TEMA – Management de caz- Ordinul 288/2006

1. Ce atribuții ale asistentului social manager de caz identificați în textul ordinului?  

Atributiile principale ale MC sunt urmatoarele:

a) coordoneaza eforturile, demersurile si activitatile de asistenta sociala si protectie speciala

desfasurate în interesul superior al copilului;

b) elaboreaza PIP/celelalte planuri prevazute în legislatie si alcatuieste echipa

multidisciplinara si, dupa caz, interinstitutionala, si organizeaza întâlnirile cu echipa, precum
si cele individuale cu profesionistii implicati în rezolvarea cazului;

c) asigura colaborarea si implicarea activa a familiei/reprezentantului legal si a copilului, si îi

sprijina pe acestia în toate demersurile întreprinse pe tot parcursul managementului de caz
(de ex. organizarea de întâlniri periodice sau la solicitarea acestora, acompaniere, sprijin
emotional, consiliere);

d) asigura comunicarea între toate partile implicate în rezolvarea cazului;

e) asigura respectarea etapelor managementului de caz;

f) întocmeste si reactualizeaza dosarul copilului;

g) coordoneaza metodologic responsabilii de caz prevenire;

h) comunica, cu avizul superiorului ierarhic, la SEI, cazurile pentru care a fost luata decizia
de închidere.

2. Care dintre prevederile pe care le-ați parcurs le considerați mai dificil de

implementat? Oferiți minim 2 exemple și justificați alegerea dvs. (min. 600
caractere) 

-Furnizarea serviciilor și intervențiilor pentru copil, familie/reprezentant legal și alte persoane

importante pentru copil este destul de dificil de implementat deoarece există dificultăți în
identificarea profesioniștilor, mai ales dacă aceștia sunt din afara sistemului de protecție.

In multe situații, intervenția/ furnizarea serviciilor se poate intinde pe o perioada îndelungată

de timp, acest lucru impune o actualizare constantă a serviciilor oferite beneficiarului, din
cauza apariției unor noi nevoi ale acestuia. Aceste nevoi pot fi cauzate de perioada lunga de
timp in care se efectuează intervenția.
Un alt argument ar fi faptul că unele etape ale managementului de caz privind interventia, pot
face beneficiarul să devină obosit de situația sa. Spre exemplu in evaluarea detaliată, acesta
poate resimți un disconfort și poate să nu fie la fel de implicat pe cat ar trebui.( monitorizarea
situației poate dura minim 6 luni)

Deasemenea pot apărea situații dificile, cu consecințe neintenționate atunci cand la nivel local
nu există suficiente servicii. Serviciile existente ( rezidențiale) pot să conducă la separarea
copilului de familie, plasarea acestuia in aceste servicii, pentru ca acesta să primească o
îngrijire mai bună.

Un alt exemplu dificil de implementat reprezinta, în cele mai multe cazuri, implicarea
familiei, participarea la consiliere a părinților/ reprezentat legal și conștientizarea importantei
participării active la viața copilului, in vederea implementării obiectivului de reintegrare a
copilului, accesării serviciilor conform cu nevoile identificate de specialiști din domeniu.

3. Întrebări/nelămuriri:

De ce este dificila implementarea obiectivului de reintegrare in familie?

De ce integrarea sociala a tinerilor ieșiti din sistemul de protectie (si nu numai) este
dificila?

De ce serviciul de preventie (locuinte sociale, planning familial) sunt deficitare?

Cât timp durează monitorizarea unui caz?