anii activităţii nona-
genarilor de acum. Şcoala lor continuă să funcţioneze în
cercetări, în aulele studenţeşti, în clasele liceale.
Nu ne rămâne decât să ne exprimăm recunoştinţa
faţă de profesorii noştri îndrăgiţi şi să le dorim multă
sănătate, ca să mai putem consulta cu Excelenţele Sale
timp îndelungat ceea ce ne interesează.
Dr. Ion XENOFONTOV, AŞM,
Dr. Teo-Teodor MARŞALCOVSCHI
Faptul este că ai crescut cu ideile că trebuie
sa mergi la şcoală, că trebuie sa fii educat pentru
a cauta un loc de muncă şi aţi face o viaţă (aşa-
numita misiune a companiei tale. De ce ei nu
te învaţă să ţi-o găseşti pe a ta?), că ai de gând
să iei un împrumut pentru a merge la şcoala de
afaceri potrivită, ca dacă vrei să câştigi destul
pentru a avea o demnitate, atunci nu trebuie să-
ţi urmezi pasiunile în totalitate şi altele... Aceste
idei îţi formează gândirea prin neuroplasticitate.
Acest mod individual de percepere a realităţii
este ceea ce numesc eu Univers. Ulterior, Uni-
versul se transformă în comportamente (frec-
ventarea şcolii, căutarea unui loc de muncă şi
altele...). Să luăm în considerare unul dintre
subiectele cu care oamenii sunt de acord întot-
deauna, educaţia publică.
O societate în care Educaţia Publică (da, cu
majusculă, deoarece este o instituţie, şi trebu-
ie să o respecţi, dacă nu, vei fi la temniţă, însă
în mod democratic) este considerat a avea un
concept bolnav de libertate. În această descriere
a realităţii, şcoala este instrumentul care oferă
fiecăruia cultura cuvenită cunoştinţe în acelaşi
ritm şi în acelaşi mod. Însă cultura cuvenită,
pentru cine? Pentru Ministerul Educaţiei, care
stabileşte, de asemenea, programele pentru toa-
te subiectele. Dar cealaltă putere, cea care a fost
învinsă de Puterea pe care noi o numim acum
stat? De ce considerăm că cultura noastră este
singura valoare de studiu? Fiţi atenţi la astfel de
manipulări în dezbaterea publică.
Însă să ne aprofundăm mai mult. Fiecare
copil crede că este enervant să mergi la şcoală.
le acestuia sunt la locul tău de muncă, la şcoală,
şi altele... Statul are o înţelegere atât de mare cu
privire la modul de a vă controla modul vostru
de viaţă, şi în ultimă instanţă forma şi amploa-
rea Universului vostru, precum şi al meu. Aşa
înţelegere stă la baza care Puterea vrea să o per-
cepi într-un mod anumit: cu privire la educaţie,
sănătate publică, mass-media, energie, cumpă-
rături, parlamentul tău şi aşa mai departe.
În cazul scolii, gândeşte-te la terorismul
din lume. Din perspective istorice, la fel se
referă la acţiunile de teroare întreprinse de
unele state. De exemplu, este cunoscut faptul
ca atacurile de teroare au apărut în Italia în
anii ̔50, iar prin anii ̔90 au fost înfăptuite în-
tr-o implicare mai mare a instrucţiunilor po-
litice italiene şi a organizaţiilor din Atlantic,
cum ar fi NATO. Cu toate acestea, cine ştie
asta? Toată lumea a primit ideea că statul şi
ordinea sa sunt bune, restul sunt răi – odată la
un moment dat, restul a fost Comunismul, azi
răul poate fi Islamul radical. Uneori adevărul
este clar scris în documente declasificate, însă
lumea nu pare sa aibă grijă de ele. Ei vad ceea
ce alţii le spun. Nu ştiu daca lumea într-ade-
văr vrea să ştie adevărul, însă ei îşi doresc să
contribuie cu ceva.
Voi scrie cu scopul de a lărgi Universul
cititorilor mei, şi ca să-mi extind propriul
Univers cu ceea ce ar fi dispuşi să împartă
ei cu mine.
Claudio GUBITTA,
Amsterdam

