Asistența socială și spirituală a familiei

Intervenția Familială: O Perspectivă Sistemică și Spirituală

PASCV, An II, sem. II
Conf. Univ. Dr. Alexandru Neagoe
Condre Ramona-Simina

Pentru a descrie o intervenție familială care să includă atât o dimensiune socială, cât și una
spirituală, este important să se înțeleagă mai întâi ce înseamnă aceste două aspecte. Dimensiunea
socială se referă la interacțiunea și integrarea individului în societate. Acest aspect poate include
probleme legate de locuire, educație, angajare și relații sociale.
De asemenea, poate fi legat de probleme de sănătate mintală sau fizică și de probleme
financiare. Pe de altă parte, dimensiunea spirituală se referă la relația individului cu aspectele
metafizice ale lumii, cum ar fi religia sau credința. Acest aspect poate fi legat de moralitate, etică
și valori personale.
Într-o intervenție familială, este important să se abordeze atât aspectele sociale, cât și cele
spirituale pentru a obține o abordare holisitică și completă a problemei. Pentru a realiza această
intervenție, se poate folosi un model de intervenție în mai multe etape, care să includă evaluarea,
planificarea, implementarea și evaluarea.
În etapa de evaluare, se poate realiza o evaluare a situației familiale, inclusiv a aspectelor
sociale și spirituale. Acest lucru poate fi realizat prin interviuri cu membrii familiei și prin
observarea comportamentului lor.
În etapa de planificare, se poate dezvolta un plan care să includă aspectele sociale și spirituale
ale intervenției. Acest plan poate include strategii pentru a ajuta membrii familiei să obțină
locuințe mai bune sau să obțină angajare, precum și strategii pentru a ajuta membrii familiei să-și
dezvolte relațiile spirituale, cum ar fi prin participarea la servicii religioase sau prin meditație.
În etapa de implementare, se poate aplica planul. Acest lucru poate implica lucrul direct cu
membrii familiei sau prin îndrumarea lor către resurse care să-i ajute să-și îndeplinească
obiectivele.
În etapa de evaluare, se poate evalua eficacitatea intervenției. Acest lucru poate fi realizat prin
urmărirea progresului membrii familiei și prin întâlniri de urmărire cu aceștia. Pentru a sprijini
această intervenție, este important să se folosească surse bibliografice relevante.
În plus față de suportul de curs, se pot utiliza și alte surse din domeniul asistenței sociale,
precum și din consilierea creștină. Aceste surse pot oferi informații suplimentare despre strategii
și tehnici care să fie folosite în intervenția familială.
Introducere
Această lucrare descrie o intervenție familială, realizată de un asistent social într-o familie
aflată în situații dificile, care se confruntă cu probleme sociale și spirituale. Pentru a proteja
confidențialitatea, membrii familiei vor fi numiți fictiv. Această intervenție se va concentra pe
abordarea sistemică și spirituală a problemei, oferind o perspectivă holistă asupra complexității
vieții familiale.

Descrierea problemei
Familia Smărăndeanu este formată din patru membri: Tom, soția lui Tabita și cei doi copii,
Emma (15 ani) și Flavius (12 ani). Tom este angajat la o companie de construcții și lucrează de
obicei peste program, pentru a-și asigura familia financiar. Emma este casnică și se ocupă de
gospodărie și de copii. În ultimul timp, familia a început să aibă probleme de comunicare și
relații tensionate între membri. Emma s-a retras în sine și nu mai comunică deschis cu părinții ei.
Flavius, pe de altă parte, este foarte revoltat și agresiv, atât la școală, cât și acasă. De asemenea,
Tabita a început să sufere de anxietate și depresie.

Abordarea intervenției
Pentru a îmbunătăți situația, se propune o intervenție familială care să includă atât o
dimensiune socială, cât și una spirituală. În ceea ce privește dimensiunea socială, se va încuraja
comunicarea deschisă și sinceră între membrii familiei, astfel încât să poată exprima nevoile și
așteptările lor. Vor fi stabilite ore de masă comune în care să se discute problemele familiei și
să se ia decizii împreună. În plus, părinții vor fi încurajați să acorde mai multă atenție nevoilor
emoționale și de dezvoltare ale copiilor lor, prin implicarea activă în activități comune și prin
acordarea unor momente individuale de calitate cu fiecare copil.
În ceea ce privește dimensiunea spirituală, se va pune accentul pe dezvoltarea unui sistem
comun de valori. Pentru a realiza acest lucru, se va încuraja familia să participe la activități
religioase sau spirituale, cum ar fi rugăciunea sau meditația.

Ședința 1 (60 min): Întâlnirea inițială și prezentarea situației

Astăzi am avut prima întâlnire cu familia client. Este vorba despre o familie formată din doi
părinți și doi copii, cu vârste între 12 și 15ani. Mama a făcut apel la serviciile de asistență socială
pentru că familia se confruntă cu dificultăți în gestionarea relațiilor interpersonale, există tensiuni
și conflicte frecvente între membrii familiei și există o serie de probleme în viața școlară a
copiilor.
În cadrul primei întâlniri, am prezentat scopul și obiectivele intervenției noastre. Am ascultat și
am înregistrat perspectivele tuturor membrilor familiei cu privire la situația lor. De asemenea, am
discutat și despre experiențele lor spirituale, inclusiv despre practicile religioase și valorile
spirituale ale fiecărui membru al familiei.

