Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
părinților
Importanța școlii în relația
părinte-copil
Masterand:
Proiect de educare și consiliere a părinților
1. Titlul proiectului
Importanța școlii în relația părinte – copil
Descrierea problemelor
Principalul pas spre rezolvarea unor probleme este identificarea factorilor care conduc
la formarea și dezvoltarea acelei probleme. Când lucrăm cu părinții și cu copiii, acești factori
trebuie identificați cu exactitate, astfel încât programul de intervenție să conducă la rezultate
pozitive.
Importanța școlii în relația părinte – copil face referire la îmbunătățirea relației dintre
elevi și părinții lor, prin intermediul școlii, care să conducă la creșterea interesului pentru
mediul educațional a ambelor părți implicate. Raportându-ne la specificul clasei pentru care
este propus prezentul program de educare și consiliere al părinților, posibilii factori care
conduc la un interes scăzut pentru mediul educațional atât al părinților cât și al copiilor, ar
putea fi:
nivelul scăzut de educație al părinților;
analfabetism întâlnit în rândul părinților;
lipsa importanței școlii pentru reușita în viață în viziunea părinților;
comunicarea defectuoasă între familia copilului și școală;
prezența mediilor familiale predominant disfuncționale etc.
3. Planul de intervenție
Formularea obiectivului de lungă durată
4. Evaluarea intervenției
Anexa 1
O mamă povestește despre greutatea cu care ea îl făcea pe fiul ei să vină acasă la timp.
Ea povestește despre scuzele lui, despre promisiunile încălcate şi ceasul stricat. Problema ei
era una deosebită. Fiul: „Îmi place să mă joc după lecţii în curtea şcolii cu prietenii. Ştiu că
trebuie să fiu acasă la 17.45, dar uneori eu uit. Ieri şi alaltăieri am întârziat. Mama a fost aşa
mânioasă încât azi am hotărât să întreb cât este ora de prietenul meu. Nu am vrut ca mama să
strige din nou. Prietenul mi-a spus că este 18.15. Am încetat joaca şi am alergat din toate
puterile acasă. Am explicat mamei că am întrebat ora de prieten, doar că era prea târziu de
acum.”
Prima reacţie părintească. „Am ascultat destule justificări de ale tale. Văd că acum nu pot
avea încredere în tine. Ei, de data asta vei fi pedepsit. În fiece zi, următoarea săptămână vei
veni acasă după lecţii şi vei sta acasă. Şi nu crede că te vei putea uita la TV. Acum poţi să
pleci la tine-n odaie. Cina s-a terminat” (Stil autoritar, punitiv).
A doua reacţie părintească. „O, dragule ai transpirat alergând. Stai să iau un prosop umed şi
să-ţi şterg faţa. Promite-mi că nu o să mai întârzii din nou. Mă faci să mă simt tensionată când
întârzii. Acum mergi şi spăla-te pe mâini căci cina se răceşte... oh, poate mama să o
încălzească încă odată pentru tine” (Stil permisiv).
A 3-a reacţie părintească. „Îmi spui că ai făcut un efort şi eu mă bucur să aud asta. Dar sunt
totuşi supărată. Nu vreau să mă îngrijorez din nou. Şi aştept că dacă tu spui că vei fi acasă la
17.45, atunci aşa să fie. Noi am mâncat deja. Nu a mai rămas supă, dar dacă vrei poţi să-ţi faci
un sandwich” (Stil cu autoritate).
1.1. Chestionarul privind stilul parental (Robinson, mandelco, Olsen & Hart, 1995)
1. Ştiu cu cine îşi petrece copilul meu timpul liber când iese
afară.
DA
NU
2. Ştiu care sunt cei mai buni prieteni ai săi la şcoală.
DA
NU
3. Discut cu copilul meu despre dorințele lui.
DA
NU
4. Îi permit copilului meu să-și exprime liber opinia.
DA
NU
5. Considerați că aveți o comunicare bună cu copilul
dumneavoastră.
DA
NU
Anexa 5
I. II.
III. IV.
Mod de completare:
Notează numele şi motto-ul tău, apoi:
Cadranul I • notează o activitate ce ȋţi place să o faci ȋn timpul liber alături de
copil
Cadranul II • notează un aspect pozitiv despre copilul tău
Cadranul III • precizează un scop pe care ţi-ai dori să-l atingi referitor la copil
Cadranul IV • notează un aspect semnificativ din trecutul tău legat de copil
Anexa 6
Chestionar pentru părinţi