AVIZ Profesorul nostru, Epigrama la zi Noutăţi editoriale

profesorul copiilor
Aducem la cunoştinţa cititorilor noştri că pe 21 septembrie curent, la ora
15.00, în incinta Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” va avea loc lansarea cărţii Recent la Editura Napoca Star din
„Bărbaţii din viaţa mea” de Ninela Caranfil. Cluj-Napoca a apărut culegerea antologi-
Iar pe 25 septembrie curent, la ora 11.00, lansarea cărţii date va avea loc la că ,,Ionii epigramei românești”, îngrijită
Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Capitală. Lipsa profesorului universitar Ion Melniciuc demonstrează de distinșii epigramiști Ionel Iacob-Ben-
Vă aşteptăm cu drag. că sunt oameni de neînlocuit. A plecat pe căi astrale, unde veşni- cei și Nelu Vasile. Acest volum este o
cia este nesfârşită pentru cei care au lucrat întru a nu se acoperi antologie a epigramiștilor români cu pre-
H O T E L „Z A R E A” de uitare. Părăsindu-ne, profesorul a lăsat un gol imens în sufle-
tele tuturor colaboratorilor revistei NOI din actuala echipă, dar
numele ION, începând de la clasicul Ion
Luca Caragiale și terminând cu redutabilii
la dispoziţia oaspeţilor capitalei şi ale cititorilor noştri. El a sprijinit permanent moral publicaţia
pentru copii şi adolescenţi şi a susţinut concursul de cultivare a
epigramiști contemporani. De menționat
că culegerea despre Ionii-epigramişti îi
limbii române Veni, vidi, vici. A făcut-o pe parcursul a mai mulţi reprezintă și pe autorii acestui gen literar
Oferim camere tip ani, cu tot elanul şi profesionalismul său, dar mai mult cu sufle- de la noi: Ion Ciobanu, Ion Cuzuioc, Ion
Standard, Superior, tul. Era atent la orice sclipire de talent şi se întrista nespus faţă de Diordiev și Ion Diviza. Lectură plăcută!
ignoranţa unor copii sau a unor cadre didactice.
De luxe, Apartament Prin promovarea valorilor lingvistice în revista NOI, în alte Ion Ţareuceanu
CAZARE DE VIS! publicaţii, prin toată activitatea sa didactică şi ştiinţifică, prin dragostea sa nemărginită faţă de

Vă aşteptăm cu plăce-
cuvântul strămoşesc, profesorul Ion Melniciuc s-a manifestat ca un adevărat ostaş al limbii Dodon la frizer Dodoniada
române, îngemănându-se cu nemurirea acesteia.
re la orice oră! Dumnezeu să-l odihnească în pace. Într-o frizerie intră un preot.
Revista „NOI” După ce este tuns, preotul întreabă cât îl costă, iar frizerul îi răspunde:
– Nu costă nimic, doar am făcut voia Domnului!
Adresa: str. Anton Pann, In memoriam
A doua zi găseşte în faţa frizeriei un pachet în care erau trei icoane frumoase şi un

Cu noi a rămas durerea

nr. 4, Chişinău, bilet de mulţumire din partea preotului.
Nu trece mult timp şi apare un poliţist, care la rândul lui, după ce este tuns, întreabă
Republica Moldova cât îl costă, iar frizerul îi răspunde:
tel. 022/ 22 76 25, Pe dragul nostru coleg de facultate, savant în medicină, Liviu Andon l-a doborât o
– Nu costă nimic, doar am ajutat comunitatea!
A doua zi, frizerul găseşte o cutie în care erau trei gogoşi mari şi un bilet de mulţu-
22 06 58, boală necruţătoare. Suferea greu, dar totuşi spera că se va face bine.
mire din partea poliţistului.
fax 022/ 85 83 03 A fost un om credincios, bun la suflet. Când era în exerciţiu, îl puteai întâlni zi şi noap-
Spre seară apare Igor Dodon care, după ce se tunde, întreabă:
te în sala de operaţii, salvând vieţi omeneşti.
– Ia spune, tataie, cât mă costă?
Dar, se vede că Dumnezeu are nevoie, şi acolo sus, de oameni buni, la catedra cerească
Frizerul foarte umil:
e-mail: receptie@hotelzarea.com; director@hotelzarea.com de chirurgie. Şi ni l-a luat pe Liviu.
– Nu costă nimic, doar mi-am ajutat ţara!
Dumnezeu să-l aibă de-a dreapta Sa în pacea cerească.
CONFORT MAXIM LA PREŢURI MINIME A doua zi, frizerul îi găseşte la uşă pe Ciobanu, Bătrâncea şi Greceanâi, care îl
aşteptau să deschidă.
Dora BRATU-ROTARU

Adresa
redacţiei:
Telefoane: Redactor-şef: Nicolae DABIJA
Secretar general de redacţie: Raisa CIOBANU
„Literatura „Această publicaţie a fost tipărită cu sprijinul Redactor-şef: 022.23.82.l7, 022.2l.02.l2.
şi arta” Ministerului pentru Românii de Pretutindeni”: Secretar general de redacţie: 022.2l.02.l2.
www.mprp.gov.ro. „Conţinutul acestei publicaţii Publicistică şi informaţie: Andrei Moroşanu, Elena TAMAZLÂCARU,
str. Sfatul Secţia literatură, stilizator, fotoreporter:
nu reprezintă poziţia oficială a Ministerului pen- 022.23.82.l6. Aleutina SARAGIU; Literatură: Nina JOSU; Arte: Doina DOBZEU;
Ţării nr.2, tru Românii de Pretutindeni”. Cultură: Iulius POPA; Stilizator: Valentin GUŢU; Machetare şi design:
Publicistica: 022.23.85.46
2009, or. e-mail: literaturasiarta1954@gmail.com Andrei Dorgan; Ilustrator: Leonid POPESCU; Contabil: Ludmila Lare;
Chişinău http://www.literaturasiarta.md/ Corector: Ana SURDU; Fotoreporter: Victor LAVRIC.

Tipografia „Universul”