Am explicat procesul de intervenție familială, care urmează să includă o evaluare a situației și a

nevoilor familiei, urmată de planificarea și implementarea unei intervenții adecvate. Am vorbit și
despre importanța cooperării între membrii familiei și asistentul social în vederea obținerii de
rezultate pozitive.

Ședința 2 (90 min): Evaluarea și identificarea nevoilor familiei

În a doua întâlnire, am efectuat o evaluare sistematică a familiei client, utilizând o abordare
ecologică și o perspectivă cronologică. Am discutat istoria familiei și evenimentele semnificative
care au afectat membrii lor de-a lungul timpului. Am abordat problemele actuale ale familiei și
am identificat nevoile și resursele lor.
În timpul evaluării, am observat că există diferențe semnificative între membrii familiei în ceea
ce privește valorile și atitudinile religioase. De asemenea, am identificat că problemele din
familie sunt amplificate de conflictele dintre părinți și de modul în care aceștia gestionează
situațiile de stres și tensiune.
Am încheiat întâlnirea prin stabilirea unui plan de intervenție, care va include identificarea și
dezvoltarea unor strategii eficiente pentru a îmbunătăți relațiile dintre membrii familiei,
îmbunătățirea comunicării și a capacității de rezolvare a conflictelor.

Ședința 3 (60 min): Identificarea resurselor spirituale ale familiei

În cadrul celei de-a treia întâlniri, am continuat evaluarea și am abordat aspectele spirituale ale
vieții familiei. Am discutat despre practicile religioase și valorile spirituale ale fiecărui membru.

Planificarea unui plan de asistență

Etapa de planificare a unui plan de asistență socială pentru familia Smărăndeanu ar putea
include următoarele:
1. Identificarea nevoilor și problemelor familiei - în această etapă, ar trebui să se efectueze o
evaluare aprofundată a nevoilor și problemelor pe care le are familia Smărăndeanu. Această
evaluare ar putea include o analiză a resurselor financiare ale familiei, a stării de sănătate a
fiecărui membru al familiei și a relațiilor dintre aceștia.
2. Dezvoltarea unui plan de intervenție - pe baza evaluării inițiale, ar trebui să se dezvolte un
plan de intervenție care să includă obiective specifice, strategii și metode pentru a ajuta membrii
familiei să-și îmbunătățească situația socială și spirituală. Obiectivele ar putea include
îmbunătățirea comunicării între membrii familiei, reducerea stresului și anxietății, precum și
îmbunătățirea situației financiare a familiei.
3. Identificarea resurselor comunitare - în această etapă, ar trebui să se identifice resursele
comunitare disponibile pentru a ajuta familia Smărăndeanu să-și îndeplinească obiectivele.
Aceste resurse ar putea include servicii de îngrijire a copiilor, servicii de consiliere și terapie,
programe de formare profesională și servicii financiare.
4. Implementarea planului de intervenție - după ce s-au identificat resursele și strategiile
necesare, planul de intervenție ar trebui să fie pus în aplicare. Acesta ar putea include
programarea de ședințe de terapie familială, implicarea membrilor familiei în activități
comunitare și găsirea de noi oportunități de angajare pentru membrii familiei.
5. Monitorizarea progresului și ajustarea planului de intervenție - este important să monitorizați
progresul familiei și să ajustați planul de intervenție în consecință. Acest lucru ar putea fi realizat
prin efectuarea de evaluări periodice și prin discuții cu membrii familiei pentru a identifica
schimbările în situația lor și în nevoile lor.
În ceea ce privește aspectele sociale și spirituale ale intervenției, strategiile ar putea include
încurajarea familiei să participe la servicii religioase sau la alte activități spirituale, precum
meditația sau practica yoga. De asemenea, ar putea fi oferite servicii de consiliere și terapie care
să abordeze problemele spirituale și de comunicare ale familiei. În plus, ar putea fi identificate
oportunități de voluntariat și implicare în comunitate, care să ajute familia să se simtă mai
conectată și să-și dezvolte relația.

Evaluare
După evaluarea inițială, intervenția ar trebui să înceapă și să fie monitorizată prin întâlniri de
urmărire cu familia Smărăndeanu. Aceste întâlniri ar trebui să fie regulate și să includă
următoarele:
Monitorizarea progresului: Monitorizarea progresului ar trebui să fie realizată prin intermediul
chestionarelor și testelor, precum și prin intermediul discuțiilor cu membrii familiei. Această
monitorizare ar trebui să permită terapeutului să evalueze eficacitatea intervenției și să adapteze
strategiile în funcție de nevoile și progresele familiei.
1. Reevaluarea obiectivelor: În timpul întâlnirilor de urmărire, ar trebui să se discute
obiectivele inițiale și să se reevalueze dacă acestea au fost atinse sau dacă trebuie să fie
modificate.
2. Planificarea următoarelor pași: În funcție de progresul și nevoile familiei, ar trebui să se
planifice următoarele pași în intervenție, cum ar fi schimbarea strategiilor, stabilirea unor
obiective noi sau continuarea intervenției în direcția actuală.
3. În final, evaluarea și urmărirea progresului sunt esențiale pentru a asigura eficacitatea
intervenției și pentru a ajuta familia să își îndeplinească obiectivele.